DACIA POROLISSENSIS IN TIMPUL RAZBOAIELOR

MARCOMANICE•

I. Dacia Porolissensis se numeşte provincia romană care s-a format

în partea de nord a teritoriilor dacice? cucerite de împăratul Traianus,
având ca graniţă de sud râurile Mureş şi Arieş. Fig. 1. Se crede că a
fost înfiinţată în anul 119 p. Ch., dar prim;;i. atestare sigură datează din
anul 124 (Macrea 1969, 51-53). Avea rol militar preponderent. Sistemul
ei defensiv era organizat concentric: a. spre vest, nord şi nord-est lime-
sul alcătuia o linie exterioară de fortificaţii, în care staţionau trupe de,
infanterie uşoară şi mixte; o reţea densă de turnuri situate mai alels·
în faţa castrelor spre inamic alcătuia partea sa înaintată cu rol de pândă
şi observaţie; b. un al doilea cerc era alcătuit din castrele pentru trupe
de cavalerie, situate mai în interior pe principalele drumuri spre limes,
în poziţii strategice; c. spre centrul provinciei, în spatele întregii apărări
se ::ifb (începând cu anul 166/167) castrul legiunii V Macedonica. Fig. 2.
A:-::1 ales provincia Dacia Porolissensis ca model pentru o trecere în re-
vistă a situaţiei provinciilor dacice (Porolissensis, Malvensis, Apulensis)
în timpul războaielor marcomanice din mai multe motive: a. poziţia ei
se deosebea radical de a celorlalte două provincii, care erau în legătură
directă şi cu alte provincii (Pannonia Inferior, Moesia Superior, Moesia
Inferior); b. în cazul Daciei Porolissensis exista o apărare naturală
aproape perfectă, care împiedeca pătrunderea în provincie; aceasta apă­
rare naturală a fost bine completată cu lucrări artificiale de apărare
(castre, burgi, turnuri, baraje etc.); c. densitatea trupelor era mult mai
mare decât în oricare din celelalte provincii. In ansamblu se poate spune
că în timp ce provinciile Dacia Malvensis şi respectiv Dacia Apulensis
aveau graniţe mai „deschise" unor atacuri şi posibilităţi de pătrundere
mai bune, aşa ceva nu se putea întîmpla în cazul Daciei Porolissensis
(Gudeci 1985). Fig. 3.
II. In anul 1986, cercetând clădirea vămii romane de la intrarea în
oraşul Porolissum (Gudea 1988) am găsit două inscripţii puse de sclavii
vameşi în timpul împăratului Commodus. Una din ele, conţine, între
titlurile împăratului şi epitetul restitutor commerciorum. Fig. 411. Iată
textul inscripţiei: PRO SALVTE I ET VICTORIA I IMP(eratoris) CAES(a-
ris) I M(arci) [aur(eli) I antonini Commodi p(ii) f(elicis)] I AVG(usti) N(os-
tri) I RESTITV I TOR! COMMERC (iorum) I ET GENIO P(ublici) P(orto-

• In decembrie 1993 am fost invitat la Universitatea din Viena să susţin o

comunicare cu acest titlu în cadrul unui simpozion internaţional cu tema „Mar-
komannenkriege - Ursachen und Wirkungen". Simpozionul a avut loc intre 22
Noiembrie - 3 decembrie 1993. Organizatorii au fixat, cum e şi firesc, anumite
limite de timp pentru comunicare şi de spaţiu pentru materialul de publicat.
Subiectul fiind mult mai vast in cazul provinciilor dacice şi nefiind încă tra-
'ta:t sistematic, am încercat in acest articol să abordez problema în toată comple-
xitatea ei. ·

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
68 N. GUDEA

rii) ILL Y I RICI CL(audius) XENOPHON I PROC(urator) AVG(usti) N(os-

tri) PER/MARCION (em) ET POLLIO(nem) VIL (licos).
Numele Antoninus (primit de fiul împăratului imediat după 180) şi
Pius (luat după anul 183) ne-au permis să presupunem că ne aflăm în
primii ani de domnie a împăratului Commodus. Epitetul restitutor com-
merc(iornm) are o semnificaţie deosebită. El ne permite, pe baza acumu-
lării unor date noi în legătura cu războaiele marcomanice, să facem un
excurs în legătură cu soarta provinciilor dacice în timpul războaielor
acestea şi imediat după ele şi mai ales să încercăm să stabilim situaţia
Daciei Porolissensis în comparaţie cu a celorlalte două provincii.
III. Mai întâi vom trece în revistă popoarele barbare care au locuit
în jurul provinciilor dacice, încercând să stabilim cât mai aproape de ade-
văr locurile lor de aşezare şi deci şi posibilitatea de a ameninţa sau chiar
de a ataca provinciile dacice. Fig. 6.
a. D2.cii din '>est; aşezaţi intre linia Mureşului la sud şi Crişul Repede la
nord; grup masiv, învecinat şi c.biar amestecat în extremitaJtea vestică cu Sairmaţii;
tendinţă de mişcare spre est; aveau contact direct cu graniţa de vest a provinciei
Dacia Apulensis (Dumitraşcu 1993 cu toată bibliografia).
b. Dacii din nord-vest; aşezaţi intre Crişul Repede la sud şi Carpaţii Orien-
tali la nord-est; locuiau câmpiile Crasnei, Erului, Barcăului şi Someşului; grup
masiv aşezat chiar în faţa limesului de nord-vest; intre aşezările lor au pătruns
elemente germanice; se crede că aşezările lor din imediata apropiere a graniţei
romane au apărut numai după organizarea limesului, ei jucând rolul de tampon
între Imperiu şi triburile neprietene, fiind încadraţi intre clienţii statului roman
(Matei 1980; Dumitraşcu 1992); o hartă a aşezărilor lor în faţa complexului de la
Porolissum arată într-adevăr gruparea locuirii de-a-lungul principalelor drumuri
care ie:ieau de la Porolissum şi se îndreptau în diferite direcţii spre „barbaricum".
c. Sarmaţii Iazigi; situaţi mai ales init:re Dunăre la vest şi Tisa la răsărit:
la extremităţile zonei de locuire masivă ei se amestecă cu Dacii din Vest; pătrun­
derea este reciprocă: atât prezenţele dacice depăşesc linia Tisei spre vest, cât şi
descoperirile sarmate ajung până la liziera munţilor spre est: grup masiv cu ten-
ci in \,a de mişcare spre sud (din secolul IV p. Ch. vor locui masiv în câmpia dintre
Dunăre, Tisa aproape de vărsarea acesteia din urmă); contact direct cu graniţa
de sud-vest a Daciei Apulensis (Banatul) (Parducz 1951).
d. Quazii: situaţi undeva la nord de Sarmaţii Iazigi, mai spre nord de cotul
D11!1ării; ten:linţa de mişcare spre est; (sub CaracaHa - 213 - duceau trata!tdve
cu Romanii la Porolissum (cf DC, LXII, 20) ceea ce sugerează că la această dată
aYeau contact direct cu graniţa de nord-vest a Daciei Porolissensis).
e. Burii; situaţi la nord de Sarmaţi şi la est de Quazi; deci se aflau mai la
nord şi de a-:;ezările Dacilor din nord-vest; tratativele duse cu împăratul Commo-
d us îi arată ajunşi la hotarele de nord-vest ale Daciei Porolissensis; tendinţa de
m;şcare spre sud-est (BOhme 1975, Abb. 3); apropierea Burilor de graniţele de
nord-vest ale Daciei Porolissensis ar putea fi cauza unor modificări în viaţa aşe­
zărilor Dacilor de nord-vest (vezi mai jos).
f. Vandalii; grup masiv alcătuit din mai multe triburi dintre care cele mai
cunoscute sunt Asdingii şi Lacringii; aşezările lor se aflau undeva la nord de
l'ele ale Dacilor din nord-vest; tendinţa de mişcare spre sud (Bohme 1975, Abb. 3;
Horedt 1982, Abb. 20); se poate presupune - pe baza unor descoperiri - că s-au
amestecat parţial cu Dacii din nord-vest.
g. Costobocii; situaţi la est· de va;d8li~i~--zooă-i~~arel~N~~1i°îiŞi-si;:e:
tuli.li; grup masiv reprezentat se pare prin cultura numită Lipiţa; tendinţă de
mişcare spre sud; nu par a fi fost în contact direct cu hotarele Daciei Porolissen-
sis (Ioniţă 1982, Abb. 34).
h. Dacii harghitenses; aşezaţi în depresiunile Harghita şi Ciuc; grup destul
de masiv; contact direct cu graniţa de răsărit a provinciei Dacia Apulensis (M.a-
crea 1968, 179; Ferenczi 1980; Beldlman 1987).

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 ŞI RĂZBOAIELE
DACIA POROLISSENSIS MARCOMANICE 69

i. Carpii; aşezaţi la est de Carpaţii Orientali, în zona deluroasă a Moldovei

Centrale; grup masiv cu tendinţa de mişcare spre sud (Bichir 1973); nu aveau con-
tact direct cu graniţele provinciilor dacice.
j. Roxolanii; aşezaţi în sudul Moldovei (la nord de gurile Dunării) şi în
partea de nord-est a Munteniei; grup masiv, dar amestecaţi în extremităţile zonei
de locuire cu Dacii; tendinţă de mişcare spre sud şi sud-vest; contact direct cu
graniţa de est a Daciei Malvensis (limes alutanus şi transalutanus) (Morinz 1959;
Bichir .1977).
k. Dacii; aşezaţi în Câmpia Munteană, la est de Olt; grup masiv amestecaţi
in extremităţile de nord-est şi est a locuirii cu Roxolanii; rtendinţă de mişcare
spre sud şi vest; contact direct cu graniţa de sud-est a Daciei Malvensis (Bi-
chir 1984).

