CIVILIZAŢII PREISTORICE ŞI ANTICE

ISTORIA GEŢILOR TIMPURII

Cronologie generală
- paleolitic (600 000 – 10 000 î.H.);
- mezolitic / epipaleolitic (10 000 – 6 500 î.H.);
- neolitic (6 500 – 3 500 î.H.); Vechea Civilizaţie Europeană care
Preistoria cuprinde şi teritoriul romănesc ;
- eneolitic (3 500 – 2 000 î.H.); are loc procesul de indo-europenizare a
spaţiului românesc = pătrunderea tracilor peste populaţiile neolitice ;
epoca bronzului (2 000 – 1 150 î.H.) ;
- prima vârstă a fierului (Hallstatt : 1 150 – 450 î.H.); din c. 850 î.H.
Antichitatea (cultura Basarabi) geto-dacii se individualizează din marea
epoca fierului masă a triburilor trace.
- a doua vârstă a fierului (La Tene: 450 î.H. – 106) ; apar marile
uniuni de triburi geto-dace şi, apoi, statul lui Burebista.

Limba şi originea
Geto-dacii făceau parte din marea masă a neamurilor trace, de originea indo-europeană.
Denumirea de geţi = la autorii greci şi desemnează triburile din Dobrogea, Muntenia şi Moldova.
Denumirea de daci = la autorii romani mai ales şi desemnează triburile din Transilvania şi Banat.
- dacii şi geţii vorbeau însă aceeaşi limbă după cum afirmă geograful antic Strabon.
- limba geto-dacă era o limbă indo-europeană din grupul satem, înrudită cu traca, ilira,
Limba limbile baltice, slava, pesana, scitica şi sanscrita.
- în limba română au mai rămas 160 – 170 cuvinte de origine geto-dacă + nume de plante
tămăduitoare + hidronime, toponime, antroponime.

Teritoriul geto-dacilor - de la Carpaţii Nordici până la M-ţii Balcani (Haemus) ;

- de la Dunărea mijlocie şi Tisa până la Marea Neagră (Pontul Euxin).

Organizarea socială şi politică

- trăiau în triburi conduse de regi care se sprijineau pe o puternică aristocraţie militară ;
- apulii (Transilvania) ;
- burii (Vâlcea, Argeş) ;
- costobocii (Maramureş, Bucovina, N Moldovei) ;
- carpii (Moldova) ;
- crobizii (Dobrogea) ;
- trizii (S Dobrogei) ;
- tyrageţii (gurile Nistrului).
- biefii, piefigii, ratacensii, sucii, moesii, tribalii etc.
- reşedinţa conducătorilor de triburi era o cetate întărită (dava) de unde controlau un teritoriu bine
determinat ;
- nobilimea = tarabostes / pileati ;
- oamenii de rând = comati / capillati.

Religia
- politeistă = credeau în mai mulţi zei : - Zamolxes / Zalmoxes = zeul suprem ;
- Gebeleizis ;
 - Gradivus = zeu al agriculturii ;
- Bendis = zeiţă a vânătorii asemeni Dianei ;
- un zeu al războiului asemănător lui Marte ;
- rituri funerare : inhumaţia şi incineraţia în morminte tumulare sau plane, prilej cu care aveau loc
banchete, dansuri funebre, sacrificii umane sau depuneri de ofrande.

Menţiuni ale geto-dacilor în izvoarele istorice

- 514 î.H. geţii dobrogeni se opun trecerii armatei persane conduse de Darius spre N Dunării;
- 335 î.H. expediţia militară a lui Alexandru cel Mare la N Dunării ;
- 300 – 292 î.H. regele get Dromichaites din Câmpia Dunării rezistă cu succes regelui macedonean
Lysimah ce urmărea expansiunea la N Dunării ;
încep a fi consemnaţi şi alţi conducători de trib geto-daci precum Moskon
(Dobrogea), Gudila/Cothelas (S Dobrogei), Zalmodegikos (S Moldovei / S
Basarabiei), Oroles (Transilvania), Rhemaxos (Muntenia / S Moldovei), Rubobostes
(Transilvania).

