UNIVERSITATEA OVIDIUS

CONSTANTA
FACULTATEA DE STIINTE ALE NATURII SI
STIINTE AGRICOLE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

CARACTERIZARE FIZICO-
GEOGRAFICA A
MUNICIPIULUI BACAU SI A
MPREJURIMILOR SALE

COORDONATOR STIINTIFIC: ABSOLVENT:

PROF.UNIV.DR. OLARIU PETRU
CONSTANTA
- 2008 -

1
 CUPRIN
S
1 . INTRODUCERE

..4
Istoricul
cercetarilor.................................
.........................5
ELEMENTELE CADRULUI NATURAL

2. MUNICIPIUL BACAU SI MPREJURIMILE SALE

ASEZAREA SI INDIVIDUALITATEA GEOGRAFICA
2.1. ASEZAREA
GEOGRAFICA......................................................................................
......8
2.2. INDIVIDUALITATEA GEOGRAFICA A
MUNICIPIULUI
BACAU..........................................................................
............................................10
3. GEOLOGIA Sl EVOLUTIA PALEOGEOGRAFICA
3.1. ALCATUIREA LITOLOGICO-
STRUCTURALA...............................................................12
3.1.1. CONSIDERATII
GENERALE......................................................................12
3.1.2. PLATFORMA
MOLDOVENEASCA.............................................
...............13
3.1.3. DEPRESIUNEA PREDOBROGEANA A
BRLADULUI.14
3.1.4. ZONA DE
MOLASA
..14
3.1.5. CUATERNARUL
BACAULUI
..16
3.2. EVOLUTIA
PALEOTECTONICA
..16
4. RELIEFUL
4.1.CULOARUL SIRETULUI-UNITATE DE
INTERFERENTA NTRE SUBCARPATI SI PODISUL
MOLDOVEI
19
4.2.
MORFOGRAFIA
.23
 4.2.1. DESCRIEREA
CULMILOR
.23
4.2.2.
VERSANTII
..24
4.2.3.
VAILE
..25
4.3.
MORFOMETRIA
.26
4.3.1.
HIPSOMETRIA
26
4.3.2. FRAGMENTAREA
RELIEFULUI
26
4.3.2.1. DENSITATEA
FRAGMENTARII
...26
4.3.2.2. ENERGIA DE
RELIEF
...27
4.3.2.3.
PANTELE
.28
4.3.2.4. EXPOZITIA
VERSANTILOR
..31
4.4. POTENTIALUL
MORFODINAMIC
...32
4.5. TIPURI GENETICE DE
RELIEF....................................................................................
..32
4.5.1. RELIEFUL FLUVIATIL SI
FLUVIODENUDATIONAL
..32
4.5.1.1. ALBII MINORE SI
LUNCI
...32
4.5.1.2.
TERASELE
...34
4.5.1.3. GLACISURILE PIEMONTANE
SI DE
RACORD
...39
4.5.2 RELIEFUL PETROGRAFIC SI
STRUCTURAL.
.41

4.5.2.1. RELIEFUL SPECIFIC

VERSANTULUI DREPT AL
SIRETULUI. CULMEA
PIETRICICA SI GLACISUL
PIEMONTAN....41

2
 4.5.2.2. RELIFUL SPECIFIC
VERSANTULUI STNG. COLINELE
TUTOVEI
..43
4.5.3. MICRORELIFUL SI RELIEFUL
ANTROPIC...4
4
4.5.4. PROCESELE GEOMORFOLOGICE
ACTUALE SI DEGRADAREA
TERENURILOR
..
..46
4.5.4.1. PROCESE SI FORME
ACTUALE DE
ALBIE...47
4.5.4.1.1. PROCESE SI FORME
DIN ALBIILE
MINORE47
4.5.4.1.2. PROCESE SI FORME
DIN LUNCA.
....53
4.5.4.2. PROCESE SI FORME
ACTUALE DE
VERSANTI...54
4.5.4.3. CAUZELE DINAMICII
ACTUALE A
VERSANTILOR...59
5. CLIMA
5.1.CONSIDERATII
GENERALE
....60
5.2. FACTORII GENETICI AI
CLIMEI
....60
5.2.1.FACTORII RADIATIVL (RADIATIA
SOLARA)..60
5.2.2.FACTORI
DINAMICI
.....61
5.2.3.FACTORI
LOCALI
62
5.3. VARIATIA SI REPARTITIA ELEMENTELOR
CLIMATICE.....63
5.3.1.TEMPERATURA
AERULUI
.....63
5.3.2.UMEZEALA RELATIVA A
AERULUI
..68
 5.3.3.NEBULOZITATEA
.70
5.3.4.DURATA DE STRALUCIRE A
SOARELUI(DE INSOLATII)..
.72
5.3.5.PRECIPITATIILE.
.
.....73
5.3.6.DINAMICA
ATMOSFEREI
....76
5.4. REGIONAREA TOPOCLIMATICA SI
MICROCLIMATICA..79
5.4.1.Subunitatea topoclimatica a culmii
Pietricica.....79
5.4.2.Subunitatea topoclimatica a glacisului
piemontan.79
5.4.3.Subunitatea topoclimatica a Culoarului Siret-
Bistrita.80
5.4.4.Subunitatea topoclimatica a versantului
stng al Culoarului
Siret..................................................................
......................................................80
5.4.5. Subunitatea topoclimatica a interfluviului
Siret-
Bistrita
..81
5.4.6.Subunitatea antropoclimatica a municipiului
Bacau...81

5.4.6.1.Sectorul topoclimatic al zonei rezidentiale

si
centrale
...82
5.4.6.2. Sectorul topoclimatic al zonei industriale
din sud......83
5.4.6.3. Sectorul topoclimatic din nordul
municipiului..8
3
6. HIDROGRAFIA
6.1 APELE
FREATICE
84
6.2. REGIMUL SCURGERII APEI PE RUL
SIRET.86
6.2.1.SCURGEREA
MEDIE
.87
6.2.2. SCURGEREA
MAXIMA
88
 6.2.3.SCURGEREA
MINIMA
..89
6.3.REGIMUL SCURGERII APEI PE RAUL
BISTRITA90
6.3.1.SCURGEREA
MEDIE
..91
6.3.2.SCURGEREA MAXIMA SI
MINIMA
..92

3
 6.4.REGIMUL HIDROLOGIC AL AFLUENTILOR MICI
DIN IMPREJURIMILE
BACAULUI
92
6.5.SCURGEREA
ALUVIUNILOR
..94
6.6.REGIMUL TERMIC SI AL FENOMENELOR DE
INGHET..96
7. VEGETATIA SI FAUNA
7.1. ETAJUL PADURILOR DE
FOIOASE
99
7.1.1.FAGETELE.....................................................
...................................................99
7.1.2.GORUNETELE
...100
7.1.3.FAGETELE AMESTECATE.
..
..100
7.2.ETAJUL DE
SILVOSTEPA
..101
7.3. VEGETATIA ARBORESCENTA
INTRAZONALA..
101
7.4.VEGETATIA
IERBOASA
.101
7.4.1.PAJISTILE DE
DEAL
..101
7.4.2.PAJISTILE DE
LUNCA
...102
7.5.
FAUNA
.102
7.6 OCROTIREA
MEDIULUI
.103

8. SOLURILE
8.1 CONDITII
PEDOGENETICE
....105
8.2. TIPURI DE
SOLURI
..105
8.2.1. DOMENIUL
 SUBCARPATIC
..106
8.2.2. IN DOMENIUL DE
PODIS
..107
8.2.3. SOLURILE
INTRAZONALE
...107
CONCLUZII ................................................................................
................................................110
BIBLIOGRAFIE

..114

4
 1.INTRODUC
ERE

Existenta si prezenta de milenii a omului pe un

teritoriu aflat la o raspntie de timpuri si
locuri, a avut inflente complexe asupra mediului din
municipiul Bacau si mprejurimilor sale.
Devenind agent morfogenetic complex ca
de altfel si principala sursa de poluare,
activitatea antropica desfasurata de-a lungul timpului si
accelerata in ultimii 30 -40 de ani, a
contribuit uneori n mod decisive la tendinta de
degradare a calitatii actuale a mediului
nconjurator.
Lucrarea Caracterizarea fizico-geografica a
municipiului Bacau si mprejurimilor ce se
constituie n lucrarea de licenta si propune sa analizeze
n mod ct mai amanuntit contextual
natural al arealului luat n considerare.
n aceasta lucrare se prezinta particularitatile
cadrului natural, afectat mai putin, fiecare
capitol major dezbatnd anumite directii din geografia
fizica precum si geologie, relief, clima,
hidrografie, vegetatie si soluri.
Deasemeni s-a scos n evidenta caracterul de
tranzitie al cadrului natural n ansamblul
sau, ntre doua unitati geografice distinte: Podisul
Moldovei ( Colinele Tutovei), ca si partea a
vechilor structuri din cratogen si Subcarpatii Orientali
( Culmea Pietricica Bacaului), ca element
al geosinclinalului carpatic, fiind pusa n evidenta si
individualitatea geografica a Culoarului
Siretului.
Am cautat sa prezint anumite particularitati
ale ramurilor geografiei fizice expuse n
aceasta lucrare pentru a accentua individualitatea zonei.
Pentru a exemplifica am folosit o serie de
harti, tabele ,grafice, sau chiar poze din anumite locuri
n care unele fenomene sa fie evidentiate
ct mai explicit.
Principala concluzie ce se desprinde este aceea
ca municipiul Bacau si mprejurimile sale
reprezinta un areal geografic destul de vast si complex
cu multe particularitati specifice.
Lucrarea a fost elaborata prin directa ndrumare
a domnului profesor universitar doctor
Petru Olariu, caruia i multumesc pentru exigenta
stiintifica pe care mi-a impus-o si pentru tot
sprijinul si ajutorul acordat la finalizarea acesteia.
Deasemeni multumesc colectivului catedrei
de geografie al Universitatii Ovidius
Constanta pentru amabilitatea cu care au fost
ntmpinate solicitarile mele.
Pentru elaborarea lucrarii a fost necesara
consultarea unei vaste si variate bibliografii :
( lucrari scrise, harti, atlase, statistici etc.)
Deasemeni s-a impus valorificarea unor siruri
lungi si omogene de informatii cu caracter
meteorologic, hidrologic, etc.
Aduc pe aceasta cale multumiri institutiilor si
reprezentantilor acestora de la care am

5
obtinut acest complex de date att de valoros, precum
Agentiei de Protectie a Mediului Bacau,
Apele Romne Bacau , Serviciului de Prognoza a vremii
Bacau, etc.

ISTORICUL
CERCETARILOR

Favorizat prin pozitia "de contact" la

interferenta celor doua unitati geologice
si
geografice, spatiul geografic al Bacaului - locuit
din antichitate - a constituit obiectul unor
preocupari si cercetari cu caracter geografic. In
scrierile antice ale lui Herodot, Strabon,
Pompeius, Mela, Ptolomeu, Pliniu cel Batrn, s.a.
Siretul era denumit Ararrus - Hierassus. In
Evul mediu timpuriu apar toponime noi ca
hidronimul slav, Bistrita, etc. In cronicele
moldovene ale lui Gr. Ureche, M.Costin si I.Neculce
se ntlnesc si multe informatii cu caracter
geografic, referitoare la asezari, inundatii, secete,
drumuri.
n domeniul geologiei, primele cercetari
mai amanuntite le efectueaza Gr.Cobalcescu
(1883), care face si unele precizari asupra limitei
de vest a Sarmatianului din Platforma
Moldoveneasca. Urmeaza Sabba Stefanescu (1897)
si I.Simionescu (1903) care stabileste
denumiri pentru subdiviziunile Sarmatianului:
Volhinian, Basarabian si Chersonian.
Depozitele cuaternare din acest teritoriu au
fost studiate att de geologi (T.Bandrabur si
P.Giurgea, 1965) ct si de geomorfologi.
Asupra geologiei zonei miocene (Subcarpati)
exista multe studii publicate, cele mai vechi
fiind ale lui S.Athanasiu (1907) D.M.Preda (1907) si
H.Grozescu (1918). Lucrarile fac precizari
asupra structurii, litologiei, tectonicii, etc. dar si multe
referiri la particularitati ale evolutiei unor
forme de relief. Mai trziu au efectuat cercetari
geologice si T.Bor (1954), P.Polonic si G.Polonic
(1961), N.Geamanu si col. (1962), I.Draghici si colab.
(1963) - toti citati de C.Brndus, 1981;
Bicalonesi (1972).
O problema deosebit de importanta a
constituit-o cercetarea raporturilor tectonice
de
ansamblu dintre Platforma Moldoveneasca si unitatea
de orogen. Studiile se refera la regiuni mai
extinse deoarece contactul dintre aceste doua mari
geostructun este complex.
Primul care a semnalat scufundarea partii de
vest a Platformei Moldovenesti si invadarea
acestei borduri de catre cutele carpatice si
subcarpatice, sariate si deversate, a fost L.Mrazec
(1914), care introduce si notiunea: Falia
Pericarpatica. Ulterior mai multi geologi, geofizicieni
si
geografi au adus numeroase precizari n acest sens:
I.Gavat, St.Airinei, R.Botezatu, M.Vencov
(1963), V.Mutihac (1990), Gr.Posea (1993), etc.
Cercetarea reliefului a constituit preocupari
numeroase si diferentiate asupra celor doua
unitati: Podisul Moldovei si Subcarpatii. Pozitia
geografica de contact a arealului de care ne
ocupam a condus la concluzia ca , n prezent, nu exista
nici o lucrare care sa se refere la ntregul
sau areal, tratat n mod unitar. Se simtea necesitatea
elaborarii unui astfel de studiu complex.
Exista, n schimb mai multe lucrari asupra unor
subdiviziuni din acest teritoriu: Podisul Central

6
 Moldovenesc, Colinele Tutovei, vaile Bistritei sau
Siretului, Subcarpatii Tazlaului.
n Podisul Moldovei primele studii geologice
cuprind si multe referiri asupra reliefului,
mai ales ca n acea perioada se considera ca
geomorfologia era o ramura a geologiei. Astfel
Gr.Cobalcescu (1883) face referiri asupra originii
erozionale a reliefului din Moldova, iar
I.Simioneascu si R.Sevastos (1907) acorda o atentie
deosebita platformelor de eroziune. Mai
trziu, G.Vlsan (1915), face cercetari n
privinta genezei Culoarului Siretului, explicnd
ngustarea vaii la Racatau ca urmare a "ridicarii n masa
a zonei, facnd opozitie cufundarii din
Cmpia Romna". Tot G.Vlsan emite si ideea
plonjarii spre sud a Podisului Moldovei.
Cercetari numeroase efectueaza n Podisul
Central Moldovenesc M. David (1921, 1922,
1923, 1932) si N.Senchea (1941) care sustm (alaturi de
alti geografi: V.Tufescu, V.Mihailescu)
existenta a trei sau patru platforme de eroziune, pe care
le si denumesc.
V.Tufescu (1946) studiaza particularitatile
confluentelor marilor ruri carpatice cu
Siretul, iar C .Martiniuc (1955,1956) aduce elemente
noi privind platformele de eroziune si
caracterul piemontan al vailor unor ruri pe anumite
sectoare (Moldova , Siret).
Urmeaza o perioada n care se realizeaza studii
exhaustive asupra unor subunitati ale
Podisului Moldovei, cum ar fi:- Colinele Tutovei
(I.Hrjoaba, 1968) si Podisul Central
Moldovenesc (D.Ploscaru,1973) sau a unor parti ale
acestora (I.Donisa, 1968). Se abordeaza
detaliat problema privind geneza si evolutia
reliefului, aspectele sale caracteristice, terasele,
procesele geomorfologice actuale, etc.
S-au elaborat studii privind evolutia vailor si
teraselor rurilor, paralelizarea si racordarea
acestora (V.Bacauanu si CMartiniuc, 1970;
V.Bacauanu, 1973, I.Donisa si I.Hrjoaba, 1974)
care se ocupa de formarea si evolutia Piemontului
Pencarpatic al Moldovei, etc.
Cercetarile geomorfologice asupra reliefului
subcarpatic ncep dupa 1900. Emm. de
Martonne (1904) caracterizeaza pentru prima data
regiunea subcarpatica din Moldova ca fiind o
fosa tectonica drenata de o retea hidrografica
longitudinala, iar M.David (1931) prezinta o analiza
ampla asupra formarii si evolutiei reliefului
subcarpatic. Mai trziu, Culmea Pietricica si zonele
vecine s-au aflat n atentia multor geografi, fie ca
obiect al unor preocupari directe, fie pentru
elaborarea unor cursuri si tratate mai complexe:
N.Popp (1935, 1965); V.Mihailescu (1932, 1963,
1966, 1971); C.Martiniuc (1950, 1960); I.Sandru
(1956, 1986); V.Tufescu (1966, 1974); I.Srcu
(1971); Al.Rosu (1973,1980); Gr.Posea,
N.Popescu si M.Ielenicz (1974); C.Brndus
(1980,1981); Gr.Posea, L.Badea (1984); E.Cojocaru
(1995) s.a. Se aduc contributii importante
care se refera la limite, evolutia si vrsta regiunii
subcarpatice, nivelele geomorfologice, terasele
fluviatile si regionarea reliefului.
Alte cercetari privesc elementele cadrului
natural intrat n ultima vreme sub impact
antropic tot mai intens. Asupra potentialului
hidroclimatic local, au elaborat studii E.Cojocaru
(1972) V.Stanisor si M.Balan (1974), I.Gugmman
si E.Erhan (1975), P.Olanu (1988,
1992,1995) iar studii si generalizari mai largi au
ntocmit C.Diaconu si colab. (1970), C.Diaconu
(1971), C.Diaconu, P. Serban (1994).

7
 Vegetatia zonei a fost studiata de D.Mititelu
(1968), C.Brjoveanu (1972), Jana Sofia
(1973) si N.Barabas (1978).
Dupa 1965 se intensifica si preocuparile n
cercetarea solurilor. Mentionam studiile
elaborate de N.Barbu si C.Brndus (1968) asupra
teritoriului municipiului Bacau, Gh.Lupascu,
M.Mara si C.Rusu (1990) privind regionarea solurilor
din judetul Bacau dar si studii si proiecte
locale elaborate pentru lucrari C.E.S. si pedoamelioratii
de unitati specializate la nivel national
(I.S.P.I.F. Bucuresti), regional si local (D.R.I.F.O.T.,
O.C.O.T.A., O.S.P.A., etc).
8
 ELEMENTELE
CADRULUI NATURAL

2.MUNICIPIUL BACAU SI MPREJURIMILE

SALE ASEZAREA SI
INDIVIDUALITATEA
GEOGRAFICA

2. 1. ASEZAREA GEOGRAFICA

Municipiul Bacau - centrul de resedinta al

judetului omonim este asezat n partea de
nord-est a Romniei, la confluenta Bistritei cu Siretul
ocupnd o pozitie central-vestica n cadrul
Moldovei. Din punct de vedere matematic, corespunde
intersectiei meridianului 26 55 "E. cu
paralela 46 34 " N.( fig. nr.lA).
Pentru cercetarile propuse prezinta importanta si
mprejurimile municipiului Bacau, pna
la limita la care noi consideram ca exista raporturi
strnse, de reciprocitate ntre poluarea n sine
si mediul geografic. n acest caz suprafata pe care o mai
denumim si "Depresiunea intracolinara"
sau "spatiul geografic al Bacaului " se ncadreaza ntre
26 50" - 27 2"E. - si 46 44" N. Acest
areal mai larg are o suprafata de 595 Km , din care
municipiul detine numai 41,86 Km . 2
2
Situat la interferenta a doua mari unitati
de relief cu particularitati geologice si
geografice diferite, Platforma Moldoveneasca si
Orogenul Carpatilor Orientali, respectiv
Podisul si Subcarpatii Moldovei, teritoriul studiat ocupa
parti componente ale subunitatilor de
relief ce apartin acestor unitati.
Astfel, n nord-est si est se afla Dealurile
Balusestilor si Bogdanestilor reprezentnd
partea mai joasa a Podisului Central Moldovenesc,
iar n sud-est, Dealul Buhoci si Culmea
Cucuieti care fac parte din Colinele Tutovei. Aceste
culmi, cu altitudini de pna la 400 m,
constituie rama de est a Culoarului Siretului si ocupa o
suprafata de 72 Km . 2

9
 Versantul vestic al culoarului (135 Km ), este
format din culmea subcarpatica Pietricica 2
Bacaului, cu altitudini pna la 500 m. n nord si peste
700 m, la sud de prul Negel. Ambii
versanti ai Culoarului Siretului sunt abrupti, dar cel de
est (stng), prezinta o fragmentare mai
redusa.
Ponderea cea mai mare n cadrul "Depresiunii
intracolinare a Bacaului" (255 Km ) o 2
detin suprafetele relativ netede si joase, reprezentate
de luncile Siretului mijlociu si Bistritei
inferioare. Latimea lor variaza de la 5-7 Km, n cazul
Siretului, pna la 3-4 Km la Bistrita, iar
altitudinile dintre extremitatile amonte si aval ale
sectorului au valori cuprinse ntre 160-125 m,
respectiv 170-140 m.
O pozitie aparte ocupa interfluviul dintre Siret
si Bistrita ( 3 0 Km ), larg si tersat, la 2
limita dinspre nord a arealului cercetat, care se
ngusteaza treptat spre sud si patrunde ca un
pinten pna n apropierea confluentei, dominnd prin
Dealul Piscului (191 m), lunca comuna, cu
o denivelare de 30 m. Acest interfluviu poate fi
ncadrat la versantul drept al culoarului
prezentnd o similitudine morfologica cu sectorul din
aval de confluenta cu Bistrita, si trebuie
tratat n special ca o individualitate geografica.
Fixarea punctului urbigen Bacau a fost
favorizata si de existenta unor vechi drumuri
importante, care se intersecteaza sau se bifurca la
confluenta Bistritei cu Siretul si astazi
constituie magistrale feroviare si rutiere.

10
2.2. INDIVIDUALITATEA GEOGRAFICA A
MUNICIPIULUI BACAU

Pozitia de interferenta geografica a

 municipiului Bacau i confera acestuia o
anumita
individualitate, favorizndu-i dezvoltarea la nivelul de
centru economic important (al XII lea
oras al tarii). Mentionam cteva trasaturi:
Municipiul Bacau este un oras de contact ntre
Subcarpati, Culoarul Siretului si Podisul 1.
Moldovei, fapt ce impune o mare varietate
morfologica, hidroclimatica si biopedogeografica,
cu efecte benefice asupra dezvoltarii social-
economice. La rndul sau, dezvoltarea economica
si a nivelului de civilizatie a adus corecturi
importante peisajului natural, cu efecte pozitive si
negative. Caracterul complementar al resurselor
specifice fiecarei regiuni a constituit un
important factor urbigen.
Bacaul este un oras situat pe doua axe mari de
circulatie, ce urmaresc vaile Siretului si 2.
Bistritei si nlesnesc transferul de bunuri materiale si
miscarile populatiei pe zone extinse;

11
 Particularitatile hidrografice si de relief, respectiv
confluenta celor doua ruri mari (fig. 3.
nr.lB) cu bazine hidrografice extinse (n total
20.000 Km , respectiv 8,43 % din teritoriul 2
tarii) conduc la concluzia ca municipiul Bacau
reprezinta un punct central fata de o arie
economica mare.
Valorificnd aceasta pozitie, precum si
posibilitatile usoare de acces n toate directiile,
4.
municipiul Bacau a devenit un important centru
industrial. Se exploateaza resursele locale
(hidroenergia, produsele agricole si animaliere,
potentialul forestier)
- zonele limitrofe (petrol, sare, carbuni, lemn) sau aduse
din regiuni mai ndepartate (fier si
fonta, gaze naturale) si din import (materii prime pentru
industria chimica, etc.)
12
 3. GEOLOGIA Sl
EVOLUTIA
PALEOGEOGR
AFICA

3.1. ALCATUIREA
LITOLOGICO-
STRUCTURALA
3.1.1. CONSIDERATII GENERALE

Teritoriul ocupat de municipiul Bacau si

mprejurimile sale este situat la contactul dintre
cele doua mari provincii geologice:
geosindinalul Carpatilor Orientali si Platforma
Moldoveneasca (fig.2). Aceasta pozitie a implicat o
evolutie geologica si tectonica ndelungata
si complicata, care a influentat n mod evident att
paleogeomorfologia ct si morfogeneza
recenta. n fizionomia actuala a reliefului acest contrast
geologo - geomorfologic se pune mai
putin clar n evidenta. Trecerile spre zona subcarpatica
din NV sau spre Podisul Brladului din E
se fac, sub aspect geografic complex, destul de voalat.
Contactul geologic se face pe o discordanta,
numita de I.Dumitrescu ( 1962 ) Falia
Pericarpatica, situata la vest de Valea Siretului, pe
aliniamentul localitatilor: Vicovu de Sus
-Paltinoasa - Trgu Neamt - Buhusi - Gura Vaii
Trotus. In lungul acestei falii depozitele mai
vechi dect cele neogene cad n trepte spre V si sunt
acoperite de pnze de sariaj carpatice si
subcarpatice.
In Podisul Brladului, la SE de Bacau se pune
n evidenta si falia Plopana - Murgeni
-Falciu, care separa doua geostructuri:
Platforma Moldoveneasca propriu-zisa, la N si
Depresiunea Brladului, la S, diferentiate mai ales
n ceea ce priveste fundamentul, deoarece
depozitele sedimentare de cuvertura sunt unice
(V.Mutihac si L.Ionesi, 1974).
Cercetari geofizice minutioase (N.Grigoras,
1961, I.Cornea, 1964, M.Socolescu si col.,
1975) au scos n evidenta faptul ca Falia Pericarpatica
si Falia Plopana - Falciu sunt de fapt mai
complexe, respectiv sisteme de falii si microfalii care
au determinat prabusirea fundamentului n
trepte att spre V sub aria geosinclinalului
Carpatilor Orientali, ct si spre S, catre axul
Depresiunii Brladului.
Referindu-ne la fundamentul zonei
nconjuratoare se poate observa ca, acesta
apartine la
trei unitati geostructurale: Carpatii si Subcarpatii
Orientali, Platforma Moldoveneasca si
Depresiunea Brladului. Evolutia n timp a acestor
areale, gradul lor diferit de mobilitate si
interrelatiile dintre ele au condus la schitarea si
evolutia a trei principale forme de relief:
Carpatii Orientali, Subcarpatii Moldovei si Podisul
Brladului.

13
 Liniile majore de relief din ana geosinclinala
s-au schitat nca din Sarmatian. n acelasi
timp n avanfosa pericarpatica (arealul subcarpatic) s-au
acumulat depozite de molasa (ansamblu
de depozite care au luat nastere n ultimul sant al
geosinclinalului), iar mai spre est (arealul vestic
al Platformei Moldovenesti) s-au depus formatiuni
sarmatiene deltaice si de tip piemontan,
nisipo-conglomeratice (P.Cotet 1973).

3.1.2. PLATFORMA MOLDOVENEASCA

V.Mutihac, (1990), arata ca Platforma

Moldoveneasca este compusa din doua parti:
soclul cristalin, consolidat nca din Proterozoic, cu o
vechime de 1750 - 2500 milioane de ani si
cuvertura sedimentara, ce contine depozite
paleozoice, mezozoice si tertiare, cu unele
discontinuitati.
Soclul platformei prezinta unele caracteristici
deosebite la vest de Siret, unde este mult
mai cobort dupa o linie de falie, numita Falia Siretului,
fata de partea de est care a ramas rigida.
Fundamentul cristalin a fost cutat si sanat, apoi
peneplenizat. Bordura de vest a acestui
fundament, scufundat n trepte pna la falia
Solea, este completata de o fsie baikaliana,
reprezentnd o prelungire a caledonidelor si hercinidelor
din Dobrogea de Nord.
Soclul Platformei Moldovenesti la Est de
Siret cuprinde sisturi cristaline
mezometamorfice si mici corpuri de granite
gnaisice, sau filoane de granite roz, totul fiind
strabatut de filoane pegmatitice, de vrsta
mezoproterozoica. n vest de Siret, (n forajele de la
Bacau, Roman, Secuieni, Bodesti) sub mezozoic si
paleozoic, s-au ntlnit argile si gresii verzui
-cenusii, cutate si slab metamorfozate, echivalente cu
cele din Dobrogea Centrala.
Depresiunea Brladului contine multe elemente
 moesice, apartinnd Precambrianuhu, ce
atesta o arie geosinclinala cu evolutie ndelungata si
cu miscari orogenetice n Proterozoicul
inferior si mijlociu, dupa care zona devine relativ
rigida. M.Socolescu si colab.(1975), sustin ca
si soclul Depresiunii Brladului ar avea caracter de
bloc.
Sistemul muntos baikalian a fost supus
peneplenizarii n Cambrian (V.Bacauanu, 1968,
citat si de Gr.Posea si colab. 1974), devenind -
peneplena soclului cristalinprebaikalian.
Caderea n trepte catre V a fundamentului
baikalian a permis formarea unei depresiuni
marginale de platforma, care a avut ca urmare
ngrosarea depozitelor sedimentare si, ndeosebi, a
celor neogene.
Cuvertura sedimentara a Platformei
Moldovenesti se prezinta necutata, nclinata
usor
spre S - SE cu 5-6 (5-8 m/Km), si include depozite de
diferite vrste (paleozoice, mezozoice si
tertiare), evolutia paleotectonica conturndu-se n mai
multe cicluri, (Gr. Cobalcescu, 1882; I.
Simionescu, 1906; I.Atanasiu, 1945; N.Macarovici,
1971; P.Jeanrenaud, 1963; Bica Ionesi,
1968; Natalia Trelea 1969; Violeta Iliescu, 1973).
Primul ciclu de sedimentare ncepe n
Eusilurian si se continua, cu ntreruperi, pna n
Carboniferul Superior. Coloana stratigrafica, groasa de
400 - 600 m.
Al doilea mare ciclu de sedimentare a avut loc n
Neocretacic. Acesta a cuprins toata Moldova

14
si a continuat pna la sfrsitul Cretacicului.
Al treilea mare ciclu de sedimentare are
loc odata cu transgresiunea generala din
Mezomiocen, ce tine din a doua jumatate a
Badenianului pna n Sarmatianul superior. Grosimea
depozitelor creste de la est (20 m) spre vest (pna la
400 m), avnd o grosime de aproximativ
100 m n regiunea Vaii Siretului.

3.1.3. DEPRESIUNEA PREDOBROGEANA A

BRLADULUI

n partea sudica a Platformei

Moldovenesti trecerea la Depresiunea
Brladului
este marcata de scaderea grosimii formatiunilor
sedimentare (R. Botezatu, 1982). Depresiunea
Brladului evolueaza mpreuna cu Platforma
Moldoveneasca ncepnd din Cretacic, pachetul
sedimentar al platformei continundu-se spre sud si
afundndu-se pe directia NV - SE, conform
sensului de retragere a Marii Sarmatice.

3.1.4 ZONA DE MOLASA

La nceputul Miocenului se individualizeaza

bazinul de acumulare al molasei carpatice,
fiind implicate att marginea estica a flisului extern,
ct si marginea vestica a unitatilor de
platforma. Zonei de molasa i corespunde, din punct
de vedere morfologic, "pnza subcarpatica",
individualizata n urma miscarilor moldavice din
Sarmatiamd timpuriu.
Concomitent cu deplasarea spre est a
axului geosinclinalului flisoid carpatic, n
defavoarea vorlandului, are loc cutarea si
naltarea Carpatilor. Axului geosinclinalului i
corespunde o linie de minim gravimetric, confirmnd o
ngrosare a scoartei, - respectiv umplerea
avanfosei cu depozite putin rulate (M. Socolescu, St.
 Airinei, R. Ciocrdel, M. Popescu, 1975).
Formarea sinclinalului neogen, cu o latime de
35-45 km, la contactul dintre platforma
epihercinica moldava si orogenul carpatic, a
reprezentat un element tectonic important pe
teritoriul municipiului Bacau si mprejurimile sale,
situat pe axa sinclinoriului, unde depozitele
neogene depasesc 8000 m grosime.
Se poate vorbi, n ansamblul molasei
carpatice, de o molasa inferioara (de
vrsta
miocena, pna n Sarmatianul timpuriu) si de o molasa
superioara (de vrsta sarmato-pliocena).
Prin mpingere catre vest, cutele prind sub ele
partial miocenul cutat,iar acestea ncaleca
peste formatiunile de vorland n lungul faliei marginale
pericarpatice. Sunt astfel puse n contact
unitati geologice cu structura net diferita: la vest
Miocenul cutat sub forma de cute -falii si chiar
cute - solzi, n timp ce la est este prezenta cuvertura
Platformei Moldovenesti, cu depozite slab
nclinate (R.Botezatu, 1982), exemplificate n profilul
care trece prin localitatea Luizi - Calugara,
de lnga Bacau (fig.3b., dupa Visarion si colab., 1969).
I.Bancila si E.Hristescu (1963) constata o
deplasare a unitatii pericarpatice spre
platforma, dupa un plan de ruptura, care nclina cu circa
25 spre Vest. n regiunea frontala acest
plan se redreseaza si se aseaza direct pe depozitele
sarmatianului inferior si mediu, iar spre vest

15
se dispune pe formatiunile din ce n ce mai vechi ale
unitatii de platforma. Ei considera ca este
vorba de o pnza de dezlipire ajunsa la maturitate si nu
de o pnza de supracutare (L.Mrazec,
I.P.Voitesti ). Sedimentele pnzei sunt n mare parte
pliocene si formeaza o serie de cute cu baza
incompleta taiata la diferite nivele de planul ncalecarii.
Prezenta depozitelor paleogene n adnc
este sporadica n vecinatatea de est a unitatii,
iar aparitiile din Culmea Pietricica sunt
dezradacinate si antrenate spre suprafata, pe directia
unor falii ramificate din planul secundar de
ncalecare. n dreptul Culmii Pietricica, sub planul de
ncalecare, nu apar depozite paleogene sau
cretacice cu aspect de flis si nici depozite miocene mai
vechi dect Tortonianul.
Profilele geologice arata ca tarmul vestic al
bazinului, n care erau depuse sedimentele
pericarpatice, se situa mult mai spre vest de falia
pericarpatica, probabil n vestul cordilierei de
sisturi verzi.
Sedimentarea n avanfosa s-a facut dinspre V
spre E, fapt dovedit de gruparea stratelor
noi pe bordura rasariteana.
Din primele faze de sedimentare depozitele au
naintat spre un fundament de scufundare,
constituit din prelungirea sisturilor verzi din
Dobrogea Centrala. Remanierea sisturilor verzi
dovedeste ca o parte din cordihera a ramas descoperita,
despartind avanfosa carpatica.
n sectiunea transversala, avanfosa
pericarpatica se compune din 4 etaje
principale, cu
sedimentare si stiluri de cutare diferite:
fundamentul cristalin format din sisturi cristaline
precambriene cutate strns, n timpul huronianului si
strabatut de intruziuni vechi mpreuna cu
sedimentarul sau paleo - mezozoic, etajul
paleogen care face parte din seria flisului, etajul
miocen si etajul sarmato - pliocen.
 Seria miocena cuprinde cea mai mare
parte din formatiunile unitatii pencarpatice,
succesiunea completa ntlnindu-se ntre Bistrita si
Trotus.
Suita ncepe printr-un complex de
tranzitie ntre Oligocen si Miocen,
atribuit
Acvitanianului. n nucleul anticlinalului Pietricica,
Oligocenul are doua aparitii: una pe Valea
Sarata, n vestul localitatii omonime, la 10 Km
SV de Bacau, reprezentat prin menilite
superioare ce apar n bolta anticlinala, normal, nu n
pnza peste sare, si una la 8 Km S de Sarata
n Valea Mare.
Depozitele atribuite Burdigalianului ocupa
suprafete reduse si discontinui pe marginile
de est si vest ale zonei subcarpatice, deci si n Culmea
Pietricica, n interiorul acesteia n fsii
nguste, n axul unor anticlinale (N.Oncescu, 1957).
Conglomeratele din Pietricica, separate la
partea inferioara a Burdigalianului (400 - 600 m) stau
discordant peste orizonturile Oligocenului.
Sunt conglomerate poligene constituite din galeti de
sisturi verzi, gresii, conglomerate rosii,
triasice cu mare rezistenta la eroziune.
Badenianul ocupa suprafete restrnse,
constituind fie zone alungite n lungul faliei
pericarpatice, fie umplutura unor sinclinale, n grosime
de 300 - 500 m.
In Culmea Pietricica, peste complexul nisipos,
stau depozitele Tortonianului superior, n
care s-au remarcat sisturi cu radiolari, alaturi de roci ce
prezinta afinitati litologice cu cele din

16
complexul nisipos atribuit Tortonianului inferior. La
Sarata au fost identificate brecii argilo-
marnoase masive cu elemente variate, printre care
predomina blocurile de gips cu elemente
verzi.
Sarmatianul se mbuca cu depozitele
cuaternare, fiind format din marne, pietrisuri
rulate,
slab cimentate si luturi ce formeaza versantii dealurilor,
cu rezistenta mica.
- n continuare, Pliocenul apare doar de la
Valea Trotusului spre N.

3.1.5.CUATERNARUL BACAULUI

Formatiunile cuaternare sunt reprezentate

printr-o mare varietate litologica, dominnd
cele aluvionare, lacustre si eoliene. n profilele forajelor
efectuate n zona,se constata ca peste
roca de baza, sarmatiana, s-au depus bolovanisuri,
nisipuri n complexul grosier, peste care
urmeaza mluri argiloase sau nisipoase n terasele de
lunca si depozite loessoide de origine
eoliana, sau complexul argilos aluvionar deluvial n
cazul teraselor joase si medii ale Bistritei.
Aceste depozite sunt prezente n zona centrala a
orasului, dovedind existenta unui mare con de
dejectie al prurilor Trebes si Negel, prezentnd mare
importanta pentru amenajarea antropica a
teritoriului intravilanului sub aspectul proprietatilor
geotehnice si conditiile de fundatie a
terenurilor.