IV. Voi trece acum pe scurt în revistă izvoarele scrise (a), cele epi-
grafice (b) şi cele arheologice şi numismatice (c) care pot fi puse în legă­
tură cu impactul războaielor marcomanice asupra Daciei în general şi a
Daciei Porolissensis în special.
- date din izvoarele literare
a. sub Marcus Aurelius: SHA Vita Marei 22,1: au conspirat toate neamurile
de la graniţa Illyricului până în Galiia ca marcomanii, quazii, nariştii, hermun-
durii, suevii, sarmaţii, lacringii, burii şi vandalii, aceştia ca şi alţii ca victoalii,
sosibii, sicobati, peucinii, roxolanii şi costobocii; 22,l (guvernatorul Daciei cade tn
luptă); DC. LXXI, 11, 1: care (Tarbes) mergea în Dacia, cerea bani şi ameninţa
cu război dacă nu i s-ar fi dat; 11,4: alţii au primit pământ, unii în Dacia, alţii
în Pannonia; 12,1: Asdingii conduşi de Rhaos şi Rhaptos au venit să se aşeze in
Dacia cu speranţa că vor primi pământ şi bani ca preţ al alianţei lor; dar cum
nu obţinură nimic din toate acestea îşi lăsară femeile şi copii sub protecţia lui
Glemens (170-172) pentru ca ei să fie liberi să atace şi să cucerească ţinutul lo-
cuit de Costoboci; 12,2: după ce i-au biruit pe aceştia nu au lăsat nici Dacia
liniştită; 12,3: cât despre Cotini ei veniră cu propuneri similare; 19,1: ~Marcus
Aurelius) le-a ingăduit (Sarmaţilor) să facă negoţ cu Roxolanii trecând prin pro-
vincia Dacia, ori de câte ori guvernatorul acestei provincii le va da voie".
sub Commodus: SHA vita Commodi, 13,5: prin legaţii săi au fost învinşi
Maorii, învinşi Dacii; DC, LXXXII, 3, 1; (Commodus) i-a silit (pe Buri) să jure
că niciodată nu vor mai locui şi nu-şi vor mai paşte turmele dincolo de o linie
care marca 40 de stadii de la hotarele Daciei; 3,3: Sabinianus (177-180) aduse
sub ascultarea sa 12.000 de Daci alungaţi din ţara lor de baştină . . . . . . făgăduin­
du-le pământ în Dacia; 8,1: a fost nevoit să poarte mai multe războaie împo-
triva barbarilor care locuiau dincolo de hotarele Daciei; Eusebius, Chronographia,
p. 205 (ed. R. Helm cf. FHDR, II, 10): Romanii s-au luptat împotriva Germanilor,
Marcomanilor, Quazilor, Sarmaţilor, Dacilor" (168 p. Ch.).
-date oferite de inscripţii
sub Marcus Aurelius: Ulpia Traiana Sarmizegetusa (CIL, III, 7969): colonia
Ul pia Traiana Augusta Dacica ancipiti pericolo virtutibus restituta"; (Daicovi-
ciu-Piso, 159): „porticus cum cubiculis a vi hostium exhustos" Fig. 4/2; Tibiscum
(Moga-Benea 1978, 133-134 = IDR, III, 1, 138 a): „quod effugerit periculum"
Fig. 5.
sub Commodus: Porolissum (Gudea 1988) „restitutor commerciorum".
- date oferite de descoperirile arheologice şi numismatice
Dacia centralâ: tăbliţele cerate găsite într-o galerie părăsită de mină de la
Roşia Montana (CIL, III, p. 921-966 = IDR, I, 1975, IG5-257); tezaure monetare:
Apulum (cf. I. Winkler, ActaMN, 2, 1965, 231 = ErdMuz, VI, 1871-1873, 42), Dum-
brăvioara-Mureş (Macrea 1869, 77 cf. AVSL, XI, 1870, 52-63), Barbura (M. Ke~
rekes, NK, XIV, 1915, 70 cf. D. Protase, ActaMN. II, 1965, 412) şi Buciumi-Alba
(M. Palffy, FO!dtani Intezet Evkonyve, XVIII, 1910, 269); presupuse distrugeri în
oraşul Apulum, urmate de refaceri; distrugeri în zona exterioară a incintei colo-
niei Ulpia Traiana (Daicoviciu-Piso 1980). · ·

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
. 70 N. GUDEA

Dacia Apulensis de sud-vest (Banatul): strat de distrugere la Micia (Petcu-

lescu 1979, 113); distrugeri la castrul de la Tibiscum (Moga-Benea 1978, 137);
tezaure monetare: Cherechi, Covăsinţ pe valea Mureşului (Moga-Benea 1978, 137).
Dacia Apulensis de răsărit: mână votivă de bronz descoperită la Myszkow
: (Polonia), în aria culturii Lipiţa, cu inscripţia unui centurion al cohortei I Hispa-
norum (Orheiul Bistriţei); inscripţia votivă de la Domneşti (CIL, III, 7625) pu.să
de un immunis din legiunea X Fretensis; tezaure monetare (încheiate cu monete
,de la Marcus Aurelius sau Commodus) de la Tibodu, Sânpaul, Cristuru! Secuiesc,
· Sighişoara, Oituz-Poiana Sărată (Protase 1969, 509-512, 513; Macrea 1969, 77
nota 260).
-date arheologice presupuse fără dovezi clare:
Dacia Porolissensis: distrugeri la Porolissum (Macrea 1969, 70; Balla - pe
baza existentei unor straturi de arsură); strat de arsură la Gherla pus ipotetic în
legătură cu războiul marcomanic (informaţii R. Ardevan).

V. Date generale însumate în legătură cu desfăşurarea războaielor

marcomanice cu specială privire la provinciile dacice

'H. W. Bohme (Bohme 1975 Abb. "3) a reuşit să realizeze o analiză

sistematică a războaielor marcomanice, o cronologie a lor şi chiar a pro-
pus o hartă a acţiunilor barbare (şi romane) pe întreg frontul. Fig. 7.
La această hartă sunt de făcut câteva obiectii: a. din cauza schematismu-
, lu!. ei direcţiile de atac barbare apar destui de nefireşti. De pildă atacul
spre Dacia Inferior (!) este marcat printr-un semn care indică traver-
. sarea munţilor; b. acţiunile situate la est de provinciile dacice sunt indi-
C<1te ca pornind din Câmpia Munteană, ceea ce evident este o eroare.
Costobocii cei care au pornit atacul au traversat în întregime Moldova,
Dobrogea, Muntenia şi apoi au pătruns spre Moesia Inferior (zona cen-
trală).
Noi am încercat o hartă care credem că este mai realistă pentru
cazul provinciilor Dacia. Fig. 8. Pe această hartă am indicat o pătrun­
dere barbară de-a-lungul Mureşului spre zona centrală a provinciei. O
altă pătrundere barbară a avut loc spre Tibiscum. Am indicat şi un atac
spre Moesia Superior prin Câmpia Backa, dar nu suntem siguri deloc că
acest atac a putut avea loc. Este adevărat că la Singidunum (sediul le-
giunii IIII Flavia Felix) a fost găsită o inscripţie în care apare o per-
soan::-1 interfecta ab hoste (IMS I, 52) dar această singură inscripţie nu
justifică un atac aşa cum credea şi D. Benea (Benea 1983, 55-60~
170-172). Faptul că ambele legiuni ale provinciei Moesia Superior au
fost folosite pe frontul iazig din Pannonia Inferior înseamnă că provin-
cia nu a fost în pericol. Atest argument ar putea suferi o amendare dacă
luăm de bună afirmaţia lui H. D. M. Parker (Parker 1958, 168) după
care în războaiele contra „Marcomanilor" au fost folosite numai vexi-
laţii din legiuni (vezi mai jos comanda primită de Tib. Cl. Popmeianus).
Mi se pare deasemenea evident că barbarii nu au putut ajunge până la
Dierna-Drobeta. Inscripţiile găsite pe culoarul Timiş-Cerna şi care atestă
prezenţa unor Latrones nu mi se par elocvente în acest sens (CIL, III,
15 79 = IDR, III/I, 71; CIL, III 8009 = IDR, III, 1, 118). In general
se crede că hostes înseamnă duşman din afara statului (A. Schulten, RE,
VIII, 1912, col. 1512 sqq) în timp ce latro s-ar referi la tâlhari, hoţi la

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 DACIA POROLISSENSIS ŞI RĂZBOAIELE MARCOMANICE
71

drumul mare (G. Humbert, latrocinium, DA, III, 2, 1904, 991-992:

