MAGAZIN ISTORIC

SICA, PUMNALUL CURB

AL ARISTOCRAÞIEI DACILOR

CÃTÃLIN BORANGIC

Imaginea dacului în mentalitatea

publicã a secolului XX a fost dominatã net
de asocierea acestui personaj colectiv cu
teribila sabie curbã, falx dacica (Magazin
istoric, nr. 12/2006; 4, 5/2021). Fie cã vorbim
de literaturã, beletristicã sau de specialitate,
de artã sau monumente publice, filatelie,
heraldicã urbanã, de cinematografie sau
oricare alt tip de manifestare artisticã,
invariabil arma cu care erau înarmaþi dacii
era sabia încovoiatã. Reproducerea unui pumnal sica
descoperit la Bulbuc (jud. Alba)
fãcutã de Asociaþia Culturalã Enciclopedia
Dacica, Alba Iulia (foto I. Cîrlãnaru)

Putem încerca sã descifrãm
aceastã asociere. Nu este nicio
mirare cã pentru epoca roman-
ticã a istoriografiei româneºti,
pe care o putem extinde de la
primele studii din ultima parte
a secolului al XIX-lea ºi pânã
la tipãrirea Geticii lui Pârvan
în 1926, imaginea dacului în
imaginarul public nu putea fi alta
decât cea inspiratã de Columna
lui Traian. Un monument pe
care rãzboinicii daci sunt evident
reprezentaþi înarmaþi cu sãbii
curbate. Arheologia nu avea
foarte multe de oferit, ºi chiar ºi
atunci când lucrurile s-au schim-
bat, asocierea a rãmas solidã.
Pe de o parte, poate ºi pentru cã
Vasile Pârvan, în monumentala
lui lucrare despre lumea dacilor,
discutã ºi exemplificã drept armã
de bazã tot o sabie încovoiatã
– cea descoperitã în ultimele
decenii ale secolului al XIX-lea
la Viscri (Sibiu; Magazin istoric,
nr. 9/2021).
MAI MULTE
ÎNTREBÃRI
În acest timp apare timid
în literaturã o altã armã dacicã,
un pumnal încovoiat. Deºi sunt
publicate câteva astfel de arte-
facte descoperite în Oltenia,
ele nu sunt înþelese ºi nici nu
pot modifica nu doar percepþia
publicã, dar nici mãcar pe cea a
istoricilor.
Schimbarea de regim de
dupã Al Doilea Rãzboi Mondial
anuleazã orice ºansã de modifi-
care sau mãcar nuanþare a locului
în istorie a armei „naþionale“ a
dacilor. Istoriografia românã,
direct dependentã ºi conectatã
la factorul de decizie politicã,
a menþinut structura bipolarã
a societãþii dacice ºi a îngroºat
accentul pus pe „poporul dac“,
popor simplu, muncitor, paºnic
ºi unitar care, desigur, lupta
cu sabia strãmoºeascã contra
imperialismului roman. Ancora
în trecutul glorios nu putea fi
decât adâncã ºi înfiptã în popor.
Pumnalul despre care vorbim
nu era o armã potrivitã pentru
oºteanul dac, iar despre asocie-
rea pumnalului cu aristocraþia
dacicã s-au spus foarte puþine
lucruri ºi numai cu jumãtate de
gurã. Aristocraþia în sine, clasã
socialã superioarã, nu era bine
vãzutã în perioada comunistã.
Sinuciderea lui Decebal, un rege
erou, cu un astfel de pumnal curb
nu a putut fi ignoratã, dar a rãmas
la statutul de excepþional. Chiar
episodul suicidar regal era destul
de puþin agreat de ideologia isto-