Contacte cu alte popoare

- sec. XII – VIII î.H. dominaţia cimerienilor indo-europeni în stepele nord-pontice ; locul lor este luat de
sciţii de origine iraniană care îşi impun contrlolul militar şi asupra N
Dunării ;
- sec. VII-VI î.H. grecii întemeiază coloniile din Dobrogea : Histria, Tomis, Callatis ; relaţii comerciale
cu geţii autohtoni ;
- sec. IV - III î.H. pătrunderea celţilor pe văile Someşului şi Mureşului în Transilvania şi pe valea
Dunării în Oltenia ; sunt posesorii unei tehnologii avansate a fierului şi a roţii
olarului ;
pătrund în stepele nord-pontice sarmaţii de origine iraniană ce vor înlocui dominaţia
sciţilor ;
- din sec. III î.H. invazia bastarnilor germanici din zona Vistulei superioare între Carpaţi şi Bug (deci
şi în Moldova);
- din sec. I î.H. romanii încep să pătrundă în zona Mării Negre şi în Dobrogea ;
- sec. I d.H. sarmaţii iazigi de origine iraniană se stabilesc în Câmpia Tisei, în timp ce sarmaţii
roxolani se stabilesc în Câmpia Munteniei.

DACIA DE LA BUREBISTA LA DECEBAL

Regatul lui Burebista
Din sec. III î.H. apar marile uniuni de triburi geto-dace ce vor sta la baza statului lui Burebista: în Muntenia
(geţii piefigi), Transilvania (dacii ratacensi) , Oltenia (geţii buri), Moldova (geţii siensi).
Regele get Burebista (82 î.H. – 44 î.H.) porneşte din S Transilvaniei acţiunea unificatoare a triburilor geto-
dace, ajutat de marele preot Deceneu. Acţiuni de politică externă:
- c. 60 î.H. respinge pericolul celtic din V (triburile boilor din S Slovaciei şi pe anarţii şi tauriscii din
NV) ;
- c. 55 î.H. cucereşte litoralul pontic de la Olbia (în N) până la Apollonia (în S) ;
- 48 î.H. se amestecă în războiul civil de la Roma, dintre Cezar şi Pompei, promiţând ajutor
ultimului.
- N = Carpaţii Nordici ;
Întinderea statului dac - S = M-ţii Haemus (Balcani) ;
sub Burebista - V = Dunărea mijlocie;
- E = litoralul pontic.
Nucleul statului = M-ţii Orăştie (cetăţile de la Piatra Roşie, Costeşti, Blidaru, Băniţa, Sarmizegetusa).
La puţin timp după asasinarea lui Cezar (care pregătea o expediţie de pedepsire a dacilor) la Roma (44 î.H.),
Burebista cade şi el victima unui complot al aristocraţiei geto-dace. Statul lui se destramă în 4, apoi 5 părţi.
Urmaşii lui Burebista în SV Transilvaniei au fost Deceneu, Comosicus, Coryllus-Scorillo, Duras, Diurpaneus-
Decebal.
Alţi regi geto-daci : Coson (Muntenia), Dicomes (Moldova), Thiamarcos (Vâlcea/Argeş), Cotiso (Banat-
Oltenia), Rholes, Dapyx, Zyraxes (Dobrogea).

Regatul lui Decebal şi conflictele cu romanii

Imperiul roman se apropie de Dunăre  conflicte între daci şi romani :
- 74-72 î.H. începutul expansiunii militare a romanilor la Dunare ;
- 28 î.H. Dobrogea intră în componenţa Imperiului roman ;
-9 Pannonia devine provincie romană ;
- 4-12 primele expeditii militare romane la N Dunării ;
- c. 15 ia fiinţă provincia romană Moesia la S Dunării ;
- 57-67 cucerirea de catre romani a teritoriului din sudul Moldovei şi a oraşului Tiras ;

- iarna 85 – 86 dacii trec Dunărea şi atacă Moesia, ucigându-l pe guvernatorul provinciei ;