Pfaff, RE, XII, 2, 1924, 978-980). Dar lucrurile nu sunt clarificate încă,
aşa că nu vom mai insista.
faza I (167-175): la sfârşitul anului 166 sau la începutul anului 167
Longobarzii şi Obii au atacat Pannonia Superior pe la Brigetio; au fost
respinşi; sunt amintite lupte în Dacia; se duc tratative cu Marcomanii
şi alte neamuri (în număr de 11); a căzut în lupta guvernatorul provinciei
Moesia Superior; 168; lupte cu Marcomanii şi Quazii; Marcus Aurelius şi
Lucius Verus au sosit în Italia de Nord; L. Verus s-a îndreptat spre Moe-
sia Superior şi Dacia; M. Claudius Fronto - comes Veri Augusti - a
fost numit legatus Augusti Moesiae Superioris (167) apoi legatus Augusti
provinciae Moesiae Superioris et Daciae Apulensis simul (168); 169: la
începutul anului a murit L. Verus; se duc lupte pe întreg frontul pan-
nonic cu Germanii şi Sarmaţii; a căzut în lupte guvernatorul provinciei
Moesia Inferior Sext. Calpurnius Agricola; comanda militară a celor trei
Dacii a fost unită cu a Moesiei Superior sub M. Claudius Fronto (legatus
Augusti p. p. III Daciarum et Moesiae Superioris); împăratul Marcus
Aurelius a venit spre frontul pannonic şi s-a stabilit la Sirmium (sau
chiar la Singidunum); 170: atac lung al Costobocilor care au străbătc_1t
Moldova, Dobrogea, întreaga Moesie Inferior (balcanică), Thracia, Mace-
donia ajungând până în Achaia; pe undeva prin Dacia a căzut în luptă
M. Claudius Fronto (CIL, III, 1465: „post aliquot secunda proelia adver-
sum Germanos et Iaziges ad postremum pro republica fortiter pugnans
ceciderit"); a căzut în luptă şi guvernatorul provinciei Pannonia Supe-
rior M. J alius Bassus; Catonius Vindex este numit guvernator rJ 2m-
belor provincii moesice; atac al Marcomanilor şi Quazilor până î.n Italia
de Nord; au fost înfrânţi dezastruos la Aquileia: împăratul a înaintat
spre nord curăţind provinciilor; împăratul s-a stabilit mai întâi la Car-
nuntum, apoi la Sirmium; luptele au fost împinse în teritoriul barbar;
în Dacia a fost numit Sextus Cornelius Clemens „consularis et dux trium
Daciarum" care duce lupte cu Vandalii; M. Macrinius Vindex a fost
delegat ca procurator; 171: Costobocii au fost învinşi: M. Macrinius Vin-
dex a căzut în luptă; 172: ofensiva romană pe toate fronturile şi pă­
trundere adâncă în teritoriul barbar; au fost învinşi pe rând şi au sem-
nat pace: Quazii şi Cotini, Marcomanii şi Nariştii (distanţa la care tre-
buiau să nu se apropie de graniţa romană este de 40 stadii), Bastarnii
şi Costobocii; 174-175: au fost învinşi Sarmaţii şi au semnat pacea (li
s-a impus să evacueze o zonă largă de 76 stadii de la Dunăre; au îna-
poiat 100.000 de captivi şi au predat romanilor 800 de călăreţi pentru
armata romană; DC, LXXI, 16, 1-2); H. Pertinax a fost numit guver-
nator al cele două Moesii; împăratul a plecat la Roma (de unde absen-
tase aproape 7 ani).
faza II (177-"--180) 177: Germanii au atacat Pannonia; 177-178: îm-
păratul Marcus Aurelius şi fiul său· Commodus au sosit pe frontul pan-
nonic; a căzut în lupte B. Rufus praefectus praetorii; 179: au fost în-
vinşi Sarmaţii şi Burii; H. Pertinax a fost numit legatus augusti pro
praetore trium Daciarum et Moesiae Superioris; grupe de Daci au fost
colonizate în Dacia; 179-180: în fruntea celor trei Dacii a fost numit
C. Vettius Sabinianus Iulius Hospes; Romanii au ocupat teritoriile Mar-

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
72 N. GUDEA

comanilor şi Quazilor şi au iernat acolo; împăratul Commodus a sosit

în Pannonia; Quazii şi Marcomanii au semnat pacea; au semnat apoi
pacea şi Burii (li s-a impus să se ţină la 40 stadii depărtare de graniţele
Daciei).

VI. Date despre Dacia în timpul războaielor marcomanice în istorio-

grafia modernă.

Izvoarele literare şi informaţiile epigrafice, arheologice şi numisma-

tice au fost interpretate destul de neselectiv şi la un nivel foarte general.
a. în istoriografia română s-a acceptat şi răspândit îneă de la înce-
puturile ei ipoteza că Dacia s-a aflat în pericol, dacă nu chiar a fost ata-
cată şi jefuită. Primul istoric român care a menţionat impactul barbar
asupra Daciei a fost Petru Maior (Istoria pentru începutulu româniloru
în Dacia, Gherla, 1883, p. 23). Formularea lui merită citată „sub aces-
tu'a (Marcus Aurelius Commodus) încă mare frică pătimindu Dacia de
către barbarii Sarmaţi, i bătură archistrategii lui Commodu, Albinu şi
Nigeru". Ceilalţi autori români au folosit formulări diferite, dar cam
toate ('U a::-elaşi conţinut (a stat sub un asediu continuu, pe teritoriul ei
s-au d1t lupte, exploatările aurifere au fost jefuite, capitala asediată',
zona din jurul capitalei distrusă) (Daicoviciu 1943, 87; Christesrn 1937,
72-83, Tudor 1957, 30-41; Protase 1969; Macrea 1969, 62; Tudor 1978,
36; Moga-Benea Hl7'.:J, 137 sqq; I. I. Russu, IDR, I, 175; Daicoviciu-Pisa
1980). I. Ferenczi (Ferenczi 1969; Ferenczi 1980) presupunea acţiuni de
fortificare pe graniţa de est a Dociei conduse de împăratul Lucius Verus
şi urmări ale atacurilor dinspre răsărit (incendierea burgus-ului de la
Homorod - în legătură cu tezaurul de la Tibodu). D. Tudor (Tudor
197G, 36) nu excludea ca însăşi graniţa de est a Daciei Malvensis să fi
fost o.tacată de Roxolani. M. Macrea (Istoria României, I, 151; Macrea
1969, 70) presupunea că acum r,u fost distruse castrele de pe d. Citera
şi d. Pomet de la Polissum. M. Moga şi D. Benea (Moga-Benea 1979,
137; Benc~a 1983, 56) scriau că a fost distrus acum castrul de la Berzo-
via! ! D. Benea (Benea 1983, 56-57) presupunea prelungirea atacului sar-
matic p[mă pe „Dunărea moesică". Argumentul folosit consta în prezenţa
ştampilelor legiunii VII în castrele de pe Dunăre (altele decât castrul
său de la Viminacium). Acest argument nu mi se pare suficierit în să­
păturile de la castrul din Pojejena aceste ştampile ale legiunii VII Clau-
dia au apărut în toate fazele de construcţie principale!
b. istoriografia maghiară, care a avut mult timp în atenţia sa isto-
ria provinciilor dacice, a făcut un adevărat elogiu efectelor negative ale
războaielor marcomanice în Dacia (provincia a fost atacată; s-au produs
distrugeri, zona minieră a fost jefuită, populaţia dusă în captivitate)
(Barta 1966; Balla 1967; Balla 1971; Balla 1976; M6csy 1974, 187). Bine-
înţeles că tot acest calvar „căzut" peste bietele Dacii avea drept scop să
arate că provinciile au fost slab apărate, că nu s-a putut face romani-
zarea, că viaţa economică a fost deranjată şi nesigură, etc. Orice urmă
arheologică mai dubioasă, orice strat de arsură sau cenuşă erau puse
în legătură cu aceste războaie. Mai nou, ultima „producţie" antidacică

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 DACIA POROLISSENSIS ŞI RĂZBOAIELE MARCOMANICE 73

(Erdely Ti::irtenete, I, 1986, 38-40) a inventat termenul de · „războiul

cel lung" care s-a suprapus tuturor caracteristicelor mai sus amintite;
oricât s-a încercat însă, nu s-a putut realiza nici măcar pe departe ta-
1Dloul tragic al situaţiei din provinciile pannonice (M6csy 1974, 194) pen-
tru că totul se· baza pe speculaţii istorice, nu pe date reale. ·
c. In istoriografia vesteuropeană evenimentele din timpul războaie­
lor marcomanice au fost tratate foarte diferit. V. Duruy (Histoire deş
Romains depuis Ies ternps Ies plus recules jusqu'a l'invasion des barbares,
Paris, y, 1883; 197) menţionează despre atacarea zonei miniere în strânsă
legătură cu ascunderea tăbliţelor cerate. C. Patsch (\Visscnschdtlichc :r1'1it-
teilungen aus Bosnien und Hercegovina, VIII, 1901, 123-124) credea că
cele trei inscripţii în care sunt menţionate persoane atacate de tâlhari =
„interfecti a latronibus" (IDR, III, 71, 118) pe drumul de la Tibiscum
spre Dierna, se refereau la un atac al Sarmaţilor Iazigi până în zona
Drobetei. Nu de aceeaşi părere părea a fi A. von Premerstein (JOAI,
III, 1900, Bbl. 144-145) care, discutând conţinutul unor inscripţii simi-
lare descoperite în zona minieră din provincia Moesia Superior, credea
că este vorba despre hoţi la drumul mare. Aşa credeau şi D. Tudor (Tu-
dor 1978, 150) şi M. Macrea (Macrea 1969, 279-280). Argumentul lor
era că cei atacaţi fiind orăşeni bogaţi şi proprietari de pământ „ţinta"
atacului era evidentă. Dealtfel aceştia au şi fost răzbunaţi, ceea ce în
chip evident nu ar fi fost posibil în cazul unor invadatori barbari. În
legătură cu calificativul de latrones, pentru tâlhari la drumul mare, sol-
daţi dezertori, sclavi fugari s-a pronunţat şi R. Mc Mullen (Ennemies
of the Roman order, Cambridge, 1966, 255 sqq). Th. Mommsen (Ri::imische
Geschichte, V, Berlin, 1909, 210) aminteşte şi el invadarea Daciei şi în
special distrugerea zonei miniere. Eug. Albertini (L'Empire romain, Pa-
ris, 1929, 210) nu aminteşte Dacia în contextul războaielor marcomanice.
In schimb L. Homo (Histoire rqmaine. III. Le Haut Empire, Paris, 1933.
564-568) menţionează şi el invadarea Daciei, ocuparea zonei miniere,
apoi eliberarea Daciei şi refacerea frontierelor. H. W. Bi::ihme (Bohme
1975) a preluat din literatura antecesorilor numai datele în legătură cu
ascunderea tăbliţelor cerate şi acţiunile împăraţilor în Dacia. B. Gerov
(ANRW, II, 6, 122-150) credea că Marcomanii şi-au unit forţele cu
Costobocii pentru a ataca provinciile balcanice, „uniune" care a avut
urmări tragice pentru provincia Moesia Inferior.
In general s-a acceptat că, datorită ameninţării mari şi eventual
chiar atacurilor asupra provinciilor aacice, s-au petrecut următoarele ac-
ţiuni cu caracter administrativ şi logistic: a. a fost adusă în Dacia Poro-
lissensis legiunea V Macedonica (167); b. teritoriul provinciilor dacice
a fost „reorganizat" (vechea teorie a împărţirii în trei a Daciei (Macrea
1969, 68) este astăzi desuetă); în schimb (c.) d11pă anii 167/168 apare for-
mularea Daciae tres; guvcrncitorul „general" a fost ridicat la rang consu-
lar (legatus Augusti pro praetore trium Daciarum), comanda militară a
fost unificată; unii cercetiltori au propus chiar mici modificări ale teri:-
toriilor provinciale,' dar acestea sunt cu totul nedovedite; d. mulţi ~ni
corn :nda militară a provinciei Dacia Apulensis (167 /168) apoi a celor
trei Dacii (169.'170) a fost unită cu comanda militară a provinci~i Moesia
Superior (Macrea ·1969, · 145-146). Această „unificare" a comandei ·nim:..'