3.2. EVOLUTIA PALEOTECTONICA

Vechimea destul de mare a soclului Platformei

Moldovenesti, apreciata de V.Mutihac
(1990) ca fiind de 1750 - 2500 mii. ani, presupune un
fond redus de informatii pentru o apreciere
mai riguroasa a evolutiei acestui teritoriu n timpurile
preproterozoice.
Se mentioneaza ca la scutul initial (platforma
mezoproterozoica), dezvoltat pna la
meridianul Siretului, s-au adaugat ulterior noi
teritorii n Neoproterozoicului final-
Eocambrian (V.Mutihac, 1990), similare cu
structurile din Dobrogea Centrala, care se ntind
pna la limita de Vest a Platformei, respectiv
falia Bicaz-Cmpulung Moldovenesc, (o
prelungire a faliei Pecenega-Camena). Ca
relief este vorba de un uscat peneplenizat
(prepaleozoic).
Transegresiunea Paleozoica (Eosilurian-
Carbonifer superior) a adaugat peste nivelul
peneplenei 400-600 m depozite de gresii
cuartoase, sisturi argiloase negre,
microconglomerate, calcare, etc. cu variatii laterale
de facies.
Urmeaza o exondare ndelungata (Carbonifer
superior-eocretacic), cnd o buna parte din
depozitele paleozoice au fost nlaturate de eroziune.
Lateral s-au produs unele ingresiuni (la sfrsitul
Jurasicului si Cretacicului mijlociu), mai ales
pe bordura de V si SV a Platformei, areale care erau
mai putin stabile, fiind la contactul cu
geosinclinalul alpin, care si ncepuse evolutia.
O noua transgresiune, mai generala,
cuprinznd toata Moldova, are loc la
nceputul

17
 Neocretacicului (Cretacicului mijlociu si
superior), cnd se depun gresii si nisipuri
glauconitice, calcare si marne cretoase cu
concretiuni de silex (cenomaniene), calcare cu
ostracode, briozoare, inocerami (n Turonian-
Senoinan).
O regresiune importanta ncepe cu Cretacicul final
si pna n a doua jumatate a Miocenului.
Unele reveniri ale apelor s-au produs tot numai la
bordura de vest n Paleocen cu depozite
pelitice si n Eocen (gresii de Dudesti, gresii de
Glavanesti, calcare cu numuliti).
ncepnd cu Mezomiocenul, n a doua
jumatate a Badenianului, se produce o
noua
transgresiune pe toata Platforma Moldoveneasca.
Aceasta a durat mai putin n N si E si mai
mult n S si SE.
Dupa Badenianul superior, ncepe ultima
regresiune care a durat pna n Pliocenul superior-
Cuaternar. Retragerea apelor s-a produs
treptat, ramnnd la zi depozite tot mai noi:
bugloviene la N de Siret-Avramesti, volheniene
la nord de linia Boroaia-Lespezi-Hrlau,
basarabiene la nord de linia Bacau-cursul superior
al Brladului-Vaslui, apoi spre S si SE
depozite si mai noi. n aceste ultime depozite s-au
sculptat si au evoluat pna astazi formele de
relief.
Evolutia Postsarmatiana a teritoriului de
vest a Podisului Moldovenesc a fost n
amanunt deosebit de complicata. Aici, la
contactul cu Carpatii, n formare, s-au produs
numeroase miscari pe verticala si basculari pna la
nceputul Cuaternarului, cnd are loc ultima
faza de cutare n Subcarpatii Moldovei.
n relief aceste miscari tectonice s-au pus n
evidenta prin formarea deltelor sarmatice (ale
cursurilor de apa montane ce deversau catre tarmul
marii sarmatice si apoi catre Siret),
 fragmentarea acestor delte n "doaburi"
piemontane, formarea si evolutia vaii Siretului n
paralel cu sectoarele inferioare ale afluentilor
montani.
Valea Siretului s-a prelungit treptat spre sud,
odata cu retragerea marii sarmato-
pliocene.Aspectul ei actual, asimetria
pronuntata se datoreste att nclinarii stratelor
monoclin cu sectoare subsecvente, ct si
existentei unei falii vechi, prepaleozoice n
fundament, Falia Siretului. Un anumit rol l-a avut si
aportul aluvionar deosebit de bogat adus
de afluentii de dreapta.
La vest de bordura Platformei Moldovenesti,
ncepnd cu miocenul inferior are loc
acumularea depozitelor de molasa n regim torential,
piemontan si evolutia acestei zone pna
la aspectul sau actual.
Abruptul tectonic care a aparut la contactul dintre
flisul carpatic, deja exondat (I. Donisa,
1968, 1973) si bordura vestica a Platformei
Moldovenesti, afundata, n trepte a favorizat
intensificarea proceselor denudationale n zona
montana, tnara si cu potential erozional
mare si depunerea materialelor molasice n
avanfosa, ntr-un regim tipic piemontan (delte,
glacisuri, conuri aluviale deosebit de mari).
Initial acumularile au fost submerse, apoi
teritoriul a fost exondat si supus modelarii
subaeriene rezultnd suprafete ajunse la o anumita
panta de echilibru dinamic care fac tranzitia ntre
abruptul n recul, din spate (generatorul

18
 aluviunilor) si zonele netede din fata care primesc
sau evacueaza aceste materiale (Gr. Posea
si colab. 1974)
Evolutia n regim piemontan a zonei a nceput nca
n Sarmatianul superior (V. Velcea si Al.
Savu, 1982). Refenndu-se la Piemontul Pericarpatic,
Gr. Posea (1957, 1959, 1962, 1967) l
considera ca o etapa principala n evolutia
Carpatilor determinata de conditii tectonice si
climatice favorabile.
n evolutia Piemontului Pericarpatic Gr. Posea si
colab. (1974)disting etape diferite, legate de
evenimentele tectonice ulterioare.
a.Etapa Miocen inferior - caracterizata prin
predominarea acumularii subacvatice a
unor materiale grosiere conglomerate, pietrisuri,
prundisuri, nisipuri acvitanian-burdigaliene.
Toate aceste depozite au fost afectate de intensele
miscari stirice, prinse n pnzele de sariaj
ulterioare care au pus n loc Subcarpatii, respectiv
Pietricica Bacaului. Periferia estica a marelui
piemont sarmatian este un monoclin, suprapus partii
ramase rigide a bordurii de V a Platformei
Moldovenesti.
b. Etapa Sarmatiana - reprezinta continuarea
celei anterioare si se caracterizeaza prin
extinderea teritoriala si cresterea n grosime a
Piemontului, care acoperea ntreaga zona miocena
(respectiv arealul subcarpatilor) si se extindea mult spre
E.
Unii autori (V. Bacauanu si colab. 1980),
avanseaza chiar ideea ca Pod. Moldovei
reprezinta o prelungire a acestui piemont. Asupra
dimensiunilor deltelor sarmatice ale Bistritei si
a altor ruri fac referiri I. Donisa si I. Hrjoaba (1974)
si C. Brndus (1981).
19
 4.
RELIEFUL

4.1.CULOARUL SIRETULUI-UNITATE DE
INTERFERENTA NTRE SUBCARPATI SI
PODISUL MOLDOVEI

Caracterele geograf ice de ansamblu ale

Culoarului Siretului, n special n sectorul sau
mijlociu, au condus la numeroase controverse ntre
geografi, referitoare la geneza, evolutie si
apartenenta sa taxonomica.
Ideile emise au fost grupate astfel:
Culoarul Siretului (n sensul larg de
Culoarul Moldova - Siret) este
subunitate a a)
Podisului Moldovei;
b) Subunitate a Subcarpatilor Moldovei;
Culoarul Siret poate constitui o unitate
fizico-geografica independenta. c)
a) Cei mai multi dintre geografi considera
Culoarul Siretului ca subunitate a Podisului
Moldovei. M. David (1922) ridica problema genezei
Vaii Siretului invocnd ipoteza unor captari
succesive realizate pe seama cursurilor transversale
carpatice, a caror urme se mai pastreaza n
seile dintre culmile Plesu si Pietricica. Sunt aduse
ca argumente altitudinile mai mici ale
sectorului dintre culmile Plesu si Pietricica, si chiar ale
acesteia din urma, considernd ca, Valea
Siretului care l traverseaza nu desparte acest sector de
Podisul Moldovei.
Ulterior I.Srcu (1955), ntr-un studiu asupra
teraselor Siretului, aduce dovezi concrete n
sprijinul ideii ca, acesta s-a format odata cu retragerea
treptata a Marii Sarmatice. La Pascani,
pe dreapta, exista 9 terase conforme cursului actual
la altitudini mult mai mari dect Saua
Ruginoasa, invocata ca urma a unui vechi curs
transversal.
 Interpretarile lui I. Srcu sunt ntarite de
C.Martiniuc si V.Bacauanu (1960) pentru
terasele Siretului si ale Sucevei din fata Seii Bucecea,
fiind acceptate si de V.Mihilescu (1966).
Terasele Siretului se racordeaza bine cu cele ale marilor
afluenti (Suceava, Moldova, Bistrita) si,
partial, cu suprafetele de eroziune din nseuarile
Subcarpatilor Moldovei si din podis.
Multe date valorificate din forajele executate n
zona avanfosei precarpatice, intercalata
ntre orogenul carpatic si cratogenul moldo-
podolic, confirma aceeasi situatie: naintarea
cursului Siretului odata cu retragerea marii, deci
preexistenta (antecedenta) acestui ru n vestul
Podisului Moldovei.
In 1971 I. Srcu, referindu-se la Culoarul
Siretului arata ca acesta reprezinta singura
adaptare la tectonica din fundament fiind o prelunga
arie de subsident n care forajele n-au iesit
din depozitele sarmatiene nici la 3000 m adncime.
V.Tufescu (1966), paginai 6, considera Culoarul
Siretului ca o subunitate a Podisului
Moldovei, cu caracter de tranzitie ntre regiunile de
deal si podis si cele subcarpatice prezentnd
caracteristicele unei fsii joase de acumulare, pe
marginea careia s-au individualizat tapsane

20
piemontane alcatuite din depozite groase de pietrisuri si
nisipuri datorita celor doua structuri
diferite: cutata n Subcarpati si nederformata,
monoclinala n Podisul Moldovei.
Discontinuitatea de reliefa sectorului dintre
culmile Plesu si Pietricica considerat drept
marginea estica a subcarpatilor a facut pe (C. Martiniuc
1948,1955) sa presupuna ca, Podisul
sarmatic Moldovenesc ar nainta, local, pna aproape
de marginea muntilor. Valul de cutare
pliocena nu a reusit sa nalte o culme proeminenta ca
Pietricica Bacaului din dreptul Depresiunii
Tazlau-Casin, astfel ca limita este discontinua, pe
alocuri chiar discutabila, datorita unei
scufundari axiale a cutei marginale a miocenului.
Asupra acestei scufundari a atras atentia si
M.David (1931), iar cercetarile ulterioare l-au
confirmat.
Geografii I.Hrjoaba, 1968; V.Bacauanu si colab.
1980; V.Sficlea, 1980; C.Brandus,1975,
1981, considera, sirul dealurilor dintre Ozana si
Bistrita care marginesc depresiunile Neamt-
Topolita si Cracau-Bistrita ca apartinnd extremitatii
vestice a Podisului Moldovei. La nord de
culmea Plesu, C.Martiniuc (1956) considera
Culuoarul Moldova-Siret, respectiv cmpia
piemontana Baia-Moldova-Roman ca o subunitate a
Podisului Moldovei, alaturi de podisul
Ciungi-Corni.
I. Hrjoaba (1968), adeptul ideii apartenentei
Culoarului Siretului la Podisul Moldovei,
traseaza limita vestica a Colinelor Tutovei pe Valea
Siretului, care are o functie dubla. Ideea
unei astfel de limite a fost formulata initial de
I.Simionescu (1903); el considera, ca Podisul
Moldovei se ntinde spre vest pna la "largul ses al
Siretului". Aceasta limita a fost acceptata
pentru sectorul care ne intereseaza multa vreme de
catre toti geografii. Mai trziu C.Martiniuc n
harta raionarii geomorfologice a Romniei (1960),
deplaseaza spre vest aceasta limita, cel putin
n amonte de Bacau.
V.Tufescu (1974, pg.15) revine asupra ideii
apartenentei Culoarului Siret la Podisul
Moldovei si adauga noi argumente,cum ar fi largimea
lui maxima de 20 km, la nivelul luncii si
teraselor sale marginale si peisajul specific de "ogoare
printre paduri cu arbori si grupuri de sate
".
Asimetria culoarului este justificata pe
seama unui complex de factori geologici si
geografici ntre care rolul mai important l are
mpingerea rului de catre afluentii sai carpatici,
care au actionat permanent n aceeasi directie (aici,
Bistrita si Trotusul, ambele cu debite mari).
Astfel, Siretul a erodat mai puternic malul stng.
La aceasta se adauga regimul tectonic diferit al
celor doua mari unitati geostructurale de
orogen si platforma pe care Siretul le desparte.
C.Brndus si col.(1975), considera asimetria
Culoarului Siretului, orientat aici N-S, ca
fiind efectul naltarii dealurilor pericarpatice
(ndeosebi a Culmii Pietricica) si a partii de vest a
Platformei Moldovenesti concomitent cu
miscarile de subsidenta din nord-estul Cmpiei
Romne, oblignd cursul rului sa se adnceasca si sa
se abata spre est, pe masura retragerii
marii Sarmatice. Faptul ca, terasele Siretului ncep din
vecinatatea culmilor subcarpatice arata, ca
traseul acestuia avea aceeasi orientare si marca
limita dintre flancul intern si cel extern al

21
 avanfosei carpatice. El traseaza limita estica a
Subcarpatilor Tazlaului pe linia morfologica
suprapusa, n ansamblu, celei geologice, respectiv
Faliei Pericarpatice, evidentiata prin pante
accentuate si versanti abrupti (pe aliniamentul
localitatilor Sarata -Luizi Calugara - Magura
-Sohodol).
In culmea Pietricica Bacaului conglomeratele
burdigaliene si gresiile ntretin naltimi
mari, net transante fata de formatiunile sarmatiene din
podis situate n imediata apropiere, de
care le desparte Culoarul Siretului, care apartine
acestuia din urma.
Ideea apartenetei Culoarului Siretului la
Podisul Moldovei a mai fost sustinuta si de
I.Sandru (1956), N.Pop (1956) si V.Sficlea (1980).
In lucrarea "Podisul Moldovei", V.Bacauanu si
col.(1980), considera Culoarul Moldova
- Siret, inclusiv glacisul piemontan ngust al Pietricicai
"de eroziune si acumulare" apartinnd
podisului, respectiv subunitatii sale "de prim rang"
numita "Podisul piemontan Ciungi-Corni si
Culoarul Moldova-Siret".
La argumentele geomorfologice autorii le
adauga si pe cele fitopedoclimatice: "conditii
fitoclimatice de silvostepa (ca o enclava extrazonala,
ntre Roman si Racaciuni) evidentiate n
interiorul acestui sector, prin prezenta cernoziomurilor
levigate.
In Geografia Romniei (1983), se mentioneaza,
ca la sud de Piemontul Ciungi-Corni,
caracterul de tranzitie dintre subcarpati si podis
este mai putin evident, masivele deluroase
fiind acoperite cu aceeasi vegetatie (fagete,
goruneto-fgete) si soluri (brune luvice) ca si
unitatile mai nalte ale podisului de la est.
In Geografia Romniei vol.IV (1991), limita
vestica a Podisului Moldovei este fixata n
lungul versantului drept al Cidoarului Moldova-Siret,
acesta fiind desemnat ca individualitate
geografica ce separa Podisul Moldovei de Subcarpati.
b). Alti geografi sustin nsa apartenenta
Culoarului Siret de Subcarpati (V.Tufescu,
1946; Gr.Posea , 1973; Gr.Posea si L.Badea , 1981,
1984, etc).
Gr.Posea si col.(1973) considera, ca Podisul Moldovei
este suprapus n cea mai mare parte peste
Platforma Moldoveneasca. Aceasta reprezinta la rndul
sau partea cea mai coborta, sud-vestica
a Platformei Ruse si cade n trepte n fata Carpatilor.
Pna la Roman marginea platformei trece si
la vest de Siret, dar de la Bacau ramne la stnga
rului.
In hartile regionarii geomorfologice a
Romniei: Unitatile de relief (regionarea
geomorfologica, 1981) ca si n "Harta
geomorfologica" ntocmita cu I.Badea (1984),
Culoarul
Siretului, n sectorul de care ne ocupam, apartine
celor doua subdiviziuni ale Subcarpatilor
Moldovei: Subcarpatii Neamtului si Subcarpatii
Tazlaului, apare sub denumirea de "Culoarul
Roman - Adjud fiind o unitate de tranzitie ntre
Subcarpati si Podisul Moldovei si se impune n
peisaj si sub aspect economic ca o axa de mare
circulatie a Moldovei, de convergenta si de
schimb, n prezent o puternica axa industriala.

c). Multi geografi considera Culoarul

Siretului ca o entitate independenta.
Ideea

22
avansata de M.David (1932) este reluata de I.Sandru
(1955) si, mai recent de L.Basarab (1991),
O.Mndrut (1994), V.Atanasiu (1996). I.Sandru (1955)
l denumeste "Depresiunea intracolinara
a Bacaului" si mentioneaza, ca ntre cele doua
sectoare mai nguste ("Poarta Itesti si Poarta
Racatau") se dezvolta depresiunea Bacaului, care
apartine unei subunitati mai mari:
Depresiunea intracolinara a Siretului. Teritoriul n
cuprinsul caruia s-a dezvoltat municipiul
Bacau are aspectul unui bazinet denumit
"subregiunea fizico-geografica a Bacaidui"
(E.Cojocaru
, 1995) .
Ideea a fost reluata ntr-un studiu complex
asupra judetului Bacau de I.Sandru si C.Toma
(1986) care considera culoarul depresionar disimetric
al Siretului ca o unitate independenta n
zona si-i atribuie aceeasi denumire. "Depresiunea
intracolinara a Bacaului".
V.Tufescu (1974), referindu-se la marile
confluente din lungul Siretului (1946) arata, ca
n aceste sectoare, valea se largeste mai mult si
formeaza adevarate depresiuni intracolinare n
mprejurimile Romanidui, Bacaului si Adjudului.
In lucrarea "Judetele Romniei" (vol.1.1984,
pg.132), Culoarul Siretului este caracterizat
prin largimea sa mare, mai ales n zonele
confluentelor cu Bistrita si Trotusul, putnd fi
considerat ca o unitate geomorfologica aparte.
Aspectul de cidoar este bine evidentiat si prin
dezvoltarea spatiala mare a reliefului fluviatil, pentru
ca, n decursul timpului, Siretul, care si-a
instalat albia n lungul Faliei Pericarpatice, a avut
pendulatii laterale, fapt ce a condus la aspectul
actual de "cmpie'" sau de "ses". (R.Sevastos, 1985).
In concluzie, apartenenta Culoarului Siret la
subcarpati sau podis ramne o problema
aparent deschisa. Evaluarea acestei situatii trebuie sa
porneasca de la evolutia paleogeografica a
zonei n ansamblu si n acest context Falia Pericarpatica
(probabil o succesiune de falii mai mult
sau mai putin evidente) a avut un rol determinant. n
lungul acesteia, miscarile orogenice care au
pus n loc Subcarpatii au putut avea amplitudini diferite,
fapt ce a condus la aparitia unor sectoare
mai putin exprimate n relief, cum ar fi cel dintre Ozana
si Bistrita, dar acest fapt nu poate pune la
ndoiala existenta lor.
Pe de alta parte Siretul, insinuat la
periferia vestica a Podisului Moldovei pe
un
fundament de scufundare si crescnd n lungime
odata cu retragerea treptata a apelor Marii
Sarmatice (deci preexistent naltarilor finale din
Subcarpati) a fost treptat abatut spre stnga. La
aceasta deviere au contribuit mai multi factori, dar
rolul tectonicii este unul dintre cei mai
importanti.
Falia pericarpatica, mostenind vechea avanfosa
s-a deplasat la rndul sau spre stnga.
Valea Siretului s-a largit astfel tot mai mult capatnd
aspectul de culoar.
Datele geografice confirma dezvoltarea
culoarului ntr-o depresiune tectonica, alungita
la
limita Subcarpatilor, reprezentnd o veritabila
depresiune marginala la periferia scufundata a ariei
din fundament. (V.Tufescu , 1970).
naltarea foarte puternica a Culmii
Pietricica si a Colinelor Tutovei la
nceputul
cuaternarului a constituit premisa individualizarii
Culoarului Siret ca zona de tranzitie ntre cele

23
doua unitati structurale diferite: Culmea Pietricica si
Colinele Tutovei.
Astfel, structura si neotectonica culoarului
este specifica subcarpatilor (periferici
acestora), n care vigoarea eroziunii specifice zonelor
de orogen a dat efecte rapide pe seama
rocilor putin dure din unitatea de platforma, n timp ce
procesele denudationale si alte aspecte
ale complexului fizico-geografic sunt
caracteristice unitatii de podis. Particularitatile
de
modelare si pozitia sa la periferia celor doua mari
unitati confera acestuia un caracter de
tranzitie. Acest caracter este accentuat si de cresterea
precipitatiilor de la sud la nord n sezonul
cald, demonstrnd caracterul de tranzitie ntre
influentele de ariditate si cele baltice.
Concluzionnd, putem spune, ca altitudinile
mari (dealuri peste 700 m.) sunt preluate de
la Subcarpati, n timp ce potentialul
pedofitoclimatic de tip silvostepa, modelarea
locala,
exprimata prin dinamica accelerata a proceselor
geomorfologice actuale tipice structurilor
monoclinale sunt specifice Podisului Moldovei,
cunoscute ca cele mai active din tara.

4.2. MORFOGRAFIA

Principalele forme de relief care alcatuiesc

fizionomia teritoriului municipiului Bacau si
a mprejurimilor sale sunt culmile interfluviale, vaile si
versantii acestora.
Privite genetic, prin prisma evolutiei
paleogeomorfologice, fiecare categorie de
relief
prezinta particularitati complexe, cu diferentieri ntre
arealul subcarpatic si cel de podis.

4.2.1. DESCRIEREA CULMILOR

 Aspectul depresionar general al arealului de
care ne ocupam este ncadrat lateral, la V si
E de culmi cu altitudini, fragmentari, pante si energii de
relief diferentiate n functie de suportul
geologic pe care acestea s-au format si evoluat.
Culmea Pietricica Bacaului, formeaza rama de
vest a Culoarului Siret si reprezinta partea
cea mai nalta a arealului (740 m n vrful Capata).
In ansamblu, Culmea Pietricica se prezinta
unitara si masiva, la sud de prul Negel unde
naltimile sunt mai mari (peste 600 m) si sub forma
unor dealuri mai scunde, fragmentate de
Trebis si de afluentii sai la nord de aceasta limita,
unde altitudinea maxima are valoarea de
numai 501 m, n dl. Chicera Mare la obrsia prului
Rosea.
Culmea principala a Pietricicai, ca si
dealurile situate la nord de Negel,
reprezinta
cumpana de ape dintre bazinele hidrografice Siret si
Tazlau, prezinta interfluvii ascutite sau
rotunjite, sculptate pe un sinclinal suspendat alcatuit
din gresii si conglomerate burdigaliene.
In lungul sau se nsiruie un aliniament de
martori de eroziune care se mentin la altitudini
marr.Carunta, 717 m.; Fundu Tocilei, 701m; Magura,
660m.; Capata, 740 m. etc. Din aceasta
culme interfluvial se desprind creste de intersectie sub
forma de prelungiri nguste, scurte spre
NE, chiar cu aspect de hogbackuri, paralele ntre ele si
destul de nalte: Dl. Nou-Sarata, 574m, Dl.
Larguta, 561m, Dl. Dumariei, 461m, Dl. Dumache,
523m, Dl. Bradisu, 525m. Caracteristica

24
 morfologica de baza a acestui sector o reprezinta
abruptul morfotectonic care separa Culmea
Pietricica de glacisul piemontan
La nord de prul Negel, prelungirile
culmii Pietricica sunt mai fragmentate si au
altitudini reduse. Se pot mentiona astfel, dealurile de
pe stnga Trebisului cu aspect ascutit
(Chicera Mare, 501 m) sau rotunjit pna la forma
unor platouri nalte (Dl. Fatului, 386m,
Dl.Samuila, 425m, si Dl. Poiana Mare, 306 m) si
Dealurile Racilei situate ntre Trebis si Negel
(Dl.Slatina -Valea Rea, 390m., Dl.Rpa, 468m ).
Dealurile Capatna si Pietricica sunt o
prelungire, la scara redusa a culmii principale la S de
Negel.
Dealurile de pe stnga culoarului, formate pe
structura monoclinala specifica Podisului
Moldovenesc, au altitudini sub 300 w., pna la Prul
Morii (Dealurile Damienestilor, Dealurile
Negri-Prajesti, Dealul Viei Bogdanesti, 286m) si mai
mare spre S (Dl.Buhoci, Dl. Cucuieti,
400m.). Interfluviile sunt rotunjite, uneori pna la
forma de platouri structurale. n culmea
Cucuieti apar n relief unele vrfuri mai semete. n
ansamblu, versantul stng, are un aspect
cuestiform, mai pregnant n Dealurile Buhoci.

4.2.2. VERSANTII
Prezinta caracteristici diferite n functie de
particularitatile litologice si structurale.
Versantul drept reprezentat prin abruptul si
glacisul culmii principale a Pietricicai, are
aspect concav, aflat n plina evolutie morfogenetica.
In morfologia de amanunt a partii superioare
a glacisului piemontan se distinge un
aliniament de culmi mai joase (Dl.Sohodol,
325m; Dl.Mare, 370 m; Dl. Ghertu,451m;
Dl.Calugara, 492m; Dl.Mosului, 444m; Dl. Movilita,
318m; Dl.Somusca, 40Im) care, uneori,
nchid spre Culmea Pietricica, pe cursurile
superioare sau mijlocii ale unor praie,
microdepresiuni erozive sau tectono-erozive de
contact. Dintre acestea mentionam: Slatina
(tectono-eroziva, cu iviri de ape sarate), Trebis
(eroziva, pe cursul mijlociu al Trebisului),
Osebiti (eroziva pe un afluent al Negelului), Sarata-Bai
(tectono-eroziva, cu iviri de ape sarate,
pe cursul superior al prului Sarata), Baltata
(eroziva, pe cursul superior al prului Valea
Seaca), Cleja de Sus (eroziva, pe prul Cleja).
Eroziunea activa a condus la izolarea unor
dealuri ca martori de eroziune (Dl.Calugara,
Dl. La Movile, Dl. Faraoani, Dl. Somusca). Procesele
geomorfologice actuale sunt deosebit de
active (Padureni, Magura, Cleja, Somusca), uneori pna
la faza de bad-lands (la NV de Sarata).
Partea inferioara a glacisului, cu altitudini
reduse (200-250m), nu prezinta pante
importante si are un aspect terasat. Versantii dealurilor
de la nord de prul Negel au un aspect
convex, uneori bombat, evolund n conditii de glacis
cu o morfogeneza mai putin activa.
Versantul stng al Siretului, cu o denivelare
de 150-250m. fata de lunca este o cuesta
geomorfologica tipica.
Pe afluenti, versantii au altitudini, largimi si
forme diferite, de la aspecte specifice unor

25
munti josi (sub Culmea Pietricica), pna la morfologii
abia schitate (la baza glacisului terasat).

4.2.3. VAILE

Luncile Siretului si Bistritei sunt largi si ocupa,

mpreuna cu interfluviul dintre ele, 55%
din arealul cercetat. Caracteristica morfologica de baza
o reprezinta netezimea lor evidenta, mai
ales n zona de confluenta, unde au o largime de 17
km. Luncile prezinta un complex de 3
terase, cu altitudini relative pna la 5-7 m pe Siret si 4-5
m pe Bistrita, iar contactul cu versantii
se realizeaza prin glacisuri de racord.
Aspectul general al reliefului n prezona de
confluenta a celor doua mari culoare este de
amfiteatru, "depresiunea intracolinara" a Bacaului
fiind modelata n formatiuni predominant
argilo-nisipoase sarmatiene si meotiene iar geneza sa
erozivo-acumulativa, este evidenta. Vaile
ce fragmenteaza Culoarul Siretului, respectiv
Subcarpatii Tazlaului si Colinele Tutovei prezinta
deosebiri importante n profilul lor longitudinal si
transversal. In profil transversal se ntlnesc
vai cu profil simetric ngust, n special cele cu izvoarele
n Pietricica Bacaului, care prezinta
multe rupturi de panta, repezisuri (sugernd fazele
de adncire dupa miscarile de naltare
cuaternare) din cursul superior. In cursul mijlociu si
inferior, profilul devine simetric cu largime
mai mare.
Putem mentiona vai cu profil evident asimetric:
Culoarul Siretului, n sectorul mijlociu
si valea Bistritei - pe cursul inferior. In Colinele
Tutovei, afluentii de pe versantul stng al
Siretului au vai subsecvente, asimetrice cu caracter
structural dar nu lipsesc nici cele simetrice,
largi, la confluenta cu culoarul.
Profilele longitudinale, asemanatoare pentru
afluentii de ordinul I si II, prezinta o panta
mare n cursul superior: V. Seaca - 41% , Crligati - 40
/ , Slatina - 38 %o, Cleja - 32/ , V.
0 00
00
Mare - 28 / , p. Mora - 27/ .
00 00
In sectoarele mijlocii si inferioare se remarca
reducerea treptata a valorii pantelor.
In concluzie putem afirma ca versantii
au o varietate de forme, consecinta a
complexitatii factorilor care au contribuit la evolutia lor
si se pot grupa n trei categorii:
Cea mai mare raspndire o au versantii cu treimea
superioara convexa, treimea mijlocie
aproape rectilinie sau usor concava, cu trecere
lina spre luncile Siretului si Bistritei. Se
ntlnesc la toti afluentii lor de ordinul I si II.
Urmeaza versantii cu treimea superioara abrupta,
pna la verticala, iar treimea mijlocie si
inferioara concava, specifici zonelor de confluenta ale
afluentilor cu Siretul si Bistrita si terasele
larg dezvoltate. Abruptul mare din treimea superioara a
versantului e dat de grosimea mare a
luturilor si a depozitelor loessoide de terasa. Pondere
mai mica, cu corespondenta n culmea
Pietricica Bacaului o au versantii cu forme aproape
rectilinii, pe toata lungimea lor, cu pante >
45. In functie de petrografie se pot ntlni si forme
intermediare de versanti, cu caracter local.

26
4.3. MORFOMETRIA

4.3.1. HIPSOMETRIA

n cadrul culoarului Siret-Bistrita, municipiul

Bacau ocupa o pozitie altitudinala de
153m. La nivelul ntregului areal cercetat, treptele
hipometrice se prezinta mai complex, cu
diferentieri importante ntre versanti sau ntre acestia si
lunci. Aceste particularitati locale au
fost luate n considerare la ntocmirea hartii
hipsometrice.
Cea mai mare parte a teritoriului, respectiv
luncile Siretului si Bistritei, cu o suprafata de
255 km (42,8%din total) se ncadreaza n treptele
hipsometrice joase (125-150 m si 150- 2
170m). Tot n aceasta categorie am inclus
prelungirea sudica a interfluviului Siret-Bistrita
(treapta de 170-200m) cu o pondere areala de 30 km -
5,1% si partea joasa a glacisului terasat 2
(40 km - 6,7%). Rezulta ca pna la izohipsa de 200 m
se include peste 50 % din teritoriul 2
analizat (325 km - 54,6%). 2
In categoria treptelor hipsometrice mijlociii
(200-400m) sunt cuprinse partea superioara
a glacisului Pietricicai (treptele de 200-250 m si 250-
300 m ), cu o suprafata de 63 km (10,6%) si 2
versantul stng al Siretului (patru trepte cuprinse ntre
200-400 m) a carui suprafata este de 72
km (12,l % din teritoriu). 2
Abruptul culmii Pietricica, cu o suprafata de
135 km (22,7%) a fost ncadrat n categoria 2
treptelor hipsometrice nalte (peste 400 m). In
acest areal trebuie mentionat faptul ca,
altitudinile mai mari de 400 m ocupa 14,8% (88 km ),
cele de peste 500 m detin 8,8% (52 km ), 2
2
iar cele superioare cotei de 600 m reprezinta 1,2 % (7
km ). 2

4.3.2. FRAGMENTAREA RELIEFULUI

 In functie de conditiile locale de modelare
naturala si antropic, fragmentarea reliefului
prezinta o gama mare de valori ca densitate si energie,
de la caracteristici specifice muntilor josi
(Culmea Pietricica) la cele ale terenurilor
cvasiorizontale(luncile Siretului si Bistritei).

4.3.2.1. DENSITATEA FRAGMENTARII

Densitatea fragmentarii a fost analizata att

prin luarea n considerare a cursurilor de
apa permanente si semipermanente (fragmentare
majora) ct si prin valorificarea ntregii retele
de vai (fragmentare minora). In ansamblu, marimea
densitatii fragmentarii este influentata de
existenta glacisului piemontan caracterizat prin pierderi
de apa n substrat, fapt ce face ca unele
ruri destul de mari ca bazine hidrografice sa prezinte
caractere de intermitenta (Bahna, Valea
Seaca, Valea Mare) iar celelalte Negel, Cleja , sa aiba
un caracter de torentialitate evidenta.
Valorile densitatii fragmentarii majore pot fi
ncadrate ntre 0 si 3 km/km , dar prezinta 2

27
numeroase variatii locale. n lunca Siretului, mai ales
n aval de Bacau, precum si n partea
inferioara a glacisului valorile sunt de numai 0-0,5km/
km si se ntlnesc areale cu 0 km/ km . 2
2
In lunca Bistritei densitatile sunt mai mari (0,5-l,5km/
km ) datorita despletirii n brate a albiei 2
minore. Aceste densitati sunt influentate n mare parte
de existenta acumularilor, care ocupa
sectoarele cele mai semnificative din acest punct de
vedere.
Pe abruptul principal al Culmii Pietricica si
n partea nalta a glacisului piemontan
densitatea fragmentarii majore a reliefului este cuprinsa
ntre 1 si 2 km/ km , cu valori mai mari 2
n bazinul Trebisului si la baza acestui abrupt. Cele mai
mari densitati se ntlnesc n Culmea
Pietricica, la sud de prul Negel (pna la 3 km/ km ). 2
n privinta densitatii fragmentarii minore
valorile sunt n general mai mari, iar
repartitia
lor teritoriala este conditionata de aceeasi factori. In
Culmea Pietricica aceste densitati ating
local 4,5 km/ km , iar n restul ramei nalte din vest
variaza de la 2-4km/ km (n bazinul 2
2
Trebisului) pna la 1,5-2,5 km/ km (n bazinele Bahna
si Cleja). 2
Local, pe cursurile mijlocii ale rurilor situate
n glacisul piemontan pot fi ntlnite valori
mari (3-3,5km/ km ) pe suprafetele afectate de un grad
mare de torentialitate rezultat n urma 2
despaduririlor. De asemenea, pe fruntile mai
abrupte ale unor terase, intens ravenate,
fragmentarile sunt de 3-4 km/ km (Talpa, Sarata, Gh.
Doja). 2
Pe versantul stng al Siretului
fragmentarea minora are valori reduse
din cauza
cantitatilor mai mici de precipitatii, a rocilor moi si a
altitudinilor joase. Indicii depasesc l,5km/
km pe versantii cuestiformi si pe fruntile abrupte ale
unor terase si scad pna la 0,2- 0,5 km/ km 2
2
pe interfluviile domoale si fragmentele de suprafete
structurale.
In lunca Siret- Bistrita si pe podurile teraselor
inferioare densitatea fragmentarii minore
este situata sub 0,5 km/ km datorita caracterului lor de
cvasiorizontalitate evidenta. 2

4.3.2.2. ENERGIA DE RELIEF

Energia de relief a fost determinata lund ca

baza de referinta talvegurile cursurilor de
apa si se ncadreaza ntr-o gama foarte variata de valori.
Daca am raporta cotele interfluviilor la
nivelul de baza general al zonei, albia Siretului, s-ar
obtine valori mai mari, dar noi consideram
ca rolul principal n modelarea pe suprafete mici l au
bazele de eroziune strict locale. Nivelul de
baza general conditioneaza directiile de evolutie n
ansamblul lor.
Valorile energiei de relief cresc de la partea
centrala a culoarului depresionar catre partile
superioare ale versantilor, iar n cazul celui drept, de la
nord catre sud..
Pe acest cadru general apar diferentieri locale
impuse de particularitatile formelor de
relief: abruptul tectonic al Pietricicai si unele
frunti de terasa puternic nclinate (n sensul
cresterii valorilor) sau interfluviile domoale din
dealurile Trebesului, platourile structurale din
Colinele Tutovei, podurile extinse ale unor terase
inferioare si glacisul terasat (n sensul
diminuarii acestora).

28
 Energiile de relief reduse, sub l0 m, predomina
n luncile Siretului si Bistritei (25,1%)
din suprafata teritoriului. n procente semnificative se
ntlnesc pe interfluviul Siret-Bistrita
(1,5%) si n Colinele Tutovei (1,5%).
Tot n categoria energiilor mici de relief
includem si treptele cuprinse ntre 10 si 40m,
dar le separam de cele anterioare pentru a scoate mai
bine n evidenta ponderea mare a luncilor n
depresiunea intracolinara a Bacaului. Acestea sunt
reprezentative petru contactul luncilor cu
interfluviul Siret- Bistrita sau cu versantii (10,4%),
unele interfluvii (2%), partea inferioara a
glacisului terasat (2%) si Colinele Tutovei (2,6%) si
detin o pondere de 17%. mpreuna cu
treptele mai mici de 10 m, ocupa 42,1% din suprafata.
Energii de relief cu valori mijlocii (40-
100 m) apar, n proportii diferite, n toate
subunitatile geomorfologice, cu exceptia versantului de
est al Culmii Pietricica. Acestea detin o
pondere totala de 16.5% (7% n glacis, 7,0 % n culoar
si 2,4% n Colinele Tutovei).
Valorile mari ale energiei de relief (100-200m)
prezinta o repartitie generala, dar foarte
inegala n cadrul zonei. In cazul luncilor si a
interfluviului Siret-Bistrita energii de relief din
aceasta categorie, se ntlnesc local, la contactul cu
versantii abrupti (Lilieci, Bazga) si detin,
mpreuna 3,9%. n Colinele Tutovei, glacisul piemontan
si Culmea Pietricica ponderea este mai
mare (30,5%) din care 18,3% n Pietricica.
Energii de relief foarte mari (peste 200 m) se
constata numai n Culmea Pietricica. Ele
detin 3,6% din suprafata analizata si se suprapun peste
abruptul tectonic dintre axul culmii si
partea superioara a glacisului piemontan.
Daca analizam energia reliefului n functie de
particularitatile strict locale, dar raportndu-ne la
aspectul general al reliefului, (de depresiune
intracolinara) , mai putem evidentia si o alta
caracteristica a zonei. Astfel, priviti din lunca Siretului
att versantul drept ct si cel stng se
prezinta ca abrupturi evidente cu energii de relief mari,
care astfel raportate, pot atinge 600 m,
respectiv 275 m. Aceasta prima impresie este nsa
voalata de faptul ca att Culmea Pietricica ct
si Culmea Cucuieti trimit catre albia Siretului
prelungiri tot mai joase care se termina cu unele
abrupturi la nivelul inferior al glacisului terasat sau al
luncii.

4.3.2.3. PANTELE

Pornind de la seminficatia geomorfologica si

practica a nclinarii terenurilor, pentru
elaborarea hartii pantelor am urmarit n general
grupele stabilite de Comisia de Cercetare
Geomorfologica pentru harta geomorfologica a
Europei.
Principalele valori limita ale declivitatilor sunt:
- < 2 - limita pna la care nu se desfasoara
procese de eroziune, ravenare, alunecare.
Terenurile sunt cele mai propice pentru asezari,
culturi agricole mecanizate, transporturi
rutiere si feroviare;
2. 5 _ se evidentiaza procese slabe de spalare si
alunecari vechi, n faza de stingere;
5 -15 - terenurile sunt mediu si puternic
nclinate, pot fi afectate de alunecari active si -

29
 cornise mari de desprindere, trepte si monticoli
complet detasati, eroziuni intense areolare si
torentiale. Amplasarea de obiective locuinte, cai
de comunicatie, precum si lucrarile de
mecanizare a agriculturii se executa mai greu. n
cadrul acestei clase distingem cteva limite
cu semnificatii practice precise;
- 7 - limita pna la care se lucreaza cu combine;
8 - limita de la care se ncepe spalarea profilului
de sol, iar tractoarele se pot utiliza cu greu;
12 - 15 - terenurile devin aproape inaccesibile
pentru constructii.
Din analiza hartii pantelor (tab.1) rezulta o mare
extindere a suprafetelor orizontale sau slab
nclinate (sub 2,0) n luncile Siretului, Bistritei, pe
podurile unor terase inferioare si o mare
diversitate de valori pe versanti. Teritoriile orizontale se
caracterizeaza prin lipsa evenimentelor
geomorfologice evidente, cu exceptia unor coluvionari
(n glacisurile de racord cu versantii sau
cu terasele superioare) si a unor procese de albie n
lungul cursurilor de apa care le traverseaza.
Terasele inferioare extinse, cu aspect orizontal se
dezvolta mai ales pe dreapta Siretului si
Bistritei si au altitudini de 8-12 m (n partea centrala si
de vest a municipiului Bacau), 15-20 m
(la Bacau, Nicolae Balcescu si Cleja) si 35-40 m (pe
interfluviul Siret-Bistrita, la Bacau, Nicolae
Balcescu, Galbeni, Cleja).
n total pantele mai mici de 2 ocupa 321 km
(53,8%) din teritoriul studiat. 2
n tabelul anexat hartii (tab.nr.2) aceasta clasa de
pante a fost defalcata n doua categorii (0-1
si 1-2). Se poate constata ca terenurile practic
orizontale (cu pante < 1) detin 42,9 % din total.
Clasa de pante cuprinsa intre 2-5, respectiv
terenurile cu nclinare medie ocupa glacisurile
de racord (mai dezvoltate la Negri, Prajesti, Traian,
Buhoci - pe stnga Siretului, o parte din
interfluviul Siret-Bistrita, partea inferioara a glacisului
Pietricicai- ntre Magura si Cleja, terasele
mijlocii si superioare ale Siretului precum si unele
interfluvii mai largi, (dealurile dintre Trebis si
Bistrita, dealurile de pe snga Siretului) ce ocupa 10,7
% din teritoriu. Pe terenurile cu nclinare
medie procesele geomorfologice actuale sunt n
stadii incipiente, predominnd spalarile de
intensitate slaba. n cazul glacisurilor aceste procese se
pot accentua la limita cu versantii sau pe
terasele care sunt traversate de praie si torenti.
n general terenurile cu pante mici, cu exceptia celor
de pe platourile nalte, sunt despadurite.
Pe aceste areale s-au asezat vetrele multor localitati,
principale cai de comunicatie si se practica
agricultura n conditii bune.
Clasele de pante de 5-10 de 10 -15 sunt
caracteristice zonelor de racord ale versantilor cu
baza sau cu interfluviile si unor frunti de terasa
mai abrupte. Ocupa, mpreuna, 16% din
suprafata de care ne ocupam si sunt n mare parte
despadurite.
Arealele cele mai extinse cu pante despadurite, se
ntlnesc n: Dealurile Bogdanestilor, glacisul
de racord Tamasi - Gioseni, dealurile joase de la
Margineni, Sohodol, Magura, glacisul piemontan
Calugara, Faraoani, Cleja, Somusca si n special pe
unele frunti abrupte de terasa: 8-12m (Cornisa
Bistritei), 15-20 m (N.Balcescu si Cleja), 35-40 m
(Dealul Piscului, Cartier Aviatori). In rest
terenurile cu nclinare mare sunt mpadurite.

30
 Panta de 15 reprezinta o limita n morfodinamica
actuala cu implicatii practice deosebite. Pe
terenurile cu pante mai mari mecanizarea
agriculturii sau ocuparea cu asezari si cai de
comunicatie se fac anevoios si foarte rar.
Pantele mai mari de 15 au fost grupate n trei clase: -
15-25, moderat abrupte (11,2%); -25-35,
abrupte (6,5%); -peste 35, foarte abrupte si extrem de
abrupte (2,8%).
Astfel de pante se ntlnesc pe versantii abrupti n rama
deluroasa nalta a Culoarului Siretului, cu
precadere pe abruptul morfotectonic al Pietricicai.
Aproape toate aceste areale sunt mpadurite,
dar chiar n aceste conditii procesele de versant sunt
uneori foarte active (alunecari, eroziuni
torentiale, surpari, creep, sufoziune).

Tabel nr.1 Repartitia claselor

de pante pe teritoriul
municipiului
Bacau si
mpreujurimilor
sale

Clasele d e pante/ 0-l l-2 2-5 5-10 10-15 15-25 25-35

35 Total
Unitati c e relief

Siret km 172 - - - - - - - 172 Culoarul 2

Siret-
% 28.9 - - - - - - - 28.9

85 - - - - - - - 85 Bistrita
km 2

% 14.0 - - - - - - - 14.0
km - 19 8.3 1.5 - 0.5 0.4 0.3 30 Interfluviul 2

Siret
% - 3.1 1.3 0.2 - 0.09 0.07 0.05 5

Glacisul km - 47 26 21 4 3 2 - 103 2
terasat
 % - 7.8 4.3 3.5 0.7 0.6 0.4 - 17.3

Imea km - - 12 20 22 45 24 j 12 135 2
Pietricica
% - - 2.1 3.5 3.7 7.6 4.0 2.0 22.9

Colinele km - - 18 17 9 17 7 4 72 2
Tutovei
% - - 3 2.8 1.6 2.8 1.0 0.8 12.0

Total km 255 66 64.3 59.5 35 65.5 33.4 16.3 595 2

% 42.9 10.9 10.7 10.0 6.0 11.15 5.5 2.85 100

O imagine cocludenta asupra declivitatilor din

zona obtinem si prin prezentarea pantelor
profilelor longitudinale ale cursurilor de apa mici,
afluenti ai Siretului si Bistritei.