- 87 Decebal preia conducerea statului ; generalul roman Cornelius Fuscus trece Dunărea,
înaintează pe valea Oltului, dar este înfrânt şi ucis;
- 88 Tettius Iulianus pătrunde în Banat şi obţine o victorie împotriva dacilor la Tapae
(Porţile de Fier ale Transilvaniei) ;
- 89 pacea dintre daci şi Imperiul roman ; Decebal se recunoaşte rege clientelar (aliat)
Romei în schimbul unor subsidii anuale şi meşteri pentru cetăţi.
- 98 Traian devine împărat al Romei ; el se pregăteşte imediat de război cu dacii ;
- criza financiară din imperiu putea fi stopată cu aurul dacic ;
motive - îndepărtarea pericolului dacic în perspectiva campaniei împotriva
parţilor din Asia.
- 101 – 102 primul război dacic; Traian atacă Dacia în fruntea a 13 – 14 legiuni; obţine victoria
la Tapae;
diversiunea moesiană; iarna, dacii, aliaţi cu roxolanii şi bastarnii, trec Dunărea
pentru a tăia liniile de aprovizionare din Moesia ale armatei romane din
Dacia; Traian părăseşte frontul din Dacia şi reuşeşte să respingă atacul în
urma bătăliei de la Adamclisi;
în primăvară Traian reia ofensiva spre Sarmizegetusa; se încheie pacea din 102 prin
care dacii pierdeau unele teritorii (Banat, Oltenia, Muntenia, S Moldovei) şi
erau obligaţi să dărâme zidurile cetăţilor;
Este construit podul de la Drobeta, peste Dunăre, de inginerul grec Apollodor din
Damasc (103 – 105).
- 105 – 106 al doilea război dacic; Traian atacă Sarmizegetusa din mai multe direcţii; cetăţile
dacice din M-ţii Orăştie sunt cucerite pe rând; după căderea Sarmizegetusei
Decebal se sinucide.
Statul dac este desfiinţat şi se constituie provincia romană Dacia.

INTEGRAREA GETO-DACILOR ÎN LUMEA ROMANĂ

Organizarea administrativă a Daciei romane
După cucerire Dacia devine provincie de rang imperial condusă de un legatus Augusti pro praetore, cu
capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
- 106 Traian include în noua provincie Dacia Banatul, Transilvania şi Oltenia ;
- Dacia Inferior (E Olteniei, SE Transilvaniei) ;
- 117 – 118 Hadrian înfiinţează - Dacia Superior (V Olteniei, Banatul, S şi centr. Transilvaniei);
- Dacia Porolissensis (N Transilvaniei).
- Dacia Malvensis (Oltenia);
- 168 – 169 Marcus Aurelius înfiinţează - Dacia Apulensis (Banatul şi Transilvania) ;
- Dacia Porolissensis (N Transilvaniei).

Etapele romanizării
Romanizare = preluarea de către autohtoni a limbii latine, a vieţii materiale şi spirituale romane.
- sec. I î.H. – 106 contacte din ce în ce mai intense între civilizaţia romană şi cea geto-dacă ;
- 106 – 271 provincia romană Dacia = integrarea unei mari părţi a geto-dacilor în lumea romană ;
- dupa 271 continuarea procesului de romanizare prin menţinerea relaţiilor cu romanitatea sud-
dunăreană.

Factorii romanizării
1. Armata = 2 legiuni şi numeroase trupe auxiliare (c. 50 000 soldaţi). În jurul castrelor romane unde
erau cantonaţi soldaţii, ce erau latinofoni, se dezvolta o înfloritoare viaţă economică.
2. Coloniştii = erau numeroşi, din toate provinciile imperiului, şi vorbeau limba latină. Activau în
agricultură, minerit şi meşteşuguri (organizaţi în collegia).
3. Oraşele = urbanizare accentuată a Daciei romane. Oraşele romane, multe ridicate la rang de municipii
şi colonii, situate lângă vechile dave dacice, constituie adevărate focare de romanizare a
teritoriului adiacent, populat de numeroase canabae şi vicus ce înglobau preponderent
populaţia geto-dacă.
- cultele oficiale ale zeilor romani ;
- cultele unor divinităţi orientale sau sud-dunărene, specifice
mare diversitate locului de origine al coloniştilor ;
- divinităţile geto-dace dispar, cu excepţia, poate, a cavalerilor
4. Religia danubieni, cult tracic preroman.
- sincretism religios = fenomen de contopire a unor divinităţi
asemănătoare, dar de origini diferite ;
fenomene - interpretatio romana = adorarea sub nume romane a unor
divinităţi neromane.

