Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Generalitati
Asa cum o spune si denumirea lor, nemetalele sunt elemente care prezinta proprietati total diferite de
cele ale metalelor.
In general sunt slabi conductori de caldura si electricitate si nu sunt ductile, adica nu pot fi usor
prelucrate si modelate.
In grupa nemetalelor se gasesc cele 6 gaze nobile (sau rare), cei 5 halogeni si cele 8 elemente
“orfane”. Doua dintre aceste ultime elemente – Hidrogenul si Oxigenul – sunt extrem de importante.
Alte doua elemente esentiale pentru viata omului sunt Oxigenul si Azotul.
Alaturi de Heliu (He) – un alt nemetal, gaz nobil – Hidrogenul reprezinta aproximativ 99% din masa
Universului, in timp ce Pamantul si corpul omenesc sunt compuse in principal din oxigen, carbon, azot
si hidrogen. Despre aceste 4 elemente putem spune cu certitudine ca reprezinta viata omului, a
animalelor si a plantelor. Insumate, fac ca planeta Pamant sa fie total diferita de celelalte planete.
Dintre nemetalele orfane enumeram Fosforul, Borul, Seleniul si Sulful (pucioasa)
3. Gruparea nemetalelor
In timp ce metalele pot fi impartite in cinci familii plus cei 7 orfani (elemente ce nu pot fi incadrate
intr-o anumita familie), nemetalele sunt grupate in doua familii si 8 orfani.
Orfani:
8 la numar: Hidrogen (H), Carbon (C), Azot (N), Oxigen (O), Fosfor (P), Sulf (S), Seleniu (Se).
Gazele nobile sau gazele rare:
Heliu (He), Neon (Ne), Argon (Ar), Krypton (Kr), Xenon (Xe), Radon (Rn).
Halogenii:
Alaturi de gazele nobile, in grupa VII, se afla familia halogenilor.
1
Fluor (F), Clor (Cl), Brom (B), Iod (I), Astatiniu (At), Unuseptiu (Uus).
Denumirea de halogen provine din limba greaca (sare=hals; gennan=a produce) si inseamna
producator de sare.
Uneori Astatiniul este inclus in grupa metaloidelor (elemente care prezinta atat caracteristici ca cele ale
metalelor cat si ca cele ale nemetalelor).
6. Aplicatii in viata de zi cu zi
Borul
Borul, primul dintre orfanii nemetalelor, clasificat uneori si ca metaloid deoarece este un semiconductor
de electricitate, este folosit in domeniul fibrelor optice.
Acidul boric este un bun antiseptic. Borul mai este folosit pentru fabricarea trasoarelor, in combinatie
cu anumite substante lasand o urma de culoare verde.
Azot
Azotul lichid este folosit in industria alimentara pentru racirea rapida si pentru pastrarea alimentelor in
timpul transportului.
Azotul lichid se mai intrebuinteaza si in alte industrii precum cea a cauciucului. Caciucul racit in Azot
lichid devine mai rigid.
In combinatie cu Hidrogenul, Azotul formeaza Amoniacul utilizat ca ingrasamant sau in industria
detergentilor.
Nitratul de amoniu, un foarte bun ingrasamant, este in acelasi timp un explozibil foarte periculos.
Trinitrotoluenul (TNT), Nitroglicerina si Dinamita contin de asemenea Azot si sunt explozibili puternici.
2
Oxigenul fara de care nu putem trai este folosit in patru domenii importante: medicina, metalurgie,
pirotehnica si in sinteza chimica (obtinerea de compusi chimici plecand de la substante mai simple,
substante chimice noi).
Fosforul
In reactie cu Oxigenul este utilizat la producerea dispozitivelor incendiare (chibrite, fumigene etc)
Este un element important si in producerea ingrasamintelor. Fosforul formeaza un numar important de
compusi, cei mai importanti fiind Fosfatii (hrana suplimentara pentru animale).
Hidrogenul
Datorita abundentei sale in Univers si a importantei sale in studiul chimiei, Hidrogenul necesita un
studiu separat, aprofundat.
