DACII SI ROMANII

Cu mult timp în urmă, pe pământurile noastre, a locuit un neam viteaz, tracii, dintre
ei făcând parte şi geto- dacii.
Geto- dacii dezvoltă o viaţă economică. Se ocupau cu agricultura, creşterea
animalelor, albinărit, cultivarea viţei de vie şi meşteşugurile. Prin unele din aceste ocupaţii
ei produceau unelte de fierărie sau de bijutier, instrumente pentru prelucrarea lemnului,
a pietrei sau a pieilor de animale, brăzdare pentru plug, arme de fier şi obiecte de
ceramică.
Multe produse agricole şi meşteşugăreşti erau destinate comerţului cu alte triburi,
cu grecii sau cu romanii.
Geto- dacii, în secolul IV înainte de Hristos, încep a folosi propiile monede de
argint, inspirate după monedele romane sau greceşti.
Geto- dacii se închinau mai multor zei, cel mai puternic dintre ei fiind Zamolxis,
numit şi zeul suprem al dacilor. In cinstea lui se ridică sanctuare( locuri de cult) şi se
organizează ceremonii.
Preoţii ocupau un rol important în stat.
Geto- dacii cunoşteau scrierea utilizând alfabetul grecesc sau latin.
In aparitia statului dac un rol important l-au avut factorii interni (dezvoltarea
metalurgiei,aparitia cetatilor DAVA si a sanctuarelor) si factorii externi (amenintarea
celţilor si expansiunea Imperiului Roman).
Primul rege al dacilor a fost Burebista ( care a domnit
intre anii 82 – 44 i.Hr. sec.1).
Burebista ajunge conducător al unui neam de daci din
zona Transilvaniei, într-o perioadă nu prea bună din cauza
războaielor. In acele vremuri toţi se temeau de puterea Imperiului
roman. Construirea unui stat bine-organizat cu o armată
puternică era singura scăpare.
Cu puţin ajutor de la preotul Deceneu, Burebista reuşeşte
să unească triburile geto- dacice. Cu noua armată, Burebista
reuşeşte să înfrângă celţii şi bastarnii şi cucereşte litorarul Marii
Negre.
Burebista măreşte forţa militară a regatului, construieşte cetăţi puternice şi pune
bazele capitalei în Munţii Şureanu la Sarmisegetusa , numeşte guvernatori de provincii
care veghează la menţinerea păcii.
Incearcă să îndepărteze romanii şi intră în războiul dintre Cezar şi Pompei, dându-
i sprijin militar lui Pompei, in schimbul pacii. Din păcate Pompei este înfrânt iar Cezar îi
ameninţă pe toţi aliaţii lui cu război.
In anul 44, Cezar este asasinat, iar Burebista este victimă a unui complot. După
moartea lui Burebista statul dac se fărămiţează.
 După moartea lui Burebista mai rămâne un centru politic de unde porneşte
refacerea statului geto- dac în timpul lui Decebal ( 87 – 106 d.Hr.) :
El reface unitatea statului.In acest proces un rol l-a avut cresterea pericolului roman.
In timpul lui Decebal statul dac era mai putin întins ( Transilvania, Banatul, Oltenia ,
Subcarpatii Meridionali ) dar era mai puternic ( organizat mai bine ).
Se dezvoltă economia , creste populaţia , cresc aşezările de tip DAVA , se stabilesc
relaţii cu lumea greco-romană .

Imparatul Traian hotărăşte sa cucerească Dacia, lucru care s-a infăptuit in urma a doua
razboaie daco-romane .
Cauzele celor doua razboaie daco-romane: bogăţiile Daciei si poziţia strategică.