Dacii liberi
Viaţa lor continuă în formele tradiţionale, dar, prin vecinătatea cu imperiul suferă un lent proces de
romanizare.
Aria dacilor liberi = Muntenia, Moldova, Maramureş, Crişana.
Triburi = dacii mari, carpii, costobocii.
Relaţii cu Imperiul roman - comerciale ;
- confruntări militare :
- 170 costobocii aliaţi cu bastarnii şi sarmaţii devastează zona
pontică ;
- 238-381 carpii aliaţi de obicei cu goţii atacă provinciile imperiului.
- politice.
271 - retragerea aureliană = împăratul Aurelian, confruntat cu criza de autoritate din imperiu + atacurile
repetate ale carpilor şi goţilor, retrage armata, administraţia şi o parte a populaţiei civile la S Dunării.
 Cronologie

- 3500 – 2000 î.H. eneoliticul ; procesul de indo-europenizare = pătrunderea tracilor peste

populaţiile neolitice din spaţiul românesc ;
- sec. IX î.H. geto-dacii se individualizează din marea masă a triburilor trace (cultura Basarabi) în
prima vârstă a fierului (Hallstat) ;
- sec. XII – VIII î.H. dominaţia cimerienilor indo-europeni în stepele nord-pontice ; locul lor este luat de
sciţii de origine iraniană care îşi impun contrlolul militar şi asupra N
Dunării ;
- sec. VII-VI î.H. grecii întemeiază coloniile din Dobrogea : Histria, Tomis, Callatis ; relaţii comerciale
cu geţii autohtoni ;
- 514 î.H. prima menţiune a geto-dacilor în izvoarele antice (Herodot) = geţii dobrogeni se
opun trecerii armatei persane conduse de Darius spre N Dunării;
- 335 î.H. expediţia militară a lui Alexandru cel Mare la N Dunării ;
- 300 – 292 î.H. regele get Dromichaites din Câmpia Dunării rezistă cu succes regelui macedonean
Lysimah ce urmărea expansiunea la N Dunării ;
apar marile uniuni de triburi geto-dacice sub presiunea unor factori externi (celţii,
bastarnii, sarmaţii) = conducători de trib geto-daci precum Zalmodegikos
(S Moldovei / S Basarabiei), basileos Moskon (Dobrogea), Rhemaxos
(Muntenia / S Moldovei), Oroles (Transilvania), Rubobostes (Transilvania).
- sec. IV - III î.H. pătrunderea celţilor pe văile Someşului şi Mureşului în Transilvania şi pe valea
Dunării în Oltenia ; sunt posesorii unei tehnologii avansate a fierului şi a roţii
olarului ;
pătrund în stepele nord-pontice sarmaţii de origine iraniană ce vor înlocui dominaţia
sciţilor ;
- din sec. III î.H. invazia bastarnilor germanici din zona Vistulei superioare între Carpaţi şi Bug (deci
şi în Moldova);
- 82 – 44 î.H. Burebista; unifică triburile dacice, respinge pericolul celtic (c. 60 î.H.), cucereşte
litoralul pontic (c. 55 î.H.), amestecându-se şi în războiul civil de la Roma
(48 î.H.) ;
- din sec. I î.H. romanii încep să pătrundă în zona Mării Negre şi în Dobrogea ;
-9 Pannonia devine provincie romană ;
- 4-12 primele expeditii militare romane la N Dunării ;
- c. 15 Moesia devine provincie romană la S Dunării ;
- 57-67 cucerirea de catre romani a S Moldovei şi a oraşului Tiras ;
- sec. I d.H. sarmaţii iazigi de origine iraniană se stabilesc în Câmpia Tisei, în timp ce sarmaţii
roxolani se stabilesc în Câmpia Munteniei.
- 85 – 89 Războiul lui Domiţian cu dacii ; devastarea provinciei Moesia (85/86), înfrângerea
lui Cornelius Fuscus (87), înfrângerea dacilor la Tapae (88), pacea cu Roma
(89) prin care Dacia devine regat clientelar ;
- 87 Decebal regele dacilor ;
- 101 – 102 primul război dacic; victoria romană de la Tapae (101), diversiunea moesiană
(101/102, victoria romană de la Adamclisi), pacea din 102 prin care Dacia
pierdea teritorii şi trebiua să-şi slăbească sistemul defensiv ;
- 105 – 106 al doilea război dacic ; Traian cucereşte cetăţile din M-ţii Orăştie, Decebal se
sinucide, e înfiinţată provincia romană Dacia (Banat, Oltenia, Transilvania);
începe procesul de etnogeneză a poporului român; intensificarea romanizării;
- 117 – 118 reorganizarea Daciei sub Hadrian (Dacia Inferior, Dacia Superior, Dacia
Porolissensis);
- 168 – 169 reorganizarea Daciei sub Marcus Aurelius (Dacia Malvensis, Dacia Apulensis,
Dacia Porolissensis);
- 170 costobocii aliaţi cu bastarnii şi sarmaţii devastează zona pontică ;
- 238-381 carpii aliaţi de obicei cu goţii atacă provinciile imperiului.
- dupa 271 retragerea aureliană ; continuarea procesului de romanizare prin menţinerea
relaţiilor cu romanitatea sud-dunăreană.
Hegemonia goţilor în Dacia (Gotia).
Decebal Traian