38 ianuarie 2022

Distribuþia geograficã a descoperirilor de pumnale sica
riografiei comuniste, fiind prefe-
rat mai gloriosul rege unificator
Burebista. Istoria are ironiile ei
însã, pentru cã majoritatea pum-
nalelor sica descoperite aparþin
perioadei burebistane, aºa cum
vom vedea.
În alte circumstanþe, pumna-
lul a fost confundat, voit sau nu,
cu sãbiile – confuzie rãmasã pe
alocuri în vigoare pânã astãzi,
chiar la nivel academic –, a fost
ignorat, tratat superficial sau pur
ºi simplu trecut cu vederea. Ce
este drept, nici sãpãturile arheo-
logice nu au dus la descoperirea
unui numãr foarte mare de ast-
fel de arme. Agravant, niciun
pumnal nu a fost descoperit în
arealul Sarmizegetusei, terito-
riu definitoriu pentru civilizaþia
geto-dacicã. În acest
cadru larg, rolul sau
importanþa pumnale-
lor, dinamica ºi disper-
sia lor, originea lor ºi
elita care le folosea au
fost prea puþin intuite
ºi înþelese.
Abia dupã anul
2000 situaþia s-a di-
namizat într-o direcþie
mai apropiatã de reali-
tatea istoricã ºi pumna-
lul curbat sica a intrat
în prim-planul atenþiei
MAGAZIN ISTORIC
istoricilor ºi al opiniei publice
din România ºi nu numai. De
notat cã aceastã reaºezare se
datoreazã în principal interesului
pentru istoria anticã a Balcanilor
al unui cercetãtor polonez, Zenon
Wožniak, care scrisese cu peste
trei decenii înainte despre aceste
arme ºi elita care se înmormân-
tase cu ele.
Pentru a vedea aceastã nouã
perspectivã trebuie sã rãspun-
dem înainte la câteva întrebãri.
În primul rând ce este un
pumnal sica?
Aºa cum se deduce din în-
trebare, avem de a face cu un
pumnal, adicã o armã albã, cu
mâner pentru o singurã mânã,
mai micã decât o sabie ºi mai
mare decât un cuþit. Este, prin
definiþie, o armã de rezervã, ade-
sea cu funcþii ceremoniale. Lama
scurtã determinã raza micã de
acþiune ºi îl calificã drept o armã
de luptã corp la corp, eficacitatea
maximã fiind când este folosit
pentru înjunghiere ºi secþionare
ºi mult mai redusã când este
vorba de lovire. În acest cadru
general al noþiunii de pumnal,
cele de tip sica prezintã atribute
specifice, îndeosebi morfologi-
ce, dar nu numai. Forma acestor
pumnale este una curbatã ºi au
doar un tãiº, pe partea concavã
a lamei. Aceastã conformaþie
îmbunãtãþeºte trãsãturile de bazã
ale pumnalelor prin faptul cã,
deºi pãstreazã puterea mare de
penetrare, rezultatã din vârful as-
cuþit ºi lama prelungã, amplificã
efectele acþiunii de secþionare/
înjunghiere.
TREI TIPURI
DISTINCTE
Dimensiunile acestor arme
sunt diferite, în funcþie de tipul
de pumnal, de atelierul ºi meº-
terul care le-a produs ºi proba-
bil ºi dependente de cel care a
comandat meºterului piesa. Sã
nu uitãm însã cã avem de-a face
cu produse de artizani, ºi nu cu
serii industriale, chiar dacã existã
o anume standardizare.
Plaja de dimensiuni
are însã unele constan-
te, majoritatea având
lungimea de 38 – 42
cm, cu câteva excepþii
puþin mai lungi ºi al-
tele ceva mai scurte,
iar lãþimea lamei este
Tipuri de pumnale sica:
1. Silivaº (Alba);
2. Izvoru (Giurgiu);
3. Cetate (Dolj)
ianuarie 2022 39