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
74 N. GUDEA

tare a putut produce o serie de mişcări de trupe şi chiar modificări în

ce priveşte apartenenţa unor trupe la o provincie sau alta. între miş­
cările de trupe am putea presupune următoarele: 1. mutarea cohortei
VIII Raetorum de la Inlăceni la Teregova (Gudea 1979, 170-171); 2.
transferarea provizorie a alei I Bosporanorum de la Cristeşti la Micia/
Vetel (cf. IDR, III, 3; 76); 3. transferul provizoriu al alei I Tungrorum
Frontoniana de la Ilişua (Dacia Porolissensis) la Pojejena (Moesia Su-
perior, Gudea 1982, 55); 4. transferul provizoriu al cohortei I Sagitta-
riorum Antiochiensium de la Drobeta la Tibiscum (M. Moga, Tibiscus, III,
1975, 125-131; cf. D. Benea, St. Corn. Caransebeş, IV, 1982, 175-176,
181-182: Bozu O, Banatica, 4, 1977, 131-133). între posibilele modifi-
cări în dislocarea provincială a unor trupe am semnala acum prezenţa
„neaşteptată" a unor trupe din provincia Moesia Superior într-o diplomă
a provinciei Dacia Superior/Apulensis (Piso-Benea 1983).
VII. Să încercăm să urmărim acum care dintre grupele de Barbari
(fie locuind cu caracter „stabil" în apropierea provinciilor dacice, fie
„mişcându-se spre aceste provincii) au putut produce" evenimente. Fig.
6; 7-8. Urmările acestor atacuri, presiuni sau chiar războaie ar putea
fi ilustrate prin interpretarea unei hărţi care ilustrează îngroparea unor
tezaure monetare atât în timpul lui Marcus Aurelius cât şi în timpul lui
Commodus în provinciile de la Dunărea de Mijloc (Pannonia Inferior,
Moesia Superior, Moesia Inferior, provinciile dacice) şi chiar în lumea
barbară din apropierea provinciilor dacice. Fig. 9.
a. Sarmaţii, în colaborare cu Dacii din vest, au putut provoca eve-
nimentele care s-au petrecut în vestul Daciei Apulensis (Banat) şi chiar
în centrul acestei provincii (zona capitalei, zona Apulum, zona minieră).
Seria de tezaure din regiunea locuită de Dacii din vest, cele din zona
minieră, evenimentele care pot fi deduse din inscripţiile de la Ulpia
Traiana şi Tibiscum, chiar şi anumite „urme de arsură" identificate mai
mult sau mai puţin sigur în stratigrafia castrelor şi aşezărilor, împreună
cu datele oferite de circulaţia monetară de la Apulum (Winkler 1965),
Ulpia Traiana (Winkler 1975) şi Tibiscum pot şi permit să se presupună
o pătrundere barbară pe valea Mureşului în sus până spre Apulum şi
chiar spre depresiunea Haţegului şi spre Banat. Există însă şi apar
mereu posibilităţi de „reinterpretare". Republicarea sistematică şi mo-
dernă a tezaurului de la Apulum, pe baza căruia s-a presupus „ataca-
rea" zonei respective, arată că ultimele monete din tezaur datează nu
din timpul războaielor marcomanice, aşa cum s-a spus, ci din anii
183-184, perioada care iese din sfera de timp a războaielor marcoma-
nice (C. Găzdac, informaţie personală). S-ar putea presupune că în
această parte a Daciei Apulensis şi mai ales în zona barbară din faţa ei
a acţionat .„şeful" sarmat Tarbes; tot aici ar fi putut cădea în luptă
M. Claudius Fronto (CIL, VI, 1377).
b. Dacii Harghitensis (din depresiunea Ciuc-Harghita) şi Carpii (din
l\foldova centrală) au putut ataca partea răsăriteană a aceleiaşi provincii
(Dacia Apulensis). Tezaurele din lumea carpică care se încheie cu monede
de la Marcus Aurelius (în număr de 15) sau cele care se încheie cu
m<mede de la Commodus (în număr de 16), eel din lumea Dacilor Har-

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 DACIA POROLISSENSIS ŞI RĂZBOAIELE MARCOMANICE 75·

ghitensi (1) (Mihăilescu 1980, 89-97; Ioniţă 1982, fig. 21-22) suge-
1·ează evenimente tulburi în această parte a Daciei libere (vezi Fig. 9).
S-ar putea ca aceşti Daci din Moldova centrală (respectiv Carpii) să se
fi mişcat spre provincie sub presiunea atacului Costobocilor (sau atacu-
rilor Costobocilor dacă cumva acest atac „lung" s-a petrecut în două ·
faze!). Era singura direcţie care le permitea să scape „mai ieftin", căci
spre sud de aşezările lor se aflau triburi mai puternice (Bastarnii, Roxo-
lanii etc). S-ar putea ca aceşti Daci să fi fost unii dintre „Dacii" pri-
miţi în provincie de guvernatorul Sabiniaaus (DC, LXXII, 3, 3). M.
Macrea {Apulum, VII, 1, IS68, 197; Macrea 1969, 264) şi Gh. Bichir
1,Bichir 1973, 167-170) presupun o asemenea colonizare. D. Protase,
care s-a ocupat mai sistematic cu problemele populaţiei din provinciile
dacice (Protase 1980, 219-226), respinge ipoteza unei colonizări de Carpi ;
în provincia Dacia (Apulensis), susţinând că nu există dovezi certe. K.
Horedt însă (Horedt 1982, 36-37) credea că a găsit argumente pentru
o atare colonizare şi susţinea că s-a petrecut. Evenimentele din lumea
carp1ca, pătrunderea lor „peste" Dacii din Harghita-Ciuc au putut
determina îngropările de tezaure din partea de răsărit a provinciei Dacia
Apulensis (Tibodu, Sânpaul, Cristuru! Secuiesc, Orăşeni, etc). Oricum
ingroparea lor la aceeaşi dată permite presupunerea că s-a întâmplat
ceva, că ameninţarea cel puţin a fost reală.
Cum bine se poate constata, în ambele cazuri mai sus amintite, este
vorba de provincia Dacia Apulensis, respectiv de Banat. Aş sublinia
însă în cazul ambelor regiuni ale provinciei Dacia (mare), că apărarea
hotarelor în aceste părţi nu excelează nici prin densitate de fortifica-
ţii, nici prin o valoare deosebită a trupelor (Gudea 1977). Ba chiar am
putea spune că, din cauza reliefului de câmpie, apărarea Daciei Apulen-
sis spre sud-vest era organizată în adâncime. Cele două mari centre
militare (Micia, Tibiscum) se aflau în interior la ~ntersecţii de mari
artere de circulaţie având în faţă, spre graniţa propriu zise, pe Mureş
sau pe Tisa numai fortificaţii mici cu rol de pândă şi observare. Acelaşi
lucru îl putem spune despre hotarul de răsărit al aceleiaşi provincii.
Partea sa centrală, spre Dacii liberi, este surprinzător de slab apărată
şi dotată cu trupe puţine (Gudea 1977). O situaţie similară se află şi în
partea de sud-est a provinciei Dacia Malvensis. Linia avansată din faţa
Oltului, aşa zisul limes transalutanus, a fost părăsit se pare sub Anto-
ninus Pius (dacă nu imediat după Marcus Aurelius), iar apărarea s-a
cc.ncentrat pe linia râului Olt, pe cursul său inferior la Romula şi Slă­
veni. In rest se afla num2i unităti militare miri în fortificatii cu carac-
ter de pândă şi observare (Vlădes~u 1986, 43-70, Vlădescu 1983, 31-42).
c. Sunt însă câteva dat2 şi evenimente care pot fi puse în legătură
cu Dacia Porolissensis:
1. Din datele provenind din izvoarele literare şi din modul de des-
f;'işurare al evenimentelor se poate admite că o anumită „presiune" a
venit şi asupra Daciei Porolissensis, mai a~es dinspre nord şi nord-vest.
F:x;stcnţ1 unei asemenec1 rresiuni confirmL1 rarţial ipoteza lui W.
Enssli:" (Ensslin 1940, 11) carr> explică deplasar2.'1 populaţiilor situate la
nord do Dacia Porolissc>nsis şi Pannonia Inferior-Superior prin ;pre-