Adamclisi
nobili daci
AGATÂRŞII - Trib de origine iraniană, stabiliţi, cu mult înainte de sec. V îen în spaţiul intercarpatic devine propabil cu
timpul un trib dacic cu oameni "foarte fercheşi, gătiţi cu podoabe de aur" ceea ce corespunde perfect bogăţiilor aurifere ale
Daciei după cum menţionează Herodot.

ALBOCENSII - Trib de origine dacică fără îndoială, aflaţi în jurul oraşului Alboca din sudul Banatului de azi. Au fost
menţionaţi de Ptolemeu.

ANSAMENSII - Trib dacic localizat pe Someş, în NV Transilvaniei. Este atestat pe inscripţii romane un sat purtând
numele acestui trib: vicus Ansamensium.

APPULII - Numele neamului dacic aşezat în jurul oraşului Apulum. Sunt menţionaţi de textul antic cunoscut sub numele
de Consolatio ad Liviam.

BIESII - Trib de pe malurile Mureşului ce se învecinează la N cu piageţii, la NV cu burii şi la SV cu sarmaţii. Sunt amintiţi
de Ptolemeu.

BURII - Puternic trib dacic, cu capitala la Argedava. Ocupau regiunea subcarpatică a actualelor judeţe Vîlcea şi Arges.
Stăpâneau imensele mine de sare de la Ocnele Mari şi căile de acces spre Dacia transilvană, ceea ce le conferea o
imensă putere militară, alături de o mare responsabilitate. Sunt menţionaţi de Ptolemeu.

CALIPIZII - Trib dacic înrudit cu carpii menţionaţi de Herodot şi Strabon.

CARPII - Unul din cele mai mari şi importante triburi dacice ce a locuit la est de Carpaţi până la Nistru. După unii
cercetători, numele de carpi vine de la muntii Carpaţi, după alţii de la indo-europeanul Kar="a lăuda" iar după alţii numele
de Carpaţi vine de la carpi. Sunt amintiţi de Iordanes, Aurelius Victor, diferite inscripţii din Dacia romană. Existenţa lor mai
este confirmată de faptul că unii împăraţi romani care i-au învins (Filip Arabul, Aurelian, Diocletian, Maximian, Constantius
Chlorus, Galerius şi Constantin cel Mare) şi-au luat supranumele de Carpicus Maximus. Urme ale carpilor au fost
identificate pe teritoriul Moldovei, carpii lasând cel mai mare număr de tezaure monetare. Organizaţi într-o puternică
uniune tribală, carpii au dominat din punct de vedere politic, economic şi militar atât unele triburi de origine dacică (dacii
liberi din Muntenia), cât şi populaţiile barbare pătrunse în zona extracarpatică a României. După înfrângerea costobocilor
de către romani şi asdingi (170-172) carpii au fost cei mai puternici şi mai periculosi duşmani ai Imperiului roman la
Dunărea de Jos. Ei au atacat în repetate rânduri imperiul fie singuri, fie în alianţă cu sarmaţii, goţii şi alte seminţii. Sunt
atestate conflicte în anii 214-238, 245-247, 272, 295-297, 302-303, 306-311, 313-318. În urma acestor conflicte, unii dintre
carpi au fost transferaţi în Imperiul roman, iar alţii au continuat să trăiască pe teritoriul lor de baştină, alături de goţi, huni.
De-a lungul existenţei lor, a asimilat numeroase culturi fără a-şi schimba semnificativ cultura. Între carpi şi romani au
existat şi unele relaţii paşnice, fapt dovedit arheologic.