Pergam, Turcia:
teaca unui pumnal curb
figurat pe friza templului Atenei,
Pergamon Museum, Berlin
(foto V. Sîrbu)
cuprinsã între 3,5 ºi 4,5 cm. La
modul general, documentaþia
arheologicã aratã totuºi o relativã
stereotipizare, semn cã se subsu-
mau unor cutume ºi tradiþii atât
manufacturiere, cât ºi funcþio-
nal-estetice.
Morfologic, ele sunt niºte
arme cu lama curbatã elegant,
triunghiularã în secþiune ºi as-
cuþitã pe partea concavã, inte-
rioarã. Nu aº fi adus în discuþie
tipologia, o chestiune pe cât de
dragã arheologilor, pe atât de
nefolositoare publicului iubitor
de istorie, dacã ea nu ar fi avut
în acest caz o importanþã apar-
te. Deºi generic vorbim adesea
despre pumnale sica, la o privire
atentã se va observa cã existã trei
tipuri distincte de astfel de arme,
pe care le-am codificat cu literele
A, B ºi C.
Pumnalele încadrate în pri-
mul tip (A) au o formã prelungã,
cu ºanþ pe lamã, curbura linã, iar
mânerul se fixeazã într-o limbã
scurtã, rezultatã din prelungirea
lamei. Acest tip pare a fi printre
cele mai timpurii, cel puþin la
nord de Dunãre, dar numãrul
descoperirilor de acest fel este
relativ mic.
40 ianuarie 2022
MAGAZIN ISTORIC
Al doilea tip (B) este indivi-
dualizat printr-o alurã masivã,
aproape grosolanã, raportatã la
alte tipuri de pumnale. Lama este
uºor frântã la jumãtate, vârful
este scurt, însã ascuþit, iar fixarea
în mâner este fãcutã cu ajutorul
unei limbi triunghiulare, rigi-
dizatã cu unul sau douã nituri.
Lama, robustã ºi frântã într-un
uºor unghi, este decoratã cu
simboluri incizate ºi are, aproape
invariabil, ºanþ pe aproape toatã
lungimea lamei. Pumnalele de
acest tip sunt scurte, nedepãºind
în general 30 – 31 cm. Cel
puþin în teritoriile dacilor, aceste
pumnale nu se regãsesc în mor-
mintele rãzboinicilor decât ex-
cepþional, mai degrabã ele apar
ca descoperiri izolate, predilect
la periferia regatului.
Ultimul tip (C) este cel mai
reprezentativ din toate punctele
de vedere. Pumnalele acestei ca-
tegorii sunt caracterizate de lama
prelungã, elegantã, decoratã cu
incizii circulare, unele au douã
pãsãri afrontate redate schematic
ºi/sau renuri de-a lungul lamei
ºi ºanþ de „scurgere a sângelui“.
Mânerul, adesea elaborat, este
construit din prelungirea ma-
terialului lamei ºi protejat de
manºoane de gardã ºi terminale.
Execuþia întregii piese, la care se
adaugã partea de metal a tecii, a
fost adesea deosebit de atentã,
arma devenind nu doar una
funcþionalã, ci ºi o piesã de artã.
O CREAÞIE A LUMII
ªI SPIRITUALITÃÞII
TRACICE
Retrospectiv, catalogul pum-
nalelor, în ciuda tipologizãrii,
care oricum nu este regãsitã
extrem de riguroasã în teren,
existând uneori exemplare cu
caracteristici relativ amestecate,
se creioneazã imaginea „stan-
dard“ care defineºte profilul unui
pumnal clasic de tip sica.
Un astfel de pumnal este bine
ascuþit, cu lama curbatã mai mult
sau mai puþin elegant ºi cu un
profil triunghiular, având unul
sau douã „ºanþuri de scurgere a
sângelui“ de-a lungul lamei ºi
motive zoomorfe sau geometrice
incizate pe lamã, în general pe
aceeaºi parte cu ºanþul. Dimen-
siunile pumnalelor variazã, în
funcþie de tip, aproximativ între
30 ºi 42 cm lungime (câteva
exemplare ies din aceste limite,
fãrã a-ºi pierde calitatea de pum-
nal). Tãiºul este, întotdeauna, pe
partea concavã a lamei. Pumna-
lele provin, aproape invariabil,
din mormintele de incineraþie ale
unor rãzboinici, aºa cum reiese
din majoritatea descoperirilor. În