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
16 N. GUDEA

siunea efectuată de Îlil.ceputul mişcării Goţilor. Ni se pare sigur că Asdin-

gii (Vandali) care au oerut în 170-172 pământ în Dacia (OC, LX, XII,
,12, 1) s-au „referit" la Dacia Porolissensis. Aşezările lor situate la nor-
dul acestei provincii (Fig. 4), luptele lor cu Cositobocii justifică o ase-
menea presupunere. Ei şi-au lăsat in grija lui Clemens, guvernatorul
provinciei, femeile şi copii, ceea ce ar implica chiar o „colonizare" a
lor. Aşadar chiar la Dacia Porolissensis se poate referi pasajul lui Dio
Cassius (LXXII, 12, 2) „nu au lăsat apoi nici Dacia liniştită". Tot la
Dacia Porolissensis s-ar putea referi şi pasajul referitor la Cotini (DC,
LXXI, 12, 3) care au cerut şi ei pământ „în Dacia".
2. Tratativele împăratului Commodus cu Burii şi trata~ul de pace
încheiat se referă în mod sigur la hotarul de nord-vest al Daciei Poro-
hssensis (DC, LXXII, 3, 1). Ca urmare a acestui tratat graniţa de nord-
vest a fost întărită, mai ales prin îndesirea turnurilor de pândă şi sem-
nalizare de pe linia înaintată a limesului meseşan. Cercetările arheolo-
gice din ultimii 10-15 ani (Gudea 1985) au identificat între turnurile
cu plan patrulater, care alcătuiau o primă linie de pândă şi semnalizare,
o serie de turnuri cu plan circular care completează şi corectează linia
avansată. Aceste turnuri rotunde au fost datate cam în această perioadă
(Gudea 1985, 156-157). O analogie perfectă pentru o astfel de îndesire,
exad în aceeaşi perioadă, o oferă limesul panonic unde, o inscripţie
datată prin 185 d. Ch. (CIL, III, 3385) menţionează construirea unor
tomuri care să împiedice pătrunderea „tâlharilor prădalnici"!. Din
păcate aceste turnuri din Pa.nnonia Inferior nu au fost cercetate şi iden-
tificate pentru a putea face comparaţii mai detailate. Intenţia însă a
impăra1Jului este evidenţiată clar de text: •ripam omnes burgi a solo
extructis item praesidiis per loca opportuna a clandestinos latrunculorum
transitus opposita". Acelaşi lucru deci pare să se fi petrecut şi în cazul
Daciei Porolissensis.
3. Chiar şi acţiur.J.ile guvernatorului Sabinianus (DC, LXII, 3, 3)
care „a adus sub ascultarea sa 12.000 de Daci mărginaşi alungaţi din
ţara lor" par să se fi referit la Dacia Porolissensis. Ar putea fi vorba
de Dacii din nord-vest, timp îndelungat clienţi ai Romanilor, care să
fi fost siliţi datorită presiunii Burilor, Asdingilor, să fi cerut să fie colo-
nizaţi în Dacia. Termenul de „Daci mărginaşi" li se potriveşte (vezi
despre aşezările lor: Matei 1980). „Alungarea" din ţara lor nu a putut
fi încă detenniFJ.ată arheologic, dar nimic nu se opune interpretării în
acest fel a informaţiei antice.
4. Tot la evenimente din această parte a Daciei, respectiv din Dacia
Porolissensis, dacă nu chiar la conflicte cu Burii, par a se referi it:extele
ee menţionează „lupte dincolo de Dacia" (DC, LXXII, 3, 1) şi „războaie
cu Dacii" (Eusebius).
Trebuie remarcat însă faptul că atât guvernatorii Clemens şi Sabi-
nianus, cât şi, ulterior, împăratul Commodus i-au tratat pe barbari
„în forţă", fie refuzându-le stabilirea (respectiv primirea) în provincie,
fie impunându-le un război (cu Costobocii) în schimbul unei alianţe,
fie aducându-i sub ascultare, fie prin reglementări destul de aspre în
oe priveşte locuirea şi mişcarea lor în apropierea graniţelor provinciei.
Aoes.t lucru s-a datorat desigur apărării excepţionale, organizate mai

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 DACIA POROLISSENSIS ŞI RĂZBOAIELE MARCOMANICE 77

ales pe graniţa de nord-vest a provinciei (Gudea 1977) şi, fără îndoială,

prezenţei în spatele acestei linii a castrelor intermediare (Gilău, Sutar,
Gherla) şi mai ales a castrului de legiune de la Potaissa.
Ar mai fi de subliniat faptul că toate evenimentele din zona de
nord-vest par să se fi petrecut în afara provinciei. Nu există acum nici
o dovadă sigură că vre-unul din castrele de pe graniţa de nord-vest
sau chiar de nord a fost ·atacat şi afectat de atacuri. Vechea ipoteză a
lui M. Macrea (Macrea 1969, 70) după care castrul de pe Citera de la
l'orolissum a fost ars de barbari, datează din vremea istoriografiei pro-
letcultiste, care promov·a ideea luptei permanente a „poporului dac"
~· a „dacilor liberi" contra „imperialismului" roman. Dovezile citate pe
atunci de M. ~Iacrea nu mai sunt astăzi valabile. Nu există nici un
tezaur din această vreme nici în provincie, nici în afara J;:>'Î. Nu se
CUFJ.osc mişcări de trupe în cadrul unor acţiuni romane, aşa cum se
presupune în cazul cohortei Hispanorum de la Orheiul Bistriţei (Macrea
1969, 73, nota 229). Ipotetica deplasare a cohortei în zona de locuire
a Costobocilor, pe baza prezenţei acolo a unei mâini votive cu inscripţie,
a rămas până acum fără o explicaţie mai bună. Acelaşi lucru se poate
spune despre inscripţia votivă de la Domneşti (CIL, III, 7625). Presu-
punerea că ea atestă prezenţa unui detaşament din legiunea X Fre-
tensis (Macrea 1969, 62) nu mi se pare suficient susţinută, căci nici o
deplasare a legiunii respective nu e cunoscută (Saxer 1967, 35-43).
Personal nu cred că clauzele păcii semnaJt.e cu Sarmaţii Iazigi, referi-
toare la relaţiile comerciale cu Sarmaţii Roxolani, să fie în legătură cu
teritoriul Dadei Porolissensis (Macrea 1969, 75). Poziţia geografică a
aşezărilor Sarmaţilor la vest de Dacia Apulensis, sugerează mai degrabă
relaţta comercială pe direcţia Partiscum (Szeged) - Micia (Veţel) -
Cedam.ia - Augustia (Breţcu) spre sudul Moldovei unde locuiau aceştia
din urmă.
Şi totuşi s-a întâmplat ceva· şi în Dacia Porolissensis, altfel vameşii
de la Porolissum nu ar fi reacţionat atât de prompt în a-l declara pe
împărat restitutor commerciorum. Titlurile de pia constans primite de
legiunea V Macedonica (E. Ritterling, RE, XII, 2, 1924, col. 1580)
!inscripţiile ridicate de aceeaşi legiune în cinstea lui Commodus (CIL,
III, 1172, etc), scăderea uşoară a numerarului sub Marcus Aurelius şi
scăderea lui mare sub Commodus în câteva castre şi aşezări de pe grn-
niţa de nord-vest (Porolissum, Buciumi, Bologa), pe linia inle::r.--iediară
(Gherla) şi în interior (Napoca, Potaissa) (Fig. 10) sugerează dacă nu
chiar evenimente grave (atacuri, distrugeri, etc) măcar o anumită ame-
ninţare, o schimbare a relaţiilor la graniţe, etc (Chirilă 1991, 161; Chi-
rilă 1972; Ardevan 1991; Ardevan 1993, 226; Winkler 1973, 110-111).
La o atare presupunef\e ne mai duc şi cât2va constatări în legătură
cu mişcări de trupe: a. la Porolissum s-au concentrat spre sfârşitul seco-
folui (probabil în timpul domniei lui Commodus) numeroase unităţi
militare (Gudea 1989, 159-179); b. prezenţa unor aplici disc din bronz
cu inscripţii atestând soldaţi din cohors I Hispanorum de la Orheiul
Bistriţei în castrul de la Buciumi ar putea însemna .o întărire a fron-
tului nord-vestic (Gudea 1982, 55).