Tabel nr.2 Pantele unor

cursuri de apa mici din
mprejurimile
Bacaul
ui

31
 Nr.crt. Cursul de apa Panta Caracteristicile
morfologice ale traseelor
%o
1 Rpas 11.0 Dreneaza nseuarea dintre Colinele Balusesti si
Damienesti

2 Mora (total) 9.0 Dreneaza versantul sud-vestic al Dl.

Bogdanesti
3 Mora(curs sup.) 27.0
Idem
4 Recea 29.0 Este afluent al prului Mora n cursul superior
5 Bogdanesti 16.0 Dreneaza versantul sudic al Dl. Bogdanesti
6 Precista 8.0 Dreneaza versantul drept al Culoarului
7 Beresti 11.0 Idem
8 Ulm 15.0 Dreneaza versantul de sud-vest al Dl. CucuietI
9 Racova 17.0 Idem
10 Tamasi 8.0 Idem, dar ntr-o zona mai coborta;
11 Bahna 19.0 Dreneaza glacisul piemontan -
12 V. Seaca 41.0 Dreneaza abruptul Pietricicai si glacisul
13 V. Mare 28.0 Idem
14 Cleja 32.0 Idem
15 Racatau 3.0 Dreneaza depresiunea Parincea
16 V. Lunga 28.0 Dreneaza versantul sudic al Dl. Somusca
17 Trebis 8.0 Dreneaza Depresiunea Trebis
18 Slatina 38.0 Dreneaza Dl. Slatina, subcarpatic
19 Crligati 40.0 Dreneaza Dl. Pietricica si Secatura
20 Negel 18.0 Dreneaza Culmea Pietricica si nseuarea din
partea central
nordica.

4.3.2.4. EXPOZITIA VERSANTILOR

Culoarul Siretului are o orientare generala NNV-SSE,

iar prelungirea sa pe culoarul inferior al
Bistritei, NV-SE. Aceeasi orientare o au si culmile
principale ale Pietricicai si Colinelor Tutovei,
fapt ce conduce la situatia ca versantii stngi ai acestor
vai au o orientare predominant sud-sud-
vestica, n timp ce versantii drepti sunt orientati n
ansamblu spre est-nord-est. Afluentii mici din
zona sectioneaza acesti versanti n culmi si interfluvii cu
orientari foarte diferite, complicate, la
rndul lor, de afluenti si mai mici, de ordinele II, III, IV.
Astfel rezulta o varietate foarte mare a
expozitiilor suprafetelor de teren din teritoriul studiat.
Orientarea diferita a reliefului, prezinta o
mare importanta pentru definirea conditiilor
microclimatice si de poluare locala. Suprafetele
cu expunere general sudica (SE-S-SV) se
ncalzesc mai rapid, au loc convectii si advectii locale
pe fondul circulatiei generale, care produc
si o disipare a eventualelor noxe aflate n aer,
diminund frecventa producerii inversiunilor
termice n microdepresiuni, care au impact negativ
prin producerea brumelor sau mentinerea
poluarii.
Radiatia solara este influentata de orientarile locale ale
reliefului si de diferentele de altitudine
care permit formarea cetei pe terenurile mai joase. Este
interesanta evolutia termica diurna pe
pante cu orientari diferite. Astfel pe suprafetele cu
expunere estica, ncalzirea maxima are loc

32
dimineata, n timp ce pe cele vestice acest lucru se
realizeaza dupa amiaza. Pe versantii sudici
temperatura cea mai scazuta se nregistreaza nainte de
rasaritul soarelui, crescnd n timpul zilei,
n timp ce pe cei nordici valorile ramn scazute,
formndu-se reale contraste termice. Cnd razele
soarelui ating versantul umbrit, temperatura creste, iar
diferentele mari nregistrate pna acum se
atenueaza.
Un rol important l prezinta orientarea
versantilor (n raport cu altitudinea reliefului), n
distribuirea locala a cantitatilor de precipitatii si a
intensitatii acestora, cu efecte reale si majore
n desfasurarea proceselor de modelare. n practica
hidrometeorologica astfel de situatii sunt
numeroase. Un exemplu concludent l poate
constitui repartitia teritoriala n zona a
precipitatiilor premergatoare viiturii catastrofale din
28-31 iulie 1991.

4.4. POTENTIALUL MORFODINAMIC

Valoarea practica a cercetarii geomorfologice n

plan local se poate pune n evidenta
prin analiza raporturilor complexe dintre
particularitatile geologice, morfologice ale arealului si
modul de comportare n conditiile impactului agentilor
modelatori externi, omului i revine un
rol tot mai important. Se poate constata ca activitatile
de valorificare agricola si industriala a
terenurilor impun o cunoastere buna a potentialului
morfodinamic, si fiecare program elaborat n
acest sens trebuie sa fie fundamentat pe o baza concreta
de geomorfologie aplicata.

4.5. TIPURI GENETICE DE RELIEF

4.5.1. RELIEFUL FLUVIATIL SI

FLUVIODENUDATIONAL
 Fizionomia actuala a reliefului este rezultatul
evolutiei n timp a retelei hidrografice
influentata de particularitatile litologice si tectonice.
Relieful fluviatil este reprezentat prin forme
majore si medii (lunci, terase, versanti, etc),
si microfoane (albii, meandre, grinduri, despletiri,
ostroave, renii, belciuge, albii parasite,frunti
de terasa), completate cu altele provenite din
procesele de denudare (ablatii, torenti) sau
gravitationale (alunecari, surpari, prabusiri, tasari).

4.5.1.1. ALBII MINORE SI LUNCI

Albiile minore si luncile ocupa 55% din

teritoriu deoarece Siretul si Bistrita sunt ruri
mari, cu suprafete de bazin aferent de 12000 km ,
respectiv 7000 km . Ca urmare albiile minore 2 2

au latimi de 50-100 m, cu procese geomorfologice

(eroziune, transport, acumulare) foarte active
si cu intensitati diferite. Luncile Siretului si
Bistritei sunt largi, prezentnd un aspect
cvasiorizontal, de adevarate cmpii acumulative.
Orizontalitatea este aparenta, pe cuprinsul
ei existnd microforme de relief clar
denivelate: albii minore meandrate sau despletite,
meandre si brate vechi, grinduri, diferite

33
microforme pozitive sau negative, terase de lunca. La
contactul cu versantii se ntind, ca o fsie
mai mult sau putin nclinata, glacisurile coluvio-
proluviale continui dar foarte fragmentate.
In fizionomia de amanunt a celor doua albii
minore apar evidente deosebiri n peisaj.
Pentru lunca Siretului din amonte de confluenta
cu Bistrita sunt caracteristice meandrele
(Hrlesti, Oniscani, Dragesti, Traian) iar pe lunca
inferioara a Bistritei se poate observa un
aspect de cmpie piemontana tipica, n care
predomina despletirile. n aval de confluenta cu
Bistrita, Siretul are usoare tendinte de despletire ca
urmare a unor pante mai mari si a unui
transport de aluviuni grosiere aduse de Bistrita. Aceasta
situatie se refera la conditiile existente
preamenajarii Bistritei. n prezent caracteristicile
naturale ale luncilor Bistritei si Siretului din
aval de Bacau sunt modificate n mod radical de
interventiile antropice.
Lunca Siretului are, la Damienesti, o latime de
peste 7 km care se mentine pna la
confluenta cu prul Precista. n dreapta Dealului
Piscului, la Bacau, se observa o ngustare cu
2-2,5 km. In aval, n prezona de confluenta, luncile
Siretului si Bistritei devin comune, astfel ca
ntre Bijghir si Luizi Clugara latimea totala trece de 10
km.
Lunca Bistritei aval de Grleni, prezinta latimi de
3-4 km si are un aspect terasat. Dupa I.
Donisa
( 1968 ) terasele de lunca ale Bistritei au
altitudini relative de 0.5-1 m, 1-2 m si 2-4 m .
Consideram ca si terasa de 5-7 m (de fapt terasa
de 2-4 m ,-? coluvionat n zona de
debusare a Trebisului si Negelului ) prin netezimea
ei evidenta, apartine tot luncii.
Latimea maxima a luncii Siretului se
afla n zona municipiului Bacau, n dreptul
confluentei cu Trebisul. n partea de sud a Bacaului are
loc o ngustare evidenta (pn
la 4-5 km), mentinndu-se pn la "poarta Racatau
- Racaciuni", unde cineritele vulcanice
meotiene rezistente s-au impus n relief prin pastrarea
unor promontorii laterale, lunca prezentnd
o ngustare evidenta de numai 2 km latime.
In cadrul luncii, rul Siret curge sub versantul
stng, avnd maluri nalte si abrupte (la
Dmienesti, Brad si Traian). In apropiere de Bacau,
respectiv de la podul rutier Holt, rul Siret se
deplaseaza usor spre axul luncii proprii, dar confluenta
cu Bistrita l abate din nou sub versantul
stng. Pna la Racaciuni, rul Siret curge mai mult sau
mai putin aproape de acest versant. Spre
aval de "poarta Racatau-Racaciuni" se termina
prelungirile sudice ale Culmilor Cucuieti si
Rctu, ntre care prul Racatau a sculptat, pe cursul
strict inferior o vale larga (n prezent un
golf al lacului Racaciuni).
Terasele de lunca ale Siretului apartin (dupa I.
Donis si I. Hrjoab, 1974) fie treptei
joase (0.5-1 m, 1,5-2 m, 3-4 m) fie celei nalte (5-7 m),
aceasta din urma fiind naltata prin
parazitarea catre ttna a terasei de 3-4 m cu coluvii si
proluvii. Limitele luncii cu versantii se
prezinta diferit de la un sector la altul, functie de
fragmentarea acestora si departarea albiei
minore de baza lor. Astfel n cazul luncii Siretului,
terasa de 5-7 m de pe dreapta vine n contact
direct cu cea de 35 - 40 m de la Filipesti pn la
Beresti - Bistrita. In aval, la ngustarea
Dumbrava-Saucesti, contactul este estompat de depuneri
coluviale, devenind abrupt n dreptul

34
Dealului Piscului, la Bacau .
Pe Bistrita, aval de Grleni, versantii se prezinta total
diferiti desi ambii sunt relativ nalti (cel
drept este de tip subcarpatic). Pe stnga, la Izvoare (n
amonte de limita arealului studiat) rul
curge chiar pe sub abruptul terasei de 110-120 m, cu un
glacis de racord foarte redus, iar la Itesti,
direct sub abrupturile teraselor de 80-90m si 35-40 m
pna la Dealul Piscului.
Pna la Bacau, pe dreapta, contactul luncii
Bistrtei cu versantul se face tot prin abrupturi,
neexistnd terase mai nalte pastrate n relief. Aici,
versantul este mai lin si mpadurit, nu lipsit de
vegetatie ca la Itesti. n aval de Lespezi contactul se face
sub forma unui glacis tot mai larg catre
Margineni, cu terenuri cultivate sau asezari.
Intre Traian si Buhoci contactul luncii Siretului cu
versantul stng este un glacis larg care, spre
sud se ngusteaza pna la un simplu racord.
Versantul este afectat de alunecari (Furnicari,
Chetris, Tamasi, Geoseni, Bazga-Poarta
Racataului). Pe dreapta, dupa largirea din glacisul
Trebisului si Negelului, ncepnd cu cartierul Aeroport,
contactul luncii se face prin glacisuri de
racord foarte nguste, cu fruntile teraselor mai nalte
sau mai joase, aflate n diferite stadii de
pastrare (8-12 m,15-20m, 35-40 m).

4.5.1.2. TERASELE

Terasele Siretului si Bistritei sunt bine pastrate (cu

exceptia celor superioare) dar repartitia lor
este totusi inegala n raport cu versantii si interfluviile.
Bine pastrate sunt terasele cu altitudini
relative mai mici de 100 m. Caractenzndu-le succint,
terasele celor doua ruri mari se prezinta
astfel:
a ) Terasele Siretului
Terasa de 200 m. n valea Siretului din
aceasta terasa se pastreaza fragmente
 reduse -
n Dealul Izvoarele (NE de Racova), la NV de Sarata, pe
prul Valea Seaca si la V de satele
Buchila, Valea Mare si Faraoani.

35
 Terasele de 15-20 m si 35-40 m de pe
dreapta Siretului la Gh. Doja

Terasa de 160-17Om se ntlneste tot fragmentar la

vest de Margineni (n dealurile Secatura si
Sohodol), la Luizi-Calugara, Sarata, Dealu Nou, Valea
Seaca, Gheorghe Doja, pe stnga prul ui
Cleja. La Sohodol se prezinta ca un platou nclinat, care
domina net terasa mai joasa (110-120
m). Apare probabil si la Itesti, unde altitudinea sa
relativa este de 135-145 m. Explicatia
diferentei de nivel ar consta n faptul ca la Sohodor,
aceasta terasa, fiind mai aproape de culmea
Pietricici a fost antrenata mai mult n miscarile de
naltare cuaternare. In plus, aici terasa se afla
mai aproape de propria sa ttna (I. Donis, I.
Hrjoab, 1974). De altfel si alte terase mai joase
(110-120 m, 70-90 m) au altitudini usor diferite la nord
si la sud de Bacau.
H. Grozescu (1918), identifica aceasta terasa la
Sohodor si Hemeiusi, avnd o altitudine
de 160-180 m, considernd-o de vrsta Ievantin-
cuaternar. La rndul sau M. David (1932) crede
ca acest nivel reprezinta resturi ale platformei
inferioare de eroziune, de vrsta pliocen
superioara.
Intr-un profil de la Padureni (fig. nr. 16
 a).aceasta terasa se compune din: gresii si
nisipuri
sarmatiene, nclinate si retezate, n baza; 3 m prundisuri
cu elemente de flis, cristalin si eruptiv; 1
m nisip cuartos vnat si nisip lutos; 0,5 m argile galbene
si vinete; 3-4 m luturi galbene si brune;
-Terasa de 135-140 m este mai bine
reprezentata n cartierul de sud al Bacaului
la
s
Izvoarele, Gheorghe Doja, pe interfluviul Siret-
Mocanu sub forma unui platou cu altitudinea de
365 m (145 m fata de Siret). Prundisurile de aici contin
si flis din Pietricica.
- Terasa de 110-120 m se ntlneste fragmentar la
nord de Magura (ntre Hemeiusi si
Secatura), la Luizi Calugara (pe aceasta terasa este
amplasata catedrala), pe vaile praielor Sarata,
Baltata si Valea Seaca, precum si la periferia platoului
din vest de Gheorghe Doja.
M. David (1932) descrie aceasta terasa n Dealul
Ursului (la S de Trebis) ca fiind un platou cu

36
altitudine realtiv diferita fata de Bistrita (115 m) si
Siret (123m).
Terasa de 70-90 m este bine reprezentata la
nord de Bacau, pe interfluviul Siret-Bistrita, -
la Itesti, Dumbrava, Filipesti, prezentnd un pod neted,
nclinat spre Siret. In aval de Bacau apare
fragmentar: -pe prul Sarata (Osebiti-Mgura), - pe
stnga prului Baltata (cu un pod larg), - pe
dreapta prului Valea Seaca, la SE de Faraoani si foarte
clar la Gheorghe Doja.
Terasa de 50-60 m . Intre Galbeni-

Filipesti-Itesti este bine evidentiata fata de

cea -
imediat inferioara, pe care o domina cu un abrupt clar
de 10 m. La sud-vest de Bacau, exista
fragmente lnga Nicolae Balcescu (Dl. Dumbrava si Dl.
Calciului) superioare terasei de 35 - 45
m. Spre aval acest abrupt se reduce treptat.
 Terasa Aeroport (35-40 m) de
pe dreapta Siretului

-Terasa de 35-40 m, cu un pod neted si larg,

este bine reprezentata pe interfluviul Siret -
Bistrita pe care nainteaza pna la Vrful Piscului si n
aval de Bacau pna la Valea Mare. Podul
atinge latimi de 3 km (Terasa Aeroportului) fiind
fragmentat de afluentii praielor Bahna si
Sarata. In aval de Nicolae Balcescu se ngusteaza brusc
si dispare, locul sau fiind luat de terasa
inferioara.
Dupa I. Donisa ( 1968), fig. nr. 16b, alcatuirea
acestei terase la Capu Piscului se prezinta
astfel: depozite chersoniene n baza ; prundisuri ; un
orizont de nisip grosier, brun roscat cu
pietrisuri diseminate; cuvertura luto- nisipoasa. Se
poate observa ca aceasta structura reprezinta
un vechi aluviu de lunca.
In Dealul Bacaului si Dealul Izvoare, unde
terasa de 35 - 40 m are latime maxima, ntr-o
37
deschidere de la Nicolae Balcescu, n profil, observam:
n baza, argile vinete chersoniene; 5 - 7 m
pietrisuri, cu un orizont ruginiu la partea superioara;
0.2 m nisip lentiliform; 0.8- 1 m nisip
grosier; 8 - 10 m luturi. Ca vrsta, se considera ca
detasarea sa s-a facut n Mindel - Riss.
Terasa de 15-20 m. Este bine pastrata aval de
Bacau, ntre Nicolae Balcescu si Cleja, -
unde podul sau atinge 2 km latime. La Bacau si la sud
de Cleja apare numai local, ca o fsie cu
latimi reduse. Prezinta o nclinare usoara catre Siret,
iar contactul cu lunca se face printr-un
abrupt de 6 - 8 m. Aceasta terasa se ntlneste
fragmentar si pe stnga Siretului la Traian
(confluenta cu prul Morii), Furnicari, Tamasi, avnd

latimi reduse.
Terasa de 8-12 m. Prezinta o situatie
aparte deoarece prundisurile din baza sa
sunt -
comune cu cele ale terasei nalte de lunca. Este
prezenta n partea centrala si de vest a
municipiului Bacau, pe conul aluvio-proluvial
plat al Trebisului si Negelulu
Aluvionrile din baza apartin Siretului si Bistritei n
zona vechii confluente situata n amonte de
cea actuala.

Procese torentiale pe fruntea terasei de

35-40 de pe dreapta Siretului

b ) Terasele Bistritei
In culoarul propriu-zis al Bistritei, aval de
Grleni, dupa I. Donisa (1968), se ntlnesc
fragmente cu diferite extinderi ale teraselor, n
succesiuni incomplete.
Terasa de 165-180 m. Fragmente reduse ale
acestei terase se gasesc la obrsia prului -
Valea Rea si n Dl. Poiana Mare - Margineni.
Terasa de 125-130 m apare sub forma unui
petec redus n Dl. Poiana Mare, dominat de -
abruptul terasei de 165 - 180 m,
Terasa de 100-110 m, cu o extindere
semnificativa pe stnga Bistritei. In Dl. IIiesi
(n -
38
afara sectorului studiat), se continua spre est,printr-o
usoara coborre, cu terasa de 80 - 90 m din
Dl. Soldati, la limita de NV a acestui sector. Cele doua
terase formeaza un platou lung de 2 km si
lat de 500 m.
Terasa de 80-90 m. Exceptnd sectorul din
Dl. Soldati, se mai ntlneste n dreapta -
Bistritei, pe interfluviul Trebis - Negel. Pe stnga
Bistritei se racordeaza cu terasa Siretului de 70
- 90 m. La Margineni (Barati) terasa este situata la o
altitudine relativa de 83 m fata de Bistrita si
90 m fata de Siret. Intr-o deschidere n fruntea sa se
observa urmatoarea succesiune litologica:

argile si marne chersoniene la baza; 3-4 m prundisuri

cu elemente de gresii, cuartite, granite,
calcare mezozoice, andezite, bine rulate si cimentate;
15 m luturi, putnd atinge la Bacau 20 m
grosime.
-Terasa de 35-40 m. La Dumbrava-Itesti se
prezinta ca o prelungire a celei de 80 - 90 m,
care se continua, pe stnga Bistritei, pna n
Dl. Piscului, reprezentnd partea dreapta a
interfluviului Siret-Bistrita.
 Potentialul erozional pe fruntea
terasei de 35-40 m de pe stnga
Siretului(Lacul
Racaciun)

-Terasa de 8-12 m. Are forma alungita si

ngusta, extinzndu-se din apropierea garii pna
la intersectia strazilor Republicii cu Narciselor, pe care
este amplasat centrul municipiului Bacau
si cea mai mare parte din teritoriul intravilanului:
cartierele Cornisa I si II. n sud- estul
teritoriului are o treapta superioara prelungita spre
Nicolae Balcescu. Alcatuirea petrografica este
asemanatoare teraselor inferioare: prundisuri care
uneori coboara sub talveg.
-Terasa de 5-7 m. Apare n sud- estul
teritoriului, mai slab reprezentata cu latimi de
400
m, alcatuita n ntregime din prundisuri peste care s-au
suprapus luturi mijlocii. Fruntea de terasa
39
dinspre Saucesti domina terasa de lunca de la
Serbanesti cu o panta abrupta de 50%, cu expozitie
vestica si drenaj extern rapid, propusa pentru a fi
plantata cu arbusti.Treapta pe care este asezata
partea centrala a municipiului, are o alcatuire
deosebita net de terasele Bistritei, fiind doar o
treapta taiata n fruntea conurilor de dejectie si a

glacisului Trebis-Negel (cartierul Cmpu Postei,

Mioritei si estul cartierului CFR). Pe fruntea abrupta a
acestei trepte apar luturi ce se suprapun pe
pnza de prundisuri comuna cu cea a treptei de lunca de
2-4 m.
Referitor la terasele Siretului si Bistritei
exista mai multe referiri n literatura de
specialitate.
 Terasa de 15-20 m a Siretului
la Cleja si racordul cu lunca

4.5.1.3. GLACISURILE PIEMONTANE SI DE

RACORD

Sectorul dintre cursul actual al Siretului si culmea

Pietricica a evoluat n cuaternar n regim de
glacis piemontan.
Actualul glacis format dupa naltarea
culmii Pietricica prezinta o evolutie tipica.
Concomitent cu acumularea si naltarea produsa la
bordura subcarpatilor, acesta a intrat si sub
incidenta modelarii subaeriene, trecnd la faza
evolutiei descendente. Detasarea glacisului
piemontan fata de regiunea cutata este n curs de
realizare si acest fenomen este bine exprimat n
relief prin existenta microdepresiunilor de contact
sculptate de cursurile superioare ale unor
afluenti directi si indirecti ai Siretului, marginite la
exterior de culmi, unele aproape reziduuale
pe care se pastreaza fragmente ale teraselor Siretului.

40
 Piemontul Pietricicai vazut de pe
Aeroportul International Bacau

Aspectul actual al reliefului se poate datora,

nsa, si miscarilor neotectonice de naltare a
culmii Pietricica ( I. Donisa si I. Hrjoab, 1974)
care au condus la formarea unui piemont
tectonic monoclinal, cu nclinare V-E, sprijinit pe
regiunea cutata si cobornd spre Siret. Odata
cu adncirea si deplasarea spre est a Siretului
versantul drept al acestuia prezinta o evolutie
terasata.
Aspectul actual al retelei hidrografice exprima
aceasta evolutie. Dupa anumite sectoare
longitudinale n microdepresiunile de contact,
afluentii Siretului se orienteaza spre SE, catre
acesta. La iesirea din glacis n lunca Siretului acestia
si schimba brusc directia spre NE, (efect al
tectonicii actuale).
Toate aceste dealuri si depresiuni pot fi
considerate ca apartinnd glacisiihii
piemontan
al Pietricicai, care se continua cu un sector extins si
neted putin nclinat, ce paraziteaza terasele
inferioare ale vaii Siretului, pna la lunca acestuia.
Extensiunea si ponderea nsemnata pe care
glacisul o detine n cadrul piemontului ne
determina sa utilizam denumirea de glacis piemontan
pentru ntregul areal cuprins ntre baza
abruptului Culmii Pietricica si lunca Siretului. In
aceasta acceptiune, pentru partea mai nalta si
mai fragmentata, utilizam denumirea de glacis
superior, iar, pentru partea joasa, glacis inferior.
ntruct terasele au extindere mare, pentru ntreaga
suprafata vom folosi si notiunea de glacis
terasat.
La sud de prul Racaciuni, unde energiile de
relief sunt mai mici aspectul de glacis este
att de evident, nct a fost individualizat ca subunitate
(Glacisul Orbeni-Gr. Posea si L. Badea,
1984). Acesta se prezinta ca un platou care margineste
microdepresiunea Pancesti si se continua

41
spre S cu conul aluvial al Trotusului.
In arealul studiat, cuprins ntre Trebis si Cleja
aspectul actual al glacisului piemontan a

rezultat prin evolutia descendenta a profilurilor

longitudinale ale afluentilor determinata de
coborrea si ndepartarea continua a nivelului de
baza local, albia Siretului. Glacisul a fost
fragmentat de propriile ruri n forme-martor de tip
"doaburi ", uneori cu aspect rezidual.
 Culmea si Piemontul Pietricicai la
Luizi Calugara vazute de pe
Aeroportul
International Bacau

4.5.2 RELIEFUL PETROGRAFIC SI

STRUCTURAL

n abordarea acestor aspecte este necesara n

primul rnd o diferentiere ntre versantul
drept ( cutat) si cel stng (monoclinal).

4.5.2.1. RELIEFUL SPECIFIC VERSANTULUI

DREPT AL SIRETULUI.
CULMEA PIETRICICA SI GLACISUL PIEMONT
AN
Trasaturile actuale ale reliefului s-au format n
Pleistocenul superior si in Holocen. Cutarile
valahe care au definitivat Subcarpatii Moldovei au avut
unele particularitati locale. Astfel ntre
muntii flisului si soclul scufundat al Platformei
Moldovenesti, Culmea Pietricica s-a naltat mai
mult n partea sa centrala unde s-au pastrat
conglomerate burdigaliene si gresii mai dure. La
nord de valea Negelului (Magura-Osebiti-
Rchitasul de Jos) n dealurile Trebisului si
Nechitului, precum si la sud, spre Trotus, naltarile au
fost mai reduse si pe fondul unor roci cu
duritate mica, modelarea reliefului a fost mai intensa.
Asa se explica faptul ca, n dealurile

42
Carunta (716 m) Capata (740 m), Ciresul (696 m)
versantul lor estic, relieful da impresia unor
munti mijlocii si josi uneori cu hogback-uri. La N si la
S de aceasta culme ascutita, aspectul de
ansamblu este al unor culmi domoale cu interfluvii
largi, uneori aproape orizontale (dealurile de

pe stnga Trebisului). Numai la obrsiile Slatinei,

Vh Budului si Crligatei (la limita
de NV a zonei de care ne ocupam) apar cteva
forme mai semete, dar nedepsind
600 m altitudine.
 Hanul Magura de pe
culmea Pietricica

Axul central al Pietricicai este un sinclinal

suspendat umplut cu depozite mai dure, n
cadrul unui sinclinoriu mai larg deversat peste bordura
vestica a Platformei Moldovenesti.
Structura si roca se evidentiaza n culmea
centrala a Pietricici ntr-un aliniament de
culmi care cresc ca altitudine de la N la S.
Culmile principale prezinta spre est
abrupturi tectonice importante cu
diferentieri
altitudinale de 250-300 m, n partea centrala si 100-
150 m n N si S.
Abrupturile sunt situate n apropierea
Faliei Pericarpatice care, dupa C.
Brndus,
( 1981), urmeaza un traseu situat la est, pe linia
dealurilor mai joase, la 350-400 m altitudine.
n evidentierea altitudinala a aliniamentului de
culmi a cumpenei de ape Siret-Bistrita-
Tazlu, rolul principal nu apartine tectonicii ci alcatuirii
petrografice. Cele mai nalte forme
(Carunta si Capta-sud) contin conglomerate
burdigaliene. Culmile vecine, mai joase reprezinta
o faza de evolutie mai avansata, n care
conglomeratele au fost deja nlaturate.
Interfluviile acestui versant sunt de fapt niste
pomontorii ale interfluviilor subcarpatice
43
n zona de platforma. Racordul ntre cele doua zone se
face brusc, ntruct vin n contact doua
zone avnd roci cu rezistenta diferita la eroziune. Acest

fapt a favorizat dezvoltarea unor torenti

opusi care au generat prin eroziune regresiva formarea
unor nseiiari ce au accentuat rupturi de
panta si au izolat martorii de eroziune ce s-au
mai pastrat n glacisul piemontan pliocen
superior-villafranchian format n urma naltarii
Subcarpatilor. Interfluviile au forma unor coline
cvasiparalele. Latimea lor maxima atinge 0,5-3km.
 Viroaga pe podul terasei de 30-
40 m a Siretului la Racatau

Sub abrupturile mentionate ncepe partea

superioara a glacisului piemontan de contact.
Rocile mult mai friabile si slab rezistente la eroziune
au favorizat o evolutie activa a retelei
hidrografice care a fragmentat acest glacis n diferite
culmi deluroase si microdepresiuni de
contact, mentionate la capitolul anterior.
Fsia de contact dintre abruptul Pietricici si
glacis este foarte fragmentata din punct de
vedere morfologic att din cauza existentei Faliei
Pericarpatice ct si unor diferentieri litologice
evidente.

4.5.2.2. RELIFUL SPECIFIC VERSANTULUI

STNG.
COLINELE TUTOVEI

Versantul stng, mai putin nalt dect cel drept

(n arealul luat n studiu cota maxima este
de 405 m n Dl. Cucueti) este alcatuit din
prelungirile sudice ale Dl. Damienestilor si
Bogdanestilor (sub 300 m altitudine) care fac parte din
regiunea depresionar de legatura dintre
Podisul Central Moldovenesc si Colinele Tutovei, si
din extremitatea de NV a acestora din
urma, respectiv din versantul vestic al dealurilor,
Buhoci-Cucuieti.
Culmea Buhoci-Cucuieti este acoperita cu
paduri dar procesele geomorfologice, inclusiv

44
cele actuale, sunt pe alocuri deosebit de active, deoarece
se desfasoara pe capetele de strate ale

monoclinului. Caracteristice sunt cuestele cu fronturi

afectate de alunecari, n diferite stadii de
evolutie.
 Aspecte pe versantul stng
al acumularii Racaciun

n cazul acestui versant rolul petrografiei (n

general pachete cvasiorizontale de roci moi
argiloase si luto-nisipoase cu unele intercalatii
grezoase mai dure) este subordonat structurii
monoclinale a zonei. Ca urmare alaturi de
cueste se ntlnesc si fragmente de platouri
structurale mai nalte (Damienesti, Negri, Traian,
Buhoci, Tamasi, Geoseni), ultimile dezvoltate
pe cineritele andezitice.
Referitor la cineritele vulcanice,specificam ca au o
anumita semnificatie morfopetrografica,
fiind situate la extremitatea sudica a sectorului
analizat, punnd n evidenta promontoriul
care nainteaza deasupra albiei minore a Siretului
pe care o domina cu 120 m (Dealul
Bazga-249 m, iar lunca Siretului 130 m).

4.5.3. MICRORELIFUL SI RELIEFUL

ANTROPIC

Desi procesele geomorfologice actuale si

impactul antropic reprezinta obiectul unor
capitole aparte, vom face cteva referiri asupra
microformelor de relief pentru completarea
descrierii geomorfologice de ansamblu a arealului
studiat.
n primul rnd, includem albiile minore ale
cursurilor de apa mari (Siret, Bistrita), mici
(afluentii acestora) sau torentiale fiecare cu
particularitatile sale de formare, evolutie si
dimensiuni specifice. Trebuie evidentiate n primul
rnd meandrele Siretului si despletirile

45
 Bistritei cu toata gama de forme specifice (bucle,
maluri concave si convexe, renii, meandre
parasite, brate despletite, ostroave, bancuri, grinduri
laterale sau mediane, plaje).
n al doilea rnd mentionam albiile minore ale
afluentilor cu maluri de diferite naltimi,
cu sectoare rectilinii sau curbe, cu praguri si
repezisuri cele mai multe cu obrsii torentiale
caracteristice (siroiri, ogase, ravene, torenti) .
Efectele pluviodenudrii sunt vizibile n
formele de microrelief, prin borduri de coluvii
si glacisuri coluviale care nsotesc toate rupturile de
pante de la baza versantilor sau fruntilor de
terase. Gradul lor mare de dezvoltare este favorizat de
predominarea rocilor friabile, slabe la
eroziune n glacisul piemontan al Pietricicai, pe
terasele Siretului, Bistritei, precum si n
prelungirile de NV ale Colinelor Tutovei unde actiunea
morfogenetica se excercita pe capetele
de strate.
Fragmentarea orizontala si verticala a reliefului
este n general mai mare pe versanti. Ca
urmare n contextul unor alternante de roci permeabile
(prundisuri de terasa, nisipuri, luturi) si
impermeabile (argile uneori marne) a unor pante
ce depasesc limitele critice, fenomenelor
erozionale li se adauga procese gravitationale
active, uneori foarte intense. Este cazul
versantilor cuestiformi si a unor frunti abrupte de terasa,
att pe dreapta ct si pe stnga care sunt
afectati de alunecari in diferite stadii de evolutie
si de stabilitate, surpari sau prabusiri .
Procesele sufozionale la rndul lor, le completeaza
pe cele erozionale prin dantelarea unor
muchii si frunti de terasa.
La ntreaga gama de microforme de
eroziune sau acumulative existente se
adauga
rezultatele actiunii morfogenetice a omului, devenita
preponderenta n modelarea actuala, la
nivelul albiilor si luncilor. Ca forme de relief
antropic, pornind de la albii catre versanti
mentionam: lucrari de aparare si de consolidare a
malurilor, regularizari si rectificari ale
albiilor, microforme rezultate prin exploatarea
balastului, ndiguiri, baraje, diguri ale
acumularilor, canale de aductiune sau de evacuare (de
fuga), ramblee si deblee pentru cai de
comunicatie, diferite platforme si fundatii edilitare sau
industriale, halde, terase CES, lucrari
de corectare a torentilor si multe altele.
Prin amenajarea hidroenergetica a Bistritei si
partial a Siretului peisajul natural a fost
modificat n mod esential si transformat n primul rnd
ntr-un peisaj lacustru, antropizat iar
evolutia mofgogenetica ulterioara se afla sub semnul
acestuia.

4.5.4. PROCESELE GEOMORFOLOGICE

ACTUALE SI DEGRADAREA
TERENURILOR

46
 Aspectul general al reliefului din spatiul
geografic Bacau, n continua evolutie,
reprezinta o rezultanta ntre actiunea modelatoare a
factorilor naturali si a celui antropic.
n luncile rurilor, efectele activitatii umane sunt cele
mai pregnante. Potentialul morfogenetic
natural se sprijina pe conditiile locale geologice,
pe caracteristicile morfografice si
morfometrice ale reliefului, n conditii hidroclimatice
zonale si locale, grefate pe un fond
biogeografic n regres.
Baza de desfasurare a proceselor
geomorfolape" Ideale o constituie
profilurile
longitudinale ale celor doua ruri importante: Siretul
si Bistrita, confluenta lor, si n ultimul
timp, nivelurile acumularilor construite dupa 1960,
care reprezinta baze de eroziune locale,
relative. Aceste conditii naturale si antropice exercita
influente diferite ca pondere si sens asupra
modelarii formelor de relief.
Rolul morfogenetic definitoriu l-au avut nsa
apele curgatoare, mai mari sau mai mici,
care, prin regimul lor hidrologic si particularitatile
transportului solid, sintetizeaza ansamblul
conditiilor fizico-geografice si economico-sociale din
bazinele hidrografice aferente. n afara de
Siret si Bistrita, ruri mari, ale caror regimuri de
scurgere reprezinta caracteristicile unor teritorii
mai ntinse si diversificate, afluentii locali au regimuri
puternic torentiale, cu potential erozional
deosebit de important, a caror indici morfometrici si
coeficienti de mpadurire.
Dinamica proceselor geomorfologice actuale
este influentata de litologie, structura,
miscarile neotectonice, continentalismul climatic
exprimat si n discontinuitatea regimului
pluviometric si al scurgerii, deteriorarea covorului
natural de vegetatie, precum si de impactul
tot mai puternic al activitatii antropice.
 Versantii de pe dreapta Bistritei si Siretului
(din aval de confluenta), apartin zonei
subcarpatice, iar cei de pe stnga zonei colinare, si se
caracterizeaza prin reliefuri sculpturale de
eroziune si acumulare, cu procese geomorfologice
actuale aflate n diferite stadii de dezvoltare,
de la forme slab moderate pna la excesive.
Varietatea de procese si forme cu intensitati de
desfasurare si dinamica mare se refera
att la eroziunea areolara, ct si la cea torentiala, iar
formele rezultate apartin tuturor tipurilor de
pluviodenudare si torentialitate. Procesele
gravitationale bruste si lente, deplasarile de teren de
diferite tipuri (inclusiv prabusirile si surparile pe
versantii mai nclinati si pe malurile abrupte),
sufoziunile pe muchiile teraselor, au un rol deosebit de
activ n degradarea terenurilor. La baza
versantilor sunt acumulate materiale coluvio-
proluviale si deluviale sub forma unor glacisuri
extinse sau numai de racord.
O parte importanta a arealului o detin luncile
Siretului si Bistritei (55 %) pe care se
desfasoara procese geomorfologice specifice,
diferentiate pe cele doua ruri. Astfel n lunca
Siretului eroziunea laterala se exercita mai ales prin
accentuarea meandrarilor, n timp ce n
lunca Bistritei predomina despletirile. Diferentele
rezulta din nclinarea diferita a luncilor (0,5 -
1 / pentru Siret si 2 - 3 / pentru Bistrita), la care se
adauga volumul si granulometria foarte
00 00
variata a transportului de aluviuni.

47
 Principalii factori care contribuie la modelarea
albiilor si a luncilor sunt de natura
statica (litologia friabila cu o mare varietate
granulometrica) si dinamica (pantele de scurgere,
regimul hidrologic, caracterul continental al climei), la
care se mai adauga activitatea umana cu
valente complexe.

Avnd n vedere scara totusi redusa la care se

desfasoara procesele din luncile rurilor
consideram mai nimerit sa denumim formele
rezultate: popine, grinduri, renii, ostroave si
belciuge - "microforme".
 Digul pe malul drept al
acumularii Racaciun

4.5.4.1. PROCESE SI FORME ACTUALE DE

ALBIE.

4.5.4.1.1. PROCESE SI FORME DIN ALBIILE

MINORE.
A. Situatia geomorfologica a luncilor.
Microsculptogeneza din cuprinsul luncilor
Siretului mijlociu si Bistritei inferioare
reprezinta o actiune continua n timp, dar rezultata
dintr-o succesiune dialectica de procese
antagonice concomitente sau succesive. Acest
caracter se pune n evidenta printr-o
evolutie discontinua a formelor.
Agentii morfogenetici actuali actioneaza n
conditii specifice rezultate n urma evolutiei
geomorfologice si hidroclimatice anterioare, la care se
adauga rolul important al neotectonicii.
Pe un fond de orizontalitate cvasievidenta, luncile
Siretului si Bistritei se prezinta sub forma
unor complexe de 2 - 4 terase, sculptate n
aceleasi aluviuni, cele mai nalte fiind intens

48
 parazitate de materiale laterale (coluvio -
proluviale). n cadrul luncilor apa este un
agent
morfogenetic complex care actioneaza permanent
n albiile minore si periodic (n timpul
viiturilor) n albiile majore si lunci.
Concomitent, la nivelul luncilor actioneaza si
apele
afluentilor; unele cu regim permenent, altele cu
intermitenta.
Actiunea morfogenetica a rurilor Siret si
Bistrita este n legatura cu viteza de scurgere a
apei si cu marimea debitelor, un rol important avndu-1
si ncarcatura de aluviuni. n general,
actiunea de eroziune si acumulare n cadrul celor doua
lunci se prezinta diferentiat.
B. Eroziunea lineara.
n ceea ce priveste eroziunea lineara, la
nivelul luncilor Siretului si Bistritei, prezinta
importanta afluentii din zona. Astfel, n municipiul
Bacau pe rurile Negel si Trebis s-au produs
viituri de amploare care au inundat suprafete extinse.
Au avut loc procese geomorfologice
semnificative, accentuate de influentele antropice.
n cazul Siretului actiunea morfogenetica a marilor
viituri poate fi urmarita n regim natural
numai pna la confluenta cu Bistrita. Pe acest ru s-au
produs viituri mari n anii 1969 (1900
m /s), 1975 (1730m /s), 1979 (1530 mVs), 1985
(1490 m /s) si 1991 (1768 m /s). Valorile 3 3
3 3

sunt masurate la statia hidrometrica Dragesti, situata la

30 Km amonte de Bacau. Efectul acestor
viituri, conjugat cu exploatarea balastului, a fost o
degradare continua a albiei, o adncire
permanenta a acesteia.
n plan lateral s-au produs modificari
sensibile n buclele meandrelor, cu unele
autocaptari, eroziuni ale reniilor si ale malurilor,
etc. n ansamblul sau, albia Siretului, n
conditiile scurgerii medii si reduse, apare ca fiind prea
mare pentru astfel de debite. Este un
exemplu tipic de degradare, cu reasezarea continua a
pozitiilor vadurilor si intervadurilor si
schitarea unei noi terase de lunca. Tendinta generala
este de adncire si largire. Acest lucru se
pune n evidenta prin urmarirea raportului dintre
cotele la care s-a situat debitul mediu
multianual (75.0 m /s) n sectiunea Dragesti. Se
constata o coborre continua. 3

Tabel nr. 3 VARIATIA COTEI LA CARE SE

SITUEAZA DEBITUL MEDIU MULTIANUAL N
PERIOADA 1965-1996, LA STATIA HIDROMETRICA
DRAGESTI.

