,,REVOLUȚIA GLORIOASĂ”

La mijlocul sec. XVII Anglia a fost bulversată de o revoluție burgheză care a dus la instaurarea Rebublicii.
După moartea lui Cromwell monarhia va fi restabilită, având însă un Parlament al cărui rol crescuse foarte
mult.

ORIGINILE REVOLUȚIEI ENGLEZE

Situația Angliei la începutul sec. XVII:
 Se dezvoltă o economie bazată pe inițiativa individuală, concurență și profit  apariția unei noi
nobilimi interesată în dezvoltarea de tip capitalist și în comerț, care, alături de burghezie, ajunge să
controleze viața economică;
 Parlamentul era dominat de noua nobilime și de burghezie și avea dreptul de a aviza legislativ și
fiscal politica regelui;
 Monarhii din dinastia Stuart manifestau tendințe de guvernare absolutistă, intrând astfel în conflict cu
Parlamentul care încerca să-i controleze;
 Monarhul conducea Biserica Anglicană (oficială), în vreme ce majoritatea noii nobilimi și a
burgheziei era puritană (protestanți calvini care doreau purificarea bisericii anglicane de urmele
catolicismului)

Conflictul dintre rege și Parlament

1628 Carol I Stuart convoacă Parlamentul care-i adresează însă o ,,Petiție a dreptului” în care îi atrăgea
atenția asupra limitelor puterii regale și asupra prerogativelor parlamentare; regele dizolvă adunarea în
1629;
1640 Carol I convoacă ,,Parlamentul cel Lung” din nevoia de bani; Parlamentul îi impune demiterea
colaboratorilor săi cei mai apropiați și anularea impozitelor adoptate în perioada anterioară; de asemenea îi
adresează suveranului ,,Mustrarea cea Mare” în care era făcut bilanțul abuzurilor și cerea alegerea
miniștrilor dintre persoanele ce aveau încrederea Parlamentului;
Carol încearcă să-i aresteze pe liderii adunării, dar populația Londrei îi apără și regele părăsește
capitala.

Războiul civil dintre rege și Parlament (1642-1649)

Războiul îl aduce în plin plan pe Oliver Cromwell, un mic nobil puritan care va reorganiza armata
Parlamentului (Armata Noului Model), în fruntea căreia va obține victoriile de la Marston Moor (1644),
Naseby (1645) și victoria decisivă de la Preston (1648).
Carol I a fost în cele din urmă prins, judecat, condamnat la moarte pentru înaltă trădare ca ,,tiran,
ucigaș și inamic public” și executat în 1649.

Republica engleză (Commonwealth) și Protectoratul lui Oliver Cromwell (1649-1660)

Puterea reală era exercitată de armata condusă de Oliver Cromwell; caracteristici:
 Noua nobilime și burghezia își consolidează pozițiile;
 Revoltele regaliste din Irlanda și Scoția sunt reprimate cu cruzime;
 Actele de navigație (1650-1651) au pus bazele dezvoltării comerțului și flotei engleze și vor
consolida poziția maritimă a Angliei.
1653 Cromwell, din nevoia unei guvernări autoritare, dizolvă Parlamentul și se proclamă Lord Protector;
noul regim era o dictatură militară, bazată pe ordinea morală puritană;
După moartea lui Cromwell (1658), fiul său nu a reușit să câștige încrederea Parlamentului și a
armatei așa că a fost obligat să demisioneze din funcția de Lord Protector (1659); Carol II Stuart a fost
chemat de armată ca să preia tronul Angliei în 1660.

Restaurația Stuarților (1660-1688)

Restaurația a fost posibilă datorită faptului că majoritatea opozanților Stuarților nu doreau înlăturarea
monarhiei ci a absolutismului regal; Carol II a evoluat spre un regim de echilibru politic în cadrul societății
engleze declarând amnistia generală și libertatea de conștiință; de asemenea au fost adoptate:
1673 Test Act (Actul de mărturisire a credinței) prin care erau excluși catolicii din toate funcțiile statului;
1679 Habeas Corpus Act care garanta libertatea individuală, stabilea normele de arestare și judecarea
deținuților; astfel se urmărea contracararea tendințelor de reinstaurare a absolutismului regal.
Revoluția Glorioasă (1688)
Iacob II Stuart va trece însă la catolicism și va acorda libertate religioasă și politică catolicilor prin
Declarația de indulgență din 1687; Parlamentul va reacționa și, în cele din urmă va hotărî abdicarea regelui și
chemarea pe tron a lui Wilhelm de Orania, soțul fiicei lui Iacob II în 1688.
Încoronarea lui Wilhelm de Orania ca rege al Angliei a fost precedată de acceptarea în
decembrie 1689 a Declarației drepturilor; prin acest act Parlamentul preciza drepturile și datoriile
poporului și ale regelui;
Astfel, Anglia a fost transformată într-o țară ce va evolua spre un regim parlamentar, prin limitarea
drepturilor monarhiei.