CARPIZII - Trib dacic înrudit cu carpii menţionaţi de Ephoros.

CARPODACII - Denumirea de carpodaci este interpretată de istorici în mod diferit : "daci amestecati cu carpi", "daci de
origine carpică", "daci în ţara carpilor", fiecare formulare oferă concluzia că n-ar fi vorba despre o singură populaţie, ci
despre două neamuri de aceeaşi origine (dacă). Sunt menţionaţi de Zosimos în Istoria nouă : "Teodosius a respins pe sciri
şi pe carpodaci şi învingându-i în luptă, i-a silit să treacă Istrul şi să se întoarcă pe meleagurile lor". V.Pârvan i-a identificat
pe carpodaci cu carpii.

CAUCOENSII - Trib dacic, localizat de V.Pârvan în "regiunea de munte din Neamţ şi Bacău şi ţinutul spre apus din ţara
secuilor". Caucoensii au fost vecinii de S ai costobocilor, locuind N Moldovei, inclusiv în partea carpatică şi dincolo de
Siret pînă la Nistru. Sunt menţionaţi de Ptolemeu.

CEIAGISII - Trib aflat la S de potulatensi, adică în SV Munteniei şi SE Olteniei (cursul inferior al Oltului). Sunt menţionaţi
de Ptolemeu.

COSTOBOCII - Triburi de daci liberi care au locuit în N şi NE Daciei. Apartenenţa lor etnică a fost dovedită arheologic.
Aria de răspândire cuprinde bazinul superior al Nistrului şi cel superior al Prutului, respectiv regiunea Stanislav, Lvov şi
Cernăuţi, din vestul Ucrainei, afectând deopotrivă Maramureşul (istoric) şi Bucovina. Prezenţa temporară a costobocilor
prin Moesia Inferior, respectiv Dobrogea, este menţionată de două epitafe descoperite la Adamclisi. Corespund culturii
arheologice de tip Poiana-Răcătău-Tinosul. Costobocii se impun, pe plan istoric, în special în sec. II, când o serie de
izvoare literare şi epigrafice antice vorbesc despre incursiunile făcute de ei în Imperiul roman. Cel mai puternic atac a fost
cel din anul 170, când pătrund în Moesia Inferior, Thracia şi Macedonia, ajungând până în Ellada şi profanând templul din
oraşul Eleusis. După alungarea lor din imperiu, romanii i-au îndemnat pe asdingi, de neam germanic, să-i atace. În urma
înfrângerilor suferite în anii 170-172, o parte s-au refugiat pe teritoriul carpic, iar alţii au continuat să trăiască pe teritoriile
de baştină, alături de nou veniţii de neam germanic şi sarmati. Nordul Moldovei, zonă de interferenţă între cultura carpică
şi cea costobocă, a fost dominat de costoboci pînă în anul 170 e.n., după cum arată descoperirile arheologice. Costobocii,
ca şi carpii, au lăsat o bogată moştenire perioadei de început a migraţiei popoarelor. Prin acţiunile militare întreprinse în
sec. II-III e.n., costobocii şi carpii au fost adversari redutabili ai Imperiului roman.

COTENSII - Unul din principalele neamuri geto-dacice. V.Pârvan îi localizează pe "enigmaticii cotensi" în E Daciei,
respectiv în S Moldovei. Sunt menţionaţi de Ptoelemeu la sud de ratacensi, caucoensi şi biefi.

CROBIZII - Trib getic cel mai pobabil din Dobrogea, din jurul oraşelor Adina (între Constanţa şi Mangalia), au fost conduşi
de Isanthes, mentionaţi de Herodot, Ptolemeu şi de către Hecateu din Milet (din a doua jumătate a sec. al VI-lea îen) în
cea mai veche menţionare a populaţiilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic.

HARPII - Trib dacic, ramură într-o anumită măsură (necunoscută) apropiată de cea a carpilor, au locuit în sec. II-III e.n. la
N de gurile Dunării, între Prut şi Nistru. Ptolemeu vorbeşte despre un oraş din regiunea menţionată mai sus, numit Harpis.
Prezenţa harpilor este atestată şi de ceramica din regiunea specificată.

