UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

CATEDRA DE ISTORIE UNIVERSALĂ

Anatol
PETRENCU

POLONEZII ÎN ANII CELUI DE-AL

DOILEA RĂZBOI MONDIAL.
ISTORIA POLITICĂ

Ciîi'dldael
vcu'c «iu unea .m ceziutacui custrugeni roiortiei noi vom extinde sistemul ■
socialist asupra «nor teritorii şi populaţii noi?"4®1, în încheiere, dictatorul de
la Kremlin> în mod cinic, a spus: „Noi putem manevra, putem inşiga o parte
împotriva celeilalte, ca ele sS_s<Ua»»3-eât mai bw * ^ |„a dat Indicaţii lui
Gh. Dimitrov ca acesta să pregătească tezele prezidiului C.E.I.C., prin care
clasa muncitoare să afle că dominaţia în lume, că guvernanţii ţărilor
capitaliste luptă pentru interesele lor imperialiste, războiul nu aduce nimic
clasei muncitoare afară de nenorociri, suferinţe şi lipsuri.
I. Stalin a dat o apreciere dogmatică a războiului declanşat în Europa;
el n-a sesizat primejdia ce plana asupra ţării pe care el o conducea CU
atâta duritate. Totodată, Stalin spera să extindă socialismul în Europa în
urma războiului şi, implicit - a slăbirii economiei, si jWtex militare, a
epuizării resurselor umane etr. ale tarilor beligerante.
Deja a doua zi Cominternul lansa o directivă, semnată de Gh.
Dimitrov, în care se indica partidelor comuniste: „Proletariatul mondial
nu poate nici într-un caz să apere Polonia fascistă,, care a respins ajutorul
Uniunii Sovietice şi care suprimă naţionalităţile"403. La 15 septembrie
secretariatul Comitetului Executiv al Cominternului a adoptat o rezoluţie
numită „Despre legiunile naţionale", prin care interzicea comuniştilor şi
altor elemente revoluţionare să nu se înroleze în aceste legiuni.
Agresiunea Sovietelor faţă de Polonia. Cele menţionate mai sus au
fost dispoziţiile reale ale Kremlinului, formal însă, conducerea sovietică a
anunţat neutralitatea sa faţă de războiul început în Europa, cu unele
promisiuni făţarnice faţă de polonezi. Astfel, ambasadorul sovietic Ia
Varşovia, N. Şaranov, i-a propus ministrului de Externe, J. Beck, anumite
servicii privind tranzitul unor mărfuri pe teritoriul U.R.S.S. Acum este
limpede: J. Beck a făcut bine că n-a acceptat această ofertă a diplomatului
sovietic.
L a 8 septembrie s-a produs un lucru deosebit de semnificativ: prin
comiterea unor greşeli informative, la Moscova a sosit ştirea că Varşovia
a fost cucerită de germani. Fără a verifica informaţia, V. Molotov trimite 0
telegramă de felicitare guvernului nazist404. A doua zi, I. von Ribbentrop
trimite o telegramă ambasadorului F. von Schulenburg în care constata că
operaţiile militare întrec aşteptările conducerii germane şi cerea ca
diplomatul să reia convorbirile cu V. Molotov în ceea ce priveşte
intervenţia militară sovietică în Polonia. în răspunsul dat Molotov a
precizat că „operaţiile militare sovietice vor începe în zilele apropiate"403.

401 Ibidem, p. 11.

402Ibidem.
403 Ibidem.
404 Polonezii în anii celui cle-al Doilea Război Mondial, p. 39. Comentarii ale presei ruse
asupra acestui subiect vozi capitolul I.
403 Ibidem,p. 40.
Comisarul de Externe al U«R.S*S. a fost nevoit să recunoască (în cazul dat
era sincer) că guvernul sovietic a fost luat absolut; prin surprindere de
succesele militare germane, nebănuit de rapide, R vpn Schulenburg scria
că „autorităţile militare sovietice s-au pomenit acum într-o situaţie
dificilă, deoarece, luând în.consideraţie circumstanţele de ordin local, ele
au cerut, pe cât e posibil, să li se dea două-trei săptămâni pentru
pregătirile corespunzătoare» Âu fost mobilizaţi deja peste trei milioane de.
oameni"406. Ambasadorul german scria că V. Molotov „a abordat aspectul
politic al problemei şi a declarat că.guvernul sovietic intenţiona să profite
de înaintarea în continuare a trupelor germane şi să declare că Polonia se
descompune şi că din această cauză Uniunea Sovietică b^huie-să-ie-«nă
în ajutor urr^îxv^ulor şi bieloruşilor care sunt am enin ţaţi" de Germania.
In opinia maselor, acest pretext va prezenta intervenţia Uniunii Sovietice
drept plauzibilă şi îi va oferi Uniunii Sovietice rtnfifoîlîtafo-a- rlp a nu
.apărea m agresor"'407. Comisarul V.MoIotov considera că o astfel de
motivaţie a eşuat, deoarece, conform ştirilor pe care le deţinea,
continuarea operaţiilor militare pe Frontul german; de Est deja nu mai
prezenta o necesitate, el avea impresia că armistiţiul gerniano-polon era
inevitabil şi dacă Germania va face acest lucru atunci Uniunea Sovietică
nu va putea începe „un nou război''408» Deci, indirect, Molotov invita
Germania să continue operaţiile militare, să nu semneze armistiţiul, ca în
acest tim p forţele militare sovietice să invadeze Polonia.
La 11 septembrie ministrul polonez de Externe, J. Beck, primi,
informaţii de la ambasadorul de la Moscova, W. Grzybowski, că sovieticii
au mobilizat în regiunile vestice ale U.R.S.S» câteva contingente de
•rezervişti, care indicau o posibilă intervenţie a Armatei Roşii în războiul
germano-polonez, dar ambasadorul a considerat nesemnificativ acest fapt
şi nu credea că U.R.S.S. va interveni în mod real409. Se pare că aceasta a.
fost una din greşelile comise de ambasadorul W. Grzvbowski în
activitatea sa: el a subapreciat pregătirile Kremlinului de aeraşi *me
împotriva 'Poloniei.
La 9 septembrie a fost redactat şi semnat ordinul Comisarului
poporului pentru Apărare, Kiement Voroşilov, şi al şefului Statului-Major
General al Armatei Roşii, B. Şapoşnikov, privind concentrarea ascunsă a
trupelor din districtele militare speciale Bielorus şi Kiev şi trecerea în
noaptea de 12 spre 13 .septembrie într-o „ofensivă decisivă cu scopul
distrugerii armatelor, inamice printr-o lovitură fulgerătoare"/410»
Convingându-se însă că Varşovia n-â. capitulat în faţa trupelor germane,

406 Ibidem, p. 40.

407 Ibidem, p. 41.
408 Ibidem.
400 Kutyn. Viermi
*110 îhirl/)m t\
conducerea de la Kremlin a decis să amâne declanşarea războiului până
la momentul oportun.
La 11 septembrie 1939 conducerea militară sovietică a creat două
fronturi - Frontul Bielorus (comandant - Mihail Kovaliov) şi Frontul
Ucrainean (comandant - S.K.Tim oşenko). La baza constituirii fronturilor
au stat forţe militare ale districtelor militare respective, Bielorus şi Kiev.
In componenţa consiliilor militare ale fronturilor, afară de comandanţi,
au intrat P.K. Ponomarenko, primul secretar al P.C.(b) din Bielorusia, 1,2.
Susaikov, comisar de corp de armată, şi M.A. Purkaev, şeful statului-
major al frontului (în Frontul Bielorus) şi N.S. Hruşciov, primul secretar
al P.C.(b) d in Ucraina, V.N. Borisov, comandant de corp de armată, şi
N.F.Vatutin, şeful statului major al Frontului Ucrainean.
La 15 septembrie comandantul Frontului Bielorus, M. Kovaliov, ceilalţi
membri, ai Consiliului Militar al Frontului, au semnat ordinul de ofensivă
împotriva Poloniei. Ordinul avea şi o motivaţie politico-ideologică, redactată
în sp irit bolşevic tradiţional, plină de falsuri şi ură. Autorii ordinului.declară,
de exemplu, că „guvernanţii Poloniei panilor i-au aruncat acum pe fraţii
noştri bieloruşi şi ucraineni în maşina de tocat came (rus. „v miasorubke") a
celui de-aî doilea război im perialist"411, adică Polonia a început războiul
împotriva Germaniei, şi nu invers. Autorii ordinului mai pretindeau că, în
ceea ce ei au numit „Bielorusia de Vest şi Ucraina de Vest" (în realitate -
Polonia, regiunile ei de est), ar fi „început manifestările şi răscoalei a
ţărănimii"412, afirmaţii ce nu corespundeau adevărului. De mai multe ori
autorii documentului au folosit cuvântul duşman" cu referire Ia jjermoni,
cu care .Sovietele erau în alianţă. Iniţial, această îormuiare a figu rat şi în nota
pe care guvernul sovietic o pregătise pentru a fi înmânată ambasadorului
Poloniei la Moscova, W. Grzybowski, dar la obiecţia nemţilor ruşii au cedat
şi n-au in- clus-o413. Este important să observăm că sarcina pusă de Stalin ÎQ..
fata militaHW Frontului Bielorus eramu „eliberarea fraţilor", ci „nimicirea şi
luarea în prizonierat a forţelor armate ale Polonipi .mai la est de hotamLf'i
I ituania si. linia Gradno-Kobrin"
în noaptea de de 16 spre 17 septembrie ambasadorul Germaniei/
Schulenburg, a fost invitat la 1. Stalin. în prezenţa lui V. Molotov şl
K.Voroşilov, dictatorul roşu l-a informat că ia ora 6 dimineaţa trupele
sovietice vor trece hotarul cu Polonia pe sectorul Poloţk-Cameneţk-Podolsk.
Pentru a evita diverse posibile incidente, I. Stalin îi ruga pe aliaţii germani să
ia măsurile necesare pentru ca avioanele lor să nu depăşească linia Belostol-*
Brest-Litovsk-Lemberg (Lvov). Aviaţia sovietică primise ordin să
bombardeze regiunile, aflate ia est de Lemberg414.

4,1 Katyn. Pknnlkl noobiavknnoi volnfi, p. 64.

m Ibidem.
413Ibidem, p. 12.
c5 şi t> atmmeaţa {iv şeptemoiie xyoy), m au concerorac m jigrafuie ku
Polonia o armată de peste un milion de soldaţi şi ofiţeri au mobilizat în
operaţii' militare cele mai experimentate unităţi de tancuri şi avioane. Este' j|
b ^dovadă în plus că conducerea sovietică s-a pregătit în realitate nu j
acţiuni privind protecţia „vieţii şi averii" fraţilor bieloruşi şi ucraineni d j
de nimicirea forţelor armate ale Republicii Polonia415. v :f
în dimineaţa zilei de 17 septembrie Vladimir Poţiomkin, vicecomisar
ai poporului de Externe, l-a invitat pe ambasadorul polonez W.
Grzybowski pentru a-i transmite nota guvernului sovietic, adresată
guvernului polonez416.
Ambasadorul W. Grzybowski n-a luat nota guvernului sovietic'/ t
deoarece ea conţinea aprecieri denaturate privind situaţia din Polonia, în j
special afirmaţia că „statul polonez •şi guvernul său au încetat să? i
existe"417. V. Potiomkin a dat dispoziţie ca nota guvernului sovietic să fi;0" 1
trim isă printr-un curier special şi înmânată lucrătorilor ambasadei co n te
unei semnături de primire, ceea ce a şi fost făcut în timp ce ambasadorul
Grzybowski se mai afla în încăperea Comisariatului Poporului pentru
Afaceri Externe. ■*; ’
în nota guvernului U.R.S.S. se afirma că războiul polono-german ']
arătat inconsistenţa internă a statului polonez. în decurs de 10 zile de,:
operaţiuni militare, menţionează documentul, Polonia şi»a pierdut toâtfe 1
regiunile sale industriale şi centrele sale culturale. Sovieticii au afirmat fii.;
mod greşit şi demagogic că „Varşovia - capitală a Poloniei - nu mai f
e x istă ", adică ar fi fost cucerită de germani, ceea ce nu corespundea |
adevărului: la momentul începerii invaziei sovietice locuitorii Varşovierşi j
arm ata poloneză duceau lupte eroice de apărare» „Guvernul polonez s-4 |
destrămat şi nu mai arată semne de viaţă/jr s»a scris în nota guvernului \
U.R.S.S., ceea ce, de asemenea nu corespundea adevărului: la momentul.j
intervenţiei sovietice conducerea Poloniei se afla pe teritoriul naţional &1 f
ţării şi depunea eforturi'de a rezista Împreună cu aliaţii occidentalii
(M area Britanic şi Franţa). Sovieticii concHdeau cum că statul polonez şi
guvernul său au încetat să existe în fapt» „Prin aceasta şi-au pierdut
puterea tratatele încheiate între U.R.S.b. şi Polonia'", se menţiona în-Notă»
D eci, U.R.S.S. a denunţat unilateral tratatele bilaterale semnate c u i
P olonia. „Lăsată în voia sorţii şi rămasă fără -conducere, Polonia s-a j
transform at într-un câmp propice pentru diferite întâmplări şi surprize, j
r:are pot deveni o-ameninţare pentru U.R.S.S. De aceea, fiind până acuth!
neu tru , guvernul sovietic nu mai poate avea o atitudine neutră faţă"de ,
aceste fapte. Guvernul sovietic nu mai poate rămâne indiferent nici faţă ;