A fost descoperit de Henry Cavendish (fizician si chimist englez). Este numit “aer inflamabil” deoarece
arde. Chimistul francez Antoine Lavoisier l-a denumit “Hidrogen” care inseamna “producator de apa”.
Se gaseste in stare libera in Soare, in stele, in nebuloase, spatiul interstelar. In compusi il gasim in
apa, amoniac, acizi, substante organice: metan, petrol, grasimi si alcooli.
Hidrogenul are trei izotopi: Hidrogenul usor (Protiu – H), Hidrogenul greu (Deuteriu – H) si Hidrogenul
super-greu (Tritiu – H).
Hidrogenul este un gaz incolor, inodor. Este cel mai usor gaz folosit la umplerea baloanelor si
aerostatelor. Are densitatea mai mica decat a aerului. Este utilizat in diferite domenii ca reactant, dar si
cu aplicatii in inginerie si fizica. Datorita bunei conductivitati termice este folosit ca agent de racire in
centralele electrice. Este de asemenea materie prima in diverse tehnologii: industria automobilelor, ind.
chimica, industria aerospatiala, in telecomunicatii etc.
Tritiul produs in reactoarele nucleare se foloseste la cronstruirea bombelor cu hidrogen.
Carbon
Carbonul este un element remarcabil. Printre formele sale se numara grafitul unul dintre cele mai moi
elemente si diamantul cel mai dur dintre elementele cunoscute. Are o capacitate deosebita de a forma
legaturi chimice cu alti atomi. Carbonul poate forma aproape 10 milioane de compusi chimici diferiti.
Chimia organica reprezinta studiul Carbonului, al compusilor sai si proprietatile acestora.
In afara uzului natural, dioxidul de carbon este util in numeroase domenii industriale si comerciale.
3
Metalele sunt substante (monoelementare), care au proprietati caracteristice:
conductibilitate termica, conductibilitate electrica si luciu metalic si care, de regula, se pot prelucra
prin laminare, presare, forjare si întindere.
Aliajele sunt substante polielementare metalice (solutii solide) în componenta carora intra
diverse metale; metalele formeaza aliaje si cu unele nemetale.
Oxidul este un compus chimic polielementar, în componenta caruia intra oxigenul si un alt
element.
Oxidul cu proprietati bazice: oxid metalic, care cu apa formeaza un hidroxid (o baza).
Al2O3+2NaOH → 2Na[Al(OH)4]
Acid
Definitia dupa Arrhenius: compus chimic, care formeaza în solutii apoase ioni de
hidrogen cu sarcina pozitiva si ioni radical acid cu sarcina negativa, care se misca liber.
Definitia dupa Brönsted: substanta (molecula sau ioni), care în interactiunea cu o baza
(adesea o molecula de apa) cedeaza ioni de hidrogen (protoni) (donor de protoni).
Acid baza
Definitia dupa Lewis: substanta, care dispune de un deficit de electroni, pe care îl poate
completa cu o pereche de electroni liberi ai unei baze (acceptor de perechi de electroni).
4
◘ H+, BF3.
Baza
Definitia dupa Arrhenius:compus chimic, care în solutie apoasa sau în topitura formeaza
ioni cu sarcina pozitiva si ioni hidroxil cu sarcina negativa, care se misca liber.
hidroxid de sodiu
Definitia dupa Brönsted: substanta (molecula sau ioni), care în interactiunea cu un acid
(adesea o molecula de apa) accepta ioni de hidrogen (proton) (acceptor de protoni)
Baza acid
Definitia dupa Lewis: substanta, care dispune de cel putin o pereche de electroni liberi,
care poate completa deficitul de electroni al unui acid (donor de perechi de electroni).
◘ |NH3
Sare
Compus chimic cu structura cristalina, alcatuit din ioni metalici sau ioni de amoniu cu sarcina
pozitiva (cationi) si din ioni radical acid cu sarcina negativa (anioni).
Sarurile, în stare de agregare solida, se prezinta ca retele ionice iar în solutie apoasa sau în
topitura formeaza ioni care se misca liber.
- valenta (numarul de oxidare) cationului metalic, indicata în cifre romane, trecuta în paranteze;