DAURSII ("dacii albi") - Trib dacic din Dalmatia.

OBULENSII - Trib getic localizat după izvoare vechi şi după cercetări recente în E Dobrogei, unde s-au descoperit
numeroase oraşe, posibile capitale ale acestui trib. Tribul obulensilor este menţionat de Ptolemeu.

OINENSII - Trib traco-getic, localizat în E Moesiei inferioare, adică partea de V a Dobrogei centrale. Sunt menţionaţi de
Ptolemeu.

ORDYSII - Trib de pe malurile Argeşului.

PIAGEŢII

PIEDAVENSII - Trib din V Munţilor Apuseni , "pie" însemna "duşman".

PIEFIGII - Trib cu o certă origine geto-dacică au fost localizaţi de V.Pârvan în Câmpia munteană, aproximativ în fostul
judeţ Vlasca şi în actualele judeţe Ilfov şi Ialomiţa, iar mai recent de către R.Vulpe în special pe valea Argeşului, în jurul
cetăţii Sornum. Corespund culturii arheologice de tip Vîrteju-Bucureşti. Atât tribul cât şi capitala lor, sunt menţionaţi de
Ptolemeu. Începuturile lor pot fi urcate în timp până în vremea regelui Dromichete, cînd geţii se afirmă prin victoriile
repurtate în două rânduri asupra armatei lui Lisimah. În perioada imediat premergătoare lui Burebista, în uniunea de triburi
getice din mijlocul Munteniei, piefigii reprezintă dacă nu principalul, unul din principalele puncte de sprijin ale lui Burebista
în opera sa de unificare a tuturor geto-dacilor.

POTULATENSII - Neam dacic, după opinia lui V.Pârvan ar fi populat părţile de N ale Olteniei şi zona deluroasă din V
Munteniei. Corespund culturii arheologice de tip Adîncata-Mănăstirea din a doua jumătate a sec. II îen. Sunt menţionaţi de
Ptolemeu.

PREDAVENSII - Trib dacic, localizat la N de Mureşul inferior, până aproape de Crişuri. Corespund culturii de tip Toc-
Chereluş. Sunt menţionaţi de Ptoelemeu. Au ca perioadă de maximă înflorire, sec. II-I îen.

RACATAII - Trib dacic de pe teritoriul actualei Ungarii.

RACATRIAII - Trib dacic de pe teritoriul actualei Ungarii care folosea cimpoaie.

RATACENSII - Trib plasat de V.Pârvan în platoul transilvănean dintre Tîrnave şi Someş, mai nou în platoul dintre valea
Mureşului şi a Tîrnavelor. Corespund culturii Răduleşti-Hunedoara, Aiud-Cugir şi Petelea. Sunt pomeniţi de Ptolemeu.
Preced în timp momentul unificării realizate de Burebista.

SACII - Trib dacic, localizat de V.Pârvan în jurul orasului Sacidava, la S de Axiopolis (Cernavodă). Acest trib este
menţionat de Aurelius Victor.

SARGETII - Trib scitic getizat în V Mureşului şi pe Siret.

SIENSII - Trib dacic care după calculele lui V.Pârvan, ar fi locuit de-a lungul râurilor Ialomiţa şi Buzău adică în partea de
NE a Munteniei, corespunzătoare judeţelor Buzău şi Brăila. Corespund culturii arheologice Dumbrăveni şi Inoteşti-
Răcoasa. Sunt menţionaţi de Ptolemeu. Siensii au jucat un rol deosebit în viaţa politică şi economică a oraşelor greceşti
de pe coasta de vest a Mării Negre, încă din sec. III îen.

SUCII - Trib getic care după ultimele cercetări a fost plasat în trecătoarea Succilor din munţii Balcani. Se pare că de aici
au emigrat în două direcţii stabilindu-se în două locuri şi întemeind oraşele Sucidava: unul la Izvoarele (CT) şi unul la
Celei-Corabia (OT). Sunt menţionaţi de Tabula Peutingeriana, Itinerarium Antonini şi de o inscripţie din vreme lui Aurelian
(Sucidava dobrogeană), de Procopius. Sucii din câmpia romănăţeană au fost organizaţi într-un territorium Sucidavense,
cei din Dobrogea au întreţinut relaţii strînse cu elenii pontici, ceramica atestându-le prezenţa între sec. III îen-IV en.