415 Katyn. Plenniki neobiavlennoi voinâ, p. 12.

416 Vezi mai detaliat: Polonezii în anii celui ăe-al doilea război mondial, p,*55-57.
417Ibidem, p. 54. '■
M
iwx'xiux'xux ruwxuvx/ Buut aruri£Cifx ut vuia gux'yxx, upwxjj. u c tipturaru»- /nviu iu
în vedere această BiluaţUs guvernul sovietic a dat dispoziţie
Comandamentului Suprem al Armatei Roşii să dea ordin trupelor ca Bă
treacă frontiera şi să ia sub protecţie viaţa şi averea populaţiei din
Ucraina de Vest şi din Bielorusia de Vest"418.
Fiind atacată şi de U.R.S.S., conducerea Poloniei a constatat:
„Sovietele ne-au invadat", şi a ordonat retragerea trupelor în România şi
Ungaria pe căile cele mai apropiate, să nu ducă lupte cu Armata Roşie419.
Din documentele recent publicate devine clar că regimul stalinistv
deşi proclamase misiunea „eliberării" bieloruşilor şi ucrainenilor/ în.
realitate a urmărit scooul bine definit de exterminare a Forţelor Armate
Polone şi a statului polonez şi extinderea autori tatii sale rât_im|_8Dre
vestul Europei. O dovadă clară în acest sens constituie directiva
Consiliului Militar al Frontului ucrainean trimisă comandantului trupelor
de grăniceri ale- Districtului militar Kiev cu sarcina închiderii imediate a
hotarului pe sectorul de la gura râului Zbruci şi la vest de ea şi
„neadmiterea în nici un caz -a plecării soldaţilor şi ofiţerilor din Polonia în
România"420, altfel spus - capturarea şi luarea lo r în prizonierat. '
Invazia trupelor sovietice a complicat şi mai mult situaţia .conducerii
politice şi militare a Poloniei, preocupată de organizarea luptei .cu
agresorii nazişti. Concluzia la care au ajuns conducătorii Poloniei a foat eă
nu intre în lupte cu invadatorii sovietici, deoarece confruntarea pe două
fronturi ar fi dus la distrugerea totală a armatei poloneze. De aceea
comandantul suprem al forţelor poloneze, mareşalul E. Rydz-Smygly a
ordonat trupelor sale să nu intre în confruntare armată cu sovieticii, ci să
se retragă în România sau Ungaria421.
Comportamentul trupelor sovietice â;. contribuit de asemenea la
generalizarea confuziei. Soldaţii sovietici' declarau că vin în ajutorul
polonezilor, că sunt aliaţii lor etc.
La 18 septembrie a fost dat publicităţii Comunicatul comun germano-
sovietic care a spulberat orice dubii privitoare la scopurile celor doi aliaţi:
„întru evitarea oricăror zvonuri neîntemeiate în legătură cu sarcinile
trupelor sovietice şi germane, ce desfăşoară operaţii în Polonia, guvernul
U.R.S.S. -şi guvernul Germaniei- declară' că operaţiile acestor trupe nu
urmăresc careva scop ce ar fi potrivnic, intereselor Germaniei şi Uniunii
Sovietice şi ar contrazice spiritul şi litera pactului de neagresiune încheiat
între Germania şi U.R.S.S. Sarcina acestor trupe, din contra, constă în a
restabili în Polonia ordinea şi liniştea, tulburate de descompunerea

w Polonezii în anii celui de*al Doilea Război-Mondial, p. 54,

m Ibidem, p. 54*55,
420 Katyn. Pknnlkl mobiavknnol vaitnă, p. 12,
Ibidem, p. 65,
statului polonez, şi în a ajuta populaţia din Polonia)"să reconstruiască
condiţiile existenţei sale statale"422*
în aceeaşi zi (18 septembrie) trupele sovietice s-an jîntâlnit cu aliatele
lor - cele germane - la Brest.
Armata Roşie a purtat operaţii de război cu forţele poloneze doar în
n ord , unde o parte din militarii polonezi s-au retras (in Letonia şi
L itu an ia)423. în timpul ofensivei trupele sovietice au demonstrat o
fero citate ieşită din comun, Astfel, la Grodno, oraş apărat două zile de
tineret, în special - liceeni, cotropitorii au împuşcat circa 300 de polonezi.
Au fost împuşcaţi pe loc, fără judecată, sute de ofiţeri în localităţile
Avgustovţe, Boiar, Malâh, Bjostowţâ ş.a 424
La 21 septembrie Germania şi U.R.S.S. au semnat un protocol prin
care părţile stabileau şi modul de retragere-a trupelor :germane spre vest
de linia de demarcare stabilită o zi mai devreme: Pissa-Narev-Visla-San.
Pentru a îndeplini prevederile acestui protocol, comisarul poporului
pentru Apărare, Klement Voroşilov, a emis un ordin în care cerea
comandanţilor roşii să nimicească „unităţi [militare - A.P.] sau bande
poloneze", ce ar fi putut rezista şi împiedica retragerea trupelor germane
la vest spre linia de demarcare425. Intre forţele militare sovietice şi cele'
germ an e nu s-au înregistrat incidente. Din contra, au existat o colaborare
şi întrajutorare (încercuirea brigăzii generalului W, Anders, împiedicarea
trecerii polonezilor în România ş.a.)a în urma agresiunii germane şi
sovietice, Kremlinul a pus stăpânire pe un teritoriu de 190 mii km2, cu o
populaţie de 12 mii. oameni.
So arta capturaţilor polonezi. Din primele zile ale războiului j
n ed eclarat împotriva Poloniei conducerea sovietică a fost preocupată de f
m ilitarii polonezi pe care i~au capturat în timpul ofensivei. Sovieticii i-au j
con sid erat „prizonieri de război", termen inadecvat, deoarece U.R.S.S. n-a
d eclarat război Poloniei, iar marea majoritate a militarilor polonezi —
aflaţi în faţa "trupelor bolşevice, n-au intrat în luptă cu acestea.
Comisarul poporului pentru Afacerile Interne, Lavrenti Beria, a făcut un
demers pe numele preşedintelui C.CP. al U.R.S.S., Veaceslav Molotov, în care
cerea permisiunea de a întemeia în Districtul Militar. Special Bielorus, şi j-
Dis trie tul Militar Special Kiev opt puncte de primire a prizonierilor'polonezi şi j
două lagăre pentru trierea?acestora în Koziolsk (Bielorixsia) şi Putivl j
(U craina). L. Beria a cerat de asemenea ca paza lagărelor şi organizarea
transportării militarilor polonezi să fie efectuate, de trupele de pază ale'
N.X.V.D.-uluL La acest demers L. Beria a anexat proiectul de hotărâre al
Comitetului Apărării de pe lângă C C R al ILR.S.S. privind declararea stării de

422 Polonezii în anii celui de-al Doilea Război Mondial, p. 60

423 Detaliat vezi: M. Meltiuhov, op. cit, p. 333 şi urm»
,m Piermiki..., p. 14.
A*n !t. !.1
----- Alt* nrv / .1 _ _ im
 . . . . *.V>r. *.'.*. <0.^4.-
; ■;•;•»; •e ; •x •: ? •'••?•; -vi

1 TeppMVOpKH
l/.-.^ / - .v .w . r .; -ş l-^
«- CCC P <*0 1939 r .) •
------------. TeppMTOpMM,
X •V‘f-y.n*u.^»ţt.s.,v
•‘ . * . * . * . * . * . * V ,
s ^ .
2 l _____ J htpacwoA Apuns^ $ 1 9 3 9 r.
TpaHMuas Cos®îcmoto rocyjppcTitft no Pw*He«©My
3( S i l TeppwnropMfl fepwaHHM «I» wpHowy AOfoaopy192»r.
M
4 0 ( «M , n— * CCCP, ycr^»»^». « « * . «swr

Harta teritoriilor poloneze cucerite de U.R.S.S. în septembrie 1939. în

literatura sovietică de specialitate hărţile acestea erau numite „Teritoriile
Ucrainei de Vest, Bielorusiei de Vest şi regiunii Vilno, eliberate de către Armata
Roşie în 1939 după descompunerea statului polonez burghezo-moşieresc"426.
Am notat cu cifre traducerea din limba rusă: 1) Teritoriul U.R.S.S. (până în
1939); 2) Teritoriile eliberate de Armata Roşie în 1939; 3) Teritoriul Germaniei;
4) Teritoriul Poloniei cucerit de Germania hitleristă; 5) Frontiera statului
sovietif trasaţii conform Tratatului de pace de ta Riga din anul 1921; 6)
Frontiera U.R.S.S, ftlabilikH în septembrie 1939.
război pentru trupele de pază în D.M.S.B., D.M.S.K. şi Districtul militar
Leningrad427, lucru care a şi fost înfăptuit la 18 septembrie! 1939428.
La 19 septembrie comisarul poporului pentru Apărare a dat ordin
comandanţilor de trupe ca militarii polonezi capturaţi de trupele ■
so v ietice să fie transmişi organelor N.K.V.D., indicând şi localităţile, unde
trebuia să se execute acest ordin (Orehovo, Radoşkovici, Stolbţâ,
T im k o v ici, Jitkovici în Bielorusia şi Olevsk, Şepetovca, Volocisk,
larm olin ţâ, Kameneţ-Podolsk în Ucraina)429.
în aceeaşi zi L. Beria a semnat ordinul nr. 0308, prin care a instituit
D irecţia Prizonieri (D.P.) în cadrul N.K.V.D., şef al acesteia fiind numit ;■
maiorul Piotr Soprunenco, având în calitate de locţiitori pe locotenentul ;
securităţii statului Ivan Hohlov şi pe maiorul îosif Poluhin, responsabil
de paza prizonierilor. Comisar al D.P. a fost numit comisarul de regiment
Semion Nehoroşev. '
P rin acelaşi ordin s-au instituit opt lagăre pentru internarea.,
m ilitarilo r polonezi: 1) lagărul Ostaşkov, fostă colonie a N.K.V.D. pentru :
cop ii, în regiunea Kalininsk, pe insula Stolbnoie, locul Seligher, având ' .
cap acita tea de 7 mii persoane cu extinderea până la 10 mii de oameni ■
către data de 1 octombrie 1939; 2) lagărul luhnovsk, în clădirile'
san ato riu lu i „Pavlişcev Bor", staţia Babânino, calea ferată de Vest, 5 mii
de p ersoan e, cu extinderea numărului de locuri până la 10 mii persoane
către 1 octombrie; 3) lagărul Koziolsk, în baza casei de odihnă
„ M .G o rk ii", staţia Koziolsk, calea ferată „F. Dzerjinski", pentru 7 mii ■.
p ersoan e, cu mărirea numărului de locuri până la 10 mii persoane către 1
octombrie; 4) lagărul Putivi, pe baza clădirilor mănăstirii Sofronievsk şi !
clăd irilo r de prelucrare a torfului de la staţia Tiotkino, calea ferată
Moscova-Kiev, pentru 7 mii persoane, cu extinderea la 10 mii locuri către
25 octom b rie; 5) lagărul Kozelşciansk, în baza fostei m ănăstiri.'
K o zelşcian sk , lângă staţia Koziolşcina, calea ferată Sud, pentru 5 mii
p ersoan e, cu mărirea locurilor până' la 10 mii persoane către 1 octombrie;
6) lagărul Starobelsk, pe baza fostei mănăstiri Starobelsk de lângă
Starobelsk, calea ferată Moscova-Donbas, pentru 5 mii persoane, cu
sporii ea numărului de locuri la 8 mii persoane către 1 octombrie; 7) •
lagărul lujsk, pe baza coloniei de muncă N.K.V.D. pentru copii, staţia
V iazn ik i, calea ferată Nord, pentru 3 mii de oameni cu sporirea
numărului de locuri la 6 mii persoane către 5 octombrie; 8) lagărul'
O ran sk , pe baza clădirilor fostei mănăstiri Oransk de lângă staţii ■
Z n am en ka, calea ferată Moscova-Kazani, pentru 2 mii de oameni, cu
sp o rirea numărului de locuri la 4 mii către 1 octombrie430.

427 Kati/n. Plenniki..., p. 67-68; Katyn. Dokuventy zbrodni, 1.1, p. 76-77»

lblrim. p. 68-69; p. 77-78.
m Iblciem,, p. 70 (cioc. nr. 10); p. 78-79 (doc. nr. 10).
n\
 Prin acelaşi ordin L, Beria a numit comandanţii şi comisarii acestor
lagăre; Secţia Specială a N.K.V.D.-ului şi organele locale ale acesteia au
fost împuternicite să efectueze lucrul operativ de contraihformaţii în
rândul prizonierilor polonezi431, au fost fixate salariile comandanţilor şi
comisarilor lagărelor; au fost date alte indicaţii privind transportarea
militarilor polonezi asigurarea hranei lor, deservirea sanitară etc.
La 19 septembrie L. Beria a confirmat Statutul privind organizarea şi
sarcinile D. P. R.4^ |ar şeful Secţiei I speciale a N.K.V.D., căpitan al
securităţii statului Gheorghii Petrov şi locţiitorul şefului Secţiei special,
maiorul securităţii statului Alexandr Beleanov au semnat Instrucţia
adresată secţiilor speciale ale lagărelor, având drept, scop depistarea în
rândul militarilor polonezi cu ajutorul mijloacelor specifice (agenţi
secreţi) a acelor prizonieri care au efectuat activitate antisovietică, a celor
suspectaţi de spionaj, a celor ce au fost membri sau -aderenţi la diverse
partide politice: la naţional-democraţi, la social“democraţi, la anarhişti şi
la alte partide şi organizaţii contrarevoluţionare, adepţii (simpatizanţii)
lui Pilsudski (rus.: „pilsudciki"), precum şi a tuturor ofiţerilor433, în
aceeaşi zi a fost elaborat Statutul prizonierilor de război434. Documentul
prevedea: prizonieri de război sunt recunoscute acele persoane care .au
aparţinut forţelor militare ale statelor aflate în stare de război cu U.R.8.8,,
capturate în timpul operaţiunilor militare, precum şi cetăţenii acestor
state (deci, state care se află în stare de război cu U.R.S.S. ~ A.P.) internaţi
pe teritoriul U.R.S.S."* Observăm că militarii polonezi nu puteau fi
încadraţi în definiţia respectivă elaborată de autorităţile sovietice.
La 23 septembrie a fost elaborată regulamentul „Despre lagărele
pentru prizonieri de război"'. Sarcinile principale ale acestor lagăre era
deţinerea prizonierilor de război în condiţii de izolare de populaţia din
regiune, asigurarea unui regim ce ar exclude fuga prizonierilor din zona
lagărului, precum şi activitatea de agitaţie şi propagandă şi de iluminare
culturală435.
Conducerea N.K.V.D. a aprobat structura, statele şi obligaţiile
funcţionarilor şi secţiilor lagărelor pentru ■prizonieri. La 25 .septembrie
L.Beria a semnat ordinul nr. 0315 privind construirea şoselei Novgorod*
Volânski-Rovno-Dubno-Lvov. Primul tramson al acestei şosele-trebuia să fie
dat în exploatare către 15 decembrie 1939. Şef al acestui şantier a fost numit
I.Fediukov, maior al securităţii statului, transferat special din funcţia de şef
al Direcţiei N.K.V.D. din regiunea Gorki. Pentru realizarea acestei construcţii