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 .N. GUDEA
78

Deci epitetul restitutor. commerciorum sugereaza ieşirea dintr-o

situaţie nesigură, dintr-o situaţie care a fost deranjată, o îmbunătă­
ţire faţă de o situaţie precedentă. Ne putem întreba desigur ce a fost
deranjat de mişcările . barbare: a. a fost deranjat importantul comerţ
cu Barbarii care se făcea prin vama de la Porolissum?; b. a fos.t deran-
jată viaţa economică în interiorul provinciei prin atacuri directe? Răs­
punsul este acum dificil de formulat: a. Nu avem date arheologice sigu.re
în kcătură cu lumea Dacilor liberi din faţa graniţei de nord-vest. Şi
aş sublinia aici că în f.aţa trecătorii de la Porolissum aşezările acestea
sunt imediat, la câţiva km de linia turnurilor; b. situaţia mai sus amin-
tită a circulaţiei monetare din castre, din oraşul Porolissum sugerează
un deranj general. Lipsa de monedă sau scăderea ei cantitativă ar putea
fi, mai degrabă, o urmare a slăbirii legăturilor provinciei cu monetăriile
imperiale ca urmare a evenimentelor petrectite pe alte fronturi (Moesia
Superior, Pannonia, Inferior, Italia de nord); c. reluarea comerţului
activ, în condiţii de sigu11anţă la graniţe s-a reflectat desigur în acti-
vitatea şi câştigurile vămii, de vreme ce vameşii s-au bucurat de pacea
instaurată. Aceastct înseamnă pe de altă parte şi reluarea comerţului
cu Barbarii situaţi la nord-vest de graniţă (Daci?, Vandali, Buri, poate
chiar şi Quazi). Nu ar fi exclus ca această pace să fi urmat direct tra-
tativelor (de pace) şi chiar păcii semnate de împărat cu Burii (DC,
LXXXII, 3, I). Saltul ma:re în sus al numerarului sub Septirnius Seve-
rius în aşezările înregistrate în Fig. 10 certifică stabilitatea instaurată.
Privite prin această prismă evenimentele menţionate de izvoarele
literare, sugerate de inscripţia de la Porolissum şi de graficul circulaţiei
monetare lile permit să conchidem astfel:
a. asupra hotarului de nord-vest a Daciei Porolissensis au putut
fi exercitate presiuni militare dinspre nord şi nord-vest, din partea Daci-
lor din nord-vest (iniţial aliaţi şi clienţi) şi apoi din partea Vandalilor.
Burilor etc. Se pare că nici Quazii şi cu atât mai puţin Marcomanii nu
au ajuns până la hotarele Daciei Porolissensis. ·
b. în acest context nu ar fi fost imposibil ca grupul de Daci din
riord-vest (foarte puternic influenţaţi de Romani în cultura materială
şi chiar spirituală) să fi fost împinşi de Germani (Buri, Vandali, Quazi}
spre provincie şi, în virtutea „alianţei" lor cu Romanii să fi fost colo-
nizaţi în interiorul provinciei. Nu există acum probe arheologice în acest
sens, dar nici nu se opune nimic unei astfel de supoziţii.
c. apropierea Vandalilor (Asdingi) şi a Burilor de graniţele Daciei
Porolissensis nu poate încă fi demonstrată arheologic, deşi urme „ger-
manice" disparate apar izolat în teritoriul din faţa graniţei. Fig. 11.
Insăşi faptul că „şi-au lăsat femeile şi copii în grija lui Clemens" ar
putea fi o probă sigură în favoarea faptului că locuiau lângă graniţele
provinciei.
d. graniţa de nord-vest a provinciei Dacia Porolissensis a fost foarte
bine concepută din punct de vedere logistic şi foarte bine apărată în
comparaţie cu oricare alt sector al limesului dacic. Nu există acum nici
o dovadă sigură în legătură cu penetrarea acestei graliliţe prir.i. forţă şi
riici motive pentru a presupune pătrunderi ale Barbarilor. Anumite

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 DACIA POROLISSENSIS ŞI RĂZBOAlELE MARCOMANICE 79

situaţii, identificate arheologic, şi presupuse a fi urmarea unor eveni-

mente militare (straturi de arsură, straturi de cenuşă, reconstrucţii etc)
pot fi orice altceva (o simplă vatră nivelată, un incendiu stins, o repara-
ţie firească la o construcţie). Interpretările de felul acesta apar ca nişte
exagerări neconfirmate arheologic în chip suficient dacă nu chiar soluţii
de moment.
e. starea generală de la graniţele Imperiului Roman, situaţia tra-
gică a unor provincii învecinate (Pannonia Inferior, Moesia Inferior etc).
situaţia din unele provincii centrale (Italia - de nord) au influenţat
viaţa economică a provinciilor dacice şi a Daciei Porolissensis în spe-
cial. Atacurile asupra provinciilor surori (Dacia Apulensis şi Dacia Mal-
vensis) au afectat şi mai mult· provincia Porolissensis producând o anu-
mită „izolare" temporară a ei. Această „izolare" pe care s-au grefat şi
.anumite presiuni ale Barbarilor din vecinătate au creat o stare de ten-
siune, au deranjat legăturile economice spre lumea barbară şi poate chiar
şi cele din interiorul provinciei, fapt care s-a exprimat mai ales în cir-
culaţia monetară.
e. anii de început ai domniei împăratului Commodus au readus liniş­
tea la graniţe, prin reglementarea relaţiilor cu Barbarii, prin .o revigo-
rare a vieţii economice, prin îndepărtarea ameninţării. Acest lucru i-a
bucurat în mod deosebit pe vameşii de la Porolissum, desigur beneficiari
ai redresării economice, care s-au grăbit în a ridica cel puţin două altare
în ci:r;istea lui Iuppiter, pentru sănătatea împăratului realizator al păcii
şi bunăstării, pentru şeful lor procuratorul vămilor şi pentru geniul cel
bun al vămilor.
NICOLAE GUDEA

Bibliografie şi abrevieri

izi·oare
SHA Scriptores Historiae Ausustac. :C Etlit E. Hvhl.
I-II, Lei;:izig, 1965.
DC Dio Cassius, Istoria Rom:.ma, III, Bucu;:eşti.
1985
ILR Inscripţiile Dacici Romane, Ducureşti.
FHDR Fortes Historiae Daco Roma11ae, llucurqti.
lucrări de referinţă
ARDEVAN 1991 R. Ardevan, Monetarv circulation in the an-
cient settlcrnent of Gherla (Cluj county), Eos

ARDEVAN, 1993 ' LXXIX, 1991, 223-235.

R. Ardevan, Circulaţia monetară în a;;c0<area.
romană de la Gherla, Ephem. Nap„ III, 1993.
111-122
BALLA 1965 L. Balla, To the question of the military his-
tory of Dacia in the second century, Acta
Classica U •iiuersitatis Scientiarum Debrece;ieusis,
I, 1965, 39-48.
llALLA 1967 L. Balia, Zur Fragen d11F Kriegsgeschichte
Daziu.s im 2. Jb.„ Arcl!Ert, 92, 1965, 141 şi urm.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
80 N. GUDEA

BALT.A 1967 L. Balla, Adalek Dacia II szazadi hadtortene-

tenek kerdesehez, A Debereceiii Deri Muzeum
Evkonyve, 1967 (1970), 111 şi urm.
BALLl1. 1971 L. Balia, Factio in Pertinacem? A propos du
premier sejour de P. Helvius Pertinax en Dacie,
Acta Classica Universitatis Scientiarum Deb.re-
ceneiisis, VII, 1971, 73-76.
G. Barta, Bemerkungeu zur Kriegsgeschichte
Daziens im 2. Jh. (167-172), Acta Classica
Universitatis Scientiarum Debrecenensis, .II.
1966, 81-87.
BART,\. 1971 G. Barta, Lucius Verus and the Marcomaunic
wars, Acta Classica Universitatis Scientiarum
Debrecenensis, VII, 1971, 67-71.
BARB L"LESCU 1987 M. Bă:i;bulescu, Din istoria militară a Daciei
romane. Legiunea V Macedonica şi castrul de
la Potaissa, Cluj-Napoca, 1987.
BDLDIMA~ 1987 G. Be!diman, Cercetări privind secolele III-
IX în estul Transilvaniei (judeţul Harghita),
Symposia Thracologica, 5, 1987, 22-24, fig. 3.
BEXEA 1983 Doina Benea, Din istoria militară a Moesiei
Sup~rior şi a Daciei. Legiunea a VII-a Claudia
şi legiunea a III-a Flavia, Cluj-Napoca, 1983.
IllCHIH., 1973 Gh. Bichir, Cultura carpică, Bucureşti, 1973.
lllCHIR 1976 GI. Bichir, Daces libres de l'epoque romaine a
la lumi~re des donn~e~ arch~ologiques, Thraco-
Dacica, 1976, 287-307.
BICIIIK 1977 Gh. Bichir, Les Sarmates du Bas-Danube,
Dacia, N.S., 21, 1977, 167-197.
BICHIR 1984 Gh. Bichir, Geto-Dacii din Muntenia în epoca
romană, Bucureşti, 1984. '
BOHME 1975 H. W. BOhme, Archiiologische Zeugnisse zur
Geschichte der Markomannenk;riege (166-180
n. Chr,), Jahrb B.GZM, 22, 1975, 153-217.
CHIRILĂ 1972 E. Chirill und Mittarb., Das ROmerlager von
Buciumi, Cluj, 1972.
CHIRII,Ă 1991 E. Chirill, Câteva date despre circulaţia mone-
tară la Porolissum, A.aaMP, XIV-XV, 1990-
1991, 153-174.
CHRISTESCU 1937 V. Christescu, Istoria militară a Daciei romane,
Bucureşti, 1937.
DAICOVICIU 1943 C. Daicoviciu, Transylvania nella antichita,
Bucarest, 1943.
DAICOVICIU - PISO 1975 H. Daicoviciu-I. Piso, Sarmizegetusa şi răz­
boaiele marcomanice, A.ctaMP, XIII, 1975,
159-163.
DAICOVICIU - PISO 1977 H. Daicoviciu-I. Piso, Sarmizegetusa et les
gueres rnarcomaniques, Revue Roumaine ă' H is-
toire, XVI, 1, 1977, 155-159. ·
DUMITRAŞCU 1993 S. Dumitraşcu, Dacia apuseană. Teritoriui
Dacilor liberi din vestul şi nord-vestul Românie
în vremea Daciei romane, Oradea, 1993.
BNSSLIN 1940 W. Ensslin, Germanen im rOmischen Diensten,
~1i.inchen, 1940.