aceste contexte funerare, pumna-
lul ºi lancea, iar uneori zãbalele
sunt cele mai constante prezenþe.
Din aceastã succintã ºi ge-
neralã prezentare se nasc alte
întrebãri: care este originea ºi
istoria acestei arme?; cine au fost
proprietarii lor? Pentru a putea
rãspunde trebuie însã fãcut un
mic excurs.
Originea acestei arme se
Sinuciderea regelui Decebal,
Columna lui Traian
 MAGAZIN ISTORIC
pierde în protoistorie, dar în mod
sigur are la bazã secera, modelul
primar al tuturor armelor cu lama
curbã, emblemã a morþii perio-
dice, unealtã asociatã în miturile
primordiale cu timpul. Secera,
devenitã ºi armã, a cãrei funcþie
era tocmai jertfa, în primã ipos-
tazã doar vegetalã, îºi transferã
rolul în cadrul sacrificiilor sân-
geroase. Sarcina instrumentului
care controla ciclicitatea viaþã –
moarte – viaþã devine astfel evi-
dentã ºi nu existã niciun motiv
ca aceste atribute fundamentale
sã nu fi fost transmise pumnale-
lor curbe care continuã tradiþia
armelor cu lama încovoiatã
utilizate în întreg spaþiul tracic.
Acest registru mistic încadreazã
ºi pumnalele curbe sica, folosite
de elitele militare tracice ºi da-
cice nu doar ca arme specifice,
Ornamentica pumnalelor sica
ci ºi ca instrumente sacrificiale.
Un alt punct de vedere pri-
vind originea armelor curbe consulului roman P. Licinius -proclamatului rege al Pergamu-
tracice pleacã de la principiul Crassus Mucianus, primul Pon- lui. Pentru a evita prizonieratul,
asimetriei, aplicat armamentu- tifex Maximus care a comandat el îl provocase pe unul dintre
lui de traci, recunoscuþi pentru o expediþie militarã în afara tracii care îl pãzeau, lovindu-l în
folosirea predilectã a armelor Italiei, împotriva pretendentului ochi cu un bãþ, sfârºind imediat
cu lama încovoiatã (numite oa- la tronul Attalidei, Eumenes III prin a fi înjunghiat cu sica de
recum generic mahaira). Aristonicos. Imprudentul politi- temperamentalul rãzboinic. Din
Valerius Maximus ar putea fi cian roman a fost capturat în con- aceastã relatare putem descifra ºi
primul autor antic care asociazã textul bãtãliei de la Leucae (130 numele autentic, tracic, al armei,
teribilul pumnal cu spaþiul tracic, î.H.) ºi apoi ucis de unul dintre respectiv „sica“.
atunci când descrie moartea mercenarii aflaþi în solda auto Atribuind paternitatea aces-
tui tip de armã tracilor, Titus
Flavius Clemens din Alexandria
P. Crassus, ocupat cu rãzboiul împotriva lui Aristonicus,
fixeazã în scris un truism al
în Asia, este luat prizonier între Elaea ºi Smirna de cãtre
vremii lui, bazându-se pe lectu-
traci, din care prinþul avea mulþi în armatã; temându-se sã
ra unor izvoare antice, astãzi
nu cadã în mâinile sale, îºi imagineazã un mod de a se sus-
pierdute, notând cã „tracii au
trage, prin moarte, acestui oprobriu. El înfige în ochii unuia
inventat un cuþit mare, încovoiat,
dintre barbari bastonul pe care îl folosea sã-ºi struneascã
numit harpe“ (Stromateis, I, 16,
calul. Înnebunit de durere, tracul îi înfige sica sa în piept ºi,
p. 132 «Stählin, II, p. 49»), care
satisfãcându-ºi dorinþa de rãzbunare, îl scuteºte pe genera-
este posibil sã fi fost în realitate
lul roman de a-ºi vedea onoarea decãzutã.
un pumnal curb.
Indubitabil, pumnalul sica a
(Valère Maxime, Faits et paroles mémorables,
fost o creaþie a lumii ºi spiritua-
traduction nouvelle par C. A. F. Frémion, Paris, 1834,
litãþii tracice.
pagina 291; traducere M. Marcu)
Cum a ajuns el un simbol

ianuarie 2022 41

reprezentativ al aristocraþi-
ei dacilor?
Pentru a rãspunde este
imperios necesarã o privire
asupra situaþiei din nordul
Balcanilor dintre secolele
IV – II î.H.
Secolele în discuþie au
fost scena cronologicã a
unor transformãri sociale
ºi spirituale importante
pentru întreg spaþiul bal-
canic. Una dintre cele mai
semnificative este apariþia
în acest areal a unor aso-
cieri de artefacte ºi practici
funerare specifice acestei
zone, fapt explicat prin
naºterea unei noi identitãþi
culturale, numitã convenþio-
nal grup/facies/orizont
Padea-Panagjurski Kolonii
(PPK), dupã numele a
douã situri reprezentati-
ve, Padea (jud. Dolj), din
România, ºi Padea-Pana-
ghiurski Kolonii (regiunea
Pazardžik), din Bulgaria. ºi reconstituirea echipamentului de luptã complet
al aristocratului înmormântat la Cugir, jud. Alba
NOILE MODURI
DE LUPTÃ
ªI PARADIGME
SPIRITUALE
Pãrãsirea prim-planului sce-
nei balcanice a marilor actanþi –
sciþi, greci, perºi, macedoneni – a
modificat nu doar raporturile de
forþe, ci ºi paradigmele culturale
dominante. Elitele getice ºi traci-
ce, al cãror program ideologic
fusese vasal secvenþial tuturor
acestor curente, îºi pierduserã
suflul – în principal din cauza
ruperii cordoanelor care îi legau
de sudul bogat ºi influent –, iar
întreaga structurã socialã care îi
conþinea a intrat în sevraj. Valo-
rile în jurul cãrora îºi construiserã
imaginea de rãzboinici, precum
42 ianuarie 2022
MAGAZIN ISTORIC
Recompunerea arheologicã
a panopliei specifice rãzboinicilor de elitã
Padea-Panaghiurski Kolonii (sus)
(graficã R. Oltean Geþii lui Burebista,
Editura Humanitas)
prestigiul, charisma individualã,
originea ilustrã sau puterea,
erau nu doar tradiþii ancestrale,
ci energizante pentru orice fel
de lider sau comunitate. Era
nevoie doar de un nou coagu-
lant. Peninsula Balcanicã nu
putea rãmâne un no man’s land,
poziþia geograficã ºi resursele ei
erau suficiente motive pentru ca
peste dispersatele triburi tracice
sã soseascã noi pretendenþi.
Primii alogeni veniþi au fost
celþii, prezenþa lor în aceastã parte
a Europei fiind menþionatã destul
de timpuriu (335 î.H. – Arrian,
Expediþia lui Alexandru cel Mare,
I, 4, 6-8). Relaþiile cu tempera-
mentalii traci, incluzându-i aici
ºi pe geþi, nu au fost dintre cele
mai amiabile, dar, fãrã a
detalia acum resorturile
intime ale conexiunilor din-
tre cele douã mari blocuri
etno-culturale, putem nota
doar cã, dupã unele succese
ale celþilor, o rãscoalã a tra-
cilor a distrus efemerul lor
regat cu capitala la Tylis, în
sud-estul Traciei, dar apoi
cu restul celþilor, în special
cei scãpaþi din înfrângerile
din Grecia ºi Orient, aceiaºi
traci au gãsit rapid motive
de reconciliere. Probabil cã
asupra rãzboinicelor triburi
balcanice victoria Romei în
bãtãlia de la Kynos Kepha-
lai (197 î.H.), purtatã între
teribila falangã ºi discipli-
natele legiuni, urmatã de
instalarea puterii romane
în Balcani, a avut efectul pe
care regele dac Scorilo l-a
ilustrat ulterior prin pilda
luptei dintre doi câini ºi un
lup (Frontinus, Stratage-
mele, I, 10, 4). Duºmãniile
iniþiale dintre barbari au
fost se pare destul de repe-
de înlocuite cu eterogene
alianþe (Strabon, VII, 3, 2
(C. 296); VII, 5, 2 (C 313); Titus
Livius, XLI, 19, 8), militare ºi
nu numai, între diversele clanuri,
neamuri ºi triburi, cele mai im-
portante fiind comunitãþile celtice
ºi tracice. Mozaicul de rãzboinici,
identitãþi, credinþe, tradiþii, arme,
tehnici, strategii a sfârºit prin a se
uniformiza, cel puþin la nivelul
elitelor, transformãri sedimen-
tate ºi finalizate în manifestãri
particulare cultural. Sub influenþa
noilor structuri de putere, care
aveau modele identitare cel puþin
mai pragmatice, peisajul cultural,
politic ºi militar al Balcanilor de
Nord s-a modificat radical.
(Continuare în p. 61)
 MAGAZIN ISTORIC
Preºedintele Federaþiei Ruse, Boris Elþin, cu soþia, Naina,
la ceremonia din 1998
din Catedrala „Sfântul Petru ºi Pavel“
1990 legendele care circulau în afara þãrii au ajuns ºi
în Rusia. S-a spus atunci cã „Iurovski ºi ceilalþi erau
evrei“. Biserica ortodoxã rusã a cerut anchetatorilor
sã verifice aceastã ipotezã. „Nu, uciderea Romano-
vilor nu a fost un complot evreiesc“. Înscrisurile de
pe pereþi nu sunt texte religioase iudaice, ci aparþin
unor soldaþi semianalfabeþi, care scriau cu greºeli
elementare de ortografie.
S-a stabilit cã ADN-ul a ºapte persoane (þarul,
soþia ºi cei cinci copii) dintre cele 11 erau foarte
asemãnãtoare. Corespund în mare mãsurã codului
genetic al membrilor actuali ai casei Romanov. S-au
gãsit ºi forme mutante ale genei F9, din care se dezvol-
tã hemofilia, boalã de care suferea þareviciul Aleksei.
Expertiza antropologicã a adus ºi ea lãmuriri. Toate
femeile aveau o formã de cap destul de rar întâlnitã. Iar
craniul nr. 4, înmormântat la Peterburg, presupus a fi
al lui Nicolae al II-lea, are o particularitate interesantã,
o asimetrie a bãrbiei. Ceea ce se vede în fotografiile
þarului din tinereþe, înainte sã poarte permanent barbã.
„Forma, dimensiunea, localizarea oaselor obrazului
drept corespund descrierii loviturilor pricinuite de
sabia japonezului, în 1891“, este concluzia antropo-
logilor. Aºadar, scepticii nu ar mai avea de ce sã se
îndoiascã. Dar ei continuã sã o facã. n

SICA, PUMNALUL CURB

AL ARISTOCRAÞIEI DACILOR
(Urmare din p. 42)
În creuzetul politic ºi etno-cul-
tural determinat de rãzboaiele
endemice dintre barbari, regatele
elenistice aflate în derivã ºi expan-
siunea romanã tot mai agresivã,
apare aceastã nouã identitate regio-
nalã. În cadrul ei, celþii reveniþi din
expediþia nefericitã contra Greciei
ºi aºezaþi în nord-vestul Bulgariei
actuale, unde ºi-au luat numele
scordisci au avut un loc ºi o con-
tribuþie esenþialã. În ciuda acestui
rol, principalii beneficiari ai acestei
osmoze au fost dacii, singurii dintre
participanþii la hibridizarea iniþialã
care ºi-au însuºit substanþial noua
identitate, pe care au solidificat-o în
scurt timp sub forma unui puternic
regat situat în Munþii Orãºtiei. Asta
dacã nu cumva dacii, apãruþi ca
de niciunde pe scena istoriei, nu
reprezintã de fapt numele pe care
ºi l-au luat amestecul de geþi, traci
ºi celþi, iar la final „dacii“ erau o
elitã militarã celticã topitã în masa
rãzboinicilor traci. Istoriografia
românã contemporanã este încã
distantã ºi uºor reticentã, dupã un
secol de dacism, în acceptarea con-
tribuþiei ºi componentei celtice la
edificarea Regatului dac (Magazin
istoric, nr. 5/2021).
Armamentul comun adoptat
de elitele rãzboinice în discuþie
conþinea contribuþii remarcabile
aparþinând atât tracilor, cât ºi celþi-
lor ºi reflecta noile moduri de luptã
ºi paradigme spirituale. Rãzboinicii
aristocraþi foloseau spada lungã de
tip celtic în locul diverselor tipuri
de mahaire anterioare, îºi protejau
corpul cu armuri de zale ºi coifuri,
iar scutul mare ºi oval, purtat pe
antebraþ, permitea detaºarea de
grup în timpul luptei, care deveni-
se prioritar o iniþiativã personalã,
cu accente eroice. Deþineau cai
temperamentali, dresaþi, pe care
îi controlau cu o zãbalã durã ºi cu
pinteni de metal, ceea ce le permi-
tea modificãri bruºte de direcþie ºi
deplasãri lungi ºi rapide. Foloseau
pumnale curbe, cu lama gravatã,
armã care îi însoþea pretutindeni,
atât în expediþiile militare, cât ºi
în morminte, atunci când le sosea
sorocul. Eterogenele elite militare,
care aveau propria lor istorie,
propriul fond cultural, propriile
tehnologii, strategii ºi aspiraþii,
au reuºit sã-ºi absoarbã reciproc
caracteristicile ºi sã le valorifice atât
în direcþia consecinþelor imediate,
cât, mai ales, în perspectivã. Rezul-
tatul a fost un tip de rãzboinic nou,
al cãrui echipament îl recomanda
drept un cavalerist greu, bine înar-
mat ºi antrenat, clar determinat psi-
hologic. Un real model de succes
într-o lume dominatã de aspiraþii
ºi valori marþiale.
(Va urma)

ianuarie 2022 61