Rezumat Ionut Maican

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI”
IAŞI
Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie și Ingineria Mediului
Şcoala de Studii Doctorale
Ing. Ionuț MAICAN
TEZĂ DE DOCTORAT
Rezumat
CONTRIBUȚII LA REALIZAREA UNUI

SISTEM INFORMAȚIONAL
GEOGRAFIC PRIVIND AREALUL
ARHEOLOGIC AL UNEI ZONE
Conducător ştiinţific,
Prof. univ. dr. ing. Gheorghe NISTOR
IAȘI - 2015
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone
CUPRINS
LISTĂ DE FIGURI......................................................................................... .......... 5
LISTĂ DE TABELE........................................................................... ...................... 8

LISTĂ ABREVIERI................................................................................................. 8
INTRODUCERE....................................................................................................... 9
Capitolul 1 - BAZA GEOGRAFICĂ ȘI GEOTOPOGRAFICĂ ȘI ACTIVITĂȚI
ÎN CADRUL CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE................................................ 11
1.1. Importanța și scopul topografiei în cercetările arheologice......................... 11
1.1.1. Topografia arheologică....................................................................... 11
1.1.2. Geografia fizică................................................................... ............... 11
1.1.3. Abordarea arheologică sistematică a unui obiectiv arheologic........... 11
1.1.4. Documentarea prin consultarea hărţilor şi planurilor topografice...... 11
1.2. Definiții în arheologie.................................................................................. 11
1.3. Etape principale în cercetările arheologice................................................. 12
1.3.1. Diagnosticul documentar................................................................... 12
1.3.2. Diagnosticul de teren.......................................................................... 13
1.3.3. Săpătura arheologică.......................................................................... 13
1.3.4. Supravegherea arheologică................................................................. 13
1.3.5. Colectarea, înregistrarea și prelucrarea materialului arheologic......... 13
1.4. Prevederi generale legate de cercetarile arheologice................................... 14
1.5. Proceduri în arheologie................................................................. ............... 14
1.5.1. Prevederi generale privind abordarea unui sit arheologic.................. 15
1.5.2. Rezumatul Proiectului........................................................................ 15
1.5.3. Proiectul de cercetare......................................................................... 15
1.5.4. Punerea în practică a proiectului de cercetare.................................... 15
1.5.5. Arhivare şi depozitare......................................................................... 15
1.5.6. Monitorizarea..................................................................................... 16
1.5.7. Cercetările arheologice în contextul integrării GIS............................ 16
1.6. Referințe legislative..................................................................................... 16
Capitolul 2 - GEOREFERENȚIEREA PUNCTELOR PE GLOBUL TERESTRU
ȘI PROIECȚII CARTOGRAFICE........................................................................... 17
2.1. Sisteme de referință și sisteme de coordonate............................................. 17
2.1.1. Datumuri geodezice locale și globale................................................. 17
2.1.2. Datumuri geodezice (orizontale), datumuri verticale și datumuri
inginerești...................................................................................................... 17
2.1.3. Sisteme de coordonate la poziționarea punctelor pe globul terestru.. 18
2.1.4. Tendințe europene la realizarea și implementarea sistemelor de
referință și de coordonate............................................................................ 20
2.1.5. Cadrul național privind Sistemul de Referință și de Coordonate
RO-ETRS 89 (2009)..................................................................................... 20
2.2. Proiecții cartografice.................................................................................... 21
2.2.1. Proiecţia Stereografică pe plan secant unic 1970............................... 21
2.2.2. Proiecţia Gauss-Krüger...................................................................... 23
2.2.3. Proiecția Universal Transversal Mercator (UTM)............................. 24
2.3. Transformări și conversii de coordonate...................................................... 25
2.3.1. Transformări de coordonate............................................................... 25
3
2.3.2. Conversii de coordonate..................................................................... 25

2.3.3. Acurateţea şi precizia coordonatelor, operaţiilor pe coordonate şi
parametrilor.................................................................................................. 26
Capitolul 3 - REȚEAUA GEODEZICĂ NAȚIONALĂ SPAȚIALĂ...................... 26
3.1. Rețele de triangulație și de nivelment, ca rețele de sprijin în lucrările
planimentrice și nivelitice ale României............................................................. 26
3.2. Tehnologia satelitară spațială utilizată în realizarea rețelelor geodezice
spațiale................................................................................................................ 27
3.2.1. Sistemul NAVSTAR-GPS.................................................................. 27
3.2.2. Sistemul GLONASS........................................................................... 28
3.2.3. Sistemul GALILEO............................................................................ 28
3.3. Metode și erori de măsurare în tehnologia GPS.......................................... 28
3.3.1. Metode de măsurare........................................................................... 29
3.3.2. Erori în măsurătorile efectuate cu ajutorul tehnologiei GPS.............. 29
3.4. Reţeaua geodezică naţională spaţială a României....................................... 30
3.4.1. Concepte privind realizarea Reţelei Naţionale de Referinţă prin
tehnologie GNSS.......................................................................................... 31
3.4.2. Realizarea Reţelei Naţionale de Staţii GPS Permanente (RN-SGP).. 31
3.4.3. Obiectivele realizării RN-SGP........................................................... 33
3.4.4. Realizarea Reţelei Geodezice Naţionale Spaţiale............................... 33
3.4.5. Sistemul ROMPOS............................................................................. 34
Capitolul 4 - TEHNOLOGII DE CULEGERE A DATELOR, METODE ȘI
TEHNICI DE ÎNTOCMIRE A PLANURILOR TOPOGRAFICE DIGITALE....... 35
4.1. Tehnologii de culegere a datelor.................................................................. 35
4.1.1. Poziţionarea cu ajutorul tehnologiei GPS........................................... 36
4.1.2. Tehnologii de culegere a datelor cu ajutorul staţiei totale.................. 36
4.1.3. Staţii totale integrate (Smart Station)................................................. 37
4.1.4. Metode de culegere a datelor cu ajutorul Laser-scanerului................ 37
4.1.5. Metode de culegere a datelor prin metoda fotogrammetriei digitale. 38
4.2. Metode și tehnici de întocmire a planurilor topografice digitale................. 39
4.2.1. Principalele programe de prelucrare şi analiză................................... 40
4.2.2. Întocmirea automatizată a planurilor topografice............................... 40
4.2.3. Întocmirea planurilor topografice digitale, folosind datele culese
din teren prin ridicări cu instrumente topografice automate........................ 41
4.2.4. Întocmirea planurilor topografice digitale, când datele sunt obţinute
pe cale fotogrammetrică............................................................................... 42
4.2.5. Întocmirea planului topografic digital digital folosind datele culese
prin digitizarea planurilor existente (Informatizarea planurilor grafice)...... 43
Capitolul 5 - REALIZAREA UNUI SISTEM INFORMAȚIONAL ȘI A BAZEI
DE DATE GEOGRAFICE....................................................................................... 44
5.1. Terminologie și definiții.............................................................................. 45
5.2. Scurt istoric al evoluției GIS........................................................................ 45
5.3. GIS – Sistem interdisciplinar și domenii de aplicabilitate GIS................... 46
5.4. Funcțiile sistemului GIS.............................................................................. 46
5.5. Modele de date GIS..................................................................................... 47
5.5.1. Datele Vector..................................................................................... 47
5.5.2. Datele Raster..................................................................................... 48
5.6. Geocodificarea. Baza de date atribut........................................................... 49
5.7. Topologia..................................................................................................... 50
5.8. Aplicații în arheologie................................................................................. 50
4
Capitolul 6 - REALIZAREA BAZEI DE DATE GEOSPAŢIALE LA NIVELUL

SĂPĂTURILOR PREVENTIVE – STUDIU DE CAZ - SITUL „DEALUL
FURCILOR”, RECEA, JUD. ALBA........................................................................ 52
6.1. Localizarea geografică a sitului RECEA – MONOLIT............................... 52
6.2. Studiul documentaţiilor existente................................................................ 53
6.3. Realizarea ridicărilor topografice................................................................ 53
6.4. Transferul, prelucrarea şi stocarea datelor................................................... 54
6.5. Redactarea planurilor topografice şi stabilirea necesarului de informaţii
de completare...................................................................................................... 55
6.6. Procesarea informaţiilor – realizarea unor conversii................................... 56
6.7. Definirea şi reprezentarea topologică a entităţilor topo-arheologice........... 57
6.8. Înregistrarea şi gestionarea datelor.............................................................. 58
6.9. Realizarea selecţiilor după diferite criterii................................................... 62
6.10. Elaborarea modelului numeric al terenului................................................ 64
6.11. Exploatarea eficientă a conţinutului informaţional.................................... 66
6.12. Elaborarea materialului cartografic în mediul GIS şi diseminarea
rezultatelor.......................................................................................................... 68
CONCLUZII............................................................................................................. 69
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................... 73
LISTA DE FIGURI
Fig. 1.1. Săpătură arheologică sistematică.............................................................. 12

Fig. 1.2. Cercetare arheologică preventivă.............................................................. 12
Fig. 1.3. Unități de cercetare arheologică (secțiuni arheologice)........................... 13
Fig. 1.4. Etapele cercetărilor arheologice............................................................... 14
Fig. 1.5. Cercetările arheologice în contextul integrarii GIS................................. 16
Fig. 2.1. Datum geodezic geocentric/global și datum geodezic local..................... 17
Fig. 2.2. Definirea altitudinii elipsoidale................................................................. 18
Fig. 2.3. Coordonate geografice elipsoidale și carteziene....................................... 18
Fig. 2.4. Sistem de coordonate topocentric.............................................................. 19
Fig. 2.5. Sisteme de coordonate topocentrice.......................................................... 19
Fig. 2.6. Sistemul de coordonate rectangulare plane............................................... 19
Fig. 2.7. Sistemul de coordonate polare................................................................... 20
Fig. 2.8. Schiţa reţelei de staţii GNSS permanente EUREF-EPN............................ 20
Fig. 2.9. Schiţa reţelei naţionale de staţii GNSS permanente (2008-48 de stații).... 21
Fig. 2.10. Rețeaua geografică/cartografică și rețeaua rectangulară........................... 21
Fig. 2.11. Proiecţia punctelor de pe suprafaţa terestră pe planul proiecţiei
Stereografice 1970 .................................................................................................... 22
Fig. 2.12. Diagrama deformaţiilor liniare relative în proiecţia Stereografică 1970... 22
Fig. 2.13. Proiecţia Gauss-Krüger.............................................................................. 23
Fig. 2.14. Proiecția UTM........................................................................................... 24
Fig. 2.15. Poziționarea României în proiectia UTM.................................................. 24
Fig. 2.16. Transformarea coordonatelor.................................................................... 25
Fig. 2.17. Conversia coordonatelor............................................................................ 25
Fig. 3.1. Reţeaua de triangulaţie de ordinul I a României........................................ 26
Fig. 3.2. Constalații de sateliți................................................................................... 27
Fig. 3.3. Stațiile de control ale sistemului GPS........................................................ 28
Fig. 3.4. Metode de măsurare cu ajutorul tehnologiei GPS...................................... 29
5
.......................................................................................Fig.3.5.Eroareamultipath 30
Fig. 3.6. Refracția ionosferei..................................................................................... 30
Fig. 3.7. Sfera aplicaţiilor bazate pe staţiile de referinţă GNSS multifuncţionale.... 30
Fig. 3.8. Poziţionarea absolută şi relativă................................................................. 31
Fig. 3.9. Reţeaua actuală EUREF-EPN de staţii GNSS permanente........................ 32
Fig. 3.10. Schiţa reţelei naţionale de staţii GNSS permanente (2010 - 73 stații)...... 32
Fig. 3.11. Stație GPS permanentă și echipamentul aferent........................................ 32
Fig. 3.12. Receptoare şi antene cu dublă frecvenţă de clasă geodezică..................... 34
Fig. 3.13. Software de transformare – TransDat........................................................ 35
Fig. 4.1. Vectorul spațial care se măsoară................................................................. 36
Fig. 4.2. Receptori GPS............................................................................................ 36
Fig. 4.3. Staţia totală................................................................................................. 36
Fig. 4.4. SmartStation.............................................................................................. 37
Fig. 4.5. Laser-scanerul aeropurtat, principiu de funcţionare, părţi componente..... 37
Fig. 4.6. ScanStation................................................................................................ 38
Fig. 4.7. Sistemul modern de aerofotografiere......................................................... 38
Fig. 4.8. Echipamente aerofotogrammetrice............................................................ 38
Fig. 4.9. Camere digitale aerofotogrammetrice....................................................... 39
Fig. 4.10. Reperaj fotogrammetric............................................................................. 39
Fig. 4.11. Principiul aerotriangulației........................................................................ 39
Fig. 4.12. Ortofotoplan............................................................................................... 39
Fig. 4.13. Automatizărea prelucrării observaţiilor de teren....................................... 40
Fig. 4.14. Plan topografic digital............................................................................... 40
Fig. 4.15. Schema procesului tehnologic de preluare şi prelucrare a datelor
măsurate în teren, pentru obţinerea planului topografic digital................................. 41
Fig. 4.16. Linia tehnologică numerică fotogrammetrică scurtă................................. 42
Fig. 4.17. Linie tehnologică numerică fotogrammetrică completă, autocorectoare
şi autonomă............................................................................................................... 42
Fig. 4.18. Configuraţia sistemelor fotogrammetrice coerente multiple..................... 42
Fig. 4.19. Schema procesului de exploatare cu Stația digitală fotogrammetrică...... 43
Fig. 4.20. Linie de digitizare clasică................................................................ .......... 43
Fig. 4.21. Schema procesului de conversie a planului grafic în formă digitală......... 44
Fig. 5.1. Componentele unui GIS............................................................................. 45
Fig. 5.2. Model de date GIS, pe straturi.................................................................... 45
Fig. 5.3. Sistem de management al datelor (DBMS)................................................ 46
Fig. 5.4. Model de date spațiale................................................................................. 47
Fig. 5.5. Datele vector şi raster................................................................................ 47
Fig. 5.6. Elemente topologice și relaționări............................................................. 48
Fig. 5.7. Date raster................................................................................................. 48
Fig. 5.8. Conversii de date.................................................................................... ... 48
Fig. 5.9. Alba Iulia – vector..................................................................................... 49
Fig. 5.10. Alba Iulia – raster..................................................................................... 49
Fig. 5.11. Baza de date în rețea................................................................................. 50
Fig. 5.12. Tipuri de structuri topologice.................................................................... 50
Fig. 5.13. Sistem informațional geografic aplicat în arheologie................................ 51
Fig. 5.14. Gestionarea informației topo-arheologică................................................. 51
Fig. 6.1. Poziţia sitului raportată la oraşul Alba Iulia.............................................. 52
Fig. 6.2. Detaliu asupra zonei de amplasament al sitului......................................... 52
Fig. 6.3. Proiectare grid şi secţiuni arheologice........................................................ 53
Fig. 6.4. Vedere de ansamblu a zonei cercetate........................................................ 53
Fig. 6.5. Import „.scr” în fereastra grafică AutoCad................................................. 54
Fig. 6.6. Afișare punct înainte de editare(A), după editare(B).................................. 54
6
Fig. 6.7. Organizarea ierarhică a datelor necesare elaborări proiectului GIS .................. 54
Fig. 6.8. Extras din planul topografic rezultat.............................................................55
Fig. 6.9. Grundis secţiune S026................................................................................ 55
Fig. 6.10. Stratigrafie secţiune S008A........................................................................55
Fig. 6.11. Fotografii ale secţiunii S006 şi ale complexului din cadrul acesteia ................56
Fig. 6.12. Afişarea sub formă de tabel a fişierului *.idx................................................56
Fig. 6.13. Conversia fişierului *.xls în format *.dbf.....................................................56
Fig. 6.14. Iniţializarea procesului de export.................................................................56
Fig. 6.15. Shape-uri de tip puncte, linie si poligon.......................................................57
Fig. 6.16. Arc Catalog –Crearea unui nou shapefile.....................................................57
Fig. 6.17. Arc Catalog - Adăugarea de noi câmpuri..................................................... 57
Fig. 6.18. Arc Catalog - Alegerea sistemului de coordonate..........................................58
Fig. 6.19. Formatul CAD - formatare pentru import în mediul GIS...............................58
Fig. 6.20. ArcMap – Finish Sketch.............................................................................58
Fig. 6.21. ArcMap – Completarea datelor corespunzătoare poligonului......................... 59
Fig. 6.22. ArcMap – Deschiderea tabelului atribut prin comanda ”Open Attribute
Table”.....................................................................................................................59
Fig. 6.23. ArcMap – Deschiderea atributelor prin comanda ”Identify”...........................59
Fig. 6.24. ArcMap – Lansarea automată a tabelului atribut..........................................60
Fig. 6.25. ArcMap – Vizualizarea tabelului atribut specific secţiunilor arheologice. 60
Fig. 6.26. ArcMap – Tabelul atribut în format *.xls.....................................................60
Fig. 6.27. ArcMap – Atribuirea culorii “Lilac” secţiunilor arheologice..........................61
Fig. 6.28. ArcMap – Editarea unui Hyperlink..............................................................61
Fig. 6.29. ArcMap – Link către fotografia corespunzătoare unei secţiuni.......................61
Fig. 6.30. ArcMap - Inserarea câmpului VOLUM....................................................... 62
Fig. 6.31. ArcMap - Opţiunea Field Calculator............................................................62
Fig. 6.32. ArcMap - Afişarea rezultatelor....................................................................62
Fig. 6.33. Definirea instrumentelor selecţiei................................................................63
Fig. 6.34. Definirea intervalului de clasificare, a ecuaţiei de excludere şi verificarea
acesteia...................................................................................................................63
Fig. 6.35. Afişarea rezultatului în fereastra grafică.......................................................63
Fig. 6.36. ArcMap – Selecţia pe bază de atribute, afişarea rezultatelor ...........................64
Fig. 6.37. ArcMap – Selecţia pe bază de locaţie, afişarea rezultatelor ............................64
Fig. 6.38. ArcMap – Apelarea comenzii Display XY Data(A), afişarea punctelor(B) 64
Fig. 6.39. Acţionarea 3D Analyst(A), obţinerea modelului 2D al terenului(B)................65
Fig. 6.40. Afişarea modelului 2 D al terenului după editare.......................................... 65
Fig. 6.41. ArcScene - Afişarea modelului TIN înainte editare.......................................65
Fig. 6.42. ArcScene – Afişarea TIN după editare.........................................................66
Fig. 6.43. ArcScene – Unelte de înregistrare a modelului dinamic.................................66
Fig. 6.44. ArcMap - Meniul ArcToolbox(A), fereastra de definire a relaţionării(B)............66
Fig. 6.45. ArcMap – Afişarea rezultatului relaţionării spaţiale în fereastra grafică ..........67
Fig. 6.46. ArcMap – Diagrama Voronoi, corespondenţa secţiunilor în planul grafic. 67
Fig. 6.47. Calcul statistic rezultat din tabelul atribut, SECTIUNI(I), COMPLEXE(II)..........67
Fig. 6.48. Reprezentarea procentuală a sitului Recea...................................................67
Fig. 6.49. Editare zona cercetată(mov) şi zona de protecţie(roşu)..................................68
Fig. 6.50. Planul general al unităţilor de cercetare arheologică.....................................68
Fig. 6.51. Modelul digital al terenului.........................................................................69
7
LISTA DE TABELE
Tabelul 2.1. Nomenclatura foilor de hartă/plan în proiecţia Stereografică 1970 23

Tabelul 3.1. Clasificarea punctelor RGNS................................................................33
Tabelul 3.2. Rețeaua geodezică națională de îndesire şi ridicare ..................................34
Tabelul 3.3. Serviciile şi produsele ROMPOS...........................................................35
Tabelul 6.1. Inventar coordonate puncte vechi..........................................................53
Tabelul 6.2. Inventar coordonate puncte noi..............................................................54
LISTĂ DE ABREVIERI
ANCPI Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară

DTM Digital Terrain Model
ETRS European Terrestrial Reference System
EUPOS European Position System
EUREF Reference Frame sub-commision for Europe
EVRF European Vertical Reference System
GIS Geographic Information System
GLONASS GLobal NAvigation Satellite System
GNSS Global Navigation Satellite System
GPS Global Positioning System
GRS Geodetic Reference System
INSPIRE INfrastructure for SPatial InfoRmation in the European Comunity
ISO International Organization for Standardization
NAVSTAR NAVigation Signal Timing And Ranging
RGNS Reţeaua Geodezică Naţională Spaţială
8
INTRODUCERE
Şi în arheologie, ca şi în multe alte domenii, facilitând prelucrarea şi analiza

datelor spaţiale, atât convenţionale cât şi de teledetecţie, integrate în baze de date
complexe, eterogene, Sistemele Informaționale Geografice constituie unica soluţie
prin care se pot rezolva raţional, inteligent si eficient problemele tot mai dificile
legate de utilizarea resurselor terestre. Acest nou curent metodologic de cercetare în
domeniul arheologiei are drept scop obţinerea de date cât mai riguroase din punct de
vedere ştiinţific, de aici rezidă și necesitatea de a apela la interdisciplinaritate, la
ştiinţele exacte care pot oferi informaţii pe care metodologia şi cercetarea tradiţională
nu le puteau obţine. În acest sens, pentru atingerea obiectivelor în raport cu cerinţe şi
standarde care se impun în cercetarea arheologică actuală, realizarea şi utilizarea unui
proiect GIS, în care se reunesc toate informaţiile din diferite domenii proxime
arheologiei, necesare unei documentări şi cercetări arheologice, este cea mai viabilă
soluţie pentru gestionarea, consevarea şi interpretarea datelor arheologice atât la
nivelul unui areal arheologic, cât şi la nivel regional sau naţional.
În momentul de față, modalitatea de lucru şi modul de exploatare a unui sistem
GIS în arheologie nu sunt standardizate, corelarea informaţiilor de interes pentru
cercetarea arheologică, pe spaţii extinse (plecând de la nivel regional şi până la
spaţiul european) este greoaie şi dificil de interpretat, fiecare proiect GIS având
unicitatea sa, în funcţie de scopul cercetării, metodele şi tehnicile folosite, caracterul
şi complexitatea sitului arheologic, a cerinţelor specialistului care gestionează
proiectul arheologic.
De asemenea, trebuie apreciat rolul topografiei în arheologie, care nu se rezumă
doar la întocmirea unor planuri topografice pentru reprezentarea grafică a siturilor
arheologice, astfel planul topografic reprezentând un instrument de lucru şi nu un
scop în sine
Pentru a putea înţelege situaţia actuală a cercetărilor arheologice prin prisma
utilizării Sistemelor Informaţionale Geografice, este necesară cunoaşterea
conceptelor de bază din arheologie, a legislaţiei arheologice, punând accent pe cele
mai importante acte normative, în special pe acelea care întăresc ideea abordării
preventive.
Atât in cercetările arheologice, dar mai ales în demersul de colectare și
gestionare a datelor de interes arheologic, un aport important îl au atât cunoștințele
legate de tehnicile geodezice moderne de stabilire a poziției cu ajutorul tehnologiilor
stelitare șau utilizarea rețelei geodezice spațială a țării noastre, care a cunoscut o
dezvoltare foarte mare în ultimii ani, cât și problemele legate de sistemele de
referință și de coordonate, proiecții cartografice, transformările sau conversiile de
coordonate.
Contribuţiile preconizate a fi aduse la dezvoltarea temei din cadrul tezei de
doctorat au la bază metodele şi tehnicile privind achiziţiile de date în concordanţă cu
metodologia de abordare specific arheologică prin investigaţii de cabinet şi de teren,
organizarea şi structurarea bazei de date în contextul proiectării conceptuale şi logice,
ca etape din faza de pregătire a proiectelor GIS; proiectarea fizică prin identificarea
clară a elementelor geografice, a atributelor acestora şi stabilirea formatelor de
stocare a datelor, editarea grafică şi completarea bazelor de date, ca etape din faza de
integrare a datelor în proiect. Rezultatele finale se vor regăsi în interogarea bazelor
de date, realizarea unor modele digitale ale terenului, analize statistice şi
geostatistice, analize spaţiale, analize de determinare a limitelor unui sit arheologic,
toate acestea
9
fiind reprezentate pe planuri tematice în contextul elaborării produsului finit în

mediul GIS.
Prin lucrarea de faţă, se dorește evidențierea rolului pe care îl are proiectarea şi
gestionarea unui Sistem Informațional Geografic, în contextul cercetărilor
arheologice, care poate evidenția rapid şi concis informaţia topo-arheologică, ca
demers în conservarea și valorificarea patrimoniului arheologic, în special pentru
suprafețele supuse cercetărilor arheologice preventive, al căror carcter distructiv este
cunoscut ca fiind puternic pronunțat..
Aduc mulţumiri pe această cale conducătorului ştiinţific, în persoana domnului
prof. univ. dr. ing. Gheorghe NISTOR, care m-a îndrumat şi m-a susţinut pe
parcursul întregii perioade de pregătire, oferindu-mi încredere, idei şi soluţii de a
duce la bun sfârşit demersul concretizat în prezenta lucrare.
Mulţumesc domnilor profesori referenţi din comisia de doctorat, pentru
observaţiile şi recomandările făcute la redactarea formei finale a tezei de doctorat.
Imi exprim recunoștința regretatului conf. univ. dr. Valerian BĂRBUȚĂ, care
atât mie, cât și foștilor colegi, dr. Marius BREAZU și șef lucr. dr. Tudor BORȘAN,
de la Institutul de Arheologie Sistemică din cadrul Universității ”1 Decembrie
1918” din Alba Iulia, ne-a stârnit curiozitatea și îndrumat pașii spre cunoașterea
topografiei arheologice.
Nu în ultimul rând, cele mai călduroase mulţumiri se îndreaptă către familie,
care mi-a acordat tot sprijinul necesar, în toată această perioadă.
10
Capitolul 1
BAZA GEOGRAFICĂ ȘI GEOTOPOGRAFICĂ
ȘI ACTIVITĂȚI ÎN CADRUL CERCETĂRILOR
ARHEOLOGICE
Fără a avea pretenţia de a fi „regina ştiinţelor” - fie ele chiar şi numai cele socio-
umane - prin caracterul său profund umanist - omul, respectiv evoluţia sa şi a
creaţiilor sale, fiind practic în centrul preocupărilor sale - arheologia are totuşi
calitatea de a nu-i fi străin, practic, nimic din tot ceea ce este specific naturii umane
(Ciută M., 2003).
1.1. Importanța și scopul topografiei în cercetările arheologice
Pentru ca siturile arheologice să poată fi analizate și studiate, specialistul
arheolog are nevoie de o serie de cunoştinţe legate de măsurătorile terestre.
1.1.1. Topografia arheologică
Topografia apelează la diverse discipline conexe, iar în contextul în care aceasta
reprezintă unul dintre elementele inter și multidisciplinare în cadrul cercetărilor
arheologice, poate fi definită ea însăşi ca topografie arheologică.
1.1.2. Geografia fizică
Geografia fizică reprezintă baza fizică a geografiei, studiul combinat al mai
multor ştiinţe despre Pământ. Geografia fizica oferă metodele și datele necesare
demersului de reconstituire a mediului, în asamblu, precum și sprijin în vederea
realizării produselor cartografice.
1.1.3. Abordarea arheologică sistematică a unui obiectiv arheologic
În abordarea arheologică sistematică a oricărui obiectiv arheologic, indiferent de
epoca căruia îi aparţine, există o anumită succesiune a operaţiunilor, a demersurilor
teoretice şi practice care trebuie efectuate (Ciută M., 2003).
a. Activităţi şi demersuri ante-săpătură;
b. Activităţi realizate în timpul săpăturii propriu-zise;
c. Activităţi efectuate în urma săpăturilor (activităţi post-săpătură).
1.1.4. Documentarea prin consultarea hărţilor şi planurilor
topografice
Documentarea cartografică, asupra zonei planificate cercetării, se realizează
în cadrul Oficiilor Judeţene de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) şi al
muzeelor (serviciul cartografic), practic, prin studiul hărţilor și a planurilor existente.
O atenţie sporită ar trebui indreptată către analiza comparativă a
documentelor cartografice avute la dispoziție, din perioade diferite.
1.2. Definiții în arheologie
Normativele privind protecția patrimoniului arheologic și de declarare a unor
situri arheologice ca reprezentând zone de interes național, dar și nevoia demarcării
anumitor etape, evidente și neceare pe parcursul efectuării cercetărilor arheologic, au
dus către dezvoltarea unor definiții aplicabile referitoare la:
11
A. Patrimoniul arheologic, se compune din totalitatea bunurilor arheologice și

este alcătuit din:
 siturile arheologice, clasate în Lista monumentelor istorice;
 bunurile mobile.
B. Cercetarea arheologică, reprezintă cumulul măsurilor, cu caracter tehnic și
științific, cu rol în asigurarea prospectării, identificării, realizarea de săpături
arheologice în vederea decopertării, investigării, recoltării, înregistrării și valorificării
din punct de vedere științific.
C. Cercetările arheologice sistematice, reprezintă cercetările arheologice de
întindere și durată mare, care se executată în conformitate cu un proiect de cercetare.
(Fig. 1.1).
Fig. 1.1 Săpătură arheologică sistematică

D. Cercetările arheologice de salvare, reprezintă acele cercetări arheologice
realizate în zonele cu patrimoniu arheologic reperat, cunoscut și cercetat.
E. Cercetările arheologice preventive, sunt acele cercetări arheologice cauzate
de lucrările de construire, extindere, modificare sau reparare a căilor de comunicație,
a dotărilor tehnico-edilitare etc.
Fig. 1.2 Cercetare arheologică preventivă

F. Descoperirile arheologice, pot fi considerate modele de evidențiere a
bunurilor arheologice sau a întregului patrimoniului arheologic.
G. Descoperirile arheologice întâmplătoare;
H. Zonele cu patrimoniu arheologic cercetat și cunoscut;
I. Situri arheologice care sunt clasificate drept zone de interes național.
1.3. Etape principale în cercetările arheologice
Diagnosticul arheologic, săpătura arheologică, supravegherea, intervențiile
asupra materialului arheologic - reprezintă etapele în care pot fi grupate cea mai mare
parte a operațiilor efectuate de arheologi.
1.3.1. Diagnosticul documentar
Diagnosticul arheologic poate fi definit ca o modalitate de analiză și evaluare a
patrimoniului arheologic, care ar fi necesar să fie realizată anterior unei intervenții
12
asupra unei suprafețe de teren bine delimitată din punct de vedere topografic sau în
limitele unui sit arheologic.
Acesta se realizează prin utilizarea tuturor acelor posibile surse de informare, al
cărui produs finit, redactat obligatoriu în limba română, este relevat prin redactarea
Raportului de diagnostic documentar.
1.3.2. Diagnosticul de teren
Diagnosticul de teren reprezintă procesul de evaluarea rezultatelor cercetării
arheologice și constă în operațiunea planificată, limitată în timp, nedistructivă și/sau
intruzivă, care are drept rezultat determinarea existenței sau lipsei patrimoniului
arheologic pe o suprafață de teren sau într-un sit arheologic.
Raportul de diagnostic de teren, trebuie redactat obligatoriu în limba română,
datorită faptului că reprezintă o etapă componentă a activității de cercetare științifică.
1.3.3. Săpătura arheologică
Săpătura arheologică poate fi considerată acțiunea practică, realizată după
realizarea unui proiect de cercetare arheologică,
Fig. 1.3. Unități de cercetare arheologică (secțiuni arheologice)

Scopul, il reprezintă evaluarea și evidențierea rezultatelor cercetărilor
arheologice, realizată prin lucrări specifice în teren, de către personal calificat,
reprezentat de specialiști arheologi atestați să execute astfel de lucrări (Fig 1.3).
Evidențiere rezultatelor, trebuie făcută în publicații de specialitate, prin
prezentarea cât mai relevantă și concisă, atât a informațiilor obținute, cât și a
concluziilor generate.
1.3.4. Supravegherea arheologică
Supravegherea arheologică, reprezintă activitatea prin care se evaluează
rezultatele unei cercetării arheologice, și are drept obiectiv constatarea, culegerea și
înregistrarea datelor, dar și realizarea de cercetări asupra patrimoniului arheologic
care a fost relevat întâmplător.
Rezultatul operațiunii se concretizează prin Raportul de supraveghere
arheologică, redactat obligatoriu în limba română.
1.3.5. Colectarea, înregistrarea și prelucrarea materialului
arheologic
Înregistrarea tuturor datelor arheologice, ca produs al acțiunii de cercetare
arheologică, reprezintă o modalitate de evaluare a rezultatelor acestor cercetări.
13
Toate aceste date este necesar a fi înregistrate în limba română, într-un format
compatibil cu Repertoriul Arheologic Național, reprezentând o parte integrantă a
activității de cercetare științifică (Angelescu M., 2004).
1.4. Prevederi generale legate de cercetarile arheologice
Principala obligație a specialiștilor arheologi o reprezintă cunoașterea și
respectarea legislației, care face referire atât la protecția patrimoniului cultural, cât și
a celorlalte normative și reglementări aflate în vigoare în momentul realizări
cercetărilor, pornind de la ideea că cercetările arheologice pot fi, pe bună dreptate,
considerate un element important în strategiile elaborate la nivel local, regional sau
național în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, socială și economică, urbanistică și
de amenajare a teritoriului.
Regulamentului Săpăturilor Arheologice din România, constituie un set de
etape și reguli care trebuie cunoscute și respectate în toate acțiunile întreprinse în
momentul efectuării unei cercetări arheologice, arheologii având obligația de a
respecta principiile din cadrul Codului Deontologic al Arheologilor din România.
Raportul, reprezintă expunerea, din fiecare etapa a cercetarilor arheologice, a
rezultatelor acestora și va îngloba toate datele care sunt esențiale și relevante.
Înmagazinarea datelor obținute în timpul efectuării cercetărilor, trebuiesc
înregistrate într-un format care să le asigure compatibilitatea și corelarea cu
Repertoriul Arheologic Național.
Fig. 1.4 Etapele cercetărilor arheologice

În cazul punerii în practică a unor proiecte investiționale, publice sau private,
etapele cercetării arheologice (diagnostic, săpătură, supraveghere, colectarea
materialului arheologic) vor fi astfel concepute încât să fie în acord cu proiectul
investițional.
1.5. Proceduri în arheologie
”Procedurile încearcă să definească cele mai potrivite modalităţi pentru
punerea în practică a unui proiect de cercetare arheologică şi pentru asigurarea
comunicării publice prin raportul arheologic, care constituie concretizarea evaluării
rezultatelor obţinute în urma cercetării” (Angelescu M., 2004).
14
1.5.1. Prevederi generale cu privire la abordarea unui sit arheologic

Cunoaşterea legislaţiei este principala obligație, nu numai a persoanei
responsabile de proiect, dar şi a persoanelor implicate cu rol în punerea în practică a
proiectului dezvoltat, precum și asigurarea condiţiilor optime necesare în demersul de
a respecta legislația aflată în vigoare.
Toate dispozițiile referitoare la cele mai importante probleme cu privire la
modalităţile practice de prevenire şi sancţionare a neregulilor înregistrate pe
parcursul unei colaborări se regăsesc în Regulamentul Săpăturilor Arheologice din
România (RSAR).
1.5.2. Rezumatul Proiectului
O parte importantă a unui proiect de cercetare arheologică, care este esenţial
pentru asigurarea succesului său, o reprezintă rezumatul unui proiect de diagnostic
arheologic, săpătură arheologică, supraveghere arheologică, înregistrare şi
prelucrare a materialelor, va fi realizat, în limba română, de un specialist arheolog
atestat şi constituie.
1.5.3. Proiectul de cercetare
Propunerea de protejare a patrimoniului arheologic al unei zone, iniţiate de
persoane de drept privat sau organizaţii non-guvernamentale, care îşi propune
protecţia sau îmbunătăţirea protecţiei mediului şi a patrimoniului arheologic, conduce
implicit la realizarea unui proiect de cercetare arheologică.
Atribuţiile în supravegherea teritoriului, referitoare la structurile istorice
construite (monumente istorice) sau la siturile arheologice şi la distribuţia spaţială şi
încadrarea lor topografică, reprezintă competențe ale autorităţile locale și centrale,
unele instituţii ale administraţiei centrale.
1.5.4. Punerea în practică a proiectului de cercetare
Raportul de cercetare reprezintă rezultatul final și va trebui să fie conform cu
propunerile făcute prin proiect, orice modificare ulterioară a proiectului urmând să
aibă acordul scris al părţilor.
Întreg personalul, calificat pentru a participa la efectuarea lucrărilor de
cercetare arheologică, este necesar să facă parte din Registrul Arheologilor din
România (RAR).
Suspendarea lucrărilor se poate realiza numai în condițiile în care arheologul
are această posibilitate, reglementată prin contract sau printr-o altă înţelegere scrisă și
trebuie să o facă numai în acord cu înţelegerile stabilite anterior în scris între părţi.
1.5.5. Arhivare şi depozitare
Predarea și gestionarea matrialului și documentației, aferente cercetării
arheologice se realizează în anumite condiții.
Materialul arheologic descoperit pe parcursul unei cercetări arheologice, îi
revine de regulă muzeului sau instituției responsabile cu organizarea cercetării.
Monumentul, reprezintă o construcţie sau parte de construcţie, împreună cu
componentele artistice, care reprezintă mărturii semnificative din punct de vedere,
arheologic, istoric sau arhitectural.
Ansamblul, reprezintă un grup coerent de construcţii rurale sau urbane care,
constituie o unitate ce reflectă o mărturie istorică și culturală din punct de vedere
urbanistic, arheologic, arhitectural sau istoric.
Situl, reprezintă suprafața de teren care cuprinde realizările antropice, care pot
15
constitui mărturii istorice și culturale semnificative din punct de vedere urbanistic,

arheologic, arhitectural, istoric sau al peisajului cultural.
Pentru localizarea siturilor arheologice din punct de vedere topografic şi
cartografic, planul topografic trebuie realizat la o scară convenabilă, care să
permită amplasarea, în condiţii de eligibilitate și lizibilitate grafică optimă, a tuturor
acelor informaţii reprezentând detalii ale siturilor arheologice şi monumentelor
istorice.
1.5.6. Monitorizarea
În concordanță cu cerințele proiectului de cercetare arheologică și în funcție de
dimensiunile cercetarilor arheologice și de factorii implicatii în procesul de realizare
al etapelor cercetării, monitorizarea poate fi de două tipuri: monitorizare internă și
monitorizare externă.
Modul de realizare a procesului de monitorizare, precum şi procedurile
concrete de lucru, trebuie stabilite în acord bilateral, astfel încât, regulile de respectat
să fie clare şi să elimine posibilitatea de a genera eventuale neînţelegeri.
1.5.7. Cercetările arheologice în contextul integrării GIS
Pentru atingerea obiectivelor propuse, în prelevarea și conservarea sub forma
digitală a materialului arheologic provenit în urma unei cecetări, se pot utiliza
aplicațiile GIS existente, care pot uza de toate facilitățile de care dispun.
Fig. 1.5 Cercetările arheologice în contextul integrarii GIS

Instrumentul care oferă capabilitățile și mediul propice pentru realizarea unor
baze de date geospatiale, îl reprezintă cu succes Sistemele Informationale
Geografice (GIS).
1.6. Referințe legislative
După anul 1989, forurile administrative şi guvernamentale din România au
iniţiat o serie de legi, ordine şi ordonanţe privind protecţia Patrimoniului
Cultural Naţional, în vederea uniformizării legislaţiei cu cea europeană. Asfel, vor
fi prezentate succint, principalele legi, convenţii europene şi ordonanţe, cu unele
prevederi care fac referiri la protecţia patrimoniului arheologic.
16
Capitolul 2
GEOREFERENȚIEREA PUNCTELOR PE GLOBUL
TERESTRU ȘI PROIECȚII CARTOGRAFICE
Necesitatea creării unei reţele de referinţă, modernă şi precisă, realizată pe baza

tehnicilor geodezice satelitare spaţiale, a impus ţărilor Uniunii Europene adoptarea în
anul 1990, a noului Sistem de Referinţă şi de Coordonate ETRS 89, care a devenit
datumul geodezic european.
2.1. Sisteme de referință și sisteme de coordonate
Admiterea României, ca membră cu drepturi depline a Uniunii Europene,
eveniment de importanţă istorică, presupune adoptarea şi/sau crearea de norme
tehnice pentru elaborarea produselor cartografice digitale, care să respecte
standardele internaţionale privind codificarea, simbolistica, modul de referenţiere a
datelor, stocarea informaţiilor spaţiale, crearea şi gestionarea unui Sistem
Informational Geografic (GIS) naţional.
2.1.1. Datumuri geodezice locale și globale
Datumul geodezic, reprezintă un set de parametri care servesc ca o referinţă sau
bază de calcul a altor parametri. El defineşte poziţia originii, orientarea axelor
sistemului de coordonate şi scara (Nistor Gh., 2006).
Fig. 2.1 Datum geodezic geocentric/global și datum geodezic local (Nistor G., 2006)
Există două tipuri de datum geodezic (Fig. 2.1):
- datumul geodezic local/regional;
- datumul geodezic global/geocentric.
Începând din 1951, în România este folosit datumul geodezic/elipsoidul
Krasovski 42, care este un datum local.
2.1.2. Datumuri geodezice (orizontale), datumuri verticale și
datumuri inginerești
Datumul vertical/altimetric este definit printr-un singur punct, reprezentat
de un reper de nivelment amplasat la nivelul mării, pe baza căruia se realizează
sistemul de cote/altitudini. Datumul vertical descrie legătura înălţimilor referite la
gravitate cu Pământul (Neuner J., 2000).
17
Acolo unde nu s-au executat ridicări nivelitice, aproximarea altitudinii

elipsoidale față de nivelul mediu al mării, este dată de ecuația (Fig. 2.2):
h  PP l  PP  P Pl  HOR  N (2.1)
0 0 0 0
unde h este altitudinea elipsoidală, HOR este altitudinea ortometrică și N este
ondulația geoidului. În unele zone, se înlocuiește altitudinea ortometrică H OR, cu
altitudinea normală și ondulațiile geoidului N, cu anomaliile altitudinilor ,
eliminând presupunerea referitoare la densitatea maselor între geoid și
suprafața Pământului:
h  PP lll  PP ll  P ll P lll HN  (2.2)
0 0 0 0
Fig. 2.2. Definirea altitudinii elipsoidale

Datumul ingineresc, este un datum ce descrie legătura dintre sistemul de
coordonate și un sistem local de referință..
2.1.3. Sisteme de coordonate la poziționarea punctelor pe globul
terestru
În prezent, în România, Sistemul de Referință și Coordonate utilizat este
sistemul S42 (S42), care are la bază elipsoidul Krasovski 1940 şi planul de proiecţie
stereografic 1970.