MODELUL BRITANIC
Monarhia parlamentară
Încoronarea lui Wilhelm de Orania ca rege al Angliei a însemnat înlocuirea monarhiei ereditare, de
drept divin, cu monarhia parlamentară întemeiată pe suveranitatea națiunii.
1707 Regatul Unit al Marii Britanii prin realizarea uniunii politice cu Scoția;
1714 dinastia de Hanovra în locul celei de Orania; regii George I și George II (1714-1760) fiind germani
și necunoscând limba engleză, au renunțat treptat să participe la ședințele Consiliului de Cabinet; în acest
timp au trecut în mâinile liderilor Parlamentului unele prerogative regale cum ar fi formarea ministerelor 
crește puterea miniștrilor, dependenți acum de votul Parlamentului și scad autoritatea monarhiei;
Cabinetul devine, în absența regilor, adevăratul guvern al Angliei. El hotăra principalele direcții de
acțiune, supuse apoi spre aprobare regelui și Parlamentului.
1760-1820 George III; noul suveran își propune să-și exercit pe deplin prerogativele regale; timp de
două decenii el exercită o conducere personală ce provoacă o opoziție din ce în ce mai vie în rândurile
opiniei publice; criza americană și consecințele ei vor pune capăt experimentului de restaurare a
Prerogativei regale;
Anglia se va îndrepta din ce în ce mai mult spre un regim în care regele domnea, dar lăsa
guvernarea Cabinetului condus de prim-ministru.

Sistemul bipartit
Încă de pe vremea Restaurației Stuarților în Parlament s-au constituit două facțiuni ce vor sta la baza
formării celor două mari partide al Angliei moderne:
 Tory = partizanii lui Iacob II, adică marea nobilime, adeptă a monarhiei autoritare și apărători ai
prerogativelor regale; mai târziu vor întemeia Partidul Conservator;
 Whig = protestanți și antiabsolutiști, reprezentanți ai intereselor burgheziei financiare și ale claselor
mijlocii, susținători ai supremației Parlamentului; mai târziu vor alcătui Partidul Liberal.
Cele două partide vor pune bazele sistemului parlamentar britanic de guvernământ. Sistemul bipartid va
deveni elementul de bază al democrației parlamentare:
 permitea exercitarea puterii de către partidul care deținea majoritatea, sub observația
atentă a celuilalt, aflat în opoziție;
 alegerile parlamentare vor conduce treptat spre o alternanță la guvernare, garanția că
sistemul nu va devia spre o guvernare autoritară.

Modelul monarhiei constituționale

În sec. XVIII Anglia devine un simbol și model al monarhiei constituționale. Deși nu exista o
Constituție, conducerea statului era asigurată de un ansamblu de legi elaborate în funcție de împrejurările
istorice ale momentului.
Sistemul de guvernare era bazat pe diminuarea puterii regale și pe principiul separației puterilor:
 puterea legislativă aparținea:
 regelui care numea miniștrii și generalii, sancționa legile aprobate de Parlament, fără a le
putea abroga; actele regelui erau contrasemnate de miniștrii;
 Parlamentului ales la 7 ani și format din Camera Lorzilor și Camera Comunelor (eligibilă); el
vota legile, aproba bugetul și controla Cabinetul; nici o măsură importantă nu se lua fără
asentimentul său;
 Puterea executivă aparținea Cabinetului, compus din miniștrii aleși din partidul majoritar în
Camera Comunelor; era condus de primul-ministru care, inițial era Primul Lord al Trezoreriei și care
se substituia regelui în calitate de executor al politicii stabilite de Parlament; guvernul era
responsabil în fața Parlamentului și funcționa atâta timp cât era susținut de majoritatea
parlamentară.