431L. Beria a folosit1terminologia specifică instituţiei pe care o conducea: „deservirea tiperatlv*

cekistă a prizonierilor.,/', ru&i „operativno-cekistskoe obslujivanie voennoplennâh. ./'.
™ Kaîyn . Plenniki,.,, p. 73-74 (doc. nr. 12).
m ibidem , p, 73*74 (doc. m\ 13).
434 ibiăem, p. 78*83 (doc, nr. 15). *n .
m U'thhm n RQ I (yf
se'prevedea folosirea prizonierilor de război în număr de 25 000 de oameni;
s-a dispus crearea unui iagăr de muncă special, divizat în 6 sectoare (atâtea
sectoare de construcţie a drumului erau prevăzute în ordin). Lagărul de
muncă urma a fi construit tot de prizonieri436.
Aşadar, organele represive sovietice au iuat măsuri operative pentru
internarea militarilor polonezi în lagăre de concentrare. Pentru foarte
mulţi din ei acestea vor deveni lagăre ale morţii. •?/
După încetarea operaţiunilor militare ministrul Afacerilor Externe al
Germaniei, I. von Ribbentxop, a efectuat o nouă vizită Ia Moscova, unde
împreună cu omologul său sovietic au semnat Tratatul de prietenie şi
frontieră dintre U.R.S.S. şi Germania, un protocol confidenţial şi două
protocoale adiţionale secrete. în Tratatul de prietenie şi frontieră cele
două părţi semnatare şi-au formulat drept sarcină exclusivă „restabilirea
păcii şi ordinii pe acest teritoriu"'437, adică pe teritoriul cotropit de cele
două state totalitare. înţelegerile la care au ajuns părţile semnatare au
fost: hotarul între U.R.S.S. şi Germania se stabilea în conformitate cu
harta care se anexa Tratatului, cu descrierea amănunţită întx-un protocol
ad iţio n al (vezi harta de mai sus); semnatarii recunoşteau frontiera
stab ilită în articolul I, considerând-o definitivă şi respingeau „orice
am estec al altor puteri în hotărârea aceasta*"438; pe teritoriul situat spre
v est de linia indicată pe hartă „restructurarea de stat necesară"" o realiza
gu vernu l german, iar în teritoriul situat spre est de aceeaşi linie —
g u vernu l U.R.S.S.; „restructurările'" numite mai sus erau considerate de-
p ărţile semnatare drept „fundament de nădejde pentru dezvoltarea în
co n tin u are a relaţiilor de prietenie între popoarele lor"".
Prin semnarea protocolului confidenţial guvernul U.R.S.S. declara că
„nu va crea nici un fel de obstacole în calea cetăţenilor-imperiului, precum şr
a altor persoane de origine germană, care locuesc pe teritoriile aflate în sfera
lui de influenţă, dacă acestea vor dori să se'Strămute în'G^maftia'Sau pe
teritoriile aflate în sfera de influenţă a Germaniei""439. Aceste -strămutări-'
trebuiau asigurate de împuterniciţii guvernului german în colaborare cu
organele locale competente sovietice.. Acelaşi arigajament şi-l asuma şi’
G erm ania în privinţa persoanelor'de origine ucraineană.şi'bielorusă, care
locuiau pe teritoriile ce se aflau sub controlul germph. • '
In prim ul protocol adiţional celedouă'pŞrţisemnatare au căzut de acord1
în privinţa schimburilor de teritorii: teritoriul statului lituanian a trecut în
sfera de influenţă a U.R.S.S., în timp ce voievodatul Lublîn şi o parte din
voievodatul Varşovia au trecut în sfera de influenţă a Germaniei. în cel de-al
doilea protocol adiţional secret părţile semnatare au declarat că au căzut de, i

Ibidem, p. 95-97. - •.
437Polonezii în anii celui de-al Doilea Război Mondial, p, 72,
43fl TUIA»***
 1

UN A1N11 LJ^LAJl U H -A L JJO U L K A RĂZBOI M ONDIAL

Ho/ibcKMe 3eM/iw, saxea^eHHwe- s 1939 r. h

/Xâ npj-icoeA^H^HHbte nenocpsACTceHHo iî repferaHHw McMejnbţ
^7-1 FtO/lbCKWO SaKOfilMGHHblS fe p W 3 HHeH M
^ saicM cufle/ieHHbJe q BapiuaBckos fs>Hepa;î~
-ryăepnatopcTDO 9 ÎS39 r.
TouwHCKafl CMmgHfl.oTToprHyraw no/ibUi©H KAyKAC
$m oj Mexoc/ioaaKKM o 1938 r. w aaxeaMenHaii
î'ep^aHHeh b 1939 r.___________ ..

■b o'cr'o mh a
•npy c c M {
rpoAwo
iHeft/ţeiW
KWlb OBa/jocrort
^OpyHb! -MrtâBau

Ibd/iM
i ■ŞMosi/ib
'Epeoiae/îb-
/(Bpounafl)> [MoH{5r6xoâa,^>
J-larooHue'
focyAapcTeeHHbîe rpaHiiuu no/ibiu»
h uoyrnx rocvAaPCTo k ce a m ^ p ia
*939 r. MopaBc^a-Octpan
rpâHHua CCCP c OKTiîCpfl 1S39r, nepewwumb
CyaaAKM—ot5/î. aaxna^wwiR
Tcp!.;«HnewmnpHco0^HeHna« K
OOCTQVHOH flpyCCM»
50 0 50 100 .150 KM*

Harta teritoriilor poloneze cucerite de Germania ţi U.R.S.S. în septembrie

1939. în literatura sovietică de specialitate harta a fost întitulată „Cotropirea
pământurilor poloneze de către Germania hitleristă în 1939"440. Regiunile de est
ale Poloniei sunt considerate ca parte a U.R.S.S.,Se observă clar dublul standard
al istoriografiei sovietice: cuceririle Armatei Roşii sunt prezentate drept
„eliberare", cele ale Armatei germane - „cotropire".
Am notat cu cifre traducerea din limba rusă: 1) Pământurile poloneze cucerite
în 1939 ţi unite nemijlocit la Germania; 2) Pământurile poloneze cucerite de
Germania şi incluse ulterior în 1939 în Guvernământul General; 3) Regiunea Teşin,
anexată de Polonia de la Cehoslovacia în 1938 şi cotropită de Germania în 1939; 4)
Frontierele de stat ale Poloniei şi ale altor state în septembrie 1939; 5) Frontiera
U.R.S.S. în octombrie 1939; 6) Suvdîki - regiune cotropită de Germania şi alipită la
Prusia de Est.
[P3
 Capitolul V
POLONEZ!» - JERTFĂ A PRIETENIEI SOVI^TO-NAZISTE:
POLITICA DE GENOCID. PROMOVATĂ Dfi BOLŞEVICI
ÎN TERITORIILE COTROPITE1
(28 septem brie 1939 - 30 iulie 19:41)

Lagărele N.K.V.D. La 20 septembrie 1939 autorităţile sovietice au

început transportarea militarilor polonezi în lagărele pentru prizonieri. Peste
8 zile conducerea D.P.534 a făcut o trecere în revistă a situaţiei lagărelor
respective. Către această dată lagărul de la Putivl (comandant al lagărului -
maiorul N.N. Smimov, comisar — S.P. Vaseagfoin),- situat în mijlociii'
mlaştinilor, la 40 km de oraşul Putivl şi la 12 km de cea mai apropiată staţie-'
de cale ferată, prezenta mai multe barăci de vară pentru lucrătorii ce
dobândeau torf. Lagărul avea patru aşa-numite raioane,: aflate la distanţa de
2-3 km unul de altul. Barăcile erau construite din bârne, nu erau tencuite, nţţ ,
aveau poduri şi sobe; iama era imposibil de locuit în ele, nu exista încălzire -
permanentă. în această zonă se găseau ruinele unei mănăstiri, care puteau
ocroti oamenii de frig. Aici s-a stabilit conducerea lagărului. In lagăr era o
baie în care se puteau spăla 75 de oameni pe zi şi a d o u a -cu o capacitate de
două ori mai mică. în zonă nu era spital; cel mai apropiat se afla la distanţa'
.de 20-30 km de lagăr Către 28 septembrie, în acest lagăr sosiseră deja 3 461
de persoane, între care ofiţeri - 466; proprietari de pământ, numiţi moşieri ~
100; soldaţi - 2 694; persoane civile -1 1 5 ; femei - 51; copii de la 8 1a 14 ani ~r-
35.. Administraţia lagărului informa organele superioare că nu are
posibilitate să organizeze alimentarea normală prizonierilor polonezi,,
deoarece- raionul535 pe teritoriul căruia se afla lagărul nu dispunea de
can titatea necesară de produse alimentare. Conducerea lagărului Putivl
informa că nu avea personal medical suficient, nu avea medicamente, maşini
de tuns, briciuri, maşini de scris, birotică etc. A fost expusă îngrijorarea că
astfel de condiţii pot avea consecinţe deosebit de grave536. Internaţii au fost
„cazaţi" în barăci, grajduri, codne de pord,
T.agămlJi''nynl^rHnqlc lagărului - locotenent superior al serviciilor
Securităţii stat de V.L. Sokolov, comisar - căpitanul F.S.Akulenko) era situat
la periferia centrului raional Koziolşcina din regiunea Poltava, la 500 metri
de calea ferată, pe ruinele fostei mănăstiri Kozelşciansk. Conducerea a reuşit
să cazeze personalul lagărului (statele şi oamenii din pază) şi o jumătate din
„contingent", adică prizonierii aduşi aid. Alţi internaţi, numărând 1 179 de
oameni, s-au „cazat" în corturi de vară, iar 1105 au fost nevoiţi să se aciuieze
în cocine de porci. Clădirile fostei mănăstiri erau dărâmate, ferestrele nu
aveau geamuri, acoperişurile erau sparte, nu erau paturi de scânduri (laviţe).

;i;M Departament Prizonieri ai NKVD al U.R.S.S. (D.P.).

535 Raion - unitate administrativă în U.R.S.S. 1*0
 POLONEZII IN ANII CELUI DB-AI DOILEA RĂZBOI MONDIAL.

Nu întâmplător, V. Sokolov telegrafia la Moscova că are nevoie de barăci de

corturi, de materiale de construcţie (lemn), de lemne de foc, utilaje, cotloane,
fierbătoare, farfurii, felinare, camere de dezinfecţie, mărfuri pentru chioşc şi
bani. Era doar o parte din cele necesare pentru organizarea traiului acestor
oameni, aduşi cu forţa în regiunea Poltavei537.
Lagărul Ostaskoy (comandant - maiorul P.F. Borisoveţ, comisar —
(conducătorul politic)538 - LV. Iurasov), era situat pe insula Stolbnâi, lacul
Seîigher, la distanţa de 10 km de localitatea Ostaşkov; pe insulă mâl
rămăseseră ruinele mănăstirii „Nilova pustâmi". Informaţia telegrafiată de
conducerea lagărului la Moscova se referă la data de 26 septembrie: ea put®
primi în perspectivă 9 000 de prizonieri cu condiţia să monteze laviţe în 3
sau 4 nivele; aveau la dispoziţie 2 808 locuri, dintre ele - 1 543 în stare bună,
restul urmau a fi pregătite pentru data de 1 octombrie. Lagărul ducea lipsă
de lemne de construcţie, cuie, scânduri, carton gudronat. Clădirile aveau
nevoie de reparaţie capitală. Produse alimentare, haine, alte lucruri necesare,
ce urmau a fi aduse din Moscova sau puse la dispoziţie de întreprinderile
regionale, nu veniseră încă; asigurarea se făcea din resursele. raionale,
Lagărul nu avea legătură telefonică, interpret ş.a. în astfel de condiţii, la 30
septembrie, în lagărul Ostaşkov erau deja aduse 8 731 persoane539.
îruregiuma ^telogodsk au fost dislocate două lagăre pentru cetăţenii
polonezi. Lagăml^ rea-2m ^(com andant - locotenent al Securităţii statului
Mihail Filippov), era situat într-o fostă mănăstire, Ia distanţă de 7 km de or»
Greazoveţk şi 8 km de la staţia de cale ferată Greazoveţk. Comandantul
lagărului raporta Moscovei că lagărul poate primi 1 300 oameni. Dacă i 8©
vor trimite corturi, atunci va putea „caza" 6 000 persoane540. Corturi nu 1
s-au trimis, de aceea 3 095 de prizonieri polonezi au fost nevoiţi să BC
aciuieze în cele şapte clădiri, în care numai în una erau laviţe în 3' nivol®,
restul militarilor au fost nevoiţi să doarmă pe podele. Din cauza insuficienţei
plitelor pentru pregătirea mâncării, hrana se pregătea de 3 ori. .în lagăr erau
deţinuţi 42 ofiţeri, 300 jandarmi, membri ai diverselor partide politice, 200
soldaţi şi subofiţeri, originari din teritoriile poloneze ocupate de germani
şi 2 500 de persoane - din teritoriile poloneze cotropite de U.R.S.S.
în. lagărul din Koziolsk (comandant - maiorul V.N. Koroliov, comisar -
MM. Alexeev), ia 3 octombrie, erau 8 843 de militari polonezi, între care -
117 ofiţeri, Mulţi nu aveau loc pentru odihnă: în unele barăci, din cauza
' lipsei de locuri prizonierii erau nevoiţi să doarmă în schimburi. în lagăr nu
ajungea apă potabilă, nu funcţiona baia, în încăperi era murdar şi umed, era
frig, din care cauză mulţi oameni au răcit şi sufereau de boli de răceală/

* jd t
w Ibldenu, p, 19; 106.
m Ruseşte „politaakli nîkovodllall'' ^ polltmk.
m et BV . . . . . . *» « .............— - - -**-
 La 14. octombrie, în lagărul Siarobelsk (şeful lagărului - căpitan al
securităţii statului Alexandi BerSjKov, comisar - MiHail Kirşin), care era
situat în clădirile fostei mănăstiri pentru femei şi în câteva clădiri din
localitatea Starobelsk, regiunea Voroşilolovgrad (azi Ltigansk), sosiseră deja
7 045 persoane, între care 4 813 ostaşi şi subofiţeri, 2 232 ofiţeri, 155
administratori ai statului, poliţişti şi Jandarmi. Oin; cauza insuficienţei
spaţiului, mulţi militari au fost nevoiţi să locuiască în corturi în beciuri;
bordeie, dormeau pe scânduri în coridoare sau sub cerul liber* Din cauza
lipsei de utilaje pentru bucătărie mâncarea caldă era oferită militarilor
polonezi doar o dată pe zi. în ioc de 800 grame de pâneprizbnierii au primit
doar 400 grame pe zi, în unele zile - chiar mai puţin. Zahărul lipsea cu
desăvârşire- Autorităţile locale au refuzat să acorde orice ajutor. Clădirile nu
erau iluminate, nu era posibilitate de a procura haine; capacităţile băilor erau
cu mult sub nivelul necesităţilor; către 3 octombrie doar 3 500 de oameni au
făcut baie; din această cauză apărusesă păduchii şi bolile determinate de
lipsa condiţiilor pentru dezinfectarea îmbrăcămintei, pentru întreţinerea
igienei personale etc.541. în duda acestei stări de lucruri deosebit de proaste,
sovieticii au internat în acest lagăr 11 262 de prizonieri (între 23 septembrie şi
16 noiembrie 1939). .
Lagărul Voiogpdsk, situat la 18 km de Vologda, lângă localitatea
Zaonikeevo, regiunea Vologodsk (şeful lagărului - Matveev, comisar - Timofei
Sazonov), s-a creat pe baza unei case pentru copii şi avea capacitatea de 1 500
persoane; între 4 şi 6 octombrie în acest lagăr au fost aduşi 3 450 prizonieri542.
în regiunea Gorki, lângă satul OranM, a fost întemeiat lagărul Oranskii (şef
- locotenent superior al securităţii statului I Sorokin, comisar - locotenent al
securităţii statului V. Kuzneţov). lagărul a fost pregătit pentru primirea a 4 000
persoane; de la 1 la 3 octombrie în acest lagăr au sosit 7 063 prizonieri.
Pe baza sanatoriului pentru bolnavii de tuberculoză „Pavlişcev bor",
fost conac moşieresc, situat la 0,5 km de localitatea Şeeîkanovo şi la 32 km de
cea mai apropiată staţie de cale ferată (Babânino) autorităţile sovietice au
cn at lagărul luhnovsk (şef - maiorul 'K Kadâşev, comisar - E. Ghilcenok). La
5 octombrie aici au fost aduşi 8 096 prizonieri; oamenii locuiau într-o
înghesuială groaznică, temperatura aerului fiind de 4-3 +7°.
în sfârşit, Jagărui lujslc (şef - locotenent inferior al securităţii A. Kii, comisar
- locotenentul superior Gr. Korotkov), situat la 30 km la oraşul luja, la 47 km de
staţia de cale ferată VeaznikL La o capacitate de 6 000 persoane autorităţile
sovietice au trimis în acest lagăr, la 5 octombrie, 11640 prizonieri.
Sovieticii au numit aceste lagăre — de, triere (rus.: „lagherea-
raspredeliteli"). Pentru toate; aceste lagăre a fostcaracteristică lipsa
catastrofală a *spaţiilor cât de cât amenajate pentru traiul omenesc; lipseau

1 Vezi detaliat Katym Plenniku., p. 1849; p. 130-131 (doc/nr. 4B)yp^ 197-207 (doc, nr.
109). . : ••
m'ibidem.,p. 20.
apa potabilă; produsele alimentare, WC-urile, mărfurile de uz casnic,
îmbrăcăminte (mulţi prizonieri aveau pe ei doar haine de vară),
medicamentele, lengeria, combustibilul, materialele de construcţie etc
Autorităţile N.K.V.D. nu uitau, însă, şi de alte componente indispensabile
lagărelor: sârma ghimpată: conducerea lagărului Zaonikeevsk, de exemplu,
cerea Moscovei 15 tone sârmă ghimpată.
Nepregătirea totală a N.K.V.D. de a interna în lagăre un număr
impresionant de cetăţeni polonezi, riscul real de a sacrifica prin epidemii;
boli, foamete (subnutriţie), îngheţ etc. i-a făcut pe liderii sovietici să
examineze subiectul legat de prizonierii polonezi.- A fost constituită o
comisie, în componenţa căreia au intrat A, Jdanov, L. Beria şi L. Mehlis, Ea a
examinat propunerile form ulate de L. Beria şi L. MeMis, privind prizonierii
polonezi şi a pregătit proiectul de decizie pentru una din şedinţele Biroului
Politic al C C al P.C.(b) din U.BLS.S. Comisia condusă de A.A. Jdanov a
propus ca soldaţii-prizonieri de etnie ucraineană, bielorusă sau de altă
naţionalitate, care s-au născut în voievodatele de est ale Poloniei, numite
acum Ucraina de Vest şi Bielorusia de Vest, să fie lăsaţi la vetre. Dar nu toţi:
până la sfârşitul lunii decembrie, timp în care urma să fie încheiată prima
tranşă a şoselei Novgorod-Volânsk-Koreţ-Lvov, pentru construcţia acesteia,
s-a cerut lăsarea a 25 000 de prizonieri.
Militarii polonezi, care erau născuţi şi locuiau în teritoriile controlate de
germani, formau un grup deosebit şi soarta lor urma a fi decisă după
încheierea tratativelor cu Germania. Comisia a propus ca ofiţerii superiori
(de la locotenent-colonel până la general), oamenii de stat să fie izolaţi de
restul ofiţerilor şi internaţi într-un lagăr special. într-un alt lagăr urmau a fi
concentraţi agenţii de informaţii şi contrainforaiaţii, jandarmii, gardienii şi
poliţiştii. Referitor la prizonierii de origine cehă (circa 800 persoane) comisia
condusă de Jdanov a propus ca ei să fie ţinuţi în lagăre până la încheierea
războiului -între Germania, Franţa şi Marea Britanic. Urmau indicaţii date
unor funcţionari sovietici privind asigurarea prizonierilor cu produse
alimentare, industriale etc.
Comisia a propus ca ofiţerii superiori şi oamenii de stat să fie concentraţi
în lagărul Zaonikeevsk, regiunea Vologda, restul ofiţerilor - în lagărul îujsk;
regiunea Ivanovo; agenţii de informaţii şi contrainformaţii, jandarmii,
poliţiştii, gardienii - în lagărul Ostaşkov, regiunea Kalininsk; oştaşii născuţi
în teritoriile controlate de germani - în lagărul Koziolsk, regiunea Smolensk
şi lagărul Putvl, regiunea Suma; prizonierii de origine cehă urmau a fi
concentraţi în lagărul Starobelsk, regiunea-'Voroşilovgrad543.
La 2 octombrie 1939 a avut loc şedinţa Biroului Politic al C C al P.C.(b)
din UJR,S»SV la care au participat Staiin, Mikoian, Voroşilov, Molotov;
Kaganovici şi Jdanov» La şedinţă au fost aprobate propunerile comisiei lui

mUfihm V>hmiM * 11 *-11* — aia\

r\.jumi.uv îju Miivm rectmcan. ostiei, eonaucerea u.IO.tx -a .decis Să ie
permită prizonierilor polonezi de origine cehă să plece la -vetrele lor, în
schimbul unei obligaţiuni scrise că nu vor luptai împotriva U.R.S.S.
Conducătorii sovietici au decis ca prizonierii (generalii,! locotenenţi-coloneii,
funcţionarii de stat) polonezi să fie concentraţi în lagărul Starobelsk; în
lagărul Ostaşkov - agenţii de informaţii şi contrainformaţii, poliţiştii şi-
gardienii; în lagărele Koziolsk şi Putivl - soldaţi născuţi pe teritoriile ocupate
de Germania544.
In conformitate cu decizia Biroului Politic, la 3 octombrie, ÎL Beria a:
semnat ordinul nr. 177 şi a trimis câteva directive prin care cerea
subalternilor realizarea deciziei luate545.
La 8 octombrie şeful NJC,.VJD. a semnat o altă directivă, prin care ordona-
organizarea reţelelor de agenţi secreţi infiltraţi în rândurile prizonierilor
polonezi, cu scopul identificării persoanelor care au activat în serviciile
secrete ale Poloniei, a poliţiştilor, gardienilor, ofiţerilor, a membrilor diferitor
organizaţii politice poloneze sau emigranţilor ruşi etc. Toţi cei depistaţi'
ur mau a fi luaţi la evidenţă specială546.
între 7 şi 18 octombrie autorităţile sovietice au lăsat să plece îa baştină 42
500 de soidaţi-prizonieri originari din Ucraina de Vest şi Bielorasia de Vest.
Dar nu toţi soldaţii şi subofiţerii au fost lăsaţi să plece: 25 de mii au rămas la
construcţia şoselei Novgorod-Volânsk-Lvov547, alţi 11 000' militari, la cererea
Comisariatului Poporului pentru Siderurgie, printr-o decizie a C.C.P. ai
U.R.S.S., au fost trimişi la muncă în uzine şi mine la Krivoi Rog, Dombas şi
Zaporojie. La mijlocul lunii octombrie, în aceste zone au fost întemeiate alte
trei lagăre pentru prizonierii polonezi: Krivorojsk (şef - Iliin, comisar -
Reveakin), Eleno-Karakubsk (şef - Kuleşov,'Comisar - Vasiliev) şi Zaporojie
(şef - Petruşin, înlocuit cu Lebedev, comisar - Maslik).
La 11 octombrie L. Beria i-a raportat iui V. Molotov despre eliberarea
soldaţilor şi subofiţerilor polonezi originari din Ucraina de Vest şi Bielorusia
de Vest. Conducătorul N.K.V.D. - lui a propus -ca cei circa 33 000 de soldaţi —
locuitori ai regiunilor poloneze cotropite de Germania nazistă, să fie
transmişi autorităţilor germane, fapt pentru care sovieticii să înceapă
negocieri cu conducerea Reich-ului548. La 13 octombrie Consiliul Comisarilor
Poporului al U.R.S.S. a adoptat o decizie în acest sens549.
Vicecomisarul poporului pentru Afacerile Externe, V. Potiomkin, a fost
împuternicit să ducă tratative cu ambasadorul Germaniei la •Moscova,

544 Ibidem, p. 118-119 (doc. nr. 37).

545 Ibidem, p. 120-121 (doc. nr. 38); p.-121-123 (doc. rar. 39);p. 124-125 (doc, nr.,40).
546 Ibidem, p. 135-137 (doc. nr. 40); ., ‘ / / " '’
547 Pentru aceşti prizonieri a fost constituit lagărul Rovno, regiunea- Eovno, CU Secţii de-a
lungul şoselei Novgorod-Volânsk-Lvov.
5,16 Ibidem, p. 141-144 (doc. nr. 52).
549 Ibidem, p. 146 (doc. nr, 56).
privma erecruarea scmmDumi ae pnzomeri polonul. £>crumDllI cie prizonieri
a fost făcut de autorităţile militare sovietice şl gorrti&ne. Drept rezultai/ în
perioada 24 octombrie - 23 noiembrie autorităţile sovietice au transmis părţii
germane 42 492 de oameni550. La rândul lor, germanii au transmis
sovieticilor 13 757 de prizonieri polonezi - locuitori ai voievodatelor estice
ale Poloniei, trecute sub controlul Kremlinului.
Mulţi polonezi care au declarat că împărtăşesc convingeri comuniste sau
erau etnici evrei au făcut demersuri pe numele autorităţilor sovietice, cerând
să fie lăsaţi în U.R.S.S., deoarece în Germania nazistă ei ar fi fost exterminaţi.
Aceste cereri au fost discutate de conducătorii U.R.S.S. Decizia luată a fost
potrivnică aşteptărilor celor care au semnat petiţiile: la 4 noiembrie
P.Soprunenco i-a transmis conducătorului lagărului Koziolsk că cererile
prizonierilor din acel lagăr au fost examinate şi conducerea a. constatat că
motivele expuse în cereri nu sunt întemeiate; conducerea lagărului a fost
obligată să-i convingă pe originarii evrei că ei trebuie să se întoarcă la
locurile lor permanente de trai şi să-i trimită în acele locuri, adică să-i predea
naziştilor551.
Conducerea N.K.V.D.-ului a căutat cu o tenacitate deosebită în toate
lagărele cu prizonieri polonezi ofiţeri activi ai Armatei Poloneze, ofiţeri în
rezervă mobilizaţi în Armata Poloneză în septembrie 1939, care profesau
specialităţi civile (profesori, medici, jurnalişti, pictori, reprezentanţi ai altor
specialităţi). într-o telegramă adresată conducerii lagărului Ostaşkov liderii
N.K.V.D.-ului au accentuat: „Medicii-ofiţeri îi considerăm ofiţeri şi de âCQCâ
ei nu pot fi schimbaţi"552 [cu prizonierii polonezi capturaţi de germani].
Agenţii, speciali ai N.K.V.D.-ului au căutat între prizonierii polonezi,- dfâ
asemenea, agenţi polonezi de informaţii şi contrainformaţii, funcţionari
importanţi ai statului, activişti şi membri ai partidelor politice şi ai
organizaţiilor considerate ca fiind antisovietice, proprietari: de pământ,
numiţi în documente moşieri, jandarmi, poliţişti, gardieni. Persoanele care se
încadrau în aceste categorii sociale şi profesionale au fost depistate şi
reţinute: din rândul prizonierilor - originari din Bielorusia de Vest şi Ucraina
de Vest, înainte ca militarii din aceste teritorii să fie eliberaţi şi trimişi acasă;
din rândul polonezilor transmişi autorităţilor germane; din rândul
prizonierilor polonezi transmişi de germani autorităţilor sovietice.
Către sfârşitul lunii octombrie ofiţerii polonezi depistaţi de sovietici au
fost concentraţi în două lagăre: Starobelsk şi K oziolsk. La Ostaşkov au fost
concentraţi agenţii de informaţii şi contrainformaţii, poliţiştii, jandarmii,

550 Kalyn. Ptennlkl,,., p. 23.

wi Mal dotalUt vessls Katyn. Plemiki..., p. 167468 (doc, nr. 80); p. 168 (doc. nr. 81) şi p« 23.
M km , p, 167 (doc. nr. 79). .r %
 300 de mii de ostaşi şi ofiţeri polonezi Cercetătorii ruşi afirmă că datele
expuse în 1939 sunt exagerate; au fost. capturaţi: 240-250 <3U e mii de militari,
între acestea circa 10 mii ofiţeri.
■ La 5 noiembrie V. Potiomkin, vicecomisarul poporului pentru Afacerile
Externe, l-a informat pe L Stalin că guvernul Lituaniei a, pus în faţa.
autorităţilor sovietice problema repatriem în Bielomşia de Vest şi Ucraina de •
. Vest a 14 mii de militari polonezi, între care 3 000 ofiţeri refugiaţi pe
teritoriul Lituaniei în septembrie 1939 şi care au exprimat dorinţa de a se
repatria. La 9 noiembrie conducerea sovietică a răspuns; afirmativ cererii'
lituanienilor. Decizia instanţei supreme de partid a fost următoarea: soldaţii
şi sergenţii să fie lăsaţi la vetrele lor; ofiţerii, administratorii militari, poliţiştii
să fie trimişi în lagărele pentru prizonieri luhnovsk şi Jujsk, unde- vor fi'
„filtraţi". Decizia privind ofiţerii şi poliţiştii a fost declarată ca fiind strict-
secretă553. Repatrierea militarilor polonezi'din lituania în Bieiorusia de Vest'
şi Ucraina de Vest a avut loc în decembrie 1Q3^. Soldaţii şi sergenţii au fost;
lăsaţi la casele lor, iar ofiţerii, jandarmii şi poliţiştii au fost internaţi în lagăre.
în conformitate cu statisticile întocmite de responsabili N.K.V.D. la 29;
noiembrie 1939, din numărul total de prizonieri (125 000 persoane) în.
Ucraina de Vest şi Bieiorusia de Vest au fost trimişi 42 000 oameni,,
autorităţile germane au primit 43 000 de polonezi, în cele trei lagăre
evidenţiate pentru ofiţeri, jandarmi şi poliţişti s-au numărat 14 948 persoane.
Afară de acestea, în lagărele de muncă ale Comisariatului Poporului pentru
Siderurgie se aflau 10 172 persoane, iar în lagărul RovensR -1 4 211 soldaţi şi
sergenţi ai Armatei Poloneze. Astfel, la 29 noiembrie 1939, în lagărele
controlate de N.K.V.D. se aflau 39 331 persoane554. La sfârşitul lunii
noiembrie 1939 s-a cristalizat sistemul de lagăre pentru prizonierii polonezi,
care se va păstra până ia sfârşitul lunii martie 1940. •
Şi după „trierea'' prizonierilor polonezi, către iama anului -1939-1940,
situaţia din lagăre nu s-a ameliorat. Astfel, în lagărul Koziolsk problema
locurilor (spaţiului) pentru odihna prizonierilor - n-a fost rezolvată: deşi
instrucţiunile cereau ca paturile să aibă doar două nivele, aici s-au păstrat cu
trei nivele, altfel - militarii nu aveau unde dormi; aceste „paturi"" nu aveau
saltele, perne; nu erau paie. în lagăre domneau condiţiile antisanitare şi asta
pentru că nu. erau de găsit mături, cârpe de spălat podelele, lăzi pentru
gunoi. Lagărul nu avea WC; apă pentru baie era puţină; capacităţile de
pregătire a hranei erau mici; nu ajungeau produse alimentare de bază (pâine,
zahăr, crupe etc.), o mare problemă' o prezentau absenţa legumelor, în
special a cartofilor. Marea majoritate a prizonierilor nu aveau haine calde;

55-' Katyn. PlennikL.,, p. 187488 (doc, nr. 101).

55,1Katyn. Plenniki..., p. 208-210 (doc. nr. 111); p. 438, tabelul nr. 4, anqxe.
 ~ -------- --- « v » v 'V JtA ifci& V JU A / V ^ T V C ip 4 L i£ | ^ ~ '■'**•*/ «** •«■••“•

marinei militare poloneze; 3 420 ofiţeri inferiori, 7 c a p e l^ 3 17 căpitani ai

pământ, numiţi „moşieri", 1 principe, 43 de adm inistrat^ 3 proprietari de
care urmau să fie scoşi din lagăr: în total - 4 718 p ^ ^ i Şi 85 de ostaşi,
următoare în acest lagăr au fost aduse câteva sute de per$^ ^ n e 555, în ltffiilo
industriaşi, judecători. în lagăr se afla şi o femeie“p riz o ^ ne - comercianţi,
Janina Lewandowska, fiica generalului Jâsef Do\^^er ~ aviatoarea
în lagăr erau câteva sute de medici polonezi, ofiţs^^'6r-M uâniekia5^
Activitatea organilor speciale sovietice în rândul ivii^ ln rez^rv^.
Agitatorii sovietici au desfăşurat o activitate demnă d<^ .Mâţilor polonezi»
militarilor polonezi. Zilnic erau convocate adunări la **vidiat în rândul
discuţie probleme legate de politica externă a statului a ^xe erau P1186 ^
viaţă sovietic, superioritatea orânduirii comuniste faţâ Modul de
discursurile oamenilor de stat sovietici (ale lui Stalin şi cea capitalistă,
Agitatorii bolşevici acordau o atenţie deosebită demonsl^* ^l°tov/ma*
în Octombrie", „Noi suntem din Kronştadt" şi altele. în ^^me^or ^Lenin:
în limba rusă şi polonă. Funcţiona o bibliotecă (cărţi în limb^^ erau aduse-ziare
lagărului au depus -eforturi sporite pentru a forma un - Autorităţile
instrumente cu coarde din prizonieri polonezi, care erau ° orchestră de
sovietice. Repetiţiile le făceau într~o încăpere, numită „chibiţ J înveţe cântece
încălzea în timpul rece al anului. Autorităţile lagărului au vară" carenu $e
activitate, politică cu personalul •lagărului - locuitori ^movat o intensă
lagărului;, acestora li s-a interzis să intre în discuţii cu pri^0 datelor din jurul
fie vigilenţi, să se încadreze activ în întrecerea soci^ ^ erilp °l°nez^''s^'
celorlalte lagăre de prizonieri polonezi/ La sfârşiţi^ ^ cu colectivele
autorităţile sovietice au permis militarilor polonezi să triw lunii noiembrie-
pe lună familiilor, rudelor, cunoştinţelor lor, şi asta contr^ ^ câte o scrisoare
Scrisorile trimise şi cele primite erau citite atent de talon special»
scrisorile care nu plăceau celor însărcinaţi cu cenzura et^ ^ S2™^6 speciale;
anunţat adresatul sau adresantul. tdmicite fără a fi
• în ciuda marilor eforturi depuse pentru „reeducarea"".
rezultatele erau mizerabile. Agenţii-secreţi sovietici, ir^^-ţeri!or polonezi,
prizonierilor polonezi, informau instanţele'superioare că în ■rândurile
să restabilească Polonia în hotarele anului 1939; mulţi cs^ ^ î* ofiţeri'doresc
din lagăr pentru a continua lupta contra, germanilor etc. fie eliberaţi
La 1 decembrie 1939/în lagărul Ostaşkov-erau 5 963 p
- poliţişti, gardieni, jandarmi, dar şi ofiţeri ai Armatei Pol0 ^ on^er^polonezi
I a D.P. a N.K.V.D.-ului al U.R.S.S., A.Tişkov, în t W . Şeful Secţiei
conducerii Departamentului, .scria că majoritatea poliţiştil0 bortul prezentat
' 'internaţi în acest
555 Ibidem, p. 231-232 (doc. nr. 124).
556 Ibidem, p. 25,

m
proaste a săn&t&ţil, au fost mobilizaţi în poliţie. Cea mai pjoBtriţă dta punct de
vedere social o constituia masa civililor, îmbrăcaţi în unţfome militare: aid
erau muncitori, ţărani avocaţi, studenţi magistraţi etc. Mulţi ofiţeri polonezi -
erau de fapt gradaţi în rezervă, aveau profesii de :învăţători, medici,
farmacişti etc., care după absolvirea liceelor au fost chemaţi la serviciul
militar obligator. După încheierea cursurilor de un an E' s-a conferit gradul
de cursanţi (subofiţeri) (în limba polonă „poddiorazych") şi au fost trecuţi în
rezervă cu gradul militar de sublocotenent» Unii din prizonierii polonezi
declarau că împărtăşesc convingeri de stânga sau chiar comuniste. Autorul
raportului, Arsenii Tişkov, şeful Secţiei nr» 1 (spedale) a Direcţiei Prizonieri şi-a
exprimat opinia că aceste categorii de prizonieri, locuitori ai Ucrainei de Vest-şi
ai Bielorusiei de Vest, ar trebui eliberaţi din închisoare. Superiorii N.K,V.D.-ului
însă n-au împărtăşit aceste idei „liberale" ale lui A.Tişkov557.
Examinând starea lucrurilor în lagărul Ostaşkov, A.Tişkov a constatat că
„nimeni nu poate spune exact câţi prizonieri sunt în lagăr"" şi a adus câteva
exemple de necoinddenţă între datele referitoare la militarii polonezi aduşi
şi duşi din lagăr558. Este o dovadă a lucrului slab organizat al gardienilor
sovietici. Dar este şi dovada atitudinii criminale faţă de om ca valoare
sup remă: o sută de oameni în plus sau în minus - tot acolo era!
Către sfârşitul lunii noiembrie în lagărul Starobelsk starea de lucruri
continua să fie critică. în comparaţie cu alte lagăre speciale ale N.K.V.D., aici' ■
din numărul de 3 907 prizonieri, •erau cei mai mulţi ofiţeri ai Armatei
Poloneze, inclusiv 8 generali 56 colonei, 130 locotenenţi-colonei, 320 maiori,
852 căpitani, 2 515 ofiţeri inferiori O treime din cei închişi în lagăr erau
ofiţeri de profesie, restul - rezervişti chemaţi la arme la sfârşitul lunii august
- începutul lunii septembrie 1939. în lagăr continua insuficienţa locurilor
pentru oameni şi aici, ca şi în celelalte lagăre, domneau condiţii antisanitare,
militarii erau atacaţi de ploşniţe şi păduchi- Aşa cum raporta unul din şefii,
lagărelor, existau mijloace pentru deparazitarea încăperilor, dar nu erau alte
încăperi în care să fie trecuţi prizonierii pe durata prelucrărilor sanitare.
Aceste lipsuri ale unor lucruri elementare erau compensate din plin ou
agitaţie şi propagandă sovietică» Lucrătorii politid sovietici (rus.:
„politrabotniki") raportau superiorilor lor că numai în luna. noiembrie ei au
organizat discuţii (rus.: „besedâ") pe următoarele teme: „Cauzele victoriei
revoluţiei socialiste din octombrie în UJR.S.5. şi însemnătatea internaţională a;
acesteia"; „Cea de-a XXH-a aniversare a marii revoluţii socialiste din octombrie"',
„începutul noului război imperialist şi politica externă a Uniunii Sovietice" ş.a.
Prizonierilor polonezi li s-au citit în glas articolele din; ziare: raportul lui
V.Molotov din 31 octombrie 1939 „Despre politica externă a U.R.S.S." şi
. referatul consacrat aniversării a XXH-a a revoluţiei bolşevicei din octombrie 1917,

557 Katyn, PlennikL.., p. 27.

558 Ibidem, p. 256.
m
barăcile prizonierilor polonezi articolul publicat în. „Pravda" de pe 18
septembrie 1939, întitulat „O revistă engleză despre cauzele înfrângerii
Poloniei" etc. Militarilor polonezi le-au fost demonstrate filmele „Omul cu
arma", „Marşul prin munţi", „Povestire despre fericirea cucerită", „Lenin în
Octombrie", „Un caz la haltă", „O noapte din septembrie", „Lenin în 1918''',
„Petru I" (seriile I şi a Il-a), „Marselieza", „Duşmanii", „Eroii patriei" etc. Pe
teritoriul lagărului politrucii' au montat două expoziţii cu fotografi cate
reflectau o parte a realităţilor din UJR.S.S. Lagărul era radioficat, prizonierii
ascultau ore în şir ştiri de la Moscova, muzică etc. Autorităţile lagărului au avut
grijă să distribuie printre militarii polonezi câteva complete de şah, de dame şl
domino.
Conducătorii politici planificau pentru decembrie 1939 să le vorbească
prizonierilor polonezi despre constituţia stalinistă (1936), despre
industrializarea şi colectivizarea în U.R.S.S., alte teme, între care „U.R.S.S*
cea mai democratică ţară din lume"559.
Vom aminti că încă 1a 27 octombrie colaboratorii lagărului Starobeîsîc
au aprobat „Regulamentul despre întrecerea socialistă" prin care-, s-au
obligat să-şi ridice nivelul ideologic şi- politic, să păstreze cu străşnicie
secretul militar şi de stat, ţinând bine minte că „limbutul este un ajutor de
nădejde al spionului", să se comporte civilizat cu prizonierii, să le asigure
condiţii de trai şi să pregătească mâncare de calitate înaltă. în •plan
propagandistic, membrii secţiei politice s-au obligat să -explice
„contingentului" problemele legate de cel •de~al Doilea -Război Mondial, şi
politica externă a U.R.S.S., superioritatea socialismului faţă de capitalism, să
reuşească să demonstreze câte 15 filme pe lună etc. Activiştii politici ai
lagărului Starobelsk i-au chemat la întrecerea socialistă pe cei de la lagărul.
Koziolsk. La 25 noiembrie S. Nehoroşev şi N. Vorobiev l-au informat pe
comisarul lagărului Ostaşkov despre întrecerea socialistă a celor două lagăra-
sus-menţionate şi i-au sugerat că ar fi bine să le urmeze exemplul, ceea ce a
şi fost realizat imediat560.
Cu toate obligaţiile solemne luate de către angajaţii lagărelor^ totuşi
aveau loc şi unele „nereguli". Cea mai des întâlnită „neregulă" a fost
cumpărarea ceasurilor de mână sau de buzunar de la prizonierii polonezi,
fapte pentru care mulţi lucrători au fost daţi afară. Hrana militarilor închişi
în lagăr-era sub orice nivel, de aici şi desele cazuri de refuz de a mânca561*■
• ' în condiţiile deosebit de grave în care s-au pomenit, ofiţerii polonezi nu
şi-au pierdut starea de spirit şi au continuat să spere în renaşterea Patriei lor,
în viitorul Poloniei şi au protestat în faţa instanţelor sovietice. Un exemplu
elocvent în acest sens îl prezintă scrisoarea generalului Fr„ Sikorski, adresată

Mai detaliat vezi; Katyn. P l e n n i k i p. 238-249 (doc. nr» 127)

660 Ibidem, p. 415/ nota la doc. nr. 95.
061 Vezi; de exemplu, Ibidem, p. 172 (doc. nr. 86),
 wmmvufcuuuau rxonramx ucrainean D«Jb»nmoş@nKOi* A L'OBt VOtfDa ;Ct®.
promisiunile date de sovietici apărătorilor oraşului LVov în cazul predării
lor trupelor sovietice. Deşi germanii au propus apărătorilor polonezi ai
oraşului Lvov condiţii formulate scris mai avantajoase^, totuşi militarii polonezi
au decis să se predea sovieticilor. După ce a expus situaţia în care s-au pomenit
militarii polonezi (lipsa de comunicare cu familiile, lipsa de libertate etc»)
Fr.Sikorski i-a cerut lui S. Timoşenko ca acesta să~şi onoreze promisiunile
făcute şi să intervină în vederea eliberării ofiţerilor polonezi562. Generalul Fr. j
Sikorski a mai adresat câteva demersuri analoage, despre care au discutat .1
liderii sovietici. Şapoşnikov a declarat că pentru Statul-major General al
Armatei Roşii generalul Fr.Sikorski „nu prezintă nimic interesant" şi că „nu' !
trebuie să se ia nici un fel de angajamente" faţă de el şi ofiţerii lui563. în
martie 1940 generalul Fr. Sikorski a fost împuşcat. Din acest epizod deducem
două concluzii: a) pentru autorităţile sovietice, militare sau civile, cuvântul
dat, chiar în formă scrisă, cum a fost cazul cu apărătorii Lvovului, nu avea
nici o valoare; b) în acel timp conducerea sovietică n»a fost interesată- în
' atragerea de partea sa a ofiţerilor polonezi, fie chiar condiţionat. Răspunsul,
' lui Şapoşnikov este elocvent: generalul Fr. Sikorski şi- ofiţerii din anturajul,
său nu prezentau interes pentru sovietici.
Pe data de 30 octombrie 1939 medicii şi farmaciştii polonezi închişi în.
lagărul Starobelsk au adresat comisarului poporului pentru Apărare'-'
K.Voroşilov o scrisoare în care demonstrau ilegalitatea reţinerii lor în lagăr,'
a iirmând că ei „au fost surprinşi de armatele sovietice în momentul în care-.
îşi îndeplineau obligaţiunile lor medicale, fie în spitale militare, fie în unităţi
militare". Făcând trimitere Ia Convenţia internaţională de la Geneva privind
drepturile medicilor şi farmaciştilor în timpul operaţiilor militare, autorii
scrisorii cereau să fie eliberaţi; din lagăr şi trimişi în unul din statele neutre
(ei au indicat Statele Unite ale Ameridi sau Suedia)564» Astfel de demersuri'
au fost făcute şi de medicii' din alte lagăre. Ele au fost înregistrate la
secretariatul N. K.V.D. La 4 noiembrie P. Sopranenko îi scria iui Berejkov
(lagărul Starobelsk): „Convenţia de la Geneva privind medicii nu este un
document de care Dumneavoastră trebuie să vă conduceţi în activitatea
practică. în lucrul dvs. conduceţi-vă de directivele Departamentului
Prizonieri al N.K.V.D"565. Iar ceva mai târziu şeful D.P. N.K.V.D. depunea
următoarea rezoluţie: „problema m edicilor-ofiţeri va fi rezolvată,
concomitent cu cea a altor prizonieri pe baze generale"566. Deci, a)
sovieticii nu respectau legislaţia in tern aţio n ală; b) şi în ca z u l'd a t

562 Scrisoarea generalutlui Fr. Sikorski vezi; Ibidem, p. 155-156 (doc. 69) sau Katyn,
Dokumenty zbroâny, tom 1, p. 203-204.
^ Vezi: Katyn. P le n n ik ip. 411, comentarii la doc. nr. 69. ;
564 Katyn. P len n ik i.p. 173, (doc. 87). j •
565 Ibidem, p. 189 (doc. 103). ; ' •
^ Ibidem, pAIA,
(al medicilor şi farm a ciştilo r) i-a interesat în primul rând faptul că
erau ofiţeri ai Armatei Poloneze; c) medicii şi farmaciştii nu aveau nici o vină
faţă de statul sovietic sau forţele lui armate; dacă n-ar fi fost ofiţeri atunci ar
fi fost: a) ori eliberaţi la baştină, dacă ar fi fost locuitori ai Ucrainei de Vest
sau ai Bielorusiei de Vest; b) ori ar fi fost predaţi autorităţilor germane, dacă
ar fi fost băştinaşi ai Poloniei cucerite de Reich; c) ori ar fi fost trimişi în
lagărele de muncă ale Comisariatului poporului pentru siderurgie sau. la
construcţia şoselei Novgorod-Volânsk-Lvov. în situaţia dată însă, fiind
medici sau farmacişti, dar totodată şi ofiţeri în rezervă ai Armatei Polonele,
soarta lor a fost pecetluită.
în condiţiile grele ale lagărelor sovietice ofiţerii polonezi s~au ţinut dârz, cu
demnitate, sperând în eliberarea lor rapidă. Mulţi ofiţeri cereau să li se permită
să lupte în Franţa împotriva Germaniei. La 11 noiembrie - ziua proclamării
Independenţei Poloniei (1918) ofiţerii polonezi au sărbătorit acest eveniment* In
situaţia în care autorităţile bolşevice reprimau cu severitate orice manifestare
religioasă, ofiţerii polonezi au sărbătorit Crăciunul etc.
în noiembrie 1939 - ianuarie 1940 ofiţerii N.K.V.D. au studiat prizonierii
din lagărele speciale, completând formulare speciale pentru fiecare deţinut.
Zilnic aceste date erau trimise la D.P. al NJK.V.D. de la Moscova.. Pentru
îndeplinirea acestui lucru conducerea N.K.V.D. a trimis în fiecare din. c^îe
trei lagăre colaboratori ai Departamentului principal al securităţii statului
din cadrul aceluiaşi N.K.V.D. cu scopul identificării prizonierilor, racolării
unor ofiţeri polonezi de partea serviciilor secrete sovietice pentru folosirea
lor în afara hotarelor U.R.S.S. sau în eventualitatea unui război cu Germania»
Sovieticii au creat şi o reţea de informatori în rândurile prizonierilor
polonezi, în fiecare din cele trei lagăre speciale. La sfârşitul lunii ianuarie
1940 anchetatorii urmau să-şi încheie lucrul şi să prezinte un raport pentru
Consfătuirea specială a N.K.V.D. al U.R.S.S.567. Anchetatorii în timpul
„activităţii" lor au atras o atenţie deosebită aflării cât mai exacte a locurilor
de trai a prizonierilor cu domiciliul în Ucraina de Vest şi Bieiorusia de Vest,
Asta pentru a pregăti cât mai temeinic deportarea membrilor familiilor
ofiţerilor închişi în cele trei lagăre speciale ale N.K.V.D.
în-acelaşi timp, N.K.V.D. al Ucrainei şi N.K.V.D. al Bielorusiei au
desfăşurat.o amplă activitate în vederea depistării ofiţerilor în rezervă ai
Armatei Poloneze, poliţiştilor, jandarmilor, activiştilor şi •membrilor

567 Consfătuirile speciale ale N.K.V.D. al U.R.S.S. —au fost instituite în 1922, dar aii
activat cel mai intens în anii 1936-1938 şi în anii; următori până la moartea lui LStalin; alt
fost un instrument al terorii în masă; Consfătuirile se conduceau de instrucfiile şi
hotărârile Biroului Politic şi de indicaţiile personale ale lui I. Stalin. Dosarele erau
examinate în absenţa celor condamnaţi, fără participarea apărării. Numai în 193B
Consfătuirile speciale au trimis în lagăre de muncă'36 865 de oameni. - Mai detaliat vosă,
Ibidem, , p, 43,; - La şedinţa Biroului Politic ai C C al P.C(b) din U.RS.S. din 3 decembrie
a fost aprobată cererea N.K.V.D» privind arestarea tuturor ofiţerilor activi al Armatei
Poloneze, litafl li wktcmţa N.K.V.D. - Vozis Katyn* PlennlkL, p. 237-238 (doc» m 126),
 --- —,— , y* jsw'*'«v4j.wxmasA.iS V^$1» .i^kSXîei,'
la 14 decembrie comisarul poporului ai Afacerilor Mterne al Ucrainei L.P.
Serov îi raporta lui L. Beria:.către acea dată N.K.V.D» al Ucrainei arestase •
deja 1 057 ofiţeri în rezervă ai Armatei Poloneze, între ei fiind 6 generali, 30
colonei, 31 locotenenfrcolonel, maiori, căpitani etc. Afară de acestea,
N.K.V.D.-ul ucrainean a arestat mulţi membri ai organizaţiilor considerate
de sovietici ca fiind contrarevoluţionare568.
La 4 decembrie 1939 Biroul Politic a aprobat decizia propusă de N.K.V.D.,
de a deporta toţi osadnidi împreună o i familiile lor din regiunile de vest ale
Ucrainei şi Bielorusiei şi a~i folosi în cadrul Comisariatului poporului pentru
industria lemnului. Acei "osadnid care au dat dovadă de sentimente
antisovietice, urmau a fi arestaţi şi prezentaţi Consfăturii spedale a N.K.V.D.~iui.
Animalele, inventarul, imobilele celor deportaţi treceau în posesia autorităţilor
locale. Deportarea osadnidlor urma a fi încheiată la 15 februarie 1940569.
■ Situaţia prizonierilor aflaţi la mund în întreprinderile industriale şi minele
Comisariatului Poporului pentru Siderurgie, peste 10 000 persoane, era
deplorabilă. Originarii regiunilor de vest ale Ucrainei şi Bielorusiei îşi exprimau
dorinţa de a reveni la baştină, în sânul familiilor lor. Condiţiile mizerabile de
trai, salariile mizere, pe care practic nu puteau cumpăra nimic (mărfuri
industriale sau de uz casnic), starea generală îi făcea pe prizonierii polonezi,
încadraţi cu forţa în câmpul muncii, să boicoteze activitatea în producţie, să
ameninţe administraţia întreprinderilor respective cu dedanşarea grevelor etc.
La sfârşitul lunii ianuarie 1940 brigăzile de anchetatori îşi încheiau
activitatea. Unii militari polonezi au fost anchetaţi chiar de două ori
(lagărul Starobelsk), din cauza unor „nereguli" comise în timpul primei
anchetări. Două fapte atrag atenţia noastră. Primul se referă la singurul
document descoperit de>cercetători: este vorba de Actul de condamnare a
prizonierului Stepan Oleinik. Acest act a fost întocmit de unul dintre
anchetatorii N.K.V.D., Milovidov, contrasemnat de anchetatorul superior
Stepan Beloîipeţki, şeful brigăzii de anchetatori, trimis la Ostaşkov în
vederea pregătirii dosarelor pentru Consfătuirea specială a N.K.V.D. _a l1
U.R.S.S. Numitul Stepan Oleinik, născut în 1911, în localitatea Tamuvka,
gubernia Volâni, de naţionalitate polonez, a fost învinuit de comiterea
crimei prevăzute de .articolul 58, punctul 13 al Codului penal al R.S.F.S.
Ruse, şi anume că „fiind în fostul stat polonez, din 1936 până in 1939, [St.
Oleinik] a făcut serviciul în calitate de poliţist în oraşul Borşcev, unde a
luptat activ împotriva mişcării revoluţionare^570. în urma acestei
constatări a fost luată decizia ca dosarul lui St. Oleinik să fie deferit
Consfătuirii speciale a N.K.V.D. al U.R.S.S. Stepan Oleinik a fost împuşcat
în conformitate cu lista 'nr. 033/2 de la 16 aprilie 1940. In listă a fost
indicat şi numărul dosarului lui - 649571.

568 Raportul Iui L. Serov vezi: Katyn. P le n n ik ip. 263-264 (doc, nr. 138).
** Ibidem, p. 419-420.
570 Jbidem, p. 294-295 (doc. nr. 158).
571 Vezi: Ibidem, p. 425. •
4M ii}rf
m
 /u aouoei document l-am găsit semnificativ din. altă perspectivă. Est
vorba de scrisoarea lui AX Makarov, membru al brigăzii de anchetatori fi
frunte cu S. Belolipeţki, care a pregătit dosarele militarilor polonezi cili
lagărul Ostaşkov pentru Consfătuirea specială a N.K.V.D. al U.R.S.S,
adresată superiorului său P.K. Soprunenko, în care autorul, după 0
raportase despre lucrul efectuat, l-a rugat ca să-i trimită îmbrăcămint
pentru că, motiva A. Makarov, a) avea haine de vară murdare (aşa a scris d
credem, totuşi, că era vorba de haine ponosite, uzate; totuşi, la 30 decembti
- în haine de vară!); b) pentru că anchetările le făcea cu ofiţeri şi comisari El
poliţiei poloneze (deducem: chiar în condiţiile prizonieratului soviet!
ofiţerii polonezi aveau haine mai bune decât ofiţerii sovietici) şi în sfârşii c
din „considerente pur sovietice", scrie Makarov, trebuie să avem. „<
înfăţişare plăcută". A. Makarov relata în continuare că el, împreună CU ui
amic al său, au încercat să procure în localitatea dată uniforme, dar eforturi!
lor au fost zadarnice: nu puteau găsi nimic acolo, unde nu era.
Relevant e faptul că reprezentantul plenipotenţiar al statului sovietic
stat pe care propagandiştii lagărului nu încetau să-l declare ca fiind „cel mtl
democratic din lume", iar orânduirea acestui stat, o prezentau superioaci
celei capitaliste, ofiţerul N.K.V.D., care a perfectat documentele penlTi
pedeapsa capitală a mii de oameni nevinovaţi, în toiul iernii n-avea hain
călduroase, prezentabile pe el!
în toamna-iama anului 1939, în Ucraina de Vest şi Bieiorusia de Vest fti
fost arestate 35 000 de persoane care' au încercat să treacă hotarul, dotlncl fii
părăsească U.R.S.S. şi alţi 145 000 de refugiaţi care au trecut în U.R.S.9. din
teritoriile poloneze ocupate de germani. Pentru trecerea hotarului în U.R.S.B,
aceşti refugiaţi au fost trimişi în puşcărie pe un termen de la 3 la 8 ani.
Organele N.K.V.D. republicane au căutat febril foşti ofiţeri ai Armate
Poloneze, poliţişti, jandarmi, funcţionari de stat, alte persoane, considerate i
fi „contrarevoluţionare". Din demersul lui Beria către Stalin (martie 1940
constatăm că în puşcăriile din Bieiorusia de Vest şi Ucraina de Vest au fofi
închişi 18 632 persoane, între care 10 685 polonezi.
Deportările în masă a polonezilor. Aşa cum deja am menţionat, la 1
decembrie 1939 instanţa supremă de partid a luat. decizia de a-i deporta
osadnici în regiunile de est ale U.R.S.S. La 21 decembrie aceeaşi instanţă .
aprobat propunerea C.C. al P.C.(b) din Ucraina privind folosirea averi
osadnicilor. Aceasta trecea în proprietatea colhoznicilor şi sovhoznicilor, îl
posesia şcolilor, spitalelor, administraţiei locale etc. La 29 decembrie instanţ
supremă de partid împreună cu C.C.P. al U.R.S.S. au aprobat instrucţl
privind deportarea osadnicilor şi transfugilor, elaborată de N.K.V.D., şi UI
alt document întitulat „Regulamentul privind localităţile Speciale §
aranjarea în câmpul muncii a osadnicilor expulzaţi din regiunile de vest al
Ucrainei şi Bielarusiei". în conformitate cu- aceste documente, deportare,
osadnicilor din Ucraina şi Bieiorusia trebuia să fie realizată într-o singură z:
casnic, haine, alimente pentru o lună ş.a., pâttţ la 500 kg la fâotilişl
Deportarea acestei categorii sociale a fost fixată p|entw-1Xllfebroarte-4Miâ|Ş
Pentru realizarea cu succes a „operaţiei" conducerea N.K.V.D. a delegat -1
persoane din aparatul său. Ca turnare a acestei pirime acţiuni, 139 590 <!$ |
polonezi au fost deportaţi în regiunile Arhanghelsk, Vologodsk, Irkutik,
Omsk, Sverdlovsk, în R.A.S.S. Komi, ţinutul Krasnoiarsk. în statisticiliţl
ulterioare figurează cifra 135 524 persoane, ceea ce înseamnă că câteva mii d i
polonezi au murit în timpul deportării şi în primele luni de aflare în loctllUc)
noi, nelocuite de nimeni, de frig, boli etc. Dintre ceii 135 524 deportaţi numit'
33 665 erau bărbaţi de la 18 ani în sus, restul erau femei şi copii572. •j
Conducerea sovietică pregătea minuţios cea de-a doua deportare jj
polonezilor, care urma a fi realizată concomitent cu împuşcarea ofiţerii®
polonezi, aflaţi în lagărele speciale ale N.K.V.D. şi în puşcăriile din Ucralttj
de Vest şi Bieiorusia de Vest. La 2 martie 1940 Biroul Politic al C.C. al P..C1
din U.R.S.S. a adoptat decizia „Cu privire la paza hotarului de stat
regiunile de vest ale R.S.S. Ucrainaene şi R.S.S. Bieloruse". Prin aceaâli l i
decizie guvernele Ucrainei şi Bielorusiei au fost împuternicite ca, în timp diM
două luni, să strămute populaţia ce locuia pe o fâşie de 800 de metri
interior de la linia hotarului, cu excepţia câtorva oraşe; construcţiile aflate îţi
acest spaţiu urmau a fi lichidate etc. în continuare, instanţa supremă tlf
partid comunist propunea [citeşte - ordona] N.K.V.D.: către 15 aprilie 194? SI
să deporteze în regiunile din R.S.S. Kazahă, pe un termen de 10 ani, farrtilillf
tuturor celor represaţi ş i : ale prizonierilor - foştilor ofiţeri ai ArmatSp
Poloneze, poliţiştilor, jandarmilor, gardienilor, agenţilor de informaţii
foştilor moşieri etc., în număr de 22-25 mii de familii. Acei membri j||
familiilor, care manifestaseră atitudine neloială faţă de puterea sovietici^ j
urmau a fi arestaţi, cu perfectarea dosarelor pentru a fi examinat© ra|
şedinţele Consfăturii speciale a N.K.V.D. al U.R.S.S. Prin aceeaşi decizii
urmau a fi exilate toate prostituatele care fuseseră înregistrate de orga'*"1
poliţieneşti poloneze şi care continuau să practice cea mai veche profesie,
Liderii bolşevici au decis, confiscarea imobilelor, întreprinderii®;
comerciale şi industriale care aparţineau familiilor deportate. Celor deporta
li s-a permis să ia cu sine până la 100 kg de inventar, lucruri personale etc.
aceeaşi şedinţă a fost decisă şi soarta persoanelor care şi-au exprimat dorittU|HKp|
de a pleca pe teritoriile controlate de germani, dar pe care germanii nu i*m fji
acceptat: să fie deportaţi în regiunile de nord ale U.R.S.S. la tăiat pădure®73. >|j ţâ
Lui P.K. Soprunenko i-a aparţinut ideea privind „dezaglomerarOOT flj
lagărelor Koziolsk şi Starobelsk: la 20 februarie,. îritr-o scrisoare trimisă fk jff
numele lui Beria, el cerea permisiunea, să elibereze din lagăre circa 300 4 « H i
prizonieri grav bolnavi, invalizi, oameni de peste 60 de ani, precum şi

572 Katyn. Plenniki..., p. 30.

s” Mai detaliat vezi: Katyn Plenniki..., p. 375-378 (doc. nr, 208),
i AA
w a© înraiaccuciu/ xoiau ■putem sovietice F.K. Sopruiienko cerea
permisiunea perfectării dosarelor tmor categorii de ofiţeri pentru a II
examinate Ia Consfătuirea specială a N.K.V.D. La 21 februarie vicecomisaml
V, Merkulov a semnat directiva nr. 641 /b prin care cerea scoaterea din
lagărele speciale şi trimiterea în puşcării a foştilor gardieni, agenţilor secreţi/
provocatorilor, osadnicilor, lucrătorilor instituţiilor judiciare, moşierilor
comercianţilor şi marilor proprietari574. La 3 martie, din cele trei lagâto
Speciale ale N.K.V.D. au fost scoase şi trimise în închisori 135 persoane. Dar
la sfârşitul lunii februarie conducerea N.K.V.D. a primit indicaţii privind
„descărcarea" lagărelor speciale de întregul contingent aflat acolo. La 3
martie conducerea N.K.V.D. trimite ordine şefilor lagărelor ca acestea să
întocmească listele prizonierilor aflaţi în aceste lagăre, privind gradele
militare, naţionalitatea, locurile de naştere. Aceste date au fost puse la baza
demersului lui Beria către Stalin, datat cu 5 martie 1940. Cercetătorii
problemei date afirmă că, probabil, în ajun a avut loc o discuţie între Stalin şi
Beria, la care liderul de la Kremlin i-a sugerat lui' Beria aplicarea pedepsei
capitale pentru toţi deţinuţii lagărelor pe baza deciziei Consfătuirii speciale a
N.K.V.D. Drept confirmare a acestei ipoteze serveşte faptul că în timpul
Şedinţei Biroului Politic n-au fost obiecţii la propunerile făcute de L. Beria,
Masacrai ofiţerilor polonezi» Pentru a Justifica într-o oarecare măstilă
planificatul masacru al ofiţerilor polonezi, L. Beria a scris o introducere îli
demersul său. El a afirmat că în lagărele pentru prizonieri ale N.K.V;D, sil
U.R.S.S., precum şi în închisorile situate în regiunile de vest ale.Ucrainei şi
Bielorusiei sunt reţinuţi un număr considerabil de ofiţeri ai Armatei
Poloneze, foşti poliţişti, agenţi de informaţii, membri ai -partidelor
naţionaliste contrarevoluţionare, transfugi, care, în opinia şefului N.K.V.D./
yrau „duşmani înrăiţi ai puterii sovietice", care nutresc u ră . faţă de
orânduirea sovietică. Fiind închişi în lagărele N.K.V.D., continua L, Beria,
ofiţerii polonezi practică activitatea contrarevoluţionară, fac •agitaţie
Untisovietică, „Fiecare dintre ei, scria L.Beria, nu face altceva decât să aştepte
eliberarea pentru a obţine posibilitatea de a se încadra activ în lupta
împotriva puterii sovietice"575. în regiunile de vest ale Ucrainei-şi Bielorusiei
organele N.K.V.D. au ^descoperit un şir de organizaţii contrarevoluţionare, în
mve un rol de seamă l-au avut ofiţerii Armatei Poloneze, continua Beria» El
Beria că printre transfugi şi infractori ai hotarului de stat al U.R.S.S. sunt de
asemenea spioni şi membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare.
După această expunere de motive L. Beria a prezentat tabloul privind
prizonierii polonezi: în lagărele speciale ale N.K.V.D. erau închişi 14 736 foşti
ofiţeri, poliţişti, jandarmi etc., între care 295 - general, colonei, locotenenţi*
colonei; 2 080 - maiori şi căpitani; 6 049 - locotenenţi şi sublocotenenţi; 1 030 -
Ofiţeri şi comandanţi inferiori ai poliţiei, ai trupelor de grăniceri şi jandarmeriei;
5 138 - simpli poliţişti, gardieni, agenţi de informaţii etc., şi 144 osadnieL :

w Ibidem, p. 350 (doc, ra\ 190),

M1Katyn»P len n ikL p. 384; Vepsi şl? Pohnwzll în m ii celui de-al doilea război mondial, p, 103.
 Lu oena a prezentat şi situaţia polonezilor îndjtişi în puşcăriile din
Ucraina de Vest şi Bieiorusia de Vest: în total erau 18 6S2 persoane, între care
10 685 erau polonezi: foşti ofiţeri - 1 207; foşti poliţişti, agenţi secreţi,
jandarmi - 5 141; spioni şi diversionişti - 347; moşieri, fabricanţi,
administratori ai statului - 465; membri ai 'diferitor organizaţii
contrarevoluţionare - 5 345 şi transfugi.- 6 127 persoane. în continuare Beria
cerea ca dosarele celor 14 700 prizonieri aflaţi în lagărele speciale ale
N .K.V.D., precum şi dosarele celor 11 000 de arestaţi şi reţinuţi în puşcăriile
din Ucraina de Vest şi Bieiorusia de Vest să fie examinate într-o formă
deosebită cu aplicarea faţă de aceştia a pedepsei capitale prin împuşcare.
Beria mai propunea ca, conform tradiţiei bolşevice, examinarea dosarelor să
fio făcutăjn absenţa celor arestaţi şi fără prezentarea acuzaţie. Deciziile să fie
luate pe baza prezentării informaţiei de câtre Departamentul Prizonieri al
N.K.V.D. - pentru prizonierii din lagărele speciale aie: N.K.V.D., iar pentru
persoanele arestate în Ucraina de Vest şi Bieiorusia de Vest - pe baza
extraselor din dosarele prezentate de N.K.V.D. al R.S.S. Ucrainene şi
N.K.V.D. al R.S.S. Bieiorusia. L. Beria a propus şi componenţa „troikăi", care
forma Consfătuirea specială a N.K.V.D.: pe sine personal, pe Merkulov şi
B-.ştakov - şeful secţiei I speciale a N.K.V.D. al U.R.S.S. Pe textul şi pe
câmpul primei pagini a acestui monstruos document primul şi~a pus
semnătura dictatorul comunist LV. Stalin, alături de ea - K.Voroşilov,
A.iVlikoian, V. Molotov, Secretarul iui Stalin a notat pe câmpul paginii:
„Kalinin - pentru, Kaganovicî - pentru",
în aceeaşi zi, 5 martie 1940, şedinţa instanţei superioare a Partidului
Comunist (bolşevic) din U.R.S.S. a confirmat propunerile lui L. Beria,
trimiţând la moarte prin împuşcare 25 700 de militari şi civili polonezi. A
fost modificată doar componenţa „troikăi": în locul lui Beria a fost inclus
B.Kobulov, vicecomisar N.K.V.D..
Aşadar, conducerea comunistă a Uniunii Sovietice a ordonat împuşcarea
i a 25 700 persoane, în absoluta lor majoritate polonezi. Criteriu fundamentai
în selectarea jertfelor acestui masacru a fost apartenenţa' la sau atingerea faţă
de statul polonez şi instituţiile acestuia: armată, trupe de interne (poliţie,
jandarmerie), instanţe judecătoreşti, organizaţii politice considerate
„antisovietice". Astfel, Stalin personal şi acoliţii lui s-au răzbunat pe militarii
polonezi pentru înfrângerile dureroase suferite ae Armata Roşie m 1920
atunci când Stalin ducea răspundere personală pentru:asigurarea victoriei.
Este important să cunoaştem numărul victimelor regimului totalitar sovietic
în privinţa polonezilor, în perioada noiembrie 1939 - martie 1940. Aceste
dace au fost publicate în culegerea de documente la care am "făcut deseori.
trimiteri:576

576 Katyn. Plenniki..., p. 438; N.S.Lebedeva, Katyn: Prestuplenie protiu. cclweCCSttHl/ Moscova,
1994 p, 328.
 L e g ă t u r i l e sp e c ia l© L o g t t t u r U e C o m i s » P o p * f>* S c d e r u r g l o

în to ta l fîien<?“ G i g i s V iî
D a ta , S ta ro - & 0 2 i0 O s ta ş­ lu h - în K riv o - N ik o - Z a p o -,
în la g ă r T o ta l k a ra - Rovongk
lu n a b e ls k Isk kov nov t o ta l ro jsk pol r o jie (do GOitfttwIro a
D F k ubsk
... . d jru m y M .
................ |

29.X I 39.331 14.948 3907 4718 5959 364 10.172 6766 1882 1604 14.211

3 1 .XII 38.710 15.087 3916 4766 6291 114 10.326 6927 1797 - 1602 13,29?

9 .1 38.368 15.079 3916 4763 6286 114 10.326 6927 1797 - 1602 12,963

20.1 38.254 14.971 3913 4665 6278 î 15 10.320 6927 1797 - 1596 12.963

4 .0 38.117 14.990 3910 4702 6378 - 10.287 6784 1907 - 1596 12.840

22 .n 38.007 14.888 3908 460 9 6371 - 10.279 6775 1908 - 1596 12,840

16.10 37.666 14.854 3896 4594 6364 - 10.170 5595 8890 1154 1531 12.643

. ___________ -

Imediat după ce Biroul politic al P.C.(b) din U.R.S.S. a aprobat masacrul

(5 martie 1940), responsabilii N.K.V.D. au început activitatea pentru
realizare. între 7 şi 15 martie, la Moscova, a avut loc un şir de consfătuiri, la
care au participat între 8 şi 12 lucrători responsabili ai N.K.VXX Aceste
consfătuiri erau convocate şi conduse de B. Kobulov, vicecoxaisar al
N.K.V.D., membru al „troikăi", pe seama căruia a fost pusă sarcina
examinării dosarelor şi împuşcării prizonierilor polonezi.
La 7 martie 1940 L. Beria a trimis o directivă şefului N.K.V.D. ucrainean,
LA. Serov, şi celui bielorus, L.F.Ţanava, în care ordona: până la 15 aprilie
1940 să fie deportate familiile ofiţerilor, poliţiştilor, jandarmilor etc» polonezi,
închişi în lagărele speciale ale N.K.V.D.-ului, pe un termen de 10 ani»
Directiva dădea indicaţii amănunţite privind pregătirea şi efectuarea
deportării: cine sunt consideraţi membri ai familiei, cine să fie membru al
troikăi, cum să fie organizat transportul familiilor deportate, cum de
procedat cu averea celor deportaţi etc., etc.577.
în aceeaşi zi L.Beria i-a trimis o directivă şefului Direcţiei 'Prizonieri âl
NJCVJD., maiorului P. Soprunenko, în care cerea stabilirea adreselor cât mai
precise alo familiilor prizonierilor aflaţi în cele trei lagăre speciale ale N.K.V.D»,

1
—
MVrv%a.*14«8>
----------- -------------------
V-I.-. .
IU
 dota Iţind şi în acest* document c\m trebuie .considerat ca , al familiei
(soţia şi copiii, precum-şi părinţii/ fraţii şî surorile dacă' locuiesc împreună cu
*familia ofiţerului polonez întemniţat); adresele să fie întocmite coîtfonn oraşelor şi
raioanelor Ucrainei de Vest şi Bielorusiei de Vest Beria ordona, de asemenea,
alcătuirea listei prizonierilor ale căror familii locuiau pej teritoriile poloneze
cucerite şi controlate de germani. Ordinul Iui Beria trebuia executat în dnd zile578.
P.Soprunenko, la rândul său, în aceeaşi zi, a trimis o Dispoziţie şefilor ‘
lagărelor speciale cu cerinţele deja cunoscute, adăugând de la sine: listele să
fie scrise cu cerneală, cu un scris, citeţ şi fără greşeli; dacă: este posibil - să fie
dactilografiate; pentru asta să fie' mobilizaţi top lucrătorii capabili să
realizeze acest lucru de ia secţiile speciale, de evidenţă, politice şi
conducerea lagărului. Pe măsura completării, listele să fie trimise
Departamentului Prizonieri ai N.K.V.D. U.BLS.S. La sfârşit, P. Soprunenko
trimitea forma listelor care urmau a fi completate579. Dispoziţia a fost trimisă
lui V. Koroliov şi M. Âlexeev (lagărul Koziolsk), iui A. Berejkov şi M. Kirşin 5
(lagărul Starobelsk) şi P. Borisoveţ şi L Iurasov (lagărul Ostaşkov).:
La 13 martie P. Soprunenko i-a chemat urgent ‘(prin telegramă) ia
Moscova pe cei trei şefi ai lagărelor speciale - P. Borisoveţ (Ostaşkov), V.
Koroliov (Koziolsk) şi A. Berejkov (Starobelsk) şi, împreună cu aceştia - pe '
şefii Secţiilor speciale. Scopul convocării acestora la Moscova - să-i
ins truc teze în privinţa operaţiunii de împuşcare a prizonierilor polonezi580.
Vicecomisarul afacerilor interne B»‘ Kobulov a elaborat modelul Informaţiei
pe care administraţiile lagărelor speciale urmau a o prezenta Ia Moscova,
pentru a fi examinată de „troikăy" şi a se lua decizia - împuşcarea.
între timp au fost perfectate informaţiile privind componenţa ;
poioneziior din cele trei lagăre speciale ale N.K.V.D. Astfel, la Starobelsk, la
data de 17 martie 1940, erau în total 3 895 prizonieri, între care 2 generali
activi şi 6 chemaţi din rezervă (8 persoane), 38 colonei activi, 17 - din
rezervă (55 persoane), locotenenţi^colonei - 86 activi, 40 din rezervă .j
(total 126), maiori - 215 activi; 101 - din rezervă, (în total 316);
căpitani: 550 activi, 294 din .rezervă; în total - 844 persoane.
<Locotenenţi 273 activi, 579 din rezervă; în total - 852; ofiţeri având grade
inferioare, în total - 1 711, preoţi - 9. Afară de aceştia, mai erau întemniţaţi în
acest lagăr 1 colonel de poliţie, doi proprietari de pământ, numiţi de
anchetatori „moşieri"', cinci lucrători ai instituţiilor judiciare, un student
(rus.: „uceaşciisea") şi un lacheu al preşedintelui Poloniei581.
în lagărul Koziolsk erau închişi 4 594 de polonezi, inclusiv - un amiral, 4
generali, 26 colonei, 72 locotememţi-colonei, 232 maiori,"' 647 căpitani, 2
căpitani de marină (rangul I), 3 - de rangul II şi 12 căpitani, 3 482 ofiţeri cu
grade inferioare, 1 preot, 9 moşieri, 61 administratori ai statului, 5 sergenţi şi

Ibidem, p. 49-50 (doc. nr. 3).

S7<1Ibidem, p. 50-52 (doc. nr. 4).
sm Ibidem, p. 52-53 (doc. nr. 5).
IM. ’tr—i. icun n R7.K8 (dac. nr. 101
£5*U*A|W . W A l } . i i m i vm^»j-v»» >■*••» ■»--«-- —_ .
6- 364 persoane, inclusiv 48 ofiţeri ai armatei/ 240 ofiţeri ai poliţiei şi
jandarmeriei, 775 sergenţi ai poliţiei şi jandarmeriei, 189 puşcariaşi, 9
informatori şi provocatori, 5 preoţi, 35 osadnici, 4 comercianţi, 4 foşti
deţinuţi în puşcăriile poloneze, 5 lucrători ai instituţiilor judiciare, 79 soldaţi
şi unter-ofiţeri, 54 „alte categorii".
Aşadar, la 1 aprilie, în cele 3 lagăre erau 14 857 persoane582,
înainte de începerea masacrului („operaţiei") ofiţerii sovietici implicaţi
în realizarea „importantei sarcini", au fost ridicaţi în grad: P.Soprunerdko, de
exemplu, maior în armată, a devenit căpitan al securităţii statului, (grad
superior celui avut anterior); P. Safonov, şeful Direcţiei N.K.V.D» din,
regiunea Harkov, fiind căpitan al securităţii statului devenise maior etc9583
La 16 martie începe definitivarea informaţiilor privind ofiţerii polonezi.
Notele informative au fost pregătite de D.P. al N.K.V.D. pentru deţinuţii celor 3
lagăre speciale şi de către N.K.V.D. al Ucrainei şi al Bielorusiei - pentru cei
întemniţaţi în puşcăriile din Ucraina de Vest şi Bieiorusia de Vest. Vicecomisarul
N.K.V.D. B.Kobulov, tot el şi membru al „troikăi", a propus modelul Notei
informative. Ultima rubrică - „Decizia" - era completată de „troika".
La 19-21 martie din cele trei lagăre speciale au început a fi trimise la
Moscova listele ofiţerilor cu dosarele respective.
De la 16 martie ofiţerilor li s-a interzis întreţinerea corespondenţei cu
familiile. Măsura respectivă a dat naştere la zvonuri cum că degrabă ofiţerii
polonezi vor fi expediaţi în afara U.R.S.S. Sovieticii au lansat cu bună-ştiinţâ
"zvonul că polonezii vor pleca în Franţa, Intr-unui din lagăre „s-a strecurat" chior
un document cu descrierea drumului (rutei), care ducea, chipurile, prin TighiîUi;
oamenii au fost treziţi şi întrebaţi cine din ei cunoaşte limba română şi greacă^,
La 25 martie documentele cerate de şefii N.K.V.D. erau deja Ia destinaţie»
Cu' câteva zile mai devreme L. Beria a semnat ordinul nr. 00 350 „Cil
privire la descărcarea închisorilor N.K.V.D. al R.S.S. Ucrainene şi N,K»V,D. al
R.S.S. Bieloruse"585, prin care şeful N.K.V.D. al U.R.S.S. cerea eliberarea
(„descărcarea") închisorilor N.K.V.D., situate în regiunile de vest ale
Ucrainei şi Bielarusiei prin transferarea celor întemniţaţi în închisorile din
Kiev, Harkov şi Herson (3 000 persoane) şi din Minsk (3 000 persoane).
La început deţinuţii din puşcăriile din Kiev, Harkov, Herson şi Minsk au
fost trimişi în GULAG; în locul lor - au fost aduşi cei din puşcăriile din vest
şi anume - din Lvov (900 persoane), Rovno (500), Volârd (500), Ternipol,
Dragobâci, Stanislavov; iar în puşcăria din Minsk - din Brest, Viiesk, Pinsk şi
Baranovici. Aceasta cu scopul de a centraliza masacrul, de a reduce ia
minimum cercul celor iniţiaţi.

582 N. Lebedeva, Katyni: Prestuplmie protiv celovecestva, p. 176.

^3 Katyni, mart p. 20.
.584N.Laberieva, Katyni: Prestuplenie protiv celovecestva, p. 155.
w
Ml
 * * ............... ...........-r -nr—rj"'" 't
, Mednoe, Kiev şi Minsk, Aşa cum a subliniat/ pe buna dreptate Natalia
- Lebedeva, acesta a fost „apogeul genocidului stalinist împotriva poporului
^polonez, a sovietizării teritoriilor alipite".586
Cel de-a! treilea „val" al deportărilor în masă a populaţiei poloneze a
avut loc în noaptea de 28 spre 29 iunie-1340. Au fost depoirtate persoane care
înainte de 1 septembrie 1939 nu locuiau pe teritoriile cotropite de sovietici şi
care nu reuşiseră să treacă frontiera sovieto-germană stabilită la 28
septembrie 1939; în total - 75 000 de oameni587. ÂJPaczkowski subliniază că a
fost vorba de evrei polonezi (84% din cei deportaţi)588.
Cel de-a! patrule „val" a început la 22 mai 1941 şi avea drept obiectiv
„curăţirea" regiunii de graniţă şi a republicilor baltice de „elementele
indizerabile"; au fost deportaţi în gulaguri 86 000 de oameni589.
Aşa dar, afară de macabrul masacru al ofiţerilor polonezi, oficialităţile
sovietice au deportat 330 000 - 340 000 de oameni, iar - ţinând cont de toate
datele - numărul victimilor represiunii se ridică la 400 000 - 500 000590.
Fiecare al cincilea polonez şi-a găsit moartea în lagăr sau în timpul
transporturilor spre aceste lagăre.

586 Vostocinaia Evropa mejâu Ghitierom i Stalinom. 1939-1941 gg. Moscova, 1999, p. 196
387 Ibidem.
588 A. Paczkowski, op. cit., p. 345 .
589 Ibidem.
m Ibidem.
1K0
 RĂZBOIUL 6ERMAN0-S0VIETIC ŞÎ PROBLEMELE POLONEZILOR
(30 iulie 1941 - 1 3 aprilie 1943)

Planul „Barbarossa" în acţiune. Fiihrerul nu ţinea în secret planul

său de distrugere a Uniunii Sovietice. în cartea sa „Mein Kampf' el
sublinia: „.«.dacă vorbim de teritorii noi în Europa, mu ne putena gândi
întâi decât ia Rusia (sublinierea aparţine lui A. Hitler - A.P.) şi la ţările
limitrofe care depind de ea. Destinul însuşi pare să ne arate aceasta cu
degetul; lăsând Rusia pradă bolşevismului,, el a răpit poporului rus acea
pătură de intelectuali care a întemeiat şi şi-a asumat până în prezent
existenţa sa ca stat. Căci organizarea statului rus nu a fost rezultatul
aptitudinilor politice ale slavismului în Rusia, ci mai degrabă un exemplu
remarcabil al activităţii, creatoare de state, aî elementului germanic în
mijlocul unei rase de o valoare mai scăzută (...). Uriaşul stat din Răsărit
este numai bun să se prăbuşească. Şi sfârşitul dominaţiei evreieşti în
Rusia va însemna în acelaşi timp sfârşitul Rusiei ca stat../'591. „Mein
Kampf", această carte de căpătâi a nazismului, n-a fost un document
secret: tipărită în zeci de mii de exemplare, ea putea fi uşor găsită îîi
librăriile celui de-al Treilea Reich. Sovieticii deci nu puteau să nu ştie de
pasajele lui A. Hitler referitoare 1a U.R.S.S.
Ordinul lui A. Hitler de a elabora planul secret de invadare a UJR.S.S.
(„Barbarossa") a constituit o dovadă în plus că el nu se dezice de ideea sa de a
cuceri „spaţiul vital" la Răsărit, idee expusă ceva mai devreme în „Mein
Kampf". „Noi vom putea ţine piept Rusiei numai atunci, menţiona Fiihrerul^
când vom dobândi libertate în Vest".
După capitularea Franţei şi marginalizarea Marii Britanii, Hitler a
obţinut râvnita „libertate" în Vest, şi, respectiv, evitarea unui război pe
două fronturi. Au existat şi alţi câţiva factori ce l-au determinat pe Hitler
să semneze planul „Barbarossa". Este vorba de graba cu care L Stalin a
anexat şi a sovietizat Statele Baltice şi teritoriile româneşti, precum şi de
insistenţa U.R.S.S. de a-i obliga pe germani să-i respecte „interesele" în
Balcani şi în zona Strâmtorilor.
Planul „Barbarossa" prevedea lichidarea forţelor principale ale trupelor
terestre ruseşti aflate în Rusia Occidentală în cadrul unor operaţii curajoase,
susţinute de atacurile fulgerătoare şi adânci ale unităţilor motomecanizate.
Scopul final al operaţiei consta în „crearea unui baraj împotriva Rusiei
Asiatice pe linia orientală Volga - Arhanghelsk"592.
Iniţial, invazia împotriva U.R.S.S. a fost programată pentru
„primăvara anului 1941", însă campania hitleristă desfăşurată în Balcani
a amânat începutul ofensivei pentru data de 22 iunie 1941.

593 Adolf Hitler, Mein Kampf, Bucureşti, 1993, p. 465-466.

m Diplomaţia cotropitorilor, p. 218-222,
îffl