Sisteme de coordonate geografice elipsoidale (φ, λ, h)
Poziția unui punct pe P de pe suprafața fizică a Pământului, poate fi definită
prin coordonatele geodezice sau elipsoidale (fig. 2.3): latitudinea geodezică φ,
longitudinea geodezică λ, înălțimea elipsoidală h.
Fig.2.3. Coordonate geografice elipsoidale și carteziene

 Sisteme de coordonate elipsoidale carteziene
18
În acest sistem de axe, coordonatele punctului P de pe suprafața Pământului vor

fi:
P(X,Y,Z), unde: (2.3.)
X  OP0 ; Y 
'
OP0' ' ; Z  OP0 '''
 Sisteme de coordonate topocentrice

Coordonatele topocentrice pot fi definite ca fiind un set de coordonate
rectangulare cu originea considerată în punctul P (Fig 2.4).
Fig.2.4. Sistem de coordonate topocentric
Coordonatele topocentrice vor fi (Fig. 2.5):
Fig.2.5. Sisteme de coordonate topocentrice
X P  OPl ; Y  OP ll ; Z P  PP lll (2.4)

0 P 0 0
În raport cu topocentrul, poziţia oricărui punct învecinat poate fi exprimată prin
coordonatele carteziene locale X'Y'Z'.
 Sisteme de coordonate plane
Coordonatele plane sunt de două feluri: rectangulare și polare. Sistemul
coordonatelor rectangulare (Fig. 2.6.).
Fig.2.6. Sistemul de coordonate rectangulare plane

19
Sistemul de coordonate polare (Fig. 2.7), este alcătuit din axa polară și o
direcție OA, iar coordonatele polare sunt reprezentate de: un unghi (orientarea Θ) și o
distanță orizontală (rază polară d).
Fig.2.7. Sistemul de coordonate polare

Coordonatele polare se întrebuințează, cu precădere, la ridicările topografice.
2.1.4. Tendințe europene la realizarea și implementarea sistemelor
de referință și de coordonate
Pentru funcțiile la nivel continental, subcomisia EUREF (Reţeaua Europeană de
Referinţă), a determinat Sistemul de Referinţă Terestru European (ETRS 89), ca fiind
considerat ITRS la momentul 1989.0, sistem ce a fost pus în aplicare printr-un set de
puncte, având coordonatele acceptate și cunoscute în acel moment, drept referință.
Fig. 2.8. Schiţa reţelei de staţii GNSS permanente EUREF-EPN

Acest sistem de referinţă şi coordonate este descris în prezent de către
EUREF conform standardului ISO 19111 (Spatial Referencing by Coordinates –
Referenţierea Spaţială prin Coordonate).
Parlamentul şi Comisia Europeană au adoptat în martie 2007, Directiva
INSPIRE - (INfrastructure for SPatial InfoRmation în Europe – Infrastructura
pentru Informaţia Spaţială în Europa), care precizează necesitatea furnizării către
utilizatori a unor servicii informatice spaţiale integrate. Una din prevederile directivei
este şi cea referitoare la adoptarea unui Sistemul de Referinţă şi Coordonate (SRC)
unitar pentru ţările membre ale UE. (Dragomir P., 2007).
2.1.5. Cadrul național privind Sistemul de Referință și de
Coordonate RO-ETRS 89 (2009)
În România, în prezent, Sistemul de Referinţă şi de Coordonate (SRC) utilizat
este sistemul S42 (S42), care are la bază elipsoidul Krasovski 1940 şi planul de
proiecţie stereografic 1970.
La nivel naţional după anul 2004, România, prin ANCPI, a dezvoltat în ritm
susţinut, o Reţea Naţională de Staţii GNSS Permanente (RN-SGP), constituind o
reţea activă, în care se măsoară în mod continuu şi se generează produse utile
20
poziţionării, îndesind cele 5 staţii integrate în EUREF-EPN (Dragomir P., 2007) (Fig.
2.9).
Fig. 2.9. Schiţa reţelei naţionale de staţii GNSS permanente (2008-48 de stații)
Principalele domenii de aplicare ale SRC ETRS 89 sunt cele ale geodeziei,
fotogrametriei, cartografiei, topografiei, cadastrului, GIS, dar şi alte domenii (Rus T.,
2012).
2.2. Proiecții cartografice
Sistemul de proiecţie sau proiecţia cartografică reprezintă procedeul
matematic prin intermediul căruia se reprezintă, pe o suprafaţă plană, suprafaţa curbă
a Pământului.
În ceea ce priveşte clasificarea proiecţiilor cartografice, există mai multe criterii
de clasificare (Munteanu C., 2003):
A. După caracterul deformărilor;
B. După suprafaţa pe care se face proiectarea şi aspectul reţelei
cartografic; C. După poziţia pe glob a centrului reţelei cartografice.
2.2.1. Proiecţia Stereografică pe plan secant unic 1970
În această proiecție, unghiurile rămân nedeformate, lungimile laturilor fiind cele
care preiau deformările, însă acestea sunt mult mai reduse decât in cazul altor
proiecții, datorită utilizării planului secant.
Elementele definitorii pentru proiecţia Stereografică 1970, sunt următoarele
(Fig. 2.11):
1. Punctul central al proiecţiei;
2. Adâncimea planului de proiecţie;
3. Rețeaua cartografică/geodezică se obține astfel (Fig. 2.10):

Proiecția meridianelor, ca arce de cercuri mari care trec prin poli;

Proiecția paralelelor, ca arce de cercuri mici, paralele între ele.
Fig. 2.10 Rețeaua geografică/cartografică și rețeaua rectangulară

21
4. Deformaţia relativă, considerată pe unitatea de lungime de 1 km, poate fi

calculată, valoric, cu ajutorul formulei:
2 2 4 4
Dsec = D0 + L /4R + L /24R + …[km/km], unde: (2.5)
 Dsec - deformaţia liniară relativă pentru lungimea de 1 km;
 D0 = -0.000 250 000 km - deformaţia calculată de la punctul central al
proiecţiei, pentru lungimea de 1 km;
 L - lungimea calculată din punctul central convențional al proiecţiei, până la
punctul situat în mijlocul laturii trapezului;
 R, reprezintă raza medie de curbură a sferei terestre calculată din punctul
central al proiecţiei și este egală cu 6378,956681 km.
Fig.2.11. Proiecţia punctelor de pe suprafaţa terestră pe planul proiecţiei

Stereografice 1970 (Moroşanu B.,2008)
Principalele concepte, legate de cerințele de calitate a preciziei și aspecte legate
de forma și poziția teritoriului țării noastre, care au stat la baza deciziei de a utiliza
proiecția Stereografică 1970 în România, sunt reprezentate de (Nistor Gh., 1982):
 forma aproximativ rotundă a țării noastre care se poate fi încadra într-un cerc
de rază egală cu 400 km;
 limitele teritoriale ale țării noastre sunt încadrate, în cea mai mare parte
(aproximativ 90 %), de un cerc, a cărui de rază măsoara aproximativ 280 km;
 proiecţia utilizată este conformă (unghiurile răman nedeformate);
Fig.2.12. Diagrama deformaţiilor liniare relative în proiecţia Stereografică 1970

(Moroşanu B.,2008)
În România, majoritatea hărţilor topografice prezintă pe latura de nord (centrat)
un indicativ format dintr-o înşiruire de litere şi cifre (Ex.: L-34-120-A-a).
22
Nomenclatura foilor de în proiecţia Stereografică 1970 Tabelul 2.1

Numărul Dimensiunea foii
foilor
Scara cuprinse în în latitudine în Nomenclatura
harta la scara longitudine
1:1000000
1:1 000 000 1 0 0 L-34
4 6
1:500 000 4 0 0 L-34-D
2 3
1:200 000 36 40' 10 L-34-XXXVI
1:100 000 144 20' 30' L-34-144
1:50 000 576 10' 15' L-34-144-D
1:25 000 2304 5' 7'30'' L-34-144-D-d
1:10 000 9216 2'30'' 3'45'' L-34-144-D-d-4
1:5 000 36864 1'15'' 1'52'',5 L-34-144-256
1:2 000 331776 37'',5 56'',25 L-34-144-256-4
1:1000 1327104 9'',375 14'',0625 L-35-32-A-c-1-III-2-a
1:500 5308416 2'',34375 3'',515625 L-35-32-A-c-1-III-2-a-1
Pe unele foi de hartă (în special cele realizate pînă în 1975) indicativul este
urmat şi de un titlu, reprezentat în general de denumirea localităţii celei mai
importante din cadrul hărţii.
2.2.2. Proiecţia Gauss-Krüger
Suprafaţa de referinţă a proiecției, o reprezintă elipsoidul Krasovski, aceasta
făcând parte din categoria proiecțiilor conforme, cilindrică - transversală.
Desfășurarea elipsoidului pe fuse, reprezintă o caracteristică specifică acestei
proiecții.
În proiecția Gauss-Krüger, țara noastră se poziționează pe fusele cu numărul 34
est şi numărul 35, în reprezentarea pe fuse de 6° (Fig.2.13).
Fig. 2.13. Proiecţia Gauss-Krüger (Moroşanu B.,2008)

Deformaţiile în proiecţia Gauss-Krüger:
 modulul de deformaţie liniară are forma:
23
  1  y'2  y'4
(2.6)
2R 2 2R 4
l
în care y este depărtarea punctului considerat faţă de meridianul axial;
 modulul de deformaţie a suprafeţelor :
p = μ5 (2.7)
Hărţile şi planurile topografice în proiecţia Gauss au, în general, un cadru
geografic, format din imaginile plane ale unor arce de meridiane şi paralele, care
delimitează pe elipsoidul de rotaţie nişte trapeze curbilinii, denumite în mod curent
trapeze.
2.2.3. Proiecția Universal Transversal Mercator (UTM)
În anul 1950, s-a început realizarea și implementarea unui sistem de referinţă
universal, pentru întreaga suprafaţă a globului terestru, denumit Universal
Transversal Mercator (UTM), dezvoltat în special pentru hărţile topografice
folosite de ţările membre ale Organizației Națiunilor Unite (NATO) (Fig. 2.14).
Fig. 2.14. Proiecția UTM (Moroşanu B.,2008)

Elipsoidul de rotaţie ales este cel denumit World Geodetic System (WGS 84),
utilizat atât în scopuri militare, dar şi civile pentru cel mai utilizat și modern sistem
de poziţionare care utilizează sateliţii (GPS).
Fig. 2.15. Poziționarea României în proiectia UTM

În acest sistem de proiecție, țara noastră este situată pe fusele 34 şi 35, zona de
o
intersecție a celor două zone fiind reprezentata meridianul de 24 , poziționat relativ
în centrul țării (Fig.2.15).
24
Nomenclatura foilor de hartă pentru proiecţia UTM, se deosebește de cea

pentru proiecţia Gauss-Kruger, care folosește ca scară de bază 1:25000, în proiecţia
UTM fiind folosite scările 1:50000 şi 1:250000, ca și scări de referință.
2.3. Transformări și conversii de coordonate
Conform standardului internaţional ISO-19111, operaţiile cu coordonate se
referă la modificarea valorilor coordonatelor de la un sistem de referinţă şi de
coordonate la valorile coordonatelor într-un alt sistem de referinţă şi coordonate.
În prezent, sunt recunoscute două tipuri de operaţii cu coordonate:
transformarea şi conversia de coordonate. Există o combinaţie de mai multe
operaţii de genul celor două amintite, care este cunoscută în literatura de specialitate
ca şi concatenare de coordonate.
2.3.1. Transformări de coordonate
Existenţa mai multor datumuri implică în mod evident şi problema
transformărilor coordonatelor între datumuri.
Parametri de transformare sunt determinaţi pe baza analizei unor staţii de
control, pentru care se cunosc coordonate în ambele datumuri. (Moldoveanu C.,
2007).
Există două modelele de transformare, utilizate frecvent în cazul unor
datumuri complete (Fig. 2.16):
 transformare cu 3 parametri, dacă axele de coordonate ale sistemului cartezian
tridimensional pentru cele două datumuri, sunt paralele;
 transformare cu 7 parametri dacă axele nu sunt paralele.
Fig.2.16. Transformarea coordonatelor (Moldoveanu C., 2007)

O descriere a transformării de coordonate nu este necesară pentru descrierea
unui sistem de referinţă şi de coordonate, dar trebuie menţionată, pentru a descrie mai
uşor o transformare de coordonate care a fost deja aplicată coordonatelor, sau unei
transformări de coordonate de la acel sistem la un sistem de referinţă şi de
coordonate definit de utilizator (un sistem particular de referinţă şi coordonate).
2.3.2. Conversii de coordonate
Conversia de coordonate reprezintă operaţia prin se modifică coordonatele
dintr-un sistem de referinţă şi de coordonate, în altul, dar ambele sisteme având la
bază acelaşi datum(fig. 2.17).
Conform standardului internaţional ISO 19111, trebuie să se facă distincţie clară
între conversia de coordonate şi transformarea de coordonate.
Fig.2.17. Conversia coordonatelor (Moldoveanu C., 2007)

Conversia de coordonate nu modifică datumul la care se referă, deoarece
25
procesul de conversie utilizează funcţii matematice analitice care nu alterează

acurateţea valorilor coordonatelor (Moldoveanu C., 2007).
2.3.3. Acurateţea şi precizia coordonatelor, operaţiilor pe
coordonate şi parametrilor
Acurateţea unei referiri spaţiale depinde de acurateţea cu care a fost realizat
sistemul de referinţă şi de coordonate.
Acurateţea unei transformări de coordonate între două datumuri, depinde de
acurateţea măsurătorilor în ambele sisteme de referinţă şi de coordonate. Conversia
de coordonate nu este influenţată de erorile de măsurare din sistem sau de parametrii
datumului (Moldoveanu C., 2007).
Informaţia despre acurateţea coordonatelor şi a parametrilor operaţiilor pe
coordonate şi precizia operaţiilor pe coordonate, este o informaţie calitativă şi trebuie
să fie raportată în conformitate cu specificaţiile ISO 19113 şi ISO 19114.
Capitolul 3
REȚEAUA GEODEZICĂ NAȚIONALĂ SPAȚIALĂ
Ȋn prezent, Romȃnia dispune de o rețea compactă de triangulație geodezică, pe

patru ordine, cu precizia de ±10-15 cm în poziție bidimensională și cu o densitate de
circa 1 punct la 20 km.
Actuala reţea de triangulaţie a ţării este o reţea compactă, care asigură
acoperirea întregii suprafeţe a ţării în mod uniform.
3.1. Rețele de triangulație și de nivelment, ca rețele de sprijin în
lucrările planimentrice și nivelitice ale României
Reţeaua geodezică de stat se constituite din rețeaua de triangulație geodezică
de ordin superior, formată din punctele de ordinul I, II si III, desfășurate de-a lungul
paralelelor și meridianelor, alcătuind așa numita Rețea primordială, care face legatura
cu rețelele statelor vecine și la determinarea căreia se ține cont și de curbura
Pământului și din rețeaua de triangulație geodezică de ordin inferior, numită și
triangulație topografică, constituie rețeaua de îndesire si este alcatuita din punctele
de ordinul IV si V, la determinarea acestora neținându-se cont de curbura
Pământului.
Figura 3.1. Reţeaua de triangulaţie de ordinul I a României

26
Punctele reţelelor geodezice de sprijin trebuie să fie reprezentate şi prin cea de a

treia coordonată - altitudinea sau cota. La noi în țară, conform reglementărilor în
vigoare, toate determinările altimetrice se raportează la suprafaţa de nivel zero Marea
Neagră 1975. Reţeaua nivelmentului general de stat, concepută în sistem ierarhic şi
format din IV ordine:

Reţele de ordinul I şi II, de înaltă precizie, constituie baza altimetrică;

Reţelele de ordine III şi IV, numite şi de precizie, le îndesesc pe cele de ordine I şi II
cu noi puncte.
3.2. Tehnologia satelitară spațială utilizată în realizarea rețelelor

geodezice spațiale
Poziționarea sau georeferențierea, are ca scop determinarea poziției
momentane a unui obiect, aflat în repaus sau în mișcare.
Sistemele de navigație bazate pe sateliți artificiali au apărut odată cu
programele spațiale ale țărilor cu tradiție în acest domeniu, respectiv Statele Unite ale
Americii (SUA) și Confederația Rusă.
Sistemul de Poziționare Globală (NAVigation System with Timing And
Ranging - Global Positionig System - NAVSTAR-GPS), este cunoscut astăzi
aproape exclusiv sub denumirea de GPS.
Sistemului Global de Navigație prin Satelit (GLObal NAvigation Satellite
System - GLONASS), reprezintă sistemul de poziționare dezvoltat de Federația
Rusă.
Programului de Navigație Civilă prin Satelit (GALILEO), se dorește a fi
primul sistem de poziționare și navigație bazat pe sateliți orientați spre aplicații civile
(Păunescu C., 2006).
Principalii parametrii care se pretind în prezent de la un sistem de navigație
sunt: 
acuratețea;

integritatea;

disponibiltatea;

acoperirea;

continuitatea;

încrederea;
3.2.1. Sistemul NAVSTAR-GPS

GPS este un sistem care utilizează o constelație de 30 de sateliți, pentru a putea
oferi o poziție precisă unui utilizator, precizia trebuind înțeleasă în funcție de
utilizator.
Fig.3.2. Constalații de sateliți

27
GPS poate fi utilizat pentru a obține preciziile cerute în toate aplicațiile

pomenite mai sus, singurele diferențe constând numai în tipul receptorului și a
metodei de lucru utilizate.
Sistemul de poziționare GPS este constituit din trei componente sau
segmente principale, care asigură funcționarea acestuia, după cum urmează:

Segmentul spațial, reprezentat de constelația de sateliți GPS (Fig. 3.2);

Segmentul de control, format din stațiile de la sol (Fig. 3.3);
Fig.3.3. Stațiile de control ale sistemului GPS


Segmentul utilizatorilor, compus din utilizatorii civili și militari.
3.2.2. Sistemul GLONASS
GLObal NAvigation Satellite System, reprezintă o alternativă la sistemul
american Global Positioning System (GPS) şi la cel al Uniunii Europene, Galileo
(aflat în construcţie). Sistemul complet urmează să cuprindă 24 de sateliţi, aflaţi la o
distanța de 19.100 km de Pământ, grupaţi în 3 planuri orbitale, decalate la 120°.
Controlul segmentului terestru al GLONASS, este situat în întregime în
interiorul teritoriului Confederației Ruse (fostă URSS), centrul de control de la sol şi
standardele de timp şi de urmărire se află în Moscova, iar staţiile de telemetrie sunt
în Sankt Petersburg, Ternopol, Eniseisk, Komsomolsk-na-Amure.
3.2.3. Sistemul GALILEO
Galileo reprezintă un sistem global de navigaţie prin satelit (GNSS), în prezent
fiind construit de către Uniunea Europeană (UE) şi Agenţia Spaţială Europeană
(ESA), denumirea proiectului fiind inspirată de numele faimosului astronom Italian
Galileo Galilei.
În timpul funcţionării, vor fi folosite două centre de operaţiuni de la sol, unul
lângă München, Germania, şi altul în Fucino, Italia, iar sistemul urmează să fie
format din 30 de sateliţi (27 operaţionali plus 3, cu funcție de piese de schimb
active).
3.3. Metode și erori de măsurare în tehnologia GPS
Măsurătorile GPS sunt clasificate, în general, după două criteri:
 după numărul de receptoare;
 după poziția, tipul receptoarelor și timpul de staționare.
Erorile care se pot comite în acest gen de măsurători sunt de două tipuri:
 erori accidentale de măsurare si de observare;
 erori sistematice.
28
3.3.1. Metode de măsurare

Poziționarea cu ajutorul tehnologiei GPS, se poate realiza în diferite moduri:

Poziționarea absolută;

Poziționarea relativă;

Poziționarea diferențială.
Luând în considerare numărul receptoarelor, au fost evidențiate indicii din care
rezultă principalele metode de măsurare GPS:
 cu un singur receptor (single point);
 cu mai multe receptoare.
După timpul de staționare, poziția și tipul receptoarelor, măsurătorile GPS pot
fi:
 statice;
 rapid static (stop and go).
Fig.3.4. Metode de măsurare cu ajutorul tehnologiei GPS
Metoda cu transmiterea datelor prin unde radio (UHF), se bazează pe

principiul sistemului GPS diferențial și constă în observarea erorilor de măsurare a
pseudodistanțelor, privind fiecare satelit observabil într-un punct de referintă a cărui
poziție este cunoscută cu precizie în sistemul WGS84 (Păunescu C., 2006).
3.3.2. Erori în măsurătorile efectuate cu ajutorul tehnologiei
GPS Cauzele principale ale erorilor de măsurătoare în sistemul GPS sunt:
 estimarea intervalelor de timp pentru propagarea datelor GPS;
 informațiile transmise prin satelit privind ceasul satelitului și datele orbitale;
 degradarea voluntară a sistemului GPS.
Toate aceste erori sunt corelate și sunt corectate prin acest sistem diferențial cu
transmiterea datelor prin unde radio (UHF).
În cazul unui sistem în timp real, transmiterea corecțiilor către utilizatori
trebuie să se facă utilizând tehnologii și metode care să răspundă următoarelor
cerințe:
 să acopere întreaga zonă de interes;
 să asigure o fiabilitate a transmisiei compatibilă cu calitatea necesară.
A. Erorile accidentale:
 Erorile de multiparcurs (Fig.3.5);
29
Fig.3.5. Eroarea multipath

 Erori datorate excentricității centrului de fază al antenei ;
 Erorile datorate electronicii receptorului.
B. Erorile sistematice
 Erorile de ceas, să fie divizate în două componente:
- asincronismul (offset) ceasurilor;
- deriva, datorată teoriei relativității, dependentă de timp.
 Erorile de orbită;
 Erorile datorate refracției troposferice;
 Erorile datorate refracției ionosferice;
Fig.3.6. Refracția ionosferei

Erorile datorate refracției ionosferice depind de frecvența semnalului și deci ele
au valori diferite pentru cele două unde purtătoare L 1 și L2 (Fig. 3.6).
3.4. Reţeaua geodezică naţională spaţială a României
În prezent, în România au fost realizaţi paşi importanţi în implementarea
tehnologiilor de poziţionare satelitare, în realizarea Reţelei Geodezice Naţionale
Spațiale (RGNS). Există un număr de puncte determinate în sistem de referinţă
bazat pe elipsoidul WGS84 (World Geodetic System 1984), care constituie osatura
viitoarei reţele geodezice, determinate unitar într-un sistem de referinţă (european)
nou adoptat (Drgomir P. I., 2007.).
Contribuţia RN-SGP va fi din ce în ce mai importantă, având în vedere sfera
largă de aplicaţii care se va dezvolta şi în ţara noastră de la an la an (sisteme
GPS instalate pe autoturisme, mijloace de transport urbane, TIR-uri, construcţii
masive ş.a.), (Fig. 3.7).
Fig.3.7. Sfera aplicaţiilor bazate pe staţiile de referinţă GNSS multifuncţionale

30
Sistemul Naţional de Referinţă Spaţială este constituit din totalitatea reţelelor

de referinţă incluzând:
 Reţelele de control pe orizontală - 2D - reţelele de triangulaţie - trilateraţie
realizate cu ajutorul tehnologiilor de măsurare clasice.;
 Reţelele de control pe verticală - 1D - reţelele de nivelment;
 Reţelele de control GNSS tridimensionale - 3D - realizate cu ajutorul
poziţionării utilizând Sisteme de Navigaţie Globală cu Sateliţi.
 Reţelele gravimetrice - 1D - puncte cărora li s-au determinat, parametrii care
descriu câmpul fizic asociat.
În prezent, la nivelul ANCPI, este cristalizată o concepţia coerentă de
realizare a unei Reţele de control GNSS în România, care să asigure cerinţe
maxime de precizie şi încredere pentru o reţea spaţială (3D) (Drgomir P. I.,
2007).
3.4.1. Concepte privind realizarea Reţelei Naţionale de Referinţă

prin tehnologie GNSS
Sistemele GNSS (Global Navigation Satellite Systems) sunt sisteme de
poziţionare tridimensională, bazate pe măsurători cu ajutorul semnalelor radio
transmise de sateliţii unor sisteme de poziţionare globală: NAVSTAR-GPS (SUA),
GLONASS (Rusia), GALILEO (viitor sistem European).
Există două metode prin care se poate determina poziţia unei staţii: poziţionare
absolută şi relativă (Fig. 3.8).
Fig.3.8. Poziţionarea absolută şi relativă

În metoda de poziţionare absolută, sunt procesate datele de la o singură staţie
pentru a determina coordonatele tridimensionale (X, Y, Z) într-un sistem de referinţă
geocentric (WGS-84, PZ90).
Pentru realizarea măsurătorilor geodezice cu precizii sub 10 cm este obligatorie
utilizarea tehnicii de poziţionare relativă (Neuner J., 2000).
3.4.2. Realizarea Reţelei Naţionale de Staţii GPS Permanente (RN-
SGP)
În concordanţă cu tendinţele de dezvoltare a serviciilor geodezice la nivel
european şi global, după 1990 au apărut şi în România tehnologiile de poziţionare
globală (GNSS) bazate pe sistemele de navigaţie cu sateliţi. Cel mai utilizat sistem
GNSS în România este în prezent sistemul NAVSTAR-GPS.
31
Fig. 3.9. Reţeaua actuală EUREF-EPN de staţii GNSS permanente

Pentru cerinţele curente şi de perspectivă ale geodeziei, topografiei, cadastrului,
Sistemelor Informaţionale Geografice (GIS) ş.a., s-a proiectat şi realizat o Reţea
Naţională de Staţii GPS Permanente (RN-SGP) (Fig. 3.10), din care cinci puncte
fac parte din rețeaua permanentă europeană EUREF-EPN (Fig. 3.9).
Fig. 3.10 Schiţa reţelei naţionale de staţii GNSS permanente (2010 - 73 stații)
O staţie GPS permanentă îndeplineşte în principal trei funcţii:
a) detectarea şi urmărirea automată a sateliţilor;
b) înregistrarea, stocarea şi analiza calitativă automată a datelor;
c) comunicarea cu exteriorul (beneficiari, alte staţii permanente etc.).
Fig. 3.11 Stație GPS permanentă și echipamentul aferent

Cantitatea de date transmisă/recepţionată în cadrul unei staţii permanente
depinde de o serie de factori, cum ar fi: tipul de date transmise, intervalul de
înregistrare, numărul de sateliţi contactaţi la un moment dat.
32
3.4.3. Obiectivele realizării RN-SGP

Principalul obiectiv vizat la realizarea RN-SGP este implementarea unui sistem
de referinţă spaţio-temporal activ prin:
- colectarea continuă de date satelitare;
- determinarea continuă a poziţiei staţiilor satelitare în sisteme de referinţă
continentale şi globale;
- furnizarea continuă de informaţii de timp precise;
- utilizarea observaţiilor satelitare pentru determinarea poziţiei punctelor din
Reţeaua Geodezică Naţională (RGN);
- utilizarea observaţiilor satelitare pentru determinare poziţiei punctelor din alte
reţele de sprijin, planimetrice şi altimetrice;
- utilizarea observaţiilor satelitare pentru determinarea poziţiei unor puncte de
interes din diverse domenii de aplicaţii: topografie, cadastru, GIS, cartografie;
- utilizarea observaţiilor satelitare pentru navigaţia maritimă, aeriană şi terestră;
- utilizarea observaţiilor satelitare pentru monitorizarea poziţiei şi a vitezei de
deplasare a unor obiecte în mişcare (autovehicule, vapoare, avioane, persoane);
- utilizarea observaţiilor satelitare în cercetarea ştiinţifică (Drgomir P. I., 2007).
3.4.4. Realizarea Reţelei Geodezice Naţionale Spaţiale
Reţeaua Geodezică Naţională Spaţială (RGNS) este alcătuită din totalitatea
punctelor materializate în teren, cărora li s-au determinat coordonate în Sistemul de
Referinţă şi Coordonate (SRC) RO-ETRS89 şi sistem de altitudini normale
MN1975 (Ediţia 1990), cu posibilitatea transformării în Sistemul de Referinţă
Vertical European (EVRS).
Clasificarea punctelor RGNS Tabelul 3.1
Nr.puncte/Densitate/ Domeniu de
Tipul de reţea Clasa Precizie aplicabilitate /
Distribuţie
(cm) Observaţii
Reţea geodezică AO 1 - 5 staţii GNSS - legătură la reţelele
naţională spaţială permanente( IGS şi geodezice europene şi
de Clasă AO EUREF-EPN); globale;
2 - măsurători geodinamice
- 1pct/ 50000 km ; regionale şi locale;
- distribuţie uniformă. - măsurători de
deformaţii, servicii de
poziţionare în timp real,
meteorologie ş.a.
Reţea geodezică A 1 - 73 staţii GNSS - legătură la reţeaua de
naţională spaţială permanente; clasă AO;
2 - măsurători geodinamice
de Clasă A - 1pct/3250km ;
regionale şi locale;
- distribuţie uniformă. - măsurători de
deformaţii, servicii de
poziţionare în timp real,
meteorologie ş.a.
Reţea geodezică B 2 - 330 de puncte; - măsurători geodinamice
2
naţională spaţială - 1pct./700km ; locale, măsurători
de Clasă B - distribuţie uniformă. inginereşti de precizie.
Reţea geodezică C 3 - circa 4750 de puncte; - măsurători topografice,

2
naţională spaţială - 1pct/50km ; lucrări inginereşti ,
de Clasă C - distribuţie uniformă. cadastru ş.a.
- parţial realizată
Principiul care stă la baza realizării RGNS este cel ierarhic, de la superior la
inferior și este reprezentată de două componente:
33
 RGNS activă, care este alcătuită din punctele RGNS, unde sunt
instalate staţii GNSS permanente care efectuează măsurători continue, având o eroare
medie pătratică (EMP) de determinare a poziţiei de până la 1 cm și este structurată în
următoarele clase:
 RGNS pasivă, este constituită din puncte de îndesire materializate în
teren, având EMP de determinare a poziţiei între 1 cm şi 5 cm, care alcătuiesc:
Rețeaua geodezică națională de îndesire şi ridicare Tabelul 3.2
Nr.puncte/Densitate/ Domeniu de
Tipul de reţea Clasa Precizie aplicabilitate /
(cm) Distribuţie Observaţii
Reţea geodezică de D 5 - cel puţin 1pct/5km2; - măsurători
îndesire - Clasă D - distribuţie topografice, reţele de
neuniforma îndesire şi de ridicare,
ridicări de detalii
topografice, GIS ş.a.
- parţial realizată
Rețea de ridicare - E 10 - 1 pct./km2 în zona - măsurători de detaliu
2
clasa E de şes; 1 pct./km în pentru cadastru, GIS,
zone colinare; 1 pct./5 reperaj fotogrammetric
2
km în zone de munte; etc.
2
minim 4 pct./km în
intravilan.
- distribuție
neuniformă.
Structura pe clase, având la bază criteriile de precizie şi densitate, în care se
exprimă eroarea medie pătratică corespunătoare fiecărei clase de încadrare a
punctului detreminat, precum și legătura cu rețelele geodezice europene și globale,
dar și legătura cu alte tipuri de măsurători la nivel regional și local, poate fi asimilată
și descrierilor prezentate în Tabelele 3.1 și 3.2.
3.4.5. Sistemul ROMPOS
Sistemul ROMPOS se bazează pe o Reţea Naţională de Staţii GNSS
Permanente (GPS-GLONASS) instalate de către ANCPI, în care staţiile de referinţă
funcţionează permanent furnizând date în timp real, precum şi la intervale de timp
prestabilite (1h, 24h), aceste staţii fiind interconectate între ele, inclusiv peste
graniţele statelor vecine.
Fig. 3.12 Receptoare şi antene cu dublă frecvenţă de clasă geodezică

La staţiile de referinţă se utilizează numai receptoare şi antene cu dublă
frecvenţă de clasă geodezică (Fig. 3.12), acestea recepţionând date în mod continuu
de la sateliţii NAVSTAR GPS (toate staţiile) şi de la sateliţii sistemului rusesc
GLONASS (36 de staţii).
34
Sistemul ROMPOS, ca și sistem de determinare a poziţiei bazat pe

tehnologiile GNSS, include următoarele tipuri de servicii (Tabelul 3.3):
Serviciile şi produsele ROMPOS Tabelul 3.3
Serviciu Disponibilitate Mediu de Format de date Rată de
transmisie înregistrare
Internet /
DGNSS Timp real Protocol RTCM 2.3 1s
NTRIP
Internet / RTCM 2.3
RTK Timp real Protocol 1s
RTCM 3.0
NTRIP
(V)RINEX 2.x
GEO Postprocesare Internet GPS(G) 1s ,5s, 30s
(FTP,WEB) GPS&GLONASS
(M)
Pentru transformarea coordonatelor din sistem ETRS 89 în sistem 42
(elipsoid Krasovski 1940 şi plan de proiecţie Stereografic 1970), ANCPI a realizat
un program de transformare (TransDat), implementat la nivel naţional (Fig. 3.13).
Fig. 3.13 Software de transformare - TransDat

Serviciul de poziţionare statică postprocesare, presupune determinarea de
coordonate ale punctelor reţelelor de ridicare, utilizând serviciile ROMPOS-GEO
ale ROMPOS.
Capitolul 4
TEHNOLOGII DE CULEGERE A DATELOR, METODE ȘI

TEHNICI DE ÎNTOCMIRE A PLANURILOR TOPOGRAFICE
DIGITALE
Implicarea electronicii şi a informaticii a dus la schimbarea tehnologiilor
topografice, ducând la apariţia topografiei digitale (numerică).
Procesul de automatizare a lucrărilor topografice continuă atât în domeniul
construcției de instrumente, cât şi a tehnologiilor de preluare și de prelucrare,
ajungându-se la adevărate linii tehnologice automatizate (Tămâioagă Gh., 2007).
4.1. Tehnologii de culegere a datelor
Procesul de automatizarea a acestor lucrări poate să intervină în diferite faze ale
acestor lucrări sau poate fi realizat complet automatizat, în sensul că:
 Datele pot fi preluate prin măsurători clasice şi prelucrate automat cu
programe specializate.
35
 Datele pot fi preluate prin măsurători clasice, folosind instrumente moderne.

 Realizarea lucrărilor geodezice prin metode moderne, utilizând tehnologie
GPS.
4.1.1. Poziţionarea cu ajutorul tehnologiei GPS

Poziţionarea cu ajutorul tehnologiei GPS se realizeză, practic, prin
determinarea distanţelor dintre punctul de staţie şi sateliţii GPS vizibili, matematic,
fiind necesare măsurători la minimum 4 sateliţi (Fig. 4.1).
Fig.4.1 Vectorul spaţial care se măsoară

În funcție de metoda de măsurare (achiziție a datelor), coordonatele se pot sau
obține prin post-procesare în timp real, situație în care coordonatele sunt
disponibile la teren.
Fig.4.2 Receptori GPS

Această a doua metodă de realizare a măsurătorilor GPS, prezintă o importanță
deosebită pentru aplicarea acestei tehnologii în domeniul geodeziei.
4.1.2. Tehnologii de culegere a datelor cu ajutorul staţiei totale

Staţiile totale (Fig. 4.3) sunt instrumente electronice capabile să determine în
teren, prin intermediul unor softuri integrate, majoritatea elementelor topografice
(unghiuri, distanţe, diferenţe de nivel), să efectueze calcule topografice şi să stocheze
datele din teren în memorii electronice.
Fig.4.3 Staţia totală

36
Stațiile totale sunt echipate cu microcalculatoare conectabile sau înglobate,

programate corespunzător, care conduc procesul de măsurare.
Din punct de vedere constructiv, tahimetrele electronice se pot clasifica în două
grupe :
- tahimetre cu sistem modular;
- tahimetre unificate (staţii totale).
Fazele procesului de măsurare şi de calcul, sunt următoarele:
A. Determinarea distanţei înclinate şi corectarea acesteia;
B. Generarea citirilor cercului orizontal şi vertical;
C. Afişarea distanţei înclinate şi a citirilor pe cercul orizontal şi vertical;
Tipuri de stații totale existente în prezent:
 Staţiile totale simple;
 Staţii totale moderne;
 Staţii totale telecomandate.
4.1.3. Staţii totale integrate (Smart Station)
Smart-Station combină avantajele staţiilor totale şi a GPS-urilor RTK:
antena GPS reprezintă, în fapt, un GPS RTK de dublă frecvență L1 și L2, care este
compatibil şi comunică cu stația totală.
Fig.4.4 SmartStation
Toate comenzile, afisajele, functiile, operațiile şi calculele facute de GPS există
în stația totală, stația totală şi GPS-ul fiind astfel perfect integrate (Fig. 4.4).
4.1.4. Metode de culegere a datelor cu ajutorul Laser-scanerului
Scanerul aeropurtat este o tehnologie de generare directă a modelului digital
al terenului (MDAT) şi a modelul digital al suprafetei topografice (MDST), cu
ajutorul unui senzor activ.
Pe piaţă se găsesc asemenea sisteme sub denumirea de LADAR (Laser
Detection AndRanging) sau LIDAR (Light Detection And Ranginmg)(Fig. 4.5).
Fig.4.5. Laser-scanerul aeropurtat, principiu de funcţionare, părţi componente

37
Coordonatele teren ale acestor puncte se pot calcula numai pe baza elementelor
de orientare exterioară ale senzorului, de obicei în sistemul WGS 84. (Vorovencii I.,
2010).
Scannerul 3D terestru este un dispozitiv care analizează un obiect real sau o
scenă pentru a colecta date cu privire la forma şi eventual culoarea sa. (Fig. 4.6).
Scopul scannerului 3D este de a crea nori de puncte din suprafața scanată.
Aceste puncte pot fi folosite ulterior pentru a extrapola forma obiectului (proces
numit reconstrucție).
Fig.4.6 ScanStation
Scanerul cu laser poate fi descris ca fiind un aparat foarte rapid, de
înaltă precizie şi care măsoară direct obiectul, fără ajutorul suprafețelor
reflectorizante.
4.1.5 Metode de culegere a datelor prin metoda fotogrammetriei
digitale
Fotogrammetria digitală, reprezintă ştiinţa utilizării computerelor pentru
obţinerea dimensiunilor elementelor fotografiate și implică, de obicei, analiza uneia
sau mai multor fotografii/fotograme existente, cu programe specializate de
fotogrammetrie pentru a determina relaţiile spaţiale.
Fig. 4.7 Sistemul modern de aerofotografiere

Avioanele fotogrammetrice reprezintă aparate de zbor performante, care pot
zbura de la înălţimi de sute de metri până la înălţimi de 20-30 de kilometri, pe care
sunt montate sisteme complexe de camere fotogrammetrice (Fig. 4.7), cu rezoluţii
superioare.
Camerele moderne au până la 10 microprocesoare, însă există și subsisteme
care înregistrează coordonatele centrului de perspectivă (receptoare GPS), înălţimea
de zbor deasupra solului, parametrii atmosferei etc (Fig. 4.8).
Fig. 4.8 Echipamente aerofotogrammetrice

38
O serie de camere digitale moderne performante, au fost lansate pe piaţă (Fig.

4.9), în prezent, înregistrarea datelor se face pe benzi continue, cu înregistrare
magnetică.
Fig. 4.9 Camere digitale aerofotogrammetrice

Reperajul fotogrammetric este operaţia prin care se determină topografic, pe
teren, cele patru puncte de reper pentru fiecare fotogramă sau 4-6 puncte pentru
stereogramă (Fig. 4.10).
Fig. 4.10 Reperaj fotogrammetric

Aerotriangulaţia, reprezintă un procedeu de îndesire fotogrammetrică a reţelei
de sprijin (altimetrică şi planimetrică), în baza relaţiilor rezultate din dubla şi tripla
acoperire a fotogramelor succesive(Fig. 4.11).
Fig. 4.11 Principiul aerotriangulației

Ortofotoplanul, reprezintă redarea sub formă digitală a unei suprafeţe de teren,
obţinerea acestuia realizându-se prin metoda fotogrammetriei aeriene (Fig. 4.12).
Fig. 4.12 Ortofotoplan

Ortofotoplanul poate fi folosit, cu mult succes, în diverse domenii de activitate.
4.2. Metode și tehnici de întocmire a planurilor topografice digitale
Automatizarea prelucrării datelor topografice, cuprinde trei aspecte
principale:
39
Primul aspect, se referă la efectuarea automată a calculelor, când planurile

topografice digitale se întocmesc prin metode numerice (Fig. 4.13).
Fig.4.13. Automatizărea prelucrării observaţiilor de teren

Al doilea aspect, se referă la efectuarea automată a calculelor preliminarii din
lucrările date, în vederea determinării coordonatelor punctelor noi, apărute ca urmare
a lucrărilor proiectate.
Al treilea aspect se referă la calculul automat al suprafeţelor (Tămâioagă Gh.,
2007).
4.2.1. Principalele programe de prelucrare şi analiză
Astăzi există mai multe programe specializate, având diferite grade de
complexitate, utilizate pentru prelucrarea şi compensarea reţelelor, drumuirilor şi
calculul coordonatelor punctelor de detaliu, produse de firme consacrate sau de către
diferiţi utilizatori, dintre care cele mai utilizate sunt: diferite module din pachetele de
programe GIS, oferite de Arclnfo şi Intergraph, sau programele specializate
ProCad, TopoSys, etc.
4.2.2. Întocmirea automatizată a planurilor topografice
Obţinerea automată a planurilor topografice digitale presupune trecerea la un
nou tip de plan, care să aibă un conţinut exprimat prin date numerice şi alfanumerice,
condiţie necesară pentru procesul de automatizare, în acest sens existând două
opţiuni, dintre care se poate face o alegere, respectiv:
A. Realizarea unui plan nou, respectiv aşa numitul plan topografic digital
numeric (Fig. 4.14);
B. Furnizarea unui plan cu un conţinut şi o precizie mai diluate;.
Fig.4.14. Plan topografic digital

40
Planul topografic digital poate fi definit ca fiind un produs integral, constituit

din date şi informaţii alfanumerice, clasate după natura şi apartenenţa lor în fişiere,
susceptibile de a furniza automat şi în orice moment expresia grafică, parţială sau
totală a spaţiului, la o scară arbitrară.
4.2.3. Întocmirea planurilor topografice digitale, folosind datele
culese din teren prin ridicări cu instrumente topografice automate
La întocmirea planurilor topografice și cadastrale digitale (numerice), folosind
datele culese din teren prin metode clasice, folosind instrumente topografice
automate, trebuiesc parcurse câteva etape succesive care să asigure coerență și
economie în gestionarea întregului proces de prelucrare a acestor date (Puşcaş M.,
2004) (Fig. 4.15):
A. Culegerea datelor din teren şi a elementelor descriptive;.
B. Prelucrarea datelor.
C. Descrierea topologiei planului şi constituirea fişierului elementelor;
D. Desenul de control şi corectarea acestuia;
E. Desenul definitiv al planului;
F. Încorporarea planului topografic digital (numeric) într-o bază de date.
Fig.4.15. Schema procesului tehnologic de preluare şi prelucrare a datelor măsurate

în teren, pentru obţinerea planului topografic digital
Există trei caracteristici ale integrării datelor descriptive cu cele spaţiale:
- o relaţie unică între obiectele de pe plan şi înregistrările din tabelul de
atribute;
- legătura între obiect şi înregistrare este menţinută prin identificatorul unic al
fiecărui obiect;
- identificatorul unic este stocat în două locuri: în fişierele ce conţin
coordonatele x, y şi în tabelul de atribute
Elementele conţinute în straturile respective pot fi desenate automat la orice
scară, separate sau combinate, deseori selectiv, pentru a obţine planul topografic
digital sau pe cele tematice (Tămâioagă Gh., 2007)..
41
4.2.4. Întocmirea planurilor topografice digitale, când datele sunt

obţinute pe cale fotogrammetrică
Procedeele moderne de obţinere a planurilor numerice, s-au bazat la început pe
liniile tehnologice de exploatare bazate pe fotogrammetria analitică, culminând în
prezent cu apariţia liniilor tehnologice de exploatare bazate pe fotogrametria digitală:
A. Linii tehnologice numerice fotogrammetrice scurte (Fig. 4.16).
Fig.4.16 Linia tehnologică numerică fotogrammetrică scurtă

O asemenea linie tehnologică se limitează numai la preluarea şi pretratarea
datelor (Tămâioagă Gh., 2007).
B. Linia tehnologică fotogrammetrică completă, autocorectoare şi
autonomă(Fig. 4.17).
Fig.4.17.Linie tehnologică numerică fotogrammetrică completă, autocorectoare şi

autonomă
C. Sistemele fotogrammetrice coerente multiple de achiziţionare a datelor
(Fig. 4.18).
Fig.4.18 Configuraţia sistemelor fotogrammetrice coerente multiple

Desenul definitiv, foaie cu foaie, se poate face în timp real sau ulterior, la o
unitate separată (Tămâioagă Gh., 2007).
D. Linie tehnologică de exploatare bazată pe fotogrammetria digitală,
denumită și staţie digitală fotogrammetrică,Fig. 4.19).
42
Fig.4.19 Schema procesului de exploatare cu Stația digitală fotogrammetrică

Sistemul este legat la reţea printr-un server şi lucrează sub controlul unui
software puternic şi performant.
4.2.5. Întocmirea planului topografic digital folosind datele culese
prin digitizarea planurilor existente (Informatizarea planurilor grafice)
Cele mai uzuale metode de conversie (informatizare) sunt reprezentate de:
digitizarea clasică şi scanarea-vectorizarea.
Informatizarea materialului topografic și cartografic, existent în format analogic,
constă, practic, în conversia acestuia în formă numerică, sub unul din cele două
modele reprezentative de date spaţiale (vector sau raster) (Niţu C., 2002).
În cazul modelului raster, foaia de plan se divizează într-un caroiaj rectangular
la o anumită dimensiune, în care fiecare carou poartă denumirea de pixel şi se
caracterizează printr-o valoare numerică reprezentată de culoarea sa (alb/negru,
diferite nivele de gri, sau combinaţie de culori elementare).
Modelul vector este reprezentat de conţinutul foii de plan, care este descompus
în elemente geometrice primare, respectiv: puncte, linii, poligoane.
Datele spaţiale care alcătuiesc modelele de date când se realizează conversia
(Fig4.21) din plan analogic în plan numeric (digital), se obţin prin următoarele
procedee uzuale:
Digitizarea clasică, are avantajul că necesită resurse minime (respectiv
echipamente şi programe uzuale, la costuri normale) (Fig. 4.20).
Fig.4.20. Linie de digitizare clasică

43
Scanarea reprezintă procesul de conversie a unui plan sau foi de plan, din
format analogic (grafic), în formatul raster.
Digitizarea semi-automată presupune scanarea planului, iar ulterior se
digitizează direct pe imaginea lui de pe ecranul monitorului, utilizând un software
consacrat.
Digitizarea automată, constă în scanarea foilor de plan pentru obţinerea
imaginii lor în format raster şi apoi vectorizarea automată a acestora, pentru a trecere
la modelul vector al planului, folosind un software specializat.
Corectarea erorilor şi definitivarea topologiei reprezintă o etapă foarte
importantă în realizarea planului numeric, pentru că fără acest proces, planul numeric
obţinut, calculul ariilor, lungimilor sau orice analiză efectuată nu vor fi corecte.
Fig.4.21 Schema procesului de conversie a planului grafic în formă digitală

Precizia coordonatelor nu poate depăşi precizia grafică a planului de pe care
au fost preluate.
Capitolul 5
REALIZAREA UNUI SISTEM INFORMAȚIONAL ȘI A BAZEI

DE DATE GEOGRAFICE
Sistemele Informaționale Geografice (Geographical Information Systems -

GIS) pot fi considerate ca facând parte din clasa mai largă a sistemelor informatice și
au ca principală insușire tratarea informaţiei, luând în considerare poziționarea sau
amplasarea ei geografică, spaţială, în teritoriu, cu ajutorul coordonatelor.
44
5.1. Terminologie si definiții

Sistemele Informaționale Geografice, reprezintă o colecţie bine organizată
de date, în conformitate cu specificaţiile unui domeniu aplicativ bine definit,
compusă din următoarele componente: software, hardware, personal şi proceduri,
date geografice, destinate achiziţiei, prelucrării și analizei, stocării, actualizării şi
diseminării informaţiilor geografice (fig. 5.1) (Imbroane A. M., 1999).
Fig. 5.1. Componentele unui GIS

Uun sistem informațional geografic, reprezintă o tehnologie care folosește:

baze de date cu referințe spaţiale realizate cu ajutorul coordonatelor;

un sistem de tratare adecvată a acestora;

echipamente specifice;

personal specializat.
Pentru realizarea unui sistem informațional se urmăresc, cu prioritate,
următoarele aspecte:
- stocarea unor volume mari de informaţie;
- accesul rapid la orice informaţie înmagazinată.
Un Sistem Informațional Geografic (GIS), este o unealtă computerizată
folosită pentru alcătuirea hărţilor (fig. 5.2), analizarea fenomenelor geografice şi a
evenimentelor ce au loc pe pământ, tehnologia GIS reunind operaţii frecvente și
uzuale cu baze de date.
Fig. 5.2. Model de date GIS, pe straturi

De-a lungul timpului, în literatura de specialitate, definirea GIS este viu
discutată, fiind enunţate o multitudine de forme de definire, unele mai generale, unele
mai complexe.
5.2. Scurt istoric al evoluţiei GIS
În bibliografia de specialitate, există păreri diferite în ceea ce priveşte apariţia
GIS. Unii autori consideră, ca şi reper istoric, şi apariţia primelor hărţi şi exprimarea
45
spaţială a teritoriului, alţii iau în calcul doar momentul apariţiei sistemului

informațional, aplicaţie pe platformă IT (Băduţ, 2007).
Istoria GIS este marcată de o serie de evenimente care descriu traseul evolutiv
ce a fost parcurs, precum și necesitatea implementării și dezvoltării continue a
acestui intrument complex de stocare și analiză a datelor spațiale.
Astăzi, GIS-ul a evoluat de la sistemul desktop la sistemul de administrare a
datelor în reţea globală.
5.3. GIS - sistem interdisciplinar și domenii de aplicabilitate
GIS-ul se prezintă, în complexitatea sa, ca un sistem interdisciplinar, prin
aporturile aduse de diferite discipline în proiectarea şi exploatarea sa. Cele mai
importante discipline care au condus la promovarea şi dezvoltarea GIS sunt :
 Geografia - analiza spaţială şi oferă un spectru larg de aplicaţii;
 Cartografia - datele geografice sub formă de hărţi;
 Cartografia digitală - metode de reprezentare digital;
 Teledetecţia - achiziţie, procesare şi corecţie a imaginilor;
 Geodezia - oferă metode pentru controlul poziţional;
 Statistica - determinarea erorilor în datele geografice;
 Informatica - componenta hardware şi software;
 Sistemele de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD);
 Proiectarea asistată pe calculator (Computing Aid Design – CAD);
 Matematica - folosește diferite ramuri ale sale;
5.4. Funcţiile sistemului GIS
Proiectarea bazei de date presupune determinarea zonei de studiu, a sistemului
de coordonate utilizat, a straturilor necesare studiului, a elementelor (obiectelor
geografice) incluse în fiecare strat, a atributelor necesare descrierii fiecărui tip de
element, a modului de codificare şi organizare a atributelor.
Proiectarea bazei de date se realizează în următoarele etape:
A. Identificarea obiectelor geografice şi a atributelor lor şi organizarea lor
pe straturi
B. Definirea atributelor
C. Asigurarea registraţiei coordonatelor între straturi
Un GIS are patru subsisteme funcţionale principale, reprezentate de
subsistemul de introducere a datelor, subsistemul de stocare şi remediere a
datelor, subsistemul de manipulare şi analiză a datelor, subsistemul de
prezentare a rezultatelor şi afişaj al acestora.
1. Subsistemul de introducere a datelor
2. Subsistemul de stocare şi remediere a datelor (fig. 5.3.)
Fig. 5.3. Sistem de management al datelor (DBMS)

3. Subsistemul de manipulare şi analiză a datelor
4. Subsistemul pentru prezentarea rezultatelor
46
5.5. Modele de date GIS

Tipurile de date de bază reflectă datele tradiţionale regăsite pe o hartă. În
consecinţă, tehnologia GIS utilizează două tipuri de date de bază:
- date spaţiale – descriu situarea absolută şi relativă a particularităţilor
geografice;
- date atribut – descriu caracteristicile particularităţilor spaţiale (fig. 5.4).
Fig. 5.4. Model de date spațiale și date atribut

Tipurile de date spaţiale de bază, în vederea stocării digitale a datelor
geografice, sunt denumite astfel:
 vector;
 raster/imagine;
 imagine.
5.5.1. Datele Vector
Harta este construită, în mare, din puncte şi linii (primitive grafice). Cele
cinci primitive grafice sunt (Imbroane A. M., 1999):
1. Punctul.
2. Arcul sau linia ce uneşte punctele.
3. Nodul (Vertexul), punctul care marchează capetele unui arc.
4. Poligonul, arie delimitată de arce.
5. Corpul, volumul determinat de suprafeţe.
Prin combinarea acestora, se obţin obiectele cartografice complexe şi obiectele
geografice (Fig. 5.5).
Pixel
Poligon
Vertex
Linie
Punct
Date de tip raster Date de tip vector

Fig. 5.5. Datele vector şi raster
Topologia, reprezintă un concept matematic, care îşi are rădăcinile în principiul
înrudirii informaţiilor şi conectivitatea lor.
Structura topologică a datelor (fig. 5.6), este denumită adesea drept o
“structură inteligentă de date”, din cauza că relaţiile spaţiale dintre informaţiile
geografice sunt uşor obţinute când sunt folosite.
47
Fig. 5.6. Elemente topologice și relaționări

Stuctura secundară de date vectoriale, care este comună printre programele
GIS, o reprezintă structura de date asistate de computer (CAD).
5.5.2. Datele Raster
Modelele de date raster, includ folosirea unei structuri de date de tipul grilei
de celule (grid-cell), în care zona geografică este împărţită în celule identificate prin
linii şi coloane. Aceasta structură de date este numită uzual raster.
O structură de date raster (fig. 5.7) reprezintă, de fapt, o matrice în care orice
coordonată poate fi calculată rapid dacă este cunoscut punctul de origine şi dacă este
cunoscută dimensiunea grilei de celule (grid-cell).
Fig. 5.7. Date raster

Cea mai utilizată structură de celule o constituie matricea spaţială regulată sau
structura raster (Breazu M., 2009).
Dacă cea mai mare parte a datelor sunt captate într-un vector format, de
exemplu digitalizarea, datele trebuie convertite în structuri de date raster; aceasta
este denumită conversie vector-raster (fig. 5.8).
Fig. 5.8. Conversii de date

Anumite procedee analitice necesită date raster, în timp ce altele se potrivesc
mai bine datelor vectoriale (Borșan T., 2010).
Avantajele datelor vector (Fig. 5.9):

datele pot fi reprezentate la rezoluţia originală şi-n formă negeneralizată;

modalitatea grafică de ieşire mai plăcută din punct de vedere estetic;
48
 majoritatea datelor, se află într-o formă vectorială, conversia datelor nu este necesară;
Fig. 5.9. Alba Iulia - vector


este menţinută localizarea geografică exactă;

permite o codare eficientă a topologiei.
Avantajele Datelor Raster (Fig. 5.10):

localizarea geografică a fiecărei celule este prevăzută prin poziţia sa în cadrul matriţei
celulei;

datorită modului de stocare a datelor analiza datelor tehnice este uşor de programat şi
rapid de realizat;
Fig. 5.10. Alba Iulia - raster


procesarea datelor atribut asociate s-ar putea realiza mai greu dacă există o mare
cantitate de date;

deoarece mare parte a datelor de intrare se află sub formă vectorială, datele trebuie să
fie trecute prin conversie de la vector la raster;
5.6. Geocodificarea. Baza de date atribut

Un model separat de date, poate fi folosit pentru a stoca şi a menţine datele
atribut pentru programul GIS. Există o multitudine de modele de date diferite,
pentru stocarea şi managementul datelor atribut:

Modelul tabelar, reprezintă metoda prin care cele mai timpurii pachete de programe GIS şi-
au stocat datele lor atribut.

Modelul tabelar simplu, stochează datele atribut sub formă de fişiere de date
secvenţiale cu format fix, pentru localizarea valorilor atributului într-o structură de înregistrare
predefinită.

Baza de date ierarhică, localizează datele într-o structură ramificată (geonealogică), datele
sunt structurate descendent într-o ierarhie de tabele.
49
 Bazele de date în reţea (fig. 5.11), organizează datele într-o structură de reţea sau plex. Într-
o structură plex, orice coloană poate fi legată de oricare alta.
Fig. 5.11. Baza de date în rețea


Bazele de date relaţionale organizează datele în tabele.
5.7. Topologia
Modelul topologic apare adesea dificil primilor utilizatori de GIS, topologia
reprezentând o abordare matematică, care permite structurarea datelor, bazate pe
înrudirea informaţiilor şi interconectivitatea lor.
Cea mai comună structură topologică de date este reprezentată de modelul de
date arc/nod (arc/node).
Deoarece mare parte a datelor de intrare nu există într-o structură topologică de
date (Fig. 5.12), topologia trebuie să fie construită o dată cu programul GIS.
Fig. 5.12. Tipuri de structuri topologice

Modelul topologic, este utilizat pentru că modelează eficient relaţia entităţilor
spaţiale, ca urmare, este foarte potrivit pentru operaţii cum ar fi: continuitatea și
conectivitatea analizelor.
În timp ce topologia constituie mecanismul care asigură integritatea în cadrul
datelor spaţiale, integritatea referenţială este conceptul prin care se asigură
integritatea celor două tipuri de date legate între ele: datele topologice şi datele
atribut (Worboys M., 2004).
5.8. Aplicaţii în arheologie
Motivele pentru care siturile arheologice ar trebui reconstituite sub formă
digitală sunt următoarele:

cantitatea mare de date sub formă grafică (hărţi, planuri) şi sub formă de fişe;

accesul greu la informaţie;

alterarea în timp a informaţiei grafice - duce la pierderea de informaţie;

necesitatea existenţei unor date precise de poziţionare a descoperirilor;

un sistem GIS prezintă facilităţi în analiza spaţială a informaţiei;

păstrarea şi gestionarea mult mai uşoară a informaţiei în sistem digital;
50

posibilitatea de listare şi vizualizare a hărţilor la scări diferite în format
digital;

existenţa posibilităţii generării modelelor 3D (fig. 5.13);

posibilitatea de păstrare şi interogare complexă a datelor grafice şi non-grafice;
Fig. 5.13. Sistem informațional geografic aplicat în arheologie


posibilitatea de a asocia elementelor grafice imaginea lor;

posibilitatea de a îngloba într-un proiect GIS atât date grafice, cât şi date nongrafice
într-o formă unitară.
Ca tipuri de analize ce se pot efectua în cadrul unui proiect GIS, pot fi
enumerate

următoarele:
luarea de decizii privind arheologia preventivă;

distribuţia spaţială a unui tip de obiect descoperit;

analize de proximitate - rezultă zonele de provenienţă a materialelor;

GIS prezintă facilităţi net superioare şi în prezentarea datelor.
Fig. 5.14 Gestionarea informației topo-arheologică

Gestionarea informației (Fig. 5.14) este posibilă prin crearea si dezvoltarea
unor baze de date și a unor sisteme de gestiune a acestora, capabile de a stoca cu
ajutorul structurilor tableare create, de a sorta informația inmagazinată prin definirea
și optimizarea câmpurilor ce alcătuiesc aceste structuri și să relaționeze atât in
interiorul unei structuri, cât și cu alte structuri tabelare care permit interacțiuni și
corelări.
51
Capitolul 6
REALIZAREA BAZEI DE DATE GEOSPAŢIALE LA

NIVELUL SĂPĂTURILOR PREVENTIVE – STUDIU DE CAZ -
SITUL „DEALUL FURCILOR”, RECEA, JUD. ALBA
Situl arheologic Recea - Monolit (zona Dealul Furcilor, mun. Alba Iulia) face
parte din cadrul siturilor arheologice de dimensiuni mari, cu rezonanţă în lucrările de
specialitate, asfel că cercetărilor li se imprimă un caracter inter şi pluridisciplinar.
6.1. Localizarea geografică a sitului RECEA – MONOLIT

Situl Recea – Monolit este situat în partea de sud-vest a oraşului Alba Iulia și se
învecinează în partea de nord cu întreprinderea Monolit, la est cu societatea
comercială Apulum, drumul judeţean 107 A la vest şi un complex de agrement la sud
(Fig. 6.1).
Fig.6.1. Poziţia sitului raportată la oraşul Alba Iulia (după GoogleMaps)

De asemenea, contextual este relevat faptul că, în zona Dealul Furcilor este
situată necropola mare a oraşului Apulum. Aria cercetată a fost destinată în epoca
modernă lucrărilor agricole, iar terenul prezintă o pantă uşoară ce coboară de la nord
la sud (Fig. 6.2).
Fig.6.2. Detaliu asupra zonei de amplasament al sitului (după GoogleMaps)

În cadrul sitului, au fost proiectate și decopertate un număr de 51 de secţiuni de
cercetare arheologică de sondaj, orientate NV - SV, unele dintre acestea prezentând,
52
în urma cercetărilor arheologice efectuate asupra lor, un interes deosebit, fapt ce a

condus la extinderea cercetărilor în zonele respective.
6.2. Studiul documentaţiilor existente

Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Alba, Muzeul Naţional al Unirii
Alba Iulia, Direcţia Judeţeană de Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba, Institutul de
Memorie Culturală, Repertoriul Arheologic Naţional şi Rapoartele de cercetare topo-
arheologică realizate la finalul fiecărei luni din cadrul campaniei de cercetări, au
reprezentat sursa de documentare bibliografică a sitului cercetat.
6.3. Realizarea ridicărilor topografice

Premergător începerii cercetărilor propriu zise în cadrul site-ului luat în studiu,
într-o primă etapă, s-a întocmit proiectul de cercetare împreună cu responsabilul
şantierului arheologic. S-a hotărât împărţirea zonei vizate spre a fi cercetată în
carouri cu latura de 40 x 40m, cu scopul construirii unui grid arheologic necesar
dezvoltării proiectului de cercetare, proiectându-se astfel 57 de carouri şi alte
subdiviziuni ajutătoare (Fig. 6.3).
Fig.6.3. Proiectare grid şi secţiuni arheologice

Etapa următoare a corespuns proiectării secţiunilor arheologice în contextul
gridului anterior materializat, proiectându-se un număr de 56 secţiuni amplasate pe
latura E-V a caroiajului arheologic, la o echidistanţă de 38,5 m cu dimensiunile 20 x
1,5m (Fig. 6.4).
Fig.6.4. Vedere de ansamblu a zonei cercetate

De la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Alba, au fost preluate
coordonatele a două puncte fixe B24A, 414, materializate prin borne de beton,
prevăzute cu buloane metalice (Tabelul 6.1).
Inventar coordonate puncte vechi Tabelul 6.1
Tip punct Denumire X Y Z
Bornă 414 507517.820 387971.852 231.660
Bornă B24A 507332.794 388305.372 231.660
Pornind de la aceste puncte au fost determinate alte două puncte de staţie S1 şi
S2, prin radieri controlate (Tabelul 6.2).
53
Inventar coordonate puncte noi Tabelul 6.2

Tip punct Denumire X Y Z
țăruș de lemn S1 507467.818 388897.627 254.392
țăruș de lemn S2 507541.415 388732.099 248.395
Lucrările în teren au debutat cu trasarea şi materializarea gridului arheologic,
respectiv trasarea reţelei de puncte, materializate prin țăruși de lemn, care au coincis
cu punctele de colț ale carourilor proiectate.
6.4. Transferul, prelucrarea şi stocarea datelor

Transferul de date din staţia totală, s-a efectuat cu ajutorul programului de
transfer Leica Survey Office, cu ajutorul căruia au fost descărcate fişiere, având
diferite extensii *.scr, *.idx, *.txt. La sfârşitul campaniei de cercetare arheologică, a
fost adunat un număr considerabil de fişiere de tip *.scr rezultate în urma a şapte luni
(martie-septembrie) de activitate pe şantierul Dealul Furcilor, utilizate la redactarea
finală a planului de ansamblu (Fig. 6.5).
Fig.6.5. Import „.scr” în fereastra grafică AutoCad

A fost necesară prelucrarea formatului grafic al punctelor și formatarea textului
referitor la denumirea punctelor și valoarea cotelor.
Fig.6.6. Afișare punct înainte de editare(A), după editare(B)

Această operaţiune a fost necesară pentru a facilita editarea planurilor grafice
(Fig. 6.6).
Datele care au stat la baza construirii proiectului GIS în cadrul sitului Recea, au
fost organizate şi stocate în trei directoare, cuprinzând informaţii referitoare la
date de completare cu specific topo-arheologic, fişiere descărcate din staţia
totală, fotografii colectate pe parcursul campaniei de cercetare (Fig6.7).
Fig.6.7. Organizarea ierarhică a datelor necesare elaborări proiectului GIS

54
Pe lângă acestea, a fost creat un nou director necesar stocării fişierelor de tip
*.scr, necesare gestionării ulterioare a datelor.
6.5. Redactarea planurilor topografice şi stabilirea necesarului de
informaţii de completare
Scopul acestui proiect este acela, de a organiza informaţiile referitoare la situl
Recea într-o bază de date GIS. Din acest motiv, s-a recurs într-o fază incipientă, la
editarea unui plan topografic în care sunt reprezentate elementele grafice de interes
general(Fig. 6.8).
Fig.6.8. Extras din planul topografic rezultat

Grundisul, reprezintă un desen la scară pentru fiecare secţiune şi complex în
parte, ce poate completa la nevoie datele topografilor prin digitizare şi
georeferenţierea detaliilor (Fig 6.9).
Fig.6.9. Grundis secţiune S026

Stratigrafia (Fig 6.10), reprezintă desenul în profil al unei unități de cercetare
arheologice.
Fig.6.10. Stratigrafie secţiune S008A

O altă componentă importantă necesară la instrumentarea bazei de date, este
reprezentată de către fotografiile executate la faţa locului, ale secţiunilor, respectiv
ale complexelor arheologice (Fig. 6.11).
55
Fig.6.11. Fotografii ale secţiunii S006 şi ale complexului din cadrul acesteia
Fotografiile realizate, trebuie să fie relevante și să fie bine plasate în fișierele de
gestiune a bazei de date, pentru generarea de fișiere de legătura (hyperlink).
6.6. Procesarea informaţiilor – realizarea unor conversii
În faza de transfer a datelor, fişierul *.idx se extrage din staţia totală cu ajutorul
programului specializat pentru transferul datelor (Fig. 6.12).
Fig.6.12. Afişarea sub formă de tabel a fişierului *.idx

Pentru a realiza conversia completă a fişierului, este necesară doar operaţiunea
simplă de salvare a fişierului sub formatul de date *.dbf (Fig 6.13).
Fig.6.13. Conversia fişierului *.xls în format *.dbf

Conversia straturilor (layere) din AutoCad în format shapefile, reprezintă un
element definitoriu pentru eficienţa proiectării şi managementul informaţiei.
Fig.6.14. Iniţializarea procesului de export

Conversia se poate realiza urmându-se, în programul de editare grafică
AutoCad, calea specifică şi de a stabili tipul shapefile-ului ce va fi creat (poligon,
polilinie sau punct) (Fig. 6.14).
56
6.7. Definirea şi reprezentarea topologică a entităţilor topo-

arheologice
Pentru a asigura construirea unei baze de date geo-spaţiale, cât mai eficientă,
o deosebită atenţie trebuie îndreptată spre proiectarea acesteia. Etapa de proiectare
constă în definirea detaliilor esenţiale în alcătuirea bazei de date, ca de exemplu
delimitarea zonei de studiu, alegerea sistemului de coordonate, determinarea
atributelor fiecărui element în parte, stabilirea straturilor necesare cercetării.
Deoarece toate datele au fost rezultatul măsurătorilor topografice, pentru acest
proiect s-a întrebuinţat numai formatul de date vector (Fig. 6.15).
Aceste date sunt reprezentate grafic prin: puncte, linii, poligoane.
Fig.6.15. Shape-uri de tip puncte, linie si poligon

Pentru proiectul studiat, a fost utilizat doar formatul de date shapefile, care
conţine cel puţin trei fişiere: *.shp,*.shx,*.dbf. Informaţia spaţială (coordonatele)
este stocată în formatul *.shp, fişierul *.dbf stochează atributele iar fişierul *.shx
este un indice al fişierului *.shp.
Fig.6.16. Arc Catalog –Crearea unui nou shapefile

Crearea formatelor de tip shapefile şi definirea atributelor se face cu ajutorul
aplicaţiei Arc Catalog (Fig. 6.16).
Pentru ca un fişier de tip shape să fie finalizat şi utilizabil, este necesar să fie
adăugate câmpurile specifice acestuia, care definesc elementele textuale ale
elementului gestionat.
Fig.6.17. Arc Catalog - Adăugarea de noi câmpuri

57
Similar, au fost create şi celelalte fişiere de tip shapefile utilizate pentru

construirea bazei de date geo-spaţiale, în vederea înglobării datelor cadastrale şi de
interes arheologic din cadrul zonei Recea – Monolit.
Fig.6.18. Arc Catalog - Alegerea sistemului de coordonate

Configurarea sistemului de coordonate (Stereografic 1970), reprezintă o etapă
cronologică firească în gestionarea elementelor spaţiale corespunzătoare datelor
colectate (Fig. 6.18).
6.8. Înregistrarea şi gestionarea datelor
Conversiile dintre diferitele tipuri de suporturi de date, importul de date şi
reeditarea grafică, reprezintă etape importante în gestionarea unui proiect GIS.
Fig.6.19. Formatul CAD - formatare pentru import în mediul GIS

Astfel, în urma ridicărilor topografice rezultă date vectoriale care, după
prelucrare şi conversiile specifice permise, se vor integra în mediul GIS (Fig. 6.19).
Fig.6.20. ArcMap – Finish Sketch

Entităţile grafice importate nu sunt acceptate în totalitate de către noul mediu
(programul de editare şi gestiune a datelor), motiv pentru care se trece la reeditarea
lor, (Fig. 6.20).
Operarea în tabelele atribut se realizează în paralel cu operaţiunea de
reeditare, astfel tabelul va fi completat cu atributele specifice fiecărui obiect grafic
(Fig. 6.21).
58
Fig.6.21. ArcMap – Completarea datelor corespunzătoare poligonului

Vizualizarea atributelor unui element grafic, se poate realiza prin
deschiderea în orice moment a tabelului atribut, utilizând diferite modalităţi de
accesare a acestora, în funcţie de etapa traversată sau de identificarea vizuală dorită
(Fig. 6.22).
Fig.6.22. ArcMap – Deschiderea tabelului atribut prin comanda

Open Attribute Table
Prin accesarea comenzii „Identify”, acesta va afişa un raport bine definit cu
privire la o serie de atribute ale elementului grafic selectat (Fig. 6.23).
Fig.6.23. ArcMap – Deschiderea atributelor prin comanda ”Identify”

O metodă eficientă de a opera asupra caracteristicilor unui obiect, foarte des
folosită în colectarea şi gestiunea informaţiei în acest proiect, o reprezintă lansarea
automată a tabelului atribut, imediat după editare (Fig 6.24).
59
Fig.6.24. ArcMap – Lansarea automată a tabelului atribut

Între atributele existente în structurile tabelare şi elementele grafice, există
o legătură directă, bine definită, începând cu editarea şi continuând cu completarea
tabelului atribut cu elemente importante ce apar pe parcursul cercetărilor
Fig.6.25. ArcMap – Vizualizarea tabelului atribut specific secţiunilor arheologice

Tabelul de atribute, oferă posibilitatea de a lucra interactiv cu structurile
tabelare (Fig. 6.25).
Altfel privit, se poate spune că se pot face modificări de orice natură; astfel, se
pot modifica valori a unor indicatori în funcţie de necesitatea completării datelor sau
de analize statistice (Fig. 6.26).
Fig.6.26. ArcMap – Tabelul atribut în format *.xls

O altă serie de modificări importante ce pot fi efectuate, necesare pentru o mai
bună identificare vizuală, sunt cele de natură estetică sau plastică prin care se pot
schimba culori, indiferent de strat, cu scopul de a scoate în evidenţă un element sau
doar de a obţine un aspect estetic al planului.
60
Fig.6.27. ArcMap – Atribuirea culorii “Lilac” secţiunilor arheologice

În exemplu de mai sus, este exemplificată diferenţierea unei secţiuni
arheologice faţă de modelul digital al terenului (Fig. 6.27).
Unul din atuurile oferite de aplicaţiile GIS este acela că, deşi înglobează o mare
cantitate de informaţii, nu este obligatoriu ca toate să fie introduse şi stocate în baza
de date propriu-zisă sub forma de informaţie brută, cuantificabilă.
Fig.6.28. ArcMap –editarea unui Hyperlink

Aceste elemente de legatură, denumite în limbajul informatic hyperlink-uri, au
fost folosite cu scopul de a relaţiona fiecare fotografie corespunzătoare unei
entităţi grafice cu elementul grafic corespunzător acesteia din mediul GIS,
evitându-se încărcarea bazei de date cu date suplimentare (Fig. 6.28).
Fig.6.29. ArcMap – Link către fotografia corespunzătoare unei secţiuni

Determinarea indicatorilor derivaţi din indicatorii de bază, presupune
asimilarea unor noi atribute, care pot rezulta folosind operaţii statistice sau
matematice, pentru o serie de elemente grafice, pentru care există înscrise în tabelul
atribut elemente de identificare.
61
Fig.6.30. ArcMap - Inserarea câmpului VOLUM

Determinarea indicatorului derivat „volum”, este executată în programul
ArcMap, prin operarea în tabelul atribut aferent secţiunilor a unui nou câmp denumit
„VOLUM” (Fig. 6.30).
Fig.6.31. ArcMap - Opţiunea Field Calculator

Comanda „field calculator”, are ca efect deschiderea unei ferestre de calcul,
unde este definită operaţia de calcul specifică volumului(Fig. 6.31).
Fig.6.32. ArcMap - Afişarea rezultatelor

După confirmarea operaţiei, în câmpul aferent volumului de săpătură, sunt
afişate rezultatele calcului pentru fiecare secţiune în parte (Fig. 6.32).
6.9. Realizarea selecţiilor dupa diferite criterii
Una dintre modalităţile prin care se pot realiza o serie de selecţii presupune
utilizarea simbologiei (Fig. 6.33).
62
Fig.6.33. Definirea instrumentelor selecţiei

Pentru a defini excluderea secţiunilor, este necesar să se stabilească intervalul
de clasificare şi să se execute excluderea efectivă a secţiunilor prin definirea ecuaţiei
de excludere (Fig. 6.34).
Fig.6.34. Definirea intervalului de clasificare, a ecuaţiei de excludere

şi verificarea acesteia
O altă modalitate de selectare, sortare şi vizualizare a unor elemente grafice, se
poate realiza prin utilizarea atributelor înmagazinate în bazele de date textuale
(Fig. 6.35).
Fig.6.35. Afişarea rezultatului în fereastra grafică

Selecţia, are drept principiu trierea acelor secţiuni ce nu au o suprafaţă egală cu
cea proiectată, atributele fiind în cazul expus, suprafeţele secţiunilor (Fig. 6.36).
63
Fig.6.36. ArcMap – Selecţia pe bază de atribute, afişarea rezultatelor

Un alt tip de selecţie foarte des utilizat, îl reprezintă selecţia pe bază de locaţie.
Această selecţie are drept destinaţie marcarea acelor secţiuni ce au fost cuprinse
în întregime în aria cercetată prin prospecţii arheogeofizice (Fig. 6.37).
Fig.6.37. ArcMap – Selecţia pe bază de locaţie, afişarea rezultatelor

În acest caz, condiţia impusă generează afişarea acelor secţiuni care sunt
cuprinse integral în zona prospectată.
6.10. Elaborarea modelului numeric al terenului
După cum a fost descris în etapele anterioare, fişierul de tip *.idx a fost
convertit în formatul *.dbf care ulterior va fi importat în mediul GIS şi utilizat la
crearea curbelor de nivel..
Fig.6.38. ArcMap – Apelarea comenzii Display XY Data(A), afişarea punctelor(B)

64
Obţinerea modelului 2D al terenului se face pe baza punctelor importate

(Fig. 6.38).
Fig.6.39. Acţionarea 3D Analyst(A), obţinerea modelului 2D al terenului(B)

Generarea TIN este un procedeu bazat în principal pe automatism, lansat din
meniul 3D Analyst, ce are ca rezultat, obţinerea modelului 2D solid al terenului
(Fig. 6.39).
Fig.6.40. Afişarea modelului 2 D al terenului, după editare

Meniul „3D Analyst” oferă posibilitatea reprezentării grafice a curbelor de
nivel, pe modelul asfel construit (Fig. 6.40).
Realizarea de scenarii 3D se poate realiza în cadrul aplicaţiei ArcScene, rolul
principal este jucat de către modelul TIN, urmat de către curbele de nivel şi celelalte
entităţi ale terenului (Fig. 6.41).
Fig.6.41. ArcScene - Afişarea modelului TIN înainte editare

După import, elementele caracteristice terenului vor fi afişate pe un alt strat faţă
de TIN; pentru rezolvarea acestui impediment, se exagerează elementele cu o valoare
egală cu cea a modelului TIN.
65
Fig.6.42. ArcScene – Afişarea TIN după editare

La fel ca şi în cazul anterior, este necesară editarea din punct de vedere estetic
al modelului (Fig. 6.42).
Pentru un mai mare impact vizual cu ajutorul uneia dintre extensiile se permite
captarea video, redarea internă prin formatul *.asa, iar apoi conversia către *.avi sau
*.mpg (Fig. 6.43).
Fig.6.43. ArcScene – Unelte de înregistrare a modelului dinamic
6.11. Exploatarea eficientă a conţinutului informaţional

Analiza spaţială a arealului supus cercetării, presupune relaţionarea spaţială
utilizând Arc Toolbox (Fig. 6.44).
Fig.6.44. ArcMap – Meniul ArcToolbox(A), fereastra de definire a relaţionării (B)

În proiectul prezentat, legătura a fost realizată între tabelul atribut specific
secţiunilor arheologice şi cel caracteristic complexelor arheologice. Scopul
acestei relaţionări, a fost acela de a atribui secţiunilor arheologice complexele
aferente, descoperite în cadrul cercetărilor preventive efectuate asupra sitului.
Analiza este efectuată utilizând aplicaţia ArcMap şi meniul ArcToolbox,
comeni specifice ducând la deschiderea unei ferestre în care se definesc elementele
ce urmează a fi relaţionate şi locul de salvare a fișierului rezultat (Fig. 6.45).
66
Fig.6.45. ArcMap – Afişarea rezultatului relaţionării spaţiale în fereastra grafică

Analiza geostatistică, privind distribuţia şi densitatea unităţilor de cercetare, se
poate realiza cu ajutorul diagramei Voronoi.
Rezultatul este o mozaicare a planului într-o mulţime de regiuni asociate cu
elementele mulţimii de puncte, care e denumită diagramă plană ordinară Voronoi,
sau mai simplu, poligoane Voronoi (Fig. 6.46).
Fig.6.46. ArcMap – Diagrama Voronoi, corespondenţa secţiunilor în planul grafic

Analiza statistică privind distribuţia şi densitatea complexelor în cadrul
unităţilor de cercetare, se poate face pe baza rezultatului obţinut în urma unor calcule
statistice (Fig. 6.47).
Fig.6.47. Calcul statistic rezultat din tabelul atribut, SECTIUNI (I), COMPLEXE
(II)
Din aceste calcule statistice și graficele de distribuție a frecvențelor, pot fi
concluzionate următoarele(Fig. 6.48):
Fig.6.48. Reprezentarea procentuală a sitului Recea

67
S-a impus crearea unei zone de protecţie a sitului arheologic (Fig. 6.49), cu
scopul de a semnala prezenţa acestuia pe planurile de urbanism sau diferite tipuri de
hărţi de specialitate, astfel încât, în eventualitatea unui demers de natură să afecteze
zona cercetată din suprafața protejată, aceasta să fie delimitată și marcată
corespunzător.
Fig.6.49. Editare zona cercetată(mov) şi zona de protecţie(roşu)

Zona de protecţie este propusă pe un perimetru de 5 m în exteriorul limitei
arealului cercetat, cu posibilitatea de extindere în premisa unor descoperiri de interes
arheologic ulterioare.
6.12. Elaborarea materialului cartografic în mediul GIS şi
diseminarea rezultatelor
Produsul finit al culegerii şi înmagazinării tuturor acestor date topografice de
interes arheologic şi al diferitelor analize, relaţionări şi situaţii rezultate, s-a
materializat prin realizarea hărţilor tematice, hărţi ce pot îngloba diferite entităţi
grafice, funcţie de scopul propus şi rezultatul de evidenţiat urmărit (Fig. 6.50).
Fig.6.50. Planul general al unităţilor de cercetare arheologică

Mediul GIS oferă, de asemenea, posibilitatea de a depăşii limitele spaţiului
bidimensional prin reprezentarea într-o formă grafică tridimensională a
detaliilor (Fig. 6.51).
68
Fig.6.51. Modelul digital al terenului

Acest lucru se poate realiza, atât prin redarea morfologiei terenului, cât şi prin
evidenţierea variilor elemente cu caracter spaţial sau prin redarea lor atât în forma
digitală, cât şi în format analogic, prin realizarea diferitelor perpective
tridimensionale în plan.
CONCLUZII
Limitele arheologice sunt delimitate implicit de natura izvoarelor cu care

operează, iar aceste izvoare sunt parţiale în natura lor, datorită faptului că se păstrează
mai mult sau mai puţin complet.
Cercetările arheologice, indiferent de natura lor, fie că sunt preventive sau
sistematice, necesită o abordare unitară, guvernată de existența unor norme și proceduri
coerente, coroborate cu legislația privind protecția patrimoniului cultural din țara
noastră, responsabilizând fiecare factor de decizie din cadrul intregului proces, fie că
aparține în mod direct abordării arheologice în sine, fie că reprezintă un factor conex,
multidisciplinar sau pluridisciplinar.
În momentul de față, aproape că nu mai există domeniu de cercetare, disciplină sau
ştiinţă, care să nu-şi găsească aplicaţii, directe sau indirecte, atât în cadrul tuturor
etapelor unei cercetări arheologice, cît și în cadrul demersului de reconstituire și
conservare arheologică, sub cele mai diferite şi complexe aspecte, în cadrul evoluţiei
societăţilor umane. Pornind de la aceasta idee, și având în vedere aportul, cu caracter
multidisciplinar și interdisciplinar al topografiei, datorat multitudinii disciplinelor și
domeniilor în care iși găsește aplicabilitatea, se poate concluziona că topografia iși
definește și proiectează, de asemenea, un loc important în cercetarile arheologice, atât
în cele preventive, cât și în cele sistematice.
Pe lângă capabilitatea și necesitatea culegerii de date specifice, rezultatele
ridicărilor topografice sunt considerate, în anumite cazuri, de către specialiștii
arheologi, un indice revelator, prin faptul ca reuseste să redea sub forma grafică,
anomaliile privind morfologia microformelor de relief antropogen și evidențierea
acestora. Astfel, în situaţia în care modificările antropogene ale reliefului se atenuează
până la aplatizare, singura metodă de depistare a acestor anomalii este cea a întocmirii
unor planuri topografice la scări foarte mari, prin „culegerea” a cât mai multor puncte
de nivelment, cu ajutorul carora se creează posibilitatea realizarii unor curbe de nivel cu
echidistanţe foarte mici sau realizarea unor modele digitale ale terenului(DTM) care, in
etapele premergatoare inceperii cercetarilor arheologice, pot surprinde o serie de
69
modificari relevante, in urma analizei carora, pot fi luate o serie de decizii și întreprinse
o serie de acțiuni obiective, de catre specialistul arheolog.
Topografia iși găseste, de asemenea, locul și în cadrul cercetarilor arheologice
propriu zise (săpaturi arheologice), prin efectuarea ridicărilor topografice a detaliilor de
interes arheologic și ulterior, evidențierea și relevarea acestor detalii sub forma
planurilor topografice, care se pot realiza și prezenta, atât în format analogic cât și în
format digital și care, împreuna cu rezultatele cercetarilor arheologice, pot face obiectul
promovării și conservării valorilor și arheologice existente in arealul cercetat.
Având în vedere cantitatea foarte mare de date apărute în urma unei cercetări
arheologice multidisciplinare, a caracterului distructiv a unei cercetări arheologice,
precum şi a posibilităţilor actuale de modelare şi gestionare digitală a datelor, este
evidentă necesitatea gestionării şi modelării digitale a acestora, în vederea obţinerii de
baze de date, hărţi, analize şi rapoarte. La toate aceste cerinţe poate să răspundă, prin
complexitatea lor, sistemele digitale.
Pentru o localizarea cât mai precisă, intr-un sistem unitar, atât pentru proximitate,
cât și într-un context mai larg, a patrimoniului arheologic și nu numai, la nivel național
și chiar internațional, este nevoie de o infrastructură modernă, necesară determinării
poziţiei, care implică şi implementarea unui sistem de referinţă şi coordonate modern,
conform tendinţelor actuale la nivel european.
Astfel, modernizarea reţelei geodezice naţionale a inclus în ultimii ani, utilizarea
din ce în ce mai largă a tehnologiilor satelitare de poziţionare, care utilizează sisteme de
referinţă şi coordonate geocentrice, iar susţinerea adoptării Sistemului de Referinţă şi
de Coordonate ETRS 89 în fiecare ţară din Europa vine, în principal, din partea
organizaţiilor care lucrează cu date spaţiale la nivel naţional şi internaţional.
Dezvoltarea din ultimii ani a tehnicilor și tehnologiilor de culegere a datelor
geodezice și a programelor de gestiune și calcul a acestora, au avut ca efect, atât la nivel
național, cât și european, dezvoltarea unei rețele geodezice naționale de precizie
ridicată, cu o densitate mare a punctelor. Expansiunea tehnologică a sistemelor de
poziționare globală și aportul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliara,
au condus la apariția și dezvoltarea Rețelei Naționale de Stații Permanente (RN-
SGP), care, pe lângă observaţiile satelitare primare furnizate, aceasta pune la dispoziție
şi alte date utile, reprezentate de observaţii meteo (presiune, temperatură, umiditate) cu
un grad ridicat de precizie, dar și corecţii diferenţiale, utile în aplicaţiile de poziţionare
în timp real.
Un alt element important, in contextul dezvoltărilor tehnologice la nivel global, îl
reprezintă modernizarea reţelei geodezice naţionale, prin realizarea sistemului
ROMPOS, sistem care va sta la baza reţelei geodezice naţionale spaţiale a ţării noastre,
permiţând integrarea reţelei geodezice în cea europeană şi globală.
Contextualizarea, in zonele reperate, a arealelor cu potențial arheologic, poate fi
foarte bine optimizată prin existența, dezvoltarea și utilizarea posibilitătilor tehnice și a
respectării convențiilor de poziționare globală, astfel, apartenența la diferite niveluri
culturale sau integrarea într-un areal arheologic se poate realiza prin legături spațiale,
intr-un sistem de referință bine definit și în strânsă legătură cu sistemele informaționale,
ce permit stocarea informației și crearea de baze de date capabile de relationări, bazate
atât pe compatibilitatea informațiilor textuale, cât și pe posibilitățile de evidențiere
spațială.
Volumul foarte mare de date şi informaţii furnizate în timpul cercetărilor
arheologice, constituie un sprijin foarte important în luarea deciziilor de către toți
factorii implicați în gestionarea, planificarea şi prognoza evoluției și dezvoltării acestor
cercetări. Eficienţa acestui sprijin creşte dacă, prelucrarea şi analiza acestor date şi
informaţii poate fi automatizată, iar accesul la ele se poate face rapid şi economic,
70
precum şi daca acestea reflectă în orice moment realitatea din teren. Actualizarea
acestor date şi informaţii este de mare importanţă, deoarece, dinamica descoperirilor
arheologice pe parcursul evoluției unui șantier arheologic, poate duce la schimbări de
context sau apartenență, prin prisma materialului arheologic colectat si a localizării
acestuia, atât în contextul ariei cercetate, dar și intr-o analiză extinsă asupra unei zone,
în care fost semnalate similitudini sau analogii în urma cercetărilor și descoperirilor
arheologice anterioare. Aceste schimbări și actualizări trebuie operate în permanență în
bazele de date constituite sau în capacitățile și instrumentele folosite în gestiunea
informației, pentru ca factorii de decizie să poată avea la dispoziţie, în permanenţă,
datele actualizate, a căror consultare să poată fi făcută rapid, lucru posibil în contextul
în care aceste date sunt sau pot fi informatizate.
Dezideratele privind demersul de culegere automatizată și informatizare a
gestionării datelor, au devenit astăzi o realitate, datorită dezvoltării expansive a
tehnicilor si capacităților tehnologice din domeniile informaticii şi electronicii, care au
un impact deosebit de mare în aproape toate domeniile de activitate, permitând practic
automatizarea aproape completă a tuturor proceselor inițiate.
Instrumentul care oferă capabilitățile și mediul propice pentru realizarea unor
baze de date geospatiale, care să permită stocarea unei cantități foarte mare de date, atât
grafice, cât si textuale, oferind conditii optime atât pentru inventarierea și evidentierea
elementelor și informaților pe seturi de date in parte, cât si realizarea de multiple
corelări si relaționări între elementele comune sau de interes ale acestora, îl reprezintă
cu succes Sistemele Informationale Geografice.
Un Sistem Informational Geografic, pe langă capacitatea de stocare a unei
cantităti foarte mari date, are rolul de a gestiona, analiza și sintetiza întreaga informație,
acumulată în urma unui demers de optimizare, conservare sau previzionare, specific
unei activități, studiu sau analiză, intreprinse intr-un domeniu ales.
Gestionarea informației este posibilă prin crearea si dezvoltarea unor baze de date
și a unor sisteme de gestiune a acestora, capabile de a stoca cu ajutorul structurilor
tableare create, de a sorta informația inmagazinată prin definirea și optimizarea
câmpurilor ce alcătuiesc aceste structuri și să relaționeze atât in interiorul unei structuri,
cât și cu alte structuri tabelare care permit interacțiuni și corelări.
Analiza datelor obținute, poate fi realizată, utilizând instrumente de corelare și
previzionare puse la dispoziție de tehnologia GIS utilizată sau de capacitatea de a
dezvolta și optimiza aceste posibilități.
Acțiunile de sinteză, intreprinse în urma gestionării informațiilor acumulate și de
analiză a datelor obținute, pot fi evidențiate atât în formă analogică, dar și digitală, cu
ajutorul planurilor tematice, al diferitelor rapoarte de sinteză, prezentări și exporturi ale
diferitelor formate de date către conexe medii informatice compatibile.
În contextul cercetărilor din cadrul sitului arheologic de la Recea - Monolit (zona
Dealul Furcilor, mun. Alba Iulia), proiectarea, gestionarea și dezvoltarea bazei de date
textuale în contextul spațializării informației, s-a realizat pornind de la caracterul
preventiv al acestora, respectiv de la destructibilitatea și încadrarea limitată în timp a
acestor cercetări.
Dezvoltarea economică, socială și tehnologică la nivel global reprezintă, determină
și imprimă, ca o extensie la nivel local, caracterul preventiv al cercetărilor de la Dealul
Furcilor, în demersul de realizare al unui cartier de locuințe pentru strămutarea unei
părți din populația localității Roșia Montană, expusă unui amplu proiect de prospectare
minieră. Proiectarea, construirea locuințelor si popularea zonei respective, presupune
termene, costuri și responsabilități sociale, interdependente între ele, care, din punct de
vedere al suprafeței considerate și al potențialului arheologic reperat și a cercetatărilor
71
anterioare efectuate în zona, a condus la inițierea cercetărilor arheologice preventive,

care trebuie întreprinse și dezvoltate, in concordanță cu normele și legislația în vigoare.
Astfel, în studiul de față, s-a pornit de la ridicarea topografică nivelitică și
planimetrică de detaliu, pentru aducerea in actualitate și păstrarea sub forma digitala a
datelor și informatiilor de interes arheologic dobândite, prin integrarea acestora intr-o
baza de date cu suport grafic, intr-o forma unitara, in vederea conservării informatiei
arheologice, precum și realizarii eventualelor analize tehnice de interes arheologic.
Contribuții personale
În contextul cercetărilor arheologice de pe situl luat în studiu, aportul personal,

coroborat cu inerenta implicare a întregii echipe prezentă pe întreaga perioadă a
culegerii datelor de interes topo-arheologic, a coincis cu:
 Implicarea în consultările referitoare la realizarea proiectului de cercetare,
alături de reprezentanții Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, în calitate de
instituție coordonatoare a cercetărilor arheologice.
 Consultarea documentelor și documentatiilor biblio-cartografice existente,
referitoare la zona supusă cercetărilor. Această etapă a presupus identificarea, atât a
materialelor cartografice relevante, aflate în arhiva Muzeului Național al Unirii din
Alba Iulia, cât și a hărților, planurilor și documentațiilor topografice și cadastrale
existente în arhivele Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară din Alba Iulia.
 Realizarea operațiunilor topografice de identificare și delimtare a perimetrului
asupra căruia au fost efectuate săpăturile arheologice.
 Identificarea punctelor din rețeaua geodezică și a aducerii, în zona de lucru, de
puncte noi, necesare realizării operațiunilor topografice: trasări și ridicări topografice de
detaliu.
 A fost proiectat și materializat, împreună cu specialistul responsabil cu
realizarea prospecțiilor arheogeofizice, un grid necesar operațiunilor tehnice specifice
acestor prospecțiuni. Pe laturile carourilor rezultate în urma trasării gridului, au fost, de
asemenea, proiectate și materializate unitățile de cercetare arheologice de sondaj.
 În etapa realizării ridicărilor topografice de detaliu, au fost culese și stocate, atât
informațiile spațiale și textuale, referitoare la zona de sit și de proximitate a acestuia,
dar și detalii de interes arheologic rezultate în urma efectuării săpăturilor și cercetărilor
arheologice propriu zise.
 Procesarea informațiilor obținute în urma operațiunilor de teren, care au avut ca
rezultat o cantitate considerabilă de date de interes topo-arheologic, a necesitat o
evaluare atentă și găsirea unor soluții optime pentru stocarea, gestionarea și analiza
datelor rezultate, solutie care s-a concretizat în proiectarea, alimentarea și gestionarea
unei baze de date cu referințe geografice (GIS), precum și analize coerente realizate atât
pe perioada cercetărilor, cât și la finalizarea acestora.
 A fost generat modelul digital al terenului, ca factor revelator în analiza spațială
a zonei supusă cercetării, în contextul dispunerii din punct de vedere geomorfologic în
aproximitatea râului Mureș.
 Au fost întocmite planuri tematice, al căror conținut a fost redactat în funcție de
necesități și de aspectele dorite a fi evidențiate.
Direcții viitoare de dezvoltare
Ca tipuri de analize ce se pot efectua în cadrul unui proiect GIS, păstrând

caracterul arheologic al informației acumulate în urma cercetărilor, pot fi enumerate
următoarele:
72
 Luarea de decizii privind arheologia preventivă. În contextul prezentării unei

cereri de eliberare de autorizaţie de construcţie, se poate decide dacă viitoarea
construcţie este poziţionată în cadrul unui sit arheologic, în care zonă a sa şi care ar fi
complexitatea lucrărilor care trebuiesc executate în vederea realizării documentației
pentru descărcare de sarcină arheologică.
 Distribuţia spaţială a unui tip de obiect descoperit, precum şi corelaţii între
obiecte găsite pe diferite nivele de călcare.
 Analize procentuale privind prezenţa unui obiect sau a complexelor de un
anumit tip pe staturi, pe nivele sau pe areale întinse (în cadrul mai multor situri
arheologice din acceaşi perioadă).
 Analize de proximitate din care să rezulte zonele de provenienţă a materialelor.
 Analize de contextualitate și realizare de corelări între informația arheologică
din situl studiat și informațiile din siturile cercetate anterior, aflate în proximitatea
acestuia.
Pe lângă facilităţile de stocare, management şi obţinere de informaţii, proiectele
realizate cu ajutorul programelor GIS, prezintă facilităţi net superioare în redactarea
diferitelor tipuri de rapoarte de analiză și în modalitățile de prezentare a datelor.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1.Andrei, C.O., Nistor, Gh., – GALILEO – Soluția europeană pentru servicii de

navigație și poziționare, Revista de Cadastru, nr. 4, 2004;
2.Angelescu, M., - Arheologia preventivă din România şi contextul european,
Bucureşti, 2004;
3.Angelescu, M., - Standarde şi Proceduri în arheologie, Bucureşti: Institutul Naţional

al Monumentelor Istorice, 2004;
4.Băduț, M., – GIS: fundamente practice, Ed. Albastră, Cluj-Napoca, 2007;
5.Bălteanu, D., Driga, B., Cheval, S., Chendeş, V., Dumitraşcu, M., Ciupitu, D., –
Sistem informaţional geografic (GIS) pentru studiul dezastrelor naturale, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 2008;
6.Bărbuţă, V., - Indicii revelatori de interes arheologic, Alba Iulia, 1996;
7.Bărbuţă, V., - Topografie arheologică, (curs universitar), Alba Iulia, 2000;
8.Bernhardsen, T., – Geographic Information System, Viak IT, Avendal, Norway,
1997;
9.Bofu, C., Chirilă, C., – Sisteme Informaţionale Geografice. Cartografierea și
editarea hărților. Editura Tehnopress, Iaşi, 2007;
10.Bofu, C., Chirilă, C., – Sisteme Informaționale Geografice. Curs postuniversitar de
perfecționare, Ed. Performatică, Iași, 2005;
11.Borşan, T. - Optimizarea evidenţei topografice a siturilor arheologice prin
utilizarea Sistemelor Informaţionale Geografice, Teză de Doctorat, Petroșani, 2010;
12.Borşan, T., Luduşan, N., Dimen, L., Ienciu, I., Oprea, L. - Setting Up a Database
to Record Preventive and Salvage Archeological Excavations, International
Symposium – Trends in European Agriculture Development - Timișoara, Scientific
Papers Faculty of Agriculture, editura Agroprint, Timişoara, 2008;
13.Borşan, T., Voicu, G. - GIS Utilisation for the Evidence of Archaeological Sites,
Universitaria Simpro, Topografie şi cadastru, Editura Universitas, Petroşani,
Lucrările ştiinţifice ale simpozionului internaţional multidisciplinar „Universitaria
Simpro”, Editura Universitas, Petroşani, 2008;
73
14.Borşan, T., Voicu, G. - Sisteme Informaţionale Geografice – Aplicaţii, Seria

Didactica, Alba Iulia, 2008;
15.Breazu, M., - Aplicaţii ale topografiei arheologice şi a Sistemelor Informatice

Geografice (GIS) pentru cercetarea şi protecţia patrimoniului imobil din situl Alba
Iulia, Teză de Doctorat, Alba Iulia, 2009;
16.Breazu, M., Borşan, T., Maican, I. - Aplicaţii ale tehnicilor şi metodelor moderne
în cadrul cercetărilor arheologice de salvare, topografia digitală, în Patrimonium
Apulense, 4, 2004;
17.Breazu, M., Borşan, T., Maican, I. - Noţiuni de bază geodezice, topografice şi
cartografice utilizate în topografia arheologică, Sargeţia, XXXI, Editura Astra
Deva, 2003;
18.Breazu, M., Borşan, T., Maican, I., - Aplicații ale tehnicilor și metodelor moderne
în cadrul cercetărilor arheologice de salvare – topografia digitala, Patrimonium
Apulense, IV, Editura Altip Alba Iulia, ISBN 973-7724-16-X,ISSN 1582-9588, 111-
128, 2004;
19.Breazu, M., Gligor, M., Florescu, C., Borşan, T., Maican, I. - Sistem de gestiune
şi evidenţă (GIS) a cercetărilor arheologice preventive în situl neolitic de la Alba
Iulia – Lumea Nouă, a XXXVII-a sesiune Pontica, Constanţa, 5-8 octombrie 2005;
20.Breazu, M., Mudura, R., Mihai, D. - Folosirea tehnicilor GIS pentru modelarea şi
vizualizarea 3D a dezvoltării şi reabilitării progresive în cadrul proiectului Roşia
Montană, Buletin ştiinţific, Seria E-XLVI, USAMV Bucureşti, Editura Nouă, 2009;
21.Brovelli, M. A., – History of GIS, Department of Geodesy and Geomatics,
Polytechnic of Milan, Italy, 2006;
22.Chang, K.T., – Introduction to Geographic Information System, 3rd Edition
McGraw Hill, New York, 2005;
23.Chirilă, C., – Contribuții asupra metodelor de realizare a bazei de date cartografice
a hărților și planurilor digitale, Teză de doctorat, Universitatea Tehnică, “Gheorghe
Asachi”, Iași, 2008;
24.Ciută, M. - Metode şi tehnici moderne de cercetare în arheologie, Alba Iulia, 2004;
25.Conolly, J., Lake, M. - Geographical Information Systems in Archaeology,
Cambridge University Press, 2006;
26.Davis, D., – GIS for Everyone, Ed. Esri, 1999;
27.Dima, N., – Geodezie, Ed. Universitas, Petroșani, 2006;
29.Dimitriu, S.G., – Staţii permanente de referinţă GNSS, Lucrările Ştiinţifice ale

Simpozionului Internaţional Multidisciplinar „Universitaria SIMPRO”, Ed.
Universitas, Petroşani, 2006;
30.Dragomir, P., Rus, T., Avramiuc, N., – Sisteme de referință și de coordonate ETRS
89 DIN România (RO-ETRS89), Agenția Națională de Cadastru și Publicitate
Imobiliară, București, 2007;
31.Dragomir, P.I., Rus, T., Dumitru, P., – Integrarea Reţelei Naţionale de Staţii GPS
Permanente în Reţeaua Europeană EUPOS, conferinţa Tehnologii Moderne pentru
Mileniul III, Oradea, 2005;
32.Dragomir, P.I., Rus, T., Dumitru, P., – Reţeaua naţională de staţii GPS
permanente a României, Revista CAD-journal of Geodesy and Cadastre, 2005;
33.Georgescu, D., Nistor, Gh., Sâmpetru, A.B., – Performance of GPS Suport
Geodezical Network for Digital Cadastral Plan of a Road, Bul. Instit. Polit. Iași,
Tom LVII (LXI), f. 1-y, s. Hidrotehnica, Iași, 2011;
34.GIS by ESRI – *** - Editing in Arc Map, Enviromental Systems Research Institute,
Inc., 380 New York Street, Redlands, CA 92373-8100, USA;
74
35.Gligor, M., Florescu, C., Breazu, M., Borşan, T., Maican, I. - Precizări cu privire
la delimitarea şi stratigrafia aşezării neo-eneolitice de la Alba Iulia-Lumea Nouă
(cercetări arheologice preventive 2003-2005), Sesiunea Naţională: Unitate,
continuitate şi independenţă în istoria poporului roman, Muzeul Naţional al Unirii,
Alba Iulia, 24-25 noiembrie 2005;
36.Gligor, M., Florescu, C., Breazu, M., Mazăre, P., Borşan, T., Maican, I., Lipot,
S., Toth, C., - Raport asupra săpăturii de salvare efectuate în cadrul sitului
arheologic de la Alba Iulia - Lumea Nouă, campania 2006, Autorizaţiile de cercetare
arheologică preventivă nr. 117/2006; 116/2006; 154/2006; 258/2006; 354/2006*,
Cronica Cercetărilor Arheologice din România, , Editura Cimec – Institutul de
Memorie Culturală, Bucureşti, ISBN 978-973-87004-9-9, 39-49, 2007;
37.Goodchild, M., Maguire, D., Rhind D., Longley, P., – Geographic Information
Systems and Science, 2nd edition, Edit,ura Wiley, 2005;
38.Harmon, J.E., Anderson, S.J., – The design and implementation of geographic
information system, 2003;
39.Herbst, V., – Definition of interface between communal GIS and land book as well
as the connection to other clients, Leipzig GTZ, GFA Terra Systems GmbH, 2004;
40.Huţanu, C., Nistor, Gh., Pădure, D., – Data base of vineyard cadastre
informational system, University “1 Decembrie 1918” Alba Iulia, RevCAD – Journal
of Geodesy and Cadastre, RevCAD No. 13, pag. 107-116, Aeternitas Publishing
House Alba Iulia, 2012;
41.Imbroane, A., Moore, D., - Iniţiere în GIS şi teledetecţie, ClujNapoca,1999;
42.Iosub, F., - Evoluția Sistemelor Informaționale Geografice, geo-spatial.org, 2008;
43.Irimuț, I.A., ș.a., – Tehnici de cartografiere, monitoring și analiză GIS, Casa Cărții
de Stiinţă, Cluj-Napoca, 2005;
44.Katsianis, M., Tsipidis, S., Kotsakis, K., Kousoulakou, A. - A 3D digital workflow
for archaeological intra-site research using GIS, Journal of rchaeological Science
35, 2008;
45.Keller, I.E., – GIS, Sisteme Informatice Geografice, Editura Casa carţii de ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2010;
46.Korte, G., – The GIS Book, Editura Geographical Information Systems. New
Orleans U.S.A., 2000;
47.Longley, P.A., Goodchild, M.F., Maguire, D.J., Rhind, D.W., Geographic
Information Systems and Science. Chichester: Wiley. 2nd edition, 2005;
48.Maican, I., Voicu, G. E., Borşan, T., Florescu, C., - Elaborarea modelului digital
al terenului – indice revelator în cercetările arheologice, Revista de Cadastru
RevCAD nr. 8, ISSN 1583-2279, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 233-236, 2008;
49.Man, T., – Inițieri practice în GIS, Ed. Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2004;
50.Moca, V., Chirilă, C., – Cartografie matematică – intocmire și redactare hărți, Ed.
U.T. Iași, 2002;
51.Moldoveanu, C., – Datumul geodezic, Revista de geodezie, Bucureşti, 2005;
52.Moldoveanu, C., – Sisteme de referință și de coordonate, Ed. CONPRESS,
București, 2004;
53.Moroșanu, B., – Deformațiile liniare relative în sistemele de proiecție stereografic

1970, Gauss-Kruger, UTM și comparații între acestea, București, 2007;
54.Munteanu, C. Gh., – Cartografie matematică, Ed. MATRIX ROM, București,
2003;
55.Neuner, J., – Sisteme de poziționare globală, Ed. MATRIX ROM, București, 2000;
56.Nistor, Gh., Nistor, I., Sălceanu, Gh., – Considerations concerning the
implementation of european geodetic datum ETRS 89 in Romania. Buletinul
Institutului Politehnic Iaşi, Tom LII (LVI), fasc. 1-4, secţiunea Hidrotehnică, 2006;
75
57.Nistor, Gh., Sălceanu, Gh., – Implementing GIS technology in the setup of real
estate-urban information system of city, Buletinul Institutului Politehnic Iaşi, Tom
LIII (LVII), fasc. 1-4, secţiunea Hidrotehnică, 2007;
58.Nistor, Gh., – Teoria compensării măsurătorilor geodezice. Ed. U.T. Iaşi, 1996;
59.Nistor, Gh., – Topografie, Editura U.T. Iaşi, 1982;
60.Nistor, Gh., – Topografie-Lucrări practice, Editura U.T. Iaşi, 1998, 2002;
61.Nistor, Gh., Andrei, C.O., Chirilă, C., – Tehnologia GPS la realizarea rețelei
geodezice spațiale a României, Univ. Agr. a Moldovei, lucrare țtiințifică, vol. 13,
Cadastru și Ingineria Mediului, Chiținău, R. Moldova, 2005;
62.Nițu, C., – Sisteme Informaționale Geografice, Ed. CREDIS, Universitatea
București, 2004;
63.Onose, D., – Topografie, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2004;
64.Open GIS Consortium Inc., – OGC Web Map Service Interface, Editor: Jeff de la
Beaujardiere, 2004;
65.Palamariu, M., – Cartografie și Geodezie - aplicații– Editura Risoprint, Cluj-
Napoca, 2004;
66.Palamariu, M., – Geodezie - Curs universitar – Editura Risoprint, Cluj-Napoca,
2006;
67.Paul, I., Gligor, M., Breazu, M., Mazăre, P., Şuteu, C., Borşan, T., Maican, I.
(Univ. Alba Iulia), Haynes, I., Ciauşescu, M. (Birkbeck College, University of
London), Bogdan, D., Mustaţă, S., (UBB Cluj), Sicoe, G. (HU Berlin) - Raport
asupra săpăturii sistematice efectuate în cadrul sitului arheologic Vinţu de Jos, com.
Vinţu de Jos, jud. Alba, Punct Vila romana, Cronica Cercetărilor Arheologice din
România, Editura Cimec – Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti, ISBN 978-
973-87004-9-9, 390-391, 2007;
68.Paul, I., Gligor, M., Florescu, C., Breazu, M., Borşan, T., Maican, I. - Raport
asupra săpăturii de salvare efectuate în cadrul sitului arheologic de la Alba Iulia -
Lumea Nouă, campania 2004, (proprietatea Bogdan), Cronica Cercetărilor
Arheologice din Romania, Editura Cimec – Institutul de Memorie Culturala,
Bucuresti, ISBN 973-7930-03-7, 2005;
69.Paul, I., Gligor, M., Florescu, C., Suteu, C., Breazu, M., Borşan, T., Maican, I.-
Raport asupra săpăturii de salvare efectuate la Teiuș-Cetățuie, Cronica Cercetărilor
Arheologice din Romania, Editura Cimec – Institutul de Memorie Culturala,
Bucuresti, ISBN 973-7930-03-7, 2005;
70.Paul, I., Gligor, M., Florescu, C., Suteu, C., Breazu, M., Borşan, T., Maican, I., -
Raport asupra săpăturii de salvare efectuate la Alba Iulia, str. Clujului, f.n, Cronica
Cercetărilor Arheologice din Romania, Editura Cimec – Institutul de Memorie
Culturala, Bucuresti, ISBN 973-7930-03-7, 2005;
71.Paul, I., Gligor, M., Florescu, C., Suteu, C., Breazu, M., Borşan, T., Maican, I.,
Rustoiu, G.- Raport asupra săpăturii de salvare efectuate la Sebeș (Hale de
producție foreze și structuri metalice), Cronica Cercetărilor Arheologice din
Romania, Editura Cimec – Institutul de Memorie Culturala, Bucuresti, ISBN 973-
7930-03-7, 2005;
72.Păunescu, C., Mocanu V., Dimitriu S.G., – Sistemul Global de Poziţionare GPS.
Editura MatrixRom, 2006;
73.Păunescu, C., – Curs de Geodezie – Topografie, Ed. Univ. București, 2001;
74.Puşcaş, M., – Automatizarea lucrărilor de topografie şi cadastru. Note de curs.
Editura Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2004;
75.Qingquan, Li, – Opportunities in Mobile GIS, Dynamic and Mobile GIS.
Investigating changes in time and space. Edited CRC Press, 2007;
76
76.Rus, T., Moldoveanu C., Danciu V., – Considerations on the State of Romanian
National Geodetic Network. Journal of Geodesy and Cadastre, RevCAD No. 13,
2012;
77.Rus, T., – Stadiul actual al dezvoltării sistemului GNSS Galileo. Revista de
Geodezie, Cartografie şi Cadastru, vol. 14, nr. 1 – 2, Bucureşti, 2005
78.Sălceanu, Gh., Nistor, Gh., – Implementarea tehnologiei GIS în realizarea
Sistemului Informațional imobiliar-edilitar al unui municipiu, Revista de Cadastru,
nr. 8, 2008;
79.Tămâioagă, Gh., Tămâioagă, D., – Automatizarea lucrărilor de cadastru. Editura

MatrixRom, Bucureşti, 2007;
80.Toderaş, T., – Aspecte ale utilizării imaginilor de teledetecţie la actualizarea
datelor geografice în aplicaţiile GIS. Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I.
Cuza” Iaşi, Geografie, Tomul XLLX, 2003;
81.Tomlinson, R., – Thinking about GIS, Third Edition: Geographic Information
System Planning for Managers, 2007;
82.Vătafu, F., – Standarde şi interoperabilitate în domeniul GIS. Revista de Geodezie,
Cartografie şi Cadastru, vol. 17, nr. 1-2, Bucureşti, 2008;
83.Vienneau, A. (GIS by ESRI) - Using Arc Catalog, Enviromental Systems Research
Institute, Inc., 380 New York Street, Redlands, CA 92373-8100, USA;
84.Voicu, E. G. - Data aquisition and GIS support in systematic archaeological
research, GISOPEN 2009, Szekesfehervar, Ungaria, 2009;
85.Vorovencii, I., – Fotogrammetrie, Ed. MATRIX ROM, București, 2010;
86.Wheatley, D., Gillings, M. - The Archaeological Applications of GIS, Spatial
Technology and Archaeology, London, 2002;
87.Worboys, M., Matt, D., – GIS: a computing perspective (second edition). Boca
Raton: CRC Press, 2004;
88.Zlatanova, S., – Advances in 3D Geoinformation Systems, Springer, Berlin,
Heidelberg, New York, 2008;
89.*** - Alburnus Maior I, Bucureşti, 2003;
90.*** - Colectia APVLVM. ACTA MVSEI APVLENSIS, Muzeul Naţional al Unirii
Alba Iulia;
91.*** - Cronica Cercetărilor Arheologice din Romania;
92.*** - OMCC nr. 2392/2004 privind instituirea de Standarde şi proceduri în
arheologie;
93.*** Ordonanţa nr. 4/2010, privind instituirea Infrastructurii Naţionale pentru

Informaţii Spaţiale în România
94.*** ROMPOS - Sistemul Românesc de Determinare a Poziţiei, Broşura editată de
ANCPI, septembrie 2008
Surse Internet:
95.http://earth.unibuc.ro
96.http://geo-spatial.org
97.http://inspire.jrc.ec.europa.eu
98.http://www.ancpi.ro
99.http://www.cngcft.ro
100.http://www.esri.ro
101.http://www.eupos.org
102.http://www.galileo-industries.net
103.http://www.gnss.com
104.http://www.opengis.org (OpenGIS Consortium Homepage)
105.http://www.rompos.ro
77

Rezumat Ionut Maican

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Ionut Maican

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI”

Ing. Ionuț MAICAN

CONTRIBUȚII LA REALIZAREA UNUI

LISTĂ DE TABELE........................................................................... ...................... 8

2.3.2. Conversii de coordonate..................................................................... 25

Capitolul 6 - REALIZAREA BAZEI DE DATE GEOSPAŢIALE LA NIVELUL

Fig. 1.1. Săpătură arheologică sistematică.............................................................. 12

Tabelul 2.1. Nomenclatura foilor de hartă/plan în proiecţia Stereografică 1970 23

ANCPI Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară

Şi în arheologie, ca şi în multe alte domenii, facilitând prelucrarea şi analiza

fiind reprezentate pe planuri tematice în contextul elaborării produsului finit în

A. Patrimoniul arheologic, se compune din totalitatea bunurilor arheologice și

Fig. 1.1 Săpătură arheologică sistematică

Fig. 1.2 Cercetare arheologică preventivă

Fig. 1.3. Unități de cercetare arheologică (secțiuni arheologice)

Fig. 1.4 Etapele cercetărilor arheologice

1.5.1. Prevederi generale cu privire la abordarea unui sit arheologic

constitui mărturii istorice și culturale semnificative din punct de vedere urbanistic,

Fig. 1.5 Cercetările arheologice în contextul integrarii GIS

Necesitatea creării unei reţele de referinţă, modernă şi precisă, realizată pe baza

Acolo unde nu s-au executat ridicări nivelitice, aproximarea altitudinii

Fig. 2.2. Definirea altitudinii elipsoidale

Fig.2.3. Coordonate geografice elipsoidale și carteziene

În acest sistem de axe, coordonatele punctului P de pe suprafața Pământului vor

 Sisteme de coordonate topocentrice

Fig.2.4. Sistem de coordonate topocentric

Coordonatele topocentrice vor fi (Fig. 2.5):

Fig.2.5. Sisteme de coordonate topocentrice

X P  OPl ; Y  OP ll ; Z P  PP lll (2.4)

Fig.2.6. Sistemul de coordonate rectangulare plane

Fig.2.7. Sistemul de coordonate polare

Fig. 2.8. Schiţa reţelei de staţii GNSS permanente EUREF-EPN

Fig. 2.10 Rețeaua geografică/cartografică și rețeaua rectangulară

4. Deformaţia relativă, considerată pe unitatea de lungime de 1 km, poate fi

Fig.2.11. Proiecţia punctelor de pe suprafaţa terestră pe planul proiecţiei

Fig.2.12. Diagrama deformaţiilor liniare relative în proiecţia Stereografică 1970

Nomenclatura foilor de în proiecţia Stereografică 1970 Tabelul 2.1

Fig. 2.13. Proiecţia Gauss-Krüger (Moroşanu B.,2008)

Fig. 2.14. Proiecția UTM (Moroşanu B.,2008)

Fig. 2.15. Poziționarea României în proiectia UTM

Nomenclatura foilor de hartă pentru proiecţia UTM, se deosebește de cea

Fig.2.16. Transformarea coordonatelor (Moldoveanu C., 2007)

Fig.2.17. Conversia coordonatelor (Moldoveanu C., 2007)

procesul de conversie utilizează funcţii matematice analitice care nu alterează

Ȋn prezent, Romȃnia dispune de o rețea compactă de triangulație geodezică, pe

Figura 3.1. Reţeaua de triangulaţie de ordinul I a României

Punctele reţelelor geodezice de sprijin trebuie să fie reprezentate şi prin cea de a

3.2. Tehnologia satelitară spațială utilizată în realizarea rețelelor

3.2.1. Sistemul NAVSTAR-GPS

Fig.3.2. Constalații de sateliți

GPS poate fi utilizat pentru a obține preciziile cerute în toate aplicațiile

Fig.3.3. Stațiile de control ale sistemului GPS

3.3.1. Metode de măsurare

Fig.3.4. Metode de măsurare cu ajutorul tehnologiei GPS

Metoda cu transmiterea datelor prin unde radio (UHF), se bazează pe

Fig.3.5. Eroarea multipath

Fig.3.6. Refracția ionosferei

Fig.3.7. Sfera aplicaţiilor bazate pe staţiile de referinţă GNSS multifuncţionale

Sistemul Naţional de Referinţă Spaţială este constituit din totalitatea reţelelor

3.4.1. Concepte privind realizarea Reţelei Naţionale de Referinţă

Fig.3.8. Poziţionarea absolută şi relativă

Fig. 3.9. Reţeaua actuală EUREF-EPN de staţii GNSS permanente

Fig. 3.11 Stație GPS permanentă și echipamentul aferent