mai 2020

Continuãm povestea tracilor sud- ºi nord-dunãreni, începutã

în numãrul trecut.

TRACI, GEÞI, DACI, GETO-DACI

CÃTÃLIN BORANGIC

Bulversaþi de modificãrile politice ºi militare din

Balcani, învinºi sistematic de guvernatorii provinciilor
romane, deportaþi în mai multe rânduri, basileii locali
ºi-au vãzut puterea diluatã accelerat, pânã la nivelul la
care istoriografia latinã transferã toate atributele getice,
adesea inclusiv numele ºi istoria, noilor structuri socio-
politice construite de daci. La temelia acestui nou pol de
putere, geþii au contribuit nemijlocit ºi substanþial.
Explicaþia stã, poate, tocmai în faptul cã Burebista, bãrbat
get, luând conducerea neamului sãu, a întemeiat o mare
stãpânire. Unul dintre efectele pe plan istoriografic ale
acestui act politico-militar a fost utilizarea celor douã
etnonime ca echivalente perfecte, unul în greceºte, celãlalt
în latinã, dar care desemnau acelaºi neam, chiar dacã între
cele douã coordonate ale lui existau diferenþe naturale.

Secolul II î.H. iese din conul de umbrã dat

de discreþia ºtirilor despre realitãþile din spaþiul
nord-dunãrean. Pãrãsirea prim-planului scenei
balcanice de marii actanþi – sciþi, greci, perºi,
macedoneni – a modificat nu doar raporturile
de forþe, ci ºi paradigmele culturale dominante.
Elitele getice, al cãror program ideologic fu-
sese vasal secvenþial tuturor acestor curente,
îºi pierduserã suflul – în principal în urma
ruperii cordoanelor care îi legau de aceste zone
bogate ºi de influenþã –, iar întreaga structurã
socialã care îi conþinea a intrat în crizã.
Apariþia dacilor în istorie
Valorile în jurul cãrora îºi construiserã
imaginea de rãzboinici, precum prestigiul,
charisma individualã, originea ilustrã sau
puterea, erau nu doar tradiþii ancestrale, ci
energizante pentru orice fel de lider sau co-
munitate. Era nevoie doar de un nou coa-
gulant. Peninsula Balcanicã nu putea rãmâne
teritoriul nimãnui, poziþia geograficã ºi
O reprezentare modernã
a lui Burebista
din centrul oraºului Orãºtie
resursele ei erau suficiente motive pentru ca
peste dispersatele triburi tracice sã soseascã
noi pretendenþi.
Primii alogeni veniþi au fost celþii, prezenþa
lor în aceastã parte a Europei fiind menþionatã
destul de timpuriu (335 î.H.) de Arrian în
Expediþia lui Alexandru cel Mare, sursã
folositã ºi de Strabon (Geografia). Relaþiile
cu temperamentalii traci, incluzându-i aici ºi
pe geþi, nu au fost dintre cele mai amiabile,
dar, fãrã a detalia acum resorturile intime ale
conexiunilor dintre cele douã mari blocuri
etno-culturale, putem nota doar cã, dupã unele

33
 magazin istoric
succese ale celþilor,
o rãscoalã a tracilor
a distrus efemerul
regat celtic cu capi-
tala la Tylis, în sud-
estul Traciei (loca-
litate neidentifi-
catã în teren încã).
Apoi, cu restul cel-
þilor, aceiaºi traci
Gravurã
au gãsit rapid mo-
din secolul al XVI-lea tive de reconciliere.
ce îl înfãþiºeazã Probabil cã asupra
pe geograful antic Un antoninianus, monetã romanã,
Strabon rãzboinicelor tri- din vremea împãratului Decius,
buri balcanice bãtã- emisã în anul 251 d.H., cu o
lia de la Kynos Kephalai, dintre romani ºi reprezentare a Daciei
cu stindardul de luptã
regatul Macedoniei (197 î.H.) ºi instalarea al dacilor în mânã,
puterii romane în regiune au avut efectul pe un cap de lup ºi trup de reptilã
care dacul Scorillo l-a ilustrat ulterior prin pilda
luptei dintre câini ºi lup, menþionatã de general roman, prieten ºi colaborator al îm-
Frontinus, în Stratagemele. pãratului Octavian Augustus, pentru a desemna
Duºmãniile iniþiale dintre barbari au fost, un spaþiu
se pare, destul de repede înlocuite cu alianþe larg: „Da- Statuia lui Cezar din Roma,
eterogene, militare ºi nu numai, între diversele cia geticã de pe Via dei Fori Imperiali
neamuri ºi triburi, cele mai importante fiind se mãrgi-
cele dintre comunitãþile celtice ºi tracice. neºte la rãsãrit cu
Mozaicul de rãzboinici, identitãþi, credinþe, pustiile Sarmaþiei,
arme, tehnici, strategii a sfârºit prin a se uni- la apus cu fluviul
formiza, cel puþin la nivelul elitelor, transfor- Vistula, la nord cu
mãri sedimentate ºi finalizate în manifestãri Oceanul, la sud cu
particulare. Sub influenþa noilor structuri de fluviul Istru“.
putere, care aveau modele identitare cel puþin Harta, care evi-
mai pragmatice, peisajul cultural, politic ºi dent exagereazã
militar al Balcanilor de Nord se modificã din necunoaº-
radical. tere sau prin
În acest tablou tumultuos îºi face apariþia simplificare di-
un nume nou, acela al rãzboinicilor daci. Prima mensiunile et-
menþiune etnonimicã certã apare la Cezar no-culturale ale
(„Pãdurea începe la hotarele helveþilor, ne- întinderii daci-
meþilor ºi rauracilor ºi se întinde în linie lor, a fost afiºatã
dreaptã, paralel cu Dunãrea, pânã la hotarele la Roma, dupã
dacilor ºi anarþilor“), într-o descriere geograficã moartea autorului.
a zonelor din estul Rinului, respectiv sudul Dupã cum se vede,
Germaniei. Evident, numele nu desemna ceva ambivalenþa daci-
nou. Drept dovadã ar fi menþionarea etnoni- geþi apare chiar
mului ca reper, ceea ce sugereazã cã etnonimul din prima a-
era cunoscut celor cãrora li se adresa raportul testare a to-
generalului. ponimului
În aceeaºi perioadã, sfârºitul secolului I î.H., Dacia, care
apare ºi numele de Dacia folosit de Marcus este numitã
Vipsanius Agrippa (63 – 12 î.H.), om politic ºi geticã.

34
 mai 2020
Simbioza sunt traci din neamul dacilor care locuiau
om – lup odinioarã în Rodopi. Aparent aserþiunea este
neclarã, iar autorul fie îi confundã pe daci cu
Amestecul acestor tribul tracic Dioi, trãitor în Munþii Balcani, fie
daci în conflictele cu a surprins, fãrã sã înþeleagã fenomenul sau
romanii, în cadrul unor sã-i acorde atenþie suplimentarã, prezenþa
alianþe aparent stabile dacilor în sudul Dunãrii ca parte a alianþelor
cu ceilalþi traci ºi cu lor militare.
scordiscii, apare Mircea Eliade pleacã de la relaþia etno-
apoi succesiv ºi nimului cu i.e. *dhau (a sugruma, a sufoca),
frecvent în sursele de unde ar proveni ºi numele ilir al lupului
antice „Cei mai (dhaunos), ca ºi cel frigian (daos). Dacii ar fi,
sãlbatici dintre potrivit lui Eliade, la origine nu un etnonim,
toþi tracii au fost ci numele unei confrerii iniþiatice cu caracter
Marcus Vipsanius Agrippa
scordiscii, care rãzboinic, care îºi impune modelul, ºi în con-
uneau puterea cu secinþã ºi numele, asupra unor întregi comu-
viclenia“, scria Florus (Rãzboiul cu tracii). nitãþi ºi regiuni. Cã acestea conþineau, într-o
Alianþa aceasta avea loc în secolul I î.H., fapt formã sau alta, în principal traci, geþi, daci ºi
ce aratã o lungã tradiþie. Una dintre aceste surse scordisci, apare evident atât din izvoarele
aminteºte de o alianþã dintre scordisci ºi daci, istorice, cât ºi din analiza culturii materiale.
chiar mai devreme de menþiunea lui Cezar, Este posibil ca pe lângã acestea sã fi fost
suficient de puternicã, încât sã punã probleme cooptaþi iliri, pannoni, poate ºi bastarni ºi alte
consulului Minucius Rufus, comandantul triburi regionale, dar acest lucru este mai greu
roman trimis în regiune, deºi se poate specula de probat. Cu privire la aceastã ipotezã, care
o informaþie greºitã oferitã de Frontinus. conþine apariþia unui nou model identitar,
Desele astfel de acþiuni comune scordisco – emanaþie a fenomenelor militare locale, se
dacice, în care mult timp scordiscii au fost exprimã ºi Zoe Petre, care admite, cu unele
dominanþi, permit sã admitem totuºi cã prudenþe, aceastã posibilitate. Indirect, în
informaþia este relativ sigurã, Frontinus fiind sprijinul acestei lycantropii totemice (forma
un mai bun cunoscãtor al realitãþilor din teren, de iniþiere a tânãrului aspirant la rangul de
faþã de alþi autori din epocã, ceva mai ezitanþi rãzboinic, în care acesta era obligat la traiul în
în a nota numele dacilor. singurãtate, mai mult sau mai puþin discret,
Numele pe care îl purtau, „daci“, daoi, are dar totdeauna rapace, asemenea unui lup sau
diverse etimologii ipotetice în mediul acade- sugerând simbioza om – lup; lycántropos este
mic. Vasile Pârvan leagã atât numele dacilor, atestat la mai multe populaþii, în epoci diferite)
cât ºi pe al geþilor de o improbabilã influenþã se poate invoca utilizarea stindardului cu cap
sciticã, aliniindu-se destul de vizibil unei de lup ºi trup de reptilã ºi poate parabola
tendinþe a momentu- regelui Scorillo. La
Ovidiu printre sciþi, fel de indirect putem
lui, care prin scitizare ulei pe hârtie de Eugène Delacroix (1862)
încerca sã explice nota ºi neplãcerea cu
mare parte dintre care poetul Ovidiu îi
necunoscutele pro- comparã pe geþii
blemelor istorice din agresivi cu lupii sãl-
Dacia. Este de men- batici, lupi saeuae
þionat aici o frazã a (Ovidiu, Tristele).
lui Dio Cassius care Comparaþia ar putea
spune, cu referire la fi mai degrabã o
locuitorii din nordul cutumã a imaginaru-
Dunãrii, cã poartã lui roman, care îi aºe-
numele de daci, fie za pe necivilizaþii
cã sunt geþi, fie cã barbari rãzboinici pe

35
 magazin istoric
palierul cu animale de pradã
(Tacitus, Germania; Pruden-
tius, Contra Symmachum).
Împotriva acestei etimo-
logii s-a pronunþat cercetã-
torul Dan Dana, dar, în ciuda
argumentaþiei istoricului, teo-
ria existenþei unei confrerii
militare a fost validatã arheo-
logic prin identificarea carac-
teristicilor definitorii ale gru-
pului Padea – Panagjurski
Kolonii, în inventarul cãrora
putem distinge trãsãturile
unor grupuri sau clanuri rãz-
boinice dominante, care s-au
impus în aceastã perioadã în
nordul Peninsulei Balcanice.
Mult mai puþin apreciatã
de mediul academic este so-
luþia oferitã de Constantin
Daicoviciu, pentru care nu- Scuturi ale dacilor înfãþiºate
mele dacilor este extinderea pe Columna lui Traian
asupra populaþiei a numelui
unei arme specifice, „daca“ (neatestat însã),
cu rãdãcina într-un i.e. *dhag, ascuþit, tãios.
Aceastã ipotezã este însã marginalã în peisajul
istoriografic românesc, în ciuda faptului cã
aceastã etimologie a evoluat în limbile roma-
nice ºi germanice din vestul Europei, unde de
la „daca“ – provenit din latina popularã, însã
la fel de obscur ºi neatestat –
ajunge, printr-un medieval Coiful dacic de la Coþofeneºti
„daga“, în modernul dagger
(în limba englezã, pumnal).
Transformãri
de substanþã
Alte explicaþii etimolo-
gice, mai puþin convingã-
toare, au fost propuse de I.I.
Russu în 1967, care leagã
denumirea de daci de i.e
*dha-k, radical dhe (a pune, a
aºeza), sugerând, probabil
inspirat de orientalistul ºi
geograful ceh W. Tomaschek,
o vagã legãturã cu „dava“
(*Dhe). Autorul însã prezintã
etimologia cu titlul de proba-
36
bilitate, ceea ce ne aratã cã nu
îi acorda nici el foarte multã
forþã. Oarecum în sprijinul
acestei ipoteze s-a pronunþat
Eugen Lozovan, avantajat ºi
de formaþia sa de filolog. Pro-
punerea etimologicã oferitã
de acesta adaugã relaþiei daci
– lupi a lui Eliade o explicaþie
mixtã, legând „dacus“ ºi de
„daos“ ºi de „-dava“. Lozo-
van propune de fapt o conci-
liere între punctul de vedere
iniþiatic a lui Eliade ºi unul
urbanistic, propriu, reconstru-
ind decorul moral în care au
evoluat dacii în primul mile-
niu î.H., de la lupi rãtãcitori la
viitori constructori de cetãþi.
Este foarte posibil cã et-
nonimul daci sã fi aparþinut
iniþial unui trib sau unui con-
glomerat etno-cultural, fiind
ulterior generalizat, lucru
frecvent în Antichitate, valabil la traci, ger-
mani, gali/celþi, iliri ºi chiar greci. Mai sigur,
acest etnonim apare în zona de sud a Dunãrii,
locul de manifestare a constantelor alianþe
traco-celtice, finalizate prin osmoza Padea –
Panagjurski Kolonii. Nu este imposibil, pe
baza situaþiei din regiune, ca acei numiþi de
romani daci sã fi fost la în-
ceput o astfel de comunitate
rãzboinicã, cu origini ºi com-
ponente mixte, dar în care a
prevalat filonul tracic. Rãz-
boinici prin excelenþã, testa-
mentarii unor lungi tradiþii în
acest sens, peste care s-au gre-
fat apetitul ºi experienþa mar-
þialã celticã, purtãtorii acestei
noi identitãþi culturale nu
doar cã au reuºit sã supravie-
þuiascã constantei presiuni
romane, ci ºi-au exportat mo-
delul în mediul getic nord-du-
nãrean, pe care-l vor angrena
ºi schimba declanºând ample
transformãri de substanþã.
Este posibil ca geþii sã fi
fost cei care îºi vor însuºi noul
 mai 2020
model, absorbþie concre- ierarhizare pe verticalã
tizatã în apariþia rega- foarte bruscã ºi agresivã
tului dac întemeiat de a societãþii dacice. În
getul Burebista. Numele acelaºi sector, funcþia
de daci, luat de ei înºiºi cetãþilor este una emi-
cel mai probabil, a fost namente militarã, de su-
preluat de romani în praveghere ºi apãrare a
urma primelor contacte unor regiuni, rute sau re-
pe care le-au avut cu surse naturale, ºi nu de
aceºtia ºi apoi a fost ex- refugiu al populaþiei. Au-
tins la toþi tracii nord- rul devine foarte rar în
dunãreni. Doar sursele teritoriu, motiv pentru
greceºti i-au numit pe care specialiºtii au cãu-
aceiaºi locuitori drept tat diverse explicaþii fe-
geþi, în virtutea proprii- Daci purtând stindardul de luptã, nomenului, între care
lor tradiþii ºi experienþe, reprezentaþi pe Columna lui Traian cea mai probabilã pare
mai vechi în zonã decât sã conþinã anumite res-
cele ale romanilor, explicându-se în acest fel tricþii religioase. În schimb, argintul pare sã fi
alternanþa celor douã denumiri sau preferinþa fost beneficiarul unei consideraþii aparte, cu
pentru una sau alta. largi reverberaþii în mediul social.
Nu putem descifra exact etapele modi- Fastul ºi luxul de inspiraþie elenisticã ºi
ficãrilor comportamentale care fac ca dacii sã orientalã sunt înlocuite cu o sobrietate cazonã,
aibã un model identitar diferit de aristocraþia mai degrabã în rezonanþã cu lumea celticã ºi
vechilor geþi. Cea mai probabilã explicaþie romanã, iar societatea în sine transleazã de la
vine din chiar creuzetul etno-social ºi eve- existenþa unei puzderii de mici basilei locali
nimenþial în care au apãrut dacii pe scena la o regalitate ºi un sacerdoþiu autoritare.
istoriei. În noile manifestãri identitare se regã- Nuanþa de sobru nu este una ce trebuie privitã
sesc arme ºi echipamente noi (armuri de zale, unidirecþional, cãci ea nu a afectat ºi nici
scuturi ovale, tipuri noi de coifuri, spade, pum- pãtruns în toate sectoarele societãþii. Perioada
nale curbe, zãbale specializate, pinteni), dar clasicã a Daciei preromane are propria ei
ies din uz echipamentele de paradã, iar arcul exuberanþã ºi, desigur, formele ei de lux. Acum
cu sãgeþi trece în plan secund, cel puþin din se dezvoltã exponenþial meºteºugurile;
perspectiva elitelor. metalurgia fierului atinge adesea limitele artei,
În domeniul artei, exprimarea pare cã se ceramica din proximitatea capitalei, dar ºi din
democratizeazã, reprezentãrile nu mai apar- teritoriu are componente cu adevãrat speciale
þin strict vârfurilor sociale. Dispar redãrile sub aspect estetic ºi funcþional. Dacã perioada
antropodemonilor (fiinþe fantastice care au basileilor geþi este furnizoarea de tezaure mult
legãturã cu aspectul uman; centaur, sirene etc.), mai spectaculoase, ea este, din perspectiva
hibridizarea zoomorficã se reduce substanþial, culturii materiale, mult mai anostã ºi mai lip-
dar apar elemente noi sitã de fast decât cea a
în bestiarul local. Un O brãþarã spiralatã dacicã de aur regatului dac. Con-
bun exemplu este gri- structorii, la propriu ºi
fonul, fiinþã fantasticã la figurat, ai acestei
puternic ancoratã în exuberante, în felul ei,
imaginarul antic de entitãþi culturale, mi-
funcþia regalã. litare, sociale ºi poli-
Apar sanctuare tice au fost cunoscuþi
relativ standardizate pe în izvoarele istorice
un spaþiu larg, numãrul sub numele de daci.
de cetãþi creºte expo-
nenþial, devoalând o (Va urma)

37
 magazin istoric

Încheiem aici seria de articole despre tracii nord- ºi sud-dunãreni (Magazin istoric,
nr. 4–5/2020).

TRACI,
GEÞI, DACI,
GETO-DACI
CÃTÃLIN BORANGIC

Sanctuarul circular dacic de la

Sarmizegetusa Regia,
din Munþii Orãºtiei

Sintagma egalizatoare geto-daci este un construct modern ºi are, ca ºi sensul ei, o

istorie la fel de anevoioasã. Paternitatea conceptului aparþine scriitorului polonez W.A.
Maciejowski, aparent primul autor care o foloseºte, ºi are o vechime considerabilã, fiind
fixatã în scris prima datã în anul 1855, într-o perioadã în care Polonia, desfiinþatã ºi împãrþitã
între vecinii ei mai puternici, îºi cãuta argumente istorice pentru a-ºi reconstrui identitatea
naþionalã. De aici constructul a fost preluat de Al. Odobescu, apoi de G. Tocilescu ºi ulterior
folosit ca atare de discipolii acestuia din urmã. Nu se poate imputa reputatului arheolog vreo
denaturare a conceptului, pentru cã el foloseºte sintagma în context lingvistic (glosariu geto-
dacic; limba geto-dacicã), aspect asupra cãruia anticii afirmã cã nu sesizau deosebiri între
geþi ºi daci. În alte contexte, G. Tocilescu opereazã cu douã entnonime diferite.

Adoptarea fãrã probleme a sintagmei în se referã la Oltenia, Muntenia, Dobrogea,

mediul academic românesc a venit aproape
natural, sprijinitã fiind de corolarul dezvoltat
de scriitorii antici, pornind de la afirmaþia lui
Plinius, pentru care „daci“ este doar numele
latin al celor pe care grecii îi numeau geþi
(regiunile apropiate de þãrm au fost ocupate
de diferite populaþii, când de geþi, numiþi de
romani daci; Istoria naturalã), sprijinitã ºi
completatã de Strabon, Dio Cassius, Apian,
Trogus Pompeius, ambiguitate preluatã de la
aceºtia ºi de alþi autori.
Aºa cum observa Zoe Petre, paradigma a
fost perenizatã cu adevãrat, în peisajul
autohton, de Vasile Pârvan prin titlul la fel de
ezitant dat operei sale de bazã: Getica. O
protoistorie a Daciei. Cu o asemenea legiti-
mare, termenul a fost receptat ca unul firesc în
istoriografia româneascã, ba chiar supraso-
licitat uneori sub formula „traco-geto-daci“ sau
„traco-daci“. În paralel, în funcþie de interesul
punctual, unii autori utilizeazã totuºi etnoni-
mele de bazã pe considerente geografice ºi/
sau cronologice: geþi pentru subiectele care
Moldova ºi Balcani, între secolele VI î.H. ºi
I d.H., ºi daci pentru spaþiul transilvan, în
perioada dintre secolul al II-lea î.H. – începutul
secolului al II-lea d.H.
Pericolul
unei proiecþii greºite
Sintagma geto-daci rãmâne totuºi un topos
general, folosit prioritar pentru a cuprinde
aspecte ale întregii civilizaþii getice ºi dacice
desfãºurate îndeosebi în timpul Regatului dac.
Putem spune cã dupã 1965 ansamblul semantic
capãtã ºi mai multã forþã, pe fondul inter-
venþiei politicii comuniste în reconstrucþia
imaginarului colectiv cu privire la epoca da-
cicã. Noile programe politice ºi ideologice,
care aveau ca laitmotiv concepte ca „unitatea,
statul centralizat ºi independent, Burebista
personalitate puternicã/marcantã“, aproape au
legalizat folosirea etnonimului hibrid pentru
a concentra tema obsesivã a unitãþii civili-
zaþiei geto-dacice ºi folosirea reflexiei în

50
 iunie 2020
Waclaw Aleksander Maciejowski
peisajul ideologic comunist. În acest peisaj
calcificat, o opinie discordantã face Mircea
Eliade, avantajat de poziþia sa de exilat, care
refuzã comoditatea sintagmei ºi trateazã cele
douã etnonime separat, reconstruind pro-
filul dacic în jurul ideii cã numele acestora
reprezenta la origine o confrerie iniþiaticã
rãzboinicã.
Revenind în spaþiul istoriografic intern,
lucrurile rãmân aproximativ la fel pânã dupã
1989, când comunitatea ºtiinþificã româneascã
a relansat disputa, oarecum tacitã, dar aprigã,
cu argumente mai mult sau mai puþin convin-
gãtoare. Utilizarea etnonimelor geþi, daci ºi a
constructelor „geto-daci“ ºi „daco-geþi“ în
paralel în literatura de specialitate, în funcþie
de o serie de factori regionali sau politici
contemporani, a rãmas o constantã, adesea
deranjantã. Sintagma „daco-get“ (cu formele
daco-geþi/daco-getic) este utilizatã preponde-
rent în mediul academic din Transilvania ºi
are la bazã ascendentul dacic asupra geþilor,
respectiv situaþia de dupã secolul II î.H.
Ambiguitatea a fost amendatã de K. Strobel,
care observã, cumva tardiv, într-un articol
amplu, pericolul proiecþiei greºite a sintagmei
asupra secvenþei istorice reale ºi crearea unui
pseudo-etnos deranjant. Tonul ºi parþial ele-
mente ale observaþiilor lui Strobel au fost la
rândul lor criticate de Alexandru Vulpe.
Revenind retrospectiv, apare limpede cã
dincolo de toate convulsiile ºtiinþifice ºi po-
litice care au antrenat sintagma în interiorul
lor, comunitatea istoricilor români a folosit-o
ca pe o convenþie acceptabilã, cercetãtorii fiind
în general conºtienþi cã realitãþile istorice ale
spaþiului discutat sunt, cel puþin pentru mo-
Grigore Tocilescu
dernitate, extrem de complexe ºi greu de redus
la o formulã simplã, mulþumitoare.
La fel de natural a fost ºi faptul cã, pe acest
fond instabil, unii specialiºti au încercat o
sistematizare sau mãcar o disciplinare a
conceptului ºi a metodologiei de uzitare. Dacã
Al. Vulpe încearcã eliminarea construcþiei
semantice daco-geþi, consideratã incorectã pe
considerente cronologice (geþii sunt atestaþi
înaintea dacilor) ºi staþionarea asupra celei de
geto-daci, Valeriu Sîrbu ºi Gelu Florea propun
un armistiþiu prin folosirea termenului de geþi
pentru referirea la populaþia care locuia doar
în zona dintre Carpaþi, Munþii Balcani, Marea
Neagrã ºi spaþiul est-carpatic între secolele V
î.H. ºi I d.H. ºi etnonimul de daci pentru
locuitorii zonei intracarpatice din secolele II
î.H. – I d.H., într-un anume consens cu
menþiunile antice ºi realitãþile arheologice.
Concepte pseudo-etnice
Termenii generici de geto-daci ºi daco-geþi
ar fi acceptabili, din perspectiva acestor cerce-
tãtori, pentru aspecte generale ale civilizaþiei
dintre secolele II î.H. ºi II d.H. Totuºi, în pofida
acestei soluþii de compromis, rãmâne deschisã
problema etnonimului populaþiei/triburilor
tracice din interiorul Arcului Carpatic ante-
rioare secolului II î.H., care nu puteau fi nici
geþi ºi nici daci, ambele denumiri reflectând
alte entitãþi geografico-istorice. În ciuda aces-
tui lucru, literatura de specialitate identificã
adesea cu termenul de daci aceste populaþii,
chiar pânã în secolul IV î.H., când este evident
cã nu putem vorbi de culturã dacicã ºi implicit
nici de daci, în sensul corect al etnonimului.
51
 magazin istoric
Referitor la sintagma geto-daci, mult
mai detaliat ºi bazându-se pe (re)di-
secarea puþinelor izvoare scrise
despre subiect, Zoe Petre tranºeazã
problema, opinând cã, deºi arti-
ficialã, sintagma capãtã consis-
tenþa necesarã, chiar dacã rãmâne
tot o proiecþie modernã, abia în
preajma cuceririi regatului dac,
când deosebirile, atâtea câte erau,
dintre geþi ºi daci nu mai au
duritatea de altãdatã.
Racordarea tot mai puternicã a
istoriografiei româneºti la cu-
rentele ºi ideile occidentale – în
special cele de orientare post-
procesualistã – a adus în atenþie
faptul cã interpretãrile etnice ale
temelor antice suferã de o dozã
substanþialã de subiectivism. În acest cadru,
noþiunile artificiale „geto-daci“, „daco-geþi“
ºi chiar cele naturale de geþi, daci sunt
considerate concepte pseudo-etnice bazate
exclusiv pe surse latine ºi greceºti ºi, în
consecinþã, nu putem cunoaºte exact cum se
auto-defineau populaþiile antice nord-du-
nãrene, chiar în ciuda unor izvoare literare care
afirmã cum îºi spuneau acestea. Fãrã scriere
prin definiþie, aceste societãþi nu ne-au lãsat
în scris niciun fel de informaþie, singurele
consemnãri despre ei parvenind prin mijlocirea
vecinilor greci ºi romani, care în mod cert au
extins denumirile unor entitãþi sociale mici,
cunoscute lor, asupra tuturor celor care li se
pãreau cã se aseamãnã. Se cuvine un
amendament asupra acestei axiome. Nu se
poate face abstracþie de faptul cã avem
O scenã de pe Columna ridicatã de Traian
la Roma,
ce înfãþiºeazã luptãtori daci în retragere,
în timpul celui de-al doilea rãzboi daco-roman
52
numeroºi indivizi ajunºi în Imperiul
Roman care, începând din secolul I
d.H., se definesc ei înºiºi cu etno-
nimul dacus, în detrimentul oricãror
probabile denumiri tribale, contu-
rând o situaþie clarã, coagulatã,
distinctã ºi asumatã.
Este adevãrat cã putem presu-
pune larg cã majoritatea oamenilor
din epoca respectivã erau prea
puþin preocupaþi de natura identi-
tãþii lor etnice, atenþi mai degrabã
la nevoile ºi problemele curente,
dar elitele priveau (ºi privesc) în-
totdeauna altfel aceste lucruri.
Coiful getic de la Peretu, Mult mai mobile ºi mai atente, prin
secolul IV î.H.,
aflat la Muzeul Naþional definiþie, la propria identitate,
de Istorie a României elitele ºtiau cine sunt din punct de
vedere etnic. Apreciind cã obiecti-
vitatea autorilor antici este irelevantã – în
contrast cu afirmaþia explicitã a lui Dio Cassius
(„Eu îi numesc daci pe oamenii pomeniþi mai
sus, cum îºi spun ei înºiºi“) –, se contureazã în
peisajul istoriografic modern un mod asexuat
de identificare etno-culturalã a acestor po-
pulaþii, numite fie carpato-dunãreni sau car-
pato-danubieni, fie nord-dunãreni. Dacã deli-
mitãrile cu caracter geografic bazate pe aceste
repere pot fi acceptate fãrã obiecþii majore, cele
culturale sunt mult mai complexe. Ceea ce
aratã, de fapt, limitele post-procesualismului.
Pentru unele situaþii generalizatoare for-
mula „geto-daci“, deºi nu exprimã o realitate
etno-culturalã realã, poate fi o depãºire de
moment ambiguu, motiv pentru care personal
am uzitat-o adesea cu nuanþele arãtate.
Sintagma este ºi rãmâne o convenþie mo-
dernã, relativ osificatã în istoriografia româ-
neascã, fãrã ca prin ea sã mai fie înþeleasã sau
sugeratã o unitate istorico-socialã ºi/sau poli-
ticã. Ea poate conþine însã aspecte ale culturii
materiale ºi spirituale similare pe un spaþiu
mai larg (forme ceramice, arhitecturã, expresii
artistice, monetã, ritualuri funerare, limbã inter-
recognoscibilã, relaþii sociale etc.), valabile ºi
acestea cu deosebitã prudenþã ºi doar pentru
intervalul dintre secolul II î.H. ºi începutul
secolului II d.H. Sintagma „geto-daci“ poate
fi doar un instrument de lucru, un nume ge-
neric prin care desemnãm, dincolo de com-
plicatele teoretizãri niciodatã stinse, tracii de
nord, ºi nu un etnonim în adevãratul sens al
cuvântului.
Nu a existat – ºi nici nu avea cum – un
popor antic care sã-ºi fi spus „noi suntem geto-
daci!“. „