Primul Razboi daco-roman ( 101-102 ) :

O suta de mii de soldati romani au trecut Dunarea in
Banat obtinand victoria de la Tapae .
In iarna lui 101-102 :dacii au atacat cetatile romane de
la Sudul Dunarii . Atacul este respins iar in primavara
lui 102 romanii reiau ofensiva cucerind cetate dupa
cetate indreptandu-se catre Sarmisegetuza .
Decebal este nevoit sa incheie pace cu romanii .
Pacea din 102 nu mai era favorabila dacilor deoarece
trebuiau dărâmate zidurile cetatilor , trupele romane
ocupau o parte din teritoriul Daciei iar Decebal a
renuntat la politica externa proprie.
Decebal a incalcat prevederile tratatului pregatindu-se pentru razboi .
Al doilea razboi daco-roman ( 105 – 106 ) :
Romanii au trecut Dunarea pe un pod de piatra construit la Drobeta Turnu-Serevin de
catre arhitectul Apollodor din Damasc si s-au indreptat catre Sarmisegetuza .
Dacii s-au predat iar Decebal s-a retras in munti pentru a organiza o rezistenţă , dar
fiind urmarit de romani s-a sinucis .
Ultimele rezistenţe ale dacilor au fost înfrânte in vara lui 106 .
Urmarile celor doua razboaie daco-romane :
- Dacia devine provincie romană
- Populatia daco-geta sufera un proces de romanizare care va rezulta formarea
poporului român.

Pe timpul stăpânirii romane Dacia era condusă de un guvernator,iar capitala a fost

stabilită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, care conţinea atât numele cuceritorului, cât şi
denumirea vechii capitale a Daciei, Sarmizegetusa.
În ceea ce priveşte organizarea militară, armata era alcătuită din două legiuni
romane, din care făceau parte doar cetăţeni romani şi numeroase trupe auxiliare, din
care făceau parte autohtonii, dacii. Armata îşi avea garnizoana în castre, tabere întărite,
apărate de unu sau două şanţuri, val de pământ sau zid de piatră.
Ocupaţiile dacilor nu se modifică fundamental. Ei continuă să practice agricultura, o
noutate fiind apariţia fermelor agricole, care aveau în centru un ansamblu gospodăresc
denumit villa rustica, creşterea animalelor, extragerea bogăţiilor solului (aurul era
proprietatea statului roman), meşteşugurile, meşteşugarii sunt organizaţi în asociaţii
denumite colegii (ex: „Colegiul Faurilor”).
În ceea ce priveşte oraşele, acestea erau împărţite de-acum în municipii, oraşe
mai puţin dezvoltate (Dierna, Tibiscum, Ampelum) şi colonii, oraşe mult mai dezvoltate,
mai întinse, adevărate focare de romanizare (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Napoca,
Drobeta, Apulum, Romula).
Viaţa spirituală a Daciei cunoaşte o diversitate impresionantă. Alături de cultele
oficiale ale zeilor romani (Jupiter, Junona, Silvanus, Venus), în Dacia sunt atestate o
serie de divinităţi orientale (Mithras – „zeul soarelui nebiruit”). Continuă să-şi adore
propriile divinităţi, „Cavalerii danubieni”, un vechi cult tracic, preroman. În provincia
Dacică predomină fenomenul de sincretism, (contopirea unor divinităţi asemănătoare
dar de origine diferită în una singură).
Stăpânirea romană în Dacia s-a menţinut până în anul 271, când împăratul
Aurelian s-a făcut obligat să retragă armata şi administraţia romană, ca urmare a
intensificării atacurilor goţilor. A avut două opţiuni: să păstreze Dacia, dar cu preţul ca
cetăţile romane de la sud de Dunăre să fie devastate de migratori sau să se retragă din
Dacia. A ales a doua opţiune, Dunărea devenind graniţa dintre Dacia şi Imperiul Roman.
În Dacia rămâne o populaţie puternic romanizată. Dobrogea a fost anexată în 46
provinciei Moesia, şi a fost stăpânită de Imperiul Roman până în 602.
Contactul direct dintre purtatorii civilizatiei geto-dace si cei ai culturii si
civilizatiei romane va constitui inceputul unui proces complex si de durata, material
si spiritual, constand, in principal, din receptarea si asimilarea de catre societatea
autohtona daca a elementelor superioare ale culturii si civilizatiei romane, proces
cunoscut sub numele de romanizare si care va duce in final la aparitia unui nou
popor : poporul roman.