E-r1986 • * * Erdely Tortenete, I, Budapest, 1983.

FERE~CZI 1969 G. Ferenczi-I. Ferenczi, O nouă mărturie epi-
grafică în legătură cu "ctivitatea împăratului!-'·
Verus în provinciile de lângă Dunăre şi în DaCl~,
Sargetia, VII, 1969, 59-78. ·

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 ŞI
DACIA POROLISSENSIS RAZBOAIELE MARCOMANICE
81

FERENCZI 1980 I. Ferenczi, Consideraţii de. ordin arheologic-

istoric privind importanţa depresiunilor Ciucu-
lui în epoca romană şi post-romană. Problema
dacilor liberi din estul Transilvaniei, Acta
Harghitensia, 1980.
GEROV 1968 B. Gerov, Die Krisis in den Ostbalk;alii.ndern
wăhrend der Aleinregierung des Marcus Aurelius,
AAASH, 16, 1968, 325-338.
GOSTAR 1956 N. Gostar, Ram.ura nordică a dacilor - Costo-
bocii, Buletinul Universităţilor V. Babeş şi
F. Bolyai, Cluj, I, 1-2, 1956, 176-183.
GUDEA 1982 N. Gudea, Despre câteva donaria şi aplici disc
cu inscripţie din Dacia, ActaMP, VI, 1982,
51-57.
GUDEA 1977 N. Gudea, Der Limes Dakiens und die Vertei-
digung der obermoesischen Limes von Traianus
bis Aurelianus, AN RW, II, 6, 1977, 851-876.
GUDEA 1979 N. Gudea, Castrul rom.an de la Inlăceni. încer-
care de mono6rafie arheologică, ActaMP, III,
1979, 149-273.
GUDEA 1985 N. Gudea, Contribuţii la istoria militarl!. a
Dacici Porolissensis. Linia înaintată de turnuri
şi fortificaţii mici de pe sectorul de nord-vest
al limesului provinciei între castrele de la Bologa
şi Tihfo, ActaMP, IX, 1985, 143-218.
GUDEA 1988 N. Gudea, Contribuţii epigrafice la cunoaşterea,
sistemului vamal al provinciilor dacice. Vama
de la Porolissum, ActaMP, XII, 1988, 175-189
GUDEA 1993 N. Gudea, Dacia Porolissensis und die Mark;o-
m01nnenkriege. mss.
HOREDT 1982 K. Horedt, Sieb~nbiirgen im spătrOmischer
Zeit, Buk;arest, 1982 (p. 72-83 războaiele
marcomanice).
IONIŢĂ 1982 I. Ioniţă, Din istoria şi civilizaţia Dacilor liberi..
Dacii din spaţiul extracarpatic în secolele II-
IV e.n., laşi, 1982.
KELLER 1965 H.-J. Kellner, Raetien und die Mark;oma.nnen-
k;riege, BVB, 33, 1965, 57-79.
MACREA 1968 M. M.i.crea, Dacii lib~ri în epoca romanl!., Apulum
VII, 1, 1968, 171-200.
MACimA 1969 M. Macrea, Viaţa în Dacia rom.anl!., Bucureşti
1969
MATEI 1980 Al. V. Matei, Repertoriul aşezărilor aparţinând
Dacilor liberi (sec. II-IV e.n.) descoperite pe
teritoriul judeţului Sălaj, ActaM P, IV, 1980,
229-244.
MIHĂILESCU 1980 V. Mihăilescu-Bârliba, La monnaie romaine
chez lcs Daccs orientaux:, Bucureşti, 1980.
MOCSY 1974 A. M6csy, Pannonia and Upper Moesia. A
history of thc Roman Middle Danube Provin-
ces, I,ondon, 1974.
MOGA-BENEA 1978 M. llfoga-Doina Benea, Tibiscwn şi războaiele.
marcomanice, Tibiscum, V, 1978, 133-140.
MORINZ 1959 S. Morinz, Câteva probleme ale populaţiei
sarmatice din MWltenia şi Moldova în legătură
cu Wl mormânt de la Focşani, Dacia N.S. III.
1959, 542-471.
PAR~R 1958 H. M. D. Parker, The Roman Legions, Cam-
bridge, 1958.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
1J2 N. GUDEA

PETCULESCU 1979 L. Petculescu, Ş:mtiernlarheolor,:ic Micia, Cerce-

tări arheoloţ?ice,3, 1979, 109-126.
PETOLESCU 1987 C. C. Petolescu, Die Reorganisierung Dakiens
unter llfarcus Aurelius, Germania, 65, 1987,
1, 123-134.
PETROVICS 1977 Iulia Maria Petrovics, Războaiele marcomanice
şi provinciile dunărene, Ziridava, VIII, 1977,
41-57.
PROTASE 1969 D. Frotase, Tezaurul monetar de la Tibodu
(Transilvania). Observaţii şi precizări, ActaMN,
VI, 1969, 509-513.
J"ROTASE 1980 D. Protase, Autohtonii în Dacia, I, Bucureşti,
1980.
SAVER 1967 R. Saxer, Untersuchungen zu der Vexillationen
des romischen Kaiserheeres von Augustus bis
Diocletianus, Koln-Graz, 1967.
RUSSU 1972 I. I. Rnssu, Aux:ilia provinciae Daciae, SCIV,
23, 1, 1972. 63-77.
T6TH 1978 E. T6th, Porolissum. Das Castellum in Moigra<l,
Budap2st, 1978.
TUDOR 1957 D. Tudor, Răscoale şi afacuri barbare în Dacia
romană (secolele II-III e.n.), Bucureşti, 1957.
VLĂDESCU 1983 C. M. Vlădescu, Armata romană în Dacia In-
ferior, Bucureşti, 1983.
VLĂDESCU 1986 C. ?II. Vlădescu, Fortificaţiile romane din Dacia
Inferior, Bucureşti, 1986.
WINKLER 1965 Iuditha Wink;ler, Circulaţia monetară la Apulum
ActaMN, II, 1965, 215-256.
WIXKLER-HOPARTEAX 1973 Iuditha Winlder-Ana Hopârtean, Maneta an-
tică la Potaissa, Turda, 1973.
WINKLER, 1975 Iu<litha •Vinkler, Descoperiri monetare la Ulpia
Traiana Sarmizegetusa, Sargetia, XI-XII,
1974-1975, 117-136.

DACIA POROLISSENSIS UND DIE MARKOMANNENKRIEGE

(Zusammenfassung)

Der Verfasser geht von einer Weihinschrift, entdeckt vor kiirzem (1988) in
dem romischen Zollgebăude von PO'rolissum (Dacia Porolissens1s) aus. Die lnschrift
erwahnt den Kaiser Marcus Aurelius Antoninus (Commodus) in der Jahren 181-
184, mit den Beinamen restitutor commerciorum.
Man schreitet alle litterarischen, epigraphischen, numismatischen und archăo­
lc.gischen Quellen ab, hinsichtlich der Entwicklung dieser „markomannischen"
Kriege in der Nachbarschaft der dakischon Provinzen. Es wird aus die Lage und
Bewegungsrichtungen der barbarischen Stămme dargestellt, rund herum dakischer
Provinzen: Sarmaten, Westdaker, Quaden, Vandalen (Asdinger), Buren und Nord-
westdak:er, Kostoboken, Karpen und Ostdaker, Roxolanen und Siidostdaker.
Nach all diesen Hinweisen zieht der Verfasser die Schlussfolgerung an, dass
wahrscheinlich die barbarischen Angriffe den Siidwesten und Osten der Dacia
/\pulensis ergriffen haben.
Es gibt aber jetzt keinen Hinweis, dass die Provinz Dacia Porolissensis iiber-
fallen wurde. Wahrscheinlich hat der nordwestliclile Limesabschnitt der
starkeste in der Verteidigung Dakiens - seine Rolle gespieit. Aber es sind einige
Hinweise, dass diese markomannische Kriege allgemein schlimme Folgen gehabt
hatten (eine Herabsetzung der IMiinzumlaufes, eine Beschădigung des 'liandels,
eine allgemeine Unsichercheit usw). Diese und solche Folgen wurden auch in
Dacia Porolissensis verspilrt. ·

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 ·..··:„. .:·\"·,;,.-:·~ .ff_i~f·
~.=.--~-:;-
~
.,„ .. .
}k·.~1
:'~. „
~ --- :~;,~~)~ "',
. ' .......~~' r ~-..r , ; '™" •- am•~
- -- . ~...~.,.,..,.
~ - -
T' ..,...,,- ,~.!. ....;?'...i:„4.