Anul Cota coresp Q Anul Cota coresp Q

Anul Cota coresp Q
med. med. med.
1965 398 cm 1980 280 cm 1995 230 cm
1970 330 cm 1985 250 cm 1996 225 cm
1975 310 cm 1990 240 cm

n anul 1983 a intrat n functiune acumularea

Galbeni situata n avalul confluentei cu

49
Bistrita. Este de presupus ca aceasta va produce
modificari importante n desfasurarea eroziunii
n adncime pe rul Siret, dar acest lucru se va putea
monitoriza n perspectiva. n sectiunea
barajului Galbeni nivelul de baza a fost naltat cu 10 m
(de la 131 m la 141m).
Eroziunea n adncime exercitata de afluentii
mici este concretizata prin sculptarea
albiilor pe glacisurile de racord cu versantii si n
cuprinsul luncii, prin adncirea acestor albii la

confluenta cu Siretul odata cu coborrea generala a

nivelului sau mediu si propagarea acesteia
regresiv spre amonte si prin reajustarile permenente ale
talvegului necesare datorita desfasurarii
ritmice ale proceselor de eroziune si de aluvionare.
Adnciri semnificative n sectoarele de
confluenta cu Siretul prezinta praiele Rapas, Mora si
Racatau pe stnga si Cleja si Racaciuni,
pe dreapta.
 Fenomene de colmatare si
eutrofizare n coada lacului Galben

C. Eroziunea laterala si morfologia malurilor

Eroziunea laterala se desfasoara dupa
diminuarea sau ncetarea eroziunii n
adncime. n
timp, aceasta se produce ritmic si prezinta un
caracter de simultaneitate. Adncirea albiei rului
este urmata de accelerarea eroziunii laterale. Cobornd
sub nivelul superficial luto-argilos sau
nisipos si ntlnind un alt strat mai grosier si mai
usor erodabil rul actioneaza si lateral
producnd subsapari si eroziuni de maluri, deci n final,
o largire a albiei minore. Surparile de
maluri se produc atunci cnd nivelul apei a atins
valoarea maxima si ncepe sa scada. Nivelul
freatic coboara odata cu cel al rului, iar malul,
ramnnd pe un substrat foarte umed si golit de
particulele mai fine, antrenate de apele subterane, se
surpa.
Aceasta forma de dezvoltare a eroziunii laterale
este cea mai raspndita pe rul Siret si pe
unii afluenti conducnd la formarea meandrelor.
Eroziunea si surparile de maluri se produc pe

50
 portiunile concave ale acestora, acolo unde vitezele
devin mai mari, sub impulsul maririi razei
de curbura. Odata subliniate aceste concavitati,
eroziunea laterala se intensifica si, cu timpul,
rul capata un aspect sinuos, mai nti,apoi meandrat.
Formarea meandrelor este legata si de faptul ca,
n paralel cu eroziunea asupra malurilor
concave, pe portiunile convexe se produc aluvionari si
reduceri ale vitezei apei. Caracterul mai
fin granulometric al aluviunilor depuse pe convexitati
permite instalarea mai usoara a vegetatiei
care fixeaza tot mai mult aluviunile. Malurile convexe
ramn astfel mai joase si cu nclinarea
spre oglinda apei si nu abrupte cum sunt cele concave.
n cazul Bistritei si a cursurilor
inferioare, eroziunea laterala se desfasoara
diferit.
Caracterul piemontan al zonei se pune n evidenta prin
predominarea despletirilor. Continutul
mare de aluviuni grosiere nu mai poate fi tranzitat n
conditiile unor pante mai mici. Ca urmare,
o parte din acestea (cele mai grosiere) sunt depuse, iar
apa rului este nevoita sa le ocolesca,
despletindu-se initial n doua brate. Procesele
continua pe fiecare din aceste brate, apoi pe
celelalte nou formate, conducnd, n final, la o retea
de tip despletit, care se complica mereu
ntr-o multitudine de forme cu eroziuni si obturari
succesive, care penduleaza n plan orizontal
pe suprafata ntregii lunci.
Situatia este oarecum asemanatoare si pe
afluenti, dar aici debitele mai mici si durata
scurta a viiturilor genereaza mai ales schimbari de
cursuri, despletirile propriu zise fiind mai
putin semnificative.
Asupra formarii meandrelor si despletirilor
exista o litaratura de specialitate vasta. Cele
mai multe explictii se sprijina pe hidraulicitatea
albiilor, pantele de scurgere, ncarcatura de
aluviuni si tendinta cursurilor de a urma traseele cu
disipare minima de energie. Multe modele,
iau n calcul si rolul vegetatiei.
n ceea ce priveste curgerea apei prin albiile
meandrate, cercetarile au confirmat existenta unor
raporturi complexe ntre situatia apelor mici si medii,
care nu depasesc albia minora si cea a
marilor viituri, cnd se inunda si albia majora
(Zelezniakov, 1947- 1948; Sellin 1964; Townsed,
1968; Toebet si Sooky, 1967; Ghosh 1975; Duma 1981,
1984, citati de I. Ichim si col. 1989).
Astfel, n cazul curgerii numai n albia minora
traseul rectiliniu al albiei prezinta o
instabilitate morfologica accentuata si exista o
tendinta continua de erodare a malurilor si
formare a unui traseu meandrat. n cazul curgerii
pe ntreaga sectiune, influentele reciproce
dintre albia minora si cea majora conduc la eroziuni
n malurile convexe si depunere n cele
concave (o situatie inversa fata de cazul apelor mici).
Deci n timpul viiturilor mari si de lunga
durata se observa o evidenta tendinta de "ndreptare"
a traseului meandrat.
Aceste aspecte prezinta o importanta
deosebita pentru proiectarea lucrarilor de
regularizare a albiilor si de aparare a malurilor n
scopul cresterii fiabilitatii lor.
Procesele de despletire sau de meandrare, ca
rezultat al eroziunii laterale se desfasoara pe
paturi care acopera ntreaga latime a celor doua lunci
desi, aparent, debitele actuale, chiar la
marile viituri, par incapabile de un astfel de efort.
nseamna ca, situatia actuala reprezinta o

51
 "mostenire" la o scara mai mica a actvitatii
morfogenetice a celor doua ruri n timpuri mai vechi
(atlantic).
DESPLETIRILE din lunca Bistritei sunt
n mod evident afectate de lucrarile de
amenajare. Pe harta topografica acestea se pot
reconstitui. In afara cuvetelor acumularilor si a
canalelor de aductiune sau de fuga se mai pot observa
multe brate vechi, parasite. O parte dintre
ele, devenite complet inactive, s-au nivelat prin lucrari
agricole sau exploatarea balastului. Astfel
de sectoare de albii despletite se ntlnesc mai ales n
aval de Lespezi-Grleni.
Unele brate functioneaza ca albii ale unor
afluenti (Dragova, pe cursul sau inferior,
Limpedea, Brnatul), altele sunt reactivate la marile
viituri (deversari) sau ramn n peisaj ca
niste balti si n sfrsit sunt ramase ca niste simple
denivelari n teren n care se mai pastreaza
balastul, sau sunt cultivate n conditiile excesului de
umiditate. Bratele principale au ramas n
general active, pe acestea scurgndu-se debitele de
servitute, sau provenite din colectarea de pe
versanti si din izvoarele de la baza acestora sau, la
manevre, debitele evacuate din lacurile din
amonte. Astfel bratele active mentin o legatura
continua ntre acumulari. Pe un astfel de brat,
care preia si debitele Trebesului, Brnatului si
Negelului (toate sub denumirea de Brnat) si
curge pe lnga digul drept al acumularii Bacau, este
amplasat lacul de agrement, care include si
o insula, reprezentnd un mic rest al luncii la nivelul de
2-4 m.
Despletirile cursurilor de apa au facut obiectul
cercetarilor specialistilor. I. Ichim si col.,
(1989), Smith (1973), Shumm (1968), Leopold si
Wolman (1957). Principalele conditii care duc
la despletiri sunt (cf. Fahnstock, 1963): maluri
usor erodabile; variatie rapida si mare a
debitului lichid; cresterea pantei; debit solid abundent;
incompetenta locala a scurgerii.
Repartitia meandrarilor si despletirilor
Fenomenele de meandrare caracteristice rului
Siret mai ales n amonte de confluenta cu
Bistrita, prezinta cea mai mare dezvoltare n sectoarele
Hrlesti -Damienesti si Prajesti - Traian,
dar nu lipsesc nici pe restul sectorului. Meandrari, mai
ales la nivelul teraselor de 2-3 m (2- 4 m,
n sud) si 3-5 m, se observa la Oniscani, Boanta, Cotu
Grosului, Damienesti, Traian, Letea
Veche, Fundul lui Bogdan, Cotul lui Iurascu, etc.
Pe hartile topografice, si la teren se mai observa
meandre la Nicolae Balcescu, Galbeni,
Gheorghe Doja, etc.
Meandre vechi, parasite, uneori abia
schitate n relief se ntlnesc pe toata
suprafata luncii, inclusiv la nivelul terasei de 5-
7 m, la: Calinesti, Mgla, Saucesti,
Radomiresti, Galbeni, Gheorghe Doja, etc.
Meandrarile si despletirile reprezinta
consecintele generale ale eroziunii laterale
care
conduc la modificari ale traseelor albiilor si la
pendularea acestora pe toata latimea luncilor. La o
scara mai redusa, nsa, eroziunea laterala afecteaza
direct malurile cursurilor de apa. Efectele sale
sunt att geomorfologice, prin modificarile pe care le
introduc n morfometria albiilor, ct si
economice, prin pagubele pe care le produc.
Pe cursurile principale, Siret si Bistrita si pe
afluentii acestora, eroziunea malurilor este

52
deosebit de activa. Dupa cum am mai aratat,
exploatarea balastului si adncirea albiilor,
construirea barajelor si necesitatea refacerii spre
aval a ncarcaturii solide, lucrarile de
ndiguire, etc. sunt numai cteva din cauzele
antropice care conduc la intensificarea eroziunii
asupra malurilor si la interdependenta dintre aceasta
si eroziunea n adncime. Coborrea
nivelului general al talvegurilor de pe rurile
principale se transmite regresiv si pe afluenti. Se
poate deci spune, ca, exista conditii obiective pentru
accentuarea eroziunii malurilor, respectiv a
degradarii acestora.
Punctele de plecare sau restrngere ale
bratelor despletite sau malurile concave ale
meandrelor reprezinta sectoarele cu cea mai intensa
eroziune laterala.Aceasta se desfasoara att
asupra malurilor joase (respectiv la nivelul teraselor
luncii joase), ct si a celor medii sau nalte
(la nivelul terasei de 5 - 7 m sau a unor abrupturi
importante (Siretul la Brad, Bazga si Bistrita
la Itesti).
D. Transportul aluviunilor este veriga
de legatura ntre eroziune si aluvionare.
Aluviunile provin din eroziuni areolare, reteaua
hidrografica elementara si din propriile albii ale
rurilor: de unde si caracterul "depozit de tranzit" al
vailor. Cea mai mare parte a transportalui
de aluviuni se face prin suspensii. Literatura de
specialitate apreciaza ca raportul dintre suspensii
si debitele trte este de 10/1. Acest lucru este
valabil pentru rurile mari (posibil Siret si
Bistrita). Cercetari mai recente (D. Batuca, 1968; N.
Radoane 1988) au ajuns la concluzia ca pe
rurile mai mici aceste raporturi se schimba,
ajungnd pna la 1/1 n cazul organismelor
torentiale din zonele cu roci friabile.
Expresia cea mai concreta a cercetarii
transportului solid o constituie analiza
multianuala
a regimului turbiditatii care a scos n evidenta att
modificarile climatice (alternanta perioadelor
secetoase cu cele ploioase) ct si impactul antropic
asupra transportului de aluviuni. Urmarind
variatia turbiditatii la statia hidrometrica Dragesti n
perioada 1950 - 1996 se constata o crestere
generala dupa anul 1965 care nu se justifica numai prin
existenta unei perioade mai umede ci
mai ales, prin cresterea gradului de influenta antropica
(exploatarea balastului, lucrari n albii,
etc),
Diametrele perticidelor transportate de
Bistrita si Siret variaza ntre 0,0015mm si 180
mm.
Varietatea granulometrica n strnsa
interdependenta cu cea a vitezelor atrage dupa
sine
diferentieri de sedimentare. Din aceasta cauza, n profil
longitudinal, se remarca o succesiune
continua de sectoare n care patul albiei este captusit cu
aluviuni mai grosiere si pe adncimi
mai mici, cu altele caracterizate prin adncimi
mai mari si aluviuni mai fine (vaduri si
intrevaduri), urmarite n prezent numai pe
sectoarele neamenajate, pe Siret (Damienesti,
Prajesti, Traian, Hoit).
n concluzie, transportul aluviunilor, puternic
influentat de activitatile antropice prezinta
importanta morfogenetica deosebita. Acesta contribuie
la distrugerea si regenerarea formelor de
relief. n esenta reprezinta o expresie fidela a
potentialului erozional natural al bazinului

53
hidrografic reprezentativ pentru teritoriul luat n
considerare si reflecta, n ultimii ani, si marimea
influentei antropice asupra modelarii reliefului.
E. Acumularea.
Depunerea aluviunilor este un proces care
ncepe pe durata transportului acestora, pe
masura ce viteza apei coboara sub limitele critice de
antrenare. Sedimentarea particulelor are loc
n ordinea descrescatoare a diametrelor acestora.
Fenomenele de aluvionare prezinta o
importanta deosebita pentru morfogeneza.
Depunerea particulelor se face conform legilor
fizice si hidraulice, pe talveg si lateral, n
cuprinsul albiei minore, si n cea majora n cazul
inundarii acesteia.
n lungul albiei Siretului si partial Bistritei,
procesele de aluvionare sunt intense, dar
foarte variabile de la un loc la altul. Avnd n vedere
granulometria particulelor sedimentate,
volumul aluvionarilor, etc, constatam ca microformele
rezultate sunt oarecum diferite ca aspect.
n cazul Bistritei, odata cu reducerea pantelor,
la iesirea din zona subcarpatica, au loc
aluvionari importante n sectorul piemontan al
sesului, al caror efect direct l constituie
numerosele despletiri ale cursului apei. Spre
aval, n urma acestei decantari grosiere,
granulometria particulelor scade, cu toate ca
volumul total al aluviunilor creste, odata cu
suprafata bazinului de receptie, respectiv cu debitele de
apa si competenta rului.
Dezvoltare apreciabila cunosc fenomenele de
aluvionare si pe cursul mijlociu al Siretului
n amonte de confluenta, iar efectul imediat l
reprezinta meandrarile, ca urmare a conditiilor
specifice de panta, granulometrie, morfometrie,
oscilatii ale nivelului de baza local, etc.

4.5.4.1.2. PROCESE SI FORME DIN LUNCA

 Luncile Siretului si Bistritei sunt mai
stabile dect albiile minore, iar
procesele
morfogenetice mai lente. n timp ce eroziunea prezinta
intensitati si arii reduse, aluvionarea are
un caracter preponderent.
n lunci exista diferentieri n functie de
raporturile pe care anumite sectoare ale
acestora
le au cu apa rului. Unele sunt inundabile pna
la nivelul marilor viituri exceptionale si
constituie albia majora, iar altele sunt iesite complet
de sub influenta directa a apei rurilor.
Delimitarea albiilor majore s-a facut pe baza
observatiilor efectuate la teren si a informatiilor
preluate de la localnici n legatura cu marile viituri din
1932, 1955, 1969, 1991, etc. Limitele
au fost corectate si pe baza unor calcule statistice
efectuate pe profile transversale n care au
fost ncadrate debitele maxime cu probalilitatea de
depasire 1%. Albia majora a Siretului
cuprinde patul actual de meandrare, respectiv
terasele de 1,5 - 2 m, 2 - 3 m si 3 - 5 m, iar a
Bistritei, patul actual de despletire, inclusiv terasele
de 0,5 - 1 m, 1- 2 m si 2 - 4m.
Pantele de scurgere, albiile, bratele si
meandrele vechi, parasite, microrelieful si
vegetatia bine dezvoltata se pun n evidenta prin
vitezele mici de scurgere ale apelor revarsate
n timpul marilor viituri. Local aceste viteze pot
creste cnd unele sectoare parasite se
reactiveaza; n astfel de situatii, se produc procese
geomorfologice specifice albiilor minore.

54
4.5.4.2. PROCESE SI FORME ACTUALE DE
VERSANTI

Pe versanti procesele geomorfologice actuale si

formele de relief rezultate sunt mult mai
variate dect la nivelul luncilor. Aici intervin factori si

conditii mai complexe (un ecart larg de

pante, altitudini, fragmentari orizontale si
verticale, structura, litologie, vegetatie, impact
antropic).
 Aspecte din
Piemontul
Pietricicai

Versantii, n ansamblul lor, cuprind

interfluviile, abrupturile propriu-zise, terasele
si
glacisurile de la baza. Fiecare dintre aceste
elemente caracteristice reprezinta suprafete cu
particularitati morfohidrografice specifice asupra
carora agentii morfogenetici actioneaza n
mod diferentiat. Pentru ca interfluviile sunt strns
legate de versanti si constituie locul de pornire
a multor procese geomorfologice, aceste doua elemente
vor fi tratate n mod unitar.
Multe interfluvii sunt mpadurite pe
ambii versanti. Pe dreapta, interfiuviul
care
constituie si limita de vest a zonei studiate este complet
mpadurit ncepnd de la extremitatea sa
nordica (Dl. Slatina, 393 m, din subbazinul Slatina -
Trebis si pna la cea sudica - Dl. Magura,
666 m, n subbazinul Cleja). Culmile secundare ale
Pietricicai sunt n mare parte mpadurite. Pe
partea stnga, interfiuviul este mpadurit, mai ales n
aval de Prul Morii (Culmea Cucuieti).
n contextul existentei padurilor, principalele
elemente care conditioneaza modelarea
sunt rocile si structura. Acest lucru se pune bine n
evidenta prin existenta, pe versantul drept, a
unui aliniament, n principal de interfluvii, situat la
circa 700 m altitudine, n partea centrala a
Culmii Pietricica, ntre Vf. Carunta si Dealul
Magura, care este sculptat n conglomeratele

55
sinclinalului burdigalian suspendat. La nord de Negel,
altitudinile nu mai trec dect rareori peste
400m. pe stnga, structura monoclinala a
Podisului Moldovenesc, culmea Cucuieti, n
ansamblul sau, repezinta un interfluviu relativ nalt
(400m), ntre afluentii mici ai Siretului si
Racataului. Ramn mai defrisati numai versantii si
interfluviile Siretului de la nord de Bacau,
potentialul erozional crescnd.
Factorii climatici si reteaua hidrografica au
nceput modelarea interfluviilor imediat dupa
exondarea suprafetei poligenetice pliocen-

villafranchiene (I. Hrjoaba, 1968). Adncirea

ulterioara a vailor a contribuit la evolutia lor. Rezulta ca
modelarea interfluviilor a nceput n
romanian - cuaternarul inferior si continua pna n
prezent. Ea corespunde etapei de sculptare a
culuarelor de vale si depresiunilor (Gr.Posea, N.
Popescu, M.Ielenicz, 1974) din cadrul ultimului
ciclu de peneplenizare a Podisului Moldovei nceput n
miocen (C. Martiniuc, 1955), n care
fluvioplanatia (P.Cotet, 1973) are un rol deosebit de
important.
 Alunecari de teren n
Dealul Ghertului( Magura)

A.Eroziunea areolara si torentialitatea

Aproape toate interfluviile mentionate (cu
exceptia celor de pe stnga Trebisului, care
apar ca niste platouri structurale, I. Donisa 1968), sunt
n general ascutite sau usor rotunjite. Cu
tot gradul mare de mpadurire, datorita pantelor
abrupte, de aici ncepe dezvoltarea proceselor
fluviodenudationale, care se continua apoi pe versanti.
Se ntlnesc eroziuni areolare n poienile
de pe dealurile Chicera, Pietricica, Cucuieti, nsotite de
siroiri, ravenari si procese torentiale. n
culmea Cucuieti, ravenarea ocupa suprafete extinse (Dl.
Cucuieti, Dl. Clopotel, Dl. Curaturii) n
bazinele superioare ale praielor Ulm si Racova. Spre
nord, la obrsiile celorlalti afluenti ai
Siretului, pe terenurile fara vegetatie arboricola,
ravenarile sunt mai dezvoltate si mai complexe.
Pe ruperile de panta se dezvolta cmpuri de ravene
ramificate (Dl. Viei - Prajesti, Dl. Viisoara -
56
Damienesti etc). Toate aceste ravenari se continua pe
versanti, pe abrupturile de panta, pna
aproape de baza acestora. Se ntlnesc deseori
fragmente de terasa (poduri si frunti), afectate de
procese torentiale.
Pe versantul drept, n fata culmii mterfluviale
principale a Pietricicai, se desfasoara un
relief deluros, bine fragmentat longitudinal si
transversal, rezultat din modelarea glacisului
piemontan. Conglomeratele de Pietricica sunt nlocuite
cu roci mai friabile, argilo-nisipoase, iar
pantele sunt foarte diferentiate. Peisajul geomorfologic
se prezinta sub forma unor culmi mai
nalte lnga abruptul Pietricicai (400 - 450m) si tot mai
joase catre lunca Siretului (250 -300m),
separate de vai mai largi si chiar de microdepresiuni.
Pe aceste culmi deluroase se ntlnesc
fragmente din terasele Bistritei si Siretului situate la
diferite altitudini. Padurile sunt treptat
nlocuite cu terenuri cultivate. In aceste conditii,
ravenarea devine un' fenomen predominant la
care, ca si n cazul versantului stng, se adauga
numeroase procese de alunecare.
Arealele cu cele mai semnificative ravene (de la
tipuri simple la cele ramificate si chiar
rpi) sunt n dealurile Secatura, Ghertu, Hemarasti
Sinizlau, Dl. Nou, Movilita si n bazinul
mijlociu al Prului Cleja.
n anumite situatii se ntlnesc cmpuri de
ravene nsotite de alunecari de teren. n
aceste zone se formeaza adevarate organisme torentiale,
cele mai semnificative fiind n Dealul
Sinizlau, Dl. Mosului si Dl. Nou.
Si pe versantul stng mai scurt si abrupt, se
gasesc organisme torentiale complexe, cum
ar fi n dealurile Ursoaia, Viei - Prajesti, Bazga.

B. Procese gravitationale
Pe interfiuvii si versanti procesele erozionale
sunt completate de numeroase procese
gravitationale bruste: rostogoliri, surpari, prabusiri si
mai ales, alunecari de teren. Excluznd
abrupturile de terasa asupra carora ne vom referi
ulterior, procesele de surpare, rostogolire si
prabusire au o anumita frecventa pe abruptul Pietricicai
n conditii de mpadurire, dar ca procese
independente sunt mai frecvente sub versantul stng al
Bistritei la Itesti (n Dealul Itesti) si cel al
Siretului la Bazga (n Dealul Bazga). Aici se ntlnesc
abrupturi verticale cu o denivelare mare.
Ca procese asociate eroziunii torentiale
liniare si laterale, surparile, rostogolirile si
prabusirile sunt foarte frecvente pe toate
suprafetele intens ravenate. Un rol deosebit de
important n modelarea versantilor l au alunecarile de
teren. Acestea au o frecventa mare pe
ambii versanti ai Culoarului Siret. Versantul
estic, scurt si abrupt (cu exceptia zonei de
confluenta cu Prul Morii - Traian) este sculptat
n mare parte pe capetele de strate ale
monoclinului si prezinta un aspect cuestiform.
mpingerea Siretului spre est, sub impulsul
confluentei cu Bistrita si a naltarii Culmii
Pietricica a accentuat acest caracter. Astfel, la
contactul cu lunca Siretului, baza versantului se prezinta
ca un abrupt nclinat la 50 -60 (uneori
mai mult ntre Damienesti - Prajesti si Buhoci - Bazga).
Acest versant reprezinta adesea fruntea
a doua trei terase, devenita unitara prin eroziunea
laterala a Siretului.

57
Pantele mari, alternanta rocilor permeabile si
impermeabile precum si factorii climatici
declansatori au condus la existenta a numeroase areale
afectate cu alunecari de teren pe ambii
versanti. Multe dintre ele, n special cele de pe
stnga Siretului, sunt insecvente fata de
monoclinul Platformei Moldovenesti. Pe versantul
drept, raporturile de directie ale alunecarilor
fata de nclinarea stratelor sunt mai diferentiate, aici
fiind prezente fenomene produse n structuri
cutate sau fluvio-torentiale. Ca mod de manifestare,
tipurile predominante de alunecari sunt
delapsive, dar nu lipsesc nici cele detrusive.
Principalele areale pe care se desfasoara procese de
alunecare sunt reprezentate n primul rnd prin frontul
cvasi-cuestiforntg de pe versantul stng al
Siretului, pe abrupturile dealurilor Viisoarei -
Damienesti, Ursoaia (Calinesti, Negri, Mgla),
Viei (Prajesti - Bogdanesti) apoi, n aval de
Prul Morii, prin ntregul versant al Culmii
Cucuieti. Acesta se termina abrupt la Siret si este
afectat de alunecari insecvente, delapsive si
detrusive n zonele de obrsie ale praielor Ulm,
Racova, Tamasi, Blejoaia si, mai ales pe frontul
propriu-zis de cuesta: Buhuci, Buhocel, Coteni,
Furnicari, Tamasi, Chetris, Gioseni. Cele mai
multe alunecari sunt de tip monticular, cu cornise de
desprindere bine evidentiate, nalte uneori
de peste 20m. Aspectul general al alunecarilor indica
faptul ca, n timp, au existat cel putin doua
faze mai importante de evolutie, din care cea mai
veche mai exista si cu profunzime mare se
pune n evidenta prin trepte si tapsane mari, modelate
ulterior de procese de mai mica amploare.
Astfel de trepte mari de alunecare, reprezentnd
etape ale unui proces mai ndelungat se
ntlnesc n Negri, Mgla, Prajesti si Buhoci.
Pe versantul drept, alunecarile de teren sunt
raspndite n bazinele mijlocii si superioare
ale praielor Crligata (Dl. Secatura, Dl. Suturosu),
 Negel (Dl. Sohodol si Dl. Ghertu), Bahna
(Dl. Mosului, V. Seaca, Dl. Dumariei), Cleja (Dl.
Bradisu) s.a. Si pe acest versant se pot urmari
trepte mari de alunecare, urme ale unor fenomene mai
vechi si de amploare mai mare. Este de
presupus ca aceste alunecari vechi, pe ambii
versanti, s-au produs n perioada atlantica n
conditiile unui regim pluviometric mai bogat. In
cazul Siretului, o buna parte din deluviile
vechilor alunecari au fost nlaturate prin eroziunea
exercitata n deplasarea rului spre est. Au
ramas vechile frunti, degradate n timp, si afectate de
noi procese, respectiv cele care astazi sunt
n mare parte active.
C. Fenomene de eolizatie
n completarea prezentarii proceselor
geomorfologice de pe interfluvii si versanti
mai
mentionam si fenomenele de eolizatie. Desi cu
intensitate mica si frecventa redusa, astfel de
procese si fenomene nu lipsesc totusi. n anumite
sectoare, de regula cultivate, unde se realizeaza
o anumita predominanta altitudinala fata de
vecinatati se pot crea conditii n care actiunea
vntului sa se puna n evidenta. Astfel de areale (reduse
dealtf el), se ntlnesc pe versantul sud-
estic ale Dealului Bazga, cu expunere catre Siret si
Racatau si pe fragmentele de terasa slab
pastrate de pe versantul drept (Sohodor, Calugara,
Luizi, Faraoani, Cleja, Somusca, Ciocani).
D. Procese geomorfologice actuale pe terase (poduri
si frunti)
Terasele, aflate n diferite grade de pastrare,
reprezinta parti ale versantilor. Unele dintre

58
acestea au poduri largi si extindere mare; terasa de 35 -
40m ntre limita de nord a zonei de care
ne ocupam si Capul Piscului, Bacau, terasa de 75 -
85m ntre Galbeni si Itesti, (80 -90m)s.a. n
aval de Bistrita, mai precis de Trebis, marele con
aluvio-proluvial plat si ngemanat al praielor
Trebis si Negel, terasa de con (8 - 12m) are latimi ce
ating 4,5km, la sud de Bacau, n continuare,
conurile praielor Bahna, Valea Seaca si Valea Mare
ngemanate se prezinta sub forma a doua

terase foarte bine dezvoltate, cu altitudini relative de 40

- 50 si 75 - 80m. Ele reprezinta probabil
terasele Siretului de 35 - 40m si 50 - 60m, supranaltate
prin coluvionare. Dupa o extindere mare
pna la Faraoani, aceste terase se ngusteaza treptat
pna la Cleja si dispar la Gheorghe Doja,
unde lunca Siretului atinge direct baza abrupta a
versantului (de fapt fragmente mai reduse ale
teraselor de 50 - 60m si 75 - 85m).
 Alunecari de teren pe fruntea
terasei de 50-70 m la Gh. Doja

E . Acumularea materialelor
n evolutia generala a versantilor, n contextul
proceselor geomorfologice actuale, un rol
important l detine si acumularea materialelor.
Racordul interfluviilor cu versantii si a versantilor
cu luncile se face n mod diferit. Daca n cazul
interfluviilor acest racord se poate realiza att prin
rupturi de panta ct si prin mici convexitati generate de
acumulari locale, la baza versantilor acest
racord se face aproape ntotdeauna prin depuneri
proluvio ~ coluviale. Se formeaza astfel o trena
de glacisuri care bordeaza si paraziteaza periferiile
luncilor. n putine cazuri rurile curg chiar be
sub baza versantilor exercitnd eroziune diect n
roca de baza asa cum se ntmpla n cazul
Bistritei la Itesti, a Siretului la Bazga - Racatau si a unor
afluenti pe cursurile lor strict superioare.
Deseori procesele actuale de eroziune actioneaza
asupra unor materiale pregatie deja prin
dezagregare - alterare, pluviodenudare, procese
gravitationale etc specifice evolutiei generale a
versantilor.
Tendinta generala este de evacuare pe
fsii a materialului provenit din modelarea
versantilor dar procesele de eroziune si acumulare se
desfasoara concomitent si exista o anumita
59
etapizare a acestora.

4.5.4.3. CAUZELE DINAMICII ACTUALE A

VERSANTILOR
Evolutia actuala a versantilor din zona studiata
are cauze naturale, generale si antropice,
locale. Dintre cauzele naturale mentionam
altitudinea, litologia, gradul de fragmentare
orizontala si verticala a reliefului, pantele,
expunerea versantilor, caracteristicile nvelisului
pedogeografic, toate n conditiile unui climat temperat
umed dar cu nuante de continentalism tot
mai accentuate cu ct ne deplasam spre est si care
conditioneaza un mare grad de torentialitate
pluviometrica si hidrologica, cu mare impact asupra
modelarii. Se mai pot asocia la cauzele
naturale evolutia nivelului de baza general si cele
locale, variatia acestora sub influenta anumitor
factori, cutremurele moldavice (pentru procese
gravitationale) etc. Cauzele naturale au nsa un
caracter mai general si conditioneaza evolutia de
ansamblu a reliefului.
Cauzele antropice, cu un impact tot mai
accentuat, mai ales n luncile rurilor, unde pot
capata caracter de predominanta si chiar de
exclusivitate sunt strns legate de evolutia socio-
economica a zonei n timpurile istorice si cu precadere
n ultimii 30 - 40 ani. Dupa cum se va
putea observa la capitolul special consacrat, cauzele
antropice ale modelarii actuale a versantilor
pot fi att indirecte (despaduriri, desteleniri, pasunat
irational, construirea cailor de comunicatii
intravilane, obiective economice, poluare cu efecte
aupra climei etc) dar si directe (baraje, diguri,
hidroamelioratii, irigatii, lucrari CES, rectificari ale
cursurilor de apa, baraje de stabilizare a
terenurilor, drenuri etc)
n clasificarea de mai sus am considerat ca
influentele indirecte sunt exercitate de toate
activitatile umane desfasurate cu alte scopuri dar cu
implicatii asupra proceselor morfogenetice,
iar ca influente directe, activitatile special desfasurate n
acest scop.

5.CLI
MA

5.1.CONSIDERATII GENERALE

Periferiei estice a Carpatilor, Subcarpatilor si

Podisului Moldovei i sunt caracteristice
influentele de ariditate ale climatului temperat, cu
ierni lungi si reci, si verile calde, adesea
secetoase . Caracterul excesiv al climei se accentueaza
spre est si sud. n ultimii 25-30 de ani se
contureaza o aridizare pronuntata a regimului
pluviometric n sensul predominarii anilor secetosi
si cresterii gradului de torentialitate.
Arealul studiat se afla n zona climatica
temperat continentala, ntr-un sector de
provincie
climatica cu influente de ariditate, n regiunea climatica
de dealuri, avnd caracter de tranzitie
ntre etajul montan si cel specific unitatilor de deal
si podis, fiind influentat de dispunerea
reliefului n trepte si de orientarea principalelor culoare
de vale (Bistrita si Siret), n prezona de
confluenta, unde se fac simtite si influentele
scandinavo-baltice din N-V la nivelul Culoarului
Siret.

60
 Analiza variatiei elementelor si fenomenelor
meteorologice se bazeaza n special pe
fondul de date existente la statia meteorologica
Bacau (1896-1997- cu unele ntreruperi),
considerata ca reprezentativa. S-au luat n calcul sirurile
lungi de observatii pentru Bacau: 1896-
1907; 1912-1915; 1940-1943; 1945-1997. Pentru
corelatii si completarea unor caracteristici de
amanunt sau a unor teritorii periferice am utilizat
si informatii de la statiile meteorologice
Tg.Ocna si Roman, ambele cu durata mare de
functionare.

5.2. FACTORII GENETICI AI CLIMEI.

5.2.1.FACTORII RADIATIVL (RADIATIA

SOLARA)
Radiatia solara directa variaza n functie de
coeficientul de transparenta al atmosferei,
si este influentata de poluarea aerului cu particule
de praf, fum sau alte substante chimice
emanate de la obiectivele industriale. Valoarea radiatiei
directe variaza n raport cu durata de
insolatie, fiind mai mica iarna dect vara (68.70kcal/cm
/min), conform Atlasului Climatologic al 2
Romniei.
Radiatia difuza este n strnsa legatura cu
plafonul de nori. In variatia sa diurna, valorile
cele mai mari se nregistreaza spre amiaza cnd se
formeaza ecranul de nori si scad seara si spre
dimineata. In cursul unui an n zona de confluenta a
celor doua ruri importante , se constata ca
n sezonul cald radiatia difuza poate fi uneori redusa
din cauza numarului mai mare de zile
senine(0,40-0,44 cal/cm /min) , n timp ce iarna
plafonul gros de nori stratiformi si calmul 2
atmosferic pot contribui la cresterea acesteia(0,02-0,03
cal/cm /min). 2
Radiatia globala lunara medie variaza
ntre 2,22 kcal/cm n decembrie si 2
15,45kcal/cm n luna iulie, fiind dependenta de
durata stralucirii soarelui , nebulozitate , 2
umiditatea aerului, etc.
Valoarea anuala medie a radiatiei globale
este de 105,37 kcal/cm .(I.Gugiuman si E. 2
Erhan 1975). Pe un sir lung de ani s-au nregistrat valori
lunare diferite, minima de 1,71 kcal/cm 2
s-a masurat n decembrie 1969 , iar maxima de 17,97
kcal/cm , n iunie 1964, cnd a fost activa 2
circulatia maselor de aer din provincia estica, corelata
cu o nebulozitate redusa de (5,6), care a
favorizat o durata mare de stralucire a Soarelui (2160
ore).
Minima anuala de 93,07 kcal//cm s-a nregistrat
n 1972 cnd au predominat masele de aer 2
oceanic din V si N-V care au favorizat o nebulozitate
ridicata (6,7), reducnd durata de stralucire
a soarelui la 1717 ore. Astfel amplitudinea radiatiei
globale anuale depaseste 4315 kcal/cm /an. 2
Datele privind radiatia globala se prezinta n
tabelul nr. 4 (I.Gugiuman si E.Erhan, 1975).
Tabel nr.4
RADIATIA SOLARA
GLOBALA LA BACAU

Luni XII I II III IV V VI VII VIII IX X XI AN

Specif
MEDII 2,22 3,09 4,43 7,70 10,84 13,04 15,29 15,45 14,14 10,32
6,09 2,70 105,37

61
MAX 2,82 3,77 5,38 10,37 13,57 17,70 17,97 17,32 15,66 12,82
7,38 5,77 117,07
MIN. 1,71 2,57 3,15 6,40 7,57 11,03 13,50 13,35 12,63 8,44 5,18
1,98 93,07
Sezoane IARN PRIMAVARA VARA TOAMNA
A

5.2.2. FACTORII DINAMICI

Circulatia generala a atmosferei, specifica

latitudinilor mijlocii din emisfera nordica, este
cea vestica cu o frecventa de 45%, cu pondere mare n
toate anotimpurile, urmata de cea nordica,
30% cu directia de penetratie dinspre nord-vest, cea
tropicala fiind prezenta n 15% din cazuri,
primavara si vara, iar circulatia de blocare este medie
10% din an, mai ales iarna.
Dinamica atmosferei arealului studiat se
ncadreaza sferei de actiune a marilor centri
barici care influenteaza clima Europei: anticiclonii
azoric, islandez si ciclonii mediteraneean si
islandez, toate cu caracter semipermanent. Intensitatea
actiunii, a influentei lor asupra climei, se
modifica odata cu schimbarea pozitiei lor, ca urmare a
cantitatii diferite de energie solara
receptata n timpul anului de emisfera nordica.
Iarna, pozitia acestor centri barici favorizeaza
patrunderea n estul Romniei a unor mase
de aer arctic, continental rece si uscat. n ianuarie,
grosimea maselor de aer atinge 400-600 m
afectnd n cea mai mare parte a iernii tot podisul
Moldovei ale carui altitudini doar local
depasesc 600 m. Pe deasupra masei de aer rece si dens
n sens invers se deplaseaza mase de aer de
provenienta vestica mai calde si umede. Cele doua mase
de aer,cu caracteristici si origini diferite
favorizeaza dezvoltarea unui strat de nori n zona de
interferenta, ce contribuie la diminuarea
radiatiei solare receptionate de suprafata subiacenta si
accentuarea deficitului energetic radiativ.
Vara, se reduce mflunta anticiclonului siberian si
 a depresiunii meditraneene, si este mai
puternica influenta anticiclonului azoric, ce printr-o
dorsala extinsa prin sud-vestul Europei
afecteaza si tara noastra, favoriznd advectia maselor de
aer atlantice umede, puse n evidenta
prin ploi si averse n special n vestul Carpatilor
Orientali.
Influenta ciclonului islandez este mai redusa
vara. Gradientii barici orizontali sunt mai
mici dect iarna, deplasarea maselor de aer dinspre
Atlantic spre estul Europei se face lent,
ajungnd n estul Orientalilor destul de uscate si calde.
Desi sunt relativ omogene si se dezvolta
pe grosimi considerabile, suprafata adiacenta induce
local modificari termodinamice importante,
genernd adeseori nnorari, averse de ploaie nsotite de
grindina si chiar ploi cu efecte
devastatoare ca cele din ultimii ani (1991, 1992, 1995).
Schimbarea pozitiei si interactiunile
complexe ale sistemelor barice se regasesc n dinamica
maselor de aer si respectiv n schimbarea
vremii.
Rolul de bariera climatica pe care Carpatii
Orientali l au la limita dintre circulatia vestica
(oceanica) si estica (continentala), se exprima n arealul
pencarpatic prin prezenta unui climat
continental moderat, cu nuante excesive spre est. n
partea de nord a arealului de care ne ocupam,
se simt si influente scandinavo-baltice n lungul axului
Culoarului Siret cu directia generala N-S,

62
modificnd dezvoltarea proceselor atmosferice prin
devierea traiectoriei lor, iar formarea
fronturilor aduce schimbari n aspectul vremii, la care se
adauga si unele particularitati locale.
5.2.3.FACTORII LOCALI
Oricare ar fi pozitia centrilor barici care
conditioneaza starile de vreme n plan
continental
(anticiclonul siberian sau azoric, ciclonul islandez,
depresiunile barice mediteramene sau pontice).
Fiecare data si imprima numeroase particularitati : raciri
accentuate (iarna), suprancalziri , iar
uneori circulatie retrograda cu ploi bogate si de durata
(vara), fohnizari, brize locale, etc.
Fondul climatic general este influentat de
suparfata subiacenta activa exprimata prin
particularitatile morfologice locale, vegetatie,
suprafatele acvatice si activitatea umana.
ntre factorii locali care impun aceste
modificari climatice, exceptnd bariera
carpatica,
mentionam:
prezenta culmii Pietricica ntre depresiunea Tazlau si
culoarul siretului care favorizeaza
fohnizarea maselor de aer vestice si nord-
vestice la coborrea versantului si formarea
brizelor de deal-vale;
existenta culoarului siret, n lungul caruia pe directia
N-S, are loc o canalizare pronuntata a
maselor de aer din sectorul nordic si, uneori, a celui
sudic;
prezenta ngustarilor n culoar: portile Itesti si
Racaciuni, care confera sectorului de la
Bacau aspect depresionar seminchis cu conditii de
adapost topoclimatic;
canalizarea maselor de aer rece, siberian, iarna
n depresiunea intracoliniara a Bacaului,
stagnarea lor si favorizarea inversiunilor termice;
dezvoltarea unor microdepresiuni erozive la contactul
glacisului piemontan cu Culmea
 Pietricica unde nuantele de adapost devin evidente;
prezenta zonei industriale Bacau cu impact antropic
asupra unor fenomene meteorologice;
existenta spatiului edilitar cu mari densitati ale
cladirilor, altitudini diferite si albedou
ridicat, retele stradale cu orientari diferite, care
influenteaza regimul termic, pluviometric si
dinamica locala a maselor de aer.

5.3.VARIATIA SI REPARTITIA ELEMENTELOR

CLIMATICE

5.3.1.TEMPERATURA AERULUI

Variatia temperaturii aerului (diurna, lunara,

sezoniera, anuala si multianuala) se nscrie
n contextul conditiilor de continentalism moderat,
rezultate din pozitia geografica a municipiului
Bacau si mprejurimilor sale .
Analiza temperaturii aerului, se face la statia
meteorologica Bacau , cu unele trimiteri si
la statia meteorologica Roman . Sirurile de valori au
peste 60 de ani .existnd unele ntrerupei, n
timpul razboaielor. Valorile au fost prelungite la
perioada comuna standard 1895- 1996 prin

63
metoda diferentelor.
Din analiza datelor meteorologice rezulta ca
temperatura medie multianuala a aerului (8,8
- 9,0 C) este caracteristica etajului climatic de
dealuri si podisuri joase, sub 500 m, la nivelul
teraselor mijlocii si superioare ale Siretului. Diferente
pot sa existe att pe culmile mai nalte din
vest si est, ct si pe terasele inferioare de lunca.
Variatiile termice diurne se nscriu n
coordonatele generale ale climatului temperat,
dar
sufera numeroase influente locale . n mersul zilnic al
temperaturii aerului, se constata cresteri
pna la orele 13-14 , apoi scaderi spre orele diminetii (7-
8 iarna si 5-6 vara). Valorile maxime
sunt determinate de pozitia zenitala a soarelui la care se
adauga inertia de ncalzire provenita din
iradierea n atmosfera a reflexiilor de la suprafata
scoartei terestre. Valorile minime provin din
aceeasi iradiere de la suprafata solului, n conditiile n
care soarele se afla dincolo de linia
orizontului. Aceasta iradiere se continua si 1-2 ore
dupa rasaritul soarelui fapt ce justifica
momentele producerii temperaturilor minime.

VARIATIA TEMPERATURII AERULUI

LA STATIA METEO BACAU 1896-
1997
(73 ani) n
C. Tab. nr.
5
 Luni 1 II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Specif.
Temp -4,0 -1,9 2,7 9,5 15,2 18,7 20,4 19,7 15,2 9,4 3,5 -0,9 9,0
Medie
Temp 18,6 22,4 29,0 29,5 34,5 33,8 39,6 35,9 35,0 29,7 22,0 18,5
39,6
Max.
Data/ 2/84 23/77 31/75 25/68 16/69 28,68 6/88 24/93 14/87 15,93
1/94 18/89 6. VII
Anul
Temp. -29,5 -32,5 -20,4 -5,0 -1,8 5,6 4,8 4,2 -4,5 -7,8 -21,4 -23,0
-32,5
Min.
Data/ 5/54 20/54 1/86 16/86 1/76 7/76 13,86 22/86 29/77 27/79
26/93 28/96 20.11.
Anul 1954
Amplit. 48,1 54,9 49,4 34,5 36,3 28,2 34,8 31,7 39,5 37,5 43,4 41,5
72,1

STATIA METEO ROMAN PE

PERIOADA 1896-1997 (63
ANI)N C.

64
 Tab.
nr.
5a

Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An.

Specif.
Temp. -3,9 -2,3 2,2 9,1 15,0 18,3 19,8 19,1 14,7 9,1 3,4 -1,5 8,6
Medii
Temp. 15,6 19,3 25,5 29,9 34,6 35,0 37,6 38,2 34,4 29,6 24,1 18,6
38,2
Max.
Data/ 2/84 23/77 31/68 25/68 20/96 29/63 6/88 25/57 17/68
15/93 7/63 17/89 25.08
Anul 1957
Temp. -32,7 -32,2 -21,6 -11,8 -9,6 -0,8 7,4 3,8 -4,2 -8,6 -25,4 -26,2
-32,7
Min.
Data/ 18/63 20/54 6/69 4/63 21/92 13/92 9/92 31/93 29/77 27/88
26/93 28/96 18.1.
Anul 1963
Amplit. 48,3 51,5 47,1 41,7 44,2 35,8 30,2 34,4 38,6 38,2 49,5 44,8
70,9

Regimul termic diurn este influentat de

circulatia generala si locala a maselor de aer, de
umiditatea de moment a atmosferei, de gradul de
nebulozitate si configuratia de amanunt a
reliefului. Se mai adauga prezenta suprafetelor lacustre
si starea de poluare a atmosferei introdusa
de obiectivele industriale din municipiul Bacau, cu
influente, n amonte si aval. Se evidentiaza
nuclee termice locale impuse de orasul Bacau si
platformele industriale din sud si nord.
n privinta influentelor lacurilor de pe cursul inferior al
Bistritei si Siret, n aval de confluenta, din
lipsa datelor directe, nu se pot face dect aprecieri
calitative.
n cadrul regimului termic zilnic, importanta
meteorologica si practica are numarul total de zile cu
temperaturi medii superioare punctului de nghet. La
Bacau este n medie de 276 zile, cu usoare
variatii n plus (pe sectoarele mai nalte) si n minus (n
luncile joase) . n mod frecvent numarul
zilelor cu temperaturi pozitive, ncepe din a doua decada
a lunii februarie si dureaza peste 9 luni.
Pragul de 10 C al valorilor termice medii zilnice este
important pentru dezvoltarea vegetatiei si
dispersia poluantilor. La Bacau, se nregistreaza un
numar de 175 zile.
Din analiza regimului temperaturilor medii lunare se
constata, n primul rnd, existenta a doua
perioade bine diferentiate
- sezonul rece cu temperaturi medii situate cu mult sub
valoarea medie cuprinse ntre - 4,0
C si 3,5 C, respectiv lunile noiembrie-martie ;
- sezonul cald cu temperaturi lunare care
depasesc valoarea medie
multianuala (9,0 C la Bacau si 8,6 C la Roman ),
lunile apnlie-octombrie;
ntre aceste sezoane este o diferenta de
temperatura de circa 9 C, fapt ce influenteaza

65
 foarte mult desfasurarea proceselor geomorfologice si
modul de difuzie a substantelor poluante n
bazinul aerian
Sistemul de modelare din perioada rece
apartine tipurilor nordice, reci,
aproape
periglaciare, pe cnd n sezonul cald se impun
caracteristici tropicale evidente. Aceasta
succesiune de sezoane se pune n evidenta prin
complexitatea proceselor morfogenetice si a
formelor rezultate.
Urmarind valorile temperaturilor medii lunare
se observa ca, trecerile ntre cele doua
sezoane se produc destul de rapid (circa 1 luna), iar
diferentele sunt mari: 6-7 C. ntre valoarea
temperaturii medii multianuale a lunii aprilie si martie
este o diferenta de 6,8 C, iar ntre lunile
octombrie si noiembrie de 5,9 C.
Lunile cu temperaturi medii extreme sunt
ianuarie (-4,0 C. la Bacau si - 3,9 C. la
Roman) pentru sezonul rece si iulie , pentru sezonul
cald (20,4 C la Bacau si 19,8 C la Roman).
Valorile lunare medii multianuale reflecta prea
putin caracterul continental al climatului
.Acesta se pune n evidenta analiznd abaterile de la
valorile medii. Daca ne referim numai la
lunile caracteristice celor doua sezoane (ianuarie si
februarie, respectiv iulie si august) atunci se
pot face urmatoarele mentiuni : a: pentru sezonul rece:
Valorile medii lunare ale lunii ianuarie
sunt cuprinse ntre -12,0 C (1942,1954) si
2,8 C (1948) , la Bacau si ntre -12,7 C
(1963) si 1,3 C (1954) la Roman , iar
amplitudinile medii au valori de 14,8 C ,
respectiv 14,0 C;
Valorile extreme ale lunii ianuarie sunt
cuprinse ntre -29,5 C sl 18,6 C (Bacau)
si
-32,7C si 15,6 C (Roman) , iar
amplitudinile maxime sunt de 48,1C ,
 respectiv
48,3 C.
- Valorile medii din februarie oscileaza ntre
-11,9 C 1954) si 4,0 C (1990, 1995) la
Bacau si ntre -10,0 C ( 1985) si 3,3 C
(1990) la Roman, cu amplitudini medii de
15,9 C, respectiv 13,3 C;
Valorile extreme din februarie sunt cuprinse
ntre -32,5 C si 22,4C , la Bacau si ntre
-32,2 C si 19,3C, la Roman, cu amplitudini
de 54,9 C si 51,5 C. b: pentru sezonul
cald.
- Temperatura medie lunara a lunii iulie,
variaza ntre 17,9C (1984) si 22,7C
(1946) la Bacau, respectiv ntre
17,6C(1984) si 22,3 C (1959) la Roman.
Amplitudinile medii lunare sunt de 4,8 C si
de 4,7 C la Roman;
Temperaturile si amplitudinile extreme ale
lunii iulie au, la Bacau, valori de 4,8C
sim39,6 C ( amplitudine maxima 34,8
C ) , iar la Roman 7,4C si 37,6 C
(amplitudine maxima de 30,2 C );
Temperaturile medii din luna august
oscileaza ntre 17,6 C (1940) si 23,6
C
(1946) , la Bacau si ntre 16,1 C (1976) si
22,5 C (1992) , la Roman, cu amplitudini
de 6,0 C .respectiv 7,5 C .
Temperaturile si amplitudinile extreme au
variat ntre 4,2 C si 35,9C (amplitudine =

66
 31,7 C) la Bacau si ntre 3,8 C si 38,2 C
(amplitudine = 34,4C) la Roman.
Se poate constata ecartul mare de variatie al
temperaturilor medii lunare (iarna= 13,3-
15,9 C ; vara = 4,7-7,5 C ) dar mai ales ecartul
extremelor lunare (iarna= 48,1-54,9C, vara =
30,2-34,8 C), fapt ce reflecta o mare vanabilitate a
starilor de vreme. Amplitudinile maxime de
72,1 C (la Bacau) si 70,9 C.(la Roman)
evidentiaza si mai bine caracterul continental,
discontinuu al regimului termic. Riscul producerii unor
temperaturi negative exista, de-a lungul
unui an calendaristic, n 9 din cele 12 luni (face
exceptie intervalul iunie-august), fiind o
consecinta directa a ponderii pe care influentele nord-
estice continentale, o au asupra climatului
local. La Roman riscul este de 10 luni pe an. Nu s-a
nregistrat nici o temperatura negativa n
lunile iulie si august.
Pentru sezonul cald , prezinta importanta
temperaturile medii lunare situate n jurul valorilor de
19-20 C ( lunile iulie si august), precum si valorile
maxime ale acestora 37,6C-39,6 C
specifice unui climat continental cu nuante termice
moderate (posibil din cauza influentelor
scandinavo-baltice), neatigndu-se n 75 ani de
observatii valoarea de 40C.
Inversiunile termice. Fenomene destul de
frecvente, sunt determinate de diferentele
altitudinale, directiile principalelor linii orografice si n
special, de existenta luncilor largi ale
Siretului si Bistritei cu altitudini de 130-170 m.,
denivelate clar fata de culmea nalta a Pietricicai
(650-700 m. cu maximul de 746 m.) si formei de
bazinet a "Depresiunii intracolinare" a Bacaului
ce favorizeaza iarna canalizarea maselor de aer reci,
asiatici.
Cele mai multe inversiuni termice se produc n
anotimpurile de tranzitie (primavara si
toamna) cnd au loc numeroase schimbari ale
directiilor si caracteristicilor maselor principale de
aer. Circulatia generala predominanta este dinspre vest
si nord-vest, cu aport de aer mai cald la
care se asociaza si procese de fohnizare, la coborrea
masivelor muntoase si a culmii Pietricica,
la gurile afluentilor vestici, care debuseaza aer
carpatic si subcarpatic. In Culoarul Siretului se
mentine un timp mai ndelungat aerul rece (canalizat
dinspre nord, nord-est) si ceata de deasupra
cursurilor de apa si a lacurilor de acumulare.
Inversiunile termice reprezinta fenomene obisnuite
care dureaza uneori si 2-3 zile.
In anotimpurile cu mase de aer mai stabile
inversiunile termice se produc ca urmare a
circulatiei diurne strict locale (brize de deal) si a
acumularii aerului rece, mai dens, la nivelul
luncilor largi ale Siretului si Bistritei. Ele prezinta
importanta pentru acumularea si mentinerea
substantelor poluante din aer.
Fenomenul de persistenta a poluantilor n
atmosfera Bacaului este de fapt mai complex.
Ziua, odata cu ncalzirea aerului la sol, se produc
curenti ascendenti care se ridica numai la o
anumita naltime (ne referim la conditiile de calm,
caracteristice inversiunilor termice). Noaptea
nu se mai produc acesti curenti ascendenti si aerul se
raceste din nou pna la nivelul solului,
mentinndu-se substantele poluante deasupra acelorasi
locuri. Se adauga existenta cetii industriale
(fum, praf,particule,amoniac) care sporeste mai mult
concentratiile poluantilor .
In astfel de conditii, cele mai frecvente poluari
se produc noaptea si iarna, iar cele mai

67
rare ziua si vara (cnd exista o permanenta circulatie
locala determinata de ncalziri diferentiate
si generale).
Inversiunile termice se pot forma si n context
strict local. La apusul soarelui si dupa
acest moment, solul nu mai primeste direct radiatiile
acestuia si se raceste. Prin influenta, stratele
inferioare ale atmosferei se racesc, n timp ce paturile de
deasupra ramn mai calde, realizndu-
se astfel o inversiune termica strict locala prin
care este mpiedicata circulatia aerului pe
verticala. n timpul noptii , inversiunea termica se
accentueaza iar dimineata , pe masura ce
razele soarelui ncalzesc suprafata solului, iar radiatia
reflectata se transmite aerului din stratele
superioare. Daca ncalzirea este suficient de puternica
are loc "spargerea"stratului de inversie.
Starile de inversiune termica produse de o circulatie
generala a aerului sau de fenomene strict
locale (ncalzirea insuficienta a solului, nori, ceata, praf
si fum industrial) permit o acumulare a
substantelor poluante ntre stratul de inversie si sol.
Astfel se explica existenta unor concentratii
mai ridicate de poluanti dimineata, n zilele cu
nebulozitate accentuata( mai ales n conditiile
norilor stratiformi).
Stratificatia termica a aerului este
conditionata de variatia temperaturii aerului
cu
naltimea. n functie de raporturile existente ntre
gradientul de temperatura si cel adiabatic se
pot separa trei tipuri de stratificatie termica
a-instabila, cnd gradientul de temperatura
este mai mare dect cel adiabatic(
), favoriznd miscarile verticale si difuzia poluantilor pe
naltime;
b- stabila, ( ), caracterizata prin
frnarea deplasarilor pe verticala, concentratia
poluantilor n zona sursei, iar n cazul cosurilor
foarte nalte o dispersie putin extinsa pe
verticala, dar cu posibilitatea de deplasare orizontala
lenta, pe distante mari;
c-neutra, ( ), care conduce la o forma
conica dubla a masei de poluare (pana de
poluare, de fum). Baza de jos (de la sol) a conului
dublu, poate fi mai extinsa sau mai redusa n
functie de cantitatile de poluanti emise si de naltimea
cosurilor (fig.36)
Analiznd statistic frecventa de aparitie a
gradelor de stratificare se constata ca situatia
"neutra" detine 42,2% , cea stabila-32,9%, iar cea
instabila-24,9%.
Calculnd frecventa de aparitie a stratificarii
termice pe cele 16 directii ale vntului se
constata ca ponderi mai mari revin directiilor:
stratificarea termica neutra: SSE (5,91%); N
(5,7%); NNV (5,4%); NV(5,3%); -
stratificatia termica stabila: N (3,5%); SSE
(2,4%); S (2,2%); NV(1,8%); -
stratificatia termica instabila: S (1,8%); SV
(1,6%); NV (1,5%). -
Lund n considerare distributia gradelor de
stratificare pe clase de viteza se obtine
urmatorul aspect: la viteze ale vntului mai mari de
Im/s stratificatia termica neutra detine
32,8 %, iar cea instabila 9,1 %. In ultimul caz
situatia determina conditii de difuzie verticala si
orizontala. Frecventa de aparitie a stratificarii
termice stabile, asociata cu viteze ale vntului
<1 m/s, determina cele mai slabe conditii de difuzie
a poluantilor, de 17,6%.
Principala actiune de diluare a
impuritatilor o exercita miscarea maselor
de aer.

68
Directiile curentilor de aer, desi foarte diferite sunt
mai frecvente pe orizontala (vnturile), dar
se ntlnesc si pe verticala, datorita gradientului de
temperatura si stratificatiei termice.

5.3.2.UMEZEALA RELATIVA A AERULUI

Umiditatea aerului depinde de

caracteristicile maselor de aer aflate n
tranzit, n
special de cantitatea de vapori de apa existenti n
aer, de sursele de evaporare si dinamica ,
inclusiv de durata mare a calmului atmosferic,
altitudine,caracteristicile suprafetei active. n
strnsa corelatie cu temperatura aerului, umezeala
acestuia variaza permanent si poate fi
analizata diurn, lunar, anotimpual, anual si
multianual.
Valorile umezelii relative a aerului au
importanta n reglarea proceselor de
evaporatie,
dezvoltarea vegetatiei, formarea cetii si a norilor,
deci si n concentrarea impuritatilor.
Valoarea medie multianuala este de
82%, dar umezeala prezinta variatii largi
n
cadrul perioadei analizate, din cauza unor invazii de
aer cald si mai umed. Astfel de situatii s-
au produs n februarie 1984 (93% fata de 86%), n
noiembrie 1987 (95% fata de 88%, n
ianuarie 1988, 93% fata de 88%) si n multe alte
cazuri.
n evolutia multianuala a umezelii relative
exista si ani care prezinta abateri n plus pe
durata unor perioade mai ndelungate. De exemplu
n 1989 au prezentat valori mult diferite de
medie lunile: august ( 82% fata de 78%) si
septembrie (90% fata de 79%).
Raportndu-ne la valori medii zilnice,
diferentele pot fi si mai mari, n ziua de 6.IV.
 1987 s-a nregistrat o umezeala relativa de numai
48%.
Valorile de la Bacau sunt mai mari dect
cele nregistrate n Colinele Tutovei (77% la
Plopana) si n Subcarpati (80% la Tg.Ocna).
Anual umezeala relativa a aerului prezinta
variatii semnificative fiind mai mare iarna
(88%) si toamna (85%) si mai mica primavara (80%)
si vara (78%).
Variatia umezelii relative a aerului este strns
legata de circulatia generala a maselor de
aer, n special a celor umede din vest si nord-vest.
n regimul diurn al umezelii relative, aflat
n raport invers cu cel al temperaturii
aerului, se constata un maxim dimineata si un
minim la primele ore ale dupa-amiezii, dar
sensibilitatea acestui element este deosebit de
mare. n decurs de un an se constata doua
perioade cu valori mai mari (noiembrie-decembrie-
ianuarie si iunie ) si doua cu umiditati mai
mici (mai si iulie).
Tab nr. 6 UMEZEALA RELATIVA %
(1961 -1997) Medii anuale

Nr. crt. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN

1896- 86 83 73 69 68 68 68 69 72 78 84 85 75
1961
1961- 88 88 83 76 76 74 76 77 80 82 86 89 82 1
1997

n raport cu impuritatile atmosferei,

umezeala relativa contribuie la reducerea
difuziei

69
 si micsorarea concentratiilor prin umezirea si
diluarea particulelor si mpiedicarea deplasarii
lor.
n zonele de lunca, unde exista multe suprafete
de apa (cele doua ruri principale, lacurile
Lilieci-Bacau, de agrement, Galbeni si Racaciuni) si
suprafete mlastinoase, umezeala relativa a
aerului este mai mare. n analiza umezelii relative a
aerului se disting doua perioade: 1896-1961,
pna la punerea n functiune a hidrocentralelor de pe
Bistrita cnd media umezelii relative era de
75%. A doua perioada (1961-1997) pna la punerea n
functiune a hidrocentralelor de pe Siret
(Galbeni, Racaciuni, Beresti- Sascut-1984) care se
caracterizeaza prin cresterea valorii anuale a
umiditatii relative n arealul Bacaului la 82%. Pe baza
celor mentionate consideram ca lacurile de
pe Bistrita au cauzat o crestere a umiditatii relative
a aerului cu cel putin 6%. Amenajarea
lacurilor din aval de Bacau nu au mai influentat valoarea
anuala a umezelii relative. La cresterea
valorii umiditatii contribuie si miscarile descendente ale
aerului. n practica meteorologica, n
analiza umiditatii aerului prezinta importanta nca doi
indicatori:
- numarul de zile cu U13 < 30%, care
caracterizeaza perioadele cu uscaciune
excesiva
(umezeala relativa masurata la ora 13);
- numarul de zile U13 > 80%, care sunt
reprezentative pentru perioadele deosebit de
umede. Pe anotimpuri numarul de zile U13<30%
sau>de 80% se prezinta n tab. nr.
Tab. nr. 6a FRECVENTA PE ANOTIMPURI A
ZILELOR CU UMIDITATI EXTREME LA
BACAU
Anotimpul Numar mediu de zile cu :
U U
< 30%
>
 80%
13
Iarna 0,4 47
Primavara 4 23
Vara 1 10
Toamna 2 24

Din analiza tab. nr. 6a se poate observa ca

primavara, desi considerat un anotimp umed,
contine n medie 4 zile cu umiditate relativa extrem de
scazuta. Este o confirmare a faptului ca si
primavara exista adesea perioade deosebit de secetoase
care, n lipsa irigatiilor, pot compromite
nsamntanle si dezvoltarea normala a culturilor
n anii respectivi, fiind o consecinta a
caracterului continental al climei.
Ceata se formeaza n conditiile cresterii
umiditatii aerului si a condensarii usoare a
vaporilor de apa pe particulele solide aflate n
atmosfera, care se racesc mai usor dect aerul.
Pulberile sedimentabile (praf, funingine, fum, etc.)
devin nuclee de condensare, chiar daca uneori
temperatura nu atinge punctul de roua. Cnd depasesc o
anumita concentratie, se produce ceata,
chiar daca concentratia vaporilor nu este de 100%.
Valoarea ridicata a umiditatii si frecventa mare a
cetii, mai ales n sezonul rece constituie
un factor defavorabil pentru sanatatea populatiei,
rezistenta constructiilor si a cailor de
comunicatie.

70
 La Bacau, numarul mediu anual de zile cu ceata
este de 65,1, cu 15-25 zile mai mult dect
n regiunuile vecine (Podisul Moldovenesc sau
depresiunile subcarpatice, unde se resimt puternic
curentii catabalici n cadrul proceselor de fohnizare).
Lunile cu cel mai mare numar de zile cu ceata
sunt ianuarie (12,2) si decembrie (11,8) ,
deci peste 1/3 din totalul lunar. Mai putin frecvente sunt
zilele cu ceata n lunile iunie (0,7), iulie
(0,6) si august (1,3%), deci n perioada calda a anului.
Pe anotimpuri situatia se prezinta astfel :
iarna (33,7 zile); primavara (9,9 zile); vara (2,6 zile);
toamna (18,9 zile). In aceasta repartitie se
poate urmari relatia inversa care exista ntre
umezeala relativa a aerului (inclusiv ceata) si
temperatura aerului. Numarul de zile cu ceata din
perioada de iarna (XII-II) este de 13 ori mai
mare dect n sezonul estival (VI-VIII).

5.3.3.NEBULOZITATEA
Regimul nebulozitatii creaza o serie de
particularitati esentiale n distributia si variatia
celorlalte elemente meteorologice, fiind n strnsa
legatura cu circulatia atmosferei si relieful.
La Bacau, nebulozitatea totala are valoarea
medie multianuala de 6,0 zecimi, cu variatii
ntre 4,1 zecimi n luna august si 7,1 zecimi n
decembrie. Cele mai mari valori se produc iarna
(6,8 zecimi), datorita frecventei mari a aerului umed
si a fronturilor reci din zona arctica si
subarctica peste centrul si sud-estul Europei, urmata de
primavara cu 6,5 zecimi si de toamna (5,9
zecimi). Vara, starile de vreme anticiclonale determina
valori mai reduse (4,9 zecimi). n profil
midtianual, valorile lunare ale nebulozitatii cunosc nsa
un ecart mult mai mare de variatie, acesta
fiind cuprins ntre 9,3 zecimi (februarie, 1994) si 4,2
zecimi (ianuarie, 1993) sau chiar 2,1 zecimi
(august, 1992). Tot n acest context, se pot mentiona si
ani cu nebulozitate redusa (5,6 zecimi, n
 1970,1983, 1986 si 1990).
Tab.nr. 7 NEBULOZITATEA TOTALA A
AERULUI LA BACAU (1896-1961)
Nr. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN
crt.
ME 7,1 7,1 6,5 6,4 6,0 5,6 4,9 4,1 4,9 5,7 7,0 7,1 6,0
DII
Tab. nr. 7b
FRECVENTA PLAFONULUI DE NORI %(IN
FUNCTIE DE ALTITUDINE LA BACAU
1951-1960)
Altitudinea/anotimpul 0-90 90-210 210-300 300-600 600-900 900
Iama 15.5 12.0 8.8 12.3 12.2 39.3
Primavara 2.9 5.3 5.6 9.6 16.2 60.5
Vara 0 0 0.4 4.2 11.7 83.5
Toamna 6.6 5.1 8.8 9.6 65.5
Anual 5.7 5.9 5.0 8.7 12.4 62.3
n analiza nebulozitatii, prezinta importanta si
numarul de zile cu cer senin. Valorile medii
multianuale sunt diferentiate pe anotimpuri: iarna 6,8
zile, primavara 7,5 zile, vara 16,2 zile si
toamna 12,4 zile, cu o suma medie anuala de 42,9 zile.
n variatia lunara si anuala se ntlnesc
nsa unele luni cu valori mai mari (iulie, august,
septembrie-cu maxima de 15 zile n iulie 1989) si
altele n care nu s-a nregistrat nici o zi senina.
Lunile cu cele mai putine zile senine sunt iunie
si decembrie. Pe ani, cele mai multe zile

71
senine s-au nregistrat n 1986 (57 zile), 1985 (55 zile),
1990 (47 zile), 1992 si 1993 (cu cte 46
zile senine).
A treia categorie de zile sunt cele considerate
acoperite, cnd n decurs de 24 ore cerul nu
este nici complet nnourat, dar nici senin. Numarul
acestor zile este n medie de 127,5 anual, cu
mari variatii (3,1 n august si 14,1 n noiembrie).
n legatura cu regimul nebulozitatii, prezinta
interes calcularea frecventei zilelor pe grade
de nnourare si ncadrarea lor pe sezoane. Se constata
ca numarul cel mai mare de zile considerate
senine (0-3,5 zecimi) se nregistreaza vara (50-60% din
numarul total al zilelor) n timp ce iarna,
predomina numarul de zile cu cer considerat acoperit
(7,6- 10 zecimi) . Media anuala a zilelor cu
cer senin este de 42,9, a celor cu cer partial acoperit de
127,5 (nebulozitate ntre 3,6-7,5 zecimi),
iar restul sunt cu cer acoperit (nebulozitate mai mare de
7,5 zecimi).
Pozitia si deplasarea marilor centri barici
determina frecventa si succesiunea dezvoltarii
sistemelor frontale. Miscarea ascendenta a aerului
n interiorul depresiunilor barice si larga
dezvoltare a sistemelor frontale, influenteaza direct
nebulozitatea atmosferica. Valorile maxime
de 7- 7,1 zecimi se nregistreaza iarna.
Vara, cresterea temperaturii aerului reduce
posibilitatea acestuia de satuare cu vapori de
apa, scade frecventa dezvoltarii norilor de joasa
altitudine diminund gradul de acoperire a cerului
cu nori pna la 4,1 - 5,6 zecimi.
Ciclul diurn al nebulozitatii prezinta un mers
dependent de cel al umezelii aerului si
ambele conditioneaza regimul precipitatiilor.

5.3.4. DURATA DE STRALUCIRE A SOARELUI

(DE INSOLATIE)

Influenta deosebita asupra radiatiei solare

 directe, dar si a celorlalte tipuri de radiatie
(difuza si globala) prezinta gradul de insolatie al
teritoriului=l 896,6 ore, durata de stralucire a
soarelui. n tab.nr.8 se prezinta valorile lunare de
insolatie la Bacau si procentele fata de durata
posibila din fiecare luna. Variatiile destul de mari (ntre
22,9% n luna decembrie si 60% n iulie)
conduc la un procentaj mediu anual de 42,5%.
Mediile anotimpuale se prezinta astfel: iarna-
24,5%; primavara-40,6%; vara-56,4% si toamna-41,1%.
Durata mai mare de stralucire a soarelui din
lunile de vara , n opozitie cu nebulozitatea
mai redusa, prezinta efecte pozitive pentru
populatie, culturile agricole si spatiile, verzi din
perimetrul municipiului Bacau. Insolatia sporita
contribuie la purificarea atmosferei de
microorganisme, maturizarea semintelor si fructelor,
etc. Ca dezavantaj, n zilele toride de vara,
cu insolatie puternica, dar si cu calm atmosferic, seceta
si aer uscat, are loc o ncarcare mai mare a
atmosferei cu pulberi n suspensie, praf, funingine,
fum, zgura, fapt ce impune o stropire mai
sistematica a strazilor si a spatiilor vezi (I.Gugiuman si
E.Erhan 1973).
Starile barice ciclonale favorizeaza frecventa
ridicata a dezvoltarii sistemelor noroase,
reducnd durata de stralucire a Soarelui.

72
 C.Dracsuneanu (1998) semnaleaza o ritmicitate
de 11 ani a insolatiei anuale maxime
(>2000 ore/an), astfel n perioada (1967-1987) s-a
constatat o tendinta de scadere a duratei de
stralucire a Soarelui cu circa 4-10 ore pe deceniu.
Consideram ca, acest lucru e favorizat si de
interventia antropica, n special construirea lacurilor de
acumulare ce au avut ca efect cresterea
umezelii relative a aerului, si a nebulozitatii factori
favorabili concentratiei poluantilor la sol.
Aceasta tendinta a durat pna n 1991, cnd s-a atins cea
mai scazuta valoare din ultimii 44 de
ani. Din 1992 s-a nregistrat o noua perioada de
crestere a duratei de stralucire a Soarelui
depasindu-se 2000 ore/an.
Albedoul are implicatii directe asupra
radiatiei globale. Valorile sale prezinta
variatii
importante pe fondul unor particularitati locale
introduse de gradul de fragmentare si altitudinea
reliefului, pante, vegetatie, soluri, prezenta stratului
de zapada (albedoul 80-90%), gradul de
arabilitate al terenurilor si starea fenologica a culturilor
(araturile proaspete si umede absorb cea
mai mare parte a radiatiilor), structura localitatilor si
densitatea spatiului cladit, existenta luciilor
de apa , etc.

Tab.nr. 8

VARIATIA DURATEI DE STRALUCIRE A

SOARELUI LA BACAU (1896-
1997) Repartitia
procentuala fata de durata
posibila
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Specif.
Durata de 67,0 77,2 125,9 171,3 213,0 242,8 262,5 253,9 195,6
151,4 74,7 61,3 1896,6
stral.S(ore)
Dur. max. 280,7 289,2 368,5 467,5 465,5 472,7 477,7 438,4 377,0
338,2 283,2 268,0 4467,6
posib.(ore)
% din max. 23,9 26,7 34,1 42,0 45,8 51,4 60,0 57,9 51,9 44,8 26,4
22,9 42,5
posibil
% 24,5 % 40,6% 56,4% 41,1%

Sezoane Iama Primavara Vara Toamna

Pe soluri cernoziomoide levigate, cu un continut

mai ridicat de humus, albedoul este cel
mai redus ca valoare, n timp ce pe terasele de lunca,
largi, netede,cu soluri aluviale deschise la
culoare, reflexia radiatiilor este mai mare.

5.3.5.PRECIPITATIILE

Precipitatiile atmosferice au semnificatiile cele

mai importante n procesele de modelare
(pluviodenudatie, ntretinerea scurgerii apei direct sau
prin intermediul resurselor subterane pe
care le alimenteaza, etc).dar si n fenomenele de
poluare, pe care le poate reduce sau cataliza.
Cantitatile si repartitia precipitatiilor n timp si
spatiu confera zonei de care ne ocupam

73
caracteristicile unui climat continental, moderat de
umed (valorile anuale sunt de 540,1 l/m la 2
Bacau si 503,5 1/ m , la Roman), cu existenta unor
ploi torentiale puternice (valoare maxima n 2
24 ore a fost de 186,21/mp, la Orbeni si Orasa-Livezi ),
dar si a unor perioade lungi de seceta,
care uneori depasesc durata unei luni (n septembrie
1961, octombrie 1896 si 1912 nu au cazut
deloc precipitatii).
In tabelul nr. 9, prezentam, pentru statia
meteorologica Bacau elementele de baza ale
regimului precipitatiilor pentru o perioada ndelungata
de timp (1896-1996, cu ntreruperi n
timpul primului razboi mondial).

Tabel nr.9

CANTITATILE DE PRECIPITATII MEDII SI

EXTREME LA BACAU (1896-1997)1 /m 2
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Snecif.
Med. 24,9 22,8 26,4 48,3 71,0 81,8 70,8 55,0 46,2 34,3 33,1 25,4
540,1
Lunare
Max. 81,2 85,0 99,3 126,6 203,1 193,4 160,5 153,1 207,9 129,9
100,6 84,0 932,5
lunare
Anul 1947 1952 1988 1984 1897 1948 1991 1972 1912 1905
1942 1940 1897
Min. 4,0 0,7 1,2 0,2 5,2 17,1 16,7 3,6 0,0 0,0 2,4 0,4 294,5
lunare
Anul 1978 1914 1975 1947 1958 1968 1956 1907 1961 1896
1898 1898 1954
1912
 Maxima
n24 ore 28,4 26,0 32,0 53,0 58,4 69,2 71,4 69,8 70,8 73,0 33,2
29,0 73x01
Nr. zile 10,2 9,5 9,9 9,8 12,3 12,7 11,3 8,9 7,4 ",5 9,2 9,7 118,4
cu
pp.X),l
l/m
2

La nivelul valorilor lunare, medii

multianuale se observa ca luna cea mai
bogata n
precipitatii este iunie (81,8 l/mp), urmata de mai si iulie,
cu valori apropiate (71,0, respectiv 70,8
l/m .). Este perioada cnd circulatia vestica si nord-
vestica este predominanta . 2
Lunile cele mai secetoase sunt cele de iarna
(februarie - 22,8; ianuarie-24,9 si decembrie
- 25,4 l/mp.) cnd precipitatiile cad sub forma de
ninsoare, se mentin pe sol n stratul de zapada si
participa mai putin la actiunea de modelare. n ceea ce
priveste influenta asupra gradului de
poluare, exista situatii cnd aerul rece se acumuleaza la
nivelul luncilor (inclusiv a unei mari
parti a municipiului Bacau) si n lipsa dinamicii
acestuia, se mentine uneori 2-3 pna la 4-5 zile.
n aceste conditii emanatiile toxice de la obiectivele
industriale persista n masa de aer sau se
depun pe sol ntretinndu-se astfel o poluare destul de
intensa. Fumul si vaporii de apa emanati

74
din turnurile de racire contribuie la formarea cetii
industriale n care amoniacul se face cel mai
bine resimtit. Fenomene asemanatoare de ceata se
produc si la patrunderea unor mase de aer mai
umed sau mai cald (pe fondul rece) n cadrul circulatiei
generale a maselor de aer.
Cnd sunt cantitati mai importante de
precipitatii lichide se produce o purificare a
aerului
de particule solide si o atenuare certa a continutului
de poluanti din atmosfera. n legatura cu
rolul precipitatiilor n contextul poluarii mai trebuie
mentionat si un alt aspect: n perioada de
iarna sau n timpul unor secete mai prelungite, pe
suprafata solului se acumuleaza diferite pulberi
sedimentare si depuneri poluante (deseuri cu impact
negativ asupra calitatii mediului). Primele
ploi de primavara sau dupa perioadele secetoase spala
pe suprafata solului aceste substante si
deseuri antrenndu-le n cursurile de apa, si
contribuind la agravarea poluarii acestora.
Analiznd vatiatia temperaturii medii anuale, a
numarului de zile cu precipitatii mai mari de 0,1
mm rezulta ca la Bacau perioada favorabila poluarii
aerului este sezonul de vara (iulie-august) si
tot sezonul de toamna (octombrie), Se constata ca n
intervalul n care au existat precipitatii
concentratia noxelor s-a diminuat, n timp ce
"vrfurile" s-au plasat n intervalele de timp fara
precipitatii
Caracterul discontinuu, torential al
precipitatiilor si a scurgerii apei se accentueaza
n
ultimii ani. In literatura de specialitate, n special n
concluziile centrului meteorologic european
de la Offenberg (Germania) exista indicii clare asupra
climatului din partea de sud-est a Europei
(inclusiv sudul Moldovei, Baraganul si Dobrogea)
care se afla ntr-un evident proces de
desertificare. La nivelul arealului Bacau, n limita
datelor meteorologice de care dispunem putem
formula cteva concluzii:
a - Cresterea caracterului torential al
precipitatiilor. Cu mici exceptii, valorile
maxime
cazute n 24 h. s-au nregistrat n ultimii ani si reprezinta
cantitati care depasesc cu mult valoarea
lunii celei mai ploioase : Costisa 135,3 l/m
(29.07.1991); Orasa-Livezi- 186,2 1/ m (29.07.1991); 2
2
Bucsesti-Poduri- 134,4 1/ m (29.07.1991); Orbeni-
186,2 1/ m (29.07.1991); Oncesti-113,8 1/ m 2
2 2
(6.09.1983); Magura-104,5 l/m (2.07.1980); Cleja-
103,2 l/m (4.07.1987)etc. 2 2

b - Cresterea neuniformitatii distributiei

precipitatiilor n teritoriu. La 28/29.07.1997 s-
au
produs inundatii catastrofale (pe Tazlau si n sectorul
Racaciuni-Orbeni-Parava), cantitatile de
precipitatii cazute (multe din ele cu valori istorice) au
fost foarte diferite pe suprafete mici . De
exemplu, au cazut la Racaciuni - centru 24,3 l/m ., n
timp ce la 10-15 km. amonte de obrsia 2
bazinului hidrografic au fost evaluate (n lipsa datelor
directe) valori mai mari de 250 l/m . n 24 2
ore. Exemplificam valorile nregistrate la Orasa si
Orbeni (186,2 l/m ). Viitura produsa de aceste 2
precipitatii a fost de exceptie si s-a soldat cu pierderi
materiale imense si victime omenesti.
c - Cresterea frecventei ploilor torentiale. Din
seriile de date statistice analizate rezulta ca
n ultimii 20-25 ani se constata ca ploile torentiale locale
cu efecte distrugatoare semnificative
apar cu o frecventa tot mai mare si aceasta
situatie are ca efect intensificarea retelei de
monitorizare.
Distrugerea unor albii care nainte pareau mai
stabile ce nu au suferit impactul exploatarii

75
balastului, precum si alte aspecte vin sa confirme
aceasta afirmatie. Astfel se pot mentiona viituri
importante determinate de ploi torentiale abundente pe
Negel (iulie, 1980), Polocin (mai, 1990),
Soci (iunie, 1991), Racaciuni ( mai si iulie, 1991,
iunie 1993), Nanesti ( iunie 1993), Trebis
(iunie, 1990), etc.
d - Prezenta poluantilor n atmosfera cauzeaza
modificarea ph-ului apei din atmosfera,
prin formarea acizilor aferenti, producnd uneori ploi
acide. Acestea afecteaza negativ culturile
agricole mai ales la sfrsitul primaverii. Astfel n 1980 -
1985 hectare ntregi de culturi de spanac
si castraveti au fost compromise.

5.3.6. DINAMICA ATMOSFEREI

Circulatia maselor de aer deasupra Europei,

cauzata de pozitia si intensitatea sistemelor
bance corelata cu asezarea n estul Carpatilor,
subcarpatilor ca si forma de culoar geomorfologic
a vaii Siretului determina directia si viteza vnturilor n
acest areal. Vntul ca element dinamic al
climatului are un rol important n producerea diferitelor
stari de vreme.
n circulatia aerului se resimte influenta locala a
liniilor principale de relief, prin dirijarea
directiilor dominante pe culoarele vailor Siret si Bistrita.
Vntul este un parametru meteorologic important, care
determina difuzia poluantilor n atmosfera
prin directiile si intensitatile sale. Actiunea
vntului n acest sens este interconjugata cu
stratificarea termica a maselor de aer, care determina
dispersie pe verticala a poluantilor evacuati
n atmosfera.
Cunoasterea regimului vnturilor din
 apropierea solului n arealul de care ne
ocupam
permite identificarea conditiilor de transport orizontal
al poluantilor; directiile acestuia determina
directiile de deplasare a penelor (undelor) de poluanti,
axele acestora orientndu-se n sens opus
directiilor vntului.
Din analiza rozei vnturilor, ntocmita pe baza
datelor nregistrate la statia meteorologica
Bacau, n perioada 1896-1996 (cu unele ntreruperi)
rezulta aspectele esentiale ale regimului
vnturilor, respectiv frecventa, viteza si directia.
Aceste elemente variaza n functie de conditiile
locale de relief si de anotimp (care controleaza
directiile generale de deplasare ale maselor de
aer).n valea Siretului se intensifica advectia de aer
dinspre N,N-V, S si S-E. Culuarul contribuie
la canalizarea circulatiei locale a maselor de aer
predominant din directiile Nord si Sud. Masele
de aer vestice, descendente pe versantii estici
ai Carpatilor Orientali, sufera o usoara
foehnizare.Ca frecventa de repartitie a principalelor
directii de vnt pentru zona municipiului
Bacau,se poate constata ca predomina directiile care
se canalizeaza cel mai usor pe culoare:
7V(10,8%); SSE(10,3%); '5(9,3%); (4,2%);
NV{2,9%) si NNV(2,6%), n timp ce alte directii

76
 detin frecvente mult mai mici ca urmare a existentei
ramei nalte subcarpatice din vest si a
dealurilor ce constituie partea de nord-vest a
Podisului Brladului , n est : ENE (0,1%);
ESE(0,2%); E(0,3%); SSV(0,4%). La influenta
formelor majore de relief se adauga si alte
elemente : extinderea teraselor de la diferite altitudini,
dispunerea spatiilor cladite, n special a
celor mai nalte, amplasarea obiectivelor industriale,
etc.
Atunci cnd se calculeaza frecventa de aparitie a
claselor de viteza pe directii de vnt se
constata ca pe directiile predominante cele mai mari
frecvente de aparitie o prezinta clasele de
viteza de 2 m/s, 4 m/s, 5 m/s, iar dispersia poluantilor
este cu att mai mare cu ct viteza vntului
este mai ridicata.
Toamna si primavara, mai ales n anii secetosi
cnd solul este dezgolit si uscat, vnturile
cu frecvente viteze mari exercita actiuni de coraziune si
deflatie deoarece la viteze de 7-11 m/s
spulbera particole de 0,5-1,0 mm, iar la 11-17 m/s chiar
particule de 1-2 mm (I.Hrjoaba,1968),
fapt remarcat si n arealul de referinta, n special toamna
si primavara n conditii de seceta. La
Bacau n aproximativ 50 zile se nregistreaza vnturi cu
viteza > 1 lm/s pe directiile dominante.
Morfohidrografia de culoar se reflecta hotartor
n directiile predominante ale vnturilor.
In ceea ce priveste situatiile de calm atmosferic
, acestea detin o pondere de 40,2 % n
repartitia frecventelor pe directii si constituie un
element defavorabil pentru poluare, deoarece o
mare parte din an nu exista conditii de dispersie a
substantelor nocive emanate. Aceasta situatie
si are explicatia n forma depresionara a zonei Bacau ,
cu nchideri clare spre vest si est, dar si
cu ngustari importante spre nord (Poarta Itesti) si
spre sud (Poarta Racaciuni). La aceasta
situatie se mai adauga existenta confluentei Bistritei
cu Siretul si modificarile introduse n
peisajul local de activitatile antropice (lacurile de
acumulare care printr-o umezeala mai ridicata
(82%), mentin poluantii n atmosfera, obiectivele
economice principale situate n sudul Bacaului,
care reduc ntr-o oarecare masura viteza vnturilor din
sectorul nordic si, n plus, emana noxele,
chiar n apropierea acumularilor).
Daca analizam repartitia calmului atmosferic
pe anotimpuri se constata ca valorile cele
mai reduse se nregistreaza primavara si iarna , cnd
instabilitatea generala a atmosferei este mai
accentuata . In schimb vara si mai ales n prima parte
a toamnei frecventa calmului atmosferic
este mult mai mare . Spre sfrsitul toamnei , starea de
instabilitate a atmosferei creste din nou ca
urmare a schimbarilor n circulatia generala a maselor
de aer la trecerea de la sezonul cald la cel
rece . Este posibil ca si lipsa vegetatiei sa prezinte o
anumita importanta, prin opunerea unei
rezistente mult mai mici la deplasarea aerului.
Dinamica generala, consecinta a
particularitatilor orografice si a complexitatii
structurii
arhitectonice si functionale a municipiului Bacau este
completata si cu forme strict locale ale
circulatiei . Astfel se constata,ca un fapt pozitiv
existenta brizelor de deal-vale, pe versantul de
est al Culmii Pietricica, care mprospateaza aerul urban
n perioada de calm, si pe cel de vest al
Colinelor Tutovei , precum si a unor brize urbane.
Acestea din urma se produc ca urmare a
diferentelor termice si barice care exista ntre spatiile
cladite cu albedou mai mare, dar si cu

77
degajari termice mai importante si zonele
nconjuratoare cu conditii diferite de insolatie si de
iradiatie . n timpul dupa amiezii si n prima parte
a noptii aerul de deasupra orasului se
ncalzeste mai repede si se produc convectii (unele
nsotite de averse de ploaie). Aerul din zona
periurbana ,mai racoros si mai dens, tinde sa
uniformizeze presiunile si se dirijeaza spre partea
centrala a orasului.Dimineata, n schimb, iradiatia
urbana este mai mare si aerul din oras este mai
rece, iar peste cmpiile din jur temperaturile se mentin
mai ridicate. Are loc o deplasare a aerului
din interiorul spatiului cladit catre exterior.Si n cazul
acestor brize, micromorfometria reliefului
prezinta importanta pentru deturnarea directiilor
principale (urban-periurban si periurban-urban)
si introducerea a numeroase directii derivate,
dependente de reteaua stradala: Luncile Bistritei si
Siretului constituie, sectoare cu directii predilecte ale
brizelor urbane.
Astfel de miscari strict locale ale aerului
sunt percepute si primul rnd de locuitorii
cartierelor marginase din nordul si mai ales din sudul
municipiului (Republicii I, II-, Izvoare,
Milcov, Cornisa, Cremenea) deoarece aici se resimt
si substantele poluante (fum, funingine,
mirosuri de S0 ; NH ; etc) provenite de la " Letea"
SA, "Sofert" SA, si "Suinprod" Nicolae
2 3
Balcescu. Pe un fond aparent de calm, n timpul noptii
circulatia urbana a aerului este complicata
de cea orografica (sistemul de brize deal-vale ), care
fiind mai rece induce frecvante inversiuni
termice de amploare mica. n luncile joase ale Siretului
si Bistritei, datorita acestor inversiuni,
dar si prezentei suprafetelor ntinse cu lucii de apa se
produce frecvent ceata, uneori foarte deasa
( vizibilitate sub 10 m ).
Circulatia generala a atmosferei prin directia
si viteza medie ridicata a vntului, de 3,5-
6 m/s dar si prin frecventa mare a calmului
sunt elemente care definesc capacitatea de
autoepurare a aerului. Cu ajutorului vntului are loc
extinderea impuritatilor pe distante mari,
difuzarea acestora n bazinul aerian si totodata,
diminuarea concentratiilor. Marimea acestei
difuzii-deconcentrari este direct proportionala cu viteza
vntului. Tinndu-se cont de acest lucru
este necesara analiza amplasamentelor platformelor
industriale (n special a "Sofert "SA si S.C "
Letea" SA) n contextul directiilor dominante ale
vntului, a vitezelor sale critice si evitarea
amplasarii altor unitati industriale n sectoarele de N, N
-V si S spre evitarea poluarii aerului.
Poluantii se deplaseaza pe directii
corespondente cu roza vnturilor, sensul cel
mai
frecvent fiind dependent de directia dominanta. Pe baza
acestor legaturi, unii autori (Pascu Ursu,
1978) au conceput o " roza a poluantilor " sau " de
impurificare ", care are bratele cele mai mari
pe directia opusa celei dominante a rozei vnturilor.
Analiza unei astfel de "roza a poluarii "
ntocmita pentru municipiul Bacau conduce la
concluzia ca potentialul cel mai mare ar reveni
directiei S, urmata de N si SV. Pe directia V
poluarea este mai redusa pentru ca exista o ventilatie
buna, versantul culmii Pietricica fiind
departe de sursele principale de poluare chimica, iar
circulatia activa din N si NV permit
ndepartarea maselor poluante pe celelalte directii,
respectiv S si SV.
Indicam n studiul sistematizarii urbane,
amplasarea si extinderea spatiului edilitar spre
Vest, zona cea mai favorabila, unde nu exista poluare.

78
 Relatiile dintre dinamica atmosferei si poluare
sunt, n fond, mult mai complexe, fiind
influentate si de alte elemente meteorologice:
umiditatea atmosferica, nebulozitatea (inclusiv
starile de ceata), precipitatiile, temperatura aerului, etc,
precum si configuratia de amanunt a
reliefului.
Analiznd influentele pe care dinamica
atmosferei le are asupra poluarii I.Gugiuman
(1973 ) a stabilit o formula de calcul a indicelui posibil
de poluare (I.P.P.)

I.P.P.= Kx 10 , unde F + V K= valoarea

calmului atmosferic (suportabil
=15% si insuportabil >15%)
F = suma frecventei medii a vnturilor pe 8
directii;
V = suma vitezelor medii a vnturilor pe
directii.
10= coeficient constant
Se constata dependenta directa a I. P.P. de starile
de calm atmosferic care accentueaza sau
atenueaza procesele de poluare ale aerului. Pentru
perioada 1983-1996, I.P.P. anual = 5,4. Cele
mai mari valori ale I.P.P. se nregistreaza vara (7,4) si
toamna (6,3), iar cele mai mici iarna (4,0)
si primavara (3,9)
Din analiza combinata a parametrilor de vnt
cu cei de stratificatie termica a aerului se
constata ca n zona municipiului Bacau, frecventa de
aparitie a conditiilor bune de dispersie este
mica n comparatie cu situatiile de calm atmosferic care
apar sub frecventa de 40,2%.

5.4. REGIONAREA TOPOCLIMATICA SI

MICROCLIMATICA

Particularitatile climatice ale unui areal cu

ntindere redusa si diferente altitudinale mici nu
sunt dependente de zonalitatea latitudinala si nici
altitudinala ci de caracteristicile reliefului, rolul
principal avdu-1 orientarea liniilor morfologice
principale, existenta culoarului Siret-Bistrita,
fragmentarea, altitudinea reliefului si expozitia
versantilor .
Aceasta dependenta conduce la ideea ca,
subunitatile topoclimatice pot fi considerate ca
fiind "morfoclimatice". n acest context, putem separa.

5.4.1.Subunitatea topoclimatica a culmii

Pietricica - caracterizata prin conditii specifice
zonelor nalte ale subcarpatilor care nchid , catre
munte, depresiuni ntinse.
Temperatura medie are valori de 8-8,5 C, fiind
mai mica dect la Bacau, precipitatiile
sunt mai bogate , apropiindu-se de 580-600 l/m . n
legatura cu precipitatiile, mentionam ca pe 2
culmea Pietricica (ambii versanti), s-au nregistrat n
iulie 1991, cantitatile istorice ce au depasit
pe alocuri valoarea de 200 l/m , care au generat viitura
de exceptie de pe afluenti mici ai Siretului 2
si Tazlaului.
Aceste precipitatii s-au produs n contextul unei
circulatii retrograde de S-E. Pe versantul
estic, mpadurit, are loc o fohnizare usoara a maselor
de aer din vest si nord-vestar se resimt si
influentele din nord, est si sud-est..

79
 Durata calmului atmosferic, umezeala relativa
a aerului, nebulozitatea si prezenta cetii
sunt mai mici ca la Bacau deoarece distanta fata de
suprafetele lacustre este mare.

5.4.2.Subunitatea topoclimatica a glacisului

piemontan, continua spre est subunitatea
anterioara pe suprafetele care coboara n trepte, fiind
mai bine populata iar gradul de mpadurire
mai redus.
Temperatura medie se apropie de cea
nregistrata la Bacau (8,5-9 C), ca si
regimul
precipitatiilor (540 l/m anual). Fata de Culmea
Pietricica, fenomenele de fohnizare sunt mai 2
accentuate. Pot fi luate n considerare si unele
inversiuni termice ntre partea superioara a
glacisului si cea inferioara. Exista si nuante de adapost,
deci durata calmului atmosferic este mai
mare. Expunerea estica a acestui areal i confera o
insolatie mai buna , dar numai dimineata. In
consecinta, temperatura nu poate creste prea mult fata
de regiunile nconjuratoare.
Vntul pastreaza aceleasi caracteristici ca si la
statia meteo Bacau, eare este situata la
partea inferioara a glacisului. La nivelul teraselor
mijlocii ale Siretului se constata frecvent
inversiuni termice, ceata este mai putin prezenta. De
fapt la baza glacisului se nalta plafonul de
ceata, care se formeaza adesea n lunca joasa a
Siretului si Bistritei, unde s-au amenajat
acumularile de apa.

5.4.3.Subunitatea topoclimatica a
Culoarului Siret-Bistrita, ocupa suprafetele
cele
mai joase , cu frecvente inversiuni termice si un numar
crescut al zilelor cu ceata, fenomene ce
conduc la existenta unei temperaturi medii de 8-8,5
C. Aici se manifesta clar nuantele de
continentalism moderat. Precipitatiile medii anuale
sunt aceleasi ca la statia meteorologica (530
-540 l/m ). 2
Amplitudinile termice maxime sunt mai mari
dect n restul arealului deoarece, n zonele
cele mai joase, inversiunile termice pot favoriza
producerea unor temperaturi mai scazute dect
cele nregistrate la statia meteorologica Bacau , care
este situata pe terasa Siretului de 35-40m.
O caracteristica microclimatica a subunitatii o
constituie frecventa mare a cetii (100 zile
pe an) ca urmare a inversiunilor termice si existentei
unor suprafete de apa mai ntinse: Siret si
Bistrita si lacurile de acumulare existente. n partea de
nord, n Podisul Central Moldovenesc cu
altitudini mai coborte (n dreptul Colinelor Balusesti -
Bogdanesti) si fac loc influente sensibile
ale bioclimatului de silvostepa. Acest lucru a fost
semnalat de I.Srcu (1971), V.Bacauanu si
colab. (1980) care sustin ca pe culoarul Siretului,
silvostepa patrunde din nord-est ca o pana,
pna la Bacau. Semnificative sunt precipitatiile medii
anuale scad spre nord de Bacau de la 540
l/m pna la 504 1/ m la Roman. Din punct de vedere
termic, nuantele silvostepice sunt mascate de 2 2

patrunderea aerului scandinavo-baltic, mai rece, n

culoarul Siretului. Dinamica atmosferei este
mai activa dect pe versantii culoarului si se resimte
clar influenta canalizarii maselor de aer n
lungul Siretului si Bistritei.
5.4.4.Subunitatea topoclimatica a versantului stng
al Culoarului Siret

80
 Expunerea spre S si SV a, colinelor Balusesti-
Bogdanesti si a abruptului Buhoci-Geoseni
fac ca aceste teritorii, care apartin Podisului Central
Moldovenesc si Colinelor Tutovei, sa aiba o
insolatie mai buna. Asociata cu adapostul fata de
circulatia estica, contribuie la nregistrarea unor
temperaturi medii anuale mai ridicate ,
Cantitatea de precipitatii este mai mica dect
la Bacau, depasind 500 l/m /an. 2
Fata de vestul zonei mai exista deosebiri n
valorile umiditatii aerului, nebulozitatii,
frecventei cetii si dinamicii atmosferei.
Umiditatea aerului este mai mica, 68%,
datorita insolatiei si a influentelor lacustre de la
baza versantului, care se simt mai mult n sudul
arealului studiat. Ca urmare, nebulozitatea si
frecventa cetii sunt mai mici. Directiile vnturilor
predominante la Bacau sunt modificate de
topografia locala. Circulatia de est si nord-est este
atenuata de prezenta interfluviului dintre Siret
si Brlad (peste 400 m n Cuesta Racovei si 563 m. n
Dl. Dorosanu). Asupra circulatiei din vest
si nord-vest am facut deja mentiuni. Ramne
predominanta circidatia din nord, dar n lungul
versantului exista o alternanta de promontorii si
intrnduri determinate de vechiul curs meandrat
al Siretului si afluentii de stnga, crendu-se o nuanta
de adapost evidenta. La nivelul colinelor si
dealurilor interfluviale, aceasta nuanta de adapost
dispare si se trece la bioclimatul silvostepic,
moderat continental al Podisului Brladului.
5.4.5. Subunitatea topoclimatica a interfluviului
Siret-Bistrita
Separarea unei astfel de subunitati, poate fi
considerata ca fiind putin fortata. O facem
pentru a scoate n evidenta caracterul de tranzitie de la
luncile joase la nivelul interfluviului.
Pentru sectorul inclus n arealul Bacau, care nu
depaseste altitudinea terasei de 70-80
m.caracteristicile microclimatice sunt aceleasi cu
cele din culoarul propriu-zis. Influentele
silvostepice lipsesc sau sunt mai atenuate de
apropierea dealurilor subcarpatice care nchid
depresiunea Cracau-Bistrita (Magura, Buhusi,
Margineni, etc).

5.4.6.Subunitatea antropoclimatica a municipiului

Bacau.
Caracteristicile climatice microzonale ale
principalelor subunitati geoecologice sunt
modificate substantial de activitatile umane si
densitatea mare a populatiei. Suprafata
municipiului Bacau de 4186 km , nu este mare, pentru a
justifica o zonare a microclimatelor, dar 2
acesta se impune n micropeisaj prin
diferentierile create de relieful urban,
orientarea si
largimea strazilor si bulevardelor, densitatea spatiului
cladit, asfaltat si modificarile introduse n
albedou, marimea spatiilor verzi, etc. Aceste
elemente introduc modificari semnificative cel
putin n regimul termic, al vnturilor si
precipitatiilor. In regimul temperaturii aerului, n
municipiul Bacau, maxima diurna se produce n devans
fata de aceste subunitati topoclimatice,
fiindca albedoul ridicat permite o reflexie mai buna a
razelor solare, asociata cu cresterea difuziei.
Se ntlnesc numeroase insule de caldura evidentiate
de nucleele termice locale impuse de orasul
Bacau si platformele industriale din N-NV si cele din
S-SE.
Dinamica atmosferei'la nivelul microclimatelor
municipiului Bacau este complicata de

81
reteaua stradala si spatiile limitrofe blocurilor nalte.
In privinta tramei stradale mentionam :
a. Partea de nord a municipiului (cartierele
Serbanesti,Gheraiesti, Miorita, Nord, CFR,
Margineni, Magura) are patru artere
principale de circulatie-din E (Lunca
Siretului)
soseaua Brlad-Vaslui, din N (pe
interfluviul Siret-Bistrita), soseaua
internationala E
85; din N-NV - soseaua Piatra Neamt (pe
Valea Bistritei), din NV soseaua dinspre
Moinesti. Aceste artere se ndreapta
catre Piata Centrala a municipiului
(Parcul
Trandafirilor) si (exceptnd cartierelor
Miorita si Nord) strabat teritorii cu case tip
parter, gradini si livezi, astfel ca, pentru
dinamica aerului centrul orasului Bacau
reprezinta un punct de convergenta al
circulatiei urbane din sectorul nordic.
b. Partea centrala a orasului, are cea mai
mare densitate a cladirilor, cu strazi nguste
este orientata n continuare spre S, fund
strabatuta de doua artere cu continuitate: B-
dul N.Balcescu-Marasesti,prin centru si
strada I.L.Caragiale - Milcov, lnga albia
Bistritei (n prezent Lacul de agrement).
Are loc concentrarea maselor de aer si
intensificarea vnturilor ca frecventa si
viteza.
c. In aval de pasajul CFR, cartierele
Aviatori si Republicii situate pe terasa
aeroportului de 35-40m, intra sub
incidenta conditiilor locale specifice
partii
inferioare a glacisului piemontan.
Circulatia intensificata pe cele doua
artere
centrale se disirpeaza n Lunca Bistritei
 (cartierele Letea si Izvoare).
Arealul municipiului Bacau influenteaza local
cresterea numarului si intensitatii ploilor
de convectie, caracteristice marilor orase. n ultimii
25 - 30 ani, nu se pot constata fenomene
pluviometrice deosebite comparativ cu versantul
Pietricicai unde intervine o circulatie mai
generala. Se pot mentiona unele fenomene de
grindina, dar nu s-au ntocmit statistici
comparative.
Concluzionnd, se poate observa ca implicatiile
microclimatice ale municipiului Bacau
sunt deosebit de complexe, dar se pot separa pe acest
areal sectoare cu o oarecare omogenitate.
5.4.6.1.Sectorul topoclimatic al zonei rezidentiale si
centrale.
Este caracterizat prin spatiu cladit compact,
nalt, relativ ngust,cu orientare generala N -
S. Temperatura aerului este cu 1 - 2 C mai mare
dect n sectoarele limitrofe, n schimb
umiditatea este mai redusa. Vnturile sunt foarte
diferentiate ca directii si intensitati. Se
evidentiaza canalizarea vnturilor pe cele doua artere
si curenti activi printre cladirile nalte.
Exemplu: pe B-dul N.Balcescu, n pasajele de lnga
cinematograful "Central" si Romtelecom.
Este accentuata poluarea permanenta cu pulberi
sedimentabile de la circulatia auto intensa,
intersectia "Policlinica Veche" ocupnd primul loc (>
17 g/cm /an). Se resimt cu o anumita 2
frecventa si influentele de la sursele poluatoare din sud.
Acest sector ocupa lunca Bistritei ( T . ) pna
la fruntea terasei de con (8-12 m.) pe
3 5m
aliniamentul Centrofarm - Cascada - Stadion -
Cornisa, si terasa de 35 - 40m (conul plat al
Trebisului si Negelului). Se pot astfel separa doua
subsectoare:

82
 a. Subsectorul microclimatic al zonei
rezidentiale joase (Cartierele Unirii,Bistrita
Lac,
Cremenea, Milcov, Alecu-Russo) unde
temperaturile minime coboara mult, iar
ceata
;
este frecventa. Vntul se canalizeaza pe
strazile I.L. Caragiale- Milcov, aflate n
prelungire.
b. Subsectorul microclimatic al zonei
rezidentiale si civice nalte caracterizat printr-o
umiditate redusa, insolatie buna si
temperaturi mai ridicate. Include zona
garii,
centrul municipiului ntre fruntea T .
(Bulevardul Marasesti) si limita vestica
a
8 12m
orasului. Vnturile se canalizeaza si se
intensifica n lungul bulevardului si prin
spatiile nguste dintre cladiri. La vest de
calea ferata peisajul devine aproape rural cu
case obisnuite, gradini, livezi, si influente
mai mici asupra topoclimatului urban.
5.4.6.2. Sectorul topoclimatic al zonei industriale din
sud.
Spatiul cladit este (exceptnd cartierele
Republicii si Aviatori) discontinuu separndu-se
doua subsectoare :
Subsectond microclimatic Letea -Izvoare
-Sofert , situat pe lunca Bistritei, cu o
a)
dinamica foarte activa a maselor de aer, canalizate n
lungul Siretului. Din cauza apropierii de
Bistrita si lacul Galbeni, prezentei principalelor surse de
poluare (S.C. "Letea" S.A., S.C. "Sofert"
S.A.) se constata o frecventa mai mare a cetii naturale
si industriale care contribuie la mentinerea
unor temperaturi mai mici si a unei stratificatii termice
stabile.
 b) Subsectond microclimatic al cartierelor
Republicii si Aviatori
Aceste cartiere cu o arhitectonica aglomerata, si
iesire la terasa aeroport spre S-SE si SV
beneficiaza de umiditate mai scazuta, frecventa redusa
a cetii, o buna ventilatie si temperaturi care
se ncadreaza n limitele naturale ale zonei.
5.4.6.3. Sectorul topoclimatic din nordul
municipiului
Prezinta n plan forma unei plnii deschise spre
exterior, prin care, patrund spre nucleul
central al municipiului axe de circulatie din est, nord si
nord-vest. naltimea redusa a spatiului
cladit, prezenta gradinilor si livezilor, apropierea de
periferie s.a. fac ca influentele termice sa fie
putin prezente. n schimb vnturile converg spre axul
central al municipiului (Bulevardul Nicolae
Balcescu - Marsesti).
Se poate separa un microclimat situat de o
parte si de alta a lacului Bacau, a carui
influenta se resimte n umiditate si ceata.

83
6. HIDROGRAFIA

6.1 APELE FREATICE

Depozitele cuaternare si tertiare depuse peste

formatiuni mai vechi cretacice si siluriene
sunt favorabile acumularii unor rezerve importante
de ape subterane. Afundarea n trepte a
fundamentului de platforma face ca n lungul vaii Siret
sa prezinte interes numai apele subterane
cantonate n depozitele neogene si cuaternare.
La vest de Siret, la contactul cu subcarpatii,
ntr-o structura cutata apar iviri de apa
sarata din depozite tortoniene (slatina sarata) si de
ape cu un mare continut de sulfati.
n forajele de adncime medie (200 - 300
m) au fost identificate ape subterane n
orizonturile basarabiene, chesoniene Si meotiene
cu continuturi chimice diferite (multe
nepotabile) uneori cu caracter artezian sau ascensional.
n depozitele cuaternare exista. rezerve
importante de ape freatice cantonate n
primul
orizont permeabil si de stratificatie, prinse n
orizonturi intercalate ntre strate impermeabile. Cu
totul local se ntlnesc lentile de ape suprafreatice. n
functie de conditiile morfolitologice apele
freatice se pot grupa n mai multe unitati si subunitati:
a. Unitatea hidrogeologica a culmii
Pietricica. Contine ape freatice cantonate
la baza orizontului conglomerato-gresos din
culmea principala si n depozitele scoartei de
alterare si deluviale de pe celelalte culmi. Apele sunt
potabile, captate pentru alimentarea cu apa
a localitatilor, cu un debit bogat ( 3 - 4 l/s).
b. Unitatea hidrogeologica a glacisului
piemontan. Grosimea mare a depozitelor,
structura ncrucisata si granulometria mare
permit acumularea unor depozite importante
de ape subterane potabile, nivelul freatic variind
de la 2-3 m, n deluvii si la ttnele
teraselor pna la 10 - 15 m (si chiar mai
mult) pe podurile teraselor mijlocii. Local,
parametrii de calitate sunt influentati de izvoarele
sarate.
c. Unitatea hidrogeologica a luncilor.
Aluviul luncilor este deosebit de bogat n

84
resurse freatice, de cele mai multe ori de buna
calitate. Exceptie fac zonele poluate. Au
frecvente adncimi de 5 -10 m, acumulndu-se
deasupra unui substrat impermeabil
antecuaternar.

d. Unitatea hidrogeologica a cuestelor

de pe versantul estic. Resursele mai
sarace sunt acumulate n deluviile de la baza
cuestelor iar nivelul freatic are o variatie
caracteristica: 0 - 2m n padine, peste 20m pe
interfluvii si pe unele corpuri de
alunecare.
Al doilea strat acvifer, cantonat n
intercalatiile nisipoase kersoniene poate fi
ncadrat
apelor de stratificatie. El se alimenteaza din primul
strat acvifer freatic si a fost interceptat n
lunca la adncimea de 12 - 14 m si la circa 20 m la
nivelul terasei de 8-12m. Forajele executate
de General Proiect Bacau n 1996 pentru alimentarea cu
apa a comunei Faraoani au interceptat la
Luizi-Calugara,n terasa de 90 m un strat acvifer la
adncimea de 95 m, cu o grosime de 3m(fig.
17 a), la Racaciuni, pe terasa de 75-90 m, forajul
a localizat stratul acvifer de nisipurile
kersoniene la adncimea de 85 m, pe o grosime de 8 m.
Consideram ca este vorba de un singur
strat acvifer, continuu, cu ape de stratificatie cantonate
n nisipuri cu grosime variabila (3 - 10
m) situat ntre argile kersoniene. Acest strat acvifer are
nclinare generala de la nord la sud si de
la vest spre est, alimentndu-se prin intermediul
stratului freatic n perimetrul vaii si lateral prin
infiltratii pe suprafete de strat din regiunea
subcarpatica.
ntregul areal studiat contine la adncimi mai mari de
40 m ape acvifere arteziene, productive,
pna la 340 m. Uneori apar la zi, ca la Racaciuni, unde
placa groasa ce le acopera le-a obligat sa
se descarce sub forma unui izvor artezian (lnga
drumul national E85). Aceste ape arteziene sunt
intersectate prin forajele:Racaciuni, Galbeni,
Bogdan-Voda, Bacau (n incinta cmpului
experimental al S.C.P.L. Bacau), Filipesti etc.
Avem variatia lunara corelata a nivelului
freatic si a precipitatiilor la unele foraje
hidrologice de studiu, amplasate n diferite conditii
morfologice, n functie de care se pot deosebi
tipuri de regim hidrologic:
a. Tipul de regim specific teraselor mijlocii si
nalte, cu depozite loessiode groase si cu
nivelul freatic situat la adncimi mari (de exemplu.
Filipesti). Ecartul de variatie al nivelului
piezometric este redus (sub 1 m) iar influenta
variatiilor precipitatiilor se resimte putin si cu
ntrziere mare. Prezinta un singur maxim (luna IX).
b. Tipul de regim specific teraselor joase (ex..
Galbeni) cu nivelul freatic situat la 8- 12m,
cu variatii mai largi. In profil anual se remarca doua
maxime: unul din topirea zapezilor (luna
IV) si altul dupa ploile de vara (luna IX).
c. Tipul de regim specific luncilor prezinta
variatii de asemenea mari (3-4m) si o
dependenta mai pronuntata fata de curba
precipitatiilor determinata de grosimea mica a
materialelor mai fine granulometric din orizontul
superior. n cadrul acestui tip se pot separa
subtipuri:

85
c subtipul caracteristic glacisurilor de contact (FI -
Gheraiesti-Saucesti);
r
c - subtipul luncilor mijlocii (F4 - Gheraiesti-
Saucesti);
2
c - subtipul din zona de schimb intens cu albiile
rurilor (Gheraiesti-Saucesti-F 11);
3
Gele trei subtipuri reflecta particularitatile
morfohidrografice ale luncilor Siretului si
Bistritei rezultate din proportiile diferentiate cu
care contribuie la formarea si complicarea
structurii acestora, scurgerea directa de pe versanti
(coluviile si proluviile) si aportul rurilor
principale (aluviunile, grindurile laterale si interalbiale,
etc).

6.2. REGIMUL SCURGERII APEI PE RUL

SIRET

Actiunea apelor curgatoare este definitorie

pentru modelarea reliefului. n acest sens
evolutia geomorfologica a mprejurimilor Bacaului este
influentata de regimul hidrologic a doua
ruri mari Siret si Bistrita, a confluentei lor ce
functioneaza ca nivel de baza local si a unor
afluenti mai mici locali cu rol n fragmentarea minora.
Rul Siret are la confluenta cu Bistrita, o
suprafata a bazinului hidrografic de 12.000 km ,
cu o altitudine medie de 525 m si un debit mediu
multianual de 75,1 m /s (masurat la statia
hidrometrica Dragesti, 11.811 km ). Scurgerea
specifica medie de 6,35 l/sec./km este
caracteristica partii de est a Romniei, unei zone n
care influentele montane sunt pregnante
arealului drenat, 1/3 din bazinul hidrografic Siret.
Rul Bistrita dreneaza, prin bazinul sau
hidrografic de 7020 km , o zona geografica
2
predominant montana (80%), cu o altitudine medie de
919 m, fapt ce se reflecta n valoarea
debitului sau mediu multianual de 61,4 m /s si mai ales
a scurgerii specifice de 8,761/sec/km , net 3
2
superioara Siretului. De la izvor (1930 m) si pna
la varsarea n Siret strabate formatiuni
geologice foarte diferite:zona cristalmo-mezozoica,
flisul intern cretacic, cel extern paleogen
pna la Piatra Neamt, miocenul pericarpatic pna la
Racova si sarmatianul de platforma pna la
Bacau.
n ambele cazuri regimul natural de
scurgere este influentat de activitatile
social-
economice si de gradul de amenajare, respectiv
consumurile de apa si redistribuirea valorilor n
timp. Regimul hidrologic este artificial depinznd n
primul rnd de rentabilitatile si uzinanle
hidrocentralei de la Stejarul.
Pe baza analizei aportului surselor de
alimentare I. Ujvary (1972) a inclus
teritoriul
studiat tipului moderat (P.z.). Alimentarea din zapezi a
rurilor mari =30-40%, subterana =15 -20
%, rezultnd ca ploile au un aport de 35-55 %.
Pentru a urmari evolutia retelei hidrografice n
ultimii 100 ani, s-au studiat comparativ
planurile topografice la scara de 1:50000 din anii:
1896,1972 si situatia reactualizata dupa
amenajarea hidroenergetica a vaii Siretului.S- a
constatat ca, n ultimul secol (permanente sau
temporare) au cunoscut modificari ale traseului lor, mai
usor sesizabile n cazul rurilor mari n

86
regim natural.n cazul interventiei masive a omului,
transformarile sunt radicale, prin crearea de
acumulari acvatice. Astfel n sectorul de care ne
ocupam albiile Bistritei si Siretului au suferit
profunde modificari prin amenajari hidrotehnice.
Complexitatea evolutiei albiei minore a
Siretului este mare. Intre Hoit si Galbeni,
fragmentar, cursul pastreaza vechea albie (pe 23% din
traseu); s-a deplasat spre vest cu 200-400
m (pe 27% din traseu) iar spre est cu 100 - 650 m
(50% din traseu). Abaterea spre est este
predominanta si se continua. Astfel din toamna anului
1997 pna n primavara anului 1998,
Siretul a erodat cel putin 2 m n malul concav din
meandrul de la sud de Buhoci. Panta redusa si
aluvionarea albiei minore cu materiale de granulometne
diferita, determina modificari rapide ale
acesteia. Astfel la sud de Buhocel, n vara anului 1969, o
viitura puternica a strapuns un meandru
formnd un brat nou.
n ultimul secol, punctul de confluenta al
Bistritei cu Siretul a naintat spre sud cu 500m.
Desi dreneaza suprafete de bazin ntinse si foarte
variate din punct de vedere geografic,
caracterul de torentialitate al celor doua ruri este
evident, ca urmare a pozitiei lor ntr-o zona de
climat continental moderat cu nuante excesive. Gradul
de torentialitate este nsa mult mai mare n
cazul afluentilor mici. Acest fapt are influente
morfogenetice deosebite, n existenta unor
discontinuitati profunde n actiunea de modelare. Dupa
1960 cnd au nceput activitati complexe
de amenajare, de consum industrial, irigatii, regimul
hidrologic al celor doua ruri mari a evoluat
n conditii diferite.

6.2.1. SCURGEREA MEDIE

Pentru analiza scurgerii s-au luat n
considerare sirurile de date existente n
anuarele
hidrologice din perioada 1950-1997 de la statia
hidrometrica Dragesti, situata la limita din amonte
a arealului studiat. Aceste valori pot fi considerate ca
reprezentative si pentru sectiunea Bacau
(amonte de confluenta cu Bistrita).
Repartitia pe luni a valorilor medii multianuale
este prezentata n: DEBITE MEDII
LUNARE, MULTIANUALE PE RUL SIRET LA
STATIA DRAGESTI
(1950-1997). Repartitia procentuala
lunara si sezoniera a
scurgerii. Tabel
nr.10
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
24,4 37,8 78,1 144 125 134 106 88,8 53,7 41,6
32,5 75,1 Qm 3 s
1 C ~> JJ,J
% 2,75 3,85 8,81 15,7 14,1 14,6 12,0 10,0 5,86 4,68 3,86 3,67 100

Iama (XII-II) Primavara (III-V) Vara(VI-VIH) Toamna(IX-XI)

10,3 % 38,6 % 36,6 % 14,4 %

Din tabelul nr.10 rezulta ca scurgerea medie cea

mai redusa se produce n luna ianuarie
(24,4 m7s -2,75% din volumul anual), ca urmare a
retinerii precipitatiilor sub forma de strat de
zapada si a prezentei fenomenelor de nghet pe cursurile
de apa. Scurgerea cea mai bogata are loc
n luna aprilie (144 m3/s - 15,7%) datorita topirii
zapezilor si a ploilor de primavara. Valoarea
maxima este n aprilie si nu n martie, cum ar fi
caracteristic pentru zonele de podis, care detin 2/3

87
din bazinul hidrografic, deoarece aportul principal de
apa provine din unitatea montana, unde
topirea rezervelor bogate de zapada se face mai trziu.
Scurgerea se mentine ridicata si n lunile mai si
iunie (125m3/s-14,l%,respectiv 134m/s
-14,6%), ca efect al precipitatiilor bogate din zona, apoi
scad treptat. ncepnd cu luna septembrie
se constata un salt important n regimul scurgerii apei,
n sensul diminuarii pronuntate a acestuia
(53,7 m /s - 5,86%). Lunile octombrie -decembrie au
debite medii lunare multianuale reduse, sub 3
jumatate din valoarea anuala.
Daca analizam scurgerea apei pe sezoane, se
pot desprinde urmatoarele concluzii (tab. nr.
10):
-a. Scurgerea minima se produce n
sezoanele de iarna (10,3%) si toamna
(14,4%din
volumul anual);
-b. Scurgerea maxima se produce primavara
(38,6%) si vara (36,6%);
-c. Scurgerea de primavara este apropiata
procentual de cea de vara, ca urmare a
influentelor sensibil egale a zonei montane
(areal mai mic cu debite mai mari) si a celei
de podis (areal mai mare, debite mai mici);
-d. n general se poate vorbi de o scurgere
relativ bogata, dar repartizata neuniform n
timpul anului (de exemplu ntre lunile IV si I
este un raport de 5,7), adica un regim cu o
torentialitate relativ mare, ca efect al
influentelor continentale din partea de est
a
Romniei.
Analiza scurgerii pe o perioada mai
ndelungata identifica noi valente ale
caracterului
continental al zonei. Se pot deosebi astfel anii medii,
cu scurgere apropiata de valoarea medie
(1956, 1960,1965,1967, 1976, 1985, 1993), ani
secetosi cu scurgere medie redusa (1950, 1952,
1963, 1968, 1986, 1987, 1990, 1994) si ani ploiosi,
cu o scurgere bogata (1955, 1969, 1970,
1972, 1973, 1975, 1978, 1979, 1980, 1981, 1984, 1988,
1991) tab. nr. 10

6.2.2. SCURGEREA MAXIMA

Scurgerea apei reprezinta de regula volumul de

apa scurs n anumite perioade de timp
(zile, luni, sezoane, ani, siruri de ani) fara a urmari n
mod deosebit valorile extreme ale debitelor
. n cazul scurgerii maxime nsa (ca si n cel al
scurgerii minime) debitele extreme capata o
importanta deosebita ca valori cantitative, pentru
efectele pe care le produc. n timp ce scurgerea
medie, respectiv debitul mediu caracteristic unei
anumite perioade reprezinta o valoare fictiva
(calculata), debitele extreme sunt nregistrate efectiv la
statiile hidrometrice. Nu ntotdeauna anii
cu scurgerea cea mai bogata contin si debitele maxime
istorice, ca urmare a regimului neuniform
al scurgerii, desi exista n acesti ani si debite foarte
mari. n cazul statiei hidrometrice Dragesti,
anul cu scurgerea cea mai bogata a fost 1955 {debitul
mediu de 149m /s) n timp ce debitul 3
maxim s-a nregistrat n anul 1969 (1900 m /s), cnd
debitul mediu anual a fost de 123 m /s. 3
Alti ani cu debite maxime la Dragesti au fost:
1970 (1125m /s); 1971 (1202 m /s); 1974 3
3
(1390 m /s); 1975 (1730 m /s); 1978 (1180 m /s); 1979
(1530 m /s); 1981 (3051 m /s); 1984 (1224 3 3
3 3 3

88
m /s); 1985 (1490 m /s); 1988 (1148 m /s); 1989 (113 m
/s);1991 (1738 m /s), producnd mari 3 3 3
3 3
inundatii n lunca. Consideram ca lacurile de pe Bistrita,
n special Izvorul Muntelui au contribuit
la diminuarea undei de viitura.
Debitele mai mari de 1200 -1500 m /s
provoaca de regula inundatii, care afecteza
teren 3
agricol, cai de acces si localitati (Hrlesti, Filipesti,
Prajesti, Saucesti). Viiturile mari au rol
destructiv att asupra constructiilor riverane, ct si
asupra malurilor, modificnd uneori traseul
albiei minore pe anumite tronsoane (mai ales n cazul
autocaptarii meandrelor). Pentru necesitati
practice prezinta interes debitele maxime cu diferite
probabilitati de depasire, determinate prin
mijloace statistice, datorita caracterului lor aleatoriu.
Aceste debite determinate de I.N.M.H.
Bucuresti au valorile prezentate n:
DEBITE MAXIME CU DIFERITE
PROBABILITATI DE DEPASIRE .
Rul Siret - St. hdm. Dragesti.
Tab. nr. 11

Probabilit de 0,1 0,5 1 2 - 5 10

depdepdep.% > Val. debitului rtrVs 4150
3000 2600 2300 2000 1700 1360

Din tabel se observa ca debitul maxim istoric

nregistrat n anul 1969 (1900 m /s) se poate
ncadra n probabilitatea de depasire de 3% (o data la
30 de ani

6.2.3. SCURGEREA MINIMA

Prezinta o importanta deosebita, mai ales pentru

asigurarea resurselor de apa la folosinte
n perioadele secetoase. De exemplu, rul Siret, pna la
confluenta cu Suceava are, n anumite
perioade (n special iarna) debite minime de
aproximativ 1,00 m7s neputnd asigura alimentarea
cu apa potabila si industriala a orasului Dorohoi si
municipiului Botosani, fiind necesara, n acest
scop, amenajarea acumularii Bucecea.
Pentru morfogeneza debitele mici prezinta
importanta prin continuitate si finisarea
microformelor create de marile viituri.
La Dragesti nu se pun probleme cantitative, dar
debitele foarte mici nu asigura o dilutie
corespunzatoare pentru neutralizarea substantelor
poluante.
Debitul cel mai mic nregistrat la Dragesti a
fost de 3,70 m /s n anul 1964, dar aceasta 3
valoare apare relativ izolata, valorile minime cu o
frecventa mai mare sunt de peste 5,00-6,00 m
fs.
Alti ani cu debite minime foarte mici au fost:
1963 (5,62 m /s); 1966 (8,17 m /s); 3 3

1969(7,49m7s); 1975(8,75m /s); 1984(7,94m7s);

1986(6,71 m 7s); 1987(5,62m7s); 1991 (8,00nr7s 3
);1994 (6,60 m /s). Aceste debite se produc de regula n
perioada de iarna si sunt influentate de 3
consumurile de apa.
Reconstituirea debitelor naturale n cazul
scurgerii minime (ca valori instantanee) se face

89
cu dificultate mare si necesita analize si calcule
laborioase.
n practica hidrotehnica si n cazul scurgerii
minime se utilizeaza valori cu diferite
asigurari, determinate prin analiza statistica a sirurilor
de valori existente.Calculele se pot face
pentru valori medii lunare minime anuale, medii
anuale minime, medii zilnice minime anuale
(pentru alimentari cu apa), medii zilnice minime din
perioada IV-VII (pentru irigatii), etc.
Valorile minime ale debitelor (si a nivelurilor
corespunzatoare) sunt necesare cu precadere
pentru proiectarea prizelor de apa, n scopul evitarii
nnisiparii acestora sau a ramnerii
sorburilor deasupra oglinzii apei).
In tabelul nr. 12 se prezinta, pentru statia
hidrometrica Dragesti, diferite categorii de
debite minime:

DEBITE MINIME ANUALE CU

DIFERITE ASIGURARI:
Rul Siret - St. hdm.
Dragesti.
Tab.nr.12
Specificul debitelor Valoarea debitelor cu
asigurare de mc/s
Analizate statistic 80% 90% 95% 97% 99%
Medii lunare minime anuale
Medii zilnice minime anuale 8,12 6,52 5,41 4,67 3,69
Medii lunare minime VI-VIII 26,9 19,0 13,4 10,6 6,72

Se observa ca debitele minime produse n

perioada luata n calcul sunt uneori situate sub
valoarea asigurata de 90%, o dovada n plus asupra
regimului de torentialitate a unui ru mare,
situat cu bazinul sau de receptie ntr-o zona cu influente
continentale pregnante.
Debitul minim istoric are o asigurare de 99%,
fapt ce ne poate duce la constatarea ca
ecartul istoric de variatie a debitelor la statia
hidrometrica Dragesti este cuprins ntre 3% si 99%.
n analiza scurgerii apei rului Siret, trebuie
mentionat faptul ca folosintele de apa ,
inclusiv acumularile Bucecea, (dupa 1978) si Rogojesti
(dupa 1986) introduc unele modificari.
Aceste modificari au fost luate n considerare n
calculele de reconstituire efectuate, iar valorile
obtinute au fost aduse la parametri naturali de scurgere.

6.3. REGIMUL SCURGERII APEI PE RUL

BISTRITA

Desi puternic influentat, dupa 1960, de

amenajarile hidroenergetice care s-au amplasat
pe
cursul sau mijlociu si inferior, regimul hidrologic a
putut fi analizat prin valorificarea datelor
obtinute n regim natural (1950-1960) si n regim
natural reconstituit (ncepnd din 1961). S-au
utilizat datele de la statiile hidrometrice Lespezi si
Frunzeni, considerate ca fiind reprezentative
pentru cursul inferior, respectiv pentru sectiunea
de la confluenta cu Siretul. Calculele de
reconstituire s-au efectuat prin metode aplicate n
reteaua INMH.
Prin aplicarea unor generalizari si sinteze
hidrologice asupra valorilor obtinute cu
continuitate la statia hidrometrica Frumosii,
situata n coada lacului Izvorul Muntelui
(neinfluentata antropic) si la statiile hidrometrice
de exploatare de la marile folosinte

90
consumatoare, regimul hidrologic al rului
Bistrita poate fi analizat n cteve componente
esentiale: debite medii, debite maxime, repartitie
lunara si sezoniera. Valorile referitoare la
scurgerea minima ramn nsa cu un grad mare de
imprecizie.
Este evident ca, n cazul Bistritei, nu mai pot
fi facute toate analizele de detaliu si
comparatie, ca la Siret, dar exista suficiente elemente
pentru caracterizare.

6.3.1. SCURGEREA MEDIE

Analiznd sirurile anuale si multianuale de

valori ale debitelor de apa scurse pe rul
Bistrita, la Bacau, se pot constata unele deosebiri fata
de Siret. n primul rnd debitul mediu
specific anual (valoarea multianuala) determinat pentru
perioada luata n calcul, cu o valoare de
8,76 l/sec./km este mai mare dect cel nregistrat la
Dragesti, pe Siret (6,351/s/km ). Acest lucru 2
2
se datoreste faptului ca ponderea montana n suprafata
bazinului sau hidrografic este de peste
80%. n al doilea rnd, n interiorul unui an, scurgerea
cea mai bogata se produce n luna mai
(8134 m /s-18,5 %), cu o luna ntrziere fata de Siret,
din cauza topirii mai lente a zapezii n
muntii nalti si bine mpaduriti. n cazul Bistritei
alimentarea mvala a scurgerii are o pondere mai
mare. A treia deosebire consta n faptul ca gradul de
torentialitate (exprimat prin raportul dintre
debitele maxime si minime, P. Cotet -1973) este mai
mic. Rul Siret suporta n consecinta, mai
mult influentele continentale ale climatului.

Repartitia scurgerii medii multianuale n timpul

unui an calendaristic se prezinta n:
DEBITE'MEDII LUNARE, MULTIANUALE,
 PE RUL BISTRITA LA BACAU.
(1950-1997)
Tabel nr. 13
procentuala si s
scurgerii.
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
26,0 33,4 42.7 122 134 101 71,0 62,3 42,7 34,8 34,5 32.6
61,4
Qmc s
% 3,6 4,2 5,9 16,3 18,5 13,5 9,8 8,6 5,7 4,8 4,6 4,5 100

Iarna (XII-II) Primavara (III-V) Vara(VI-VIH) Toamna(IX-

XI) |
12,3 % 40,7 % 31,9% 15,1 %

Daca analizam acest tabel comparativ cu cel

ntocmit pentru statia hidrometrica Dragesti
pe Siret se constata o buna concordanta. Dupa cum am
aratat, apar unele diferentieri mici, dar
semnificative pentru caracterizarea regimului scurgerii,
n sensul ca:
- iarna, aceasta este mai mare (cu 2 procente),
fapt ce semnifica o alimentare subterana
mai bogata ( nu trebuie neglijat rolul
regularizator al padurii);

vara, procentajul este mai redus cu 4,7 %,

ca o expresie a unui climat montan , mai -
putin continentalizat si cu o torentialitate a
scurgerii mai redusa. Trebuie avut n vedere

91
 rolul regulizator al padurii:
primavara, procentajul scurgerii se
detaseaza net fata de cel de vara, ca efect al
tipului -
nivopluvial de alimentare.

6.3.2. SCURGEREA MAXIMA SI MINIMA

Analiza valorilor extreme ale scurgerii

apei nregistrate pe cursul inferior al
rului
Bistrita- amenajat complex -trebuie facuta cu multa
prudenta. Aceste valori sunt subordonate
ntr-o masura mult mai mare fata de factorii strict locali
dect cele medii, care presupun multe
generalizari. n aceste conditii scurgerea maxima si
minima de pe cursul inferior poate fi
interpretata mai bine numai n context statistic,
referindu-ne la valori cu diferite probabilitati de
depasire sau de asigurare.
Pe baza relatiilor de sinteza ntocmite n
reteaua hidrologica de stat, la INMH sunt
acceptate urmatoarele valori statistice ale scurgerii
maxime si minime.
DEBITE MAXIME SI MINIME PE RUL
BISTRITA, LA BACAU,
Tab. nr.14 det
baze statistice.
Specificatii Debite maxime cu dif. Probabilitati de dep.% Debite
minime cu asig. %
Rul /Sectiunea 0,5 1 2 3 5 10 80 90 95 97 99
Bistrita -Bacau 2190 1780 1590 1200 1010 745 5,92 5,08 4,62 4,32
4,10

Referindu-ne la anii sau lunile cu valori

medii, ce reprezinta situatii deosebite ale
scurgerii, mult abatute de cele multianuale, putem
mentiona si n cazul Bistritei, ani cu scurgere
bogata (ploiosi) si ani cu scurgere redusa (secetosi).
Acesti ani extremi sunt aceiasi ca si n cazul
Siretului (cu unele exceptii doar), datorate ploilor
abundente sau secetelor severe, au caracter
regional, iar cei cea. 20.000 km ai bazinului Siret
-Bistrita se pot ncadra n aceleasi conditii 2
climatice pentru un an sau o perioada data.
Mentionam ani cu scurgere bogata: 1941 (108
m /s); 1970 (102 m /s); 1981 (99,3 m /s); 3
3 3
1991 (99,3 m 7s); ani cu scurgere redusa:\945 (32,6 m
/s); 1946 (27,7 m /s); 1961 (36,3 m /s); :
3 3 3
1978 (30,1 m /s); 1986 (33,1 m /s); si 1990 (31,0 m /s)
si ani normali : 1936 (59,1 m /s); 1947 (63,2 3 3
3 3
m /s); 1957 (60,3 m /s); 1968 (60,4 m /s); 1977 (60,4
m /s); si 1985 (61,8 m /s). 3 3 3 3
3

6.4. REGIMUL HIDROLOGIC AL AFLUENTILOR

MICI DIN MPREJURIMILE
BACAULUI

O importanta geomorfologica deosebita n

modelarea efectiva a reliefului din teritoriul de
care ne ocupam o prezinta afluentii mici ai Siretului si
Bistritei, care dreneaza acest areal si au ca

92
baze locale de eroziune albiile celor doua ruri.
Statii hidrometrice pentru monitorizarea
scurgerii exista nsa n bazinele Trebisului (10
amplasamente) si al Negelului (1 sectiune).
n structura retelei hidrografice locale (n special
pe afluentii Bistritei) au intervenit unele
modificari, odata cu amenajarea complexa, care vor fi
detaliate atunci cnd se va analiza impactul
activitatii antropice
In prezent situatia hidrografica a zonei se
prezinta n:

ELEMENTE MORFOMETRICE ALE

AFLUENTILOR SIRETULUI SI BISTRITA DIN
ZONA
. MUNICIPIULU
SI MPREJURIM
Tab. nr. 15
Cursul Lung. Altitudini (m) Panta7, Coef. Supt. km Alt.med.
Supf. pa-
si
nu
oz
.
de
ap
a
k
m
a
m
on
te
A
va
l
du
re
k
m
*
m
Rpas 17 345 162 11 1,44 55 269 7
Mora 23 370 161 9 1,29 131 268 28
Bogdanesti 7 278 158 16 1,11 9 235 3
Valea Morii 14 290 157 10 1,34 49 254 13
Beresti 6 225 162 XX- 1,22 15 241 30
Racova 5 220 134 II 1,22 20 277 15
Trebis 28 375 160 8 1,75 184 308 60
Negel 13 410 172 18 1,49 26 285 8
Limpedea 16 190 162 2 1,25 47 170 -
 Tamasi 10 310 134 8 1,46 17 282 9
Bahna 17 460 134 19 1,62 74 273 11
Valea Seaca 11 589 135 41 1,19 13 349 5
Cleja 14 570 128 32 1,36 29 326 14
Analiza scurgerii se face pentru statiile
hidrometrice Margineni pe Trebis, cu o
suprafata
a bazinului de 125 km (coeficient de mpadurire
33%) si Magura, pe prul Negel 22 km 2
(coeficient de mpadurire de 31%), pe care le
consideram reprezentative pentru versantul vestic al
Culoarului Siret. Valorile obtinute pot fi extinse (cu
unele rezerve) si asupra praielor care
dreneaza versantul estic, n lipsa altor date concludente
(statia hidrometrica de pe prul Racatau
este amplasata n aval de doua lacuri de acumulare, fara
control asupra manevrelor).
Valorile multianuale ale scurgerii sunt de
0,378 m fs la Margineni si 0,041 m /s la
Magura. Analiznd scurgerea si la celelalte sectiuni
hidrometrice din bazinul Trebis (situate n
afara spatiului cercetat) se constata influente strict
locale ale unor conditii specifice (grad de
mpadurire, infiltratii n piemont, valorile mari ale
pantelor din cursul superior, gradul de
fragmentare al reliefului, etc), favorizeaza
producerea viiturilor aproape concomitent cu
declansarea ploilor torentiale. Statia hidrometrica
Margineni nchide practic bazinul Trebis si
sintetizeaza toate aceste aspecte.

Repartitia procentuala lunara si sezoniera a

scurgerii la aceasta statie hidrometrica se
prezinta n tabelul
nr. 16
DEBITE MEDII LUNARE MULTIANUALE
PE RUL TREBIS LA MARGINENI
. Reparti
procentuala luna
si sezoniera
scurgerii
Tab. nr. 16
93
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
QrrrVs 0,18 0,16 0,57 0,85 0,70 0,79 0,21 0,25 0,22 0,24 0,20 0,19
0,38
% 4,2 3,2 12,8 18,5 16,0 17,1 4,7 5,6 4,8 5,5 4,3 4,3 100

Iama (XII-II) Primavara (III-V) Vara(VI-Vin) Toamna(IX-XI)

11,7% 47,3 e/ 27,4 % 14,6 04
0

Se constata ca scurgerea cea mai bogata se

produce primavara (47,3%), superioara celei
de vara, (27,4%), comparativ cu cea a rurilor mari.
Explicatia consta n faptul ca, rurile mici au
bazinele hidrografice dezvoltate pe versantul estic al
Culmii Pietricica, piemontan si n Podisul
Brladului, unde influentele de continentalism sunt
accentuate.
Valorile extreme ale scurgerii si gradul ridicat
de torentialitate se manifesta pregnant in
cazul viiturilor de mare amploare care se produc pe
afluentii mici (1982,1991, 1993). Albiile
nentretinute corespunzator, devin total
nencapatoare, iar debitele mari produc inundatii
pe
suprafete extinse care afecteaza locuinte, cai de
acces, suprafete agricole si chiar victime
omenesti (ex. viitura din 1991). Din analiza
caracteristicilor viiturilor rezulta ca. amploarea lor
este maxima la sud de Cleja. n sectorul de la nord de
Cleja prezenta pe cursul superior al
afluentilor a numeroase rupturi de panta, rocile mai dure
din culmea Petricica Bacaului, gradul
ridicat de mpadurire contribuie la diminuarea
valorilor scurgerii superficiale, favoriznd
infiltrarea sau retentia precipitatiilor.
La secete prelungite, debitele scad foarte
mult si unele ruri mici seaca. n cazul
afluentilor care traverseaza glacisul terasat,
fenomenele de secare sunt mai frecvente si suni
favorizate de infiltratiile n paturile albiilor (Bahna,
Valea Seaca, Valea Mare). Astfel Bahna are
afluenti praiele Sarata si Baltata n zona teraselor
medii, iar n lunca Siretului conflueaza cu
Valea Seaca.

6.5. SCURGEREA ALUVIUNILOR

Regimul scurgerii aluviunilor exprima

potentialul erozional si de transport al rurilor
si
depinde de numerosi factori: debitele de apa, pantele
de scurgere, litologia substratului, vegetatia
(ca formatiuni si ciclu fenologic), soluri, gradul
de arabilitate al terenurilor, gradul de
torentialitate al scurgerii, intensitatea interventiei
antropice n bazinele hidrografice si de
numarul acumularilor construite.
In zona municipiului Bacau se executa
masuratori de debite de aluviuni n suspensie la
statiile hidrometrice Dragesti pe rul Siret (din 1961) si
Margineni pe Trebis (din 1984). Analiza
transportului solid pe versantii limitrofi ai Culoarului
Siretului se bazeaza., n afara fondului de
date existent si pe relatii de generalizare. n acest
context se poate mentiona ca, pentru cursul
inferior al Bistritei, valorile se obtin cu multe dificultati
si comporta mari aproximatii. Pe fondul
unor discontinuitati profunde n tranzitul
aluviunilor, problema determinarii cantitative a
elementelor scurgerii solide a devenit dependenta n
mare masura de influenta antropica si de
metodologiile de lucru ce trebuiesc adecvate situatiilor
diferite din teren. Debitele solide nu s-au

94
calculat prin efectuarea si prelucrarea masuratorilor
ntr-o retea hidrometrica, ci indirect, prin
valorificarea informatiilor privitoare la colmatarea
lacurilor pentru care s-au ntocmit si
reactualizat, periodic, curbe de capacitate.
Pe Siret, la statia hidrometrica Dragesti,
debitul mediu multianual de aluviuni n
suspensie are valoarea de 135kg/s. Raportata la
debitul mediu de apa de 75,1 m /s, aceasta 3
valoare conduce la o turbiditate medie de 1,77 gr/l.
Regimul aluviunilor n suspensie, ca si n
cazul debitului de apa, prezinta o variatie
anuala si una multianuala, cu deosebirea ca n cazul
lor gradul de variabilitate este mult mai
mare. Astfel valorile extreme masurate la
Dragesti/Siret au fost cuprinse ntre 0,08 kg/s (30.11.
1990) si 15633 kg/s (11.04.1974). Gradul mare de
variabilitate a impus si metode adecvate de
masurare si prelucrare a debitelor solide. Astfel,
exista unele recomandari potrivit carora n
perioada de iarna chiar si toamna (cnd surgerea apei
este foarte redusa), sa nu se efectueze
masuratori n teren, deoarece procentajul cu care
participa aceste perioade la volumul anual este
nensemnat (cea. 5-6 %; 1-2 % iarna si 4-5% toamna).

In tabelul nr. 17, se prezinta scurgerea de

aluviuni n suspensie lunara si sezoniera pe
rul Siret, n sectiunea Dragesti.
DEBITE DE ALUVIUNI N SUSPENSIE
MEDII LUNARE LA STATIA DRAGESTI,
RUL SIRET.O
950-1997)

Repartitia procentuala
si sezoniera.
Tabel nr.17
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
10,5 12,9 109 237 273 316 200 261 49,8 24,1 24,2 9,4
127 Debite de aluv. In
susp. Kg/s
% 0,7 0,8 7,3 15,2 18,1 20,3 13,3 17,4 3,2 1,6 1,5 0,6 100
 Iama (X1I-I1) Primavara (III-V) Vara(VI-VIII) Toamna(IX-XI)
2,1 40,6 51,0 6,3

Din analiza tabelului se observa ca, luna cu scurgerea de

aluviuni cea mai bogata este iunie.

Pe sezoane situatia se prezinta astfel:

iarna contribuie cu 2,1 % din volumul anual al
scurgerii solide ca urmare a unor procese -
morfogenetice slabe. Precipitatiile sunt retinute pe sol
n stratul de zapada iar pe cursurile de apa
sunt prezente fenomenele de nghet;
primavara, scurgerea aluviunilor creste, mai ales
n aprilie si mai, datorita debitelor mari de -
apa, a intensificarii lucrarilor agricole si a existentei
unei vegetatii cu ciclu fenologic incipient.
Acest anotimp participa cu 40,6 % din volumul anual;
vara, factorul motor al unor debite de aluviuni n
suspensie deosebit de mari l constituie -
marile viituri, cu o scurgere de 51,0 % din volumul
anual;
toamna se prezinta, ca si iarna, pnntr-un aport redus
de aluviuni (6,3%). Doar unele viituri de -

95
mica amploare transporta debite solide mai
semnificative.
Din analiza multianuala a scurgerii aluviunilor
se constata existenta unor perioade cu
valori mici, alternnd cu alte perioade (ani) cu
valori mari, ca si n cazul debitelor lichide. n
ansamblu exista o concordanta ntre regimul
scurgerii apei si cel al aluviunilor n suspensie, dar
exista si abateri, ca efect al torentialitatii
precipitatiilor caracteristice continentalismului
climatic.
Anii cu scurgerea de aluviuni cea mai mare au
fost: 1955 (697 kg/s); 1957 (307 kg/s);
1966 (299 kg/s); 1969 (255 kg/s); 1970 (319 kg/s);
1975 (280 kg/s); 1981 (402 kg/s); 1984 (291
kg/s); 1991 (239 kg/s);
Cele mai reduse valori s-au produs n anii:
1950 (5,96 kg/s); 1962 (10,2kg/s); 1963 (9,72
kg/s); 1964 (9,13 kg/s); 1986 (6,02 kg/s); 1987
(8,03kg/s); 1990 (6,69 kg/s).
Pot fi considerati ca ani medii urmatorii:
1965 (118 kg/s); 1972 (125kg/s); 1985 (140
kg/s); 1988 (183kg/s); 1991(239 kg/s).
Analiza regimului aluviunilor pe afluenti
mici, se face pentru statia hidrometrica
Margineni pe rul Trebis. Repartitia lunara si
sezoniera a scurgerii solide se prezinta n tabelul
nr. 18

REPARTITIA LUNARA SI SEZONIERA A

SCURGERII ALUVIUNILOR PE RUL TREBIS
LA STATIA
HIDROMETRICA
MARGINENI. (1980-1997)
Tab. nr.18
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
0,02 0,03 5,32 1,53 1,94 2,94 3,44 0,43 0,55 0,05
0,05 0,04 1,28 Debite de aluv. In
susp. Kg/s
% 0,1 0,2 35,2 9,8 6,2 18,7 22,8 2,7 3,5 0,3 0,3 0,2 100

Iama (XII-1I) Primavara (III-V) Vara(VI-VlH) Toamna(IX-

 XI)
0,5 51,2 44,2 4,1

Valorile de la statia hidrometrica Margineni sunt

reprezentative pentru versantul drept al
culoarului Siret-Bistrita. n lipsa altor masuratori certe,
se vor generaliza si pentru versantul
stng, considernd ca diferentele nu pot fi prea
mari cnd potentialul componentelor fizico-
geografice este asemanator.

6.6. REGIMUL TERMIC SI AL FENOMENELOR

DE NGHET

Variatia temperaturii apei este strns legata

de a aerului avnd valorile minime n
perioada de iarna (media minima se produce n
ianuarie), iar cele mai mari vara, n luna iulie.
Debitele de apa care curg pe rurile din zona nu sunt
suficient de mari pentru ca, prin inertie
termica, sa se produca decalaje semnificative ntre
curbele de variatie lunara a temperaturilor
apei si aerului.
Temperatura apei prezinta o semnificatie
geomorfologica directa mai putin importanta.
Dar indirect, temperaturile mai ridicate nlesnesc
dezvoltarea florei si faunei. n special
vegetatia, prin densitatea si marimea
exemplarelor, poate contribui n mod substantial la

96
eutrofizarea acumularilor, a cursurilor si meandrelor
vechi parasite si, n unele situatii, chiar a
unor cursuri de apa actuale. Este evident ca
temperaturile mai ridicate ale apei, influenteaza
dezvoltarea vegetatiei numai n contextul
morfometriei albiilor sau a lacurilor, litologiei, a
vitezelor de scurgere (ca reflectare a pantelor) si a
continutului de substante organice si minerale
(la care influentele antropice sunt decisive, n sens
pozitiv si negativ).
Temperaturile scazute ale apei prezinta
importanta n cazul formarii si evolutiei
formatiunilor de gheata care au un rol important n
dinamica proceselor de albie. n apele mai
reci, continutul de oxigen este mai mare, dar acesta nu
are o influenta directa asupra dezvoltarii
organismelor, deoarece lipseste componenta de
favorabilitate termica.
Variatia lunara a temperaturilor medii ale apei
rului Siret, la Dragesti se prezinta n tab.
nr. 19 si se considera ca, valorile sunt caracteristice pe
ntregul sector, pna la confluenta cu
Bistrita.
n cazul Bistritei, temperatura apei este
evident influentata de amenajarea sa
hidroenergetica. Valorile de la statia hidrometrica
Frunzeni, amplasata pe un tronson de albie
veche, n mare parte dezafectat, sau n lacurile
de acumulare, nu pot fi considerate ca
reprezentative, desi prezinta importanta n fiecare caz.
Pe afluentii mici se poate mentiona o variatie
lunara asemanatoare, cu cea de pe Siret,
cu o anumita extindere a ecartului spre valori mai mici
(o durata mai mare a fenomenelor de
nghet) sau mai mari.

VARIATIA TEMPERATURILOR MEDII LUNARE

ALE APEI RULUI SIRET LA ST.
Tabel nr.19
DRAGESTI
Luni I II III IV V JW VII VIII IX X XI XII An
L

0.1 0,2 1,8 7,5 13,5 18,5 20,2 18,8 14,7 10,1 5,0 0,8 9,8
T apa (C)
Fenomenele de nghet a apei rurilor Siret, Bistrita si
afluentilor acestora, au o frecventa anuala
si o stabilitate relativ buna. Ca formatiuni se
ntlnesc: ace de gheata, gheata la maluri
evoluata, canal dezghetat, pod de gheata ntrerupt, cu
ochiuri, nghet pna la fund (numai pe
unii afluenti mici), apa peste gheata, sloiuri mari si
dese, zapoare, sloiuri mici si rare, naboi
(zai) etc.
Fenomenele de nghet mai stabile (gheata la
mal si podul de gheata) apar si dispar n
functie de regimul temperaturii aerului si al apei
n cursul unui an n zile diferite, fiind
mentionate astfel:

Data aparitiei Data aparitiei podului

Data disparitiei fen. de Data disparitiei
podului de
fenomenului de inghet de gheata
inghet gheata
Medie 10.XII 9.1 8.III 24.11
Cea mai timpurie 5.XI 4.XII 14.11 14.1
Cea mai trzie 17.1 2.II 27.m
22.ni
Pe afluentii mici, disparitia podului de gheata
coincide cu disparitia formatiunilor, iar
pe Siret (cel putin pe anumite sectoare) exista ani n
care nu se formeaza pod de gheata.
Din cele prezentate rezulta ca durata
fenomenelor de nghet este n medie de 27
zile (cu

97
 un maxim de 77 zile si un minim de 0 zile ).
Lacurile de acumulare de pe Siret si
Bistrita, desi de marimi diferite, sunt supuse
variatiilor climatice specifice zonei.
Fata de cursurile de apa, pe lacuri, fenomenele
de nghet se instaleaza cu o anumita
ntrziere (5-10 zile) si dispar, aproximativ n acelasi
timp functie de marimea si adncimea lor.
Evolutia formatiunilor de gheata pe lacurile de
acumulare este puternic influentata de
manevrele de uzinare de la baraje . Astfel se produc
variatii bruste de niveluri, care, desi nu
sunt de amploare mare, reusesc sa distruga
formajiunile de gheata n multe cazuri.
Exista si situatii n care uzinarea nu se face pe
ntreaga salba de hidrocentrale si, n felul
acesta, n lacul care limiteaza n amonte sectorul
neutilizat, apa se acumuleaza si se produc
cresteri de nivel care pot afecta stabilitatea
formatiunilor de gheata. La capatul din aval al
tronsonului, n lacul care- l limiteaza, au loc
coborri ale nivelului care, influenteaza
formatiunile de gheata. Aceste uzinari "cu ntreruperi"
se practica, mai putin n timp de iarna si
pe durate relativ scurte.
In general, astfel de situatii, se rezolva prin
utilizarea sectoarelor de albii vechi. De la
acumularea din amonte, apa se dirijeaza prin
descarcatorii de ape mari (stavile) pe tronsonul de
albie veche, pna la acumularea din aval. Prin
manevrele respective, formatiunile de gheata se
distrug si se scurg spre aval sub forma de sloiuri de
diferite marimi.
Exista si perioade mai ndelungate, cnd
uzinarea se efectueaza n mod normal, pe
ntregul sistem de hidrocentrale iar debitele de apa
intrate sunt sensibil egale cu cele evacuate
neproducndu-se variatii semnificative de nivel. n
astfel de situatii pe acumulari pot evolua
formatiuni de iarna, pna la nivelul podului de gheata,
cu grosimi de 10-15 cm. Fiind plastica,
gheata poate suporta variatiile de nivel ale apei din lac.
n concluzie, daca ne referim la fenomenele
de nghet de pe lacurile de acumulare,
mentionam ca acestea au o frecventa anuala. Ele nu
prezinta stabilitate si nici siguranta pentru a
putea fi masurate n mod corespunzator. Se poate vorbi
si de fenomene de nghet alohtone (de
regula sloiuri) care provin din acumularile sau din
tronsoanele de albii vechi din amonte.
Deosebita importanta pentru intensitatea si
stabilitatea fenomenelor de nghet pe lacurile
de acumulare, prezinta gradul mare de poluare a
apei, si temperatura apelor evacuate de la
folosinte, de obicei mai mare dect cea a mediului
ambiant (poluare termica).
n perioadele cu vnturi puternice, valurile care
se formeaza pe lacuri distrug cu usurinta
formatiunile de gheata n curs de evolutie, si
ngramadesc sloiurile n colturile mai linistite. n
astfel de situatii sunt adesea necesare masuri de
deblocare a canalelor de aductiune si a stavilelor.

98
 7. VEGETATIA SI
FAUNA

Vegetatia din arealul studiat prezinta o serie de

particularitati datorita pozitiei sale ntre
circumscriptia zonei flisului transilvano-moldav n
vest si circumscriptia podisului central
moldovenesc n est, ce apartin zonei forestiere din
provincia central-europeana est-carpatica (Al.
Borza, 1965).
Vegetatia zonala caracteristica apartine
etajului de padure si tranzitiei spre
silvostepa, iar
pe luncile Siretului si Bistritei se ntlnesc formatiuni
azonale.
Vegetatia naturala actuala este n mare
parte influentata de activitatile antropice
desfasurate de-a lungul timpului, pastrndu-se n
conditii relativ bune pe interfluviile principale
mpadurite, n pajisti si lunci. Presiunea antropica
asupra zonei forestiere a dus la avansarea
incipienta a silvostepei demonstrata prin ntinsele
suprafete de soluri forestiere ramase prin
restrngerea padurilor. Fragmentarea si restrngerea
padurilor au favorizat cresterea gradului de
continentalism.
ntregul areal de care ne ocupam, cu exceptia
luncilor, apartine etajului padurilor de
foioase (N. Barbu, C. Brandus, 1968). Unele influente
silvostepice care se fac resimtite local, n
NE, nu contin suficiente elemente caracteristice care sa
ne permita ncadrarea la o unitate de
acelasi nivel taxonomic si le vom considera ca o
subunitate de tranzitie. La rndul lor luncile
care detin 55 % din areal apartin unitatii intrazonale
specifice.

7.1. ETAJUL PADURILOR DE FOIOASE

Vegetatia arborescenta zonala apartine etajului

 nemoral, iar din punct de vedere floristic
si ftoclimatic, arealul se situeaza n etajid
padurilor de foioase. n functie de altitudine,
fragmentarea si orientarea reliefului care conditioneaza
microclimate specifice, acestea apartin la
cteva tipuri. n general predomina padurile
amestecate n special de esenta tare {gorun, fag,
carpen, stejar, cires) sau moale (tei, plop).
Suprafetele cu specii pure au o extindere redusa, dar
ele nu lipsesc.

7.1.1.FAGETELE sunt situate pe culmile mai

inalte si pe versanti cu expozitie
nordica, ocupnd 10 - 12 % din padurile
versantului stng si 15 - 2 0% din cel drept. Pe

99
alocuri, n dealurile Trebisului si pe Culmea
Pietricica, suprafata ocupata de fagete
trece de 40 % din arealul mpadurit.
Principalele masive paduroase cu predominarea
fagului se ntlnesc n dealul Budului, dealul
Valea Rea, n vaile praielor Negel, Valea
Seaca, Cleja, precum si n dealurile Buhociului
(Imas, Zarea) si Culmea Cucuieti. Desi
fagul (Fagus silvatica) este predominant, se
ntlnesc si alte specii arborescente:
gorunul (Quercus petreci), carpenul (Carpinus
betulus), artarul (Acer platanoides), ulmul
(Ulmus montana), iar mai jos teiul (Tilia cordata),
grnita (Quercus frainnetto), etc.
Fagetele prezinta mare densitate si o consistenta
lemnoasa buna. n portiunile mai putin
dense si n poieni se dezvolta arbusti (cornul - Cornus
mas, sngerai - C. sanquineea, alunul -
Coryllus avellana, paducelul - Crategus monogina,
macesul - Rosa canina si numeroase ierburi
si flori; paiusul (Festuca Silvatica) firuta de
padure (Poa nemoralis), margeluta (Melica
uniflora), vioreaua (Scilla bifolia), brebenei
(Corydalis cava), ghiocelul (Galanthus nivalis),
rogoz (Carex pilosa), feriga (Driopteris filix mas) ..
Pe soluri brune luvice si argiloiluviale tipice,
litiera are grosimi de 5 cm. si apar suprafete
ntinse cu muschi.

7.1.2.GORUNETELE ocupa 15 % din

suprafata, mai ales pe versantii nsoriti
de pe stnga culoarului (Colinele Tutovei), pe platouri si
pe interfluviile largi.
Alaturi de gorun se dezvolta paltinul, jugastrul (Acer
campestris), frasinul (Faxinus Omus),
carpenul si teiul. Acest tip de padure, mai
luminos dect fagetele permite o buna
dezvoltare a arbustilor si a stratului ierbaceu. Ca
si n poieni, se dezvolta aceleasi specii
mentionate mai sus, la care se mai adauga
socul (Sambucus nigra), vonicerul (Evonimus
verrucosa), porumbarul (Primus spinosa), iarba
cmpului -paiusul (Agrostis tenuis), murul
(Rubus hirtus), pstita (Anemone ranuncidoides),
laptele cinelui (Euphorbia amygdaloides), etc.
Litiera este bine dezvoltata (5 cm) dar este n
general mai uscata dect n fagete datorita
evaporatiei mai intense favorizata de numeroasele
luminisuri. Solurile sunt de tipul brune luvice
si brune argiloiluviale tipice.

7.1.3.FAGETELE AMESTECATE detin o pondere'

de 18 - 23% din suprafetele mpadurite mai
ales pe sectorele de tranzitie dintre culmile nalte si cele
joase, n general nsorite. Alaturi de fag,
care reprezinta 60 - 70 % din exemplare, se ntlneste
carpenul, teiul, paltinul si jugastrul fiecare
cu 10 %. Arbustii si plantele ierboase sunt aceiasi ca si
n subetajele anterioare, cu mentiunea ca
speciile mai xerofite si fac tot mai mult loc. n cazul
fagetelor amestecate prezinta importanta
fageto - carpinetele care detin 12-15% din suprafata
mpadurita. Fagul detine 50-70%, restul
fiind carpen.
Este posibil ca aceste paduri sa' fi fost la
origine, fagete dar prin taieri repetate, fagul
care
nu s-a putut regenera complet a fost complet nlocuit de
carpen. Prin lucrari de ntretinere se
ncearca eliminarea carpenului care este o specie mai
putin valoroasa dect fagul. Vechile masive

100
paduroase de tip "codru' au fost intens exploatate
astfel ca n prezent predomina "sleaurile de
deal" n proportie de peste 60 %. n cadrul acestora
compozitia pe specii este: fag (10 - 40 % ),
carpen (10 - 30 % ), tei (10 - 30 % ), alte esente tari -
paltin, jugastru, cires (10 - 20 % ) etc.
Aceste proportii sunt foarte variabile n functie de
adaptarea speciilor de arbori la conditiile strict
locale. Astfel teiul, mai termofil, prezinta o frecventa
mai mare a exemplarelor pe arealele cu o
nuanta climatica mai blnda, n timp ce fagul prefera
suprafete mai umede si racoroase.
7.2.ETAJUL DE SILVOSTEPA
Fara a prezenta caracteristici specifice ci doar
o tranzitie de la padure la silvostepa, n
partea NE a mprejurimilor Bacaului exista unele
particularitati bioclimatice care l-au facut pe P.
Enculescu (1910) sa interpreteze aceste areale ca
fiind "benzi de oscilatie" rezultate din
coexistenta dinamica a unor formatiuni vegetale
submontane alaturi de silvostepa. Referiri la un
"golf de silvostepa care patrunde pe culoarul Siretului
pna la sud de Bacau fac si D. Mititelu si
colab. (1968) si V. Bacauanu si colab. (1980). Este
vorba de aparitia extrazonala a ochiului de
silvostepa din Padurea Magura si sesul Siretului, avnd
faciesuri bogate n specii xerofite si
termofite. D. Mititelu si colab. (1968) considera ca
silvostepa si restrnge arealul din cauza
presiunii exercitate de biocenozele de lunca si
cele forestiere din vecinatate. Speciile
caracteristice silvostepei apartin unor formatiuni de
arbori si arbusti: vonceriul pitic (Evonymus
nana), scumpie (Cotinus coggygria), stejarul pufos
(Q. pubesccens) si de ierburi: firuta cu bulb,
laptele cinelui (Euphorbia esteposa), coada
soricelului (Achilea setaceea), pelinita (Artemisia),
lumnarica (Verbascum), colilie (Stipa lessingiana),
paiusul, etc.
7.3. VEGETATIA ARBORESCENTA
INTRAZONALA
Pe principalele lunci se dezvolta o vegetatie
azonala de paduri formate din arbori de
esenta moale: plop (Populus alba, P. nigra), salcie
(Salicetum albae fragilis, S. triandre), arin
(Alnus glutinosa), catinisuri de lunca (Tamaricetum
rarosissime, Myricaricetum germanicus),
etc. Padurile ocupa suprafete relativ mici si se numesc
"zavoaie". n total ocupa o suprafata de
17,5 km . Astfel de zavoaie se ntnesc pe luncile
Bistritei (Lilieci, Gheraiesti), Siretului 2
(Calinesti, Mgla, Ursoaia, Prajesti.
Saucesti, Hoit, Letea Veche, Radomiresti, Siretu)
si pe afluenti (Trebis, Negel, V.
Seaca, Cleja).

7.4.VEGETATIA IERBOASA
n forma naturala ocupa suprafate mai mici pe
dealuri unde a fost nlocuita de culturi
agricole si mai mari pe luncile rurilor.

PAJISTILE DE DEAL cuprind o

bogatie de specii ierboase spontane:
graminee 7.4.1.
(Festuca rubra, F. sulcata, Nardus stricta, Agrostis
alba), firuta de livada (Poa pratensis), firuta
bulboasa (Poa bulbosa), obsiga (Brachiopoduim
silvatica), colilia (Stipa lesingianci), pirul

101
crestat (Agropirum cristatum) etc. Dintre leguminoase
mentionam: lucerna (Medicago lupulina,
M. falcata) trifoiul (Trifolium rubrum, T. repens),
ghizdeul (Lotus corniculatus), apar alte specii
ca inul (Itnda ensifolia, I. oculis Christi), multe specii
de salvie, pojarnita (Hypericum), sulfina
(Melilothus officinalis), snziene (Galium
vernum), lumnarica (Verbascum phoeniceum),
cimbrisorul (Thimus globuscens), scaetii
(Eryngium campestre), ciulinii, laptele cinelui
(Euphorbia campestre), laptele cinelui (Euphorbia),
pelinul (Artemisia austriaca). Sunt prezente
si unele tufarisuri cu arbusti ca sngerai, cornul,
alunul, lemnul cinesc (Ligustum vulgare),
macesul. Aceasta vegetatie este valorificata pentru
pasunat si nutreturi. Poductivitatea este redusa
deoarece ocupa terenurile agricole cele mai slabe,
puternic afectate de procese geomorfologice
actuale.

7.4.2. PAJISTILE DE LUNCA

Ocupa suprafete importante pe luncile

Siretului si Bistritei, prezentnd o compozitie
floristica deosebita fata de zonele de deal datorita
umiditatii crescute si a inundatiilor. Se
ntlnesc specii de coada calului (Equisetum
arvense), bumbacarita (Eriophorum latifolium)
trifoiul (Trifolium hibridum), piciorul cocosului
(Ranunculus acer), golomatul (Dactyla
glomerata); rogozul (Carex rifaria), pipirigul
(Schoenoplectus taber), paiusul de livezi (Festuca
pratensis). n locurile permanent mlastinoase, pe
lnga balti, canale, cursuri si brate parasite
creste o vegetatie hidrofila specifica: izma (Mentha),
rachitanul (Galium palustre), stuful, lintita,
nufarul de balta, etc.

7.5. FAUNA
Componenta a mediului geografic, fauna este
 reprezentativa pentru conditiile fizico -
geografice zonale si azonale.
n paduri, traiesc animale, pasari si insecte
adaptate mediului forestier: mistretul (Sus
scrofa), Caprioara (Capreolus capreolus), Lupul
(Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), sorecele
gulerat (Apodemus tauricus, A. flavicollis), iepurele
(Lepus europeus), corbul (Corvus corax),
cotofana (Pica pica), grangurul (Ovidus ovidus),
cintia (Fringilla coelebs), pitigoiul (Parus
major), botgrosul (Pyrruhla pyrrida), ciocanitoarea
(Picus viridis), privighetoarea, vrabiile, etc.
Multe dintre aceste animale si pasari se ntlnesc
si n luncile Siretului si Bistritei la care
se adauga si altele specifice : cristeiul de balta
(Galinula Chlorops), lisita (Fulica atra),
pescarusul (Cinculus acvaticus), barza (Ciconia
ciconia), etc.
Fauna rurilor este reprezentata prin animale
de apa (guzganul de apa, sarpele de apa,
broasca, salamandra si pesti (linul, stiuca,
carasul, mreana, bibanul), valea Siretului fiind
cunoscuta ca o artera de migratie a pasarilor (cocori,
berze, pescarusi).
n ultima vreme n lacurile de acumulare s-au produs
unele modificari n componenta faunei
locale, n special a pasarilor. D. Munteanu (1992) a
identificat n zona lacurilor artificiale de

102
munte din valea Bistritei, specii noi de pasari
permanente (fluerarul - Trinca hypolencus) sau
sezoniere (pescarusul negricios - Larus fuscus);
(pescarusul mic-Z,. hunutus), egreta alba,
egreta mare, iar C. Rang (1971) constata o sporire
a numarului de specii dupa umplerea
lacurilor de acumulare din zona Bacaului (Lilieci si
Bacau) si formarea unor noi complexe de
biotopuri.

7.6 OCROTIREA MEDIULUI

Activitatile antropice complexe au condus, n

timp, la modificari importante ale mediului
nconjurator, cele mai semnificative sunt:
- defrisarile si scaderea dramatica a
coeficientului de mpadurire pna la valori
de
15,7% (1989), fata de aproximativ 70%
ct se presupune ca a fost initial (Al.
Ungureanu, 1993);
- destelenirile si extinderea terenurilor arabile
(56% din teritoriu);
- utilizarea irationala a ngrasamintelr chimice
si a pesticidelor;
accelerarea proceselor geomorfologice
actuale (eroziuni plane si torentiale,
alunecari -
de teren, degradarea albiilor etc;
- modificari esentiale ale regimului hidrologic
pe cursurile de apa amenajate;
- poluarea aerului, apei si solului.
n urma acestor interventii, la care pot fi
adaugate multe altele, s-au produs modificari
ireversibile, majoritatea cu caracter negativ n
structura si calitatea mediului nconjurator
(disparitia a numeroase specii de plante si animale,
reducerea fondului cinegetic, modifcari
importante ale biotopurilor, afectarea complexa a starii
de sanatate a populatiei etc.)
 Pentru evitarea degradarii mediului
nconjurator pna la limita distrugerii
complete a
acestuia s-au initiat si multe masuri de protectie:
ocrotirea unor specii rare sau pe cale de
disparitie, refacerea covorului forestier pna la limite
care sa constituie un echilibru ecologic,
practicarea unei agriculturi rationale, controlul riguros
al surselor de poluare, lucrari de refacere a
terenurior degradate etc.
ntre aceste masuri, o importanta deosebita o
constituie politica amenajarii unor rezervatii
naturale si asigurarea unor spatii verzi corespunzatoare
n arealele intens populate. n acest sens,
n teritoriul de care ne ocupam mentionam
parcul dendrologic Hemeiusi, organizat si ca
perimetru de cercetare silvica si spatiile verzi din
intravilanul municipiului Bacau, respectiv
parcurile Libertatii, Trandafirilor, Gheraiesti si insula
de agrement. Se mai poate adauga si
gradina botanica de la Prajesti.
Parcul Dendrologic Hemeiusi are o suprafata
de 49ha si este situat la cea 10 km nord-
vest de Bacau, pe DN 15 Bacau - Piatra-Neamt si este
administrat de ocolul silvic Fntnele din
Inspectoratul Silvic Bacau. A fost nfiintat n 1750 si au
existat preocupari pentru aclimatizarea
unor specii exotice. In perioada 1881-1910 au fost
aclimatizate specii de Picea pringexie, Tsuga
Canadensis, Gingko biloba.

103
 n prezent exista peste 500 specii de arbori si
arbusti (multi ornamentali), din care peste
370 sunt exotice. n afara de cele prezentate mai
mentionam: Pseudotsuga menziesii, Junniperus
virginiana, Taxodium distichum (D. Mititelu si col.
1968) pecum si multe plante lemnoase:
Aesculus carneea, Cercis siliquastrum, Cryptomeria
japonica, Exochorda giraldii, Liriodendron
tulipifera. Magnolia soulangeana, Pellodendron
amurense etc.
Parcul de la Hemeiusi a fiinctinat ca perimetru
de cercetare pentru filiala ICAS Vrancea
si ca parc de odihna si agrement. n prezent se
preconizeaza ca sediul filialei ICAS (dezafectat)
sa se nfiinteze o sectie a muzeului judetean de stiintele
naturii, un muzeu de istorie a vnatorii,
completarea colectiilor dendrologice etc. Se fac
demersuri pentru transformarea parcului ntr-o
gradina botanica.
Gradina botanica Prajesti, comuna Traian,
nfiintata n 1965, are o suparfata de 2 ha si
cuprinde 450 de specii de plante felurite: acvatice, de
stnca, medicinale, ornamentale si un
sector de trandafiri, iar un sector dendrologic de 0,5 ha
este situat chiar n fata scolii.
Pentru odihna si recreatie prezinta importanta
Parcul Libertatii, cu o suprafata de 25ha,
amenajat nca din a doua jumatate a secolului trecut.
Aici sunt plantati numerosi arbori si arbusti
ornamentali ntre care mentionam magnolia, laricele,
tisa, apoi tei, salcm stejar, ulm carpen, cires
etc.
Pe malul Bistritei, la nord de Bacau (cea 6km),
se afla parcul Gheraiesti (cea 40ha),
realizat prin transformarea unui vechi zavoi. Alaturi de
plopi, salcmi, au fost plantati pini, brazi,
molizi, larice, mesteceni, tei, ciresi, salcii
ornamentale,etc. Este un loc cautat pentru week-end-uri.
Parcul Trandafirilor, situat n centrul
municipiului, mai pastreaza numai 0,2ha, n care
mai exista ctiva arbori si arbusti ornamentali, tei,
slcmi, ciresi, ronduri de flori. n acest parc
exista un exemplar de Gingko biloba. n afara de aceste
spatii amenajate, pe teritoriul de care ne
ocupam se mai ntlnesc unele exemplare de plante
ocrotite: papucul doamnei (Cypripedium
calceolus), tulichinia (Daphnae cneorum) - n jurul
municipiului, precum si exemplarele de
Castanea sativa (majura), Gyngko biloba, Fagus
silvatica var. atropunicea etc.
n activitatile de conservare a mediului mai
trebuie incluse si lucrarile antierozionale, de
desecare si irigatii care s-au executat pe suprafete
extinse, azi n regrer.

104
 8.
SOLURILE

8.1 CONDITII PEDOGENETICE

Conditiile geologice locale sunt caracterizate

prin depozite molasice n partea de vest,
sarmato - pliocene n est si cuaternare pe terase si n
axele vailor Siret si Bistrita. Cu exceptia
unor petice mici de conglomerate burdigaliene si
de gresii aflate pe culmile mai nalte ale
Pietricicai, n rest, pe interfluvii, predomina roci
argilo - nisipoase si marnoase cu unele
intercalatii gresoase basarabiene si chersoniene, iar n
extremitatea sudica meotiene. Pe terase si
n lunci o mare extindere o au depozitele aluvionare
(bolovanisuri, prundisuri, nisipuri, argile).
Rocile de baza au suferit n timp procese
diagenetice importante si ca urmare, pe
suprafete extinse, n special pe terase, apar roci
loessoide. n acest context tectono-litologic
relieful sculptural a evoluat pna la o mare
diversitate de forme, fragmentare, altitudine,
expozitie a versantilor, pante, etc, care au
influentat diferentiat evolutia celorlalti factori
pedogenetici. Pe acest fond morfologic climatul a
evoluat spre un continentalism moderat cu
precipitatii de 500 - 600 1 / m , distribuite neuniform
n timp si spatiu cu temperaturi medii 2
multianuale de 8 - 9 C si cu predominarea
vnturilor din vest si nord- vest. Resursele
hidrografice, consecinta regimului pluviometric,
prezinta de asemenea valori moderate, specifice
zonei, cu o evolutie discontinua n timp. Pentru
rurile mijlocii si mici caracterul de
torentialitate este evident, iar pentru cele mari (Siret si
Bistrita) pregnant. La rndul lor resursele
subterane, relativ bogate, prezinta variatii ale
nivelurilor pe ecarturi si la adncimi diferite. Pe
interfluvii, nivelul freatic se situeza la 10 - 25 m, pe
versanti la 3 - 10 m, iar in lunci la 2 - 3 m. In
lunci, n special la contactul acestora cu versantii si pe
locurile unor albii vechi, exista suprafete
ntinse cu exces de umiditate.
Eroziunea areolara si torentiala deosebit de
active n conditiile unor roci friabile a avut
de asemenea un rol important pentru evolutia solurilor.
Vegetatia, predominant forestiera, pna n
timpurile istorice, a fost n mare parte
nlaturata prin activitati antropice facnd loc unor
ntinse culturi agricole care au modificat
substantial procesele naturale de solifcare. n
ultimii ani .agrotehnica avansata si folosirea
ngrasamintelor chimice au produs un impact si mai
puternic n evolutia solurilor. Tipurile de
baza nsa nu au fost modificate.

8.2. TIPURI DE SOLURI

Prin actiunea combinata a factorilor

pedogenetici prezentati succint mai sus, n
arealul

105
 studiat s-a format un nvelis de soluri diversificat
,cu o complexitate mare de manifestare la
nivelul luncilor si dealurilor nconjuratoare si moderata
pe terase.
Procesele pedogenetice prin care au evoluat
solurile sunt cele de levigare, argiloiluviere,
gleizare, pseudogleizare, eroziune. Uneori solurile
formate sunt direct legate de natura
materialului parental (rendzine, pseudorendzine,
vertisoluri) sau sunt influentate de conditiile de
mediu (inundabilitate veche si actuala, panta)
rezultnd soluri subtiri, putin evoluate genetic
(regosoluri, erodisoluri, sol aluvial, protosol aluvial,
coluvisol). Alteori sunt puternic influentate
de activitatea umana, ajungndu-se la soluri antropic
desfundate. Tipurile predominante de soluri
s-au format nsa sub impactul zonal al conditiilor de
clima si vegetatie.
Principalele clase de soluri apartin domeniului
subcarpatic si celui de podis, ca unitati
zonale dar suprafete mari ocupa si solurile intrazonale
15 %

8.2.1. DOMENIUL SUBCARPATIC

In culmea Pietricica si pe glacisul piemontan se
ntlnesc unitati de soluri argiloiluviale
(I) pe culmi si versanti si cernoziomice (II) pe
terasele mijlocii si inferioare ale Siretului si
Bistritei. Principalele subunitati de sol prezente n
acest domeniu sunt:
I.a. Subunitatea solurilor brune argiloiluviale
tipice si solurilor brun luvice tipice si
pseudogleizate, care ocupa suprafete reduse la limita
de NV a arealului studiat, n dealurile
Trebisului. I.b. Subunitatea solurilor brune
argiloiluviale n asociatie cu solurile brune eu-
mezobazice prezenta n Culmea Pietricica la altitudini
de peste 550 m, deci pe versantii abrupti. n
aceasta subunitate se dezvolta soluri brune
luvice cu profil profund afectat de eroziune pe
portiunile despadurite. Textura de suprafata variaza de
la nisipolutoasa la lutoargiloasa. Drenajul
intern este ngreunat de procesul argiloiluvierii. Se
ntlneste sub forma tipica sau cu subtipurile
vertic, pseudogleizat si pseudorendzinic datorita
diferentierii materialelor parentale. Strict local,
pe areale reduse se ntlneste luvisohil albie, cu
o profunzime mica, textura diferentiata
(lutonisipoasa la suprafata si lutoargiloasa si argiloasa)
n variantele litic si pseudogleizat. Tot n
Culmea Pietricica se dezvolta soluri brune eu-
mezobazice cu profunzime si textura variabile,
lutoargiloasa la suprafata si lutonisipoasa pna la
argilolutoasa pe sectiune, cu permeabilitate
buna si moderata. Aceste soluri sunt raspndite n mai
multe subtipuri: tipic, molie, gleizat si
pseudogleizat pe roci diferite: luturi, argile, marne si
gresii slabe. Se mai ntlnesc, intrazonal
rendzine si pseudorendzine pe gipsuri si marne.
I.c. Subunitatea solurilor brune luvice si
brune argiloiluviale tipice, asociate cu
regosoluri. Astfel de soluri sunt raspndite pe glacisul
superior al Pietricicai si pe terasele nalte,
n buna parte erodate. Solurile apartinnd acestei
subunitati sunt n cea mai mare parte de tipul
brun argilo-iluvial, au o profunzime mare si o textura
lutonisipoasa-lutoargiloasa, la suprafata,
care trece n profil n lutoasa si lutoargiloasa.
Pe alocuri drenajul este ngreunat prin
argiloiluviere. Se ntlneste sub forma mai multor
subtipuri {tipic, molie, pseudorendzinic,
pseudogleizat si vertic). Subtipul molie se ntlneste pe
terasele mijlocii ale Siretului de la nord de

106
Itesti (la limita arealului studiat) si pe interfluviul Siret-
Bistrita.
II. Unitatea solurilor cernoziomice, care apartine
molisolurilor tinere, de tranzitie spre solurile
zonale, este prezenta pe terasele mijlocii si joase ale
Siretului si Bistritei. Aici se resimt si
influente stepice care patrund pe valea Siretului
si favorizeaza procesele pedogenetice de
acumulare.
II.a. Subunitatea cernoziomurilor tipice si
cernoziomurilor cambice tipice amplasate pe
terasele joase ale Siretului (terasa nalta de lunca) n
sectorul Saucesti-Letea Veche. n cadrul
acestei subunitati se pot separa doua categorii de
suprafete:
a Suprafete amplasate pe terasa joasa de confluenta
Siret-Bistrita din zona Saucesti- Bacau, - .1.
cu cernoziomuri tipice si cernoziomuri cambice
tipice. Cernoziomul tipic are o litologie lutoasa,
cu profil profund, textura mijlocie sau mijlocie fina si
se ntlneste sub forma tipica si gleizata.
a. Suprafete amplasate pe terasa nalta de
lunca de la Letea Veche cu predominarea - 2.
cernoziomurilor cambice tipice. Aceste soluri au o
profunzime variabila (dar predomina cele
profunde) si textura mijlocie- mijlocie fina, uneori fina.
Alaturi de subtipul tipic mai apar, strict
local, subtipurile vertic, litic si gleizat. Cernoziomurile
cambice se formeaza pe loessuri, luturi si
pietrisuri rulate.
Il.b. Subunitatea cernoziomurilor cambice,
asociate cu soluri brune, argiloiluviale,
molice este prezenta pe terasele mijlocii ale Siretului,
ntre Margineni si Cleja.
Cernoziomul argiloiluvial este profund si cu
textura variabila: mijlocie la suprafata si
mijlocie fina pe sectiunea de control.

8.2.2. IN DOMENIUL DE PODIS sunt

cuprinse unele suprafete din Colinele Tutovei
(extremitatea lor de nord-vest), care apartin unitatii
solurilor argiloiluviale (III) cu subunitatile ;

III.a. Subunitatea solurilor brune luvice

pseudogleizate si solurilor brune argiloiluviale tipice
(local molice) moderat erodate, asociate cu regosoluri
pe abrupturile de cuesta, care ocupa
aproape ntregul areal de la est de lunca Siretului.
III.b. Subunitatea solurilor brune argiloiluviale tipice,
pe mici suprafete la confluenta Siretului
cu Racataul.

8.2.3. SOLURILE INTRAZONALE se ntlnesc

pe terasele de lunca joase ale Siretului si
Bistritei, dar si pe unele terase mijlocii netede si
ntinse. Sunt caracteristice solurilor intrazonale
hidromorfe si neevoluate, determinate n principal de
existenta excesului freatic si de tineretea
solificarii. Aceste soluri apartin celor doua unitati:
soluri hidromorfe(IV) si aluviale (V).
IV. Unitatea solurilor hidromorfe. Se
ntlneste n luncile joase, acolo unde
alimentarea cu apa din ruri si de pe versanti
este deosebit de puternica. Lateral, textura
aluviunilor este foarte fina, fapt ce favorizeaza aparitia
structurilor vertice. Aceasta unitate este
reprezentata prin:
IV.a. Subunitatea lacovistilor, situata la nord
de Saucesti, la contactul luncii Siretului

107
cu versantii. Lacovistile au un drenaj intern
ngreunat de natura argiloasa a materialelor
parentale, iar textura de suprafata este luto-argiloasa
sau argiloasa.
V. Unitatea solurilor aluviale este prezenta n
luncile Siretului si Bistritei pe aluviuni
recente, fiind caracterizata prin prezenta
solurilor aluviale gleizate si a aluviunilor litice.
Solurile aluviale ocupa suprafete destul de mari. Au un
drenaj intern diversificat n functie de
granulometria materialului parental. Cel mai
frecvent se ntlnesc subtipurile: tipic, molie
gleizat, alcalinizat si vertic.
Protosolurile aluviale (aluviunile litice)
prezinta de asemenea, un drenaj intern
dependent de granulometria parentala
(bolovanisuri, prundisuri, pietrisuri, nisipuri) cu
o
profunzime redusa. Adesea aluviunile sunt crude
nesolificate. Cnd sunt deja formate,
protosolurile aluviale sunt reprezentate prin subtipurile:
tipic, litic si gleizat pe prundisurile si
nisipurile din preajma albiilor rurilor.
La tipurile zonale si intrazonale de soluri pe
care le-am prezentat mai sus se adauga unele
soluri care au evoluat n conditii speciale de roca,
potential de denudatie si coluvionare.
n functie de particularitatile locale ale rocilor
mentionam rendzinele formate pe gipsuri
si pseudorendzinele (pe marne), pe versantul de est si
glacisul piemontan al Culmii Pietricica.
Rendzinele sunt moderat profunde si au o
textura mijlocie. n cazul pseudorendzinelor
profunzimea este redusa, iar textura mijlocie fina de la
suprafata devine fina pe profil.
Pe terenurile cu pante mari supuse proceselor
erozionale active, se formeaza erodisoluri,
cu drenaj intern bun, moderat si extern intens,cu
structura luto-argiloasa. Pe glacisurile de racord
se ntlnesc coluvisolurile, cu textura mijlocie pe
 ntregul profil. Sub impactul activitatilor
antropice n intravilan, pe terenurile utilizate agricol
(legumicultura, viticultura), se ntlnesc
soluri desfundate, influentate de adncimea mare a
araturilor sau de scarificari. Au textura
lutoasa sau luto-argiloasa pe tot profilul, materialul
parental fiind luturile si loessul raspndite
prin subtipurile: molie, cambie sau argiloiluvial.
n afara tipurilor de sol prezentate mai sus,
mai trebuiesc mentionate si pietrisurile
fluviatile care reprezinta aluviuni crude, nesolificate
nici macar n stare incipienta si alternantele
de roci parentale care apar la zi n terenuri accidentate
(cornise de desprindere, ravenari adnci,
portiuni de versanti foarte abrupti).
Predomina textura mijlocie la suprafata si
mijlocie pna la mijlocie fina pe sectiunea de
control. Se remarca faptul ca, n lungul luncii
Siretului, unde textura este mai variata, cu
predominarea celor grosiere, din cauza permeabilitatii
ridicate, este posibil ca materialele care se
acumuleaza la suprafata, prin procese de percolare sa
fie retransmise spre profunzime, uneori
chiar pna la nivelul pnzei freatice.
Pe terase, textura dominanata la suprafata
este lutoasa, iar pe sectiunea de control,
lutoasa sau lotoargiloasa.
Predominarea structurilor de sol medii si fine,
n contextul unor pante diferite, prezinta o
semnificatie geomorfologica deosebita n procesele de
modelare actuale care sunt extrem de

108
active.
Continutul solurilor n humus, respectiv potentialul lor
de fertilitate este diferentiat. La nivelul
luncilor exista o mare variabilitate a continutului
in humus n strnsa legatura cu natura si
vechimea aluviunilor. Oscilatiile se nscriu ntre
coeficientii 1-4%. Pe terase acest continut
devine mai uniform (1.5 - 2.5 %) dar creste mult la
solurile formate pe argile (5 %), iar pe
versanti si intrefluvii se constata o mare diversitate de
valori, cuprinse ntre 1-4 %.
Cunoasterea modului n care se acumuleaza
humusul n sol are o importanta deosebita
asupra fixarii n complexul coloidal al acestuia a
diverselor elemente chimice, care prin emisii,
ajung la suprafata.
Migrarea elementelor chimice n sol este
dependenta de porozitatea si permeabilitatea
lor. Din acest punct de vedere se poate remarca faptul
ca n lunci porozitatea totala are valori
mari, facilitnd o permeabilitate mijlocie.
Alaturi de textura, permeabilitatea solurilor
prezinta un rol morfogenetic important pentru
acumularea sau infiltrarea n sol a diferitelor suspensii,
care prin acumulare n profil, conduc la
cresterea coeficientilor de scurgere si a
capacitatii erozionale (n cazul pantelor) pna la
diminuarea permeabilitatii.
109
 CONCLU
ZII
Teritoriul municipiului Bacau si a
mprejurimilor sale este situat n Culoarul
Siretului la
confluenta cu Bistrita ntr-o zona de contact dintre
Podisul Moldovei si Subcarpatii Orientali.
Aceasta pozitie i confera un caracter de tranzitie
geografica cu valente complexe.
Suprafata teritoriului luat n considerare a fost
extinsa pna la o limita la care se considera
ca are loc o modelare sub impulsul activitatii
antropice,inclusiv poluarea mediului, n acest
context, limita de vest a fost stabilita la nivelul Culmii
Pietricica Bacaului, iar cea de est pna la
primul aliniament de culmi din Podisul Brladului.
La nord si sud, Culoarul Siretului prezinta
ngustari semnificative (Poarta Itesti si Poarta
Racaciuni). n felul acesta, ansamblul reliefului se
prezinta ca o depresiune deluroasa, numita de
I.Sandru-1955, Depresiunea Intracolinara a
Bacaului, cu o suprafata de 595km , n care luncile
Siretului si Bistritei ocupa cea mai mare parte 2
257km , respectiv 43%. Versantul de vest ocupa 135km
iar interfluviul dintre cele doua ruri, 2
2
separat ca o microunitate aparte, are 30km . 2
Elementele cadrului natural ca si pozitia
geografica de contact au fost favorabile
popularii acestor areale nca din Paleoliticul
superior si dezvoltarii social-economice pna la
nivelul unei regiuni puternic industrializate.
Principalele cauze ale acestei dezvoltari au fost
situarea punctului urbigen Bacau la contactul dintre
Podisul Moldovei si Subcarpati n Culoarul
Siretului, la intersectia a doua axe mari de circulatie
(drumul Siretului si drumul Bistritei spre
Transilvania, la confluenta a doua ruri mari (Bistrita
si Siretul) primul fiind integral amenajat
hidroenergetic pe cursul mijlociu si inferior si n
apropierea unor resurse naturale importante:
petrol, carbune, sare, lemn.
Dezvoltarea economica si sociala a atras dupa
sine cresterea presiunii antropice asupra
mediului si constituirea omului ntr-un agent complex
de modelare.
Din punct de vedere geologic, pozitia de
tranzitie se exprima prin coexistenta unor
structuri si tipuri de roci diferite, aflate ntr-o evolutie
continua nca din Precambrian. Scutul
rigid al Platformei Moldovenesti cade n trepte
scufundate tot mai adnc (peste 8000m) sub
cutele deversate ale geosinclinalului flisoid si
miocenului pericarpatic, pe sistemul de discordante
tectonice extrem de complicat al Faliei Pericarpatice.
Spre sud de Bacau, cratogenul moldav se
scufunda deasemenea la adncimi mari genernd
"Depresiunea Brladului". Cuvertura
postcretacica din unitatea de platforma este caracterizata
printr-o structura monoclinala, dispusa
n trepte, ce a impus si asimetria Culoarului Siret.
Aceste stiluri tectonice diferite se pun n
evidenta n fizionomia generala actuala a reliefului.
Principalele forme de relief sunt reprezentate
prin Culmea Pietricica, prelungirile de nord
vest ale Colinelor Tutovei si Luncile Siretului si
Bistritei, cu asimetrie evidenta. Culmea
Pietricica, masiva si nalta la sud de prul Negel
(740m n vrful Capata) si fragmentata n
dealuri joase (350-450m).mai mult sau mai putin
rotunjite, la nord de acesta, domina luncile
Bistritei si Siretului cu denivelari de 250-300m,
respectiv 400-500m (max.620m). Aceste

110
diferente de nivel sunt mascate de un glacis piemontan
terasat care se racordeaza la abrupturile
principale pritr-o succesiune de microdepresiuni
tectono-erozive si erozive: Trebes, Osebiti,
Sarata-Bai, Baltat, Cleja de Sus, separate de culmi
deluroase ce niste contraforturi (Dl.Sohodol-
325m, Dl.Ghertu-451m, Dl.Mosului-444m,
Dl.Movilita-301m, Dl.Somusca-401m) care le si
nchid lateral. Aceasta situatie morfologica reflecta o
etapa descendenta n modelarea glacisului
piemontan al Pietricicai.
Versantul stng al Culoarului, ncepe
printr-un aliniament de culmi domoale, cu
altitudini situate sub 300m (Dealurile Bogdanestilor) si
se continua la sud de Prul Morii, prin
Dealurile Buhoci-Cucuieti (405m), care domina Lunca
Siretului cu 150-200m, printr-un abrupt
evident, puternic afectat de alunecari.
Luncile Siretului si Bistritei prezinta la
rndul lor, particularitati distincte pe fondul
general de cvasiorizontalitate evidenta. Lunca
comuna atinge latimea maxima de 7-8 km la
Bacau. Lunca Siretului formata pe aluviuni mai fine
reprezinta un pat larg de meandrare pentru
cursul actual al Siretului, amenajat n aval de
confluenta. Lunca Bistritei prezinta carcteristici
piemontane tipice: numeroase despletiri si ostroave si un
aluvionar foarte grosier.

ntre elementele de relief ale culoarului, mai

mentionam terasele celor doua ruri care se
pastreaza fragmentar pe versanti (mai ales pe cel
drept) pna la altitudinea relativa de 200m
(Siret) respectiv 165-180m (Bistrita). Extinderea cea
mai mare o au terasele de lunca, precum si
cele inferioare (8-12m, 15-20m, 35~40m).
Pe un fond litologic friabil cu un covor
vegetal discontinuu, potentialul actual
de
modelare este exprimat n principal de pante. ntr-o
nsiruire succinta constatam ca ponderea cea
mai mare o detin terenurile cu nclinari mici: 1-2
(53,8%), dar sunt prezente toate clasele
depante:2-5(10,7%); 5-10, 10-15 (16%); 15-25
(11,2%); 25-35 (5,5%); peste 35 (2,8%).
Desi situate pe abruptul principal al Culmii Pietricica,
bine mpadurit, pantele mai mari de 25
favorizeaza procese de eroziune deosebit de puternice
care confera acestuia aspectul unor muncei
josi.
Procesele geomorfologice actuale exercitate
n contextul potentialului natural de
modelare sunt puternic influentate de activitatile
antropice; n acest caz, de amenajare complexa
a Bistritei si Siretului, care au introdus baze noi de
modelare realiznd numeroase limitari n
desfasurarea acestora. Acest raport de influenta
reciproca a fost scos n evidenta de fiecare data
atunci cnd s-au analizat componentele modelarii.
Exceptnd sectoarele strict amenajate, exista
nca areale unde impactul uman este mai putin
semnificativ.
n ceea ce priveste procesele de albie, acestea se
desfasoara diferentiat pe Siret fata de
Bistrita sau pe afluentii mici. n cazul Siretului
conditiile generale de panta si de evolutie au
favorizat dezvoltarea meandrelor simple sau
complexe care prezinta un pat larg de dezvoltare
(actual si recent). Pna la confluenta cu Bistrita,
Siretul prezinta elementele unei astfel de
evolutii, influentata totusi de exploatarea balastului
peste capacitatea naturala de regenerare, care

111
a condus la o degradare evidenta a albiei. n cazul
Bistritei, sectoarele cu evolutie mai apropiata
de cea naturala aproape ca lipsesc. Pe baza hartilor mai
vechi si a situatiei actuale a unor areale
se poate reconstitui evolutia de tip piemontan, cu
aglutinarea si ocolirea aluviunilor grosiere,
despletirea n numeroase brate, formarea si evolutia
ostroavelor. Si aici s-a scos n evidenta
impactul local produs de exploatarile de balast (ex. n
aval de Lilieci).
Procesele geomorfologice de versanti si de pe
afluenti sunt mai putin influentate de
interventiile directe ale omului n albii, dar sunt
accelerate din cauze mai generale (tot de natura
umana), cum ar fi despaduririle si practicaraea unei
agriculturi irationale. n afara de eroziuni
areolare si torentiale deosebit de active pe toate
terenurile n panta, aceste procese mai sunt
reprezentate prin numeroase alunecari de teren
evoluate adesea pna la faza de bad-lands.
Procesele de versant, prezinta o repartitie direct legata
de marimea pantelor si se ntlnesc att
pe vesrantul drept ct si pe cel stng (pe abrupturile de
cuesta).
Elementele climatice, prin valori si regim,
sunt caracteristice periferiei estice a
Carpatilor Orientale si suporta influentele locale si
azonale introduse de relief prin pozitie,
orientarea liniilor principale, altitudine, fragentare,
adapost etc. Temperatura medie multianuala
este la Bacau de 9C iar precipitarile medii anuale
de 541 l/m . Repartitia n timp si spatiu a 2
valorilor este nsa foarte discontinua conducnd, pe
ansamblu, la un climat temperat continental
moderat, cu o tendinta evidenta spre aridizare.
Variatile termice deosebit de largi mpart anul n
doua sezoane: unul rece (lunile XI - III), cu
temperaturi medii lunare cuprinse ntre -4,0C si
3,5C, caracteristic unui sistem de modelare de tip
periglaciar si altul cald (lunile IV - X), cu
valori medii lunare situate peste temperatura medie
multianuala care imprima modelari cu nuante
subtropicale. Amplitudinea maxima absoluta este de
72,1C. Conditiile strict locale de relief
induc inversiuni termice frecvente, cu consecinte
evidente asupra proceselor de poluare.
Asupra frecventei si intensitatii fenomenelor de
poluare prezinta influente deosebite si
alte elemente meteorologice: ceata, precipitatiile,
vnturile, toate aceste aspecte au fost tratate n
mod analitic.
n functie de particularitatile de relief strict
locale, au fost separate cinci subunitati
topoclimatice. Municipiul Bacau a fost considerat ca o
unitate antropoclimatica, diferentierile de
aici fiind induse mai ales de orientarea tramei stradale si
specificul arhitectonic.
Hidrografia detine un rol de prim ordin n
actiunea de modelare a mediului exercitata de
agentii externi, iar impactul antropic a fost cel mai
pregnant. n cazul Bistritei si al Siretului din
aval de confluenta, regimul hidrologic a fost complet
modificat.
Adus la parametrii naturali, regimul scurgeii
apei pe rurile Siret si Bistrita reflecta
conditiile geografice din bazinele lor aferente: primul,
specific zonei de podis, cu aport montan
semnificativ (scurgere specifica de 6,351/sec/km ) iar al
doilea specific zonei montane (scurgere 2
specifica de 8,761/sec/ km ). 2
Rolul morfogenetic principal l detine nsa
regimul profund discontinuu al scurgerii,
faptul ca debitele prezinta o mobilitate foarte mare si
ecart larg da variatie. De exemplu, pe rul

112
Siret (amonte si Bistrita) n perioada analizata (1950
-l997),debitele au oscilat ntre circa 5.00
m /s si 1900 m /s. Acest regim torential si mai
accentuat, pe afluentii mici este caracteristic zonei. 3
3
n profil anual scurgerea sezoniera reflecta aceeasi
situatie controlata de fapt de precipitatii si
temperatura. Astfel, iarna se scurge 10 -12% din
volumul anual, primavara 38 - 40%, vara 32 -
36%, toamna 12 - 15 %, cu variatii locale extrem de
diferntiate. Statisticile sunt ntocmite pe baza
valorilor reconstituite.
n regimul aluviunilor n suspensie se
constata doua tendinte usor antagonice: pe de o
parte,o crestere generala a turbiditatii, mai ales n
zonele de podis ca urmare a unui complex de
lucrari executate n albii, a cresterii episodice a
pluviozitatii si a accelerarii eroziunii solului, iar pe
de alta parte, blocarea unor volume mari n acumulari
care produc discontinuitati -praguri spre
aval si induc o tendinta generala de scadere a tranzitului
de pe Siretul inferior cu efecte ecologice
si economice deosebite, inclusiv n Delta Dunarii si pe
litoralul Marii Negre.
Covorul biogeografic (vegetatia, fauna,
solurile) au evoluat de asemenea sub semnul
impactului antropic. n special vegetatia a avut cel mai
mult de suferit. ntr-o zona n care initial
padurile detineau 70 - 80% din suprafata s-a ajuns ca, n
prezent, coeficientul de mpadurire sa fie
numai de 15,7%, iar repartitia acestora numai pe
interfluviile cele mai nalte. Al. Ungureanu
(1993) stabileste o relatie ntre cresterea presiunii
antropice asupra mediului exprimata prin
numarul populatiei rurale/100 ha teren agricol si
coeficientul de mpadurire aflate ntr-un raport
invers. Aceste despaduriri au condus la situatia ca peste
1/3 din terenuri sunt afectate de procese
geomorfologice actuale din care 1/10 aflate ntr-o stare
grava.
Vegetatia este reprezentata prin etajele zonale
 ale padurilor de foioase (n care predomina
gorunul si fagul), cu treceri laterale (spre lunca
Siretului) la asociatii cu nuante silvostepice sau
azonale (higrofile).
ntre soluri predomina tipurile argiloiluviale
cu treceri spre cele molice, cernoziomoide
pe unele terase mijlocii si inferioare, mai bine zvntate
si spre tipuri intrazonale (aluviuni, soluri
gleizate, regosoluri, etc), pe luncile joase.

113
 BIBLIO
GRAFIE

1. Barbu N. (1971), "Pozitia geografica a Romniei"

Buletinul Societatii de stiinte geografic

T.I ( LXXI), Bucuresti.

Barbu N., Brndus C. (1968), "Solurile de pe

teritoriul orasului Bacau si al mpre-jurimii 2.
sale " An. St.Universitatea "Al.I.Cuza Iasi",
sectia II b, Geologie-Geografie, tom. XIV.,
Iasi.

Barabas V. (1978), " Vegetatia judetului Bacau"

Muzeul de Stiinte ale naturii, Bacau. 3.
Barnea M., Barnea E. (1989), "Bolile respiratorii si
factorii de mediu. Profilaxie." F 4.
Medicala, Bucuresti.

Bacaoanu V. (1973), "Evolutia vailor din podisul

Moldovei. Realizari n geograi Romniei" 5.
Editura stiintifica., Bucuresti.

Bacaoanu V.(1973), " Processus et formes actuelles

de relief dans l'eau Moldav 6.
An.St.Universitatea "Al.I.Cuza", Ilb, tom XXIII, Iasi.
Bacaoanu V. (1989), " Geomorfologia " Iasi. 7.
Bancila L, Hristescu El.(1963), "Linia externa si
linia pericarpatica dintre valea Sucevei 8.
valea Trotusului (Carpatii Orientali)"Asoc.Geol.Carp.-
Balc.,Congr.V, Bucuresti IV.

Bancila I. (1968), "Raionarea tectonica a

teritoriului RSR" BuLSoc.St. Geol. X.
Bucuresti. 9.
 10. Brndus C. (1981), "Subcarpatii Tazlaului.
Studiu geomorfologic" Edit. Academi

Romniei, Bucuresti.
11. Chirita C, Paunescu C, Teaci D.(1967), "Solurile
Romniei" Ed. agronomica, Bucuresti.

Cojocaru E. (1972), "Contributii la studiul

hidrografic al teritoriului orasului Bacau 12.
mprejurimilor sale " St. si cercet. st., Inst. ped.
Bacau.
13. Cojocaru E., Balan M.(1972), "Contributii la
studiul geomorfologic al zonei de confluer

Siret- Bistrita" Studii si cercetari stiintifice, Inst.

Ped Bacau.
14.Cojocaru E., Balan M. (1973), "Procese
geomorfologice actuale din valea Siretului

sectorul Bacau- Roman" St. si cercet. st. Inst. Ped.

Bacau.

114
 15. Cojocaru E., Ivascu S.(1973), "Harta pantelor
orasului Bacau si a mprejurimilor sale "

St. cercet. st. Inst. Ped. Bacau.

16.Cotet P., Martiniuc C. (1960), "Geomorfologia

n Monografia geografica a R.P. Romn
voi I, Ed. Acad. Romna.

17. Cotet P. (1973), "Geomorfologia Romniei" Ed.

Tehnica, Bucuresti.

18. Cucu V. (1970), "Orasele Romniei" Ed.

Stiintifica, Bucuresti.

19. Donisa I. (1968), "Valea Bistritei" Ed.

Stiintifica, Bucuresti.
20. Grigoroaia G. (1933), "Bacaul din trecut si azi"
Ed. Bacau.

21. Gugiuman I., Cotrau M. (1975), "Elemente de

climatologie urbana" Ed Acad., Bucures

22. Hrjoaba I. (1968), "Relieful Colinelor Tutovei"

Ed. Acad. Rom., Bucuresti.

23. Iana S. (1973), " Aspecte biogeografice n

judetul Bacau" St. si cercet. geogr. Inst. pe
Bacau.

24. Ilie M. (1956), "Alcatuirea geologica a

pamntului romnesc" Ed.Stiintifica,

Bucuresti.

25. Ionesi B.(1968), "Stratigrafia depozitW miocene

de platforma dintre valea Siretului valea
Moldovei" Ed.Acad. Rom., Bucuresti.

26. Lupu N. si colab. (1972), "Judetul Bacau" Ed.

Acad. Rom. Bucuresti.
Lupu N., Vacarasu I. (1973), "Contributii la
studiul climei orasului Bacau si a cadrul sau 27.
fizico-geografic" St. si cercet. st., Inst. ped., Bacau.

28. Macarovici N. (1956), "Sarmatianul din dreapta

Siretului dintre Ozana si Bistrita" Arhi
Univ. " Al.I. Cuza ", Iasi.

Macarovici N. (1960), "Contributii la

cunoasterea geologiei Moldovei meridionale" A
St. 29.
Univ. "Al.I.Cuza" Iasi, sect II, tom VI.
Macarovici N. (1968), "Geologia cuaternarului"
Ed. Did. si Ped., Bucuresti. 30.
Martiniuc C.(1955), "Podisul Moldovenesc"
-Geografia fizica a Romniei, cu litografiat, 31.
Bucuresti.
Mihailescu V. (1966), "Dealurile si cmpiile
Romniei" Ed. Stiintifica, Bucuresti. 32.
Mititelu D. si colab. (1978), "Flora si fauna
judetului Bacau" Muzeul de Stiint; a Naturii 33.
Bacau.

115
 Morariu T., Pisota I., Buta I. (1982),
"Hidrologie generala" Ed. Did. si Ped.,
Bucuresti. 34.
Murariu I., Aur N. (1992), " Bacau - Ghid de
oras" 35.
Mutihac V., Ionesi I. (1973), "Geologia
Romniei" Ed. Stiintifica, Bucuresti. 36.
Mutihac V. (1990), "Structura geologica a
teritoriului Romniei" Ed Tehnica, Bucuresti. 37.
Nechita M. (1994), " Mediul fizico-geografic al
municipiului Bacau si mprejurimii sale. 38.
Poluarea si protectia sa." Lucr. gr. I Bucuresti.
Olariu P. (1988), "Consideratii privind
evolutia n perspectiva a microreliefului
39.
bazinul hidrografic Siret n contextul amenajarii
sale complexe" Lucr. semin geogr.
"Dimiti Cantemir" nr. 9, Univ. " Al. I. Cuza" Iasi.
Olariu P. (1990), Controlul productiei de
aluviuni n bazinul hidrografic al Bistritei"
40.
Luc Simp. III P.E.A. Piatra Neamt.
Oncescu N. (1965), "Geologia Romniei"
Editia a Ii-a, Ed. Tehnica, Bucuresti.
41.
Ploscaru D. (1973), " Podisul Central
Moldovenesc" Studiu geomorfologic. Rez.
42.
tezei c doct. Iasi.
Popescu N. (1973), "Depresiunile din
Romnia" Realizari n geografia Romniei.
43.
E Stiintifica, Bucuresti.
Popescu N., lelenicz M., Posea G.
(1973), "Terasele fluviatile din Romnia"
44.
Realizari geografia Romniei. Ed. Stiintifica
Bucuresti.
Posea G. si colab. (1976), "Geomorfologia
generala".
45.
 Posea G, Popescu I., lelenicz M.(1978),
"Relieful Romniei" Ed Stiintifica,
46.
Bucuresti
Posea G. (coordonator) (1982), "Enciclopedia
geografica a Romniei" Ed. Stiintifi*
47.
Bucuresti.
Preda L, Marosi I. (1971), "Hidrogeologia"
Bucuresti.
48.
Rosu A. (1973), "Geografia fizica a
Romniei" Ed. Did. si Ped. Bucuresti.
49.
Srcu I. (1971), "Valea Siretului intre Roman
si Bacau. Studiul teraselor" An. St.
50.
Uni "Al.I. Cuza" Iasi, serie noua, Sect. II, tom XVII.

116
 Srcu I (1971), "Geografia fizica a
R.S.Romnia" Ed Did si Ped. Bucuresti.
51.
Stanisor V., Balan N. (1972), "Temperatura
aerului la Bacau n perioada 1896-
52.
1966" St cercet St. (St Nat) I.P. Bacau.
Stanisor V. (1972), "Regimul precipitatiilor
atmosferice la Bacau n perioada 1896-
53.
197C Manuscris St si cercet St. Inst. Ped. Bacau.
Stanisor V. si colab. (1971), "Ghid
climatologic al aeroportului Bacau" Culegere
54.
de luc ale Inst. Meteo. Bucuresti.
Stoenescu S. (1961), "Clima R, P. Romne"
Bucuresti.
55.

XXX (1965), "Atlas geografic al Romniei" Ed

Did. Ped., Bucuresti. 56.
XXX (1958), "Buletinul observatiilor
meteorologice zilnice" Bucuresti. 57.
XXX (1968-1972), "Buletinele lunare ale
masuratorilor hidrologice la postul Racatai Arh.
58.
Sect. Hidrologic Iasi.
XXX (1960), "Monografia geografica a RP
Romne" Partea fizica, Ed. Acad.
59.
R.P.R. Bucuresti.
XXX (1967), "Monografia hidrologica a
bazinului hidrografic al rului Siret"
60.
Studii de hidrologie XXII.
XXX (1971), "Rurile Romniei" -
Monografie hidrologica Ed. St. Bucuresti.
61.
XXX (1983-1997), "Anuarele meteorologice",
Bucuresti.
62.
 XXX (1979), Planul topografic al
municipiului Bacau 1:10000, Dir. topografica
63.
militara.
XXX (1970), Harta geologica aR.S.R,
1:200000, foaia Bacau, Inst. geologic
64.
Bucuresti.
XXX (1971), Municipiul Bacau, schita
monografica Bacau.
65.

117
118
119
120
121
122
123