TAGRII - Trib getic localizat de V.Pârvan pe cursul inferior al Nistrului. Ptolemeu îi menţionează "lângă Dacia, între
bastarni şi tyrageţi".

TIRIZII - Trib traco-getic localizaţi în capul Terizis la E de Balcic (Dionysopolis). Sunt menţionaţi de Hellanicos, Photios, de
către Hecateu din Milet (din a doua jumătate a sec. al VI-lea îen) în cea mai veche menţionare a populaţiilor din spaţiul
carpato-danubiano-pontic şi de către Suidas. Ultimul ne spune că aceştia credeau în nemurirea sufletului, fapt care în
corelaţie cu descoperirile arheologice confirmă apartenenţa terizilor la neamul getic.

TYRAGEŢII - Trib de pe malurile Tyrasului.

 Nume Perioada domniei Zona stăpânită Sursa care îl menţionează

Zalmoxis Ipotetic/mitic Herodot - Istorii, Platon - Charmides, Strabon - Geographia, Diodor din Sicilia - Biblioteca istorică

Charnabon c.500 î.Ch. Sofocle - Triptolemos

Antyrus c.500 î.Ch.

Rex Histrianorum c.339 î.Ch. Dunărea de Jos Trogus Pompeius, Justinus

Moskon secolul III î.Ch. Monede cu legenda Basileos Moskonos

Gudila c.340 - c.320 î.Ch. Muntenia

Dromihete c.320 - c.280 î.Ch. Muntenia Diodor din Sicilia - Biblioteca istorică, Pausanias

Zalmodegikos c.300 - c.250 î.Ch. Dobrogea Decret histrian

Oroles c.300 - c.250 î.Ch. Transilvania Trogus Pompeius

Rhemaxos c.200 î.Ch. Estul Munteniei, nordul Dobrogei Decret histrian

şi fiul său Phra-[damon?]
Zoltes c.200 î.Ch. Dobrogea Decret histrian

Rubobostes secolul II î.Ch. Transilvania Trogus Pompeius - Prolegomena

Burebista 82 - 44 î.Ch. Dacia Mare Strabon - Geographia, Iordanes - De Origine Actibusque Getarum, Decret dionysopolitan,

Ipotetic
Deceneu Transilvania Strabon - Geographia, Iordanes - De Origine Actibusque Getarum
44 - c. 27 î.Ch.

Koson c.40 - c.28 î.Ch. Muntenia Suetonius - Viaţa lui Augustus, Monede cu legenda Koson

Dicomes în jurul lui 31 î.Ch. Moldova Plutarch - Antonius

Comosicus c.27 î.Ch. - ? d.Ch. Transilvania Iordanes - De Origine Actibusque Getarum

Thiamarcos sec. I î.Ch. - I d.Cr. Vâlcea-Argeş Inscripţie pe vas: Basile[us] Thiamarco[s]

Cotiso ? - 29 î.Ch. Oltenia Annaeus Florus - Epitome de T. Livio Bellorum omnium annorum DCC Libri duo, Horaţiu - odă

sec. I î.Ch. - I d.Cr.

Coryllus Transilvania Iordanes - De Origine Actibusque Getarum
(40 ani)

Rholes în jurul lui 28-29 d.Ch. Sudul Dobrogei Dio Cassius - Istoria romanilor
Dapyx în jurul lui 28-29 d.Ch. Centrul Dobrogei Dio Cassius - Istoria romanilor

Zyraxes în jurul lui 28-29 d.Ch. Nordul Dobrogei Dio Cassius - Istoria romanilor

Scorilo c. 28/67 - 68/83 d.Ch. Transilvania Frontinus - Strategemata

Duras c. 68/83 - 87 d.Ch. Transilvania Dio Cassius - Istoria romanilor

Decebal (Diurpaneus) 87 - 106 d.Ch. Dacia Dio Cassius - Istoria romanilor, Tacit, Orosius, Iordanes - De Origine Actibusque Getarum

În general, se acceptă identitatea dintre Koson şi Cotiso, precum şi cea dintre Coryllus şi Scorilo. În anumite studii istorice mai vechi, Diurpaneus este socotit a fi identic
cu Duras, nu cuDecebal.