ţ'·: r.i~
3~~~1:. ·~ t
I . :. · · „.·•
.„ ·.:-·c.Jl"on
-„ .•(,-~ITllNlllA ; .
· ·<·;

~;~~rf:td

·y"~;;:f'/;~'t'~h'.<~·,,;;,'r.oc""
f, ~~~f;:?~!t~'~1111 '.'NORICU"'~/·,
~L~~Ui
"~~~.·

~~<;.,;, ~-;-:.;,o,~- -"~

~
„ .•··· "· •

~ . ~
" ' ·' A f ' CCf'9ş '
.„.'· •·•.. . ·;"<
. '."·.-„""" .. •)
„.>,'"•.,„\ ~ · „„„:. ,..../J."lf-'
•>' ' r, ~-- . · ' ·.')-.-"'"'"'
· „„.~·•i""'
:/'~\-·
. PO°"LI S
,,„„ ' . ., • • SE"5,S # .
. ."..„•,,,,,„
„·•,•i!l · ·,4.;» " ;::'$'
- - - ~ , ' . ' . ' " -~ ~·"" ' „~_ , a c~ •!.'!„ ··~: -~-: ; : , <~: : '
~;
. -
: .~ -~.j" ~
' .
J ·""
~f „ : Y ;
•"" ···-.--- :"'„ · · · ",,_.,
.·" {< ;.
.„ „„..•' ''""""'
; ' "''" ' ' !.'"""
. „, "·'" „„ ,„,ţp··~-.% . . . ":.„ -~.. ~'·"-
„ ". • .,,.
•,:;.X. ,,,,
·r ;- " ' "" „.- .
) ' \·.'.;· ·: .

~,. Jţ -<-' .x~ 4< ~.

· X „„ „ „ · ; • • ' • " ' " ''i , MAL'" ' " /
" ;·,. " " .„ • "„· ;„„"<''c """"' !,.,.;„
• ;.i '·'·"'- .- . , i
„. A.lJ. -.~< „„„. ~iţ$;"
-" : •
.„
. • ·:-
• \„ T ARRACOl,ENSIS "' '-su · ' ·--- --
'i..r.,.
' •

„ ,„
„; .; -

.,„,„,„~.\C""
. ·'. <' '
: " „ ., ·.. -·
1"'""~
conc;1CAr,,

.,. .'"'- ':. rw~r""".

„ „;-'
' ·,_;;/;. ,
"• ··'"· • "„ """'; '"""
c" / I
•,,..;.<·''"''
'"" """""' .....
• us„
„;
· • ('

·• }? -~:.:· """""' ,;~ <<· ; .· ~..ţ'l ; . . ,_.> ţ~ ~""~~ ~~

•:"i ....... -'. ..>:>'.: " · ·?'"' · ;/>
.) · ' '" " . •'•Af " '° '
!""'> ' · _., „„ MAC E
"·'""·„ "'
dl'? " ' <I'
• /

:_,,,,~,.'/'v;e\' _ ,:Jil ~ ,'

„„,~~, - „ "" :..f;t/ \/<-.>~ ' ? - \ 'C.•J :Jhr~.
" . 'O '

~''>'7""°"~ , f l ~, ; , : • · : ~ ':'~.„~,n "~ gl~ ,,...„„ ~-,•,

„ ~ \ i 0 " \ ' . 1 ' c , ~ : ; r L r
i ':jiif'QI ·' . <!I. ... 3 .f ,.

"""~\~:.:. ._ „~ ~J-.~~„ . .,~ _ ~. „„,,.„•'4~·;.'"· _.1.·: !-•;!'"''"~""""'

„

:}";•;„

'~
,„ ,„,,„,,„_,..,.,...,.,_,,„,y;,„.„„·.c'·"';,
„• ?"„ •. {i:; .., „ ___ , "'-
I ... „,„.,.«·' c•'Mt:SARIEN SIS · ,· •u<;·•iW"""'' ·„„ S<Cilf;;J '
~ff"
1
·)„.
'7A . .> ·- · .· · ... -iY.
_.„__',. .• :.;,
· . ,„
,,„. / !'''i>/!t''·"'„ """ , ,"
. -:
: - .; '

···><.._ „„„i~,... „,.""-- ..·. _,.zx~r

-. .... ,„MAC0H"" / -,
. . .... „ ....... „ „ . .... ....... ·• „„ ... v•, .,-"
„. · „ • „. ·«·'"" .
'""'°" . -"""
„ ' " ·'

.,.
.... ...... J

_ ~"' . 1l~~{ ·,~„„

$.
;.; -·. Jf:r< ·„. <i!f§ifi''''"

:J(. , ~· ,
.
„„

',,~A.-„ -„
I mm
1
„.... ?•"·„-"

·JUOAEAWACAE~
.cecs comAE
AP-A LPES GR ,
--. " .A
„ I "" „
•
,
-;,Jo'' ,. .,. _„ „„.
'
„
A , •
"' A"EETPO" •,''» 'i>< . n v-""""""'"·.';.„.:,,,·,,.'"" ; ',

_„
km OJ
"
-Ae ef ' MARm MA

- , "·"
î!WI);
E
'""

" " "

' ;·•;•, .. ../'•

„
•
•i;io.ii
•

"·"•
''°'"'"' \
'I
\ A.
- "
- - -
/
iV,,
...........
i
A RAB "

'
•,

\\
•

l=-=..:--~-""'
m90 „ ....... „ \ ·"'- :

~ ....-.-..--=-:--:- 1..:?J
Fig. 1. Harta Imperiului Roman la mijlocul seco1ului II p. Ch, lndicâr.d poziţia Dcciei Fo1oli~fcllsis (dui:ă 'Il:c T1C,,·:1Hs d il.c
Rom.an :2mpire, London).

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 -:;.-..·-·t :·- ·-~-
~ ~~.

Jr j ~
RAET IA

f.,

I L [GIO

.,

81ZANT IUM
TE SSALON ICA

f
L
Fig. 2. Ha rta sistemului defensiv al provinciilor dacice, Marc ată po zi ţ i a Daciei Por olisse nsis.
www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
DACIA POROLISSENSIS ŞI RĂZBOAIELE MARCOMANICE 85

Fig . 3. Harta a provinciei Dacia Porolissensis.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 L
ET V IC TOR I A
IMPCAES /'-/\
I\ \ I 1-) I\ h 1 J - I~' I' I I I\ I I

/-~, 'v' :"'"\._.,'~, : ': : . \... ,) ~ \.i• ~ ! '~ :

,., ..,.,,\ "
I\ ,1 „-"\ ,.... , I
1'
''"• !„„.' :·\I : ~ \r/ : 1..,_1 ~-) :
AVGNRES1iT\/
TORI COMMERC
ET GENIO.·P·P·ILLV
R"fCl•CL X ENO PH o
PROCAVG·N PER
MARCION"E POL·V\L

•"IJlt„.. •,,lj I „·tA'o t/,;Jl~'f,l

,,, '· f
l1JIJ,,. t,;
,,.„ , ' ;1111„, .. • .~ - ,„,„ :. •. 4/t,. ' ....~ „

iFg. 4. 1. Inscripţia descoperită

în clădirea vlimii de la Poro!isrnm. 2. In~cripţia de la Vipie
Traiana Sarrnizegetusa (după Daicoviciu-Fiso 1979).

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 DACIA POROL!SSENSIS ŞI RĂZBOAIELE MARCOMANICE 87

.......................
. .• . . .
.
... ..... . ...
.

.. ..
. . .. . . . '•
.....................................................
_,;,,
....
..
-· ....

Fig. 5. Inscripţia de la Tibiscum (după Moga-Benea, 1978).

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 -~ \ ,_
' RA ET IA

.·:··::·:,:~;:. .:

·...

J~ooo-__ "'-... =:<o'ZM<î!Ufv'.

,___ HERACLEI\ ~T llESSALONI CA

Fig. 6. Hartll a provinciilor dacicle cu plasarea ipotetică a popoarelor barbare din vecinăt atţa Iw,
www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
DACIA POROL!SSENSIS .ŞI R ĂZBOAIE LE MARCOMANI CE 89

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 ~'i>
I TA L11\

.~

rw:;;::;,11 1Ot!ICA

F ig. 8, Harta at acuri lor barbare „presupuse" pentru jur.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 RAETIA

~
LAU RIACUM

BYZANTIUM

Fig. 9. Hartă a provinciilor de la Dunărea de mijloc şi de jos unde s-au semnalat epigrafie distrugHi, m:: de o:isHi urme
arheologice certe şi tezaure monet are încheiat e cu mon ete de la Marcus Aurelius sau Conin10dus (după l30lm1e 1975;
Gerov 1968 ; Mihăilescu 1980
www.muzeuzalau.ro şi contribuţii proprii).
/ www.cimec.ro
 tO
!:'-'

\
110

100
1 .-. · _
I;.-
1
2
TRAIANVS
HADRIANVS
3 ANTONINVS PIVS
Joi.:...--u -·- - - ._wa, 4 MARCVS AVRELIVS

10
'O
LJ · ·-- --- -
11 . __ li,__ --·-· 1·
I
''~
.
_
I"'
5

6
COMMODVS

SE~:~1vs s_:vrnvs
\

jO

jQ -~,~_.;> -IE
- I; . ---I'~„ ~
~~ . I I Iz~
§
"- "-""'"""'"'A ......... -·
40 -'J""'.{;f>~"""-""'"""""' ·--,~ W~l-""
~< ... f'.f"°@.,..I-"""'"'
lli:'ic:H '"""' / \
34
I
A
A
I>
tTt

~ ~

w ~
/ -
\.
'-'
14
~

~Fig . 10. Grafţc al <,;irculaţiei monetare în c(lteva ceµtr e al e provinciei D acia Poro)issensis.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
 DACIA POROLISSENSIS ŞI RĂZBOAIELE MARCOMANICE 93"

-.......,
I
'
I
/

,, ... ~
,,,."
I
\ •' 21
'\ o 3
\
\ 4
\
\
\

Fig. 11. Hartă a descoperirilor vandale (după Horcdt 1982). Legenda: I. descoperiri de
pinteni; 2. descoperiri vandale cu pinteni; 3. descoperiri vandale fără pinteni;
4. graniţele Daciei romane.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro