ArheMAG Aplicaii Ale Metodei Magnetice PDF

Acest volum a fost realizat în cadrul proiectului ArheMAG, finanțat de
către AFCN – Administrația Fondului Cultural Național.

Traducere engleză/ English translation: Maria-Magdalena Ștefan
Copertă/ Covers: Maria-Magdalena Ștefan
Coperta/Cover I: Răspunsul magnetic al unei sfere uniform magnetizate în câmpul

magnetic al Pământului (sus); detaliu din rezultatele investigațiilor magnetice realizate în
situl arheologic Medieșu Aurit (Satu Mare) în 2009 (jos)/ An uniformely magnetized
sphere in the Earth’s magnetic field (up); detail of a magnetic plot depicting the site of
Medieșu Aurit (Satu Mare) as investigated in 2009 (down).
Coperta/Cover IV: Detaliu din rezultatele investigațiilor magnetice realizate pe traseul
Autostrăzii A2, în zona Medgidia (Constanța), în 2010/ Detail of a magnetic plot
depicting an area of the A2 Highway, in the vicinity of Medgidia (Constanța), as
investigated in 2010.
@ Dan Ștefan, 2012

Editura Istros a Muzeului Brăilei
MULȚUMIRI / AKNOWLEDGEMENTS
Autorul dorește să mulțumească celor care au făcut posibilă apariția acestei
cărți / The author would like to thank to all those who made possible the publication
of this book:
 echipei de management a proiectului ArheMAG / the managers of ArheMAG
project: Valeriu Cavruc, Andrea Chricescu, Pârvu Ionică;
 tuturor colegilor care au contribuit la realizarea prospecțiunilor magnetice în
teren: / all colleagues who helped during the field work part of magnetic
surveys: Constantin Ștefan, Maria-Magdalena Ștefan, Cătălin Constantin,
Monica Constantin, George Gârbacea, Alexandros Stampolidis, Mirel Nicolae,
Roxana Morteanu, Andrei Vlad, Alexandra Teodor, Mircea Popescu;
 profesorilor / professors: Paul Georgescu, Dumitru Ioane, Gregory Tsokas,
Panagiotis Tsourlos.
Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni – Sfântu Gheorghe
Centrul de Pregătire Profesională în Cultură
Universitatea de Stat din Republica Moldova
Dan Ștefan
Manual de bune practici
------------------------------
A Guide of Good Practices

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
ȘTEFAN, DAN
ArheMAG : aplicații ale metodei magnetice în arheologie : manual
de bune practici / Dan Ștefan. – Brăila: Editura Istros a Muzeului Brăilei,
2012
ISBN 978-606-654-030-8
550.838:902
Acest volum este destinat însușirii unor concepte tehnice complexe de către
specialiștii din domeniul științelor umaniste. Este recomandabil, de aceea, ca
materialele ce se regăsesc în paginile următoare să fie utilizate exclusiv în scop
didactic.
Lucrarea se sprijină pe o sinteză originală de noțiuni teoretice și principii
practice de aplicare a magnetometriei în studiul siturilor arheologice. Studiile
de caz prezentate analizează seturi de date geofizice înregistrate de către autor
sau de către colective conduse de autor. Anumite părți din acest manual fac
parte din rapoarte și articole anterioare, în timp ce altele sunt componente ale
unor studii încă nepublicate. Selecția și succesiunea acestor materiale în
cuprinsul prezentului manual a fost realizată astfel încât procesul de
familiarizare a cititorului cu aplicațiile magnetometriei în arheologie să fie cât
mai simplu și intuitiv. Unele dintre noțiuni au fost prezentate simplificat pentru
a spori inteligibilitatea textului.
This volume was projected as a handbook meant to be used in the process of
acquiring complex technical concepts by specialists trained in the field of
humanities. It is therefore advisable not to use the materials and information to
be found in the following pages other than in educational purpose.
The text is grounded on an original synthesis of theoretical concepts and
practical principles of employing magnetometry in the study of archaeological
sites. The following case studies present geophysical data sets obtained by the
author or by teams of specialists leaded by the author. Some parts of this
handbook contain elements or make reference to previous scientific reports and
articles, while others contain still unpublished materials. The materials selection
and sequence in the current handbook was done with the purpose of
familiarizing the reader with the magnetic method applications in archaeology
in a simple and intuitive manner. Some concepts were intentionally presented in
a simplified way in order to increase the text readability.
METODE GEOFIZICE .............................................................................................. 16
Magnetometria
Electrometria
Georadar
Metode electromagnetice de inducție
Seismometrie
Gravimetrie
LECTURI RECOMANDATE ...................................................................................... 23
DE CE INVESTIGĂM SITURILE ARHEOLOGICE CU AJUTORUL METODELOR

MAGNETICE? ......................................................................................................... 26
TIPURI DE SITURI ȘI CONTEXTE ARHEOLOGICE FAVORABILE INVESTIGAȚIILOR
MAGNETOMETRICE ............................................................................................... 27
APLICAȚII ALE METODEI MAGNETICE ÎN ARHEOLOGIE .......................................... 30
CÂMPUL MAGNETIC AL PĂMÂNTULUI ................................................................... 33

Componentele câmpului geomagnetic
MAGNETISMUL MATERIALELOR, ROCILOR ȘI MINERALELOR................................. 38
Magnetizare indusă
Magnetizare remanentă
Susceptibilitatea magnetică
Ce sunt și cum apar anomaliile magnetice?
DETECTAREA CÂMPULUI MAGNETIC ȘI PUNEREA ÎN EVIDENȚĂ A ANOMALIILOR
MAGNETICE. ......................................................................................................... 43
Instrumente de măsură
Configurații de măsură și soluţii constructive instrumentale utilizate în
arheologie
Echipamente geomagnetice comerciale utilizate în arheologie
SELECȚIA METODELOR GEOFIZICE ȘI A PROCEDURILOR DE LUCRU ÎN TEREN......... 51

PREGĂTIREA TERENULUI PENTRU MĂSURĂTORI GEOFIZICE .................................. 52
CALIBRAREA INSTRUMENTULUI DE MĂSURĂ ........................................................ 52
DOCUMENTAREA TOPOGRAFICĂ A LUCRĂRILOR DE TEREN ................................... 52
TEHNICI DE BAZĂ PENTRU ACHIZIȚIA DATELOR .................................................... 52
Achiziția datelor geofizice prin profilare
Achiziția datelor geofizice prin măsurători geofizice în suprafață
Achiziția datelor geofizice în manieră nesistematică
VIZUALIZAREA DATELOR MAGNETOMETRICE ....................................................... 59

Tehnici de vizualizare
Procedee de ajustare a parametrilor de vizualizare
Aplicaţii software destinate achiziţiei şi prelucrării datelor magnetometrice în
arheologie
FILTRAREA ........................................................................................................... 61
INTERPRETAREA CALITATIVĂ A DATELOR GEOFIZICE PENTRU ARHEOLOGIE ......... 68

INTERPRETAREA CANTITATIVĂ A DATELOR GEOFIZICE PENTRU ARHEOLOGIE....... 69
ANALIZA SENSIBILITĂȚII ȘI A RAPORTULUI SEMNAL-ZGOMOT .............................. 69
Limita de detectare a structurilor arheologice
REZOLUȚIA SPAȚIALĂ. LIMITA DE SEPARARE ....................................................... 73
LIMITAREA AMBIGUITĂȚII .................................................................................... 76
INTEGRAREA SETURILOR DE DATE (DATA FUSION)................................................ 76
ADAPTAREA PROCEDURILOR DE ACHIZIȚIE A DATELOR GEOFIZICE LA SCARA LA

CARE SE DESFĂȘOARĂ CERCETAREA ..................................................................... 79
Studii geofizice la nivel de microregiune
Studii geofizice la nivelul sitului arheologic
Studii geofizice de detaliu
ADAPTAREA PROCEDURILOR DE ACHIZIȚIE A DATELOR GEOFIZICE LA SPECIFICUL
CERCETĂRII ARHEOLOGICE ................................................................................... 85
Aplicarea metodelor geofizice în arheologia sistematică
Aplicarea metodelor geofizice în arheologia preventivă și de salvare
GEOPHYSICAL METHODS ...................................................................................... 16
Magnetometry
Electrometry
GPR (Ground Penetrating Radar)
Electromagnetic Induction Methods
Seismometry
Gravimetry
FURTHER READING ............................................................................................... 23
WHY DO WE INVESTIGATE ARCHAEOLOGICAL SITES WITH MAGNETIC METHODS? 26

TYPES OF ARCHAEOLOGICAL SITES AND CONTEXTS WITH GOOD MAGNETIC
RESPONSE ............................................................................................................. 27
APPLICATIONS OF THE MAGNETIC METHOD IN ARCHAEOLOGY ........................... 30
FURTHER READING ............................................................................................... 31
THE EARTH’S MAGNETIC FIELD ........................................................................... 33

Geomagnetic field’s components
MATERIALS’, ROCKS’ AND MINERALS’ MAGNETISM ........................................... 38
Induced magnetism
Remnant magnetism
Magnetic susceptibility
What are magnetic anomalies and why do they appear?
DETECTION OF THE EARTH’S MAGNETIC FIELD; HIGHLIGHTING MAGNETIC
ANOMALIES. ......................................................................................................... 43
Measuring Instruments
Measuring configurations and instrumental build-in solutions applied in
archaeology
Commercial geomagnetic equipment used in archaeology
FURTHER READING............................................................................................... 49
SELECTION OF GEOPHYSICAL METHODS AND FIELD WORK PROCEDURES

PREPARATION OF THE TERRAIN FOR GEOPHYSICAL MEASUREMENTS .................. 52
CALIBRATION OF THE MEASURING DEVICE .......................................................... 52
TOPOGRAPHIC DOCUMENTATION OF FIELD ACTIVITIES ....................................... 52
BASIC TECHNIQUES FOR DATA AQUISITION ......................................................... 52
Data acquisition by profiling
Data acquisition by on-surface measurements
Data acquisition in a non-systematic manner
FURTHER READING ............................................................................................... 57
VISUALISATION OF MAGNETIC DATA ................................................................... 59

Visualisation techniques
Adjustment procedures of the visualisation parameteres
Software applications for the acquisition and processing of magnetic data in
archaeology
FILTERS ................................................................................................................ 61
FURTHER READING............................................................................................... 65
QUALITATIVE INTERPRETATION OF GEOPHYSICAL DATA FOR ARCHAEOLOGY .... 68

QUANTITATIVE INTERPRETATION OF GEOPHYSICAL DATA FOR ARCHAEOLOGY . 69
THE ANALYSIS OF SENSIBILITY AND SIGNAL-NOISE RATIO ................................ 69
Limits in detecting archaeological structures
SPATIAL REZOLUTION. SEPARATION LIMIT .......................................................... 73
LIMITING AMBIGUITY ........................................................................................... 76
INTEGRATING DATA SETS (DATA FUSION)............................................................. 76
FURTHER READING............................................................................................... 78
ADJUSTING ACQUISITION PROCEDURES OF GEOPHYSICAL DATA TO THE

GEOGRAPHICAL SCALE OF ARCHAEOLOGICAL RESEARCH ................................... 79
Geophysical studies in the archaeological site's surroundings
Geophysical studies in the archaeological site
Detail geophysical studies
ADJUSTING ACQUISITION PROCEDURES OF GEOPHYSICAL DATA TO THE
ARCHAEOLOGICAL RESEARCH PARTICULARITIES ................................................ 85
Employment of geophysical methods in the systematic archaeological research
Employment of geophysical methods in the rescue archaeological research
Preocuparea pentru detectarea de la suprafață a vestigiilor arheologice
îngropate în subsol este aproape la fel de veche ca arheologia. Aplicaţiile
geofizice în arheologie au o îndelungată tradiție, primele încercări datând încă de
la sfârșitul secolului XIX. Cercetările sistematice dedicate stabilirii de metode
geofizice adaptate special detectării și caracterizării structurilor și vestigiilor
arheologice vor cunoaște însă o reală dezvoltare abia după cel De-al Doilea
Război Mondial, odată cu măsurătorile de rezistivitate electrică conduse în 1946
de către Richard Atkinson (1953) la Dorchester-on-Thames. În urma acestor
investigații au fost detectate șanțuri săpate în terasa râului și umplute cu
sediment. Echipamentul utilizat a fost un rezistivimetru Megger la care a fost
adăugat un sistem de comutare a electrozilor.
Utilizarea metodelor magnetice în arheologie a debutat odată cu
prospecțiunile pe care Martin Aitken le-a inițiat în Marea Britanie (Aitken,
1961). În 1964, Beth Ralph a utilizat pentru prima dată un magnetometru cu
pompaj optic cu rubidiu pentru a investiga suprafețe din oraşul antic grecesc
Sybaris (Italia). În același an, John Aldred a descris şi a construit un gradiometru
fluxgate ce a fost utilizat ulterior cu succes în arheologie. Senzorii au fost
montaţi la o distanţă de 1.22 m (4 ft.); un al treilea detector a fost montat la 0.30
m de detectorul inferior.
În anii ’70 ai secolului trecut cercetarea geofizică a devenit o componentă
importantă a dezvoltării noii arheologii în Marea Britanie și, cu o întârziere de
aproape un deceniu, în SUA. În prezent, prospecţiunile geofizice însoţesc cea
mai mare parte dintre proiectele de cercetare din arheologia vest-europeană.
13
Prezentul manual încearcă să prezinte într-o formă accesibilă principalele
noțiuni care fundamentează aplicarea în arheologie a metodelor geofizice, în
general, și a metodei magnetometrice, în particular. Cursul prezentat este
destinat unei audiențe fără pregătire tehnică avansată, dar cu o bună cunoaștere a
problemelor arheologiei preistorice, antice și medievale. Din acest motiv,
fenomenele fizice, precum și procedurile de achiziție, prelucrare și interpretare a
datelor geofizice vor fi prezentate, atât cât va fi posibil, în limbaj non-tehnic,
accentul fiind pus pe aspectele practice ale implementării acestor proceduri.
Noțiunile cele mai importante vor fi prezentate în textul principal al
manualului.
Noțiunile recapitulative, caracteristicile de reținut, normele de

bună practică și atenționările vor fi prezentate în paragrafe
încadrate cu chenar.
Noțiunile teoretice suplimentare și/sau detaliile cu caracter tehnic

vor fi prezentate în paragrafe cu fundal gri.
După parcurgerea acestui manual cititorul va dobândi baza teoretică și

normele practice necesare proiectării unor sesiuni complexe de investigație
magnetometrică în situri arheologice, va înțelege mecanismele fundamentale de
prelucrare a datelor achiziționate și, mai ales, va putea să asigure interpretarea
arheologică a datelor geofizice. Cu toate acestea, această lucrare se dorește a fi
un suport de curs, așadar se recomandă însoțirea ei de către prelegeri adecvate,
lecturi suplimentare și exerciții practice. Un grupaj bibliografic esențial este
prezentat la finele fiecărui capitol, bibliografia generală fiind asamblată la
sfârșitul ghidului.
14
Geofizica, alături de geologie și geografie, este una dintre științele care
studiază Pământul. Spre deosebire de celelalte geoștiințe, geofizica studiază
proprietățile Pământului cu ajutorul legilor fizicii, în baza unor modele
cantitative și a unor metode numerice de analiză.
Aplicarea practică a principiilor geofizicii în scopul detectării și
caracterizării, de la suprafață, a structurii subsolului este realizată în cadrul
geofizicii de explorare (Exploration Geophysics sau Applied Geophysics).
Aplicațiile geofizicii de explorare sunt numeroase: detectarea resurselor
minerale, analiza potențialelor hazarde naturale și antropice, protecția mediului
înconjurător, detectarea resurselor de apă, detectarea și caracterizarea calotei
arctice și a ghețarilor.
Prin valorificarea principiilor fizicii au fost proiectate și construite
instrumente capabile să pună în evidență diferențe / contraste de valori între
mărimi fizice, diferențe ce reflectă la rândul lor variații ale proprietăților rocilor
și mineralelor din subsol.
O direcție distinctă de cercetare și de întrebuințare a metodelor geofizice este
destinată detectării și caracterizării țintelor aflate în imediata apropiere a
suprafeței terestre, uzual la adâncimi de doar câțiva metri. Acesta este domeniul
de aplicare al geofizicii de mică adâncime (Near Surface Geophysics), chemată
în prezent să contribuie la rezolvarea unor probleme majore din domeniile
geotehnicii, agriculturii de precizie, investigațiilor criminalistice, detectării de
utilități, precum și din domeniul militar. Totodată, geofizica de mică adâncime
cunoaște, în ultimii ani, o aplicare din ce în ce mai largă în cercetarea
arheologică.
15
Metodele geofizice utilizate pentru studierea vestigiilor îngropate nu au fost
special dezvoltate pentru arheologie. Aceste metode sunt mai degrabă comune
altor sfere de interes, în special din domeniul detectării de resurse minerale sau
al geofizicii de mică adâncime. Pentru a fi utile în arheologie, metodele
geofizice utilizate au suferit numeroase optimizări destinate adaptării
metodologiei de investigare și a echipamentelor la obiectivele și specificul
cercetării arheologice.
Din punct de vedere al modului de interacțiune cu mediul, metodele

geofizice pot fi clasate în:
 active – bazate pe emisia unui semnal sau a unui câmp, urmată de
măsurarea unui semnal de răspuns ce reflectă interacțiunea mediului
studiat cu semnalul primar;
 pasive – bazate pe înregistrarea unor proprietăți geofizice (mărimi
fizice) ce se manifestă în punctul de măsură independent de existența
sau absența echipamentului de măsură.
Metodele geofizice oferă, cel mai adesea, rezultate complementare și de

aceea, în practică, pentru studierea unei probleme date, este recomandată
utilizarea a cel puțin două sau chiar mai multe metode geofizice. În acest caz,
datele ce provin de la diverși senzori sunt comparate și integrate fie analitic, fie
prin diverse abordări statistice sau de tip overlay (vezi secțiunea dedicată data
fusion din capitolul de interpretarea a datelor). Având în vedere necesitatea
combinării lor, vom prezenta, în cele ce urmează, pe scurt, principalele metode
geofizice utilizate pentru detectarea și caracterizarea țintelor de interes
arheologic.
Exemple de metode geofizice aplicate în arheologie:

 Metode magnetice - Magnetometrie
 Metode electrice - Electrometrie
 Metode electromagnetice - Georadar
 Metode electromagnetice de inducție
 Metode seismice – Seismometrie
 Metode gravimetrice - Gravimetrie
Magnetometria
= caracterizarea subsolului prin studiul variației locale a câmpului magnetic.
În arheologie, magnetometria devine din ce în ce mai mult o etapă
obligatorie pentru o minimă înțelegere a sitului cercetat și a relației acestuia cu
mediul ambiant. De cele mai multe ori, magnetometria este prima, uneori
16
singura, metodă geofizică aplicată pe un sit arheologic. Răspunsul foarte bun al
metodei la prezența structurilor și vestigiilor arheologice din subsol, precum și
randamentului foarte bun de achiziție a datelor sunt principalele avantaje ale
magnetometriei.
Fenomenele fizice ce fundamentează magnetometria, precum și aspectele
practice de aplicare a metodei în arheologie fac obiectul prezentului manual,
fiind pe larg dezvoltate în capitolele următoare.
Electrometria
= caracterizarea subsolului cu ajutorul variației locale a câmpului electric
(și/sau electromagnetic).
Încă de la sfârșitul secolului XIX, prospecțiunile electrice au devenit o
componentă de bază în identificarea resurselor minerale, a acviferelor, în
caracterizarea geologică a scoarței terestre și, din ce în ce mai mult, în ultimii
ani, în rezolvarea problemelor specifice geofizicii de mică adâncime.
În arheologie, electrometria are o lungă tradiție în detectarea și caracterizarea
structurilor arheologice, primele studii sistematice fiind realizate în anii 1950.
Mai târziu, odată cu răspândirea magnetometrelor de mare sensibilitate și viteză
de înregistrare, electrometria a devenit complementul de bază al prospecțiunilor
magnetometrice în arheologie.
Zidurile din piatră și cărămidă, fortificațiile liniare, construcțiile și
amenajările funerare și cavitățile subterane produc ample contraste electrice.
Construcțiile de pământ și complexele adâncite de dimensiuni medii și mici
produc contraste electrice medii. Electrometria nu este sensibilă în mod
particular față de structuri arheologice care au suferit tratamente termice (vetre,
cuptoare, alte structuri incendiate), acestea rămânând totuși detectabile, cu
ajutorul electrometriei, în măsura în care se diferențiază textural față de matricea
solului.
Principiile fizice ale metodelor electrice

Prospecțiunile electrice (sau electrometria) pun în evidență variația
proprietăților structurale ale subsolului pe baza variațiilor locale înregistrate în
câmpul electric și/sau electromagnetic.
Rezistivitatea electrică este o caracteristică de material ce descrie

capacitatea acestuia de a se opune trecerii curentului electric.
Variația capacității de a reține fluide, determinată la rândul ei de
particularitățile mineralogice, texturale și structurale ale
sedimentelor ce compun siturile arheologice, stau la baza aplicării
electrometriei în arheologie.
Electrometria este o metodă activă. În mod tradițional, un câmp electric este

aplicat în subsol cu ajutorul a doi electrozi. Răspunsul solului investigat (în acest
17
caz, capacitatea acestuia de a se opune trecerii curentului) este determinat prin
măsurarea unei diferențe de potențial, în mod clasic cu ajutorul altor doi
electrozi. Mărimea fizică determinată în acest caz se numește rezistivitate
electrică.
Rezistivitatea electrică se notează cu litera grecească ρ.

Unitatea de măsură a conductivității electrice este Ω.m
(ohm.metru).
Proprietatea complementară rezistivității electrice se numește
conductivitate electrică și descrie capacitatea unui material de a
permite trecerea unui curent electric.
Conductivitatea electrică se notează cu litera grecească σ.
Unitatea de măsură a conductivității electrice este S/m (sigma /
metru.
Cele mai frecvente aplicații ale metodelor electrice în arheologie au avut, în

general, în vedere determinarea distribuţiei de rezistivitate în subsol, ca principal
mijloc de caracterizare structurală a siturilor arheologice. Există însă și alte
mărimi electrice ce pot fi măsurate, și a căror variație reflectă dinamica
structurală din subsol.
Ansamblul de electrozi care permite aplicarea unui câmpul electric în subsol,
respectiv măsurarea răspunsului acestuia, se numește dispozitiv de electrozi.
Un dispozitiv de electrozi este compus în mod tradițional din doi

electrozi de curent și doi electrozi de potențial. Geometria acestor
electrozi poate fi arbitrară (dispozitiv generic) sau poate fi
standardizată. În acest din urmă caz, configurațiile standardizate
sunt denumite fie după numele geofizicienilor care le-au propus și
descris matematic (Wenner, Schlumberger) fie după anumite
caracteristici ale geometriei acestora (dipol-dipol, pol-dipol, pol-
pol, twin-electrodes, gradient etc.).
În arheologie, în special pentru studiul siturilor arheologice prin metoda

profilării electrice, este adesea utilizat un dispozitiv de electrozi derivat din
dispozitivul pol-pol, denumit twin-electrodes.
Perioada cea mai bună pentru execuția prospecțiunilor electrice este sfârșitul
primăverii sau începutul verii. În această perioadă, în care există un conținut mai
ridicat de apă în subsol, sunt așteptate contraste de rezistivitate mai pronunțate și
o rezistență de contact mai scăzută la nivelul electrozilor.
18
Metode de achiziție
Există trei metode principale de achiziție a datelor de electrometrie:
 Sondaj Electric Vertical – metoda constă dintr-o succesiune de
măsurători electrice realizate cu un dispozitiv de electrozi ce este
menținut în aceeași poziție (deasupra aceluiași punct central) și în
aceeași direcție de-a lungul unei sesiuni de lucru. Măsurătorile succesive
sunt realizate prin creșterea continuă a liniei de emisie (distanței dintre
electrozii de curent), în scopul creșterii adâncimii de penetrare a
curentului în subsol. Se obține în acest fel un set de date ce
caracterizează rezistivitatea electrică aparentă la diferite adâncimi.
Interpretarea datelor geofizice și stabilirea stratigrafiei în punctul central
de măsură se face fie cu ajutorul unor diagrame (curbe de sondaj
electric) fie cu ajutorul modelării prin inversie. Această tehnică de
achiziție a datelor electrometrice a fost rar folosită în arheologie. Cu
toate acestea, există exemple de aplicare care au produs rezultate
excepționale.
 Profilare electrică – metoda constă dintr-o sesiune de măsurători în care
un dispozitiv de electrozi este deplasat succesiv, la fiecare măsurătoare
cu o rație constantă, de-a lungul unui profil. Rezultatul este un profil de
rezistivitate. Atunci când măsurătorile sunt continuate de-a lungul a mai
multe profie paralele, metoda fiind denumită profilare electrică laterală,
obținem o hartă electrică a suprafeței acoperite. Profilarea electrică
laterală are un randament mediu, care poate fi apreciat la o treime din
randamentul de achiziție a datelor magnetometrice, dar rezultatele
obținute sunt foarte bune. Profilarea electrică laterală este probabil
metoda ce asigură cea mai bună complementaritate față de metoda
magnetometrică.
 Tomografie de rezistivitate electrică 2D și 3D (ERT – Electrical
Resistivity Tomography) – achiziția datelor din teren este realizată prin
combinarea celor două tehnici de mai sus. Rezultă astfel un set foarte
mare de date ce reprezintă un profil de sol, cu distribuția pe adâncime a
valorilor de rezistivitate aparentă. Dacă achiziția datelor se face printr-
un set de profile de tomografie de rezistivitate succesive, sau direct în
suprafață, rezultatul final poate fi asamblat într-un ansamblu
tridimensional (2.5D, pentru achiziția datelor prin profile succesive sau
3D, în cazul achiziției datelor în suprafață). Valorile de rezistivitate
electrică aparentă sunt convertite în valori de rezistivitate electrică
absolută ce reflectă structural proprietățile din subsol cu ajutorul unui
proces de modelare matematică complexă (modelare directă și invesă).
Tomografia de rezistivitate electrică este probabil metoda care oferă cea
mai largă gamă de informații despre subsolul siturilor arheologice
investigate. Profilele 2D sunt extrem de sugestive, oferind avantajul
datelor de adâncime asupra structurilor și nivelelor arheologice.
Randamentul metodei este foarte redus (în special pentru achiziția 3D) și
19
de aceea este recomandată utilizarea acesteia pe suprafețe care au fost
anterior studiate magnetometric și, posibil, cu alte metode cu randament
mediu sau mare.
Avantaje Dezavantaje
Oferă informații despre Achiziția datelor este medie
adâncimea la care se află (profilare laterală), lentă
îngropate țintele. (SEV, ERT 2D) sau foarte
Poate fi folosită în situri lentă (ERT 3D)
arheologice contaminate cu
deșeuri metalice.
Instrumente
Echipamentele utilizate conțin ca
element de bază un rezistivimetru și
un dispozitiv de electrozi (Fig.1).
Pentru tomografia de rezistivitate
electrică (ERT) este folosit un
dispozitiv multielectrod comutat
manual sau automat (Fig.2). Pentru a
mări viteza de achiziție poate fi
folosit un rezistivimetru multicanal.
Fig. 1 . Rezistivimetru și cadru cu

dispozitiv de electrozi (stânga);
rezistivimetru multicanal și sistem de
comutare multielectrod (jos).
20
Georadar
= caracterizarea subsolului cu ajutorul undelor electromagnetice reflectate de
către limite structurale existente între diverse formaţiuni naturale sau antropice.
Investigația georadar este cunoscută drept una dintre cele mai complexe și
dificil de aplicat metode geofizice, datorită volumului considerabil de date ce
trebuiesc colectate şi tehnicilor sofisticate de prelucrare şi interpretare.
Utilizarea undelor electromagnetice de înaltă frecvenţă pentru identificarea
proprietăţilor formaţiunilor de natură geologică sau antropică a fost favorizată de
acumularea cunoştinţelor din domeniul identificării şi localizării obiectelor prin
tehnologia RADAR (RAdio Detection And Ranging). Această metodă a fost
brevetată la începutul sec. XX de către inginerul german Christian Hülsmeyer,
iar echipamentul descris de el purta numele de Telemobiloskop. În anii 1920 au
fost efectuate primele observaţii asupra stratului de gheaţă din regiunile polare
cu ajutorul undelor electromagnetice. Tehnica a fost redescoperită în anii 1950
când, din întâmplare, au putut fi observate marginile ţărmurilor de sub straturile
de gheaţă, în urma scanării acestora cu ajutorul echipamentelor radar de
navigaţie de la bordul avioanelor.
În anii 1970, metoda de prospecţiune geofizică cu ajutorul undelor
electromagnetice de înaltă frecvenţă era denumită în literatura tehnică anglo-
saxonă Ground Radar. În deceniul următor a devenit mai frecventă utilizarea
termenului Ground Penetrating Radar, a acronimului GPR sau a termenului
georadar. Alternativ această tehnică este denumită EMR (Electromagnetic
Reflection) sau SIR (Subsurface Interface Radar).
Oferă informații despre Penetrare redusă în soluri
adâncimea la care se află argiloase și, în general, în
îngropate țintele. soluri conductive.
Metoda georadar poate fi Interpretarea datelor este
aplicată și în condiții de complexă.
mediu urban.
Principiile fizice ale metodei georadar

Undele electromagnetice se propagă cu viteze diferite în funcţie de mediul
pe care îl străbat şi sunt afectate de fenomenul reflexiei şi refracţiei. Când undele
electromagnetice de înaltă frecvenţă sunt transmise către pământ, o parte din
energia lor va fi reflectată de către acele interfeţe ce marchează limite structurale
între diverse formaţiuni naturale sau antropice din interior. Timpul dus-întors
necesar propagării între antenă (antene) şi ţintă (two-way travel time) poate fi
convertit, cu o anumită aproximaţie, în distanţă (adâncime). Acest principiu
constituie poate cel mai important avantaj al metodei, oferind baza localizării
ţintelor din subsol în adâncime.
21
Utilizarea metodei georadar în arheologie are un caracter complementar fie
față de alte metode, în special magnetometria, fie ca unică metodă de
investigare, atunci când nu este posibilă aplicarea altor metode (de ex., suprafețe
acoperite cu beton, în interiorul clădirilor etc.).
Metode electromagnetice de inducție

Echipamentele din această clasă își bazează funcționarea pe existența
fenomenului de inducție electromagnetică. Instrumentele sunt prevăzute cu o
bobină ce este alimentată de către un oscilator și un amplificator cu energie
electromagnetică. Semnalul electric ce excită bobina creează un câmp
electromagnetic în jur. O parte a acestui câmp, pe care îl denumim câmp primar,
pătrunde în subsol și induce un curent electric alternativ, care la rândul său
produce un câmp electric secundar. O parte din câmpul electric secundar induce
un semnal electric de mică amplitudine într-o a doua bobină a echipamentului de
măsură. Semnalul indus este amplificat, fiind apoi înregistrate amplitudinea și
faza acestuia. Diferențele de amplitudine și fază dintre semnalul inițial și
semnalul secundar recepționat sunt folosite pentru a calcula parametrii geofizici
ai subsolului – conductivitatea electrică (în mS/m) și susceptibilitatea magnetică
(în ppm).
Randament foarte bun de Nu oferă informații precise
achiziție a datelor. despre adâncimea la care se
Pot fi măsurate mai multe află îngropate țintele.
mărimi geofizice cu un Nu poate fi folosită în situri
singur instrument. arheologice contaminate cu
deșeuri metalice.
În practică, instrumentele de prospecțiune bazate pe principiul inducției

electromagnetice sunt utilizate în tehnica profilării sau în suprafață, datele
înregistrate fiind prezentate sub formă de profile sau hărți de conductivitate
electrică și/sau susceptibilitate magnetică. Metoda prezintă avantajul unui bun
randament de achiziție, net superior față de achiziția datelor cu ajutorul
electrometriei sau k-metre. Din nefericire, principiul de funcționare al acestor
instrumente determină o sensibilitate foarte mare la zgomotul provocat de
deșeuri metalice.
Seismometrie
Explorarea seismică este bazată pe propagarea undelor elastice în interiorul
pământului (scoarţei terestre). Viteza de propagare şi amplitudinea acestor unde
depinde de constantele elastice ale rocilor şi de densitatea lor. Pentru arheologie,
gama de aplicații este limitată la structuri de dimensiuni mari, cel puțin de
ordinul metrilor, situate la adâncimi de același ordin de mărime sau mai mari.
22
Aceasta nu este neapărat o limită, explorarea seismometrică fiind o posibilă
alternativă în acele situri arheologice (de exemplu tumuli de mari dimensiuni) în
care celelalte metode geofizice nu oferă o adâncime de investigație suficientă.
Oferă informații despre Rezoluție redusă (uzual,
adâncimea la care se de ordin metric).
află îngropate țintele. Interpretarea datelor este
Poate detecta structuri complexă.
arheologice de mari
dimensiuni, îngropate la
adâncime mare.
Gravimetrie
Prospecțiunea gravimetrică este bazată pe studiul distribuției maselor în
subsol prin analiza anomaliilor câmpului gravitațional. Domeniul de aplicare în
arheologie este restrâns, fiind raportate puține exemple de utilizare.
Studii de seimometrie pentru Exemple de aplicare a gravimetriei în

monumente de epocă romană: situri arheologice:
Cardarelli, E., Filippo, G.D., 2009. Batayneh, A., Khataibeh, J.,

Integrated geophysical methods for the Alrshdan, H., Tobasi, U., Al-Jahed,
characterisation of an archaeological N., 2007. The use of microgravity,
site (Massenzio Basilica — Roman magnetometry and resistivity surveys
forum, Rome, Italy). În Journal of for the characterization and
Applied Geophysics, 68, p. 508–521. preservation of an archaeological site at
Umm er-Rasas, Jordan. În
Aplicarea metodei de refracție seismică
Archaeological Prospection, 14, p. 60–
în trei tumuli de mari dimensiuni din
70.
nordul Greciei:
Fajklewicz, Z.J., 1976. Gravity vertical
Tsokas, G.N., Papazachos, C.B., gradient measurements for the detection
Vafidis, A., Loucoyannakis, M.Z., of small geologic and anthropogenic
Vargemezis, M.Z., Tzimeas, K., 1995. forms. În Geophysics, 41, p. 1016–1030
The detection of monumental tombs
buried in tumuli by seismic refraction.
În Geophysics, 60, p. 1735–1742.
23
.
24
Magnetometria este metoda de caracterizare a proprietăților subsolului prin
măsurarea intensității și direcției cu care diferitele elemente ale subsolului,
naturale sau antropice, influențează/perturbă câmpul magnetic terestru.
Capacitatea unui material de a influența câmpul magnetic terestru este conferită
de conținutul său de fier sau de minerale care sunt magnetizate remanent. Cu cât
conține mai mult fier cu atât magnetizarea sa va fi mai semnificativă, iar
interacțiunea cu câmpul magnetic al Terrei va fi mai puternică. De asemenea,
obiectele de mari dimensiuni ori cu masă mare pot afecta în chip sporit câmpul
magnetic al Pământului.
Magnetometria este metoda geofizică cel mai des aplicată la nivel

internațional în prospectarea siturilor arheologice deoarece:
 Este o metodă de investigație complet nedistructivă – măsurătorile se

realizează fără a interveni asupra mediului studiat, echipamentele de
măsură sunt purtate deasupra solului ori îl ating fără a-l perfora.
 Este o metodă de investigație rapidă și eficientă – permite într-un timp
scurt și fără un efort considerabil investigarea unor suprafețe extinse.
 Beneficiază de existența unor echipamente foarte sensibile, dar stabile,
special create pentru aplicații arheologice (în general în configurație de
gradiometru).
 Interpretarea primară a datelor necesită stăpânirea unor principii fizice
cu o complexitate moderată, fiind astfel accesibilă arheologilor sau altor
specialiști cu pregătire umanistă, ce beneficiază de asistență tehnice sau
cursuri de instruire adecvate.
25
Magnetometria este eficientă doar în anumite condiții (tip de sol,
tip de structuri îngropate, absența factorilor perturbatori).
Magnetometria nu oferă informații precise privind adâncimea la

care se află îngropate țintele. Cu toate acestea, adâncimea poate fi
estimată în faza de interpretare a datelor magnetometrice.
Acolo unde există posibilitatea este bine ca metoda magnetică sa

fie dublată de o altă metodă geofizică, electrică sau
electromagnetică, pentru a confirma/infirma/completa datele.
Cel care dă sens rezultatelor prospecțiunilor magnetice trebuie să

înțeleagă foarte bine natura vestigiilor arheologice investigate, dar
și modul în care tipurile de sol ori geologia zonei pot influența
rezultatele.
1. Solul afectat de locuire și activități antropice este în general mai

magnetic. Procesele de pedogeneză conduc la acumularea în nivelul superior al
solului a oxizilor de fier, fiind favorizate, în anumite condiții fizico-chimice,
transformări ale oxizilor slab magnetici (hematit, limonit) în oxizi de fier
caracterizați de o susceptibilitate magnetică mai ridicată (magnetit, goetit).
Numeroase activități umane – agricultură, depozitare de materiale organice,
evacuare de deșeuri etc., ale căror urme se regăsesc și în subsolul siturilor
arheologice, accentuează această creștere relativă a proporției de oxizi de fier
magnetici în solul adiacent siturilor arheologice. Activitățile umane de
amenajare și de construcție de noi structuri presupun mutarea din locul de
origine a materialelor de construcție și/sau a solului către alte locații
caracterizate de valorii medii diferite ale proprietăților magnetice. Toate aceste
activități determină apariția contrastelor magnetice ce pot fi puse în evidență prin
măsurători instrumentale.
2. Materialele arse sunt puternic magnetice. Alte categorii de activități

umane ce presupun utilizarea temperaturilor ridicate în instalații de foc special
amenajate ori improvizate sau prin incendieri provocate ori accidentale conduc
la demagnetizarea totală sau parțială a microparticulelor de oxid de fier
distribuite în volumul materialelor odată cu depășirea unui pragul termic specific
(punctul Curie), urmată de remagnetizarea acestor microparticule pe măsură ce
temperatura scade. În acest fel, microparticulele din mineralele afectate se
aliniază după direcția câmpului magnetic terestru din momentul răcirii
determinând aparția unui magnetism remanent cu amplitudine ridicată. Astfel,
pot fi cu ușurință detectate cuptoare, vetre, fortificații și locuințe incendiate etc.
26
3. Metalurgie și obiecte de fier. Activitățile metalurgice din trecut au
condus la făurirea a numeroass obiecte din fier, ce se regăsesc în număr mai mic
sau mai mare în siturile arheologice.
După cum se observă, în aproape toate situațiile mai sus amintite, contrastele
magnetice ce pot fi identificate geofizic au drept cauză primară concentrația
variabilă a particulelor de fier sau de oxid de fier din cuprinsul siturilor
arheologice. Magnetometrele pun în evidență structurile magnetice, dar și cele
nemagnetice ce pot avea de asemenea o interesantă relevanță arheologică.
 Zone meșteșugărești: ateliere de olărit, cuptoare metalurgice, cuptoare de ars

ceramică
Fig. 2. Medieșu Aurit, jud. Satu Mare, zonă cu cuptoare de ars ceramică din
secolele III-IV p. Chr. (inedit, responsabil de șantier Robert Ghindele,
măsurători geofizice conduse de Dan Ștefan).
 Vetre, altare de lut ars

 Elemente liniare continui magnetice sau nemagnetice: fortificații de
pământ ori de piatră, valuri cu palisadă arsă, șanțuri de fortificare,
drumuri pietruite izolate sau de tip limes
 Așezări neolitice cu locuințe de mari dimensiuni, cu plan regulat,
incendiate
 Platforme ori depozite de ceramică
 Depozite de obiecte de fier
 Morminte de incinerație tip rug busta
 Ziduri de cărămidă
27
 Situri fără stratigrafie complexă, cu un singur nivel de locuire ori situri
cu ultimul nivel de locuire foarte bine păstrat, neafectat de
deranjamente, prăbușiri și eroziune
 Ziduri construite din piatră de origine vulcanică
 Situri izolate aflate departe de construcții moderne din fier, beton, linii
electrice, antene GSM, mașini
 Situri neacoperite de gunoi metalic – conserve, cuie, sârme
 Situri neafectate de gropi de vie sau pomi
 Construcții/structuri de mari dimensiuni
 Ziduri din piatră calcaroasă îngropate în sol cu mult humus
 Situri aflate în câmp deschis, de preferat neîmpădurite
Și siturile aflate în contexte dificile pot fi investigate magnetic, dar cu

precauții suplimentare.
a. Fig. 3. Poduri – Dealu

Ghindaru, jud. Bacău; așezare cu
vestigii din perioada eneolitică și
epoca bronzului; cercetări
arheologice conduse de Gheorghe
Dumitroaia; cercetări geofizice
Dan Ștefan: a. detaliu din harta
magnetică; b. imagine din timpul
investigațiior de teren.
Un raport asupra investigațiilor
geofizice desfășurate în acest sit în
2011 în Dumitroaia et al 2012. Un
studiu complet este în curs de
publicare în revista Memoria
Antiquitatis, autori Dan Ștefan și
Gheorghe Dumitroaia.
b.
28
Fig. 4. Adamclisi Tropaeum Traiani, jud. Constanța. Cetate romano-bizantină
(inedit, responsabil de șantier Alexandru Barnea, măsurători geofizice conduse
de Dan Ștefan).
Fig. 5. Luncavița, jud. Tulcea. Tell neolitic; responsabil de șantier Cristian

Micu, măsurători geofizice Florin Scurtu.
29
Metodele magnetice pot fi aplicate înainte de săpătura arheologică propriu-
zisă, în scopul identificării siturilor arheologice ori proiectării în avans a
excavațiilor, dar pot de asemenea însoți excavația în momentul analizării și
documentării profilelor stratigrafice și grundurilor, oferind informații prețioase
privind natura solurilor. Magnetometria nu este o soluție miraculoasă de citire a
siturilor arheologice. Este necesară experiență și înțelegere asupra naturii
arheologice, pedologice, geologice și geomorfologice din aria unui sit pentru a
putea interpreta corect rezultatele măsurătorilor.
 Evaluarea potențialului arheologic al unui teren necunoscut
Sit
Fig. 6. Punerea în evidență a unui sit arheologic pe traseul viitoarei Autostrăzi

Transilvania în apropierea localității Biharia, jud. Bihor (inedit, responsabil de
șantier Sorin Bulzan, măsurători geofizice conduse de Dan Ștefan).
Dacă prospecțiunile magnetice nu au pus în evidență contraste

magnetice, acest lucru nu înseamnă neapărat că acel loc este lipsit
în subteran de vestigii arheologice. Deoarece metoda nu
evidențiază decât contrastele provenind de la mică adâncime este
posibil ca siturile afectate de aluviuni, de inundații de mari
dimensiuni și acoperite de argilă ori nisip să nu fie detectate. De
asemenea, gropile mormintelor fără inventar metalic ori ceramic
semnificativ, fără structuri de piatră, pot trece neobservate atunci
când sunt doar umplute cu solul în care au fost excavate.
30
 Identificarea limitelor spațiale ale unui sit arheologic cunoscut
 Obținerea planului de distribuție în spațiu a unor structuri antropice,
evidențiabile prin contrast magnetic de mediul ambiant
Deși cărămida și țigla dau bune rezultate magnetice ca materiale

fabricate la temperaturi înalte, unei construcții de cărămidă
acoperită de un acoperiș de țiglă, prăbușit în interior, nu i se va
putea stabili planul pereților. Este mai important să existe contrast
magnetic, nu doar materiale magnetice!
 Stabilirea vârstei unor cuptoare sau vetre

 Decelarea între felurite straturi arheologice în momentul analizării unui
profil stratigrafic
 Identificarea unor complexe arheologice (de ex. gropi) la momentul
săpăturii și realizării grundurilor
 Înțelegerea și documentarea procesului de formare a solurilor într-un sit
arheologic.
Un studiu detaliat asupra oxizilor de Alte informații și exemple referitoare la

fier: stadiul aplicării magnetometriei în
arheologie:
Schwertmann, U., Cornell, R.M., Ioane, D., Anghel, S., Dudu, A., 2009.
2000. Iron oxides in the laboratory. Magnetic Prospection of a Tumulus in
Wiley Online Library. the Ancient Histria Necropolis. În Geo-
Eco-Marina, 15, p. 161–165.
Evaluarea rolului oxizilor de fier în Smekalova, N.T., Voss, O., Smekalov,
procesul de pedogeneză: S.L., 2008. Magnetic surveying in
Cornell, R.M., Schwertmann, U., archaeology, 2nd ed. Wormianum:
2003. The iron oxides: Structure, Publishing House of the Polytechnical
properties, reactions, occurrences, and University, St. Petersburg.
uses. Weinheim: Vch Aspinall, A., Gaffney, C.F., Schmidt,
Verlagsgesellschaft Mbh. A., 2008. Magnetometry for
archaeologists. AltaMira Press.
31
32
Se accepta în mod convențional că acul unei busole indică nordul. Acest
lucru este posibil datorită unui principiu fizic denumit magnetism. Un magnet
generează în jurul lui un câmp magnetic, o arie de influență în care materialele
magnetizate prin inducție sau remanent sunt atrase sau respinse.
O modalitate simplă de vizualizare a câmpului magnetic constă în a

împrăștia pilitură de fier pe o hârtie sub care este plasat un
magnet. Pilitura de fier se organizează sub forma unor linii ce ies
dintr-un pol (nordul magnetului) și intră în celălalt (sud). Aceste
linii se aglomerează la poli și se bombează pe zona centrală a
magnetului.
Fig. 7
33
În jur de 1600, fizicianul curții reginei Elisabeta,
William Gilbert, a reușit grație unui experiment realizat
cu o sferă de magnetit și ace magnetice de busolă, să
stabilească că și Pământul se comportă ca un magnet.
Fizicianul a observat că acele magnetice plasate în
diferite puncte ale sferei magnetizate se orientează
diferit, comportament similar cu al unei busole folosită
pentru navigație în diferite locații geografice.
Fig. 8
Fig. 9
În timp, s-a convenit că Pământul se comportă ca și cum în interiorul său ar

fi plasat un magnet bară, cu o înclinație moderată față de axa de rotație a
planetei. Acul busolei magnetice este atras cu capătul (polul) său nordic spre
sudul magnetului aflat în interiorul Pământului. Astfel, nordul magnetic al
Pământului indicat de busolă corespunde cu sudul magnetului convențional
generat de structura internă a Pământului.
Polul Nord magnetic al Pământului nu este identic cu Polul Nord geografic,
deși se află în apropierea lui și nici măcar nu ocupă o poziție constantă în spațiu
de-a lungul timpului.
34
De ce se comportă Pământul ca un magnet?
Pământul se comportă de fapt ca un electromagnet.
Dacă atașăm un cui înfășurat în sârmă la o

baterie acesta va deveni magnetic și va atrage,
de exemplu, niște bolduri metalice plasate în
apropiere.
Fig. 10
Miezul Pământului este înconjurat de o masă imensă, lichidă, aflată în

mișcare, de fier topit și nichel. Mișcarea de rotație a planetei generează curenți
electrici în acest ocean de metale topite producând în acest fel, prin inducție, un
câmp magnetic. Dacă planeta s-ar roti mai rapid și câmpul său magnetic ar fi mai
puternic.
Câmpul magnetic terestru este un vector, fiind astfel caracterizat prin
intensitate şi direcţie. Unitatea de măsură a câmpului magnetic total este Tesla
(T) şi valoarea maximă a acestei intensități este de 6 x 10-5 T (în zona polilor
magnetici). Variaţiile în intensitate ale câmpului magnetic terestru datorate
neomogenităţilor scoarţei terestre au valori mult mai mici şi de aceea devine
mult mai practică utilizarea unui submultiplu al unității de bază: nT (nanoTesla,
1 nT = 10-9 T).
Dacă suspendăm liber un ac din metal în centrul său de gravitație în diferite
locuri pe suprafața planetei acesta va atârna orizontal și nemișcat, în echilibru.
Dacă însă suspendăm un ac magnetizat, acesta se va înclina sub un unghi cu
orizontala ce va diferi în funcție de poziția experimentului pe suprafața planetei.
Această înclinare are loc deoarece câmpul magnetic al Pământului nu este
paralel cu crusta terestră, cu excepția ecuatorului magnetic.
Unghiul pe care acul magnetic l-ar forma cu orizontala locului este denumit
înclinație. Acesta este zero în zona ecuatorului magnetic și se apropie de +/-90
de grade la poli. În regiunea României înclinația magnetică este în jur de 60 de
grade (cu plus).
Declinația reprezintă diferența de unghi între nordul geografic și cel
magnetic, valoare ce diferă în funcție de poziția pe suprafața planetei.
Cunoașterea acestui unghi este esențială în navigația cu ajutorul busolei.
35
Fig. 11. Intensitatea totală a câmpului magnetic terestru în 2010 (în nT).
Fig. 12. Înclinaţia geomagnetică faţă de orizontală a liniilor de câmp magnetic

în 2010.
36
Fig. 13. Declinația geomagnetică în 2010.
Polii magnetici sunt într-o perpetuă mișcare, calculele actuale apreciind o

valoare medie a deplasării de 10 km pe an. Aceste deplasări sunt cauzate de
schimbări în cursul curenților din miezul lichid al planetei ori de stimuli de
natură electrică veniți din spațiu (din
partea Soarelui).
Variația poziției polilor magnetici
la nivelul unor sute de ani se poate
traduce în diferențe de mai multe zeci
de grade. Variația câmpului
geomagnetic se manifestă atât ca
direcție cât și ca intensitate. Prin
măsurarea acestei variații vizibile la
nivelul anumitor artefacte ori contexte
arheologice și roci se poate stabili, prin
apel la scări de referință anterior
determinate, vârsta respectivelor
Fig. 14. elemente analizate.
Arheomagnetism = datarea absolută obiectelor și structurilor

arheologice prin studierea caracteristicilor magnetice ale acestora.
Arheomagnetismul este o direcție majoră de cercetare a
cronologiei absolute a vestigiilor arheologice. Cu toate acestea,
arheomagnetismul nu face obiectul prezentului curs datorită
metodologiei distincte față de metoda magnetometrică.
37
Componentele câmpului geomagnetic
În practică, este uneori convenabilă

măsurarea unui gradient, în locul
valorii totale a câmpului magnetic
terestru. Este de asemenea comună
măsurarea unei singure componente a
câmpului magnetic total sau
descompunerea câmpului total în
componente ortogonale, prin calcul.
Câmpul geomagnetic sau câmpul

magnetic total, notat T, este astfel
descris prin cele trei componente
ortogonale dintr-un sistem de
coordonate cartezian:
Fig. 15
T2= X2+Y2+Z2
Modul în care un material reacționează la acțiunea unui câmp magnetic

extern este exprimată prin magnetizare. Importanța magnetizării nu se oprește
însă aici din moment ce prin magnetizare este schimbat însuși câmpul magnetic
ambiant.
Unitatea de măsură a magnetizării este A/m (Ampere / metru), la fel ca și în
cazul intensității câmpului magnetic.
Magnetizare indusă
Este produsă de prezenţa unor câmpuri magnetice exterioare corpurilor
studiate. Magnetizarea indusă are aceeaşi direcţie cu cea a câmpului magnetic
extern. În prospecțiunile magnetice observăm efectele de magnetizare indusă
produse de câmpul magnetic terestru.
Magnetizare remanentă
Mineralele feromagnetice au proprietatea de a reține magnetizarea chiar și
în absența unui câmp extern. Există numeroase forme de producere a
38
magnetizării remanente, dar pentru studiul geofizic al siturilor arheologice cea
mai importantă dintre aceste este magnetizarea termoremanentă, prin care rocile
dobândesc o remanență a magnetizării în cursul procesului de răcire. În procesul
invers, prin care mineralele feromagnetice sunt încălzite peste o anumită valoare
a temperaturii, denumit și punctul termic Curie sau Temperatură Curie,
mineralele încetează să se mai comporte feromagnetic datorită dispariției
magnetizării spontane. Caracterul diamagnetic și paramagnetic se păstrează, dar
aceste efecte pot fi neglijate iar mineralele și elementele ce depășesc punctul
Curie pot fi considerate non-magnetice. Atunci când temperatura scade,
grupurile de atomi tind să se alinieze după câmpului magnetic terestru
”memorând” direcția acestuia. Această caracteristică stă la baza datării absolute
a momentului răcirii mineralelor prin studii de paleomagnetism. În arheologie
este posibilă datarea instalațiilor de foc sau a structurilor incendiate prin studii
de arheomagnetism (vezi mai sus). Temperatura Curie este o caracteristică
proprie a fiecărui element sau mineral.
Exemple ale valorii temperaturii Curie pentru diverse elemente și

minerale: Fe: 750°C, Ni: 360°C, magnetit: 580 ÷ 600°C.
Susceptibilitatea magnetică
Un parametru fundamental pentru caracterizarea materialelor este
susceptibilitatea magnetică. Aceasta exprimă rația magnetizării induse M,
proprie unui material, față de câmpul magnetic extern H.
Notația k este folosită atunci când este evaluată susceptibilitatea magnetică

de volum. În lumea reală k este, în general, o rezultantă a contribuțiilor tuturor
microparticulelor magnetice distribuite în volumul studiat.
Majoritatea studiilor de geofizică aplicate în arheologie iau în considerare
susceptibilitatea magnetică de volum în timp ce studiile de arheomagnetism
evaluează, mai degrabă, rezultanta contribuțiilor tuturor microparticulelor
magnetice raportate la masa / densitatea materialului studiat. Denumim această
rezultantă susceptibilitate magnetică de masă.
Unitatea de măsură a susceptibilității magnetice de masă este m3/kg.
Elemente şi minerale diamagnetice

Materialele diamagnetice au nivelele electronice complet ocupate. În
consecinţă, nu există electroni fără pereche. În lipsa unui câmp magnetic extern,
39
spinul opus al electronilor conduce la anularea efectelor magnetice ale
electronilor individuali. Atunci când materialele diamagnetice se află într-un
câmp magnetic extern, electronii se rotesc producând un câmp magnetic opus
faţă de câmpul extern. În consecinţă, susceptibilitatea magnetică, k, a acestor
materiale este negativă iar efectul local este de scădere a intensităţii câmpului
(anomalie magnetică negativă). Exemple de minerale și roci diamagnetice:
cupru, plumb, halit (sare), cuarţ.
Elemente şi minerale paramagnetice
În aceste minerale există straturi de valenţă incomplete. Se creează astfel o
disproporţie în spin-ul electronilor şi prin aceasta mineralele paramagnetice
generează un câmp magnetic propriu de slabă intensitate. Prezenţa unui câmp
magnetic extern induce în materialele paramagnetice un câmp magnetic de
acelaşi sens. În consecință, susceptibilitatea magnetică are valori pozitive.
Elemente şi minerale feromagnetice
Mineralele feromagnetice sunt de fapt paramagnetice, dar cu o
susceptibilitate magnetică mult mai pronunţată. Acest fapt este rezultatul
alinierii spontane a grupurilor de atomi din domeniile învecinate.
În funcţie de alinierea proprie a acestor domenii distingem următoarele
cazuri:
 feromagnetism pur – domeniile se aliniază spontan în aceeași direcție
ceea ce determină o creștere pronunțată a momentului magnetic;
exemple de materiale feromagnetice: fier, cobalt, nichel;
 antiferomagnetism – domeniile se aliniază în direcții opuse ceea ce
determină o anulare a momentelor magnetice; dintre oxizii de fier,
hematitul prezintă caracteristici antiferomagnetice parțiale;
 ferimagnetism - domeniile se aliniază în direcții opuse, dar proporțiile
rămân inegale și momentul magnetic rezultant este încă pozitiv; exemple
de materiale feromagnetice: oxizii de fier precum magnetitul,
maghemitul și trevoritul, dar și sulfide, precum pirotit și greigit.
Ce sunt și cum apar anomaliile magnetice?

Anomaliile magnetice sunt variații sau abateri de la media regională a
câmpului magnetic terestru. Sursa acestor influențe anomale, așa cum pot fi ele
detectate la suprafață, rezidă în special din variațiile structurale din subsol. În
cazul siturilor arheologice, aceste variații structurale sunt determinate într-o
măsură mai mult sau mai puțin însemnată de urmele activităților umane din
trecut: construcții, amenajări, depozite etc. În acest fel, punerea în evidență prin
magnetometrie a contrastelor magnetice de la suprafață permite construcția de
profile și hărți magnetice care au ca principal corespondent structuri și vestigii
arheologice ce se află în subsolul siturilor arheologice.
40
Fig. 16. Anomalia magnetică: interacțiunea dintre câmpului magnetic indus al
unei sfere și câmpul magnetic terestru.
41
a.
b.
Fig. 17. Exemple de anomalii magnetice ce pot fi produse de structuri

arheologice: a. ziduri de piatră/anomalii negative; b. lut ars/anomalii pozitive
(Smekalova et al. 2008, p.11).
42
Instrumente de măsură
Primul magnetometru utilizat în arheologie a fost construit în 1958 de către
M. J. Aitken (1961) pe baza principiului precesiei protonice. Echipamentul avea
o sensibilitate de aproximativ 1 nT, comparabilă cu echipamentele industriale de
același tip. În aceeași perioadă au fost efectuate teste și cu magnetometre
tradiționale cu torsiune, constatându-se relativa lor ineficiența pentru arheologie
(Clark, 1997). Magnetometrele fluxgate, dezvoltate inițial pentru prospecțiunile
magnetice aeropurtate, au început să fie folosite în arheologie doar după anii
1960, odată cu apariția primelor echipamente portabile.
Magnetometrul cu precesie protonică

Principiul de funcționare al acestor magnetometre se bazează pe fenomenul
de precesie atomică, descris prima dată de către fizicianul Joseph Larmor (1857
– 1942). Constructiv, senzorul magnetic este compus dintr-un recipient ce
conține un lichid bogat în atomi de Hidrogen (protoni) – în general sunt utilizate
hidrocarburi. Recipientul este înconjurat de o bobină de polarizare și de o bobină
de măsură. Atunci când bobina de polarizare este alimentată cu un curent cu o
intensitate suficientă (de ordinul amperilor, sau putere de ordinul watt-ilor),
protonii, considerați dipoli magnetici elementari, se vor orienta după direcția
câmpului magnetic produs de către bobină. Prin întreruperea curentului electric
de polarizare, câmpul magnetic din bobină dispare și protonii sunt liberi să
revină la poziția inițială, aliniindu-se în câmpul magnetic terestru. Mișcarea de
precesie (de revenire) este proporțională cu intensitatea câmpului geomagnetic și
va induce în bobina de măsură un curent a cărui frecvență este proporțională cu
intensitatea câmpului magnetic terestru. Sensibilitatea tipică pentru
magnetometrele cu precesie protonică este mai bună de 1 nT. Ciclul de măsură
este relativ mare: aproximativ 3 secunde pentru configurația cu un singur senzor
și, respectiv, 6 secunde pentru configurația de măsură de gradiometru.
Magnetometrele cu precesie protonică au o importantă utilizare în
numeroase domenii dar și în arheologie, oferind versatilitate maximă în măsura
câmpului total, în configurație cu un singur senzor (cu sau fără stație de bază)
sau gradiometru.
Magnetometrul fluxgate
Acest tip de magnetometru are o istorie apreciabilă, fiind dezvoltat și utilizat
în timpul celui de-al doilea război mondial pentru detecția din aer a
submarinelor. Senzorul de tip fluxgate este de fapt un circuit magnetic ce
funcționează la saturație. Constructiv, este compus din două bobine identice, în
antifază, realizate pe două bare dintr-un aliaj de fier-nichel (permaloy), cu o
valoare ridicată a susceptibilității magnetice. La trecerea unui curent electric prin
cele două bobine vor fi generate câmpuri magnetice, în fază și, respectiv, în
43
antifază, în funcție de sensul bobinei. În lipsa unui câmp magnetic exterior cele
două câmpuri magnetice se vor anula reciproc. Dacă senzorul este plasat într-un
câmp magnetic extern atunci va rezulta un dezechilibru ce va putea fi măsurat cu
ajutorul unui circuit secundar. Acest principiu constructiv determină caracterul
vectorial al magnetometrelor fluxgate.
Instrumentele realizate pe baza senzorilor fluxgate au o largă utilizare în
arheologie, în special în configurație de gradiometru. Utilizarea acestor
instrumente în arheologie, rezultat al unei tradiții, dar și aplicării unei eficiente
politici de marketing de către unele dintre companiile producătoare, a creat o
practică de prospecțiune ce pune accent pe eficiența colectării datelor. În mod
regretabil, utilizarea preferențială a datelor de gradient magnetic colectate cu
gradiometre fluxgate restrânge posibilitățile reale ale metodei magnetometrice în
arheologie (vezi și mai jos).
Magnetometrul cu pompaj optic – cesiu

Spre deosebire de magnetometrele cu precesie protonică, care operează la
nivel nuclear, magnetometrele cu pompaj optic lucrează la nivel atomic.
Funcționarea lor se bazează pe un proces de pompaj optic clasic cu lumină
polarizată circular. Un mediu des folosit pentru realizarea senzorilor cu pompaj
optic este cesiul.
Frecvența utilizării magnetometrelor cu cesiu pentru prospectarea magnetică
a siturilor arheologice este destul de ridicată. Cu toate acestea, costurile mai
ridicate precum și lipsa unor politici de marketing special dedicate domeniul
arheologiei a determinat până în prezent o utilizare mai restrânsă a acestora în
comparație cu magnetometrele fluxgate.
Magnetometrul Overhauser
Așa cum am văzut, în magnetometrele protonice este necesară o excitare cu
un câmp magnetic puternic ce se realizează în curent continuu. O modificare
interesantă față de magnetometrul cu precesie protonică este adusă de către
magnetometrul Overhauser prin exploatarea efectului cunoscut sub numele de
polarizare nucleară dinamică (Kono 2007). Prin adăugarea de radicali liberi în
lichidul folosit ca sursă de protoni este posibilă excitarea prin curenți de
radiofrecvență. Cuplajul realizat între dipolii formați de spinul protonilor și
spinul radicalilor liberi conduce la o creștere însemnată a polarizării. Această
creștere are câteva importante consecințe: diminuarea lichidului protonic necesar
și, prin aceasta, micșorarea dimensiunilor senzorului, scăderea consumului (până
la 1 W în timpul măsurării și 50 mW în standby), creșterea vitezei de măsură (5
cicluri/sec., comparabil cu tehnologia bazată pe vapori de cesiu), creșterea
raportului semnal/zgomot, respectiv creșterea sensibilității pană la 0.01 nT şi
creșterea toleranței de gradient.
44
Alte tipuri de magnetometre (ca de exemplu cele construite în baza
tehnologiei superconductive SQUID sau cele ce utilizează alte substanțe pentru
pompaj optic) au, pentru moment, o utilizare restrânsă în arheologie.
Configurații de măsură și soluţii constructive instrumentale utilizate

în arheologie
Încă de la începutul utilizării lor în arheologie, magnetometrele au fost
folosite atât în configurație clasică: instrument mobil + o stație de bază necesară
pentru eliminarea variațiilor diurne ale câmpului geomagnetic, cât și în
configurație diferențială (gradiometru): doi senzori între care există o anumită
separație verticală.
Configurația de gradiometru asigură fie măsurarea directă a gradientului
vertical al câmpului total sau a componentei verticale a acestuia, fie calcularea
acestor valori (prin diferență). Printre primii susținători ai utilizării
gradiometrelor în arheologie au fost Irwin Scholar, încă din 1960 (Clark 1997) și
J. C. Alldred pentru gradiometre fluxgate (Alldred 1964). Irwin Scholar a fost,
de altfel, unul dintre autorii care au sistematizat principalele tehnici de
prelucrare computerizată a datelor de gradient magnetic pentru arheologie
(Scollar et al. 1986). În general, se consideră că larga utilizare a tehnicii de
măsură a gradientului vertical în arheologie are următoarele avantaje:
 elimină necesitatea raportării la o stație de referință pentru extragerea
variațiilor diurne ale câmpului geomagnetic din datele înregistrate în
teren;
 îngustează caracteristica de răspuns a instrumentului, mărind puterea de
separație;
 oferă un răspuns foarte bun la domeniul de adâncimi la care se găsesc
cele mai multe vestigii arheologice, concomitent cu eliminarea
perturbațiilor magnetice de natură geologică ce își au originea la
adâncimi mai mari;
 viteza de măsură foarte ridicată a gradiometrelor fluxgate, ce asigură un
flux cvasicontinuu de date și, în consecință, randament foarte mare de
lucru în teren ( 1 Ha/zi la o densitate foarte mare, în condiții favorabile
de teren).
Cu toate acestea, este evident că practica utilizării aproape exclusive a
măsurătorilor de gradient magnetic vertical în arheologie, în special atunci când
aceasta este singura opțiune instrumentală, sacrifică mult din calitatea datelor în
favoarea randamentului de achiziție.
La o analiză mai atentă devine evident că utilizarea exclusivă a metodei de
măsurare a gradientului magnetic vertical, în marea majoritate a proiectelor
geofizice aplicate în arheologie, are la bază motive din tradiția anilor 1960. În
plus, furnizorii principali de gradiometre adaptate pentru arheologie (în special
prin implementarea unui firmware special conceput pentru lucrul în situri
arheologice) folosesc tehnica substracției semnalului de la cei doi senzori
45
fluxgate înainte de conversia analog digitală, înregistrând direct valoarea
gradientului magnetic vertical. Această abordare, care își are rădăcini în nivelul
de dezvoltare a electronicii anilor 1980, simplifică complexitatea circuitelor
electronice și mărește sensibilitatea instrumentului. Din nefericire, prin această
simplificare instrumentală, sunt limitate dramatic opțiunile de interpretare a
datelor.
În prezent, considerentele tehnice din trecut nu mai sunt valabile. Noua
generație de magnetometre cu pompaj optic permite cicluri de măsură foarte
scurte (de ex. magnetometrele cu cesiu Geometrics G-858 pot realiza 10 cicluri
de măsură pe secundă). În plus, în configurație de gradiometru este disponibil
semnalul de câmp total de la fiecare dintre senzori. Adăugăm la aceasta și
flexibilitatea de a modifica separația verticală a senzorilor sau de a executa
măsurătorile doar cu un senzor (cu sau fără stație de bază). În cazul în care este
aleasă formula utilizării unui singur senzor pentru măsurarea câmpului total,
gradientul vertical, dar și oricare dintre celelalte componente ale câmpului
magnetic și derivatele acestora, pot fi obținute prin calcul. Într-unul din puținele
studii comparative publicate, autorii optează pentru superioritatea măsurării
câmpului total față de gradientul vertical al acestui câmp pentru studii
magnetometrice în arheologie (Johnson, Johnson 2005).
Echipamente geomagnetice comerciale utilizate în arheologie

Bartington Grad 601 gradiometru fluxgate pentru componenta
magnetică verticală:
 sensibilitate: 0.03 nT/m;
 domenii de măsură: ±100 nT/m;
±1000 nT/m;
 distanțarea pe verticală a senzorilor: 1
m;
 configurație: gradiometru (Grad 601-
1) sau gradiometru dual (Grad 601-2);
 referențiere cu receptor GPS: prin
protocol NMEA;
 timp de măsură: 20 cicluri de măsură
pe secundă;
 avantaje: extrem de stabil;
comportament bun în apropierea rețelelor de
înaltă tensiune; sensibilitate bună; eficiență
foarte bună; adâncime de investigație mai
mare decât a gradiometrelor cu distanțarea
senzorilor de 0.5 m, extrem de rapid (20 de
Fig. 18. Magnetometru cicluri de măsurare pe secundă sau mai mult);
(gradiometru) dual Bartington dezavantaje: măsoară doar gradientul
Grad 601-2. magnetic vertical.
46
Geoscan FM256 - gradiometru
fluxgate pentru componenta magnetică
verticală:
 domenii de măsură: ±200 nT/m;
±2000 nT/m; ±20000 nT/m;
 distanțarea pe verticală a
senzorilor: 0.5 m;
 configurație: gradiometru sau
gradiometru dual;
 referențiere cu receptor GPS: nu;
 avantaje: greutate scăzută și
dimensiuni reduse;
 dezavantaje: procedură de setup
dificilă; măsoară doar gradientul
magnetic vertical.
Fig. 19
Geometrics 858 (859) – magnetometru pentru câmp

magnetic total cu vapori de Cesiu:
 domenii de măsură: ±100 nT/m; ±1000 nT/m;
 configurație: un singur senzor sau gradiometru
(orizontal sau vertical);
 referențiere cu receptor GPS: prin protocol NMEA;
 timp de măsură: 10 cicluri de măsură pe secundă;
 avantaje: extrem de stabil; comportament bun în
apropierea rețelelor de înaltă tensiune; sensibilitate
bună; eficiență foarte bună; adâncime de
investigație mai mare decât a gradiometrelor cu
distanțarea senzorilor de 0.5 m;
 dezavantaje: preț de achiziție ridicat.
Fig. 20
Geometrics 856 – magnetometru pentru câmp magnetic total cu precesie

protonică. Poate fi folosit încă cu bune rezultate în arheologie, atunci când nu
este posibilă achiziția unui magnetometru cu pompaj optic.
 sensibilitate: 0.1 nT/m (acuratețe: 0.5 nT);
 domenii de măsură: auto, 20 000 nT; 90 000 nT;
 configurație: un singur senzor sau gradiometru (orizontal sau vertical);
 referențiere cu receptor GPS: prin protocol NMEA;
47
 avantaje: preț de achiziție scăzut;
 dezavantaje: sensibilitate redusă, memorie redusă (doar 5700 măsurători
pot fi stocate în memorie), timpul de măsurare mare: 3 sec. pentru
fiecare ciclu de măsurare (6 sec. pentru configurația gradiometru).
Fig. 21
GEM Systems GSM-19 –

magnetometru Overhauser:

 domenii de măsură: ±100
nT/m; ±1000 nT/m;
 configurație: un singur
senzor sau gradiometru (orizontal
sau vertical);
 referențiere cu receptor
GPS: prin protocol NMEA;
 timp de măsură: 5 cicluri de
măsură pe secundă;
 avantaje: stabil,
configurație de măsură flexibilă,
preț de achiziție scăzut.
 dezavantaje: nici unul
Fig. 22
48
Arheomagnetism: Magnetometre cu precesie protonică:
Gubbins, D., Herrero-Bervera, E., Ioane, D., Anghel, S., Dudu, A., 2009.
2007. Encyclopedia of geomagnetism Magnetic Prospection of a Tumulus in
and paleomagnetism. Kluwer the Ancient Histria Necropolis. În Geo-
Academic Pub. Eco-Marina, 15, p. 161–165.
Kono, M., 2007. Geomagnetism: Tsokas, G.N., Sarris, A., Pappa, M.,
Treatise on Geophysics, vol 5. Bessios, M., Papazachos, C.B.,
Amsterdan, Heidelberg: Elsevier Tsourlos, P., Gannopoulos, A., 1997.
Science. A Large-scale Magnetic Survey in
Clark, A., 1997. Seeing Beneath the Makrygialos (Pieriea), Greece. În
Soil, Prospecting methods in Archaeological Prospection, 4, p. 123–
archaeology. Routledge. 137.
Aitken, M.J., 1961. Physics and
Archaeology. New York, London:
Interscience Publisher Inc. Principalele tehnici de prelucrare
computerizată a datelor de gradient
magnetic pentru arheologie:
Scollar, I., Weidner, B., Segeth, K.,
1986. Display of archaeological
magnetic data. În Geophysics, 51, p.
623–633.
49
50
Achiziția datelor geofizice pentru arheologie are multe elemente comune cu
achiziția datelor geofizice practicată pentru alte domenii de interes. Ceea ce
particularizează însă achiziția datelor geofizice pentru arheologie, este
densitatea ridicată a măsurătorilor, precum și suprapunerea, intercalarea și
lipsa de coerență a structurilor investigate. Adăugăm la aceasta adâncimea
redusă la care se află aceste ținte. În general, interesul arheologilor se îndreaptă
către vestigiile ce se găsesc la adâncimi cuprinse între 0.3 m și 2 m. Desigur,
există vestigii la adâncimi mai mari, dar cercetările adresate acestora atât
geofizice, cât și arheologice sunt puțin numeroase.
Alegerea metodei/metodelor geofizice ori a procedurilor specifice de lucru în

teren depinde de o sumă de factori, între care îi amintim pe cei mai importanți:
 problematica arheologică;
 rezultatele cercetărilor anterioare (arheologice, geofizice, observații și
înregistrări aeriene, studii interdisciplinare etc.);
 tipul de relief ce caracterizează zona cercetată;
 caracteristicile petrofizice ale zonei cercetate;
 utilizarea terenului în trecut;
 utilizarea terenului în prezent;
51
 gradul de acces la zona de interes;
 numărul de persoane ce compun echipa de lucru din teren;
 posibilitatea respectării igienei magnetice în timpul achiziției datelor
magnetometrice.
Înaintea unei sesiuni de lucru în teren, sunt necesare unele operațiuni

pregătitoare:
 eliminarea excesului de vegetație;
 eliminarea deșeurilor metalice de la suprafață;
 stabilirea unei strategii de investigare;
 operațiuni topografice pentru marcarea gridului de măsură.
Pentru a asigura o sensibilitate maximă de măsură a magnetometrelor cu

senzori de tip fluxgate, este necesară derularea unei proceduri de calibrare.
Aceasta se realizează prin parcurgerea unor secvențe specifice pentru fiecare
instrument în parte, minuțios documentate în manualele puse la dispoziție de
fabricanți. De obicei, operațiunea de calibrare se face prin alinierea
instrumentului, succesiv, către punctele cardinale, în timp ce sunt executate
reglaje tehnice, manuale sau automate.
Încă de la început trebuie arătat că oricare ar fi operațiunile executate în

teren este de dorit ca acestea să fi însoțite de suport topografic calificat. Prin
aceasta, interpretarea datelor magnetometrice va fi mult îmbunătățită (de
exemplu, este important ca datele magnetice să fie suprapuse curbelor de nivel
de detaliu ori desenelor arheologice). În plus, controlul topografic al explorării
magnetometrice constituie baza pentru regăsirea precisă a țintelor arheologice
identificate magnetometric.
În cele ce urmează vor fi prezentate tehnicile de bază de achiziție a datelor

magnetometrice, dar nu vor fi neglijate exemplele de aplicare a acestor tehnici
de achiziție și la alte metode geofizice.
Achiziția datelor geofizice prin profilare

Prin tehnica profilării se urmărește determinarea variațiilor laterale, după o
singură direcție, a mărimilor geofizice studiate. Această tehnică poată fi aplicată,
practic, pentru toate metodele geofizice folosite pentru studiul vestigiilor
arheologice. Procedeul își restrânge aria de aplicare în arheologie, fiind din ce în
ce mai mult înlocuit de măsurători geofizice în suprafață.
52
Exemple tipice de aplicare a tehnicii profilării la achiziția datelor magnetice:
 măsurători de susceptibilitate magnetică executate pe profilul vertical al
secțiunilor arheologice deschise, cu K-metru de tip ZH Instruments SM
30, Bartington MS2 sau MS3;
 magnetometrie – profile orizontale deasupra unor anomalii anterior
identificate prin măsurători de gradient magnetic vertical; în acest caz
pot fi folosite magnetometre cu precesie protonică aflate încă în dotarea
multor colective de cercetare; ciclul mare de măsură al acestora (1
valoare măsurată / 3 sec.) nu asigură randamentul necesar pentru
acoperirea suprafețelor mari, dar poate să conducă la o mai bună
interpretare prin măsurătorile de câmp total executate de-a lungul unor
profile.
Exemple tipice de aplicare a tehnicii profilării la achiziția datelor prin alte

metode geofizice:
 tomografie de rezistivitate electrică (2D) – în acest caz măsurătorile sunt
combinate: de sondare (prin mărirea distanței l a dispozitivului de
electrozi) și de profilare (prin mutarea în bloc a dispozitivului de
electrozi);
 electrometrie – profilare cu dispozitive de măsură de tip WS, DD sau
twin electrodes, aplicată pe profilul vertical al secțiunilor arheologice
deschise; pentru acest tip de aplicații se folosesc configurații de măsură
cu lungime redusă (a = 0.1÷0.25 m) și corecții ale factorului geometric
determinate de adâncimea de plantare a electrozilor.
Achiziția datelor geofizice prin măsurători geofizice în suprafață

Cea mai întâlnită tehnica de lucru utilizată în prezent în arheologie
presupune acoperirea suprafețelor de măsurat printr-o succesiune de profile ce
sunt parcurse succesiv. Profilele sunt organizate într-o rețea (grid) a cărei
densitate și structură sunt atent planificate. Această tehnică, denumită și profilare
laterală, este convenabilă atât în cazul în care se dorește acoperirea selectivă a
anumitor porțiuni de teren, dar mai ales în cazul în care se urmărește măsurarea
sistematică a unor largi suprafețe de teren. Trasarea gridului se poate face:
 manual – în acest caz unghiurile drepte sunt trasate prin utilizarea a 3
rulete, folosind teorema lui Pitagora;
 cu instrumente geodezice – în prezent este folosită în exclusivitate stația
totală pentru trasarea topografică a gridului de măsură.
Gridul de măsură poate avea o densitate:

 uniformă – toate celulele gridului au aceeași mărime;
 variabilă – celulele gridului pot avea mărimi diferite (dar acestea trebuie
să fie multiplii ai celei mai mici celule).
53
Valorile uzuale pentru mărimea celulelor gridului sunt:
 10 x 10 m – utilizat în condiții de teren accidentat, cu schimbări
frecvente ale direcției de măsură sau atunci când sunt utilizate
instrumente lente de achiziție și/sau fără data-logger (de exemplu,
magnetometru cu precesie protonică fără data-logger, sau echipament de
măsură a susceptibilității magnetice cu instrumente de tip K-metru);
 20 x 20 m – utilizat în general pentru profilare laterală în electrometrie;
 30 x 30 m – utilizat atât pentru profilare laterală pentru electrometrie cât
și pentru magnetometrie;
 40 x 40 m – utilizat pentru profilare laterală pentru magnetometrie cu
instrumente de mare randament (de ex. magnetometre sau gradiometre
duale sau multisenzor).
Fig. 23. Trasarea gridului de măsură la Moigrad, jud. Sălaj, în imediata

apropiere a castrului roman Porolissum. (inedit, cercetări arheologice conduse
de Coriolan Opreanu, cercetări geofizice Dan Ștefan).
În parcurgea unei celule de grid în arheologie se folosesc următoarele

convenții:
 direcția primei traverse poate fi oricare față de direcția nordului
geografic, dar reprezentarea grafică în coordonate locale prezintă prima
traversă situată sus și orientată de la stânga la dreapta;
 consecința convenției de mai sus este amplasarea originii în colțul din
dreapta sus; aceasta este opusă convenției carteziene care reprezintă
originea în stânga jos; pentru vizualizarea datelor cu ajutorul
54
programelor ce respectă convenția carteziană (de ex. Golden Software
Surfer, Oasis Montaj etc.) este necesară aplicarea unei transformări;
Profilele de măsură pot fi parcurse:

 în aceeași direcție – datele sunt mai ușor de aliniat, dar efortul în teren
este mai mare;
 în direcții alternativ opuse (zig-zag) – timpul și efortul sunt economisite,
dar pot apărea erori de aliniere (stagger) și amplificări ale efectului de
componentă continuă (stripe).
Fig. 24. Procedura standard de parcurgere a unei celule de grid de 20 x 20 m:

a. profilele de măsură sunt orientate în aceeași direcție; b. profilele de măsură
au direcții alternativ opuse (zig-zag).
Fig. 25. Procedura standard de parcurgere a unei celule de grid de 20 x 20 m

pentru un instrument dual sensor.
55
În cazul în care se folosește un instrument dual sensor (de exemplu, un
gradiometru dual), atunci procedura standard rămâne aceeași, dar traversele vor
fi efectuate la un interval dublu față de intervalul de măsură.
Măsurătorile în suprafață pot să fie executate atât prin profile paralele ce
asigură acoperirea uniformă a fiecărei celule din rețea, dar și prin profile radiale
al căror centru corespunde cu centrul celulei din rețea. Alegerea procedurii de
măsură prin profile radiale poate să fie justificată în cazul unor anumite
obiective, cum sunt tumulii, sau în cazul unor structuri arheologice a căror
poziție este anterior cunoscută și care sunt relativ izolate față de alte vestigii
arheologice.
Densitatea de înregistrare de-a lungul fiecărui profil poate să difere în funcție
de metodă, de specificul sitului arheologic studiat și de condiționările
economice. Aceste condiționări vor fi detaliate în următoarele subcapitole.
Pentru moment, este suficient să precizăm că densitatea este rareori mai mică de
1 valoare măsurată / m și poate să ajungă până la 10÷16 valori / m.
Măsurătorile pot fi executate:

 stație cu stație – în acest caz operatorul se oprește la fiecare stație (punct
de măsură) pentru a executa operațiunile de măsurare și înregistrare;
 cvasicontinuu – în acest regim operatorul parcurge profilele fără pauză,
dar instrumentul folosit eșantionează valorile măsurate cu o densitate
prestabilită; acesta este regimul de lucru cel mai des utilizat în prezent;
 continuu – în acest regim operatorul parcurge profilele fără pauză,
instrumentul permiţând un flux continuu de măsură și de înregistrare a
datelor (sau la o viteza de eșantionare extrem de mare).
Achiziția datelor geofizice în manieră nesistematică

Formula cea mai flexibilă de achiziție a datelor geofizice presupune
parcurgerea liberă a suprafețelor ce urmează a fi investigate. În acest caz
instrumentul sau instrumentele geofizice de măsură sunt sincronizate cu unul sau
mai multe receptoare GPS. În faza de procesare, datele înregistrate sunt
interpolate într-un grid cu densitate convenabilă.
Precizia obținută în referențierea spațială a măsurătorilor geofizice depinde
de sistemul de măsură folosit. În cazul în care echipamentele geofizice sunt
sincronizate cu un singur GPS ce operează în mod navigare, precizia în plan este
de ordinul ±5 m în plan și ± 15 m în elevație. Aceasta este o precizie
nesatisfăcătoare pentru majoritatea obiectivelor arheologice. O precizie
centimetrică în plan și ±1 m în elevație poate fi obținută atunci când este utilizat
un sistem compus din cel puțin 2 receptoare GPS, unul folosit ca stație de bază și
celălalt mobil (rover). Modul de lucru al receptoarelor GPS este în acest fel
adaptat pentru înregistrarea datelor transmise de constelația de sateliți din
56
sistemul de poziționare globală. Calculul precis al poziției fiecărei valori
geofizice măsurate este realizat în faza de procesare.
Avantajul principal al achiziției nesistematice a datelor geofizice rezidă în
randamentul foarte bun obținut în acoperirea unor suprafețe mari și posibilitatea
de a concentra prioritar efortul în zonele considerate prioritare. Dezavantajul
principal este produs de acoperirea inegală cu valori măsurate a acestor suprafețe
(subsampling și oversampling). În plus, rezultatele obținute deformează puternic
geometria anomaliilor măsurate. Tehnica este de aceea des utilizată acolo unde
se dorește, în primul rând, detectarea unor situri arheologice necunoscute sau a
unor structuri de dimensiuni medii și mari și nu este recomandată pentru studii
de detaliu.
Schmidt, Armin., 2002. Geophysical Sala, R., Garcia, E., Tamba, R., 2012.
data in archaeology: a guide to good Archaeological Geophysics – From
practice. Oxbow Books. Basics to New Perspectives,
Archaeology, New Approaches in
Jones, D.M., (ed.), 2008. Geophysical Theory and Techniques, NTECH Open
Survey in Archaeological Field Access Publisher
Evaluation. Swindon: English Heritage.
http://www.english- Milson, J., Eriksen, A., 2011. Field
heritage.org.uk/publications/geophysica Geophysics, ed. a IV a. Wiley-
l-survey-in-archaeological-field- Blackwell.
evaluation/geophysics-guidelines.pdf
57
58
Prelucrarea datele magnetometrice utilizate în arheologie este o etapă
esențială prin care măsurătorile din teren sunt transformate într-o manieră
controlată, cu ajutorul unor algoritmi matematici riguros definiți. Obiectivele
avute în vedere în procesul de prelucrare a datelor magnetometrice sunt:
evidențierea caracteristicilor relevante pentru interpretare și diminuarea efectelor
nedorite generate de zgomot, de limitele instrumentale sau de erorile de operare.
Implementarea algoritmilor de procesare este realizată în prezent aproape
integral prin mijloace informatice.
Imediat după achiziția lor, datele magnetometrice sunt evaluate prin diferite
tehnici de vizualizare. Aceste proces de vizualizare este reluat mai apoi la finalul
fiecărei secvenţe de prelucrare a datelor geofizice.
Pentru cazurile în care dispunem de un număr limitat de valori
magnetometrice măsurate este suficientă vizualizarea efectivă a acestor valori,
prezentate eventual într-o formă tabelară. Atunci când seturile de date
disponibile au dimensiuni, este necesară aplicarea tehnicilor de vizualizare
grafică. În acest caz, datele înregistrate sunt redate sub forma unor profile (1D),
hărţi (imagini 2D) sau prin proiecții axonometrice și/sau vederi tridimensionale.
Pentru fiecare valoare înregistrată (sau interval de valori) se asociază o culoare
sau o nuanţă de gri. Variaţiile de culoare sau de nuanţe de gri din imaginile
obţinute reflectă variaţiile proprietăţilor geofizice ale structurilor naturale şi
antropice din subsol, permiţând astfel identificarea şi caracterizarea anomaliilor
magnetice.
De cele mai multe ori, simpla asociere printr-o funcţie lineară între valorile
magnetice înregistrate şi culori sau nuanțe de gri nu permite observarea (tuturor)
59
contrastelor utile din teren şi caracterizarea acestora. De aceea, este necesară o
ajustare a parametrilor de vizualizare, ajustare care poate fi considerată în ultimă
instanță tot o prelucrare a datelor geofizice, dar care nu modifică setul de date
vizualizat.
Pentru cazul studiului magnetometric al siturilor arheologice este de aşteptat
ca o parte din anomaliile identificate să fie generate de către structuri și obiecte
produse de comunitățile umane din trecut, vestigii aflate acum într-un stadiu mai
mult sau mai puțin avansat de degradare.
Imaginile finale sunt referenţiate topografic realizându-se în acest fel
corespondenţa între anomaliile identificate analitic şi coordonatele lor reale din
teren.
Tehnici de vizualizare
 vizualizarea individuală a valorilor magnetice;
 reprezentare prin profile unice sau succesive;
 reprezentare prin linii de nivel (izolinii, contour map);
 reprezentare prin tonuri de gri sau paletă de culori (image map);
 reprezentare prin tehnici de umbrire (shaded relief map);
 reprezentare 3D prin proiecții axonometrice sau vederi.
Procedee de ajustare a parametrilor de vizualizare

 corecţii geometrice;
 eliminarea valorilor extreme (Clip, Despike);
 modificare gamei dinamice (Compresia, Corecţie Gamma etc.);
 eliminarea componentelor continui sau a variațiilor de tip rampă
(Destripe, Zero Mean Traverse, Detrend).
Aplicaţii software destinate achiziţiei şi prelucrării datelor

magnetometrice în arheologie
 Vizualizarea datelor geofizice poate fi realizată și cu ajutorul unor
aplicații software comerciale. Unele dintre acestea sunt larg utilizate și
în alte domenii ale geofizicii aplicate, în special pentru vizualizarea și
prezentarea datelor. Alte aplicații provin din alte domenii în care
prelucrarea datelor joacă un rol important, în special din GIS și
geostatistică. Există bineînțeles și aplicații software dezvoltate special
pentru prelucrarea datelor geofizice pentru arheologie, dar numărul
acestora este limitat.
 Surfer – dezvoltat de către Golden Software. Este una din soluțiile
standard pentru interpolarea și vizualizarea datelor geofizice. Permite
aplicarea transformărilor de bază asupra datelor.
 Oasis Montaj – dezvoltat de către Geosoft. Alături de Surfer, Osais
Montaj este soluția standard pentru interpolarea, combinarea și
vizualizarea datelor geofizice. În plus, un sistem flexibil de
60
implementare a unor module noi (development kit), pus la dispoziție
către terți dezvoltatori, a permis realizarea de module geofizice
specializate ce folosesc capabilitățile grafice și de gestionare a
informației din Oasis Montaj.
 Geoplot – aplicație dezvoltată de către Geo-Scan Research. Geoplot a
fost prima aplicație software specializată pentru vizualizarea, corectarea
și procesarea datelor geofizice pentru arheologie, fiind și acum un
standard în acest domeniu.
 ArchaeoSurveyor – aplicație dezvoltată de către DW Consulting,
specializată pentru arheologie. Suportă importul de date direct din cele
mai comune instrumente geofizice specializate pentru arheologie.
Dispune de un set complet de corecție a erorilor geometrice de achiziție.
Aplicarea algoritmilor de procesare nu afectează datele inițiale,
prelucrările fiind implementate printr-o stivă (stack). Cu toate că este o
aplicație software complexă și matură, cu o certă utilitate în activitatea
de cercetare geofizică pentru arheologie, Archeosurveyor se dovedește
uneori instabilă (bug-uri, blocaje) în exploatarea de zi cu zi.
 Snuffer – aplicație freeware specializată pentru arheologie. Snuffer s-a
aflat mulți ani într-un stadiu incipient de dezvoltare, dar ultimele
versiuni ale aplicației asigură un minim de funcții de vizualizare,
corectare și prelucrare a datelor geofizice pentru arheologie, fiind relativ
stabil în timpul utilizării.
 ArchaeoFussion – eplicație experimentală dezvoltată de către echipa
condusă de către Prof. Keneth Kvamme. Dispune de numeroase facilități
de vizualizare și prelucrare a datelor geofizice. ArcheFussion a fost
proiectată și dezvoltată pentru a facilita integrarea datelor geofizice
multisenzor cu date spațiale.
 SAGA-GIS – aplicație open source (sub licență FOSS) dezvoltată de
către comunitatea reprezentată de către SAGA User Group Association.
Numele alicației este acronim pentru System for Automated
Geoscientific Analyses. Este o aplicație dedicată analizei geostatistice ce
poate fi utilizată cu bune rezultate în vizualizarea datelor 2D și 3D
disponibile în format grid. În plus, sunt disponibili numeroși algoritmi
de prelucrare și filtrare a datelor.
Filtrarea este o transformare aplicată datelor geofizice caracterizată de

eliminarea sau atenuarea unei părți dintre datele măsurate. Filtrarea poate să fie
făcută:
 în domeniul de măsură – filtru blur (echivalent cu un filtru trece jos),

filtru sharp (echivalent cu un filtru trece sus) etc;
61
 în domeniul frecvență – de exemplu, filtru notch, construit în domeniu
frecvență pe baza unui filtru eliptic Buterworth.
Tehnici variate de prelucrare a datelor magnetometrice, precum și integrarea

acestora cu date înregistrate prin alte metode geofizice și/sau date topografice,
vor fi expuse pe parcursul derulării prezentului curs, cu un special accent pe
latura practică a aplicării acestor tehnici.
Fig. 26. Datele originale, neprelucrate, achiziționate într-un sit arheologic.
Fig. 27. Exemplu de aplicare a filtrului Destripe și echilibrarea scalei de culori

pentru a evidenția variațiile magnetice locale, pe datele din fig 26.
62
Filtrul Destripe (zero mean traverse) – are rolul de a estompa anomaliile
liniare. Cel mai adesea, micile erori de calibrare între senzori (în cazul
magnetometrelor duale sau cu mai mulți senzori) creează un efect de liniere în
cazul parcurgerii gridului în zigzag. Alteori liniile de arătură pot crea un zgomot
magnetic de fond prea puternic, ce diminuează vizibilitatea anomaliilor de
interes arheologic. În același timp, dacă anomalii magnetice liniare de interes
arheologic, cum ar fi zidurile, sunt investigate prin profile magnetice paralele,
ele vor fi de asemenea estompate.
Filtrul Destagger – are rolul de a elimina greșelile de operare de tipul

nesincronizării pasului pe ruletă cu intervalul de înregistrare al gradiometrului.
Acest filtru reprezintă o corecție geometrică ce adaugă sau șterge eroarea de
distanță, plasând înregistrarea într-o poziție corectată.
Fig. 28. Exemplu de aplicare a filtrului Destagger pe cele două griduri din
dreapta imaginii (fig. 26), respectiv, scăderea unui interval de măsură (în cazul
nostru de 25 cm) în ambele sensuri de deplasare.
Interpolare – uniformizează datele înregistrate prin calcularea unui model

de variație locală și creează date noi (sau elimină) după acest model, îndesind
practic rețeaua de măsură în scopul obținerii unor hărți în care gradientul de
culoare este contopit și variază natural, fără întreruperi bruște.
63
Clip – elimină valorile extreme ale înregistrărilor care determină
aglomerarea înregistrărilor în centrul scalei și nediferențierea detaliilor.
a.
b.
Fig. 29. Comparație între ipostaze ale datelor magnetometrice (datele au fost
asamblate și corectate geometric cu filtrele Destripe și Destagger, apoi s-a
aplicat un algoritm de interpolare) reprezentate în aceeași scală de culori: a. în
toată dinamica intervalului înregistrat, apoi, prin aplicarea unui algoritm Clip,
doar valorile medii (b).
64
a.
b.
Fig. 30. Comparație între diagramele valorilor gradientului magnetic vertical

înregistrate pentru un sit arheologic: a. toată gama dinamică; b. după aplicarea
unei prelucrări Clip.
Pentru cititorii cu o pregătire tehnică exploration for buried antiquities. În

avansată Geophysics, 57, p. 1004.
Ciminale, M., Loddo, M., 2001. Lucrări clasice
Aspects of magnetic data processing. Scollar, I., Weidner, B., Segeth, K.,
Archaeol. În Prospect, 8, p.239–246. 1986. Display of archaeological
Blanchet, G., 2006. Digital signal and magnetic data. În Geophysics, 51, p.
image processing using Matlab. 623–633.
London: Wiley-ISTE Ltd. Telford, W.M., Geldart, L.P., Sheriff,
Tsokas, G.N., 1992. Two-dimensional R.E., 1990. Applied Geophysics.
inversion filters in magnetic Cambridge University Press.
prospecting: Application to the
65
66
Eforturile depuse în teren în etapa de achiziție, continuate mai apoi prin
aplicarea unor procedee complexe de prelucrare, converg către un obiectiv final,
acela ca printr-o interpretare calificată a datelor geofizice să se formuleze
ipoteze sau certitudini referitoare la comunitățile umane din trecut și la relația
acestora cu mediul natural.
Departe de a fi o simplă succesiune: achiziție → procesare → interpretare,
procesul cognitiv dezvoltat presupune multe reveniri, formulări și testări de
ipoteze, fiind permanent ajustat prin evaluări și reevaluări metodologice. Din
acest motiv, principiile de interpretare expuse în prezentul capitol sunt strâns
legate de conceptele dezvoltate în capitolele anterioare. Demersul este totodată
continuat în manual, în capitolul următor, capitol care este destinat definirii de
strategii complexe în cercetarea geofizică pentru arheologie.
Pentru domeniul particular al arheologiei, interpretarea datelor geofizice nu
se detașează semnificativ de problematica general valabilă pentru geofizica
aplicată, problematică elocvent expusă de către Acad. Prof. Dr. Liviu
Constantinescu:
”Atât detectarea şi identificarea cât şi descifrarea şi interpretarea
mesajelor Pământului reprezintă operaţii dificile, prin problemele fizico-
matematice, tehnico-instrumentale şi geonomico-conceptuale pe care le
pun şi se cer rezolvate. Cele mai delicate şi complicate dintre acestea
sânt, în particular, două: problema raportului dintre semnalul util şi
zgomotul perturbant, de care se leagă operaţia detectării şi identificării
mesajelor Pământului, şi problema inversă a geofizicii, în ansamblu, care
se pune în cadrul operaţiei de descifrare şi interpretare a acestora.”
(Constantinescu 1974).”
67
O altă problemă este aceea de a răspunde la întrebarea: ce semnifică
”mesajele” din subsol? Legătura dintre date și structuri arheologice este evident
indirectă. Problema este comună pentru toate domeniile geofizicii aplicate:
”… metodele geofizice nu permit în general să se obțină rezultate
directe. Se înțelege prin aceasta că, de exemplu, pe baza rezultatelor
geofizice nu se poate afirma că într-o anumită zonă există un zăcământ
de petrol sau de gaze”. (…)”
„Interpretarea geologică explică rezultatele prospecțiunii în termeni
geologici, făcând apel la cunoașterea relațiilor dintre fenomenele fizice
măsurate, a proprietăților fizice ale rocilor, precum și a naturii și
caracteristicilor geologice, într-un anumit sector al scoarței pământului.”
(Găvat et al. 1973)”
Prin analogie putem să păstrăm și pentru tema noastră distincția dintre
interpretarea geofizică, ce construiește relația date ↔ modele geofizice, și
interpretarea de natură arheologică, ce explică rezultatele geofizice în termeni
arheologici.
La cele de mai sus trebuie să mai reamintim o importantă verigă. Datele
geofizice înregistrate la suprafață nu sunt direct legate de cultura materială din
trecut. Ele sunt, de fapt, un răspuns al stadiului actual, mult distorsionat, al
acestei culturi materiale. Pentru a interpreta, de exemplu, un context geofizic dat
drept un mormânt de incinerație cu ardere pe loc, din epocă romană, nu este
suficientă doar o bună cunoaștere a tipologiei monumentelor funerare romane.
Este necesară totodată și o bună intuiție asupra transformărilor ce au afectat de-a
lungul mileniilor acest tip de structuri. Această ultimă problemă întărește odată
în plus necesitatea ca interpretarea geofizică să fie însoțită de interpretarea
arheologică, pe parcursul explicării rezultatelor studiilor geofizice.
Interpretarea calitativă se bazează pe recunoașterea unor structuri

arheologice prin analogia vizuală dintre reprezentările grafice ale datelor
geofizice (profile, hărți 2D, vizualizări 3D) și reprezentările grafice rezultate în
procesul de documentare a cercetării arheologice (secțiuni verticale, orizontale și
vederi). Interpretarea calitativă este, de fapt, un proces complex prin care unui
model geofizic i se caută echivalent într-o serie de construcții mentale definite în
termeni arheologici, care la rândul lor au fost definite pornind de la structuri ce
vor fi existat cândva în lumea reală. De exemplu, pentru o anomalie magnetică
sau electrică, rectangulară, se caută echivalent în planul arheologic al unei clădiri
aflată în stadiu de ruină, care la rândul său este o reflectare a unei clădiri reale
din trecut. Ca orice formă de raționament bazată pe uzul extensiv al unor modele
există avantajul rafinării interpretării pe măsură ce experiența cercetătorului este
mai bogată și există totodată riscul interpretărilor eronate prin clasificarea
68
rezultatelor geofizice în acord cu un repertoriu limitat de modele arheologice. În
plus, comoditatea interpretării calitative poate să diminueze recursul la mijloace
cantitative de estimare și interpretare. Trebuie spus că, în mod tradițional,
interpretarea datelor geofizice pentru arheologie este predominat calitativă.
În această categorie pot fi incluse toate procedeele de interpretare care se

bazează pe extragerea caracteristicilor fizice ce descriu mediul investigat, pe
baza valorilor numerice ale datelor geofizice măsurate. Metodele de estimare a
adâncimii pentru structurile investigate magnetometric (metoda semilungimii de
undă, metoda lui Peter, deconvoluția Euler) sau estimarea adâncimii pentru
măsurătorile georadar prin utilizarea unei valori medii a permitivității electrice a
mediului cercetat sunt doar câteva exemple.
În numeroase situații această abordare interpretativă se bazează pe asumarea
unor simplificări referitoare la contextul arheologic cercetat.
Avantajele și limitele atinse în aplicarea metodelor geofizice în arheologie

pot fi mai bine înțelese pe baza unor modele ce reproduc sintetic răspunsul care
ar putea fi obținut din măsurători geofizice asupra unor structuri arheologice
reprezentate simplificat. Vom exemplifica pentru magnetometrie. Modelele
magnetice prezentate au fost realizate cu ajutorul aplicației software Potent
dezvoltată de către Geophysical Software Solution din Australia.
Vom analiza mai întâi structuri arheologice adâncite simple, de tipul gropilor
de mici dimensiuni. Așa cum am văzut, gropile conțin cel mai adesea o
umplutură ce se diferențiază printr-un contrast de susceptibilitate magnetică de
matricea solului. Uzual, acest contrast este pozitiv, dar de mică intensitate.
Formele în care au fost săpate gropile sunt extrem de diverse, cu toate că este
posibilă o clasificare a acestor forme pe criterii funcționale, culturale și
cronologice. O estimare acceptabilă a răspunsului magnetic pentru unele dintre
gropi se poate face pe baza analogiei cu o sferă ce conține un număr foarte mare
de particule cu susceptibilitate magnetică diferită (cel mai adesea mai ridicată)
față de solul din exteriorul gropii. Putem considera că o astfel de sferă este
uniform magnetizată.
Limita de detectare a structurilor arheologice

Cele mai numeroase tipuri de gropi (cele rămase de la parii de susținere ai
locuințelor, gropile utilizate pentru exploatări de material de construcție, gropile
de mormânt și chiar gropile menajere etc.) oferă un contrast de susceptibilitate
redus. Valorile uzuale pentru Δk sunt de ordinul 0.3÷0.5 x 10-3 SI. Bazându-ne
pe idealizarea propusă mai sus, putem calcula ușor momentul magnetic și
69
intensitatea maximă a anomaliei aproximată printr-o sferă cu un diametru
comparabil.
Vom alege valori tipice pentru o groapă de par de locuință cu diametru D =
0.3 m, contrastul de susceptibilitate dk = 0.4 x 10-3 SI. Presupunând că groapa se
conturează după primii 0.15 m și că măsurătorile se fac în imediata apropiere a
solului (0.2 m), rezultă o distanță între centrul gropii și senzorul
magnetometrului d = 0.5 m. Dacă alegem câmpul magnetic ambiant B = 48 000
nT și considerăm scenariul cel mai favorabil în care sfera ce aproximează groapa
de par de locuință este vertical magnetizată (i=900), obținem o intensitate
maximă a anomaliei:
Fmax = 0.3456 nT
Evident, câmpul magnetic ambiant nu este vertical și prin aceasta

intensitatea anomaliei unei gropi tipice va fi mai mică. Mai mult, pentru gropi ce
se conturează la adâncimi mai mari, pentru înălțimi de măsură mai mari sau
pentru contrast de susceptibilitate mai mic, toate acestea fiind scenarii frecvente,
vom obține valori și mai mici. Practic, intensitatea anomaliilor magnetice
produse de gropile de mici dimensiuni care nu conțin metale sau materiale cu
remanență trebuie plasată undeva în domeniul 50÷100 pT. La acest nivel,
detectarea magnetică a gropilor de mici dimensiuni începe să fie limitată de
sensibilitatea și stabilitatea instrumentelor de măsură. Magnetometrele cu
precesie protonică nu pot să asigure acest nivel de sensibilitate. Magnetometrele
fluxgate, cu pompaj optic și Overhauser au sensibilitatea nominală cu
aproximativ. un ordin de mărime mai bună, dar nu trebuie să uităm că
problemele de calibrare derivă termică, aliniere față de axa de măsură (la
senzorii fluxgate) diminuează în condiții practice de exploatare această
sensibilitate.
În concluzie, putem observa că detectarea magnetică a unor importante
structuri se află la limita posibilităților magnetometrelor uzual folosite în
arheologie și în aplicații de mică adâncime. Există autori care privesc această
problemă cu un optimism mai accentuat (Evans, Heller 2003) sau mai ponderat
(Schmidt 2007). Nu trebuie pierdut din vedere că raționamentul de mai sus a fost
idealizat, prin ignorarea zgomotului din mediul ambiant, lucru care în practică
nu poate fi acceptat, sursele utile de semnal fiind cel mai adesea mascate de
surse nedorite, mai puternice. Din experiența autorului, zgomotul magnetic
produs de matricea solului (fără a lua în considerare obiectele metalice și
materialele de construcție fragmentare ce se întâlnesc la suprafață) este cel puțin
de ordinul a ±3 nT/m.
Detectarea unor structuri de dimensiuni mai mari este ușurată de contrastele
geofizice de amplitudini mai mari produse de către acestea. De exemplu, zidurile
construite din materiale durabile (piatră, cărămidă, chirpici ars secundar etc.)
produc contraste geofizice mult mai ușor de desprins din zgomotul ambiant. În
plus, forma lineară, caracteristică acestora, precum și modul în care se compun
mai multe anomalii lineare (ziduri), sugerând planul unor clădiri, sunt indicii
70
importante în procesul de interpretare. Acest lucru este valabil, nu doar pentru
investigația magnetometrică, dar și pentru alte metode geofizice. Din punct de
vedere electric, de exemplu, zidurile se comportă ca un obstacol pentru
deplasarea sarcinilor electrice generând, în consecință, anomalii pozitive în
măsurătorile de rezistivitate.
Zidurile construite din rocă sedimentară generează cel mai adesea anomalii
magnetice negative. Mai rar, sunt întâlnite ziduri construite din roci eruptive ( ce
produc la suprafață anomalii intens pozitive (50 nT sau mai mult). Limita de
separare dintre ziduri și mediul ambiant determină modificarea vitezei de
propagare a undelor electromagnetice generând reflexii ce pot fi detectate prin
metoda georadar.
Fig. 31. Isaccea, jud. Tulcea. Contrast de rezistivitate generat de un zid aflat la
est de zidul de incintă al cetății romano-bizantine de la Noviodunum (inedit,
cercetări arheologice conduse de Florin Topoleanu şi Aurel Stănică, măsurători
geofizice conduse de Dan Ștefan).
Fig. 32. Isaccea, jud. Tulcea. Reflexii ale undelor electromagnetice generate de
două ziduri aflate la est de zidul de incintă al cetății romano-bizantine de la
Noviodunum (inedit, cercetări arheologice conduse de Florin Topoleanu şi
Aurel Stănică, măsurători geofizice Dan Ștefan.
Fortificațiile preistorice produc, în general, contraste geofizice suficient de

puternice pentru a fi detectate cu ușurință, chiar atunci când există diferite
categorii de perturbații în sol. În figura următoare este ilustrat contrastul
magnetic apreciabil generat de sistemul de fortificare preistoric de la Medieșu
Aurit -”Cioncaș”, din jud. Satu Mare. În acest caz sunt vizibile numeroase
fragmente magnetizate remanent ce provin probabil din dezintegrarea valului
71
incendiat. Pe un aliniament interior sunt vizibile anomalii lineare ce pot fi puse
în legătură cu șanțul (dublu) al sistemului de fortificare.
Fig. 33. Medieșu Aurit – Cioncaș, jud. Satu Mare. Contrast magnetic produs de
o fortificație preistorică (Marta, Ștefan 2011)
În urma acestei analize putem concluziona că sensibilitatea instrumentală nu

este decât o componentă ce condiționează detectarea structurilor arheologice.
Atunci când dimensiunile acestor structuri devin comparabile cu diversele
categorii de turbații prezente în sol (sistemul radicular al plantelor, excavații
produse de animale, lucrările agricole etc.), detectarea acestora devine dificilă
sau chiar imposibilă.
72
Pe de altă parte, structurile de mari dimensiuni și/sau care generează
contraste foarte puternice (de ex. magnetizare remanentă) se detașează net de
zgomotul ambiant, fiind posibilă detectarea și caracterizarea acestora.
O altă problemă uzuală este estimarea limitei de separație a metodei

magnetice pentru diverse structuri arheologice. Rezultanta perturbațiilor
câmpului magnetic produs de două sau mai multe obiecte învecinate este
convoluția perturbațiilor individuale. Atunci când aceste obiecte sunt situate la o
distanță euclidiană mai mică de o anumită limită nu mai este posibilă distincția
grafică (pe profil sau în plan) dintre obiecte. În figura următoare este redat
răspunsul magnetometric pentru un model geofizic compus din două gropi.
a.
b.
c.
d.
Fig. 34. Răspunsul magnetic provocat de două gropi aproximate prin 2 sfere
uniform magnetizate: a. câmpul magnetic total; b. prima derivată a componentei
verticale a câmpului magnetic; c. semnalul analitic (pseudo-gravitație);d.
poziția sferelor magnetizate.
În cazul vizualizării în plan (2D), la scară largă, distincția dintre cele două
sfere este și mai greu de făcut.
73
Fig. 35. Răspunsul
magnetic provocat
de două gropi
aproximate prin 2
sfere uniform
magnetizate:
a) câmpul magnetic
total;
b) prima derivată a
componentei
verticale a câmpului
magnetic;
c) semnalul analitic
(pseudo-gravitație).
74
uniform magnetizate, detaliu.
Un alt factor ce influențează limita de separație este distanța dintre sursa de

perturbație a câmpului magnetic și senzorul (sau senzorii) de măsură. Acest
lucru poate fi observat în modelul prezentat în figura următoare:
Fig. 37. Răspunsul magnetic provocat de două grupuri a câte două gropi
aproximate prin sfere uniform magnetizate; adâncimi diferite.
75
Separarea pe verticală poate fi îmbunătățită prin filtrarea în domeniul
frecvență, prin utilizarea primei derivate a componentei verticale sau prin
utilizarea metodelor de continuare în sus sau în jos. Utilizarea unora dintre
metode, cum ar fi: continuarea în sus sau derivatele de ordin mai mare poate să
conducă la soluții instabile din punct de vedere matematic și să creeze rezultate
geofizice marcate de prezența unor anomalii ce nu au corespondent în teren.
Rezoluția pe orizontală poate fi îmbunătățită prin utilizarea derivatelor
componentelor orizontale, prin filtrarea în frecvență sau prin utilizarea tehnicilor
de reliefare.
Completarea datelor de observație geofizică cu informații obținute în afara

cadrului de achiziție a datelor permite formularea constrângerilor în cazul
soluțiilor de parametrizare folosite în modelarea geofizică inversă.
O altă clasă de tehnici de limitare a ambiguității adresează problema
îmbunătățirii raportului semnal-zgomot. Pentru magnetometrie, putem menționa
selectarea unei configurații de măsură de tip gradiometru, stabilirea unei înălțimi
reduse de scanare (de ex. 0.2 m), eliminarea deșeurilor metalice din suprafețele
ce urmează a fi investigate etc.
Există desigur și surse de ambiguitate ce sunt produse chiar de natura
structurilor arheologice cercetate. De exemplu, cu toate că zidurile generează
contraste semnificative față de mediul ambiant, la partea superioară a acestora se
află adesea un strat consistent de dărâmătură care maschează semnalul util.
Detectarea acestor ziduri va fi o operație dificilă dacă prospectarea se face, de
exemplu, prin magnetometrie sau prin metoda profilării de rezistivitate.
Rezultate mai bune pot fi obținute în acest caz prin tomografia de rezistivitate
electrică.
O categorie distinctă de tehnici destinate limitării ambiguității cercetărilor

geofizice se bazează pe integrarea seturilor de date colectate prin mai multe
metode geofizice sau chiar combinarea datelor geofizice cu cele puse la
dispoziție de alte discipline de studiu. Integrarea datelor poate fi realizată printr-
o largă paletă de soluţii, de la cele mai simple până la abordări sofisticate,
reunite generic sub numele de data fusion, cel mai adesea integrate în platforme
GIS complexe.
Există o varietate de tehnici statistice sau tehnici de blending și/sau overlay
și/sau utilizare diferențiată a canalelor de culoare ce pot fi utilizate pentru
combinarea datelor geofizice ce provin de la tipuri diferite de senzori (Kvamme
2007). Integrarea datelor poate fi privită ca o etapă a prelucrării datelor, dar mai
ales ca o strategie de interpretare.
76
Un exemplu simplu este ilustrat în figura următoare prin cercetările realizate
în 2011 la Slava Rusă, în incinta cetății romane ipotetic identificate cu (L)Ibida.
Fig. 38. Integrarea datelor geofizice în proiectul de cercetare de la Slava Rusă,

jud. Tulcea, în incinta cetății romane ipotetic identificate cu (L)Ibida. În acest
caz, harta magnetică este mixată tridimensional cu profile de tomografie de
rezistivitate. Existența unei clădiri de mari dimensiuni, potențial identificată
prin anomaliile liniare din harta magnetică, este confirmată prin tomografia de
rezistivitate electrică (inedit, cercetări în teren Eugen și Alexandra Teodor,
măsurători geofizice conduse de Dan Ștefan)
77
Marta, L., Ștefan, D., 2011. Ștefan, D., 2009. Geophysics as an Aid
Geophysical survey in the Bronze Age in Funerary Site Interpretation. În
Settlement from Medieșu Aurit- Mousaios, XIV, p. 175–185.
”Ciuncaș”, Satu Mare County. În
Becker, H., Fassbinder, J.W.E.,
Măgureanu, D., Măndescu, D., Matei,
S. (ed.) Archaeology: Making of and (2001). Magnetic Prospecting in
Practice. Studies in Honor of Mircea Archaeological Sites, În seria ICOMOS
Babeş at His 70 Anniversary, p. 363– Monuments and Sites VI, Munchen
372. Piteşti: Ordessos. Henry, E., 2011. A Multistage
Kvamme, K., 2007. Integrating Geophysical Approach to Detecting and
Multiple Geophysical Datasets. În Interpreting Archaeological Features at
Remote Sensing in Archaeology. p.
the LeBus Circle, Bourbon County,
345–374.
Kentucky. În Archaeological
Prospection, 18, 4, p. 231-244.
78
În prospectarea magnetometrică a zăcămintelor de minereuri se practică
adaptarea procedurilor de achiziție la sol la nivelul de detaliu necesar și posibil a
fi atins, în funcție de scara la care se desfășoară investigația. Distingem astfel
cazul ridicărilor regionale (cu puncte de observație la sute de metri sau chiar
kilometri), de semidetaliu (zeci sau sute de metri între punctele de observație),
de detaliu sau mare detaliu (distanțe de ordinul metrilor sau al zecilor de metri
între punctele de observație) (Botezatu et al. 1976). Și în cazul cercetărilor
geofizice pentru arheologie este necesară o astfel de distincție, chiar dacă
suprafețele investigate sunt cu mai mult de un ordin de mărime mai restrânse,
nivelul de detaliu fiind, în consecință, mult mai ridicat. Practic, putem opera cu o
divizare pe trei domenii: microregiune, sit și detaliu de sit arheologic. Fiecare
dintre aceste domenii vor fi discutate atât din perspectiva investigației
magnetometrice, cât și în relație cu alte posibile metode geofizice.
Studii geofizice la nivel de microregiune
Siturile arheologice sunt întotdeauna o componentă a unui ansamblu natural

mai larg pe care îl denumim microregiune. Studiul geofizic al siturilor
arheologice în relație cu mediul natural necesită abordări distincte în procesul de
79
achiziție a datelor. O problematică înrudită este aceea a studiilor geofizice
adresate unor situri arheologice complexe ce se întind pe suprafețe foarte mari.
Ambele clase de probleme vor fi analizate în această secțiune.
Este evident că aplicarea la scară largă a metodelor geofizice este
condiționată de un nivel minim al productivității operațiunilor de achiziție a
datelor din teren, criteriul eficienței fiind de aceea prioritar în cercetarea
geofizică la nivel de microregiune.
Pentru măsurătorile în câmp deschis este preferată utilizarea
magnetometrelor de ultimă generație, cu cicluri rapide de măsură și cu cel puțin
două grupe de senzori. Acestui deziderat îi corespund gradiometrele realizate în
tehnologie fluxgate. Dacă măsurătorile sunt executate în baza unui grid, pot fi
ușor înregistrate date de pe o suprafață de 1 Ha într-o singură zi de lucru. Dacă
este necesară executarea măsurătorilor în zone împădurite, soluția optimă este
asigurată de magnetometre cu o singură grupă de senzori.
La nivel de microregiune, propspecțiunea magnetometrică poate fi însoțită
de investigații prin metode geofizice cu o eficiență similară, bazate pe principiul
inducției electromagnetice. Echipamentele geofizice de măsură prin inducție
electromagnetică măsoară și înregistrează conductivitatea aparentă a solului
și/sau susceptibilitatea magnetică (de exemplu, conductivimetrul de inducție
electromagnetică EM38 de la Geonics – cu aplicații tot mai răspândite și în
caracterizarea geofizică a solurilor pentru agricultură). Eficiența de achiziție a
datelor de inducție electromagnetică poate fi similară cu a celor obținute prin
magnetometrie, dar rezoluția generală este mai scăzută. Complementaritatea
informațiilor geofizice asigurată prin utilizarea combinată a măsurătorilor
magnetometrice și a celor de inducție electromagnetică oferă, în scest fel, o bază
mai largă de informații instrumentale, contribuind la o mai bună caracterizare a
vestigiilor arheologice din subsol.
Georeferențierea seturilor de date este asigurată fie prin înregistrarea
topografică a gridului de măsură, fie prin sincronizarea măsurătorilor geofizice
cu date GPS (sincronizarea poate fi asigurată prin protocol NMEA sau prin alte
metode, datele pot fi apoi post-procesate cu sau fără corecții diferențiale).
Studiile geofizice realizate la scară largă în scopuri arheologice se pot
număra printre beneficiarii cei mai importanți ai metodelor de achiziție a datelor
bazate pe platforme mecanizate purtătoare de senzori. Aceste platforme, tractate
de obicei mecanizat, pot să asigure măsurători pe suprafețe de aprox. 100 Ha/zi.
Cele mai complexe platforme sunt construite în configurație multisenzor.
Măsurătorile magnetometrice sunt în acest fel acompaniate, de exemplu, de
măsurători de electrometrie. Poziția spațială a valorilor geofizice măsurate este
înregistrată prin sisteme GPS diferențiale.
În viitorul imediat este de așteptat o utilizare din ce în ce mai frecventă a
sistemelor de teledetecție de mică altitudine, compuse din sisteme de senzori
optici și geofizici montați pe platforme aeropurtate în configurație multicopter
(UAV – Unmanned Aerial Vehicle). În acest fel, investigațiile geofizice pentru
80
arheologie ar putea fi extinse la nivelul mai multor microregiuni sau chiar la
nivel regional.
Studii geofizice
Studii geofizice Studii geofizice
la nivelul sitului
de detaliu la scară largă
arheologic
Aria de 1÷100 m2 100÷50 000 m2 50 000÷1 000 000
aplicare m2
Etapa de În timpul Preced săpăturile Simultan cu
cercetare în săpăturilor arheologice cercetarea
care sunt arheologice arheologică de
folosite suprafață
metode
geofizice
- Achiziția poate fi - Control - Control
repetată în același topografic riguros topografic
Particularități perimetru, pe - De preferat - Integrare GIS
măsură ce săpătura integrare GIS
avansează
- Măsurători - Măsurători - Măsurători
magnetice (mare magnetice magnetice– T, ΔZ
densitate) – T, ΔZ, (densitate medie) – - Măsurători
k (în special pe T, ΔZ, k (în special electrice
profile) pe profile) - Măsurători
- Măsurători - Măsurători electromagnetice –
Metode
electrice – Twin, electromagnetice – k, σ
aplicate și
PP, DD, WS k, σ ERT (2D, doar
mărimi
(lateral mapping), - Măsurători pentru verificare)
geofizice
ERT (0.25 cm electrice – Twin, - Măsurători
măsurate și
distanță între PP, DD, WS georadar (200÷500
înregistrate
electrozi); (lateral mapping) , Mhz)
- Măsurători ERT (2D, 2.5D,
georadar (>750 3D)
Mhz) - Măsurători
- Detector de georadar (400÷750
metale Mhz)
Tabel 1. Strategia de achiziție a datelor geofizice în funcție de mărimea ariei

investigate.
81
Studii geofizice la nivelul sitului arheologic
Cele mai multe dintre proiectele de cercetare geofizică pentru arheologie au
fost destinate identificării și caracterizării structurilor arheologice aflate în
interiorul unor limite spațiale relativ bine cunoscute prin cercetări anterioare și
convențional acceptate. O problematică înrudită este aceea a (re)definirii
limitelor unui sit arheologic cu o precizie mai bună decât cea oferită de
cercetările arheologice de suprafață și în mod mai eficient decât excavația
arheologică.
Suprafețele investigate geofizic pentru această clasă de probleme sunt
cuprinse între câteva sute de metri pătrați și câteva hectare. Strategia de lucru în
teren este, în consecință, orientată atât spre obținerea de rezultate precise, cât și
spre eficientizarea procesului de măsurare și înregistrare a datelor. Cercetările
geofizice se pot desfășura la scara unui sit arheologic simultan cu săpătura, dar
cel mai adesea măsurătorile geofizice preced excavațiile. Acesta este nivelul în
care toate metodele geofizice își pot aduce contribuția la o mai bună
caracterizare a subsolului, la înțelegerea evoluției sitului arheologic și la
studierea non-distructivă a vestigiilor arheologice.
Măsurătorile magnetometrice de câmp total și, mai nou, cele de gradient
magnetic vertical își găsesc un câmp clasic de aplicare la scara sitului
arheologic, dar lipsa unei rezoluții clare pe verticală și existența factorilor
perturbatori diminuează avantajele oferite de sensibilitatea ridicată și eficiența
crescută a echipamentelor de ultimă generație. Pentru acest tip de aplicații este
de preferat ca măsurătorile magnetice să fie însoțite de studii geofizice realizate
și prin alte metode.
Complementaritatea informațiilor geofizice a fost în mod tradițional
asigurată prin măsurători de electrometrie. Această strategie clasică presupune
parcurgerea succesivă a gridului măsură, mai întâi pentru efectuarea
măsuătorilor magnetometrice și apoi a celor de electrometrie. Etapa de
investigare electrometrică este de obicei realizată prin metoda profilării laterale
(lateral mapping) în gridul de măsură, cu ajutorul unui cadru pe care sunt
montați electrozi metalici. Una dintre configurațiile de electrozi frecvent
utilizate în studiul siturilor arheologice este configurația twin electrodes,
derivată din configurația Pole-Pole, destinată însă, mai degrabă, punerii în
evidență a contrastelor de rezistență în sol și mai puțin pentru măsurarea
rezistivității absolute a acestuia.
Cu toate că profilarea laterală poate să ofere încă rezultate surprinzător de
bune în comparaţie cu simplitatea tehnicii de achiziție și a echipamentelor
folosite, în ultimele două decenii Tomografia de Rezistivitate Electrică devine
metoda ce câștigă rapid teren în aplicarea tehnicilor de electrometrie în
arheologie. Odată cu punerea la punct a tehnicilor de inversie 2D și 3D și
apariția sistemelor de achiziție multielectrod a devenit posibilă aplicarea pe o
scară mult mai largă a acestei tehnici la nivelul sitului arheologic. Rezistența la
factori perturbatori specifici pentru siturile arheologice (deșeuri metalice la
82
suprafață, câmpuri electromagnetice perturbatoare, etc.), capacitatea de rezolvare
2D și 3D și rezoluția bună recomandă tomografia electrică de rezistivitate drept
principala metodă atunci când calitatea este cerința esențială a cercetării. Metoda
rămâne totuşi relativ ineficientă din punct de vedere al timpului de achiziție,
chiar dacă sunt disponibile echipamente multicanal de ultimă generație.
Un randament mediu de achiziție poate fi obținut în cazul metodei georadar,
în condițiile unei rezoluții foarte bune și unor capacități de rezolvare 2D și 3D
impresionante. Interpretarea dificilă a contextelor cu stratigrafie complexă și
atenuarea rapidă a undelor electromagnetice în mediile argiloase, specifice
majorităţii siturilor arheologice din România, restrâng aria practică de utilizare a
măsurătorile georadar la furnizarea de informație complementară altor metode
geofizice.
Studii geofizice de detaliu

Cercetarea arheologică tradițională, bazată pe săpătură, este cu siguranță
forma cea mai complexă de cercetare a vestigiilor din trecut păstrate în situri
arheologice. Cu toate acestea procesul de interpretare a înregistrărilor
arheologice permite arareori formularea unor încheieri definitive asupra
problemelor complexe studiate. Măsurarea și înregistrarea în detaliu a mărimilor
geofizice pentru contexte arheologice și analiza corelațiilor acestor mărimi cu
informațiile arheologice și datele provenite din alte tipuri de investigații ar putea
furniza date semnificative pentru îmbunătățirea interpretării arheologice.
Cele mai multe cercetări geofizice de detaliu se desfășoară în strânsă relație
și dependență cu săpătura arheologică, o atenție deosebită fiind acordată, în
special pentru unele contexte, considerate ”cheie” pentru înțelegerea anumitor
procese culturale. Din acest motiv strategia de achiziție pentru această gamă de
probleme este orientată către calitatea datelor, eficiența economică fiind o
problemă secundară.
Elementele esențiale ce determină strategia de lucru în teren, în cazul
cercetărilor geofizice de detaliu, sunt expuse în tabelul de mai sus. Metodele
geofizice folosite trebuie să fie optimizate pentru o înaltă densitate a
înregistrărilor și pentru aplicarea lor în spații înguste, incomode și supuse
perturbațiilor.
Măsurătorile de susceptibilitate magnetică aparentă, efectuate de multe ori
pe profile verticale, pot să aducă un important aport la interpretarea secvențelor
stratigrafice dintr-un sit arheologic sau sector al acestuia. Echipamentele
portabile de măsurare a susceptibilității magnetice aparente (de ex. SM 30 de la
ZH Instruments) pot fi ușor utilizate în orice context arheologic. Condiția
esențială este aceea de asigurare a planeității suprafețelor măsurate. Pentru
rezultate mai bune este preferată utilizarea unor echipamente cu senzori
interschimbabili (ex. MS2, instrumentul clasic de la Bartington sau mai noul
instrument MS3 de la același producător, cu o impresionantă gamă de senzori și
probe).
83
Achiziția datelor de susceptibilitate magnetică în studii geofizice de detaliu
poate să fie realizată prin următoarele tehnici:
 măsurători individuale – recomandate pentru o evaluare rapidă a
proprietăților magnetice ale diverselor elemente dintr-un sit sau context
arheologic; această evaluare este în general necesară pentru a stabili
oportunitatea și strategia de achiziție a datelor de magnetometrie;
 profilare – cel mai adesea verticală; distanța tipică între măsurători pe
profile stratigrafice este de 0.1 m; distanța tipică între măsurători în plan
orizontal este de 0.5 – 1 m;
 măsurători sistematice pe baza unui grid; densitatea gridului poate fi
între 0.1 m (pentru profile stratigrafice) și 1 m.
Măsurătorile de câmp magnetic total sau măsurători ale gradientului

magnetic vertical se pot realiza în suprafețele ce sunt parțial excavate doar până
la o adâncime a săpăturii de maxim 0.4 m. În suprafețele în care săpătura a
progresat dincolo de această adâncime este de așteptat ca influența pereților
săpăturii și a rețelei de martori stratigrafici lăsați pentru control să inducă erori
ce nu mai pot fi eliminate în procesul de prelucrare a datelor. Detalii importante
asupra unor seturi de parametrii petrofizici pot fi furnizate prin tehnici de
electrometrie. Toleranța la mulți factori perturbatori recomandă electrometria
alături de măsurătorile de susceptibilitate magnetică drept principale metode
pentru studiul în detaliu a contextelor arheologice. Măsurătorile de rezistivitate
pot fi executate fie în plan orizontal (gründiss) fie direct pe profile verticale.
Suprafețele limitate și cu dispuneri complexe, caracteristice săpăturilor în curs,
limitează însă aplicabilitatea configurațiilor cu 4 electrozi (WS, DD),
recomandând pentru experimentare configurații cu electrozi remote. În acest din
urmă caz problemele de plasament ale electrozilor remote ar putea să genereze și
ele probleme de poziționare și de interpretare. O altă limitare ar putea fi
determinată de distanța minimă dintre electrozi (a). Pentru studiul contextelor
complexe este de dorit ca această distanță să fie cât mai mică. După cum este
cunoscut, atunci când raportul , electrozii nu mai pot fi considerați
surse punctuale de curent ( = adâncimea de plantare a electrozilor, adâncime ce
nu poate fi redusă dincolo de o limită din motive evidente). Desigur, valorile de
rezistivitate aparentă măsurate pot fi corectate prin calcul (Atkinson, 1953), dar
și în acest caz adâncimea de plantare trebuie să fie menținută constantă pentru
toți electrozii (mai ales în sistemele multielectrod).
Studiul detaliat al contextelor arheologice prin electrometrie poate fi condus
prin profilare laterală, dar evoluțiile instrumentale recente și dezvoltarea
algoritmilor de inversie recomandă tot mai des utilizarea tomografiei de
rezistivitate (ERT).
Aplicarea metodei georadar în săpăturile aflate în curs este favorizată de
suprafețele netede ce asigură un factor bun de cuplare electromagnetică. Metoda
georadar trebuie însă utilizată cu precauție în multe dintre siturile arheologice
deschise datorită existenței numeroaselor obiecte și structuri (pereții secțiunilor
84
excavate, pământul scos din săpătură, diverse unelte și instrumente, clădiri și
ziduri etc.) care pot provoca reflexii secundare ce interferă peste semnalul util.
Celelalte metode electromagnetice (pentru măsurarea conductivității ori a
susceptibilității magnetice prin mijloace electromagnetice) pot fi utilizate în
cazuri speciale pentru studiile de detaliu dar, cu siguranță, nu acesta constituie
mediul lor ideal de aplicare.
Nu în ultimul rând menționăm aici beneficiile utilizării detectoarelor de
metal în timpul săpăturilor arheologice. Utilitatea acestei metode poate fi
constatată în două situații: (1) identificare obiectelor de metal în următorul strat
ce urmează a fi excavat și (2) identificarea fragmentelor mici din obiecte de
metal în pământul evacuat din săpătură (fragmente ce nu au fost identificate în
timpul săpăturii).
Arheologia sistematică, preventivă și de salvare sunt ipostaze diferite ale

demersului arheologic ce se diferențiază prin mijloacele de cercetare și prin
obiective. Este de aceea firesc ca și investigația geofizică în general și cea
magnetometrică în particular să fie diferit aplicate în funcție de tipul de cercetare
arheologică.
În continuare vor fi discutate aceste diferențe de strategie în achiziția datelor,
nu doar din perspectiva investigației magnetometrice, dar și în relație cu alte
posibile metode geofizice.
Aplicarea metodelor geofizice în arheologia sistematică

Câmpul clasic de aplicare a metodelor geofizice pentru studiul
monumentelor și vestigiilor din trecut a fost, în general, acela al arheologiei
sistematice. Acesta a fost de fapt câmpul esențial de experimentare pentru
diverse metode geofizice și de adaptare a acestor metode la specificul cercetării
arheologice. Timpul dedicat cercetărilor geofizice în cadrul proiectelor
sistematice nu este o constrângere majoră, dar costul operațiunilor din teren și al
echipamentelor trebuie să nu depășească un buget sustenabil. În temeiul acestor
considerente accentul procesului de lucru în teren este orientat către calitatea
datelor măsurate și înregistrate, păstrând totuşi eficiența de colectare în limite
rezonabile.
Aplicarea metodelor geofizice în arheologia preventivă și de salvare

În Convenția europeană dedicată protejării patrimoniului arheologic,
semnată în 1992 la Malta (La Valetta) este definit fundamentul juridic al
finanțării cercetării arheologice preventive (Articolul 6). În plus, este prevăzută
obligația statelor semnatare de a depune toate eforturile de inventariere a
întregului patrimoniu arheologic (Articolul 7). Acest cadru legislativ european
85
preluat în legislația a 27 de state europene, printre care și România, creează
oportunități deosebite pentru aplicarea cercetărilor geofizice dedicate
identificării și caracterizării patrimoniului arheologic național. Prin randamentul
oferit și prin caracterul non-invaziv, cercetarea geofizică permite un echilibru
ideal între ”obiectivele arheologiei și nevoile de punere în a aplicare a
proiectelor de dezvoltare” (Articolul 5).
Arheologie preventivă
Arheologie sistematică
și de salvare
Aria de aplicare 1÷50 000 m2 1 000÷1 000 0000 m2
Preced sau se desfășoară în De obicei preced săpăturile
Etapa de cercetare
timpul săpăturilor arheologice
în care sunt folosite
arheologice
metode geofizice
- Achiziția poate fi repetată - Eficiența este factorul

în același perimetru pe principal. Rolul principal al
măsură ce săpătura acestora este acela de a
avansează desemna suprafețele unde
Particularități - Este necesar un riguros nu este necesară săpătura
control topografic arheologică
- De preferat integrare GIS - Este necesar un riguros
control topografic
- Integrare GIS obligatorie
- Măsurători magnetice - Măsurători magnetice – T,
(densitate mare și medie) – ΔZ (de preferat instrumente
T, ΔZ, k cu mai multe grupe de
- Măsurători senzori
electromagnetice – k, σ - Măsurători
Metode aplicate și - Măsurători electrice – electromagnetice – k, σ
mărimi geofizice Twin, PP, DD, WS (lateral - Măsurători electrice –
măsurate și mapping) , ERT (2D, 2.5D, instrumente multielectrod
înregistrate 3D) tractate
- Măsurători georadar - Măsurători georadar
(400÷1000 Mhz) (200÷750 Mhz)
- Detector de metale
Tabel 2. Strategia de achiziție a datelor geofizice în funcție de specificul

cercetării arheologice.
86
Cerințele adresate cercetării geofizice dedicate arheologiei preventive impun
un echilibru între costuri și rezultatele obținute. Sunt de aceea de preferat metode
geofizice a căror eficiență este ridicată, combinate cu metode arheologice de
cercetare la suprafață și cu excavații arheologice de mică anvergură. Delimitarea
suprafețelor ce vor fi studiate prin fiecare dintre metode este de preferat a fi
realizată prin aplicarea de tehnici statistice de eșantionare.
Multe dintre cerințele de organizare a colectării datelor menționate pentru
cazul cercetărilor geofizice la scară mare sunt aplicabile și în cazul proiectelor
arheologice și de salvare. În general, sunt investigate suprafețe mari, iar
echilibrul dintre calitate, timp și preț este critic. O altă caracteristică a cestui tip
de investigație se referă la necesitatea integrării (sau cel puțin compatibilizării)
documentației rezultate cu documentația beneficiarului proiectului de dezvoltare
ce a generat acţiunea de cercetare arheologică.
În cazul cercetărilor geofizice aplicate în arheologia preventivă, obiectivul
asumat este doar arareori acela al caracterizării vestigiilor și structurilor
arheologice. Cel mai adesea misiunea acestei cercetări este aceea de a identifica
doar prezența vestigiilor în subsol. Tipul de sit sau monument, precum și
încadrarea cronologică și culturală sunt rezolvate uzual prin săpături de mică
amploare.
Odată terminată etapa de diagnoză (geofizică, cercetări de suprafață, săpături
limitate) și identificate suprafețele ce poartă ”sarcină arheologică”, proiectul
avansează către săparea exhaustiva a acestor suprafețe. În România săpăturile
continuă până la completa ”descărcare de sarcină arheologică”.
În reglementările ce legiferează arheologia preventivă din alte state europene
există și opțiunea renunțării la cercetarea unor tipuri de situri și monumente
considerate a nu mai putea aduce date culturale și istorice suplimentare, în
scopul prezervării resurselor pentru cercetarea unor situri și monumente cu
caracter special.
87
88
Fig. 1 . Rezistivimetru și cadru cu dispozitiv de electrozi (stânga); rezistivimetru
multicanal și sistem de comutare multielectrod (jos). ........................................ 20
Fig. 2. Medieșu Aurit, jud. Satu Mare, zonă cu cuptoare de ars ceramică din
secolele III-IV p. Chr. (inedit, responsabil de șantier Robert Ghindele,
măsurători geofizice conduse de Dan Ștefan). ................................................... 27
Fig. 3. Poduri – Dealu Ghindaru, jud. Bacău; așezare cu vestigii din perioada
eneolitică și epoca bronzului; cercetări arheologice conduse de Gheorghe
Dumitroaia; cercetări geofizice Dan Ștefan: a. detaliu din harta magnetică; b.
imagine din timpul investigațiior de teren.......................................................... 28
Fig. 4. Adamclisi Tropaeum Traiani, jud. Constanța. Cetate romano-bizantină
(inedit, responsabil de șantier Alexandru Barnea, măsurători geofizice conduse
de Dan Ștefan). Mai multe date în Ștefan et al. 2010.. ....................................... 29
Fig. 5. Luncavița, jud. Tulcea. Tell neolitic; responsabil de șantier Cristian
Micu, măsurători geofizice Florin Scurtu. Sursă imagine: Scurtu 2005, Anexa 1.
............................................................................................................................ 29
Fig. 6. Punerea în evidență a unui sit arheologic pe traseul viitoarei Autostrăzi
Transilvania în apropierea localității Biharia, jud. Bihor (inedit, responsabil de
șantier Sorin Bulzan, măsurători geofizice conduse de Dan Ștefan). ................ 30
Fig. 7. Pilitură de fier pe o hârtie sub care s-a așezat un magnet bară ............ 33
Fig. 8. William Gilbert. Sursă imagine: http://www.britannica.com ................. 34
Fig. 9. Câmpul magnetic al Pământului. Sursă imagine: commons.
wikimedia.org ..................................................................................................... 34
Fig. 10. Macara cu electromagnet la lucru într-un parc de fier vechi .............. 35
Fig. 11. Intensitatea totală a câmpului magnetic terestru în 2010 (în nT). Sursă
imagine: http://ngdc.noaa.gov/geomag/WMM/.................................................. 36
Fig. 12. Înclinaţia geomagnetică faţă de orizontală a liniilor de câmp magnetic
în 2010. Sursă imagine:
www.ngdc.noaa.gov/geomag/WMM/data/WMM2010/WMM2010_I_MERC.pdf.
............................................................................................................................ 36
Fig. 13. Declinația geomagnetică în 2010.
Sursă imagine: ngdc.noaa.gov/geomag/WMM/ ................................................. 37
Fig. 14. Diferența între polii geografici și magnetici ai Pământului. Sursa
imagine: http://www.geo.arizona.edu/xtal/nats101/5_3.jpg .............................. 37
Fig. 15. Componentele câmpului magnetic........................................................ 38
Fig. 16. Anomalia magnetică: interacțiunea dintre câmpului magnetic indus al
unei sfere și câmpul magnetic terestru. .............................................................. 41
Fig. 17. Exemple de anomalii magnetice ce pot fi produse de structuri
arheologice: a. ziduri de piatră/anomalii negative; b. lut ars/anomalii pozitive
(Smekalova et al. 2008, p.11). ............................................................................ 42
Fig. 18. Magnetometru (gradiometru) dual Bartington Grad 601-2. ................ 46
Fig. 19. Geoscan FM256 - gradiometru fluxgate pentru componenta magnetică
verticală. Sursă imagine:
89
http://www.geoscan-research.co.uk/Fm256_v4_Data_Sheet_Colour.pdf ......... 47
Fig. 20. Geometrics 859 – magnetometru pentru câmp magnetic total cu vapori
de Cesiu. Sursă imagine:
ftp://geom.geometrics.com/pub/mag/DataSheets/859AP-DS_G2yr.pdf............. 47
Fig. 21. Geometrics 856 – magnetometru pentru câmp magnetic total cu
precesie protonică. Măsurători în sit arheologic (Grecia, 2010) ...................... 48
Fig. 22. GEM Systems GSM-19 – magnetometru Overhauser. Sursă imagine:
GSM-19 v7.0. Instruction Manual. Release 7.4 March 2008, p.21, fig. 5.......... 48
Fig. 23. Trasarea gridului de măsură la Moigrad, jud. Sălaj, în imediata
apropiere a castrului roman Porolissum. (inedit, cercetări arheologice conduse
de Coriolan Opreanu, cercetări geofizice Dan Ștefan). ..................................... 54
Fig. 24. Procedura standard de parcurgere a unei celule de grid de 20 x 20 m:
a. profilele de măsură sunt orientate în aceeași direcție; b. profilele de măsură
au direcții alternativ opuse (zig-zag). ................................................................ 55
Fig. 25. Procedura standard de parcurgere a unei celule de grid de 20 x 20 m
pentru un instrument dual sensor. ...................................................................... 55
Fig. 26. Datele originale, neprelucrate, achiziționate într-un sit arheologic. ... 62
Fig. 27. Exemplu de aplicare a filtrului Destripe și echilibrarea scalei de culori
pentru a evidenția variațiile magnetice locale, pe datele din fig 26. ................. 62
Fig. 28. Exemplu de aplicare a filtrului Destagger pe cele două griduri din
dreapta imaginii (fig. 26), respectiv, scăderea unui interval de măsură (în cazul
nostru de 25 cm) în ambele sensuri de deplasare. ............................................. 63
Fig. 29. Comparație între ipostaze ale datelor magnetometrice (datele au fost
asamblate și corectate geometric cu filtrele Destripe și Destagger, apoi s-a
aplicat un algoritm de interpolare) reprezentate în aceeași scală de culori: a. în
toată dinamica intervalului înregistrat, apoi, prin aplicarea unui algoritm Clip,
doar valorile medii (b). ..................................................................................... 64
Fig. 30. Comparație între diagramele valorilor gradientului magnetic vertical
înregistrate pentru un sit arheologic: a. toată gama dinamică; b. după aplicarea
unei prelucrări Clip. ........................................................................................... 65
Fig. 31. Isaccea, jud. Tulcea. Contrast de rezistivitate generat de un zid aflat la
est de zidul de incintă al cetății romano-bizantine de la Noviodunum (inedit,
cercetări arheologice conduse de Florin Topoleanu şi Aurel Stănică, măsurători
geofizice conduse de Dan Ștefan). ...................................................................... 71
Fig. 32. Isaccea, jud. Tulcea. Reflexii ale undelor electromagnetice generate de
două ziduri aflate la est de zidul de incintă al cetății romano-bizantine de la
Noviodunum (inedit, cercetări arheologice conduse de Florin Topoleanu şi
Aurel Stănică, măsurători geofizice Dan Ștefan. ............................................... 71
Fig. 33. Medieșu Aurit Cioncaș, jud. Satu Mare. Contrast magnetic produs de o
fortificație preistorică (Marta, Ștefan 2011) ...................................................... 72
uniform magnetizate: a. câmpul magnetic total; b. prima derivată a componentei
verticale a câmpului magnetic; c. semnalul analitic (pseudo-gravitație);d.
poziția sferelor magnetizate. .............................................................................. 73
90
uniform magnetizate:.......................................................................................... 74
uniform magnetizate, detaliu. ............................................................................. 75
Fig. 37. Răspunsul magnetic provocat de două grupuri a câte două gropi
aproximate prin sfere uniform magnetizate; adâncimi diferite. ......................... 75
Fig. 38. Integrarea datelor geofizice în proiectul de cercetare de la Slava Rusă,
jud. Tulcea, în incinta cetății romane ipotetic identificate cu (L)Ibida. În acest
caz, harta magnetică este mixată tridimensional cu profile de tomografie de
rezistivitate. Existența unei clădiri de mari dimensiuni, potențial identificată
prin anomaliile liniare din harta magnetică, este confirmată prin tomografia de
rezistivitate electrică (inedit, cercetări în teren Eugen și Alexandra Teodor,
măsurători geofizice conduse de Dan Ștefan) .................................................... 77
Tabele
Tabel 1. Strategia de achiziție a datelor geofizice în funcție de mărimea ariei

investigate........................................................................................................... 81
Tabel 2. Strategia de achiziție a datelor geofizice în funcție de specificul
cercetării arheologice. ....................................................................................... 86
* Imaginile pentru care nu s-a specificat în mod particular sursa sunt realizate
de autor.
91
92
The concern for the detection from the top soil surface of buried
archaeological vestiges is almost as old as the archaeology itself. Geophysical
applications in archaeology have a long tradition, the first attempts being
documented as early as the end of the 19th century. However, systematic
research dedicated to the establishment of geophysical methods expressly
designed to be applied to the recognition and description of archaeological
structures and vestiges really only developed after the Second World War, the
starting of them being conventionally related to the electrical resistivity
measurements conducted in 1946 by Richard Atkinson (1953), at Dorchester-on-
Thames. As a result of these investigations, ditches were identified to have been
dug into a river terrace and filled with sediment. The equipment used on the
occasion was a Megger resistivity meter to which a switching electrodes device
had been added.
Geophysics, alongside geology and geography, belongs to the scientific area
of Earth disciplines. In comparison with the other geo-sciences, geophysics
studies the Earth’s properties by employing the laws of physics on the basis of
quantitative models and numeric analytical methods.
The real application of geophysical principles with the purpose of detecting
and characterizing from the top soil surface of underground structures has a
place in the branch of Exploration Geophysics or Applied Geophysics. There are
numerous applications of the exploration geophysics: the detection of mineral
ores, the analysis of potential natural and anthropic hazards, environmental
protection, detection of water resources, detection and characterization of the
arctic ice cap and glaciers.
By taking advantage of the physics’ principles, the scientists developed and
assembled an entire range of instruments capable to highlight existing
differences/contrasts between the values of various physical properties
characterizing the subsoil rocks and minerals.
A distinct research direction and employment of geophysical methods has
been designed for the recognition and representation of those targets located in
the close vicinity of the Earth’s surface, at depths of no more than several
meters. This is the Near Surface Geophysics and its main applications are in the
fields of agriculture, forensics and archaeology.
The employment of magnetic methods in archaeology was established by the
prospections performed by Martin Aitken in Great Britain (Aitken 1961). In
1964, Beth Ralph used for the first time an optically rubidium pumped
magnetometer in order to investigate certain surfaces from the antique Greek
city Sybaris (Italy). In the same year, John Aldered described and built a
fluxgate gradiometer - an instrument which has been since quite successfully
employed in archaeological research. The sensors were placed at a 1.22 m
distance (4 ft.), a third sensor being placed at 0.30 m distance from the inferior
detector.
93
In the seventh decade of the 20th century, geophysical research became an
important piece in the development of the New Archaeology approach in Great
Britain and, with almost a decade late, in USA, while presently, geophysical
prospections accompany the majority of West-European archaeological
projects.
The current handbook attempts to present, in an accessible manner, the main
concepts that ground the use of geophysical methods in archaeology, in general,
and of the magnetic method, in particular. The following course was designed
having in mind a non-technically trained audience, but with good knowledge of
prehistoric, antique or medieval archaeology. From this reason, certain physical
phenomena, same as the acquisition, processing and interpretation procedures
are presented in a non-technic language, the emphasis being rather put on the
practical aspects of implementing these procedures.
The most significant concepts are presented in the main text body.
Recapitulative concepts, ideas to be remembered, standards of

good practice and various notifications are written as outlined text
boxes.
Extra theoretical concepts and/or technical details are presented in

outlined boxes with grey background.
After browsing this handbook, the reader will be acquainted with the
theoretical background and practical standards needed to design complex
sessions of magnetic investigations in archaeological sites, understand the
fundamental mechanisms of data processing and, moreover, will be able to
ensure the archaeological interpretation of geophysical data. Nevertheless, as
the guide is regarded to be a course handbook, it is recommendable to
accompany it by oral presentations and practical field exercises. Each chapter is
concluded with a further readings’ list, while the general references are to be
found at the end of the handbook.
The first chapter - Geophysics. Preparatory Elements. Applications in

archaeology - takes a quick tour through the main geophysical methods applied
in archaeology, presenting their essential theoretical and practical concepts,
referring to strong points and disadvantages for each method, as to instruments
and applications, making special reference to archaeology. Main geophysical
94
methods applied in archaeology: magnetic methods, electrical methods,
electromagnetic methods (GPR), electromagnetic induction methods, seismic
methods, gravimetric methods.
The second chapter makes an introduction in magnetometry for
archaeology, focussing on the practical aspects of employing the method, giving
thus an idea to archaeologists what to expect from it and how to understand its
limitations. The chapter gives details regarding the physical conditions that
favour the practice of magnetometry in archaeological sites, a list of typical
archaeological sites, structures and contexts proven to have offered good
magnetic response, advancing a discussion about the relevance of employing the
method in various types of archaeological research (for example systematic,
rescue, field survey).
The third chapter - Theoretical Fundaments of Employing the Magnetic
Method in Archaeology - is aimed to contribute to acquiring the theoretical
background needed for the understanding of magnetometry applications in
archaeology. Here, elements about the Earth’s magnetic field, components of the
geomagnetic field, rocks’ and minerals’ magnetism are given, as well as notes
regarding the magnetic susceptibility, induces or remnant magnetism and
features of diamagnetic minerals. A consistent part of the chapter is dedicated to
explaining the magnetic anomalies and their relation with the archaeological
structures. Special attention is given to measuring instruments and measurement
configurations employed in archaeology.
The fourth chapter - Acquisition of Geophysical Data in Archaeological
Sites - lists the stages necessary to follow for a precise and complete field
survey, focussing on presenting the main magnetic data acquisition field
procedures with applied examples: profiling, surface measurements and
unsystematic data recording.
The fifth chapter - Processing Magnetic Data – presents the main
visualisation techniques and procedures of adjusting the visualisation
parameters. A brief introduction in the features of the main commercial software
applications used for the processing of magnetic data for archaeology is given.
A study case of processing data in an archaeological site is put forward,
emphasizing the effectiveness and relevance of employing various processing
filters, like Destagger, Destripe or Clip.
The sixth chapter - Interpreting Magnetic Data. The Integration of Results
– emphasizes the idea that the procurement of desired information regarding
buried archaeological structures using geophysical methods is far from being a
simple linear process: acquisition → processing → interpretation, but a
multiple-stage and coming-backs exercise, based on the repeated test of
hypotheses. An original analysis takes in focus the instrumental limits of the
method, in relation with the archaeological site’s features: size and type of
structures, stratigraphy, and soil matrix. Thus, the author challenges not only
the topic of instrumental sensitivity, but also the issues related to discrimination
and separation limits of the archaeological features. That is the capacity to
95
recognize between two or more neighbouring archaeological structures,
horizontally as well as in depth.
ArheMAG handbook ends with a chapter of Good Practices of Employing
Magnetic Methods in Archaeological Sites. The author advocates for the
adjustment of acquisition procedures to the required level of detail and scale of
site. A separation between micro-region, site-level and context-detail is
advanced, each case being exemplified by a selection of geophysical methods,
field survey strategies, with expected time-resources costs. Another adjustment
of geophysical investigations is to be done in relation with the type of
archaeological research and expected results.
96
Fig. 1. Resistivity meter and framework with electrodes (left); multichannel
resistivity meter and multi-electrode switching system (bottom). ___________ 20
Fig. 2. Medieșu Aurit, Satu Mare county, area with pottery kilns dated in the 3rd
– 4th centuries A.D. (unpublished, site responsible Robert Ghindele, geophysical
investigations by de Dan Ștefan). ___________________________________ 27
Fig. 3. Poduri – Dealu Ghindaru, Bacău county; settlement with Eneolithic and
Bronze Age vestiges; archaeological project headed by Gheorghe Dumitroaia;
geophysical investigations by Dan Ștefan: a. magnetic map detail; b. field
activity. A report on the geophysical investigations from 2011 undertaken at the
site in Dumitroaia et al. 2012. More details in the journal Memoria Antiquitatis
in a study (in print) signed by Dan Ștefan & Gheorghe Dumitroaia. ________ 28
Fig. 4. Adamclisi Tropaeum Traiani, Constanța county, the Roman-Byzantine
fortress (unpublished, site director Alexandru Barnea, geophysical
investigations by Dan Ștefan). More information in Ștefan et al. 2010 ______ 29
Fig. 5. Luncavița, Tulcea county, the Neolithic tell (site responsible Cristian
Micu, geophysical investigations by Florin Scurtu). Image source: Scurtu 2005,
Anexa 1). ______________________________________________________ 29
Fig. 6. Establishing the area of an archaeological site on the route of the future
Transilvania highway, in the nearby of Biharia, Bihor county (unpublished, site
responsible Sorin Bulzan, geophysical investigations by Dan Ștefan). _______ 30
Fig. 7. Iron scrapings laid on a piece of paper underneath which a bar magnet
was placed. ____________________________________________________ 33
Fig. 8. William Gilbert. Image source: http://www.britannica.com _________ 34
Fig. 9. Earth’s magnetic field. Image source: commons. wikimedia.org _____ 34
Fig. 10. Electromagnetic crane working in an iron scrap park. ____________ 35
Fig. 11. The total intensity of the Earth's magnetic field, 2010 epoch (nT). Image
source: http://ngdc.noaa.gov/geomag/WMM/ __________________________ 36
Fig. 12. Geomagnetic inclination from the horizontal of the magnetic field lines,
epoch 2010. Image source:
www.ngdc.noaa.gov/geomag/WMM/data/WMM2010/WMM2010_I_MERC.pdf
______________________________________________________________ 36
Fig. 13. Magnetic declination, epoch 2010.
Image source: ngdc.noaa.gov/geomag/WMM/ _______________________ 37
Fig. 14. Differences between geographic and magnetic Earth’s poles. Image
source: http://www.geo.arizona.edu/xtal/nats101/5_3.jpg ________________ 38
Fig. 15. The magnetic field’s components. ____________________________ 38
Fig. 16. The magnetic anomaly: the interaction between a sphere’s induced
magnetic field and the Earth’s magnetic field. _________________________ 41
97
Fig. 17. Examples of magnetic anomalies which may be linked to archaeological
structures: a. stone walls/ negative magnetic anomalies; b. burnt clay/positive
magnetic anomalies. Image source Smekalova et al. 2008, p.11. ___________ 42
Fig. 18. Dual magnetometer (in gradiometer configuration) Bartington Grad
601-2._________________________________________________________ 46
Fig. 19. Geoscan FM256 - fluxgate gradiometer for the vertical magnetic
component. Image source:
http://www.geoscan-research.co.uk/Fm256_v4_Data_Sheet_Colour.pdf ____ 47
Fig. 20. Geometrics 859 – Caesium vapours magnetometer for total magnetic
field measurements. Image source:
ftp://geom.geometrics.com/pub/mag/DataSheets/859AP-DS_G2yr.pdf______ 47
Fig. 21. Geometrics 856 – magnetometer with proton precession for the total
magnetic f ield. Measurements recorded in an archaeological site (Greece,
2010) _________________________________________________________ 48
Fig. 22. GEM Systems GSM-19 – Overhauser magnetometer. Image source:
GSM-19 v7.0. Instruction Manual Release 7.4 March 2008, p.21, fig. 5._____ 48
Fig. 23. Establishing the magnetic measuring grid in the site of Moigrad, Sălaj
county, in the vicinity of the Roman fort Porolissum (unpublished,
archaeological excavations headed by Coriolan Opreanu, geophysical
investigations by Dan Ștefan). ______________________________________ 54
Fig. 24. Standard procedure to follow when covering a cell grid of 20 x 20 m: a)
measurement profiles oriented in the same direction; b. profiles oriented in
opposite directions (zig-zag). ______________________________________ 55
Fig. 25. Standard procedure to follow when covering a cell grid of 20 x 20 m in
the case of using a dual sensor instrument.____________________________ 55
Fig. 26. Original, unprocessed set of magnetic data recorded for in an
archaeological site taken here as study case. __________________________ 62
Fig. 27. Example of using Destripe filter to balance the colour scale and
highlight local magnetic variations, applied on data depicted in fig. 26. _____ 62
Fig. 28. Example of using Destagger filter on the two cells in the right side of
the grid depicted in fig. 26 by dropping a measuring interval (in this case 25 cm)
in both travelling directions. _______________________________________ 63
Fig. 29. Comparison between versions of visualising magnetic data (after
geometric corrections with Destripe & Destagger filters, followed by
interpolation) depicted in the same colour scale: a. the recorded signal’s entire
dynamic range; b. medium values of the magnetic signal resulted after a Clip
operation. _____________________________________________________ 64
Fig. 30. Comparison between diagrams of the magnetic gradient’s values
recorded in a certain archaeological site: a. the entire dynamic range; b. values
resulted after a Clip operation. _____________________________________ 65
Fig. 31. Isaccea - Noviodunum, Tulcea county. Resistivity contrast related to a
buried stone wall located towards East from the Roman-Byzantine fortified
enclosure (unpublished, excavations by Florin Topoleanu and Aurel Stănică,
geophysical investigations by Dan Ștefan). ____________________________ 71
98
Fig. 32. Isaccea - Noviodunum, Tulcea county. Electromagnetic waves’
reflexions related to the presence of two buried stone walls located towards East
from the Roman-Byzantine fortified enclosure (unpublished, excavations by
Florin Topoleanu and Aurel Stănică, geophysical investigations by Dan Ștefan).
______________________________________________________________ 71
Fig. 33. Medieșu Aurit – Cioncaș, Satu Mare county. Magnetic contrast of a
prehistoric fortification (Marta, Ștefan 2011). _________________________ 72
Fig. 34. Magnetic response of two pits approximated as being two uniformly
magnetized spheres: a. total magnetic field; b. first derivative of the vertical
component of the magnetic field; c. analytic signal (pseudo-gravity); d. the
position of the magnetic spheres. ___________________________________ 73
magnetized spheres: a) total magnetic field; b. first derivative of the vertical
component of the magnetic field; c. analytic signal (pseudo-gravity). _______ 74
magnetized spheres, detail. ________________________________________ 75
Fig. 37. Magnetic response of two groups of two pits approximated as being two
uniformly magnetized spheres; different depths. ________________________ 75
Fig. 38. Integration of the geophysical data sets in the case of the research
project Slava Rusă, Tulcea county, inside the Roman fortification presumably
identified to be ancient (L)Ibida. In this case, the magnetic map was mixed in 3D
with several ERT profiles. The presence of a large buried building, as suggested
by the magnetic investigation, was confirmed by all ERT profiles (unpublished,
field survey Eugen & Alexandra Teodor, geophysical investigations by Dan
Ștefan).________________________________________________________ 77
Tables
Table 1. Geophysical data acquisition strategy according to the size of the area
to be investigated. _______________________________________________81
Table 2. Geophysical data acquisition strategy according to the type of
archaeological research__________________________________________86
* Images for which no source was explicitly specified are the copyright of the
author.
99
100
Aitken, M.J., 1961. Physics and Archaeology. New York, London: Interscience
Publisher Inc.
Alldred, J.C., 1964. A Fluxgate Gradiometer for Archaeological Surveying. În
Archaeometry, 7, p. 14–19.
Aspinall, A., Gaffney, C.F., Schmidt, A., 2008. Magnetometry for
archaeologists. AltaMira Press.
Atkinson, R.J., 1953. Field archaeology, 2nd ed. London: Methuen.
Batayneh, A., Khataibeh, J., Alrshdan, H., Tobasi, U., Al-Jahed, N., 2007.
The use of microgravity, magnetometry and resistivity surveys for the characterization
and preservation of an archaeological site at Umm er-Rasas, Jordan. În Archaeological
Prospection, 14, p. 60–70.
Becker, H., Fassbinder, J.W.E., (2001). Magnetic Prospecting in
Archaeological Sites, În seria ICOMOS Monuments and Sites VI, Munchen.
Blanchet, G., 2006. Digital signal and image processing using Matlab.
London: Wiley-ISTE Ltd.
Botezatu, R., Gherea, G., Dragomir, R., Vâjdea, V., Visarion, M., 1976.
Prospectarea geofizică a zăcămintelor de minereuri. București: Ed. Tehnică.
Cardarelli, E., Filippo, G.D., 2009. Integrated geophysical methods for the
characterisation of an archaeological site (Massenzio Basilica — Roman forum,
Rome, Italy). În Journal of Applied Geophysics, 68, p. 508–521.
Ciminale, M., Loddo, M., 2001. Aspects of magnetic data processing.
Archaeol. În Prospect, 8, p.239–246.
Clark, A., 1997. Seeing Beneath the Soil, Prospecting methods in archaeology.
Routledge.
Constantinescu, L., 1974. Mesaje ale pământului în interpretări actuale.
București: Ed. Științifică.
Cornell, R.M., Schwertmann, U., 2003. The iron oxides: Structure, properties,
reactions, occurrences, and uses. Weinheim, New York: Vch Verlagsgesellschaft
Mbh.
Dumitroaia, Gh., Garvăn, D., Nicola, D., Munteanu, R., Preoteasa, C.,
Monah, D., Ștefan, D., 2012. Raport de cercetare nr. 60. Poduri, com. Poduri,
jud. Bacău. Punct: Dealul Ghindaru. În Cronica Cercetărilor Arheologice din
România. Campania 2011, p. 109-110. Institutul Național al Patrimoniului.
Evans, M.E., Heller, F., 2003. Environmental magnetism: principles and
applications of enviromagnetics. Amsterdan-Boston: Academic Pr.
101
Fajklewicz, Z.J., 1976. Gravity vertical gradient measurements for the detection
of small geologic and anthropogenic forms. În Geophysics, 41, p. 1016–1030.
Găvat, I., Botezatu, R., Visarion, M., 1973. Interpretarea geologică a
prospecțiunilor geofizice. București: Ed. Academiei.
Gubbins, D., Herrero-Bervera, E., 2007. Encyclopedia of geomagnetism and
paleomagnetism. Dordrecht: Springer.
Henry, E., 2011. A Multistage Geophysical Approach to Detecting and
Interpreting Archaeological Features at the LeBus Circle, Bourbon County,
Kentucky. În Archaeological Prospection, 18, 4, p. 231-244.
Ioane, D., Anghel, S., Dudu, A., 2009. Magnetic Prospection of a Tumulus in
the Ancient Histria Necropolis. În Geo-Eco-Marina, 15, p. 161–165.
Johnson, D.W., Johnson, W.J., 2005. Comparison of Total Magnetic Field to
Vertical Magnetic Gradient Data from Effigy Mounds National Park, Iowa.
Archaeological Geophysics Consulting. http://www.archaeology-
geophysics.com/PDF%20papers/EffigyMoundsMag.pdf
Jones, D.M., (ed.), 2008. Geophysical Survey in Archaeological Field
Evaluation. Swindon: English Heritage.
http://www.english-heritage.org.uk/publications/geophysical-survey-in-
archaeological-field-evaluation/geophysics-guidelines.pdf
Kono, M., 2007. Geomagnetism: Treatise on Geophysics, vol 5. Amsterdan,
Heidelberg: Elsevier Science.
Kvamme, K., 2007. Integrating Multiple Geophysical Datasets. În Remote
Sensing in Archaeology. p. 345–374.
Marta, L., Ștefan, D., 2011. Geophysical survey in the Bronze Age Settlement
from Medieșu Aurit-”Ciuncaș”, Satu Mare County. În Măgureanu, D., Măndescu, D.,
Matei, S. (ed.) Archaeology: Making of and Practice. Studies in Honor of Mircea
Babeş at his 70th Anniversary, p. 363–372. Piteşti: Ordessos.
Milson, J., Eriksen, A., 2011. Field Geophysics, ed. a IV a. Wiley-
Blackwell.
Sala, R., Garcia, E., Tamba, R., 2012. Archaeological Geophysics – From
Basics to New Perspectives, Archaeology, New Approaches in Theory and
Techniques, NTECH Open Access Publisher
Schmidt, A., 2007. Archaeology, magnetic methods. Encyclopedia of
Geomagnetism and Paleomagnetism. Encyclopedia of Earth Sciences Series, p. 23–
31. New York: Springer.
Schwertmann, U., Cornell, R.M., 2000. Iron oxides in the laboratory. Wiley
Online Library.
102
Scollar, I., Weidner, B., Segeth, K., 1986. Display of archaeological magnetic
data. În Geophysics, 51, p. 623–633.
Scurtu, F., 2005. Raport de cercetare nr 134. Luncaviţa, com. Luncaviţa,
jud. Tulcea. Cercetări geofizice. În Cronica Cercetărilor Arheologice din
România. Campania 2004.Cimec.
http://cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2005/cd/index.htm
Smekalova, N.T., Voss, O., Smekalov, S.L., 2008. Magnetic surveying in
archaeology, 2nd ed. Wormianum: Publishing House of the Polytechnical University,
St. Petersburg.
Schmidt, Armin., 2002. Geophysical data in archaeology: a guide to good
practice. Oxbow Books.
Ștefan, D., 2009. Geophysics as an Aid in Funerary Site Interpretation. În
Mousaios, XIV, p. 175–185.
Stefan, D., Gârbacea, F., Ioane, D., 2012. Geophysical Survey of a
Flattened Mound Located in Braila’s Plain. În Istros, 18, p.529-534.
Ștefan, D., Ștefan, M.-M., Constantin, C.P., 2010. Studiul geomagnetic al
fortificațiilor din epoca bronzului de la Păuleni Ciuc - Ciomortan ”Dâmbul
Cetății”, jud. Harghita. În Angustia, 14, p. 427-436
Ştefan, D., Ştefan, M.-M., Constantin, C., Constantin, C., Nicolae, M.,
2010. Adamclisi - Documentarea topografică a săpăturilor arheologice,
investigaţii geofizice şi studii asupra relaţiei dintre mediul natural şi om în oraşul
romano-bizantin Tropaeum Traiani. În Cronica Cercetărilor Arheologice din
România, Campania 2009, p. 23-4. Cimec.
Telford, W.M., Geldart, L.P., Sheriff, R.E., 1990. Applied Geophysics.
Cambridge University Press.
Tsokas, G.N., 1992. Two-dimensional inversion filters in magnetic
prospecting: Application to the exploration for buried antiquities. În Geophysics,
57, p. 1004.
Tsokas, G.N., Papazachos, C.B., Vafidis, A., Loucoyannakis, M.Z.,
Vargemezis, M.Z., Tzimeas, K., 1995. The detection of monumental tombs buried in
tumuli by seismic refraction. În Geophysics, 60, p. 1735–1742.
Tsokas, G.N., Sarris, A., Pappa, M., Bessios, M., Papazachos, C.B., Tsourlos,
P., Gannopoulos, A., 1997. A Large-scale Magnetic Survey in Makrygialos
(Pieriea), Greece. În Archaeological Prospection, 4, p. 123–137.
103
104
câmp geomagnetic, 37, 38, 43,
45
câmp magnetic total, 35, 38, 47,
2D, 19, 20, 53, 59, 61, 68, 73, 81, 73, 74, 84, 90, 91
82, 83, 86 Clip, 60, 64, 65, 90, 95, 98
conductivitate electrică, 18, 22
contour map, 60
contrast magnetic, 26, 27, 30, 31,
3D, 19, 20, 60, 61, 68, 81, 82, 83, 71, 72, 90
86, 99 corecţie Gamma, 60
cuarţ, 40
cupru, 40
curbe de sondaj electric, 19
anomalie magnetică, 40, 41, 42, 43,
59, 63, 68, 70, 71, 89
antiferomagnetism, 40
ArchaeoFussion, 61 data fusion, 16, 76
arheomagnetism, 37, 39, 49 data-logger, 54
DD, 53, 81, 84, 86
dipol-dipol, 18, 43
declinația, 35, 37, 89
Bartington, 46, 53, 83, 89, 98 Deconvoluția Euler, 69
blending, 76 despike, 60
Buterworth, 62 destagger, 63, 64, 90, 95, 98
destripe, 60, 62, 63, 64, 90, 95, 98
detrend, 60
diamagnetic, 40
dispozitiv de electrozi, 18, 19, 20,
calibrare, 52, 63, 70 53, 90
caracteristică de material, 17 dual sensor, 55, 56, 98
caracteristică petrofizică, 51, 84 DW Consulting, 61
câmp electromagnetic, 22
câmp magnetic, 16, 33, 35, 36, 38,
39, 40, 41, 43, 44, 46, 70, 73,
75, 89 Electrical Resistivity Tomography,
câmpul magnetic al Pământului/ 19
terestru, 25, 33, 35, 38, 40, 41,
43, 89
105
electromagnetic, 16, 17, 21, 22, 26,
71, 80, 81, 83, 84, 85, 86, 90, 95,
97, 98 halit, 40
electrometrie, 16, 17, 19, 22, 53, 54, hartă de conductivitate electrică, 22
80, 82, 84 hărți magnetice, 41
EM38, 80 hematit, 26, 40
ERT, 19, 20, 80, 81, 99
inducție electromagnetică, 20, 21,

ferimagnetism, 40 intensitatea totală a câmpului
feromagnetic, 38, 39, 40 magnetic terestru, 35
feromagnetism, 40 interpolare, 60, 63, 64, 90
filtrare, 61, 76 interpolat, 56, 98
filtru, 61, 62, 63, 90
fluxgate, 13, 43, 44, 45, 46, 47, 52,
70, 80, 90, 93, 98
înclinaţia geomagnetică, 35, 36, 89
geofizică de explorare, 15
k-metru, 22, 54, 53
geofizică de mică adâncime, 15, 16,
17
Geonics, 80
Geophysical Software Solution, 69 lateral mapping, 81, 82, 86
Geoplot, 61 limita de separație, 71, 73, 75
georadar, 16, 21, 22, 69, 71, 81, 83, limonit, 26
84, 86
GIS, 60, 61, 76, 81, 86
goetit, 26
Golden Software, 55, 60 maghemit, 40
GPS, 46, 47, 56, 80 magnetit, 26, 34, 39
GPR, 21, 96
magnetizare, 25, 26, 38, 39, 73
gradient magnetic vertical, 44, 45,
magnetizare remanentă, 39, 40,
46, 49, 53, 65, 82, 84, 90
73
gradiometru, 13, 25, 43, 44, 45, 46,
magnetizare termoremanentă, 39
47, 48, 56, 63, 76, 89, 90
magnetizare indusă, 38, 39
gradiometru dual, 46, 56
magnetometru cu pompaj optic cu
gravimetric, 23
rubidiu, 13
Gravimetrie, 16, 23, 95
matricea solului, 17, 69, 70
Ground Penetrating Radar, 21
106
măsurători geofizice în suprafață,
52, 53
metode electromagnetice de RADAR, 21
inducție, 16, 22 radiofrecvență, 44
Metoda lui Peter, 69 remote, 84
MS3, 53, 83 rezistență de contact, 18
multielectrod, 19, 82, 84, 86, 89 rezistivimetru, 13, 20, 89
multisenzor, 54, 61, 80 rezistivitate, 13, 17, 18, 19, 20, 53,
71, 76, 77, 82, 83, 84, 90, 91
rezistivitate aparentă, 19, 84
roci eruptive, 71
rover, 56
nanoTesla, 36
Near Surface Geophysics, 15, 93
notch, 62
SAGA-GIS, 61
seismic, 16, 22, 23, 95
seismometrie, 16, 22
Oasis Montaj, 55, 60 semnal-zgomot, 69, 76
Overhauser, 44, 48, 70, 90, 98 sensibilitate instrumentală, 72
overlay, 16, 76 SIR, 21
oversampling, 57 sistem de comutare a electrozilor,
oxid de fier, 26, 27, 31, 40 13
shaded relief map, 60
sharp, 61
Snuffer, 61
paramagnetic, 40 Sondaj Electric Vertical, 19
pirotit, 40 SQUID, 46
plumb, 40 stagger, 55
polarizare nucleară dinamică, 43 stripe, 55
pol-pol, 18 subsampling, 57
pompaj optic, 13, 44, 45, 46, 47, 70 sulfide, 40
precesie protonică, 43, 44, 47, 49, Surfer, 55, 60
53, 54, 70, 90 susceptibilitate magnetică, 22, 26,
profilare, 19, 52, 53, 54, 82, 84 39, 40, 53, 69, 70, 80, 83, 84
profile de tomografie de
rezistivitate, 19, 77, 91
protocol NMEA, 46, 47, 48, 80
punctul termic Curie, 26, 39
107
Telemobiloskop, 21 UAV
teorema lui Pitagora, 53 Unmanned Aerial Vehicle, 80
Tesla, 35
tomografie de rezistivitate electrică,
19, 53, 77, 91
topografic, 52, 53, 60, 62, 80, 81, 86 WS, 53, 81, 84, 86
trevoritul, 40
twin-electrodes, 18, 53, 82, 89
two-way travel time, 21
zero mean traverse, 60, 63
ZH Instruments, 53, 83
108

ArheMAG Aplicaii Ale Metodei Magnetice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ArheMAG Aplicaii Ale Metodei Magnetice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acest volum a fost realizat în cadrul proiectului ArheMAG, finanțat de

către AFCN – Administrația Fondului Cultural Național.

Coperta/Cover I: Răspunsul magnetic al unei sfere uniform magnetizate în câmpul

@ Dan Ștefan, 2012

Manual de bune practici

A Guide of Good Practices

DE CE INVESTIGĂM SITURILE ARHEOLOGICE CU AJUTORUL METODELOR

CÂMPUL MAGNETIC AL PĂMÂNTULUI ................................................................... 33

SELECȚIA METODELOR GEOFIZICE ȘI A PROCEDURILOR DE LUCRU ÎN TEREN......... 51

VIZUALIZAREA DATELOR MAGNETOMETRICE ....................................................... 59

INTERPRETAREA CALITATIVĂ A DATELOR GEOFIZICE PENTRU ARHEOLOGIE ......... 68

ADAPTAREA PROCEDURILOR DE ACHIZIȚIE A DATELOR GEOFIZICE LA SCARA LA

WHY DO WE INVESTIGATE ARCHAEOLOGICAL SITES WITH MAGNETIC METHODS? 26

THE EARTH’S MAGNETIC FIELD ........................................................................... 33

SELECTION OF GEOPHYSICAL METHODS AND FIELD WORK PROCEDURES

VISUALISATION OF MAGNETIC DATA ................................................................... 59

QUALITATIVE INTERPRETATION OF GEOPHYSICAL DATA FOR ARCHAEOLOGY .... 68

ADJUSTING ACQUISITION PROCEDURES OF GEOPHYSICAL DATA TO THE

Noțiunile recapitulative, caracteristicile de reținut, normele de

Noțiunile teoretice suplimentare și/sau detaliile cu caracter tehnic

După parcurgerea acestui manual cititorul va dobândi baza teoretică și

Din punct de vedere al modului de interacțiune cu mediul, metodele

Metodele geofizice oferă, cel mai adesea, rezultate complementare și de

Exemple de metode geofizice aplicate în arheologie:

Principiile fizice ale metodelor electrice

Rezistivitatea electrică este o caracteristică de material ce descrie

Electrometria este o metodă activă. În mod tradițional, un câmp electric este

Rezistivitatea electrică se notează cu litera grecească ρ.

Cele mai frecvente aplicații ale metodelor electrice în arheologie au avut, în

Un dispozitiv de electrozi este compus în mod tradițional din doi

În arheologie, în special pentru studiul siturilor arheologice prin metoda

Fig. 1 . Rezistivimetru și cadru cu

Principiile fizice ale metodei georadar

Metode electromagnetice de inducție

În practică, instrumentele de prospecțiune bazate pe principiul inducției

Studii de seimometrie pentru Exemple de aplicare a gravimetriei în

Cardarelli, E., Filippo, G.D., 2009. Batayneh, A., Khataibeh, J.,

Magnetometria este metoda geofizică cel mai des aplicată la nivel

 Este o metodă de investigație complet nedistructivă – măsurătorile se

Magnetometria nu oferă informații precise privind adâncimea la

Acolo unde există posibilitatea este bine ca metoda magnetică sa

Cel care dă sens rezultatelor prospecțiunilor magnetice trebuie să

1. Solul afectat de locuire și activități antropice este în general mai

2. Materialele arse sunt puternic magnetice. Alte categorii de activități

 Zone meșteșugărești: ateliere de olărit, cuptoare metalurgice, cuptoare de ars

 Vetre, altare de lut ars

Și siturile aflate în contexte dificile pot fi investigate magnetic, dar cu

a. Fig. 3. Poduri – Dealu

Fig. 5. Luncavița, jud. Tulcea. Tell neolitic; responsabil de șantier Cristian

 Evaluarea potențialului arheologic al unui teren necunoscut

Fig. 6. Punerea în evidență a unui sit arheologic pe traseul viitoarei Autostrăzi

Dacă prospecțiunile magnetice nu au pus în evidență contraste

Deși cărămida și țigla dau bune rezultate magnetice ca materiale

 Stabilirea vârstei unor cuptoare sau vetre

Un studiu detaliat asupra oxizilor de Alte informații și exemple referitoare la

O modalitate simplă de vizualizare a câmpului magnetic constă în a

În timp, s-a convenit că Pământul se comportă ca și cum în interiorul său ar

Pământul se comportă de fapt ca un electromagnet.

Dacă atașăm un cui înfășurat în sârmă la o

Miezul Pământului este înconjurat de o masă imensă, lichidă, aflată în

Fig. 12. Înclinaţia geomagnetică faţă de orizontală a liniilor de câmp magnetic

Polii magnetici sunt într-o perpetuă mișcare, calculele actuale apreciind o

Arheomagnetism = datarea absolută obiectelor și structurilor