UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
ŞCOALA DOCTORALĂ „SIMION MEHEDINŢI”

AŞEZĂRILE UMANE DIN BAZINUL

SUBCARPATIC AL CRICOVULUI SĂRAT

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Coordonator ştiinţific Director Şcoală Doctorală

Prof. univ. dr. BRAGHINĂ CRISTIAN Prof. univ. dr. BRAGHINĂ CRISTIAN

Doctorand
IORGULESCU (OPREA) MONICA-ADRIANA

BUCUREŞTI
2015

1
 CUPRINS

Introducere........................................................................................................................................... 4
1.Consideraţii generale....................................................................................................................... 6
1.1.Repere teoretice şi metodologice............................................................................................... 6
1.2.Câteva repere privind cunoaşterea anterioară a regiunii……………………………………… 9
2.Aşezarea geografică a regiunii şi importanţa condiţiilor fizico-geografice în evoluţia şi
dezvoltarea aşezărilor umane............................................................................................................. 11
2.1.Aşezarea geografică…………………………………………………………………………... 11
2.2.Elemente de ordin geologic........................................................................................................ 12
2.3.Relieful - cadru al aşezărilor umane............................................................................................ 15
2.3.1.Caracteristici morfografice şi morfometrice…………………………………………….. 15
2.3.2.Procesele geomorfologice actuale şi degradarea terenurilor.............................................. 24
2.4. Particularităţile climatice........................................................................................................... 28
2.4.1.Temperatura aerului……………………………………………………………………... 29
2.4.2.Precipitaţiile atmosferice………………………………………………………………… 31
2.4.3.Regionarea climatică…………………………………………………………………….. 33
2.5.Resursele de apă......................................................................................................................... 33
2.5.1.Apele de suprafaţă.............................................................................................................. 33
2.5.2.Apele subterane.................................................................................................................. 35
2.6.Potenţialul biopedogeografic...................................................................................................... 36
2.6.1.Vegetaţia............................................................................................................................. 36
2.6.2.Solurile............................................................................................................................. .. 37
3.Populaţia, componentă dinamică a spaţiului geografic................................................................ 44
3.1.Dinamica populaţiei................................................................................................................... 44
3.1.1. Evoluţia numerică a populaţiei.......................................................................................... 44
3.1.2. Mişcarea naturală.............................................................................................................. 48
3.1.3. Mobiltitatea teritorială a populaţiei.................................................................................. 59
3.1.4. Bilanţul demografic general.............................................................................................. 65
3.1.5. Ritmul mediu anual de creştere a populaţiei..................................................................... 67
3.2. Densitatea şi răspândirea geografică a populaţiei..................................................................... 71
3.3. Structuri geodemografice.......................................................................................................... 74
3.3.1. Structura pe grupe de vârstă şi genuri (sexe).................................................................... 75
3.3.2. Aspecte privind structura social-economică..................................................................... 81
3.3.3. Structura pe medii a populaţiei.......................................................................................... 84
3.3.4. Structura populaţiei după starea civilă.............................................................................. 85
3.3.5. Structura etnică şi confesională........................................................................................ 87
4.Aşezările umane - forme ale concentrării populării...................................................................... 89

2
 4.1.Vechimea aşezărilor................................................................................................................... 89
4.2.Distribuţia spaţială a aşezărilor şi dispersia acestora. Raporturile cu formele de relief.......... 96
4.2.1.Distribuţia altitudinală a aşezărilor.................................................................................... 98
4.2.2.Dispersia aşezărilor............................................................................................................ 99
4.2.3.Raporturile cu formele de relief......................................................................................... 101
4.3.Mărimea şi evoluţia demografică a aşezărilor........................................................................... 103
4.4.Structura internă a aşezărilor...................................................................................................... 108
4.5.Funcţiile aşezărilor..................................................................................................................... 113
4.6.Fondul de locuinţe şi dotările edilitare...................................................................................... 117
4.6.1.Fondul de locuinţe, suprafaţa locuibilă, confortul locuirii................................................. 117
4.6.2.Alimentarea cu apă. Sistemul de canalizare...................................................................... 119
4.6.3.Alimentarea cu gaze naturale şi cu energie electrică........................................................ 122
4.6.4.Managementul deşeurilor................................................................................................... 123
4.6.5.Infrastructura rutieră şi feroviară....................................................................................... 123
4.7.Reţeaua şcolară şi nivelul de educaţie....................................................................................... 126
4.7.1.Câteva informaţii istorice.................................................................................................. 126
4.7.2.Situaţia actuală................................................................................................................... 127
4.8.Reţeaua sanitară şi nivelul asistenţei medicale......................................................................... 141
4.8.1.O privire în trecut............................................................................................................... 141
4.8.2.Situaţia actuală........................................................................................................... ........ 142
5.Activităţile economice……….......................................................................................................... 149
5.1.Resursele funciare şi activităţile agricole................................................................................... 149
5.1.1.Resursele funciare.............................................................................................................. 149
5.1.2.Activităţile agricole............................................................................................................ 152
5.2.Impactul antropic rezultat în urma utilizării terenurilor şi evaluarea acestuia......................... 162
5.3.Activităţile industriale şi de construcţii................................................................................ 169
5.4.Posibilităţile de dezvoltare a turismului..................................................................................... 172
6.Elemente privind dezvoltarea regiunii........................................................................................... 178
6.1.Ierarhizarea aşezărilor……….………………………………………………………………... 178
6.2.Principalele obiective urmărite.....................………………………………………………….. 181
6.2.1.Analiza oraşului Urlaţi....................................................................................................... 182
6.2.2.Analiza aşezărilor rurale...................................................................................................... 184
Bibliografie............................................................................................................................. .............. 186

3
 INTRODUCERE

Studiul aşezărilor umane din bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat se adaugă

unei serii de lucrări de factură regională, dedicate unor areale social-economice, de o
anumită reprezentativitate în sistemul teritoriului naţional. Astfel, prin subiectul pe
care ni l-am propus, am încercat surprinderea într-un mod analitic şi sintetic a
particularităţilor geografice ale acestui teritoriu şi aşezarea în lumină a formelor,
sistematizării şi evoluţiei elementelor care structurează spaţiul. Abordarea fiind una
structurală, dinamică şi funcţională. De aceea, provocarea realizării prezentei cercetării
a avut o dublă motivaţie. Pe lângă dorinţa de a realiza un demers ştiinţific care să
surprindă realităţile şi problemele unei unităţi regionale, relativ mai puţin cunoscută prin
studiile de geografie umană existente, cel puţin în ceea ce priveşte evoluţia recentă,
studiul geografic al aşezărilor din acest spaţiu geografic se constituie într-o provocare în
plus pentru mine, datorită apartenenţei mele prin naştere, la acesta.
În demersul întreprins de un real folos mi-a fost sprijinul material oferit prin
participarea la proiectul POSDRU „Programe doctorale şi posdoctorale de excelenţă
pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniul Ştiinţele
Vieţii, Mediului şi Pământului”.
Domnul profesor universitar doctor Cristian Braghină, în calitatea sa de
îndrumător ştiinţific, mi-a oferit, cu toată disponibilitatea, în numeroase ocazii, preţioase
observaţii şi sugestii utile în rezolvarea diverselor probleme apărute pe parcursul
realizării acestei lucrări. Pe lângă acestea s-au adăugat suportul metodologic, fiind
îndrumată în stabilirea unor repere metodologice şi încurajările domniei sale. Pentru
toate acestea îi mulţumesc şi îmi exprim întreaga mea recunoştinţă.

1. CONSIDERAŢII GENERALE

1.1. REPERE TEORETICE ŞI METODOLOGICE

Spaţiul geografic românesc, cu statornică locuire din timpuri vechi, constituie o

permanentă sursă de cercetare. Printre modalităţile de analiză geografică ale acestuia se
înscrie şi cea regională, pe care ne-am propus să o abordăm pentru aprofundarea
cunoaşterii bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat din perspectiva aşezărilor umane.

4
 În acest ţinut am identificat numeroase şi interesante probleme în alcătuirea lui
ca sistem geografic, deoarece ansamblul relaţiilor dintre componentele naturale a
înregistrat modificări profunde generate de dezvoltarea de-a lungul timpului a reţelei de
aşezări umane, care include 18 comune şi oraşul Urlaţi. Aşa cum arătau Ianoş şi Heller
(2006) una dintre realităţile esenţiale, care domină spaţiul şi asigură condiţiile absolut
necesare transformării lui în teritoriu este aşezarea umană. Teritoriul pe care se află
aşezările umane se individualizează prin componentele cadrului natural şi deci prin
potenţialul acestora, dar şi prin factorii de natură economico-socială în care au luat
naştere şi se dezvoltă aceste aşezări (Cucu, 2000).
Dintre metodele pe care le-am folosit se numără: observaţia şi descrierea
geografică, cuantificarea diverşilor parametri, evidenţa statistică şi prelucrarea
statistico-matematică a informaţiei şi reprezentarea grafică şi cartografică. Utilizarea
S.I.G. ne-a uşurat demersul de realizare a materialelor cartografice şi ne-a deschis noi
posibilităţi de interpretare a acestora. Materialele cartografice se constituie în sinteze ale
textului, care scot în evidenţă într-un mod limpede diversa problematică abordată. De-a
lungul lucrării, pe parcursul diferitelor capitole şi subcapitole, au fost oferite repere
metodologice în legătură cu analizele efectuate.

1.2. CÂTEVA REPERE PRIVIND CUNOAŞTEREA ANTERIOARĂ A

REGIUNII

În mod evident în acest subcapitol nu vor fi incluse toate lucrările care fac
referire la regiunea studiată, încercând doar să conturăm o serie de repere legate de
studierea acestui spaţiu geografic. Lista bibliografică de la sfârşitul lucrării oferă o
imagine mult mai completă asupra acestor preocupări. În primul rând trebuie amintite
lucrările de sinteză referitoare la cunoaşterea întregului teritoriu al ţării, pornind de la
cele mai vechi spre cele mai recente. Despre Subcarpaţii Curburii în ansamblu, dar şi
despre Subcarpaţii Prahovei şi ai Buzăului s-au scris diverse lucrări cu implicare atât în
analiza unor probleme de geografie fizică şi umană cât şi în identificarea modificărilor
antropice aduse peisajului natural. Între acestea se remarcă studiile referitoare la relief,
dar şi cele cu privire la problemele de geografie a populaţiei şi aşezărilor umane. Cu
toate acestea bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat ca entitate geografică nu a
beneficiat de aceeaşi atenţie din partea geografilor, mai ales în ceea ce priveşte aşezările
umane.

5
 2. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ A REGIUNII ŞI IMPORTANŢA
CONDIŢIILOR FIZICO-GEOGRAFICE ÎN EVOLUŢIA ŞI
DEZVOLTAREA AŞEZĂRILOR UMANE

2.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

Bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat, cu o suprafaţă de aproximativ 510 km2

se suprapune Subcarpaţilor Buzăului şi ai Prahovei din cadrul Subcarpaţilor Curburii
(figura 2.1). Subcarpaţii Buzăului se desfăşoară între văile Slănicul de Buzău şi
Teleajen; doar în partea de sud-vest limita trece de pe Teleajen pe Cricovul Sărat
(Ielenicz et al., 2005), între Urlaţi şi Gornet-Cricov.
Figura 2.1. Poziţia geografică a
regiunii studiate

Luând în considerare
acest aspect reiese că cea
mai mare parte din acest
bazin este inclusă în
Subcarpaţii Buzăului,
sectorul cu cea mai mare
complexitate. Doar parţial
Dealul Bucovelului şi
Depresiunea Podeni se
înscriu în cadrul
Subcarpaţilor Teleajenului
(ca subunitate estică a
Subcarpaţilor Prahovei). Din
cadrul Subcarpaţilor
Buzăului sunt cuprinse (în
totalitate sau parţial) în
bazinul subcarpatic al
Cricovului Sărat mai multe
dealuri (Matiţei, Lazuri, Salcia, Lapoş-Ciolanu, Istriţa, Cepturei, Cornetului) şi
depresiuni (Sărari, Şoimari, Apostolache, Sângeru, Salcia, Lapoş etc.).

6
 Având în vedere caracterul studiului şi pentru a putea beneficia de date statistice,
raportările s-au realizat la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, ale căror limite nu
coincid întotdeauna cu cele fizico-geografice.
De aceea, suprafaţa teritoriului studiat (595 km2) depăşeşte cu aproximativ 15%
suprafaţa bazinului hidrografic al râului Cricovul Sărat, delimitarea exactă a spaţiului
fiind realizată prin urmărirea limitelor administrative ale celor 19 localităţi, 18 comune
(Apostolache, Ariceştii Zeletin, Bălţeşti, Cărbuneşti, Chiojdeanca, Cislău, Gornet,
Gornet Cricov, Iordăcheanu, Lapoş, Păcureţi, Podenii Noi, Predeal Sărari, Salcia,
Sângeru, Surani, Şoimari, Tătaru) şi oraşul Urlaţi (figura 2.2).
Lungimea maximă a regiunii este de 35 km şi este atinsă între extremitatea
sudică spaţiului administrativ al oraşului Urlaţi (care se suprapune pe o suprafaţă redusă
Glacisului Istriţei) şi cea nordică a comunei Cislău, iar lăţimea maximă este de 33 km
fiind atinsă între extremitatea vestică a comunei Gornet şi cea estică a comunei Lapoş.
Din punct de vedere al încadrării administrative la nivelul ţării, regiunea studiată se află
inclusă în cea mai mare parte în judeţul Prahova, doar comuna Cislău făcând parte din
judeţul Buzău.

2.2. ELEMENTE DE ORDIN GEOLOGIC

Cea mai mare parte a regiunii cercetate, aşa cum am mai precizat, aparţine
Subcarpaţilor Buzăului, relieful fiind alcătuit preponderent din formaţiuni de molasă
neogenă, doar în partea de nord-vest, în arealul Dealurilor Lazuri, se întâlnesc depozite
paleogene care includ marne, argile şi fliş de vârstă paleocenă şi fliş grezos-şistos, fliş
bituminos cu gresii de Kliwa şi depozite conglomeratice de vârstă oligocenă (figura
2.3). Aceste fâşii de fliş paleogen aparţin pintenilor de Homorâciu şi de Văleni
(Geografia României, IV, 1992).
Bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat dispune şi de o serie de resurse de
subsol: - hidrocarburi la Apostolache, Cărbuneşti, Gornet, Iordăcheanu, Matiţa
(Păcureţi), Păcureţi, Podenii Vechi (Bălţeşti), Surani, Şoimari, Urlaţi; - cărbune (lignit)
pe teritoriul administrativ al oraşului Urlaţi; - sare la Predeal Sărari etc.; - nisip
bituminos la Matiţa (Păcureţi); - calcar la Tătaru (figura 2.4); - tufuri dacitice vulcanice
la Apostolache; - argile la Urlaţi (http://www.cjph.ro/Prahova oportunităţi de afaceri).

7
 2.3. RELIEFUL - CADRU AL AŞEZĂRILOR UMANE

2.3.1. Caracteristici morfografice şi morfometrice

Cea mai mare parte a regiunii cercetate aparţine Subcarpaţilor Curburii, doar în
extremitatea sudică dealurile subcarpatice intră în contact cu Glacisul Istriţei pe o
suprafaţă care reprezintă aproximativ 2% din total. Având în vedere că relieful
reprezintă cadrul apariţiei şi dezvoltării aşezărilor umane şi al desfăşurării activităţilor
social-economice, prin parametrii săi morfometrici influenţând modul de utilizare a
terenurilor, s-au realizat unui set de hărţi geomorfometrice (hipsometrică, a declivităţii
versanţilor, a expoziţiei versanţilor şi a energiei de relief) în programul ArcGis 9.3.
Această etapă a presupus trecerea în format vectorial a tuturor informaţiilor topografice
(curbe de nivel, cote), preluate din harta topografică a României, scara 1:25000 din
1981.

Tabelul 2.1. Ponderea treptelor hipsometrice la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale

Trepte hipsometrice (%)
UAT
sub 200 m 200-300 m 300-400 m 400-500 m 500-600 m 600-700 m peste 700 m
Apostolache 26,13 46,19 21,75 5,92 0,01 - -
Ariceştii Zeletin - 5,15 21,09 36,60 24,99 11,52 0,65
Bălţeşti 2,96 78,41 18,63 - - - -
Cărbuneşti - 5,46 36,49 47,70 10,01 0,33 -
Chiojdeanca 0,93 23,46 42,38 27,53 5,68 0,02 -
Cislău - 36,78 34,77 19,49 7,09 1,75 0,13
Gornet - 44,20 33,88 19,30 2,62 - -
Gornet Cricov 30,31 35,96 29,33 4,41 - - -
Iordăcheanu 35,91 57,72 5,76 0,60 - - -
Lapoş - 23,80 36,43 18,18 14,30 7,08 0,22
Păcureţi 3,90 49,96 40,60 5,54 0,01 - -
Podenii Noi 33,90 47,19 16,36 2,15 - - -
Predeal Sărari - 6,36 39,56 39,53 12,77 1,77 -
Salcia - 3,94 29,80 37,77 23,26 5,15 0,07
Sângeru 3,03 47,66 32,79 13,58 2,94 - -
Surani - 25,75 45,47 27,12 1,65 - -
Şoimari 0,50 38,25 49,90 13,40 0,95 - -
Tătaru 0,02 7,53 36,90 49,55 5,92 0,08 -
Urlaţi 61,02 27,93 10,23 0,82 - - -

Hipsometria. Din punct de vedere hipsometric regiunea se desfăşoară între 115

m, în sud, în Glacisul Istriţei şi 753 m în Dealurile Lapoş-Ciolanu (vârful Fântâna
Hoţilor care domină culmea numită Plaiul Rupturii).

8
 Figura 2.6. Harta hipsometrică

Deci se conturează o treaptă joasă (sub 300 m) a depresiunilor şi a dealurilor

scunde care are ponderea de 48,89%, urmată altimetric de o treaptă a altitudinilor medii
(300-500 m) cu ponderea de 44,91% şi o treaptă a dealurilor înalte cu ponderea cea mai
redusă (6,2%). Pentru a putea realiza corelaţii cu modul de utilizare a terenurilor, în
primul rând al celor agricole, ponderea treptelor hipsometrice a fost calculată şi la nivel
de unităţi administrativ-teritoriale (tabelul 2.1). Se observă de exemplu că ponderea
treptelor hipsometrice situate sub 200 m şi între 200 şi 300 m este foarte ridicată în
comunele care au terenuri cuprinse în Depresiunea Podeni. Astfel, terenurile aflate sub
300 m ocupă 81,37% în comuna Bălţeşti şi 81,09% în comuna Podenii Noi.
Declivitatea versanţilor. Importanţa acestui parametru morfometric este dată de
influenţa pe care o are în manifestarea diferitelor procese geomorfologice actuale care

9
pot duce la degradarea solurilor şi în stabilirea modului de utilizare a terenurilor.
Plecând de la aceste considerente au fost stabilite 5 categori de pante. La nivel de
unitate administrativ-teritorială (tabelul 2.2), terenurile cu declivităţi sub 70 cu
favorabilitate mai mare pentru practicarea lucrărilor agricole mecanizate se găsesc fie în
limitele administrative ale localităţilor din Depresiunea Podeni (Bălţeşti, 65,41% şi
Podenii Noi, 61,09%) fie ale celor care se găsesc în partea sudică a culoarului de vale al
Cricovului Sărat (Urlaţi, 65,38% şi Iordăcheanu, 54,98%). Pe de altă parte comunele
situate în arealul dealurilor înalte din nord, au o pondere mare a terenurilor cu potenţial
morfodinamic mare, cu pante peste 150. Spre exemplu în comunele Salcia şi
Chiojdeanca (din Dealurile Salciei) ponderea acestor terenuri este de 46,87% şi
respectiv 41,54%.
Orientarea versanţilor. Reprezintă un aspect însemnat asociat geodeclivităţii
pentru că influenţează modul de distribuire a energiei solare. Terenurile care primesc o
cantitate mai mare de energie solară, fiind favorabile diferitelor culturi agricole,
livezilor şi plantaţiilor cu viţă de vie, însumează (introducând aici terenurile însorite şi
semiînsorite, dar şi pe cele cvasiorizontale) o suprafaţă de 61,61% din întreaga regiune,
cea mai mare reprezentativitate având-o în unităţile administrativ-teritoriale Bălţeşti
(62,62%), Podenii Noi (60,07%) şi Urlaţi (58,23%).
Energia de relief. De acest parametru morfometric al reliefului se leagă
diferenţierile dintre versanţii generaţiilor de văi în ceea ce priveşte potenţialul
morfodinamic. Valorile înregistrate de adâncimea fragmentării reliefului sunt cuprinse
între 0 şi 274 m. Pentru a observa mai bine diferenţierile regionale au fost stabilite şase
categorii de energie de relief (0-50 m, 50-100 m, 100-150 m, 150-200 m, 200-250 m şi
250-274 m). Prima categorie este specifică Depresiunii Podeni, culoarului de vale al
Cricovului Sărat, în aval de localitatea Priseaca, Depresiunii Cislău, Depresiunii
Pătârlagele şi Glacisului Istriţei şi are o pondere de 11,16%. Celei de a doua categorii îi
revine un procent de 15,30% şi o răspândire predominantă în Dealurile Bucovelului, dar
şi în unele sectoare depresionare (Nişcov, Sângeru, Apostolache, Sărari).

2.3.2. Procesele geomorfologice actuale şi degradarea terenurilor

Regiunea este una tânără, activă neotectonic, cu dese cutremure, aflându-se în

arealul de îngroşare maximă a depozitelor din Depresiunea Precarpatică de care se leagă
ariile seismice de cea mai mare intensitate din ţară şi prezintă o intensă mobilitate a

10
reliefului, reflectată de fizionomia versanţilor şi albiilor de râu şi de dinamica actuală a
acestora, fiind într-un stadiu de intensificare a fragmentării, sedimentele cu rezistenţă
diferită impunând diferenţieri în procesele de modelare a versanţilor (Geografia
României, IV, 1992).
Pe de altă parte, lăsarea treptată în stare de părăsire (paragină, pârloagă) a unor
terenuri la care accesibilitatea era mai dificilă şi/sau cu productivitate mai redusă, fie în
perioada colectivizării agriculturii (Bălteanu, 1983) fie după anul 1991 (după aplicarea
Legii 18/1991) din cauza situaţiei materiale precare a proprietarilor şi imposibilităţii
acestora de a le utiliza corespunzător şi deci în lipsa unor lucrări uzuale de amenajare şi
de întreţinere (rigole de drenaj, fascinaje, plantarea cu arbuşti a apexurilor ravenelor,
agroterase) a dus la intensificarea degradării acestora, prin procese de eroziune în
suprafaţă şi în adâncime (figurile 2.10, 2.11), alunecări de teren (figurile 2.12, 2.13) şi
curgeri noroioase, într-un ritm alert (Bălteanu, 1983) care nu se manifestă pe terenurile
utilizate corespunzător sau pe cele aflate în
regim natural (împădurite).

Fig. 2.10. Terenuri degradate prin eroziune, pe

versantul drept al Văii Salcia amonte de Piatra Mică.

Producerea alunecărilor de teren

este favorizată în regiune de prezenţa argilelor, marnelor, şisturilor argiloase, marnelor
nisipoase, dar şi de asocierea acestora cu diapirele de sare şi gips, intensificarea
procesului având loc de regulă pe versanţii cu pante mai mari de 150, pe care gradul de
acoperire cu arbori este sub 20%.

Figura 2.11. Proces intens de ravenare pe versantul stâng al Văii Lopatna,

în arealul localităţii Valea Dulce

Din punct de vedere climatic prezintă importanţă crescută ploile îndelungate,

lente, de care se leagă posibilităţi crescute de infiltrare a apei. Încărcarea versanţilor

11
(mai ales în partea superioară) cu construcţii grele, prezenţa unei reţele dese de drumuri
şi conducte, săpăturile efectuate la baza versanţilor pentru preluarea de materiale,
defrişările masive, reprezintă unele dintre cazele antropice care favorizează apariţia
alunecărilor de teren.

Figura 2.12. Alunecare de teren la intrarea (dinspre Apostolache) în localitatea Chiojdeanca

Pe lângă acestea, pentru comunele amintite, s-au efectuat şi hărţi ale hazardului
la alunecări de teren, identificându-se astfel arealele cu potenţial (mediu, mediu spre
mare şi mare) de producere a unor astfel de procese. În anul 2015 pe baza acestor
documentaţii, arealele cu alunecări identificate au fost declarate areale de risc. Riscul
fiind în legătură cu hazardul şi vulnerabilitatea comunităţilor umane (capacitatea
acestora de a reacţiona la hazard).

Figura 2.13. Alunecare de teren la intrarea (dinspre Cislău) în localitatea Buda Crăciuneşti, pe
versantul drept al văii Cricovul Sărat

2.4. Particularităţile climatice

Cele mai apropiate Staţii Meteorologice de regiunea cercetată sunt Ploieşti şi

Pătârlagele, de aceea pentru caracterizarea condiţiilor climatice s-au folosit în primul
rând datele referitoare la temperaturi şi precipitaţii preluate din baza de date WorldClim
- Global Climate Data (http://www.worldclim.org) pentru perioada 1950-2000.
WorldClim oferă grile climatice globale cu o rezoluţie spaţială de aproximativ 1
kilometru patrat. Datele pot fi folosite pentru cartografiere și modelare spațială în GIS.
Ne-au ajutat însă şi informaţiile din diverse lucrări de sinteză climatologică sau cu

12
capitole de acest gen, în care este abordată şi această regiune a Subcarpaţilor Curburii
(Atlas R.S. România, 1972-1979, Geografia României, I, 1983, Geografia României,
IV, 1992, România. Spaţiu, Societate, Mediu, 2005, Clima României, 2008, Atlasul
Agricol al României, 2010).

Figura 2.14. Temperaturile medii anuale

(http://www.worldclim.org)

2.4.1.Temperatura aerului

Valorile medii anuale

înregistrate de temperatura aerului
variază între un minim de 7,30C în
sectorul dealurilor joase şi în sectorul
de glacis şi un maxim de 10,40C în
sectorul dealurilor înalte.

2.4.2. Precipitaţiile atmosferice

Valorile medii anuale ale precipitaţiilor sunt cuprinse între 562 şi 700 mm
(tabelul 2.6). Valorile sub 575 mm (figura 2.17) sunt în partea de sud, în Glacisul
Istriţei, iar valorile peste 675 m sunt legate de dealurile înalte din nord, cu altitudini
peste 600 m. Restul teritoriului se află între aceste valori ale precipitaţiilor medii anuale.
Diferenţierile spaţio-temporale în regimul precipitaţiilor sunt legate în primul rând de
convecţia dinamică şi termică şi de altitudinea, orientarea formelor majore de relief.

2.4.3. Regionarea climatică

Bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat aparţine, în ordine taxonomică

descrescătoare, sectorului climatic în care se manifestă influenţele de ariditate,
regiunilor (etajelor climatice) de dealuri joase şi de dealuri înalte şi subregiunii
Subcarpaţilor Curburii (România. Spaţiu. Societate. Mediu, 2005). Aici sunt foarte
evidente efectele de foehn, care duc la poalele lor la o ridicare cu până la 10,50C a
valorilor temperaturii aerului (adică cu până la 10C mai mult faţă de regiunile din

13
apropiere), în depresiuni favorizează topirea zăpezii şi micşorarea efectului îngheţurilor
şi brumelor şi la o scădere a volumului precipitaţiilor cu aproximativ 100 mm (550-700
mm) (România. Spaţiu. Societate. Mediu, 2005). Acestea sunt condiţii care favorizează
pe versanţii însoriţi şi semiînsoriţi, în special ai dealurilor din jumătatea sudică a
regiunii, practicarea viticulturii cu remarcabile rezultate.

2.5. RESURSELE DE APĂ

2.5.1. Apele de suprafaţă

Resursele de apă de suprafaţă sunt reprezentate în primul rând de reţeaua

râurilor formată de Cricovul Sărat şi afluenţii sai cu caracter permanent sau temporar.
Având în vedere că teritoriul cercetat depăşeşte limitele naturale ale bazinului
hidrografic al Cricovului Sărat, se adaugă o serie de văi cu caracter torenţial de pe
versanţii sudici şi vestici ai Dealurilor Bucovelului, versanţii sudici şi estici ai dealurilor
Cepturei şi Istriţei, obârşiile văii Nişcovului, un sector de aproape 4 km lungime al
râului Bâsca Chiojdului şi unul de
aceeaşi lungime însumată din râul
Buzău, ambele din nordul unităţii
administrativ-teritoriale Cislău.

Figura 2.17. Reţeaua hidrografică (după harta

topografică a României, 1981, scara 1:25000)

În plus, în regiunea analizată există şi

o serie de lacuri cu origine antropică
(iazuri), folosite pentru irigaţii, pentru
creşterea peştelui şi pescuit sportiv
(Vitioara de pe pârâul Sărăţel din
arealul localităţii Vitioara de Sus; cele două bălţi, Green Paradise I şi II, separate de un
dig de pe valea Rahova, în arealul localităţilor Mehedinţa şi Rahova unde se practică
pescuitul sportiv; lacul de pe valea Nevesteasca din arealul localităţii omonime; lacul de
pe valea Vărbila din sudul localităţii Străoşti; lacul din arealul localităţii Valea Cucului).

14
 Se deosebesc două tipuri de regim hidric, unul în partea nord-vestică, ceva mai
la nord de confluenţa râurilor Matiţa şi Lopatna şi altul în restul teritoriului. Primul tip
prezintă ape mari un timp mai lung, apele mari fiind primăvara dar sunt şi viituri vara şi
iarna. Al doilea tip (apele mari au o durată mai redusă) are apele mari primăvara-iarna,
dar sunt şi viituri vara. Prezenţa unor debite mari de iarnă este legată de topirea zăpezii
(Chendeş, 2011) ca urmare a efectelor de foehn. În schimb toamna sunt caracteristice
intervale cu scurgere minimă, cauzate de climatul mai uscat, cu frecvente secete la
finele verii şi începutul toamnei. Rezervele de apă cele mai mici sunt în septembrie-
noiembrie (Chendeş, 2011) (figura 2.18).

2.5.2. Apele subterane

Cele mai bogate în ape subterane (strate acvifere extinse şi cu productivitate

mare) sunt arealele din Depresiunea Podeni, culoarul văii Cricovului Sărat de la sud de
confluenţa cu Lopatniţa, de unde valea devine mai largă şi din Dealurile Bucovelului. În
rest sunt în general areale cu strate acvifere locale sau care prezintă discontinuităţi
(Atlas R.S. România, 1972-1979, Geografia României, I, 1983). În legătură cu
zăcămintele de sare, hidrocarburi, cărbuni, se găsesc şi o serie de ape minerale. Sunt
citate ca principale resurse (http://www.cjph.ro/Prahova oportunităţi de afaceri; Atlas
R.S. România, 1972-1979) apele sulfuroase şi sulfatate de la Apostolache şi Surani şi
cele clorurate şi sodice de la Urlaţi (Orzoaia), Ariceştii Zeletin, Podenii Noi (Valea
Dulce) şi Gornet (Cuib).

2.6. POTENŢIALUL BIOPEDOGEOGRAFIC

2.6.1. Vegetaţia
Figura 2.19. Păduri de foioase pe versanţii nord-
vestici ai Dealurilor Lapoş-Ciolanu, la nord de
localitatea Buda Crăciuneşti.

Pentru caracterizarea vegetaţiei s-au

folosit informaţii din surse bibliografice, din
materiale cartografice (Atlas R.S. România,
1972-1979; Geografia României, IV, 1992), dar şi unele informaţii din teren.

15
 Din punct de vedere zonal, condiţiile naturale, sunt prielnice dezvoltării
pădurilor de foioase (figura 2.19): - de gorun (Qercus petraea, Q. dalechampii, Q
polycarpa) şi căruia i se asociază şi alte specii (carpenul, alături de jugastru, ulm,
mojdrean, tei, stejar), formând păduri cu caracter de şleau; aceste păduri sunt dominante
în partea centrală şi sudică a regiunii şi au o productivitate mijlocie; - şi păduri de fag
sau de fag cu carpen, tot cu o productivitate mijlocie, predominant în partea nordică a
regiunii, în arealul dealurilor mai înalte (Lazuri, Salcia, Lapoş-Ciolanu). Activităţile
umane au dus la reducerea terenurilor cu pădure şi la apariţia unor pajişti secundare şi a
terenurilor cultivate. Despre aceste aspecte vom discuta pe larg într-un capitol următor,
referitor la modul de utilizare a terenurilor.

2.6.2. Solurile

Caracterizarea învelişului de soluri şi realizarea hărţii de soluri s-a efectuat

folosind ca bază de date Harta Solurilor României, scara 1:200.000, ICPA. Harta de
soluri pentru bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat (figura 2.20.) s-a realizat cu
ajutorul programului ArcGis 9.3.
Solurile au fost reclasificate la nivel
de tip şi subtip conform Sistemului
Român de Taxonomie a Solurilor
(Florea, Munteanu, S.R.T.S., 2012).
Pentru a surprinde cât mai fidel
realitatea din teren harta redă asociaţii
de soluri, în care primul termen este
dominant (figura 2.21).

Figura 2.22. Harta grupelor ecologice de

soluri

Un alt obiectiv a fost realizarea unei

încadrări din punct de vedere
ecologic a solurilor din bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat. Criteriile care au stat la
baza includerii diverselor soluri în respectivele grupe ecologice sunt: tipul de sol,

16
subtipul de sol, textura solului, materialul parental, regimul hidric, regimul salin,
volumul edafic, gradul în care solul este afectat de procese de denudaţie. Dintre acestea,
în cadrul teritoriului analizat au fost identificate un număr de 10 grupe ecologice de
soluri. Cu ajutorul programului ArcGis 9.3. s-a realizat şi o hartă a distribuţiei grupelor
ecologice de soluri în cadrul bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat (figura 2.22). De
asemenea, s-au calculat ponderile diferitelor grupe ecologice de soluri, atât la nivelul
întregului teritoriu cercetat, dar şi la nivelul celor 19 unităţi administrativ-teritoriale
(tabelul 2.9).

3. POPULAŢIA, COMPONENTĂ DINAMICĂ A SPAŢIULUI

GEOGRAFIC

3.1. DINAMICA POPULAŢIEI

Sunt cuprinse în acest concept fenomenele în legătură cu mişcarea naturală şi cu

mobilitatea teritorială a populaţiei (Braghină, 2000). Evoluţia numărului de locuitori pe
parcursul timpului este controlată în principal de natalitate, mortalitate, dar şi de
fenomenul migratoriu. Din punct de vedere spaţial, studiul dinamicii populaţiei s-a
efectuat pentru întregul teritoriu, dar şi la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale (cele
18 comune şi oraşul Urlaţi), relevându-se şi relaţia dintre mediul rural şi cel urban.

3.1.1. Evoluţia numerică a populaţiei

Acest proces a fost analizat pentru intervalul de timp 1912 – 2012. Am utilizat
datele furnizate de recensămintele populaţiei din anii 1912, 1930, 1941, 1948, 1956,
1966, 1977, 1992, 2002 şi 2011. Pentru întreaga regiune, în ultima sută de ani (1912-
2011), evoluţia numărului total de locuitori este una progresivă în ansamblu, dar există
şi unele oscilaţii pe etape. Astfel, între 1912 şi 2011 numărul total de locuitori a crescut
cu 6310, rata totală de creştere înregistrând o valoare de 12,05%. Creşterea este
semnificativă la nivel urban (oraşul Urlaţi), 123,18% (tabelul 3.1.) şi foarte redusă în
mediul rural (1,03%). La nivel de comune, 11 dintre ele (Apostolache, Ariceştii Zeletin,
Cărbuneşti, Chiojdeanca, Gornet Cricov, Lapoş, Păcureţi, Predeal Sărari, Salcia, Surani,
Tătaru) au avut rate de creştere negative (se detaşează Tătaru cu – 60,01%, Chiojdeanca

17
cu – 41,97%, Ariceştii Zeletin cu – 32,6%, Cărbuneşti cu – 21,32%, Predeal Sărari cu
20,89%) în timp ce pentru alte 7 ele sunt pozitive (Bălţeşti, Cislău, Gornet, Iordăcheanu,
Podenii Noi, Sângeru, Şoimari), valorile cele mai ridicate fiind în Iordăcheanu
(55,21%), Sângeru (38,58%), Bălţeşti (31,52%), Podenii Noi (29,57%). Astfel, se
observă că populaţia a sporit în comunele care gravitează spre culoarul de vale al râului
Cricovul Sărat (figura 3.1.).

Tabelul 3.1. Rata de creştere a populaţiei, 1912-2011 (%)

RATA DE CREŞTERE A POPULAŢIEI (%)
DISTRIBUŢIE 1912- 1930- 1941- 1948- 1956- 1966- 1977- 1992- 2002- 1912-
TERITORIALĂ 1930 1941 1948 1956 1966 1977 1992 2002 2011 2011
Apostolache 4,93 9,32 -4,67 4,00 -5,79 25,98 -22,83 -4,04 -7,99 -8,03
Ariceştii Zeletin 6,66 21,94 -0,42 -13,35 6,67 2,94 -30,03 -10,66 -12,51 -32,60
Bălţeşti 0,50 18,41 -1,19 6,58 3,00 11,22 -4,00 0,14 -4,69 31,52
Cărbuneşti -0,96 10,26 -5,05 -12,66 10,16 5,81 -7,72 -5,56 -14,48 -21,32
Chiojdeanca -4,90 8,79 -5,16 -4,07 -12,49 1,51 -20,08 -8,94 -4,64 -41,97
Cislău 11,69 10,96 -0,37 5,97 1,61 -0,11 -2,35 -1,41 -6,66 19,33
Gornet 2,99 16,65 -0,41 5,54 9,63 -2,02 -9,35 -3,73 -6,33 10,87
Gornet Cricov 9,24 9,51 -3,74 3,01 -5,72 6,97 -12,39 -7,23 -13,99 -16,38
Iordăcheanu 16,76 22,04 -2,18 6,59 4,02 11,10 -8,21 -0,55 -0,96 55,21
Lapoş 11,03 12,87 0,89 9,33 -8,03 12,82 -23,50 -9,80 -13,88 -14,77
Păcureţi 5,65 18,47 -2,79 -13,04 3,37 11,84 -21,40 -4,59 -6,12 -13,87
Podenii Noi 6,53 19,32 -2,20 1,50 -6,91 18,97 -8,36 -1,64 2,86 29,57
Predeal Sărari 14,52 17,88 -5,32 -2,97 -5,29 -9,77 -13,57 -0,67 -13,06 -20,89
Salcia 16,95 17,03 -8,67 14,01 -8,18 -6,37 -16,31 -16,12 -3,86 -17,30
Sângeru 10,45 15,63 -2,67 4,64 -1,94 5,44 4,03 -2,45 1,53 38,58
Surani 7,67 9,65 1,31 -16,44 2,24 21,58 -15,39 -5,32 -11,40 -11,83
Şoimari 9,84 15,41 -4,09 -7,40 0,16 12,98 -14,17 3,06 -5,32 6,70
Tătaru 1,86 3,65 -2,35 0,88 -12,86 -16,85 -23,22 -8,99 -24,06 -60,01
URLAŢI 22,76 13,06 1,62 29,98 5,62 16,41 15,62 -4,33 -10,49 123,18
TOTAL 8,79 14,45 -2,25 3,24 -0,47 7,83 -7,45 -3,65 -6,83 12,05
TOTAL RURAL 7,41 14,6 -2,68 0,12 -1,40 6,44 -11,54 -3,49 -5,98 1,03

3.1.2. Mişcarea naturală

Fenomen care caracterizează modificările apărute în evoluţia numerică şi în

structura populaţiei doar ca rezultat al naşterilor, deceselor, căsătoriilor, divorţurilor
(Braghină, 2000). Pentru analiza sa am folosit date statistice (TEMPO – Online serii de
timp – INSSE – Baze de date statistice) pentru intervalul de timp 1990-2013, calculând
şi diverşi indicatori demografici.

18
 Figura 3.2. Rata medie a natalităţii (1990-2013)

Natalitatea. În perioada 1990-

2013 valoarea medie a ratei natalităţii a
fost de 11,49‰ la nivelul întregului
teritoriu şi a fluctuat de la un maxim de
14,75‰ în 1990 până la un minim de
8,94‰ în 2012. În general, cele mai mari
valori sunt înregistrate în comunele
circumscrise în mare măsură Depresiunii
Podeni şi culoarului de vale al Cricovului
Sărat (figura 3.2.).

Mortalitatea. În intervalul de timp

1990-2013 valoarea medie a ratei
mortalităţii a fost de 13,44‰ la nivelul
întregii regiuni şi a oscilat de la un maxim
de 14,80‰ (în 1996) până la un minim de
11,86‰ (în 2007).

Figura 3.3. Rata medie a mortalităţii (1990-2013)

În general, cele mai mari valori sunt

înregistrate în comunele mai izolate din
arealele mai fragmentate (figura 3.3.) din
dealurile Lazuri, Salciei, Lapoş-Ciolanu, Cepturei şi Istriţei. Pentru a realiza o imagine
cât mai completă am analizat şi mortalitatea infantilă, calculând rata acestui fenomen,
un indicator (exprimat în promile) care reflectă ocurenţa deceselor sub un an în raport
cu naşterile vii dintr-o anumită perioadă. Intervalul de timp cercetat este tot cel cuprins
între 1990 şi 2013. Rata medie a mortalităţii infantile (figura 3.4.), pentru întreg
teritoriul luat în studiu, este de 23,80‰, ceva mai ridicat în mediul urban (Urlaţi
24,52‰) decât în mediul rural în ansamblu (23,65‰), ceea ce se poate explica printr-o
înregistrare mai exactă (Braghină, 2000) în oraşul Urlaţi unde există un cadru
specializat legat de naştere.

19
 Figura 3.5. Bilanţul natural al populaţiei (1990-2013)

Bilanţul natural. Bilanţul natural al

populaţiei, ca diferenţă între rata natalităţii şi
cea a mortalităţii, a fost examinat pentru
perioada de timp 1990-2013. La nivelul
întregului teritoriu are o valoare medie negativă
de -1,95‰, ceea ce indică un fenomen de deficit
natural (Vert, 1995). Acelaşi lucru este valabil şi
pentru cele două medii de locuire, urban (-
0,14‰ în Urlaţi) şi rural în ansamblu (-2,36‰),
deficitul fiind mai accentuat în acesta din urmă.
De altfel, cu excepţia a două comune, Iordăcheanu (0,23‰) şi Sângeru (2,28‰)
unde valoarea medie a bilanţului natural indică un spor natural (mai accentuat în
Sângeru, poate şi datorită vitalităţii mai mari legată de etnia rommă care în anul 2011
înregistra un procent de 16,52%), în celelalte este înregistrat acelaşi deficit, cel mai
intens, în comuna Tătaru (-14,95‰). Alături de
Tătaru (figura 3.5.), cu o poziţie mai izolată în
arealul Dealurilor Cepturei, un deficit natural
foarte ridicat (cu valori între -8‰ şi -6‰) se
înregistreză în comuna Ariceştii-Zeletin, din
arealele deluroase mai fragmentate (Dealurile
Lazuri).

Figura 3.7. Indicele de vitalitate a populaţiei

(1990-2013)

Indicele de vitalitate. Am calculat acest indice pentru perioada cuprinsă între

anii 1990-2013 şi am obţinut o valoare medie, pentru întregul bazin subcarpatic al
Cricovului Sărat, de 85,49%, ceea ce reflectă, aşa cum s-a arătat şi în subcapitolele
precedente, descreşterea numărului de locuitori. Acest fenomen este valabil şi pentru
mediul rural în ansamblu unde valoarea medie este 83,06%. În schimb, în oraşul Urlaţi,
valoarea medie este de 98,77% reflectând o tendinţă staţionară în evoluţia numărului de

20
locuitori. Această diferenţiere între cele două medii de locuire este indicată în egală
măsură şi de valoarea bilanţului natural. La nivel de comune se observă că valoarea
medie cea mai ridicată (figura 3.7.) este înregistrată în Sângeru (118,43%), ceea ce
indică o tendinţă moderată de creştere a numărului populaţiei.

3.1.3. Mobiltitatea teritorială a populaţiei

Plecările şi stabilirile în regiune.Valoarea medie, pe întreaga perioadă analizată,

a indicelui de imigrare, la nivelul întregii regiuni este de 11,83‰ (figura 3.8.). La
nivelul celor două medii de locuire există o diferenţă a valorii medii, mediul rural în
ansamblu (12,07‰) primind mai mulţi imigranţi decât cel urban (10,78‰). În ceea ce
priveşte indicele de emigrare, valoarea sa medie la nivelul întregii regiuni, pe întreaga
perioadă cercetată, este de 16,91‰
(figura 3.9.). La nivelul celor două
medii de locuire există de asemenea o
diferenţă în ceea ce priveşte valoarea
medie, mediul rural în ansamblu
(17,33‰) înregistrând mai mulţi
emigranţi decât cel urban (15,05‰).

Figura 3.10. Bilanţul demografic migratoriu

(1990-2012)

Bilanţul demografic
migratoriu a avut o valoare medie
(pentru perioada 1990-2012)
negativă, pentru bazinul subcarpatic
al Cricovului Sărat în ansamblu (-
4,85‰), dar şi la nivel teritorial, excepţie făcând doar comuna Bălţeşti (0,56‰), cu o
valoare pozitivă, dar scăzută (figura 3.10.). Se mai remarcă Cislăul cu o valoare medie
care indică un deficit migratoriu, dar totuşi redus (-0,62‰). Pe medii de locuire valoarea
de ansamblu a fost tot negativă şi anume, -5,00‰ în mediul rural şi -4,17‰ în mediul
rural (oraşul Urlaţi).

21
 3.1.4. Bilanţul demografic general

Figura 3.12. Bilanţul demografic total

(1990-2012)

Bazinul subcarpatic al Cricovului

Sărat înregistrează, în intervalul de
timp 1990-2012, o valoare medie
negativă (-6,72‰) a bilanţului total (figura 3.12.). Această situaţie este valabilă şi la
nivelul mediilor de locuire, declinul fiind însă mai mare pentru mediul rural (-7,26‰),
atât faţă de total, cât şi faţă de mediul urban (-4,31‰ în Urlaţi). De altfel, pentru
ansamblul teritoriului valori medii negative sunt înregistrate în fiecare an (figura 3.13.).

Figura 3.14. Raporturile dintre natalitate, mortalitate, imigrări şi emigrări. Valorile medii (1990-2012)

Un alt aspect care trebuie menţionat este cel legat de raporturile dintre valorile
natalităţii, mortalităţii, imigrărilor şi emigrărilor care duc la evidenţierea mai multor
modele de dinamică a populaţiei, aşa cum se conturează din analiza diagramei radiale
(figura 3.14.).
22
3.1.5. Ritmul mediu anual de creştere a populaţiei.

Este un indice demografic care arată dinamica populaţiei, pe parcursul mai

multor perioade (Vert, 1995), calculată după formula (Braghină, 2000):

𝒏 𝑷𝒏
𝑹= √ −𝟏
𝑷𝒐

unde: R - ritm mediu anual de creştere, Pn - numărul de locuitori la un anumit moment,

Po - numărul de locuitori la o dată precedentă, n - numărul anilor dintre Pn şi Po.
Ritmul mediu anual de creştere, înregistrat în perioada 1990-2011, de populaţia
din aşezările situate în bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat este de 0,131%. În acest
interval de timp s-au succedat valori pozitive şi negative. Perioadele 1941-1948, 1956-
1966, 1992-2002, 2002-2011 au avut ritmuri negative, cea mai scăzută valoare, de -
0,782% fiind în perioada 2002-2011. Între anii 1912-1930, 1930-1941, 1948-1956,
1966-1977, 1977-1992, valorile au fost pozitive, cea mai mare valoare fiind de 1,234 în
perioada 1930-1941.

Figura 3.15. Ritmul mediu anual de creştere a populaţiei (1912-2011)

23
 3.2. DENSITATEA ŞI RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ A POPULAŢIEI

Subcarpaţii, în general, au constituit vetre propice pentru stabilirea,

permanentizarea şi dezvoltarea habitatului uman (Erdeli şi Cucu 2007). Această calitate
este valabilă şi pentru spaţiul geografic pe care îl cercetăm şi se datorează asocierii
condiţiilor naturale favorabile, inclusiv bogăţia resurselor de subsol (ţiţei – Cărbuneşti,
Ariceşti Zeletin, Surani, Apostolache, Păcureţi, Bălţeşti; sare – Predeal-Sărari; calcare –
Tătaru; nisip bituminos – Păcureţi; tufuri vulcanice dacitice - Apostolache) şi condiţiilor
de siguranţă impuse de relief şi pădure.

Fig. 3.16. Densitatea populaţiei (2013).

Densitatea populaţiei este un indicator exprimat în km² sau în ha, cu ajutorul

căruia se poate evalua gradul de populare a unei regiuni, prin relaţia dintre numărul de
locuitori şi anumite suprafeţe, fie suprafaţa teritoriului locuit (Vert, 1995) fie suprafeţe
cu mod de utilizare divers (Braghină, 2000).

3.3. STRUCTURI GEODEMOGRAFICE

În cadrul comunităţilor umane pot fi deosebite o serie de grupuri (subpopulaţii)

folosindu-se un număr de însuşiri comune: demografice (grupa de vârstă, genul), social-
economice, entice, confesionale.

24
 Tabelul 3.5. Proporţia grupelor mari de vârstă - 1966, 1992, 2011 (%)
Distribuţie teritorială 1966 (%) 1992 (%) 2011 (%)
0-14 ani 15-64 ani peste 65 ani 0-14 ani 15-64 ani peste 65 ani 0-14 ani 15-64 ani peste 65 ani
Apostolache T 34,8 54,4 10,8 19,7 65,6 14,7 18,0 61,6 20,4
M 43,1 47,1 9,9 20,5 67,8 11,7 17,5 64,7 17,8
F 28,9 59,6 11,4 18,8 63,5 17,7 18,5 58,6 22,9
Aricestii Zeletin T 37,9 52,2 9,8 15,6 65,4 18,9 16,3 55,5 28,2
M 46,7 43,2 9,8 16,4 68,8 14,8 16,7 62,1 21,2
F 31,2 59,0 9,7 14,9 62,1 23,1 16,0 49,1 34,9
Baltesti T 30,7 60,9 8,3 22,4 65 12,6 18,0 65,6 16,4
M 33,9 59,3 6,8 23,1 67,1 9,8 17,5 69,9 12,5
F 28,0 62,4 9,7 21,7 62,9 15,4 18,5 61,4 20,1
Carbunesti T 30,2 58,2 11,7 21,1 62,5 16,4 15,6 59,8 24,6
M 35,5 52,8 11,8 21,7 66,1 12,3 16,0 64,2 19,7
F 26,2 62,2 11,6 20,6 58,9 20,5 15,2 55,5 29,4
Chiojdeanca T 31,1 56,7 12,2 19,2 64,9 17,0 20,2 59,0 20,8
M 35,5 51,9 12,4 19,8 67,8 12,6 21,3 62,9 15,9
F 27,8 60,1 12,0 18,6 62 21,6 19,0 54,7 26,3
Cislau T 28,8 63,3 8,0 19,7 66,3 14,0 16,1 63,7 20,2
M 30,9 62,5 6,6 20 68,7 11,3 16,6 66,3 17,1
F 26,7 64,0 9,3 19,4 63,8 16,8 15,7 61,2 23,1
Gornet T 31,9 60,0 8,0 19,5 67,4 13,1 14,3 66,8 18,9
M 32,5 61,2 6,3 20,6 69,7 9,7 13,6 71,3 15,1
F 31,4 58,8 9,6 18,3 64,9 16,8 15,1 62,2 22,7
Gornet-Cricov T 30,2 58,1 11,6 18,1 66,2 15,7 15,1 62,8 22,1
M 34,7 54,7 10,5 18 69,5 12,5 16,6 66,0 17,4
F 26,5 61,0 12,5 18,1 63 18,9 13,6 59,6 26,8
Iordacheanu T 33,0 60,4 6,6 23,7 64,6 11,6 19,3 65,8 15,0
M 36,4 58,3 5,3 24,2 67 8,8 19,5 69,3 11,2
F 30,0 62,2 7,7 23,3 62,2 14,5 19,0 62,2 18,8
T 34,8 56,9 8,4 19,0 63,9 17,1 16,1 57,4 26,5
Lapos M 38,2 54,1 7,8 20,7 66,3 12,9 17,1 62,2 20,7
F 31,9 59,2 8,8 17,3 61,4 21,3 15,0 52,2 32,8
T 38,4 51,3 10,2 19,4 67,1 13,4 14,3 63,7 22,1
Pacureti M 48,8 40,8 10,3 19,7 71,2 9,1 15,0 69,6 15,4
F 31,1 58,6 10,0 19,2 62,8 18 13,5 57,4 29,0
T 37,1 53,8 9,1 21,6 66,1 12,3 18,0 65,3 16,7
Podenii Noi M 46,3 44,6 9,1 21,9 68,7 9,5 18,4 68,6 13,1
F 30,6 60,2 9,1 21,3 63,6 15,2 17,7 61,9 20,4
T 31,6 57,6 10, 8 22,5 61,1 16,4 14,9 67,0 18,1
Predeal-Sarari M 34,9 56,7 8, 5 23,1 64,8 12,1 16,9 71,2 12,0
F 29,0 58,3 12,7 21,8 57,7 20,5 12,9 62,7 24,3
T 33,9 56,2 9,8 20,6 62,3 17,1 17,8 60,9 21,3
Salcia M 36,4 54,1 9,5 20,2 65,3 14,5 16,7 64,5 18,7
F 32,0 57,9 10,0 21 59,2 19,8 18,8 57,0 24,1
T 34,1 55,7 10,1 26,3 61 12,6 21,1 63,1 15,8
Sangeru M 39,4 50,9 9,7 27,3 62,9 9,8 20,9 66,3 12,8
F 29,7 59,7 10,5 25,4 59,2 15,5 21,4 59,8 18,8
T 36,2 52,5 11,3 24,8 61,4 13,8 18,4 63,0 18,6
Surani M 45,3 43,0 11,7 26,2 64,9 8,9 19,1 66,5 14,4
F 29,8 59,0 11,1 23,4 57,9 18,7 17,6 59,6 22,8
T 37,2 52,7 9,9 21,6 63,5 14,9 19,4 63,0 17,6
Soimari M 46,4 42,9 10,5 22,2 66,3 11,5 20,0 67,1 13,0
F 31,0 59,3 9,6 20,9 60,6 18,5 18,8 58,7 22,5
T 29,1 57,1 13,8 16,7 58,3 25,0 11,1 57,3 31,6
Tataru M 33,7 54,2 12,0 18,1 61,7 20,2 10,9 64,1 25,0
F 25,3 59,4 15,3 15,3 55 29,7 11,4 50,9 37,7
T 27,4 65,8 6,7 25,2 65,1 9,7 16,4 68,9 14,7
URLATI M 28,7 65,8 5,5 27 65,5 7,6 16,4 72,2 11,4
F 26,2 65,9 7,9 23,5 64,7 11,8 16,3 65,7 17,9
T 32,4 58,3 9,3 22,1 64,4 13,5 17,3 64,4 18,3
TOTAL
M 36,7 54,9 8,3 22,9 66,7 10,4 17,6 68,2 14,3
F 28,9 61,0 10,0 21,2 62,1 16,7 17,0 60,7 22,3
T 33,2 57,1 9,7 21,3 64,3 14,4 17,5 63,4 19,1
TOTAL RURAL
M 38,1 53,0 8,8 22 67 11 17,8 67,3 14,9
F 29,3 60,3 10,4 20,7 61,6 17,8 17,2 59,5 23,3

3.3.1. Structura pe grupe de vârstă şi genuri (sexe)

Unele dintre însuşirile demografice foarte însemnate sunt vârsta şi genul (sexul).
Componenţa pe grupe de vârstă, pe de o parte, reflectă modul în care mişcarea naturală
şi migraţia se manifestă, iar pe de altă parte, îşi exercită influenţa asupra acesor

25
fenomene demografice. De asemenea, cunoaşterea organizării populaţiei pe genuri este
utilă pentru definirea echilibrului între cele două subcolectivităţii (feminină şi
masculină), cu implicaţii profunde în viaţa social-economică.
Gruparea după vârstă. Modul de repartizare după grupe de vârstă a fost urmărit
utilizând atât intervalele cincinale uzuale (0 - 4 ani, 5 - 9 ani, 10 - 14 ani etc.) cât şi
grupările 0 - 14 ani (tineri), 15 - 64 ani (adulţi), 65 de ani şi peste (vârstnici). Studiul s-a
concentrat pe anii 1966, 1992 şi 2011. Analiza cronologică ne arată că la nivelul
întregului teritoriu grupa de vârstă tânără (0 - 14 ani) a scăzut ca pondere de la 32,4% în
1966 la 22,1% în 1992 şi 17,3% în 2011 (tabelul 3.5.). În paralel a crescut ponderea
populaţiei vârstnice (65 de ani şi peste) de la 9,3% în 1966 la 13,5% în 1992 şi la 18,3%
în 2011, aceasta dovedind un proces de îmbătrânire demografică a populaţiei totale
(Trebici, 1979).

Figura 3.19. Structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe (2011).

26
 În plus, la nivel general dar şi pentru majoritatea unităţilor administrativ-
teritoriale (exceptând 6 dintre ele), se poate identifica, între 1992 şi 2011 şi un proces de
îmbătrânire a “bătrânilor” (http://www.brasov.insse.ro/Proiectarea populaţiei judeţului
Braşov până în anul 2025), adică sporirea procentului celor foarte vârstnici (80 de ani şi
peste) din totalul celor vârstnici (figura 3.17.), acest proces fiind foarte acut în cazul
comunei Tătaru.
Pentru a surprinde mai bine fenomenul de îmbătrânire demografică a fost
calculat şi indicele de îmbătrânire a populaţiei ca raport (exprimat în procente) dintre
numărul locuitorilor în vârstă de cel puţin 60 de ani şi numărul celor cuprinşi între 0 şi
14 ani (Braghină, 2000). O primă observaţie pe care ne-o oferă analiza acestui indice
este aceea că valoarea lui creşte constant, din 1966 în 1992 şi din 1992 în 2011, atât la
nivelul întregii regiuni, cât şi la nivel teritorial de detaliu (figura 3.18). În 2011, valorile
cele mai mari (care se apropie de 200% sau depăşesc această valoare, ajungând până la
340,7% în comuna Tătaru) indicând intensificarea procesului de îmbătrânire a
populaţiei sunt proprii, în cea mai mare parte, comunelor aflate spre sectoarele
periferice ale regiunii, din nord (Ariceştii Zeletin, Cărbuneşti) şi est (Lapoş, Tătaru).
Acest fenomen poate fi surprins foarte bine şi din analiza piramidelor vârstelor realizate
pentru anul 2011, care în cazul comunelor Ariceştii Zeletin, Cărbuneşti şi Lapoş au o
formă aproape dreptunghiulară, iar în cazul comunei Tătaru este aproximativ ca un
clopot răsturnat (figura 3.19).
Un alt indicator care ne permite evaluarea sintetică a modificărilor apărute în
structura de vârstă şi deci, chiar şi a procesului de îmbătrânire a populaţiei este rata de
dependenţă demografică. Pentru a avea o imagine de referinţă menţionăm că valorile
calculate la nivel judeţean pentru anul 2011 sunt următoarele: 476,3‰ la nivelul
judeţului Prahova, 423,1‰ în mediul urban şi 531,4‰ în mediul rural din acest judeţ;
540,4‰ la nivelul judeţului Buzău, 394,0‰ în mediul urban şi 649,3‰ în mediul rural
din acest judeţ. Analizînd acest indicator în cadrul bazinului subcarpatic al Cricovului
Sărat (figura 3.20), observăm că în anul 2011 valorile obţinute pentru întreaga regiune
sunt mai mari decât cele existente la nivel judeţean.
Structura pe sexe. Ponderile pe sexe sunt influenţate de fenomenele de
supranatalitate şi supramortalitate ale populaţiei masculine pe durata vieţii, de migraţie,
de cauze economice (de ex. industrializarea) şi sociale (Braghină, 2000). Cunoaşterea
inegalităţilor dintre ponderile celor două sexe este foarte utilă acest aspect având
implicaţii demografice, economice şi sociale.

27
 Pentru întreaga regiune ponderea populaţiei feminine scade de la valoarea de
55,0% existentă în 1966 la 49,8% în 1992, crescând apoi la 50,1% în 2011. Pe medii de
locuire situaţia este următoarea: - în anul 1966 populaţia feminină avea o participare de
51,8% în mediul urban şi de 55,6% în cel rural; în anul 1992 ponderea populaţiei
feminine scade faţă de perioada anterioară atât în mediul urban (50,2%), unde totuşi
femeile rămân majoritare, cât şi în cel rural (49,7%), unde scăderea este mai accentuată;
- în anul 2011 populaţia feminină era reprezentată cu o pondere de 51,0% în mediul
urban şi cu 49,9% în cel rural. Astfel că, în anii 1992 şi 2011 se poate observa o situaţie
destul de echilibrată în ambele medii, urban şi rural. Pentru a avea o imagine mai
completă a fost analizată, la nivelul întregului bazin subcarpatic al Cricovului Sărat,
structura pe sexe şi pentru grupele mari de vârstă.
În contextul analizei structurii pe sexe a populaţiei se poate calcula şi raportul
de masculinitate. Acest indice a fost calculat şi analizat pentru anii 1966, 1992 şi 2011.
Se desprind următoarele aspecte: - în anul 1966 raportul a fost subunitar având o valoare
de 81,7% pentru întreaga regiune, acelaşi lucru fiind specific şi fiecărei localităţi (figura
3.21); în anii următori, la nivel general, raportul devine aproape echilibrat, uşor
supraunitar în 1992 (100,6%) şi uşor subunitar în 2011 (99,6%); - în mediul urban, în
toţi cei trei ani studiaţi, valorile sunt subunitare, iar în mediul rural evoluează de la
valori subunitare în 1966 (79,9%) la valori supraunitare în anul 1992 (101,0%) şi la o
situaţie de echilibru (100,3%) în anul 2011; în anul 1966 toate comunele au valori
subunitare, în timp ce în 1992, 14 comune au valori supraunitare, iar în 2011 numărul
acestora scade la 9. Deşi analiza potenţialului demografic ar putea fi inserată şi la
capitolul referitor la mişcarea naturală a populaţiei considerăm că ea poate fi integrată şi
în cadrul acestei disertaţii asupra structurii pe grupe de vârstă şi sexe. Evoluţia
cronologică a acestui indice la nivelul întregii regiuni nu prezintă mari diferenţieri între
anii 1966 (44,5%), 1992 (42,5%) şi 2011 (44,1%).

Figura 3.22. Potenţialul demografic (1996, 1992, 2011).

28
3.3.2. Aspecte privind structura social-economică

Analiza noastră s-a axat pe calcularea gradului de înnoire a forţei de muncă, atât
la nivelul întregii regiuni cât şi pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, reperele
cronologice fiind anii 1966, 1992 şi 2011. Alături de acesta s-a analizat pentru anii 1966
şi 2011 rata de dependenţă economică, la fel, pentru întregul teritoriu, dar şi pentru toate
unităţile administrativ-teritoriale.
Pentru oraşul Urlaţi, cu o viaţă economică mai intensă şi mai diversă au fost
analizate, pentru anul 2011, şi alţi indicatori: rata de activitate, rata de activitate
masculină, rata de activitate feminină şi rata de masculinitate a populaţiei active. Primul
dintre aceştia s-a analizat şi pentru celelalte localităţi, dar şi la nivel general. O altă
analiză este aceea a şomajului, realizată pentru anul 2011 la nivelul întregii regiuni.
Gradul de înnoire a forţei de muncă a fost calculat ca raport dintre populaţia cu
vârstă între 15 - 29 ani şi cea cu vârstă între 30 - 44 ani (Braghină, 2000). În anul 1966
valorile obţinută arată un raport echilibrat (1) existent la nivelul de ansamblu al regiunii,
dar şi al mediilor de
locuire, urban (oraşul
Urlaţi) şi rural.

Figura 3.23. Rata de

dependenţă economică
(1966, 2011).

La nivelul comunelor,
valori subunitare s-au
înregistrat în Tătaru
(0,8) şi Cislău (0,9), valori de echilibru sunt în 8 comune (Bălţeşti, Cărbuneşti,
Chiojdeanca, Gornet Cricov, Iordăcheanu, Lapoş, Salcia, Sângeru), iar valori
supraunitare (1,1 - 1,2), care arată o bună posibilitate de înnoire a forţei de muncă, în 8
comune (Apostolache, Ariceştii Zeletin, Gornet, Podenii Noi, Şoimari şi Păcureţi,
Predeal Sărari, Surani, primele 5 cu o valoare de 1,1 şi ultimele 3 cu o valoare de 1,2).
În anul 1992 valorile sunt mai ridicate, fiind supraunitare atât la nivelul
întregului teritoriu (1,5), al oraşului Urlaţi (1,1) şi al mediului rural (1,7) în ansamblu,
cât şi la nivelul tuturor comunelor, unde sunt situate între 1,4 şi 2,4 (această valoare

29
maximă fiind atinsă în Ariceştii Zeletin, urmată de comunele Apostolache şi Salcia cu
2,0). Aceste valori ridicate sunt legate de politica pronatalistă de la sfârşitul celui de al
şaptelea deceniu al secolului al XX-lea.
În schimb, în anul 2011 valorile indicelui analizat sunt subunitare atât la nivelul
bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat (0,8) cât şi la nivelul tuturor localităţilor.
Valorile sunt cuprinse între 0,7 (Apostolache, Ariceştii Zeletin, Chiojdeanca, Gornet,
Salcia, Urlaţi) şi 0,9 (Cărbuneşti, Lapoş, Păcureţi, Podenii Noi, Sângeru, Tătaru).
Valoarea medie pentru spaţiul rural este de 0,8, valoare înregistrată şi în restul
comunelor care nu au fost menţionate anterior.
Rata de dependenţă economică este dată de raportul (exprimat în ‰) dintre
populaţia inactivă şi neocupată (şomerii - doar pentru anul 2011), luate împreună şi
populaţia activă ocupată
(Braghină, 2000).

Figura 3.24. Rata de

activitate (2011).

La nivelul întregului
ţinut valoarea a crescut de la 1136,9‰ în 1966 la 1537,3‰ în 2011, valoarea aceasta
depăşind-o pe cea existentă la nivel naţional (1365,1‰) sau la nivelul judeţului Prahova
(1450,7‰), ca de altfel şi valorile existente în mediul urban (1566,0‰) şi în cel rural
(1531,1‰).
La nivelul comunelor (figura 3.23) numărul persoanelor dependente economic
raportate la 1000 de persoane active, ocupate este cuprins: - în anul 1966, între un
minim de 618,5‰ (Bălţeşti) şi un maxim 3566,7‰ (Surani); - în anul 2011 între
911,2‰ (Tătaru) şi
1954,7‰ (Iordăcheanu).

Figura 3.25. Ponderea (%)

şomerilor din totalul populaţiei
active (2011).

În oraşul Urlaţi, în anul

2011, rata de activitate,

30
adică raportul (exprimat în procente) dintre populaţia activă şi populaţia totală are o
valoare de 44,5% (figura 3.24), doar cu puţin mai redusă decât cea existentă la nivel
judeţean (Buzău 45,3% şi Prahova 45,0%). De altfel valorile obţinute pentru întregul
ţinut (43,7%) şi pentru mediul rural în ansamblu (43,5%) sunt chiar mai reduse.
În oraşul Urlaţi, pentru completarea informaţiei oferite de acest indice s-au mai
calculat şi ratele de activitate masculină şi feminină, de asemenea exprimate
procentual, şi care relevă relaţia dintre populaţia activă şi populaţia totală a genului
respectiv. Analiza celor doi indici ne arată preponderenţa populaţiei active masculine
(54,4%) în raport cu cea feminină (35,1%). Pe lângă aceştia rata de masculinitate a
populaţiei active, ne arată aceeaşi preponderenţă a bărbaţilor în cadrul populaţiei active,
prin valoarea de 149,4%, care o depăşeşte pe cea existentă la nivel judeţean, atât în
judeţul Prahova (124,0%) cât şi în judeţul Buzău (137,6%). În anul 2011, ponderea
şomerilor în cadrul populaţiei active la nivelul întregului ţinut era de 9,9%, (figura 3.25)
mai mare decât la nivel naţional (7,3%) sau al judeţului Prahova (9,3%).

3.3.3. Structura pe medii a populaţiei

Criteriul habitatului este de asemenea important în diferenţierea populaţiei,

distingându-se o populaţie urbană şi una rurală. Acestea pot fi definite prin unele
caracteristici (Vert, 1995): număr, densitate, structură socială, nivel de instruire etc.
Pentru analiza noastră am urmărit cronologic (1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966,
1977, 1992, 2002 şi 2011) ponderea populaţiei urbane din numărul total al locuitorilor,
adică rata (indicele) de urbanizare
(Vert, 1995).

Figura 3.26. Rata (%) de urbanizare.

În anul 1912 populaţia

urbană avea o pondere de 9,9%, crescând la 11,3% în anul 1930, scăzând foarte puţin în
perioada următoare (11,2% în anul 1941) şi înregistrând o creştere redusă în anul 1948
(11,7%). Apoi, creşterea este mai accentuată, valoarea din anul 1956 fiind de 15,2% şi
mai redusă în următoarele două intervale (16,4% în 1966 şi 17,9% în 1977).
În anul 1992 se înregistrează ponderea maximă (23,4%), anii 70 şi etapa de
început a anilor 80 fiind o perioadă de dezvoltare a economiei, ulterior, în anii 2002

31
(23,0%) şi 2011 (21,9%) ponderea populaţiei urbane reducându-se (figura 3.26).
Valoarea existentă în anul 2011 fiind mult sub valorile de la nivel naţional (54,0%) şi
judeţean (38,6% în judeţul Buzău şi 49,1% în judeţul Prahova), ceea ce reflectă
ruralitatea accentuată a regiunii.

3.3.4. Structura populaţiei după starea civilă

Conform Recensămânului populaţiei din anul 2011, populaţia poate fi împărţită

după starea civilă în persoane necăsătorite, căsătorite, văduve, divorţate şi care vieţuiesc
în uniune consensuală,
primele patru categorii
definind starea civilă
legală, iar ultima
categorie, starea civilă de
fapt.

Figura 3.27. Valorile medii ale

indicelui de stabilitate a
familiilor (1990-2013).

Analiza noastră s-a concentrat însă numai pe aspectele legate de numărul

căsătoriilor şi al divorţurilor, calculându-se indicele de stabilitate (instabilitate) a
familiilor, ca raport (exprimat procentual) dintre numărul divorţurilor şi cel al
căsătoriilor, cu implicaţii majore în mişcarea populaţiei (Braghină, 2000). Cu cât
valoarea acestui indice este mai mare cu atât scade gradul de stabilitate al familiilor.
Se observă (figura 3.27) că instabilitatea familiilor este mai mare în mediul
urban, oraşul Urlaţi înregistrând valoarea maximă (26,3%), faţă de valoarea medie
existentă în mediul rural în ansamblu (16,4%).

3.3.5. Structura etnică şi confesională

Oricare etnie sau confesiune prezintă anumite carateristici legate de tradiţii,

obiceiuri, nivel de cultură, civilizaţie, toate acestea generând un anume comportament
din punct de vedere demografic şi social (Vert, 1995). Bazinul subcarpatic al Cricovului

32
Sărat se remarcă, conform datelor de la Recensământul populaţiei din 2011, prin
omogenitate etnică (figura 3.28), ponderea celor de etnie română fiind de 93,6%.
Indicele de omogenitate etnică calculat după formula (Vert, 1995): Ioe = 10 - (Σm x Nm)
/ P , unde Σm este suma persoanelor din diferitele etnii, Nm este numărul minorităţilor,
iar P este populaţia totală. La nivelul întregii regiuni cercetate are o valoare de 9,33
situată între cele de la nivelul judeţului Buzău (9,04) şi Prahova (9,48), dar oricum mult
mai mare decât cea de la nivelul întregii ţări (7,82). Aceeaşi omogenitate se remarcă şi
din punct de vedere confesional, la nivelul întregii regiuni 95,2% dintre locuitori fiind
de religie creştină ortodoxă (existând doar 5 case de rugăciune neoprotestante, câte unul
în localităţile Cărbuneşti, Mireşu Mare, Poienile, Surani şi Urlaţi), depăşind astfel
ponderile de la nivelul judeţelor Buzău (93,9%) şi Prahova (93,2%).

4. AŞEZĂRILE UMANE - FORME ALE CONCENTRĂRII

POPULĂRII

4.1. VECHIMEA AŞEZĂRILOR

Ţinutul cercetat şi-a valorizat potenţialul natural oferit habitatului prin apariţia
unor aşezări omeneşti din vremuri îndepărtate (Popescu, 1979). Pentru a reconstitui
tabloul acestora am apelat la informaţiile despre vestigiile arheologice incluse pe lista
monumentelor istorice (http://ran.cimec.ro/sel.asp. Ministerul Culturii. Repertoriul
arheologic naţional). Cu siguranţă că mai sunt şi alte mărturii ale trecutului care aşteaptă
să fie scoase la zi, pentru a întregii imaginea populării bazinului subcarpatic al
Cricovului Sărat.
Concluzia este că popularea spaţiului bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat a
început din timpuri vechi, a avut continuitate, reţeaua de aşezări existentă în prezent este
bine reprezentată, ocupând văile râurilor principale, depresiunile mai mari sau mai mici
şi chiar versanţii şi culmile masivelor deluroase. Apariţia şi dezvoltarea acestei reţele de
aşezări a fost condiţionată de factorii naturali, istorici, social-economici.

33
 4.2. DISTRIBUŢIA SPAŢIALĂ A AŞEZĂRILOR ŞI DISPERSIA ACESTORA.
RAPORTURILE CU FORMELE DE RELIEF

Erdeli şi Cucu (2007), precizează că Subcarpaţii, în general, au constituit vetre

propice pentru stabilirea, permanentizarea şi dezvoltarea habitatului uman. Această
calitate este valabilă şi pentru spaţiul geografic cercetat şi se datorează asocierii
condiţiilor naturale favorabile,
inclusiv o serie de resurse de
subsol (hidrocarburi, sare,
materiale de construcţii) şi
condiţiilor de siguranţă impuse
de relief şi pădure.

Figura 4.2. Altitudinea medie a

aşezărilor

Astfel că, în bazinul

subcarpatic al Cricovului Sărat
densitatea satelor (în număr de
79) ajunge la 13,34 sate/100
km2, deci cu 15,4% peste
valoarea medie a aşezărilor
rurale din Subcarpaţi în
ansamblu – 11,56 sate/100 km2
(Erdeli, Cucu, 2007). Dacă
adăugăm şi oraşul Urlaţi (cu alte 15 localităţi componente, o mare parte dintre ele cu un
caracter rural evident), numărul total al localităţilor ajunge la 95, iar densitatea la
16,05%.

4.2.1. Distribuţia altitudinală a aşezărilor

În legătură cu altitudinea medie a aşezărilor se conturează deosebiri dictate de

scăderea generală a altitudinii dinspre nord spre sud şi de existenţa unor culoare largi de
vale - Valea Cricovului în aval de Sângeru (şi mai ales la sud de Priseaca) şi a unor

34
areale depresionare mai coborâte - Depresiunea Podeni (în mare parte situată la
altitudini sub 200 m) (figura 4.2.). Altitudinea medie de habitat calculată pentru întreg
teritoriul analizat este de aproximativ 275 m.
Se poate observa că umanizarea spaţiului s-a produs pe toate treptele
hipsometrice. Evident, din punct de vedere altimetric, cel mai umanizat spaţiu este cel
aflat la altitudini de până în 300 m. În acest interval hipsometric găsindu-se (din punct
de vedere al altitudinii medii) 61 de localităţi. Alte 34 de localităţi au o altitudine medie
situată la peste 300 m. În ceea ce priveşte treapta hipsometrică înaltă, de peste 500 m, o
singură loclitate se înscrie cu altitudinea medie în acest interval. Este vorba, aşa cum am
mai arătat, de localitatea Salcia (527,5 m), dar un număr de alte 10 localităţi se dezvoltă,
ca altitudine maximă de habitat, la înălţimi de peste 500 m.

4.2.2. Dispersia aşezărilor

Cele 19 unităţi administrativ teritoriale înscrise în Bazinul Subcarpatic al

Cricovului Sărat includ un număr diferit
de sate (cele 18 comune) sau localităţi
componente (oraşul Urlaţi) nereşedinţă.
În timp ce pentru aşezările rurale
intervalul este cuprins între zero (Salcia)
şi 9 (Podenii Noi), oraşul Urlaţi are 15
localităţi componente. Pentru aprecierea
gradului de împrăştiere sau dispersie
sunt folosite diverse formule de calcul.

Figura 4.3. Valoarea indicelui Demangeon

Dintre acestea am considerat-o

optimă pe aceea care ia în consideraţie
numărul de locuitori din localitatea de
reşedinţă, pe acela din localităţile
nereşedinţă şi numărul acestora din urmă. Astfel, includem în formulă şi informaţii
despre numărul locuitorilor, fiind interesaţi de gradul de împrăştiere spaţială a aşezărilor
umane, dar în egală măsură şi de acela al populaţiei existente în ele (Braghină, 2000).

35
 Referitor la distribuţia valorilor acestui indice în raport de condiţiile geografice
(altitudine, energie de relief) putem afirma că nu e există o corelaţie evidentă, deoarece
din valorile analizate anterior se poate observa că există valori mari ale indicelui şi în
Depresiunea Podeni şi în culoarul văii Cricovului Sărat, alături de unele comune din
arealele deluroase mai înalte (Predeal Sărari, Păcureţi, Gornet Cricov), după cum există
valori reduse ale acestui indice şi în comunele circumscrise dealurilor înalte. Totuşi
urmărind harta (figura 4.3.) cu distribuţia valorilor indicelui se poate vedea totuşi o
oarecare concentrare a valorilor mari în estul Depresiunii Podeni şi în sudul culoarului
de vale a Cricovului Sărat, unde aşezările s-au dispersat atât în arealele coborâte, pe
terasele râurilor, dar şi pe versanţi şi chiar pe interfluvii.

Figura 4.4. Aşezări dezvoltate pe terase şi pe glacisurile coluvio-proluviale de la contactul cu

versanţii în lungul Cricovului Sărat

4.2.3. Raporturile cu formele de relief

Aşa cum am mai arătat, configuraţia geografică contemporană a sistemului de

aşezări, ca rezultantă a unui proces evolutiv îndelungat, care a fost influenţat de
condiţiile naturale (în primul rând de elementele de favorabilitate oferite de relief), dar
şi de cele sociale, economice şi istorice.
În rândurile următoare vrem să detaliem
câteva aspecte referitoare la raporturile cu
formele de relief, aspecte pe care nu le-
am menţionat anterior.

Figura 4.5. Sate în cadru unor bazinete

depresionare

În regiune putem să distingem aşezări aflate (Popescu, 1979): de-a lungul

culoarelor de vale principale şi în areale depresionare; în bazinetele depresionare; pe
versanţi şi pe văiugile care fragmentează versanţii; pe culmi; la contactul cu Câmpia

36
Română. Evident că există şi unele forme mixte, cum sunt cele care folosesc terasele şi
tăpşanele de racord cu versantul, dar pătrund şi pe versanţi sau în lungul văiugilor sau
cele de pe versanţi sau văiugi şi bazinete de recepţie torenţiale, care pătrund şi pe
inerfluvii .

4.3. MĂRIMEA ŞI EVOLUŢIA DEMOGRAFICĂ A AŞEZĂRILOR

Aşezările rurale aflate în bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat au fost

clasificate în funcţie de numărul de locuitori în 4 categorii (Erdeli, Cucu, 2007): - sate
mici (sub 500 locuitori); - sate de mărime mijlocie inferioară (500 -1000 locuitori); -
sate de mărime mijlocie superioară (1000-2000 locuitori); - sate mari (peste 2000
locuitori).

Figura 4.8. Mărimea demografică a aşezărilor (2011)

37
 4.4. STRUCTURA INTERNĂ A AŞEZĂRILOR

Majoritatea celor 79 de aşezări rurale, cărora li se adaugă cele 15 localităţi

componente ale oraşului Urlaţi, situate în jurul nucleului principal (reşedinţa
administrativă) au o structură răsfirată. Excepţie fac o serie de sate din Depresiunea
Podenii Noi care au o structură adunată, forma fiind liniară (Podenii Noi, Ghiocel,
Mehedinţa, Nevesteasca, Rahova, Sfăcaru, Valea Dulce). Cele răsfirate au diferite
forme, fiind liniare, cele mai multe (41), areolare, plurinucleare, complexe.
Caracteristicile morfostructurale ale aşezărilor au fost redate sintetic în tabelul 4.5.

Tabelul 4.6. Distanţa medie dintre doi locuitori, Indicele de arealitate (1990, 2002, 2013)
Numărul şi densitatea Numărul
Distanţa medie dintre gospodăriilor pe mediu de
DISTRIBUŢIE Indicele de arealitate (ha)
doi locuitori (m) suprafaţa construită persoane pe
(gospădării/ha) o gospodărie
TERITORIALĂ
2011
1990 2002 2013 1990 2002 2013 2011
Număr Densitate
Apostolache 100,7 111,4 115,0 0,7 0,9 0,9 756 15,12 2,78
Ariceştii Zeletin 130,2 146,5 155,9 1,2 1,5 1,7 476 6,26 2,53
Bălţeşti 119,5 121,0 118,4 1,0 1,0 1,0 1217 9,98 2,74
Cărbuneşti 122,8 126,0 130,3 1,1 1,1 1,2 602 11,15 2,72
Chiojdeanca 144,8 158,2 162,2 1,5 1,7 1,8 570 3,99 3,02
Cislău 131,9 132,3 133,1 1,2 1,2 1,2 1665 10,03 2,83
Gornet 94,8 99,1 101,1 0,6 0,7 0,7 924 15,40 3,13
Gornet Cricov 116,0 122,2 131,2 0,9 1,0 1,2 813 5,61 2,77
Iordăcheanu 119,4 123,3 121,1 1,0 1,1 1,0 1481 10,28 3,39
Lapoş 148,4 173,0 183,9 1,5 2,1 2,4 434 9,23 2,76
Păcureţi 120,2 131,0 133,3 1,00 1,2 1,2 826 25,81 2,54
Podenii Noi 104,4 107,0 105,6 0,8 0,8 0,8 1538 11,31 3,08
Predeal Sărari 111,5 114,5 121,1 0,9 0,9 1,0 807 28,82 2,86
Salcia 138,7 159,7 171,7 1,3 1,8 2,1 408 4,04 2,84
Sângeru 101,0 103,5 102,3 0,7 0,7 0,7 1444 8,49 3,62
Surani 101,9 110,9 113,7 0,7 0,9 0,9 589 11,33 2,77
Şoimari 126,8 131,4 131,1 1,1 1,2 1,2 1077 15,61 2,74
Tătaru 136,4 151,8 170,5 1,3 1,6 2,0 400 6,67 2,4
urlaţi 71,6 73,1 74,6 0,4 0,4 0,4 3334 14,31 2,9
Total 111,6 116,6 118,5 0,9 0,9 1,0 19361 10,25 2,86
Total rural 118,5 124,49 126,3 1,0 1,1 1,1 16027 9,68 2,86

Pentru evaluarea raportului existent între nivelul de populare şi potenţialul

spaţiului de a susţine un astfel de nivel (Braghină, 2000), am calculat distanţa medie
care separă doi locuitori (în metri). Indicele (coeficientul) de arealitate (în ha), ca

38
raport dintre suprafaţa teritoriului locuit şi numărul de locuitori (Vert, 1995), cu toate că
legătura lui directă cu structura internă a aşezărilor este mai redusă, totuşi ne dă indirect
posibilitatea evaluării potenţialului agricol şi a posibilităţii teritoriului administrativ de a
susţine un anumit grad de exploatare a resurselor funciare (Braghină, 2000).
Desigur că zonele rezidenţiale ale aşezărilor rurale nu ridică probleme speciale,
dar pentru o evaluare mai bună a acestora este nevoie şi de o analiză a gospodăriilor.
Analiza noastră a vizat densitatea gospodăriilor pe suprafaţa construită (gospodării/ha)
şi numărul mediu de persoane pe o gospodărie (datele au fost preluate din
Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2011).
În ceea ce priveşte oraşul Urlaţi, conform planului urbanistic general (PUG
2010), zonele funţionale sunt următoarele: - zona pentru locuinţe individuale (cu regim
mic de înălţime - parter şi P+2) se preconizează o creştere a suprafeţei de la 573,78 ha
(73,15%) la 718,51 ha (71,78%); - zona pentru locuinţe colective (parter+2-4); nu
există propuneri de extindere a suprafeţei de 6,50 ha, dar ponderea se va reduce de la
0,83% la 0,65% datorită creşterii suprafeţei intravilanului; - zona instituţiilor publice şi
a serviciilor; suprafaţa va creşte de la 29,70 ha (3,79%) la 72,80 ha (7,27%); - zona
unităţilor industriale şi a celor de depozitare; creşterea va fi de la 58,50 ha (7,46%) la
69,70 ha (6,96%); - zona unităţilor agrozootehnice; suprafaţa va rămâne aceeaşi, dar
ponderea se va modifica de la 4,72% la 3,70%; - zona construcţiilor aferente lucrărilor
tehnico-edilitare; suprafaţa va creşte de la 6 ha (0,76%) la 7 ha (0,70%); - zona căilor de
comunicaţie rutieră şi amenajărilor aferente; modificarea suprafeţei va fi de la 42,47 ha
(5,41 ha) la 47,50 ha (4,75 ha); - zona spaţiilor verzi, sportului şi agrementului; se
propune o creştere a suprafeţei, de la 12,20 ha (1,56%) la 28,25 ha (2,82 ha); - zona
gospodărie comunală, cimitire; suprafaţa nu se va schimba, dar ponderea se va modifica
de la 0,87% la 0,68%; - zona mixtă - locuinţe colective şi comerţ, instituţii publice şi
servicii.

4.5. FUNCŢIILE AŞEZĂRILOR

Pentru caracterizarea din punct de vedere funcţional a aşezărilor am apelat la

indicatorul cel mai folosit şi anume, structura din punct de vedere profesional a
populaţiei active ocupate, verificat uneori cu existenţa sau nu a respectivelor activităţi
în teritoriu. Metodologia s-a bazat pe abordarea cronologică, la nivelul anilor 1966 şi
2011, pentru a identifica modificările apărute în acest interval de timp.

39
 Tabelul 4.7. Structura profesională a populaţiei active ocupate
Populaţia ocupată activă (%)
1966 2011
Localitate
Industrie + Industrie +
Agricultură Servicii Agricultură Servicii
Construcţii Construcţii
Apostolache 78,0 12,5 9,6 49,1 31,1 19,8
Ariceştii Zeletin 72,0 18,6 9,4 57,9 16,3 25,8
Bălţeşti 66,0 23,0 11,0 39,7 31,9 28,4
Cărbuneşti 54,8 31,9 13,3 58,8 20,7 20,4
Chiojdeanca 87,1 6,3 6,7 46,7 28,6 24,7
Cislău 70,6 15,2 14,2 59,2 16,5 24,3
Gornet 54,3 37,7 8,0 40,1 31,5 28,4
Gornet-Cricov 81,2 11,7 7,1 47,8 27,6 24,6
Iordăcheanu 69,5 23,8 6,7 34,0 34,4 31,6
Lapoş 94,0 2,1 3,9 66,6 19,3 14,1
Păcureţi 58,5 26,4 15,1 54,0 25,4 20,6
Podenii Noi 78,6 12,8 8,6 42,5 34,3 23,3
Predeal-Sărari 31,7 44,4 23,8 43,8 28,4 27,8
Salcia 93,1 2,7 4,2 54,9 24,8 20,3
Sângeru 89,7 3,7 6,6 50,5 23,9 25,7
Surani 56,0 28,6 15,5 51,5 25,3 23,3
Şoimari 64,5 17,7 17,8 52,8 23,8 23,4
Tătaru 89,1 4,5 6,4 72,2 8,5 19,3
Urlaţi 42,7 35,3 22,0 13,3 44,9 41,7

Ca urmare a acestei analize se pot contura din punct de vedere funcţional

următoarele tipuri de aşezări, pe care le vom privi şi din punct de vedere dinamic,
surprinzând modificările apărute în intervalul de 45 de ani, dintre recensămintele din
1966 şi 2011: - aşezări cu funcţii agricole; în care activităţile agricole sunt dominante,
(peste 80% din populaţia activă ocupată) (Enciclopedia Geografică a României, 1982);
în anul 1966 (figura 4.9.) erau incluse aici comunele Chiojdeanca, Gornet Cricov,
Lapoş, Salcia, Sângeru, Tătaru; - aşezări cu funcţii agricole şi industriale; aici
activităţile agricole sunt net preponderente, între 60 şi 80% din populaţia activă fiind
ocupată în activitatea agricolă); dacă în anul 1966 erau incluse în acest tip comunele
Apostolache, Ariceştii Zeletin, Bălţeşti, Cislău, Iordăcheanu, Podenii Noi, în anul 2011
doar comuna Lapoş mai are această funcţie;- aşezări cu funcţii agricole, industriale şi
de servicii; cu activităţi agricole preponderente, acaparând între 40 şi 60% din populaţia
activă ocupată şi activităţi industriale care le depăşesc pe cele din sfera serviciilor; dacă
în anul 1966 ele erau mai puţin numeroase (Cărbuneşti, Gornet, Păcureţi, Surani, Urlaţi)
în anul 2011 s-au înmulţit - Apostolache, Bălţeşti (ponderea populaţiei din agricultură

40
este de 39,7%, dar reprezintă valoarea cea mai mare în raport cu celelalte două sectoare
de activitate), Cărbuneşti, Chiojdeanca, Gornet, Gornet Cricov, Iordăcheanu (ponderea
populaţiei din agricultură este de 34,0% foarte apropiată de cea 34,4% din industrie şi
construcţii, dar în comună nu sunt obiective industriale ci doar firme de construcţii),
Păcureţi, Podenii Noi, Predeal Sărari, Salcia, Surani, Şoimari; - aşezări cu funcţii
agricole, de servicii şi industriale; prin analogie cu precedentele, dar în care populaţia
ocupată în sectorul terţiar o depăşeşte pe cea din industrie şi construcţii; doar în anul
2011 se conturează această situaţie, în comunele Ariceştii Zeletin, Cislău şi Sângeru; tot
aici am inclus şi două localităţi, Şoimari în 1966 şi Tătaru în 2011 din categoria celor cu
între 60 şi 80% populaţie activă ocupată în agricultură, dar în care populaţia din sectorul
terţiar o excede pe cea din industrie şi construcţii; - aşezări cu funcţii industriale,
agricole şi de servicii; cu activităţi industriale preponderente (între 40 şi 60% din
populaţia activă ocupată) şi activităţi agricole care le depăşesc pe cele de servicii; doar
localitatea Predeal Sărari în anul 1966 a avut această funcţie;- aşezări cu funcţii
industriale, de servicii şi agricole; cu activităţi industriale preponderente (între 40 şi
60% din populaţia activă ocupată) şi activităţi de servicii care le depăşesc pe cele
agricole; includem aici, pentru anul 2011, oraşul Urlaţi.

4.6. FONDUL DE LOCUINŢE ŞI

DOTĂRILE EDILITARE

4.6.1. Fondul de locuinţe, suprafaţa locuibilă,

confortul locuirii

Figura 4.10. Suprafaţa locuibilă medie pe persoană (m2)

(2013)

În intervalul 1990 - 2013 (TEMPO –

Online serii de timp – INSSE – Baze de date
statistice) fondul de locuinţe a crescut cu o rată
totală de 9,9% şi de 10,1% în mediul rural. În oraşul Urlaţi rata de creştere a fost de 8,7,
deşi ca număr de locuinţe, aici s-a înregistrat cea mai mare valoare (302), însă aceste noi
construcţii s-au adăugat la un fond locativ mai mare decât în celelalte localităţi. La nivel
de comune situaţiile sunt diverse, de la creşteri importante de 29,4% în Bălţeşti şi 22,9%

41
în Podenii Noi până la valori negative ale ratei de creştere, de - 8,6 în Chiojdeanca şi -
4,9 în Tătaru (tabelul 4.8.).
Cele mai multe locuinţe, 15,7% din fondul total de locuinţe al regiunii se află în
oraşul Urlaţi, dar aici o mare parte a lor se află în clădiri de tip bloc. La nivelul mediului
rural, ponderile cele mai mari se găsesc în Cislău (10,1%), Sângeru (9,4%), Podenii Noi
(9,2%), Iordăcheanu (8,1%) comune cu un număr mare de locuitori, unele cu bilanţ
natural pozitiv (Sângeru şi Iordăcheanu), iar cele mai mici în aşezările mai izolate cu un
număr resus de locuitori, Salcia (2,8%), Lapoş (3,0%), Tătaru (3,4%).
Suprafaţa locuibilă a crescut şi ea în perioada 1990 - 2013, cu o rată de 71,9% la
nivelul întregii regiuni. În mediul rural în ansamblu creşterea a fost mai mare (75,3%)
decât în cel urban (oraşul Urlaţi 57,6%), în care există mai multe limitări în privinţa
spaţiului, cu toate acestea, în mod evident, suprafaţa locuibilă din Urlaţi are cea mai
mare pondere (17,9%) din regiune în ansamblu. La nivelul mediului rural cele mai mari
ponderi le revin comunelor Cislău (11,7%) şi Sângeru (9,3%) care sunt şi foarte mari
din punct de vedere demografic.

Tabelul 4.9. Dotări existente în locuinţe (% faţă de total) (2011)

Alimentare Instalaţie de Instalaţie Încălzire
Localitate Bucătărie Baie
cu apă canalizare electrică centrală
Apostolache 36,3 22,1 90,4 3,8 78,4 22,1
Ariceştii Zeletin 8,6 7,7 94,3 0,3 54,1 6,8
Bălţeşti 40,8 30,3 95,7 9,1 84,6 29,1
Cărbuneşti 20,3 18,3 92,9 4,5 74,7 17,8
Chiojdeanca 34,2 29,6 91,4 2,6 75,8 20,9
Cislău 33,2 33,2 98,6 4,7 68,6 24,7
Gornet 46,9 35,8 98,5 15,3 76,1 31,8
Gornet-Cricov 35,1 23,2 94,2 4,4 88,9 23,1
Iordăcheanu 36,7 24,3 96,6 7,1 82,8 23,0
Lapoş 5,9 5,3 92,9 1,0 40,7 4,6
Păcureţi 18,7 13,1 83,9 2,6 72,8 10,8
Podenii Noi 23,7 22,2 96,5 6,9 71,3 18,9
Predeal-Sărari 22,4 21,1 94,9 6,6 70,4 20,2
Salcia 3,4 3,4 87,1 1,0 46,1 3,4
Sângeru 6,8 6,8 94,5 0,8 66,1 6,8
Surani 49,8 24,2 94,3 7,7 76,1 24,0
Şoimari 9,9 9,8 94,4 1,5 82,9 9,8
Tătaru 11,0 10,6 84,8 5,2 74,3 10,5
Urlaţi 73,3 72,7 97,8 33,0 87,7 61,3
Total 27,2 21,8 93,4 6,2 72,2 19,5
Total rural 24,7 18,9 93,1 4,7 71,4 17,1
Buzău 47,1 47,1 96,5 28,2 82,1 41,2
Buzău urban 86,5 86,5 98,3 66,6 91,8 79,4
Buzău rural 23,7 23,7 95,4 5,3 76,4 18,5
Prahova 70,3 68,0 98,2 44,0 88,7 63,4
Prahova urban 93,0 92,1 99,2 72,4 94,7 87,7
Prahova rural 46,9 43,2 97,1 14,7 82,5 38,4

De remarcat este faptul că şi în comunele în care rata de creştere a fondului de

locuinţe a fost negativă (Chiojdeanca, Tătaru), rata de creştere a suprafeţei locative a
fost pozitivă, ceea ce înseamnă că deşi unele case s-au năruit, totuşi au fost construite

42
altele noi, cu suprafeţe mai mari, ceea ce reprezintă o constantă (care reiese din analiza
cifrelor) pentru toate localităţile. Suprafaţa locativă medie pe locuitor, care ne indică şi
confortul locuirii (Braghină, 2000), prezintă variaţii între 11 şi 24 m2. În profil teritorial,
cele mai mari valori, de cel puţin 22 m2 se găsesc în comunele Ariceştii Zeletin şi
Tătaru (figura 4.10.), care au un număr redus de locuitori. Valorile între 18 şi 22 m 2 au
frecvenţa cea mai mare fiind prezente în 9 comune. Valori între 14 şi 18 m2 se găsesc în
comune în general mari, cu peste 3000 de locuitori (Bălţeşti, Gornet, Podenii Noi,
Sângeru) şi în oraşul Urlaţi, iar valori sub 14 m2 sunt în două comune, Iordăcheanu, care
are peste 5000 de locuitori şi Păcureţi. De asemenea, confortul locuirii poate fi apreciat
prin facilităţile pe care le au locuinţele: alimentarea cu apă (furnizată de o reţea publică
sau din surse proprii), instalaţie de canalizare (reţea publică sau sistem propriu),
instalaţie electric, încălzire centrală (termoficare sau centrală termică proprie), bucătărie
şi baie în locuinţă (tabelul 4.9.). Analizând datele statistice oferite de Recensământul din
2011, observăm că la nivelul întregii regiuni toate aceste dotări sunt sub valoarea medie
existentă în judeţele Prahova şi Buzău. Aceeaşi situaţie este valabilă şi pentru oraşul
Urlaţi prin raportare la situaţia din mediul urban al judeţelor Prahova şi Buzău. În ceea
ce priveşte situaţia din mediul rural în ansamblu, dotările sunt sub nivelul celor din
mediul rural al judeţului Prahova, depăşind doar cu puţin (1%), în cazul alimentării cu
apă, nivelul existent în mediul rural al judeţului Buzău.

4.6.2. Alimentarea cu apă. Sistemul de canalizare

În oraşul Urlaţi alimentarea cu apă potabilă este asigurată dintr-o sursă

comună cu a oraşului Mizil, fiind vorba de un front compus din 7 puţuri de adâncime
(unul adânc de 100 m şi alte 6 adânci de 60 m) situate în localitatea Bălţeşti. În anul
2013 (conform TEMPO – Online serii de timp – INSSE – Baze de date statistice) alături
de oraşul Urlaţi încă 11 comune erau racordate la sistemul public de distribuţie a apei
potabile (tabelul 4.10.), cel mai mare consum (mii metri3) fiind înregistrat în oraşul
Urlaţi, dar din total doar 47,9% era destinat utilizării casnice. În privinţa consumului
casnic la nivel de comună ni se pare interesant consumul mare din comuna Predeal
Sărari, consum care îl depăşeşte (cu 1000 m3) pe cel din comuna Iordăcheanu cu un
număr de locuitori net superior (de 2,2 ori mai mare).
Reţeaua de canalizare din Urlaţi nu acoperă în întregime suprafaţa oraşului
fiind sectoare, în special în cartiere, unde nu există. În anul 2013 (TEMPO – Online

43
serii de timp – INSSE – Baze de date statistice) lungimea ei totală însuma 13,4 km,
extinderea acesteia fiind un punct însemnat în strategia de dezvoltare a oraşului. Dintre
comune, în anul 2013, singura care era înregistrată în baza de date statistice TEMPO
Online, era Cislăul, cu o reţea de canalizare în lungime de 0,8 km1.

4.6.3. Alimentarea cu gaze naturale şi cu energie electrică2

Trebuie spus de la început că oraşul Urlaţi nu este legat în prezent la un sistem

de aprovizionare cu energie termică, încălzirea centrală, acolo unde există fiind
realizată cu centrale proprii, după anul 1990 fiind desfiinţate treptat centralele termice
ale blocurilor, cauzele fiind legate de uzarea (fizică şi morală) a echipamentelor şi lipsa
fondurilor necesare reparaţiilor şi întreţinerii. În anul 2011, 67% dintre locuinţe nu
aveau încălzire centrală. În prezent (2013) alimentarea cu gaze naturale este existentă
în oraşul Urlaţi şi în 7 comune (tabelul 4.11.), însă pentru uz casnic doar în 6 exceptând
comuna Predeal Sărari. În ceea ce priveşte consumul casnic, valoarea relativ mare din
Urlaţi, spre exemplu de 9,6 ori mai mare decât în Iordăcheanu, în condiţiile în care
populaţia din Urlaţi este doar de aproximativ două ori mai mare decât cea a comunei
respective, poate fi explicată prin faptul că volumul respectiv este utilizat nu doar pentru
gătit, ci şi pentru încălzire (Braghină 2000). Alimentarea cu energie electrică se
realizează prin linii electrice aeriene (110 KW; tensiune medie şi joasă), toate aşezările
fiind electrificate, iar ponderea locuinţelor dotate cu instalaţii electrice fiind de 93,4% la
nivelul întregii regiuni, cu variaţii între 83,9% în Păcureţi şi 97,8% în Urlaţi.

4.6.4. Managementul deşeurilor3

Gestionarea corectă, într-un mod controlat, a deşeurilor reprezintă un element

important în programele de protejare a calităţii mediului. În anul 2014 (1 iulie) în
judeţul Prahova doar Salcia şi Tătaru nu aveau contractate servicii de salubrizare, iar

Strategia de dezvoltare durabilă a judeţului Buzău, 2007-2013; http://www.cjbuzau.ro/strategie.htm.

1

2
Referitor la telecomunicaţii (telefonie fixă, TV prin cablu, internet, telefonie mobilă) menţionăm că firmele implicate sunt
Romtelecom, UPC, RDS-RCS, ORANGE, VODAFONE, COSMOTE, 2K TELECOM (http://www.cjph.ro/plan_dezv2014-
2020ian2015.pdf).
3
S-au folosit următoarele surse de informare: Strategia de dezvoltare a judeţului Prahova, 2014-2020
(http://www.cjph.ro/plan_dezv2014-2020ian2015.pdf); Strategia de dezvoltare a judeţului Buzău, 2007-2013
(http://www.cjbuzau.ro/strategie.htm).

44
pentru celelalte 16 unităţi administrativ teritoriale, deşeurile sunt recoltate selectiv doar
în 4 comune (Apostolache, Bălţeşti, Iordăcheanu, Podenii Noi). În Cislău, în perioada
2007-2013, era menţionat ca fiind în curs de implementare un sistem integrat de
gospodărire a deşeurilor, care include şi comuna Cislău (cu o staţie de transfer). În
Urlaţi există de asemenea un proiect (în perioada 2014-2020) de realizare a unei staţii de
transfer (capacitatea fiind de 14548 tone/an).

4.6.5. Infrastructura rutieră şi feroviară

Conform datelor statistice (TEMPO - Online) în anul 2013 în Urlaţi, lungimea

totală a reţelei interne de drumuri era de aproximativ 98 km, din care (Strategia şi Planul
de dezvoltare a oraşului Urlaţi pentru perioada 2007-2013) circa 11 km de drum fiind
asfaltaţi şi 74 km pietruiţi.În regiune nu există decât un singur tronson (pe aproximativ
10,5 km) de drum naţional, şi anume DN 10 care face legătura dintre Buzău şi Braşov,
traversând în partea de nord-est teritoriul comunei Cislău (figura 4.11.) şi trecând prin
localităţile Cislău şi Gura Bâscei. Alături de acesta, chiar dacă nu e inclus în regiunea de
studiu, amintim DN 1B (Ploieşti - Buzău) de care oraşul Urlaţi se află la o distanţă de
aproximativ 4 km (localitatea Albeşti Paleologu).

Figura 4.11. Infrastructura rutieră şi feroviară

45
 În ceea ce priveşte drumurile judeţene, reţeaua lor însumează o lungime de 177,4
km, din care 163,5 Km în judeţul Prahova (ceea ce înseamnă 14,3% din reţeaua de
drumuri judeţene a acestui judeţ, în condiţiile în care regiunea cercetată, exceptând
suprafaţa aferentă comunei Cislău din judeţul Buzău, reprezintă 11,3% din suprafaţa
judeţului Prahova) şi 13,9 km în judeţul Buzău. Prin Urlaţi trec drumurile judeţene DJ
102C şi DJ 102K (înlesneşte legătura cu Ceptura). Drumul judeţean DJ 102C este cel
mai important din regiune, făcând legătura, în lungul văii Cricovului (până la Buda
Crăciuneşti), prin localităţile Urlaţi şi Cislău, între DN 1B şi DN 10 şi are o lungime de
aproximativ 43,9 km (tabelul 4.12.). Pe teritoriul judeţului Prahova (pe care se află 77%
din lungimea sa totală) el este construit din asfalt tip beton (pe 17,9 km) şi îmbrăcăminţi
asfaltice (15,9 km). Starea lui de viabilitate, la sfârşitul anului 2013, era foarte bună
(Planul de dezvoltare durabilă a judeţului Prahova, 2015). Al doilea ca lungime (22,9
km) este DJ 100L care face legătura între DN 1A (de pe valea Teleajenului), prin
Ghiocel - Rahova - Nevesteasca- Străoşti - Jercălăi, cu DJ 102E. Acest drum este
construit pe o lungime de 6,8 km din asfalt tip beton şi pe 16,1 km din îmbrăcăminţi
asfaltice. La sfârşitul anului 2013, 46,5% din acest drum era într-o stare bună şi 53,5%
într-o stare mediocră (Planul de dezvoltare durabilă a judeţului Prahova, 2015). Se
adaugă o reţea de drumuri comunale şi forestiere.
În ceea ce priveşte infrastructura feroviară, un tronson de aproximativ 6,5 km, de
cale ferată simplă, cu ecartament normal, neelectrificată se află în partea de nord-est, pe
teritoriul comunei Cislău, paralel cu râul Buzău şi cu DN10, în rest, în regiune nu există
altă cale ferată. Se mai poate însă menţiona că oraşul Urlaţi se află la circa 6 km de
Halta Cricov, ceea ce înlesneşte transportul persoanelor şi al mărfurilor.

4.7. REŢEAUA ŞCOLARĂ ŞI NIVELUL DE EDUCAŢIE

4.7.1. Câteva informaţii istorice

Prima menţiune documentară ce atestă existenţa unei şcoli în Urlaţi

(ce aparţinea de Episcopia Buzăului) se găseşte într-un act din decembrie 1817 dat de
domnitorul Ion Caragea, ceea ce conduce la presupunerea că învăţământul din localitate
a existat înainte de 1817.

46
 Cum Biserica Galbenă datează de la 1761, există posibilitatea ca pe lîngă aceasta
să se fi înfiripat învăţământul în Urlaţi (http://scoalaurlatiph.scoli.edu.ro). În celelalte
localităţi, şcolile au apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi mai ales în
ultimele sale două-trei decenii (Lahovari et al., 1898-1902) (tabelul 4.13.).
Astfel că, la sfârşitul secolului al XIX lea şi începutul celui de al XX lea, în
teritoriul studiat, funcţionau 19 şcoli. Daca adunăm elevii care urmau cursurile acelor
şcoli împreună cu persoanele ştiutoare de carte, înregistrate în paginile lucrării „Marele
Dicţionar Geografic al României” (1898-1902), obţinem un total de 2254 persoane mai
mult sau mai puţin şcolite.

4.7.2. Situaţia actuală

Elementul esenţial în oricare etapă a dezvoltării societăţii este calitatea factorului

uman. Aceasta este reflectată mai ales prin structura şi consistenţa statutului instructiv-
educaţional (Braghină,
2000).

Figura 4.12. Populaţia şcolară

totală (număr) – 1992, 2013

Transformările social-
economice din ultimele decenii au generat modificări şi în sistemul educaţional.
Acţiunea de reorganizare a sistemului naţional de educaţie şi reglementările legislative
din domeniul educaţiei au dus la restructurarea reţelei şcolare din România (Stanef,
2013).
Indicatorii folosiţi sunt următorii: - populaţia şcolară (totală – număr; totală –
dinamica%; ponderea şcolarilor (%) din numărul total de locuitori; ponderea şcolarilor
(%) pe niveluri de educaţie); - personalul didactic (ponderea personalului didactic (%)
pe niveluri de educaţie; numărul total de şcolari raportat la personalul didactic; numărul
de şcolari pe niveluri de educaţie raportat la personalul didactic); - numărul unităţilor
şcolare (numărul total de unităţi şcolare în anii 1992 şi 2013; numărul de unităţi şcolare
pe niveluri de educaţie în 1992 şi 2013); - numărul sălilor de clasă şi cabinetelor scolare
pe niveluri de educaţie (săli de clasă şi cabinete şcolare – număr total, 1993, 2013; săli
de clasă şi cabinete şcolare pe niveluri de educaţie, 2013; raportul dintre populaţia

47
şcolară totală şi numărul total de săli de clasă şi cabinete şcolare, în 1990 şi 2013); -
numărul PC-urilor (numărul total şi pe niveluri de educaţie, în 2013; numărul total
raportat la numărul de unităţi şcolare; numărul total şi pe niveluri de educaţie raportat la
numărul de elevi). Datele utilizate sunt preluate de la Institutul Naţional de Statistică
(TEMPO – Online serii de timp – INSSE – Baze de date statistice). Analiza a urmărit în
primul rând relevarea situaţiei existente în prezent (anul 2013). In plus, în funcţie de
anul din care anumiţi indicatori au început să fie înregistraţi, s-a realizat şi o analiză
diacronică pentru ultimele două decenii (în funcţie de începutul înregistrărilor diferiţilor
indicatori s-au ales ca perioadă de raportare a situaţiei actuale, anii 1992 şi 1993). Acolo
unde analiza se referă doar la prezent înseamnă că n-au fost realizate în trecut
înregistrări sau că acestea sunt relativ recente (2007 – numărul PC-urilor). În raport de
situaţie, analiza s-a efectuat atât la nivelul întregului areal studiat, cât şi la nivelul
unităţilor administrativ- teritoriale. S-au efectuat raportări la situaţia existentă la nivelul
judeţelor Prahova şi Buzău.
În finalul analizei efectuate am interpretat datele Recensământului Populaţiei
şi Locuinţelor din 2011, referitoare la nivelul de educaţie al populaţiei cu o vârstă egală
sau mai mare de 10 ani. Analiza s-a realizat în egală măsură atât pentru întreaga regiune
cât şi detaliat pe localităţi. S-au realizat comparaţii cu situaţia existentă în judeţele
Buzău şi Prahova, la nivel general, dar şi diferenţiat pentru mediile urban şi rural.
Indicatorii folosiţi sunt: - numărul persoanelor absolvente de învăţământ superior (total,
de licenţă, master şi doctorat); - numărul persoanelor absolvente de învăţământ
postliceal şi de maiştri; - numărul persoanelor absolvente de învăţământ secundar (total,
liceal, profesional şi de ucenici, gimnazial); - numărul persoanelor absolvente de
învăţământ primar; - numărul persoanelor fără şcoală absolvită (total, numărul
persoanelor fără şcoală absolvită care ştiu să scrie şi să citească, numărul persoanelor
fără şcoală absolvită care sunt analfabete, adică pot doar citi).
Populaţia şcolară. În general, populaţia şcolară, înregistrează o descreştere (cu
excepţia localităţilor Bălţeşti şi Chiojdeanca) (figurile 4.12., 4.13.). Aceasta este în
acord şi cu situaţia existentă la nivelul judeţelor Prahova (-24,45%) şi Buzău (-23,16%).
Urlaţiul deţine (în 2013) 23,87% (figura 4.14.) din totalul populaţiei şcolare, cu mult
peste media pe unităţi administrativ teritoriale (5,26%).
Personalul didactic. Analiza pe niveluri de educaţie scoate în evidenţă, la
nivelul bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat, o pondere relativ mai mare a
personalului didactic din învăţământul preşcolar (în primul rând în anul 1992, pentru ca

48
la nivelul anului 2013 situaţia să se apropie de cea la nivel judeţean) şi, mai ales, a
personalului didactic din învăţământul primar şi gimnazial, decât cea existentă la nivel
judeţean (tabelul 4.15.).
Unităţile şcolare. Analiza numărului total de unităţi şcolare (figura 4.18.)
reflectă scăderea accentuată a acestora, la nivelul tuturor unităţilor administrativ
teritoriale. La nivelul întregului teritoriu cercetat, în anul 1992 erau 125 de unităţi
şcolare, iar în prezent au rămas doar 22, ceea ce reprezintă doar 17,6% din numărul
iniţial. Această situaţie s-a înregistrat şi la nivel judeţean, unde numărul de unităţi
şcolare, în anul 2013, reprezintă 19,90% în judeţul Buzău şi 25,48% în judeţul Prahova,
comparativ cu cel din anul 1992. La
nivelul României valoarea obţinută
este de 31,97%.

Figura 4.19. Numărul de unităţi şcolare pe

niveluri de educaţie în 1992

În anul 1992 tabloul oferit

de unităţile şcolare existente în cadrul bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat era mult
mai divers (figura 4.19.), în fiecare unitate administrativ teritorială existând cel puţin
două unităţi şcolare (Surani) situate pe niveluri de educaţie diferite şi anume preşcolar şi
respectiv primar şi gimnazial (datele furnizate de INSSE - TEMPO sunt nediferenţiate
pentru acest nivel), numărul maxim înregistrat fiind 16 în Urlaţi (aici fiind existente
unităţi preşcolare, primare şi gimnaziale şi un liceu).
Săli de clasă şi cabinete şcolare. Analiza comparativă (între anii 1993 şi 2013) a
numărului total al sălilor de clasă şi cabinete şcolare (figura 4.20.), indică o scădere
generală a acestora la nivelul bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat. Analizând
raportul dintre populaţia şcolară totală şi numărul total de săli de clasă şi cabinete
şcolare (în prezent) observăm că există atât situaţii „aerisite“ cele sub 23-24 de şcolari
per clasă (Predeal-Sărari, Tătaru, Salcia, Chiojdeanca, Ariceştii – Zeletin, Cărbuneşti,
Surani, Păcureţi), cât şi situaţii de mare densitate, peste 32-35 de şcolari sau chiar mai
mult (peste 40-50), recordul este deţinut de Urlaţi (figurile 4.22., 4.23.). Acestea indică
necesitatea desfăşurării orelor de curs în schimburi.

49
 Numărul PC-urilor. Acest indicator a început să fie înregistrat din anul 2007.
Analiza noastră se rezumă la situaţia actuală (2013). În şcolile din bazinul subcarpatic al
Cricovului Sărat se înregistrează un număr de 573 PC-uri. Dintre acestea 73,12%
aparţin învăţământului primar şi gimnazial, iar 26,88% celui liceal.
Gradul de educaţie al locuitorilor. Cercetarea indicatorilor privitori la gradul de
instruire al locuitorilor ne poate oferi multiple informaţii. Spre exemplu ar fi fost utilă,
dacă am fi beneficiat de date, şi o abordare pe grupe de vârstă. Nu dorim să realizăm un
studiu exhaustiv pentru aceată problemă însă considerăm utile elementele prezentate în
continuare.

Figura 4.28. Nivelul de educaţie al populaţiei, în judeţele Buzău şi Prahova, analiză de detaliu (2011)

La nivelul întregii regiuni, persoanele care au absolvit o instituţie de învăţământ

superior reprezintă 3,55% (3,26% sunt cei care sunt absolvenţii nivelului universitar de
licenţă, iar 0,29% sunt cei cu masterate şi doctorate). Absolvenţii învăţământului
postliceal reprezintă 1,28% din total, iar cei ai învăţământului secundar 68,85% (din
care cei mai numeroşi sunt absolvenţii de gimnaziu, 37,64%, urmaţi de absolvenţii de
liceu şi şcoli profesionale, cu ponderi aproape egale, şi anume 15,43% şi respectiv
15,78%). Absolvenţii de învăţământ primar însumează 22,54%, iar cei fără şcoală
absolvită 3,77%, din care 1,98% ştiu să scrie şi să citească şi 1,79% sunt analfabeţi,
adică, aşa cum se precizează în datele recensământului, ştiu doar să citească. Cifrele
prezentate, la nivel judeţean, al regiunii şi al localităţilor (figurile 4.26, 4.27., 4.28.,

50
4.29.) sunt obţinute prin raportare la numărul total al populaţiei cu vârstă de zece ani sau
mai mult.
Figura 4.30. Ponderea persoanelor
analfabete din totalul celor fără
şcoală absolvită (2011)

Observaţii interesante
pot fi obţinute şi dacă
raportăm numărul
persoanelor analfabete la
numărul total al celor care nu
au absolvit nici o şcoală (figura 4.30.). Astfel, pentru regiunea studiată rezultă în
ansamblu un procent de 44,05%, apropiat de valoare medie înregistrată la nivelul
judeţelor Buzău şi Prahova.

4.8. ASISTENŢA SANITARĂ

4.8.1. O privire în trecut

Analizând informaţiile oferite de „Marele Dicţionar Geografic al României”

(1898-1902) observăm că la sfârşitul secolului al XIX-lea asistenţa medicală era extrem
de slab reprezentată, fiind menţionat un singur spital în Urlaţi. E de remarcat însă,
utilizarea diferitelor izvoare cu ape sărate, sulfuroase, iodurate, pentru băi şi băut. Este
specificat că aceste ape au un rol vindecător în diferite afecţiuni, fiind numite în mod
expres frigurile şi reumatismul. Sunt indicate izvoare în următoarele localităţi:
Apostolache (La Sărături, Pute Rău), Ariceştii Zeletin, un izvor sărat (care vine din
arealul unor posibile foste ocne, numite gropile Gentei) şi unele sulfuroase (în prundişul
pârâului Sărata); Podenii Vechi (Fântâna de Leac, cu miros de sulf); Chiojdeanca
(izvoare sulfuroase); Gornet (izvor sulfuros); Cuib, numeroase izvoare sărate în lungul
pârâului Sărăţelul (este precizată utilizarea lor împotriva reumatismului atât de către
localnici cât şi de persoane din comunele învecinate) alături de un izvor sulfuros (Valea
Benir); Păcureţi (fântâna Balalia cu iod şi sulf); Podenii Noi (izvoare sulfuroase);
Predeal Sărari (izvoare sărate); Şoimari. În anul 1925, în „Anuarul Socec al României
Mari” este menţionată, în oraşul Urlaţi, şi o farmacie.

51
4.8.2. Situaţia actuală

Situaţia existentă după anul 1990 este mult mai diversă şi poate fi observată, în
primul rând, din analiza datelor oferite de Baza de date statistice TEMPO – Online–
INSSE. Am urmărit în primul rând surprinderea situaţiei actuale (anul 2013), dar şi
investigarea evoluţiei problemei în ultimele două decenii. Indicatorii urmăriţi sunt:
categoriile de unităţi sanitare (1995 – 2013); numărul de paturi din unităţile sanitare
(1990 – 2013); personalul medico-sanitar, pe categorii (1990 – 2013). Există şi unele
abordări la nivelul anului 2014.
Unităţi sanitare, număr de paturi. În arealul studiat au funcţionat două spitale,
Spitalul Urlaţi (în perioada 2007-2010 este înregistrat la centre se sănătate; de altfel la
închidere, în 2011 purta numele de Centrul de Sănătate Urlaţi) şi Centrul de Sănătate
Bălţeşti (în perioada 1995-2003 este înregistrat la spitale, iar între 2004 şi 2010 la centre
de sănătate). La 1 aprilie 2011 ele au fost închise de Guvern în cadrul acţiunii de
reorganizare a sistemului medical. Ulterior au existat discuţii referitoare la
redeschiderea acestor unităţi sanitare, care s-au materializat în cazul Spitalului Urlaţi,
care şi-a reluat activitatea la 1 iunie 2014, sub numele de Spitalul Orăşenesc Urlaţi. Deşi
datele despre unităţile sanitare nu sunt disponibile decât din anul 1995 avem
posibilitatea să analizăm situaţia începând din anul 1990, existând informaţii despre
numărul de paturi.

Figura 4.31. Numărul medicilor (în anii 1990

şi 2013).

Personal medico-sanitar. În această

cercetare, realizată pentru anii 1990 şi
2013, sunt incluse cadrele medico-sanitare cu pregătire cu studii superioare (medici,
stomatologi, farmacişti) şi personalul sanitar cu studii medii (asistenţi medicali, surori
medicale, asistenţi de farmacie, tehnicieni sanitari, moaşe, laboranţi etc.) atât din
sectorul public cât şi din cel privat, fără a aprofunda analiza referitoare la această
apartenenţă.

52
 Serviciul de ambulanţă4. Localităţile din judeţul Prahova sunt deservite de două
substaţii, Urlaţi şi Bălţeşti. Comuna Cislău este în aria substaţiei Pătârlagele aflată la 10
km distanţă.
Concluzii. În încheierea acestei analize apreciem că asistenţa medical-sanitară, o
componentă esenţială a calităţii vieţii, s-a depreciat în ultimele decenii în regiunea
studiată. Diverşii indicatori examinaţi fiind la valori inferioare celor existente la nivelul
judeţelor Buzău şi Prahova, în care bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat este inclus.

5. ACTIVITĂŢILE ECONOMICE

5.1. RESURSELE FUNCIARE ŞI ACTIVITĂŢILE AGRICOLE

5.1.1. Resursele funciare

Pentru evidenţierea distribuţiei spaţiale a resurselor de teren am apelat la baza de

date spaţiale Corine Land Cover, folosind informaţiile din anul 2006 (CLC 2006)
(http://www.eea.europa.eu/).

Figura 5.1. Utilizarea terenurilor (CLC, 2006)

4
Informaţiile au fost preluate de pe site-urile http://www.ambulantaprahova.ro/ şi http://www.sajbuzau.ro/

53
 Tabelul 5.1. Raportul (%) dintre categoriile de terenuri (CLC, 2006) şi grupele ecologice de
soluri la nivelul UAT-urilor din bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat
Categorii de terenuri Grupe ecologice de soluri
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Total regiune A 1,59 12,17 19,92 4,85 5,54 0,66 43,17 10,36 1,51 0,23
P 0 11,80 53,44 2,85 9,12 2,28 19,45 1,06 0 0
C+N 1,99 7,75 12,34 3,75 6,02 0,90 46,45 19,85 0,95 *
Apostolache A 0 7,28 9,16 10,09 0,35 3,39 51,12 18,16 0 0
P 0 8,42 16,83 0 0 33,75 62,21 9,16 0 0
C+N 0 9,59 0,81 7,51 0 0 36,70 45,38 0 0
Ariceştii A 0 0 32,51 11,72 13,49 3,04 38,78 0,46 0 0
Zeletin P 0 0,71 41,06 0,60 45,10 1,81 10,99 0 0 0
C+N 0 0 15,55 10,07 8,23 0,72 64,15 1,29 0 0
Bălţeşti A 0 4,97 73,41 0 5,62 0 7,88 2,43 5,71 0
P 0 3,91 90,15 0 0,17 0 2,58 1,43 0 0
C+N 0 3,59 58,28 0 35,45 0 0 2,69 0 0
Cărbuneşti A 0 0 60,21 0,03 4,59 2,08 33,03 0,05 0 0
P 0 0 67,13 0,30 3,77 1,92 26,30 0,58 0 0
C+N 0 0 51,07 0 0 7,95 40,99 0 0 0
Chiojdeanca A 0 0 16,78 0 4,35 0 78,72 0,15 0 0
P 0 0 44,45 0 5,03 0,04 50,48 0 0 0
C+N 0 0 9,62 0 0,04 0 86,00 0 0 0
Cislău A 0 4,19 13,82 1,70 21,71 1,31 9,69 47,83 0 0
P 0 13,21 67,81 6,21 6,98 2,32 2,65 0,82 0 0
C+N 0 5,57 2,42 6,08 11,10 0 19,31 55,53 0 0
Gornet A 0 5,11 12,00 4,25 0,19 0 64,72 13,72 0 0
P 0 3,86 27,63 0 10,18 0 58,32 0 0 0
C+N 0 7,40 0,55 21,76 1,94 0 67,52 0,82 0 0
Gornet A 0 14,29 12,85 16,95 0 0 35,87 16,19 3,86 0
Cricov P 0 16,36 20,89 1,01 0 0 57,45 4,28 0 0
C+N 0 2,19 2,19 0 0 0 21,68 61,03 5,30 0
Iordăcheanu A 0 50,91 10,92 0 2,14 0 15,05 18,31 2,68 0
P 0 23,95 67,32 0 0,47 0 7,44 0,81 0 0
C+N 0 41,62 3,49 0 0 0 7,16 46,13 1,61 0
Lapoş A 0 8,19 32,41 11,71 2,52 0,07 38,41 6,69 0 0
P 0 21,79 49,00 3,38 4,66 11,14 8,42 1,61 0 0
C+N 0 0 3,14 2,79 0 0,44 86,01 7,62 0 0
Păcureţi A 0 7,99 11,23 4,59 0,17 0 76,02 0 0 0
P 0 30,89 24,54 1,52 4,81 0 38,25 0 0 0
C+N 0 5,94 4,44 5,28 0 0 84,34 0 0 0
Podenii Noi A 0 15,21 34,56 0,03 3,67 0 25,76 11,77 9,01 0
P 0 12,17 64,01 0 3,37 0 20,30 0,15 0 0
C+N 0 8,00 45,76 0 2,80 0 14,95 20,72 8,16 0
Predeal Sărari A 0 6,84 6,72 1,35 5,27 * 74,47 3,90 0 0
P 0 0,59 25,36 0,07 51,18 0,13 22,39 0,29 0 0
C+N 0 7,16 6,66 3,05 12,47 0 68,59 2,07 0 0
Salcia A 0 2,27 10,95 17,12 6,07 0 63,60 0 0 0
P 0 10,22 50,34 13,83 8,00 0 17,60 0 0 0
C+N 0 0 0,68 9,98 0,01 0 89,33 0 0 0
Sângeru A 0 6,66 27,81 14,01 0,65 0,80 36,12 13,95 0 0
P 0 16,93 45,91 6,11 7,46 0,55 21,05 2,00 0 0
C+N 0 1,10 15,37 8,16 1,13 2,13 45,92 26,18 0 0
Surani A 0 0,09 2,05 9,46 19,85 2,60 63,60 2,35 0 0
P 0 11,89 6,86 4,99 20,94 9,73 45,59 0 0 0
C+N 0 0 0 0 32,98 0 63,09 3,92 0 0
Şoimari A 0 2,54 24,59 3,55 28,66 0 39,91 0,75 0 0
P 0 2,52 47,78 4,42 19,15 0 26,13 0 0 0
C+N 0 0 13,03 0,76 4,37 0 76,21 5,63 0 0
Tătaru A 0 3,47 3,70 2,93 0 5,02 84,47 * 0 0
P 0 0 39,62 4,32 0 20,96 34,08 1,02 0 0
C+N 0 0 2,76 0 0 16,33 80,18 0,73 0 0
Urlaţi A 13,47 33,22 2,62 0 0,01 0 39,38 9,17 * 1,93
P 0 3,02 4,76 0 2,46 0 84,45 5,32 0 0
C+N 23,31 22,07 0,24 0 0,03 0 35,93 18,41 0 0,01
Categorii de terenuri: A-agricol; P-păduri; C + N-construcţii şi terenuri neproductive.
Grupele ecologice de soluri: 1-soluri cernoziomice; 2-soluri argilice; 3-soluri luvice; 4-soluri care au textură fină/argiloase; 5-soluri
brune eu-mezobazice (pe versanţi); 6-soluri care au volumul edafic redus; 7-soluri erodate; 8-soluri aluviale; 9-soluri afectate
puternic de exces de umiditate; 10-soluri sărăturate.

54
 Metodologia folosită a vizat reclasificarea tipurilor de sol şi sintetizarea tipurilor
de sol în grupe ecologice de soluri, aspect abordat pe larg în partea de început a lucrării,
iar apoi s-a realizat reclasificarea categoriilor de terenuri. Categoriile de utilizare a
terenurilor identificate cu ajutorul bazei de date CLC 2006, au fost definite astfel: -
terenuri arabile; - terenuri predominant agricole în amestec cu vegetaţie naturală; - vii; -
livezi; - pajişti; - asociaţii de tufărişuri şi pajişti; - păduri; - terenuri construite; - terenuri
neproductive (figura 5.1.). Cu ajutorul programului ArcGis 9.3. s-a realizat o combinare
între grupele ecologice de soluri şi categoriile de utilizare a terenurilor din cadrul
bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat. Astfel, s-au obţinut valori procentuale
referitoare la modul în care diferitele categorii de utilizare a terenurilor se suprapun pe
diferite grupe ecologice de soluri. Valorile procentuale obţinute au fost sintetizate în
tabelul 5.1. în trei categorii şi anume, terenuri agricole (52,0%), păduri (35,2%), terenuri
construite şi neproductive (12,8%). Acesta este un mod de analiză a potenţialului
natural care poate fi folosit în planificarea amenajării teritoriului la diferite niveluri
(intercomunal, judeţean, interjudeţean). Din această analiză (care o completează pe cea
de la capitolul dedicat învelişului edafic) se desprind o serie de concluzii: - existenţa
problemelor legate de eroziunea solurilor (35,28% soluri erodate); - suprapăşunatul şi
proasta gestiune a terenurilor cu vii şi livezi relevată de procentele ridicate de soluri
erodate (în general peste 50%) aferente acestor categorii de utilizare; spre exemplu, în
cazul asociaţiilor de tufărişuri şi pajişti (55,58% soluri erodate), scăderea potenţialului
productiv al terenului şi modul defectuos de gospodărire a acestuia a dus la extinderea
tufărişurilor (frecvent măceş, porumbar, păducel); - fiind o regiune subcarpatică,
solurile luvice sunt reprezentative (30,69 %) cu o fertilitate este scăzută spre moderată; -
40,96% din terenurile arabile se găsesc pe soluri cu potenţial productiv bun (soluri
cernoziomice, argilice, aluviale); însă, fiind o regiune colinară, ponderea generală a
acestor terenuri este redusă (13,19%).

5.1.2. Activităţile agricole

Având în vedere gradul de ruralitate ridicat al teritoriului, evidenţiat şi de rata

de urbanizare redusă (21,9% în 2011), activităţile agricole sunt predominante. Chiar în
cadrul oraşului Urlaţi, oricum cu o poziţie periferică în partea de sud a ţinutului
analizat, activităţile agricole sunt prezente (producţia vegetală şi animală) alături de
activităţi derivate, legate de industrializarea unei părţi a producţiei agricole.
55
 Figura 5.3. Ponderea terenurilor agricole (%) din total UAT (1990, 2012)

Modul de folosinţă a terenurilor agricole. Au fost examinate deosebirile în

ponderea terenurilor agricole (terenuri arabile, păşuni, fâneţe, vii şi pepiniere viticole,
livezi şi pepiniere pomicole) dintre diferitele unităţi administrativ teritoriale. Totodată,
s-au urmărit oscilaţiile de suprafaţă, mai mult sau mai puţin semnificative, ale
terenurilor agricole în ultimele două decenii, începând cu anul 1990 şi până în 2012.
Dintre unităţile administrativ teritoriale cele mai mari suprafeţe le ocupă comunele
Cislău (10,3% din suprafaţa totală) şi Iordăcheanu (9,2%) urmate de oraşul Urlaţi
(7,4%). Analizând modifcările apărute în distribuţia terenurilor agricole, observăm că
faţă de anul 1990 (figura 5.3.) ponderile au scăzut în comunele Chiojdeanca, Gornet
Cricov, Păcureţi, Surani.

Figura 5.4. Ponderea terenurilor arabile (%) din total agricol (1990, 2012)

56
 Terenurile arabile ocupau în anul 1990 26,4% din totalul suprafeţei agricole din
bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat. În anul 2012 suprafaţa ocupată de terenurile
arabile a crescut la 28,1% din totalul suprafeţei agricole. Raportat la unităţile teritorial
administrative, cele mai extinse terenuri arabile (peste 40%) se află în prezent în
comunele Podenii Noi (47,1%), Bălţeşti (45,9%), Iordăcheanu (45,6%), Gornet (41,1%)
(figura 5.4.). Păşunile şi fâneţele au ocupat în 1990, 54,1% din suprafaţa agricolă totală,
iar în 2012 ponderea acestora a crescut la 62,3%. În 2012, valoarea maximă se găseşte
în comuna Păcureţi, pajiştile ocupând 84,4% din suprafaţa agricolă totală. Următoarele
două locuri sunt ocupate de comunele Chiojdeanca (84,2%) şi Surani (83,6%). Pe locul
opus este oraşul Urlaţi cu 31,1% păşuni şi fâneţe.

Figura 5.6. Ponderea terenurilor cu păşuni şi fâneţe (%) din total agricol (1990, 2012)

Între 1990 şi 2012, ponderea păşunilor şi fâneţelor din totalul terenurilor

agricole a crescut cu 8,2%. Cu excepţia a două comune (Gornet şi Gornet-Cricov),
suprafaţa pajiştilor a crescut în toate unităţile administrativ-teritoriale (figura 5.6.).
Caracteristicile mediului natural subcarpatic a favorizat preponderenţa terenurilor cu
pajişti în structura suprafeţelor agricole (figura 5.7.).

Figura 5.7. Pajişti în bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat

57
 Figura 5.8. Ponderea terenurilor cu vii (%) din total agricol (1990, 2012)

Terenurile cu vii au reprezentat în anul 1990, 8,3% din totalul terenurilor

agricole la nivelul întregului teritoriu cercetat. Suprafaţa acestora a scăzut constant până
în prezent ajungând la 5% în anul 2012. Primul loc ca pondere a suprafeţelor viticole
este ocupat de oraşul Urlaţi, deşi şi aici a existat, în acest timp, o scădere a acestor
terenuri cu 13,8% (figura 5.8.).

Figura 5.9. Ponderea terenurilor cu livezi (%) din total agricol (1990, 2012)

Suprafeţele cu livezi, de asemenea, au scăzut în ultimele două decenii de la

12,3% în anul 1990 la 4,5% în anul 2012. Comuna Cărbuneşti (figura 5.9.), din partea
de nord a bazinului râului Cricovul Sărat, are acum (2012) livezile cele mai extinse
(19,3% din terenurile sale agricole).

58
 Analiza diacronică arată o scădere constantă a ponderii suprafeţelor ocupate de
vii (3,3%) şi de livezi (7,8%) (figura 5.10.) din totalul terenurilor agricole, în paralel cu
extinderea arealelor cu pajişti. Astfel, în 2012, terenurile ocupate de vii au reprezentat
doar 60,4% faţă de 1990 (deci, o scădere cu 39,6%).
Structura exploataţiilor agricole, efectivele de animale, mijloace de
producţie. Pentru realizarea acestui subcapitol am folosit datele oferite de
Recensământul General Agricol, 2010 (http://www.rga2010.djsct.ro/).

Tabelul 5.2. Exploataţiile agricole (2010)

Exploataţii agricole care
Exploataţii agricole Suprafaţa agricolă medie (ha)
folosesc suprafaţa agricolă
Localitate pe exploataţie
% din total pe exploataţie agricolă care
Număr Număr %
regiune agricolă foloseşte
suprafaţa agricolă
Apostolache 786 3,53 777 98,85 0,84 0,85
Ariceştii Zeletin 704 3,16 703 99,86 1,14 1,14
Bălţeşti 1400 6,29 1371 97,93 1,86 1,90
Cărbuneşti 997 4,48 971 97,39 1,12 1,15
Chiojdeanca 728 3,27 724 99,45 1,85 1,86
Cislău 1736 7,80 1662 95,74 0,94 0,98
Gornet 1190 5,35 1189 99,92 1,44 1,44
Gornet Cricov 920 4,13 885 96,20 1,34 1,39
Iordăcheanu 1935 8,70 1905 98,45 1,09 1,11
Lapoş 647 2,91 647 100 1,72 1,72
Păcureţi 1039 4,67 925 89,03 1,48 1,66
Podenii Noi 1457 6,55 1430 98,15 1,48 1,51
Predeal Sărari 1711 7,69 1703 99,53 0,91 0,91
Salcia 701 3,15 701 100 1,89 1,89
Sângeru 1645 7,39 1587 96,47 1,52 1,57
Surani 755 3,39 745 98,68 0,94 0,95
Şoimari 1409 6,33 1323 93,90 1,48 1,57
Tătaru 536 2,41 536 100 1,38 1,38
Urlaţi 1955 8,79 1790 91,56 1,54 1,68

La nivelul întregului teritoriu suprafaţa medie pentru o exploataţie agricolă

este de 1,37 ha, iar pentru cele care folosesc suprafaţa agricolă de 1,40 ha, valori mai
reduse decât cele existente la nivelul judeţelor Prahova (1,50 ha şi respectiv 1,63 ha) şi
Buzău (2,85 ha şi respectiv 3,00 ha). În ceea ce priveşte împărţirea exploataţiei agricole
pe clase de mărime (tabelul 5.3.), cele mai reprezentative exploataţii sunt cele cuprinse
între un pogon şi un hectar ele având o pondere de 23,35% din total. Sunt urmate de
cele cuprinse între unu şi două hectare, care deţin un procent de 22,49%. Pe locul trei
sunt exploataţiile cu o suprafaţă cuprinsă între 0,1 şi 0,3 ha care deţin 17,22% din totalul
suprafeţei agricole. Exploataţiile cu o suprafaţă până într-un hectar reprezintă 58,89%
din total, iar cele până în 5 hectare, 96,89%.
În ceea ce priveşte efectivele de animale cea mai mare pondere este înregistrată
de păsări, care totalizează 87,3%.Comuna Podenii Noi deţine 26,9% din totalul regiunii

59
(tabelul 5.4.), iar comuna Cislău 10,9%. Pe al doilea loc, la mare distanţă se situează
porcinele cu o pondere de 5,4%, în cadrul acestora se detaşează localităţile Urlaţi
(26,8%) şi Cislău (11,8%) care împreună au 38,6% din efectivele regiunii
În privinţa maşinilor şi a echipamentelor, de diverse feluri, aflate în proprietate
(tabelul 5.5.) observăm că cele mai reprezentative la nivelul bazinului subcarpatic al
Cricovului Sărat sunt tractoarele şi plugurile pentru tractoare, cu ponderi de 33,9%
primele şi 22,7% secundele, aceste ponderi depăşindu-le şi pe cele de la nivel judeţean
(24,4% şi 20,9% în judeţul Buzău şi 25,2%, respectiv 18,9% în judeţul Prahova).

5.2. IMPACTUL ANTROPIC REZULTAT ÎN URMA UTILIZĂRII

TERENURILOR ŞI EVALUAREA ACESTUIA

Menţionăm că acest subcapitol reia o serie de idei pe care le-am expus într-o
serie de materiale (Braghină, Oprea, Oprea, 2014; Oprea, Oprea, 2013) publicate
anterior5. Peisajul natural a suferit modificări în timp, prin intensificarea activităţilor
umane, cu repercusiuni asupra mediului (Ianăş, 2013). De-a lungul timpului pădurile de
foioase iniţiale au fost defrişate. Pentru a evalua impactul asupra mediului ca urmare a
modificărilor apărute în utilizarea terenurilor, au fost calculate o serie de indicatori
elementari: presiunea umana prin utilizarea terenurilor agricole, indicele de naturalitate,
indicele de transformare environmentală (a mediului).
Presiunea umană asupra mediului prin utilizarea terenurilor agricole creşte
odată cu creşterea suprafeţei agricole pe cap de locuitor (Pătroescu, Nicolae, 2010).
Deci, cu alte cuvinte, atunci când un număr mare de locuitori pot fi sprijiniţi printr-o
suprafaţă agricolă scăzută terenurile sun utilizate eficient. De aceea poate mai potrivită
ar fi formularea, pe care o propunem, de indice al eficienţei valorificării terenurilor
agricole de către comunităţile locale. Formula folosită este: P = S / N; P este presiunea
umană printr-o anumită clasă de utilizare şi ocupare a terenurilor; S este arealul ocupat
5
Braghină C., Oprea M. A., Oprea R. (2014), Land Use in the Sub-Carpathian Area of the Cricovul Sărat Basin. Assessment of the
Environmental Impact (in press), Journal of Settlements and Spatial Planning, http://jssp.reviste.ubbcluj.ro, Special Issue No. 3,
ISSN (Print): 2069-3419, ISSN (Online): 2248-2199, Edited by: the Centre for Research on Settlements and Urbanism, Published
by: Cluj University Press, p. 21-30.
Oprea R., Oprea M (2013), The human settlements in the Sub-Carpathian area of the Cricovul Sărat watershed (Curvature Sub-
Carpathians, România). Some aspects regarding the distribution of agricultural lands and the evolution of their utilization after
1990, 13 th International Multidisciplinary Scientific Geoconference SGEM 2013, 16-22 June, 2013, Albena, Bulgaria, Conference
Proceedings, vol. II, Environmental Economics, p. 301-308, ISBN 978-619-7105-05-6, ISSN 1314-2704, DOI: 10.5593/sgem 2013.

60
de clasa selectată (în hectare); N este numărul de locuitori. Pătru-Stupariu (2011), în
conformitate cu limitele prescrise de FAO propune patru tipuri de teritorii, în funcţie de
valorile indicatorului de presiune umană prin utilizarea terenurilor agricole. Potrivit
acestei clasificări, pentru diferitele unităţi administrativ-teritoriale din zona subcarpatică
a bazinului Cricovului Sărat, am identificat următoarele tipuri de peisaje agricole
(rurale) (figura 5.12.): - la limita de echilibru a componentelor naturale (până în 0,40); -
între echilibru moderat şi dezechilibru redus (0,41-1,0); - puternic dezechilibrate (1,1-
2,0).

Figura 5.12. Presiunea umană prin modul de utilizare a terenurilor agricole

Indicele de presiune umană prin utilizarea terenurilor agricole arată prin

valorile obţinute, 0,52 (1990) şi 0,55 (2012) pentru întregul teritoriu, un peisaj cu un
echilibru moderat spre un slab dezechilibru. Valorile pentru cei doi ani rămân similare,
pentru că deşi suprafaţa agricolă a scăzut, a scăzut în acelaşi timp şi numărul de
locuitori. Aceste valori atestă un echilibru mai bun decât cel existent la nivelul
României (0,64 în 1990 şi 0,69 în 2012). Pentru a evidenţia mai bine presiunea umană
prin utilizarea terenurilor agricole, am calculat și următorii indicatori: presiunea umană
prin utilizarea terenurilor arabile, presiunea umană prin utilizarea păşunilor şi fâneţelor,
presiunea umană prin utilizarea viilor, presiunea umană prin utilizarea livezilor.
Calculul acestor indicatori (cu excepţia presiunii umane prin utilizarea terenurilor
arabile) a fost făcut doar pentru întreaga zona studiată. În paralel, pentru comparaţie au
fost obţinute şi valorile pentru România. Pentru presiunea umană prin utilizarea
terenurilor arabile am obţinut următoarele valori: 0,13 în 1990 (0,41 pentru România) și
0,16 în 2012 (0,44 pentru România). Pentru presiunea umană prin utilizarea pășunilor
şi fâneţelor am obţinut: 0,28 în 1990 (0,20 pentru România) şi 0,34 în 2012 (0,23 pentru

61
România). Pentru presiunea umană prin utilizarea podgoriilor am obţinut 0,04 în 1990
și 0,03 în 2012 (0,01 pentru România în ambii ani). Pentru presiune umană prin
utilizarea livezilor am obţinut 0,06 în 1990 și 0,02 în 2012 (0,01 pentru România în
ambii ani). Deci, pe ansamblu, în zona subcarpatică a bazinului Cricovului Sărat,
presiunea umană prin utilizarea păşuni şi fâneţelor este cea mai reprezentativă.

Figura 5.13. Indicele de naturalitate şi indicele transformării environmentale (2012)

Indicele de naturalitate (IN) este definit ca raportul dintre aria ocupată de

pădure şi suprafaţa totală. Dacă rezultatul este mai aproape de cifra 1 echilibrul ecologic
este mai mare. Acesta a fost calculat doar pentru 2012, motivul a fost lipsa unor date
statistice, înainte de anul 2010. În funcţie de valoarea acestui indice, Manea (2003) a
propus pentru Parcul Natural Portile de Fier șase tipuri de peisaje. Această clasificare a
fost, de asemenea, folosită pentru Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele (Pătru-Stupariu,
2011). Potrivit acestei clasificări, pentru diferitele unităţi administrativ-teritoriale din
ţinutul subcarpatic al bazinului Cricovului Sărat, am identificat următoarele tipuri de
peisaje (figura 5.13.): - cu echilibru relativ stabil (0,45-0,60); - cu echilibru ecologic
puţin afectat (0,30-0,45); - la limita echilibrului ecologic (0,20-0,30); - cu echilibru
ecologic puternic afectat (0,10-0,20); - cu echilibru ecologic foarte puternic afectat (mai
jos de 0,10).
Indicele de transformare environmentală (ITE) reprezintă raportul dintre
suprafeţele naturale şi cele antropice şi poate fi calculat în mai multe moduri. Formula
utilizată de noi a fost: ITE = (suprafaţa cu pădure + suprafaţa acvatică) / (suprafaţa
agricolă + suprafaţa construită). Acest indice a fost calculat doar pentru anul 2012.
Motivul este aceleaşi ca cel dat pentru indicele de naturalitate. Valorile mai mici de 1

62
indică dominanţa influenţei antropice, valorile mai mari de 1 indică dominanţa
elementelor naturale, iar valorile apropiate de 1 indică un echilibru fragil (Pătru-
Stupariu, 2011). Cislăul (1,50) şi Lapoşul (1,40) sunt unităţile administrativ-teritoriale
în care elementele naturale sunt dominate (figura 5.13.). În Ariceşti-Zeletin (1,03) şi
Iordăcheanu (0,96) valorile indică un echilibru fragil. Cel mai puternic impact uman
este în oraşul Urlaţi (0,05). La nivelul întregului teritoriu, valoarea a fost 0,54 în anul
2012.
Considerăm că analiza diacronică a utilizării terenurilor agricole, pe de o parte,
şi a indicelui de presiune umană prin utilizarea terenurilor, a indicelui de naturalitate şi a
indicelui de transformare a mediului, pe de altă parte, ne-au ajutat pentru a realiza o
imagine bună a stării mediului. Totodată am avut posibilitatea de a evalua calitatea
peisajelor din regiunea investigată, care este predominant rurală. Ionescu, Săhleanu şi
Bândiu (1989), consideră că în cazul în care valorile naturale scad sub 50% apar
retroacţiuni ecologice negative. Citând pe V. Giurgiu (1982), autorii menţionaţi mai sus
susţin că limita în care reversibilitatea este pierdută, pentru mediul temperat, este dată
de scăderea suprafeţei cu pădure sub o valoare minimă de 25%. Prin urmare, se poate
aprecia că la nivelul întregului teritoriu investigat gradul de împădurire (32,2%) este
aproape de punctul critic, fapt arătat si de indicele de naturalitate. Cu toate acestea,
valoarea indicelui de transformare environmentală ne permite să apreciem că la nivelul
bazinului hidrografic al Cricovului Sărat influenţa antropică este încă moderata. Acest
lucru se datorează caracterului rural al teritoriului cercetat şi extinderii arealelor ocupate
de păşuni şi fâneţe, care sunt dominante în structura terenurilor agricole. Aceste terenuri
pot fi considerate semi-naturale, deoarece covorul vegetal este în general format din
specii spontane, dar structura acestui covor vegetal este modificată într-o asemenea
măsură încât aparţine acum altui tip de vegetaţie (păşuni care au invadat un teren
împădurit anterior) (Ferrari et al., 2008). Un peisaj moderat echilibrat spre unul uşor
dezechilibrat este de asemenea evidenţiat şi de indicele de presiune umană prin
utilizarea terenurilor agricole.

5.3. ACTIVITĂŢILE INDUSTRIALE ŞI DE CONSTRUCŢII

Existenţa unor resurse naturale locale - hidrocarburi, lignit, sare, unele materiale
de construcţie, masa lemnoasă şi produse agricole - au constituit premisa apariţiei unor
activităţi legate în primul rând de exploatarea petrolului şi a gazelor de sondă, de
63
exploatarea lignitului şi a unora din domeniul prelucrării lemnului şi al industriei
alimentare.

Figura 5.14. Exploatări de hidrocarburi

Celelalte activităţi industriale sunt legate de prelucrarea lemnului, de fabricarea

unor materiale folosite în construcţii, de industria textilă (spre exemplu în Cislău în anul
2012, exista o firmă în acest domeniu, cu 130 de persoane angajate) şi de industria
alimentară (în general panificaţie). În ceea ce priveşte activitatea de construcţii, în
general, în majoritatea comunelor, ponderea celor care lucrează în acest domeniu este
mai redusă în raport cu cea a celor prinşi în activităţi industriale. Dacă ne raportăm doar
la aceste două activităţi (folosind datele de la direcţiile judeţene de statistică ale
judeţelor Buzău şi Prahova, pentru anul 2011), ponderea celor din industrie este
cuprinsă între 25,6% în comuna Salcia şi 71,5% în comuna Iordăcheanu. Ponderi sub
50% ale celor ocupaţi în industrie, în raport cu cei din construcţii, se mai găsesc în
comunele Tătaru (34,9%), Sângeru (44,0%), Chiojdeanca (45,1%) şi Cislău (46,7%).
În oraşul Urlaţi se desfăşoară cea mai intensă şi mai diversă viaţă economică
din toată regiunea. Aici ponderea celor din industrie este de 84,7%, iar a celor din
construcţii doar de 15,3%. Anterior anului 1989 localitatea era cunoscută pentru
industria extractivă (exploatarea de lignit Urlaţi-Ceptura închisă în prezent), pentru
industria uşoară (Filatura de Bumbac) şi pentru viticultură şi vinificaţie. Însă, perioada
de trecere la economia de piaţă, după 1990, cu diversele probleme (recesiune, inflaţie,
şomaj) au marcat şi economia oraşului Urlaţi. După acest declin puternic, în prezent se
înregistrează o relativă revigorare economică a oraşului.
Astfel, în perioada recentă, au fost implementate proiecte însemnate prin
Programul SAPARD. Printre firmele care au beneficiat de acest suport se numără6: S.C.
Oltina Impex Prod Com (morărit şi panificaţie), S.C. Breeding Farm şi S.C. Ranch
Swine (creşterea porcinelor), S.C. Domeniile Dealu Mare (cramă), S.C. Adriana Bolgiu

6
Informaţiile sunt preluate din Gazeta de Urlaţi. Ziarul oraşului dintre vii, din mai 2013; http://www.urlati-
ph.ro/userfiles/file/Gazeta_de_Urlati/Gazeta-de-Urlati-mai-2013.pdf.

64
(cramă şi plantaţii viticole). În domeniul industriei alimentare (panificaţie, vinificaţie
mai activează şi alte firme). Prima investiţie importantă, după anul 1990, a fost făcută
de firma S.C. Oztasar S.R.L. Păuleşti, care activează în industria confecţiilor (în sistem
löhn). Această firmă a cumpărat vechea Filatură de Bumbac, în toamna anului 2008,
investiţia (1.500.000 €) fiind destinată reabilitării clădirilor, retehnologizării şi creeri de
locuri de muncă. În anul 2009, au urmat două investiţii green-field, realizate de Procter
& Gamble (25,2 ha) şi Plastipak (9 ha), realizându-se astfel Parcul Industrial Urlaţi
(35,06 ha), o extensie a Parcului Industrial Ploieşti. Procter & Gamble, în mod oficial, a
inaugurat noua fabrică (filială a Detergenţi S.A. Timişoara) în septembrie 2010. S.C.
Salt Confort S.R.L. şi-a mutat sediul, în anul 2010, în oraşul Urlaţi. Această firmă (cu
125 angajaţi) se ocupă de producţia de mobilier (produse de tapiţerie, saltele, canapele).
Toate aceste investiţii au dus la apariţia a sute de locuri de muncă şi au îmbunătăţit
substanţial viaţa economică şi socială a oraşului Urlaţi.

5.4. POSIBILITĂŢILE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

Considerăm că dezvoltarea turismului (şi în primul rând a celui rural, având în

vedere particularităţile spaţiului studiat) într-o anumită regiune nu se poate realiza şi nu
poate reprezenta o soluţie viabilă, inclusiv în localităţile rurale (practicarea unei
agriculturi sustenabile, dezvoltarea meşteşugurilor, mai ales a celor tradiţionale) în lipsa
unei vieţi economice bine aşezate, a serviciilor şi bineînţeles a unei infrastructuri
adecvate. Pe de altă parte dezvoltarea acestei activităţi întregeşte şi impulsionează viaţa
socială şi economică a respectivelor comunităţi locale. O primă problemă este aceea
legată de existenţa unor elemente de potenţial care pot fi valorizate prin această
activitate. De aceea, principalul obiectiv urmărit în acest subcapitol, a fost identificarea
principalelor resurse turistice naturale şi antropice7. Alături de acesta am identificat şi
câteva tipuri de turism care por fi practicate în regiune.
În primul rând vom analiza situaţia oraşului Urlaţi şi ale împrejurimilor sale, în
care sunt incluse în primul rând localităţile sale componente care, aşa cum am mai arătat
au un caracter rural evident. Localitatea este inclusă în Proiectul Drumul Vinului (care

7
În parte, informaţiile din acest subcapitol reiau analiza realizată într-un material anterior, pe care l-am publicat; (2013) Posibilităţi
ale dezvoltării turistice în arealul oraşului Urlaţi (Judeţul Prahova), Monica Oprea, Terra, Editura CD Press, ISSN 0373-9570, p.
168-170.

65
în regiunea cercetată trece prin localităţile Iordăcheanu şi Urlaţi), iniţiat în anul 2004 de
către Consiliul Judeţean Prahova pentru dezvoltarea vititurismului.

Figura 5.15. – Conace în localităţile componente ale oraşului Urlaţi

Dezvoltarea turismului viticol în această localitate este favorizată şi de existenţa

unor vechi conace boiereşti (figura 5.15.), reamenajate, care pot oferi programe de
degustări de vinuri. Pot fi menţionate în acest sens Conacul dintre vii din cartierul Valea
Bobului şi Conacul Urlăţeanu din cartierul Mărunţiş (conac boieresc construit în anul
1922, monument istoric, renovat în anul 1999 de către Cramele Prahova S.A., din cadrul
grupului Halewood România). Se adaugă Casa Domnească (din cartierul Valea
Crângului), monument architectural (compus din subsol şi parter înălţat, pridvor
acoperit) socotită a fi una dintre reşedinţele temporare ale domnitorului Constantin
Brâncoveanu este amplasată în cadrul fostelor vii brâncoveneşti. Printre producătorii de
vinuri mai cunoscuţi se numără şi Casa Basilescu. În cadrul Drumului Vinului se
organizează degustări de vinuri la Conacul Urlăţeanu.
Alături de vititurism, Urlaţiul dispune şi de o serie de obiective culturale,
istorice, religioase, etnografice, care pot susţine turismul cultural. În primul rând vom
enumera o serie de obiective religioase din
cadrul localităţii (figura 5.16.).

Figura 5.16. – Obiective religioase în localităţile

componente ale oraşului Urlaţi

Mănăstirea Sf. Maria – Cricov, Biserica

Galbenă, Biserica Adormirea Maicii Domnului din Valea Seman.
Un alt obiectiv foarte important, poate cel mai cunoscut, este Conacul Bellu,
monument de arhitectură românească de la mijlocul secolului al XIX – lea, care se
66
înscrie într-un ansamblu situat într-un parc de 5 ha. Monumentelor enumerate anterior
li se adaugă în împrejurimile oraşului Urlaţi, la 10 km, ansamblul fostei mănăstiri
Vărbila (comuna Iordăcheanu). Acesta include biserica cu hramul Adormirea Maicii
Domnului (secolul al XVI-lea), turnul
clopotniţă, chiliile şi zidurile de incintă
(figura 5.17.) (se doreşte şi organizarea
unui muzeu).

Figura 5.17. – Fostul ansamblu monahal de la

Vărbila

O altă concentrare de obiective turistice religioase şi culturale este legată de

arealul localităţilor Apostolache-Sângeru (figura 5.18.). În Apostolache, la aproximativ
20 km de Urlaţi se află fostul ansamblu monahal, care include biserica cu hramul
Adormirea Maicii Domnului şi Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril (1645-1652), turnul
clopotniţă, chiliile cu beciuri şi zidurile de incintă. Ca şi ansamblul din Vărbila şi acesta
a beneficiat de un proiect de restaurare (demarat în anul 2010), dar lucrările au avansat
mai greu decât în cazul anterior. La Sângeru (la o distanţă de aproximativ 7 km faţă de
Apostolache) se află ansamblul - Curtea boierilor Buzoianu (1793; monument de interes
naţional), care include Conacul Buzoianu, unde este organizat un mic muzeu cu caracter
etnografic şi de artă religioasă, biserica cu hramul Sf. Apostol Andrei, turnul clopotniţă
şi zidul de incintă. Tot în Sângeru se află Muzeul Pietrei, organizat de poetul Lucian
Avramescu şi dechis oficial pe 14 august 2014. În apropiere, în arealul localităţilor
Dobrota (comuna Gornet Cricov) şi Podgoria (comuna Tătaru; finele secolului XVI-
începutul secolului XVII) aflate la aproximativ 8 şi respectiv 13 km de Apostolache se
găsesc două obiective rupestre religioase din epoca medievală, ambele numite La Chilii,
săpate în calcare. Un obiectiv religios oarecum mai izolat faţă de precedentele şi în
acelaşi timp recent este Mănăstirea Ianculeşti (2005), din arealul localităţii Şoimari (pe
valea Lopatnei) cu biserica din lemn (sfinţită pe 14. 09. 2008) cu hramurile Înălţarea Sf.
Cruci, Sf. M. Mc. Mina.
O altă concentrare de obiective turistice, alături de cele din sectorul inferior şi
mijlociu al Cricovul Sărat şi de pe valea Lopatna, sunt cele din arealul Lapoş- Cislău de

67
la obârşiile Cricovului Sărat şi de pe valea Buzăului. În Cislău8 şi în împrejurimi se
remarcă ruinele fostei mănăstiri Cislău (secolele XVI-XVIII) din punctul Poiana Zidului
(la nord de Buda Crăciuneşti) şi bisericile monumente istorice (împreună cu clopotniţele
lor) Naşterea Maicii Domnului (1749; refaceri între 1829-1839) şi Înălţarea Domnului
(Buda Crăciuneşti; 1793). Alături de ele un alt obiectiv este herghelia Cislău (înfiinţată
în 1884) cu rasele de cai Pur sânge englez şi Gidran. În Lăpoşel (comuna Lapoş)
poate fi vizitată biserica Sf. M. Mc. Gheorghe (1823; monument istoric) şi ruinele
bisericii, din epoca medievală (1590) din punctul Poiana Domnului (Lapoş).
Principala concentrare de obiective turistice este legată de Urlaţi şi de
împrejurimile sale. Relieful deluros molcom, drumurile secundare cu trafic extrem de
redus care străbat viile, vizibilitatea largă spre câmpie sunt elemente de atractivitate în
practicarea cicloturismului. Astfel, existând posibilitatea îmbinării activităţilor turistice
în forme mixte cicloturism – turism cultural – vititurism. Deci o îmbinare între turismul
tematic (Drumul Vinului, turism cultural, vizite la obiective religioase, turism de
eveniment - hramuri, târguri) şi cel activ (cicloturism). Principalele posibilităţi de
cazare, reduse totuşi momentan, sunt legate de Conacul dintre vii (4 stele; 47 de locuri
de cazare şi centru de conferinţe modern cu circa 130 de locuri; în localitatea
componentă Valea Bobului) şi de Casa Colinelor (două stele; 22 de camere; oferă vizite
pentru degustări de vinuri la Crama Basilescu; în localitatea componentă Valea
Bobului)9.

6. ELEMENTE PRIVIND DEZVOLTAREA REGIUNII

6.1. IERARHIZAREA AŞEZĂRILOR

Localităţile din bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat au avut parte de

diferenţieri în ceea ce priveşte dezvoltarea lor, în legătură cu diversitatea condiţiilor şi a
resurselor locale, raporturilor stabilite între aşezări de-a lungul timpului şi succedării
politicilor economice, aşezându-se deci în timp pe trepte ierarhice diferite. Pentru
cunoaşterea acestor realităţi am realizat o analiză de detaliu la nivel de unitate
administrativ teritorială (comună, oraş). Pentru stabilirea cât mai precisă a locului
8
În Strategia de dezvoltare durabilă a judeţului Buzău, 2007-2013 este considerată comună cu potenţial agroturistic;
http://www.cjbuzau.ro/strategie.htm.
9
http://.urlati-ph.ro/userfiles/file/Gazeta_de_Urlati/Gazeta_de_Urlati-mai-2013.pdf

68
ocupat de fiecare dintre cele 19 unităţi administrativ-teritoriale a fost introdus indicele
de dezvoltare10, indice sintetic rezultat din punerea împreună a 12 indicatori elementari,
aleşi pentru a reflecta toate sectoarele majore (demografic, economic, infrastructură
fizică şi socială, nivel de trai, mediu): numărul locuitorilor care revin unui medic; rata
creşterii populaţiei; soldul migratoriu; ponderea populaţiei agricole; mortalitatea
infantilă; ponderea populaţiei de vârstă peste 65 de ani; ponderea analfabeţilor;
procentul locuinţelor alimentate cu apă; ponderea locuinţelor cu baie în interior;
suprafaţa locuibilă; ponderea locuinţelor cu încălzire centrală; ponderea solurilor
erodate. Valorile reale ale indicatorilor amintiţi au fost standardizate şi puse într-o
matrice. Standardizarea s-a realizat prin metoda minim-maxim, după formula: Vs = (Vr -
Vm) / (VM - Vm), în care Vs este valoarea standardizată, Vr reprezintă valoarea reală, Vm
este valoarea minimă existentă în şir, iar VM este valoarea maximă. A urmat agregarea
ca scor Hull a acestor valori standardizate, în scopul de a obţine un indice care să indice
într-un mod sintetic gradul de dezvoltare (Id), prin următoarea formulă: Id = 50+14 (I1 +
I2 + ........+In)/n, în care I1, I2, ........ In, sunt indicatorii elementari, iar n, numărul lor (12).

Tabelul 6.1. Indicele de dezvoltare - valori standardizate11

Localităţi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
Apostolache 0,40 0,28 0,38 0,61 0,54 0,15 0,17 0,47 0,32 0,54 0,11 0,70 49,45 VIII
Ariceştii Zeletin 0,23 0,15 0,27 0,76 0,26 0,07 0,61 0,07 0,06 0,85 0,00 0,37 48,95 XIII
Bălţeşti 0,68 0,50 1,00 0,45 0,48 0,24 0,57 0,54 0,44 0,38 0,27 0,00 50,82 III
Cărbuneşti 0,33 0,21 0,52 0,77 1,00 0,12 0,36 0,24 0,25 0,62 0,13 0,38 48,85 XIV
Chiojdeanca 0,00 0,10 0,44 0,57 0,70 0,08 0,09 0,44 0,30 0,38 0,07 0,97 49,21 XI
Cislău 0,45 0,43 0,92 0,78 0,31 0,54 0,20 0,43 0,37 0,62 0,13 0,03 50,69 IV
Gornet 0,27 0,39 0,70 0,46 0,05 0,23 0,00 0,62 0,49 0,38 0,46 0,88 51,34 II
Gornet Cricov 0,42 0,24 0,49 0,59 0,59 0,20 0,17 0,45 0,34 0,62 0,13 0,49 49,76 VII
Iordăcheanu 0,49 0,63 0,78 0,35 0,70 0,40 0,37 0,48 0,34 0,00 0,21 0,07 50,05 V
Lapoş 0,00 0,25 0,34 0,90 0,60 0,06 0,36 0,04 0,02 0,54 0,02 0,30 48,82 XV
Păcureţi 0,40 0,25 0,62 0,69 0,76 0,17 0,24 0,22 0,13 0,15 0,07 0,90 47,98 XVII
Podenii Noi 0,44 0,49 0,78 0,50 0,97 0,43 0,30 0,29 0,27 0,31 0,20 0,27 49,35 X
Predeal Sărari 0,43 0,21 0,47 0,52 0,00 0,13 0,31 0,27 0,29 0,62 0,19 0,81 49,83 VI
Salcia 0,00 0,23 0,00 0,71 0,49 0,00 1,13 0,00 0,00 0,54 0,02 0,67 47,43 XVIII
Sângeru 1,00 0,54 0,45 0,63 0,76 0,47 0,34 0,05 0,06 0,23 0,02 0,41 47,35 XIX
Surani 0,32 0,26 0,30 0,65 0,65 0,22 0,29 0,66 0,36 0,62 0,23 0,79 49,41 IX
Şoimari 0,58 0,36 0,67 0,67 0,77 0,04 0,16 0,09 0,11 0,54 0,04 0,48 48,96 XII
Tătaru 0,18 0,00 0,44 1,00 0,14 0,04 0,51 0,11 0,12 1,00 0,15 1,00 48,77 XVI
Urlaţi 0,48 1,00 0,67 0,00 0,64 1,00 1,00 1,00 1,00 0,38 1,00 0,51 51,66 I
1-numărul locuitorilor care revin unui medic (-); 2-rata creşterii populaţiei (+); 3-soldul migratoriu (+); 4-ponderea populaţiei
agricole (-); 5-mortalitatea infantilă (-); 6-ponderea populaţiei de vârstă peste 65 de ani (-); 7-ponderea analfabeţilor (-); 8-procentul
locuinţelor alimentate cu apă (+); 9-ponderea locuinţelor cu baie în interior (+); 10-suprafaţa locuibilă (+); 11-ponderea locuinţelor
cu încălzire centrală (+); 12-ponderea solurilor erodate (-); 13-scorul Hull; 14-clasamentul localităţilor.

În determinarea semnelor indicatorilor elementari s-a urmărit raportul teoretic

dintre mărimea măsurată şi dezvoltarea ca proces. De exemplu, ponderea mare a
locuinţelor alimentate cu apă este un indiciu al dezvoltării, pe care am notat-o cu semnul
plus (+), iar pe de altă parte, ponderea mare a analfabeţilor este o frână în calea

10
Aspectele metodologice referitoare la această analiză au fost preluate din lucrarea Aşezările umane din dealurile piemontane
dintre Motru şi Gilort (Braghină, 2000; pg. 105-108).
11
Sursa valorilor standardizate sunt datele calculate în celelalte capitole.

69
dezvoltării, pe care am notat-o cu semnul minus (-). Astfel, stabilind semnele respective
pentru fiecare termen al formulei (acestea au fost trecute în subsolul tabelului în dreptul
fiecărui indicator) s-a determinat indicele de dezvoltare (tabelul 6.1.).
În profil teritorial valoarea maximă (51,66) este atinsă, în mod evident, în oraşul
Urlaţi, iar valoarea minimă (47,35) în comuna Sângeru, unde problemele mai
importante sunt legate de infrastructura fizică şi socială. În regiunea cercetată, în funcţie
de gradul de dezvoltare, au fost separate cinci categorii (figura 6.1.). În prima categorie
este inclus oraşul Urlaţi, alături de comunele Gornet (care se desfăşoară parţial în
Depresiunea Podeni, dar gravitează şi spre valea Teleajenului). Oraşul Urlaţi, este o
aşezare cu funcţii industriale, de servicii şi agricole, de importanţă locală (Geografia
României, II, 1984; http://www.cjph.ro/plan_dezv2014-2020ian2015.pdf).

Figura 6.1. Indicele de dezvoltare. Distribuţia geografică.

Cea de a doua categorie include comunele Iordăcheanu (din culoarul inferior al

văii Cricovului Sărat, în aria de influenţă a oraşului Urlaţi), Bălţeşti (din Depresiunea
Podeni) şi Cislău (legată de valea Buzăului). Cea de a treia categorie cuprinde două
grupări, una în partea central-nordică (comunele Gornet Cricov, Podenii Noi,
Apostolache, Chiojdeanca) şi una în vest-nord-vest (comunele Predeal Sărari, Surani).
Urmează o a patra categorie, cu o grupare în partea central-nord-vestică formată din 3
comune (Şoimari, Cărbuneşti-Ariceştii Zeletin) şi două unităţi în est (Tătaru şi Lapoş).
Ultima categorie, cu cel mai mic indice de dezvoltare e reprezentată de comunele Salcia
şi Sângeru, care formează o mică grupare şi Păcureţi.

70
 6.2. PRINCIPALELE OBIECTIVE URMĂRITE

Obiectivul principal urmărit este acela al unei dezvoltări durabile care să

răspundă necesităţilor actuale, fără a periclita însă posibilităţile generaţiilor următoare
de a răspunde necesităţilor lor12. Deci, o folosire eficace a ansamblului resurselor fizice
şi umane, în scopul obţinerii unei dezvoltări durabile atât economice, dar şi sociale şi de
mediu, pentru ridicarea nivelului de viaţă al comunităţilor locale pe termen lung.
Concepţia de bază trebuie să fie augumentarea punctelor forte ale aşezărilor pentru
valorizarea oportunităţilor de propăşire şi diminuarea efectelor induse de punctele slabe
prin înlăturarea acelor factori care împiedică o evoluţie pozitivă. Astfel, în mod esenţial,
trebuie să se urmărească promovarea măsurilor care să ofere posibilitatea existenţei unei
economii viguroase şi remedierea (optimizarea) situaţiei din satele (la nivel de comună)
sau localităţile componente (cartiere, la nivelul Oraşului Urlaţi) care au întârzieri în
dezvoltare, urmărind desigur comandamentele majore ale protecţiei sociale şi ale
conservării mediului. Prezentarea respectivelor măsuri va fi făcută într-un mod succinct
şi nu se va mai insista pe prezentarea diverselor puncte forte şi slabe sau a elementelor
de oportunitate sau de risc care practic reies din întreaga analiză derulată până aici.
Acest capitol definindu-se în principal ca unul de concluzii, respectivele
măsuri prezentate rezultând din analiza precedentă, unele dintre ele fiind şi în atenţia
comunităţilor şi autorităţilor locale şi a celor judeţene13. Vor fi prezentate însă aspecte
diferenţiate pentru mediul urban şi pentru cel rural, menţionând totuşi că adesea liniile
directoare sunt similare.

6.2.1. Analiza oraşului Urlaţi

Urmărind principiile descrise anterior am identificat pentru oraşul Urlaţi o serie

de obiective şi măsuri care să conducă la dezvoltarea acestei aşezări, singura aşezare
urbană din regiunea studiată, care poate să tindă de la statutul actual de centru urban de
importanţă locală spre unul de centru urban de importanţă (influenţă sau atracţie)
zonală, de mărime mică, ca număr de locuitori - sub 20.000 (Geografia României, II,
1984), cu activităţi industriale, dar şi agricole (având în vedere potenţialul natural, mai

12
Raportul Brundtland (1987); acesta a fost reafirmat la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare (Rio de Janeiro,
1992), unde au fost fixate principiile Agendei 21.
13
http://www.cjph.ro/; http://www.cjbuzau.ro/; http://www.galvaleacricovului.ro/; http://galvaleabuzaului.ro/.

71
ales pentru localităţile componente) şi de servicii (care să presupună şi dezvoltarea
turismului). Dezvoltarea infrastructurii. Reabilitarea drumului judeţean DJ 102K ar fi
binevenită, întrucât acesta leagă oraşul Urlaţi de oraşul Mizil, printr-o serie de localităţi
situate la contactul dealurilor Cepturei şi Istriţei cu Câmpia Română, în arealul cu
podgorii, deci fiind o component importantă, printre altele, şi în practicarea turismului
uval (viticol). De altfel, la nivel judeţean se urmăreşte acest lucru (pe o lungime de
aproximativ 22 km). Apoi trebuie urmărită îmbunătăţirea accesibilităţii dintre oraşul
propriu-zis şi localităţile componente prin acţiuni de reparare, modernizare şi extindere
a diverselor drumuri locale care necesită astfel de lucrări. O altă direcţie este aceea de
reabiltare şi de extindere a a reţelei de distribuire a apei şi a celei de canalizare pentru
toate localităţile componente ale oraşului (în ultimul timp s-au realizat progrese majore
în acest sens). De asemenea este necesară extinderea reţelei de aprovizionare cu gaze;
în prezent, pe lângă zona centrală sunt alimentate şi cartierele Arioneştii Noi, Arioneştii
Vechi, Valea Pietrii, Valea Nucetului, Valea Bobului, Orzoaia de Jos, Orzoaia de Sus şi
există un proiect pentru Jercălăi, dar mai rămân încă 7 localităţi fără această facilitate.
Promovarea şi dezvoltarea resursei umane. Atragerea unor investiţii noi care să asigure
apariţia unor locuri de muncă noi (şi deci reducerea şomajului; în anul 2011, ca procent
al şomerilor, oraşul Urlaţi ocupa al treilea loc alături de comuna Iordăcheanu între toate
localităţile din regiunea cercetată). Realizarea unui Centru expoziţional unde să fie
promovate produsele diferitelor firme locale14. Cu ocazia evenimentului Zilele Toamnei
se realizează acest lucru pentru producătorii agricoli. Ameliorarea mediului şi a
spaţiului rural15. În primul rând trebuie vizate măsuri care să promoveze sisteme
agricole durabile (plăţi pentru agro-mediu16, aplicarea unor metode potrivite cu protecţia
mediului, crearea unor sisteme de colectare a apelor uzate din zootehnie) şi reducerea
degradării solurilor (plantaţii forestiere pe terenurile ne-agricole). Un alt element
important este acela al unei bune gestiuni a deşeurilor. Dezvoltarea şi modernizarea
infrastructurii sanitare şi şcolare. În primul rând trebuie crescut numărul medicilor şi
al personalului sanitar mediu şi trebuie realizate condiţii pentru a asigura servicii de
14
Strategia şi planul de dezvoltare a oraşului Urlaţi, 2007-2013.
15
În Strategia şi planul de dezvoltare a oraşului Urlaţi, se apreciază că trebuie consiederată o prioritate dezvoltarea rurală,
valorizându-se cât mai multe tipuri de potenţial: zootehnia, producţia vegetalelor, piscicultura, apicultura, profesarea unor
meşteşuguri, practicarea turismului rural, agroturismului, turismului cultural. Nu trebuie să surprindă acest lucru având în vedere
caracterul rural al localităţilor componente ale oraşului.
16
Conform datelor din Registrul General Agricol (2010) nici o exploataţie agricolă din nici o localitate din regiunea analizată, deci
nici din oraşul Urlaţi nu a avut suprafaţă agricolă certificată ecologic sau aflată în conversie şi nici efective de animale crescute
ecologic.

72
asistenţă medicală în toate localităţile componente. În privinţa reţelei şcolare,
reabilitarea şi modernizarea unităţilor de învăţământ trebuie să fie o preocupare
permanentă17, în plus având în vedere concentrarea instituţiilor de învăţământ în zona
centrală a oraşului, înlesnirea accesului (optimizarea serviciului de transport şcolar)
copiilor din localităţile componente este necesară. Dezvoltarea turismului. Pentru
realizarea acestui lucru se pot menţiona următoarele soluţii: - o atentă inventariere şi o
analiza continuă a potenţialului turistic;
- reabilitarea tuturor resurselor turistice antropice şi păstrarea moştenirii culturale,
istorice, etnografice (legate mai ales de viticultură şi vinificaţie); - sprijinirea înfiinţării
unor pensiuni agro-turistice (la acest capitol deficienţa este maximă); - integrarea
obiectivelor într-un circuit (există Drumul Vinului, dar există şi alte variante care să
includă obiectivele din localităţile învecinate şi care ar trebui promovate); - promovarea
localităţii; un bun prilej este în cadul manifestării Zilele Toamnei, de la începutul lunii
octombrie, a cărei valenţă culturală ar trebui sporită, devenind astfel o estradă pentru
promovarea unor valori tradiţionale specifice văii Cricovului.

6.2.2. Analiza spaţiului rural

Aşa cum am specificat şi pentru analiza oraşului Urlaţi şi pentru mediul rural
analiza va fi una sintetică, concluzivă, ea bazându-se pe diversitatea elementelor
studiate în capitolele anterioare. Revigorarea comunitatilor rurale. Reprezintă un
proces polivalent care cuprinde mai multe domenii: cultură, tradiţii, aspecte economic-
sociale. Este necesar ca economia rurala să devină treptat una competitivă comercial,
agricultura devenind un domeniu active, de forţă, atrăgător (în special pentru tineri) şi
competiţional, toate acestea într-un context de infrastructură optimă (modernă), care în
unele sate este mai dezvoltată, iar în altele mai puţin18(drumuri, reţele de distribuire a
apei, de canalizare, de distribuire a gazelor), dar dezvoltarea şi reabilitarea acesteia
trebuie să reprezinte o constantă. De asemenea elemente foarte importante, ultimele
menţionate, dar în nici un caz cele de pe urmă, sunt asigurarea la un nivel optim a
asistenţei sanitare şi a accesului la şcolarizare19. Există o serie de idei, la nivel de

17
Reabilitarea unui corp al Şcolii generale „Cănuţă Ionescu” este în agenda autorităţilor; http://www.cjph.ro/plan_dezv2014-
2020ian2015.pdf
18
A se vedea Capitolul 4.6.
19
A se vedea Capitolele 4.7 şi 4.8.

73
primării, menţionate în planul de dezvoltare a judeţului Prahova, 2014-20120
(http://www.cjph.ro/plan_dezv2014-2020ian2015.pdf) care vin în întâmpinarea acestor
comandamente: Ariceştii Zeletin şi Cărbuneşti (reabilitarea căminelor culturale), Gornet
şi Tătaru (realizarea unor baze sportive), Gornet Cricov (program after school), Salcia
(construcţie nouă pentru grădiniţă), Valea Dulce (comuna Podenii Noi; construirea unui
centru medical), Surani şi Tătaru (reabilitarea dispensarelor). Protecţia şi ameliorarea
mediului înconjurator, păstrarea patrimoniului cultural. Printre măsuri se numără: -
identificarea unor măsuri de refacere a terenurilor degradate20 chiar cu mijloace locale şi
cu investiţii minime (gabioane, fascinaje, cleionaje etc.); - repararea diverselor clădiri
care sunt monumente (culturale, istorice) sau nu, dar pot fi martori ai unei imagini
tradiţionale; am identificat în regiune numeroase obiective care au căzut în ruină (figura
6.2.), atenţia acordată de autorităţi fiind minimă (în Chiojdeanca, primăria intenţionează
să înceapă o acţiune de reconstrucţie a bisericilor vechi, iar în Tătaru una de refacere a
schitului rupestru din punctul La Chilii); - iniţierea sau diversificarea şi amplificarea
unor activităţi cultural-artistice de bună calitate care să exprime valorile şi specificul
local şi regional (în comuna Gornet, primăria intenţionează să achiziţioneze o serie de
costume populare). Creşterea diversităţii şi competitivităţii economiei rurale.
Sprijinirea înfiinţări unei reţele de întreprinderi cu caracter privat, de mărime mică şi
mijlocie cu specific agroalimentar, meşteşugăresc sau mic industrial, de servicii,
inclusiv turistice care ar avea un rol economic-social major, un principal efect ar fi cel al
stabilizării localnicilor. Realizarea, recondiţionarea, înnoirea (cu instalaţii optime) a
infrastructurii din agricultură şi silvicultură (irigaţii, îmbunătăţiri funciare, procesare-
depozitare-distribuire a produselor agricole) şi implementarea permanentă a
programelor de consultanţă pentru agricultori. Menţionăm că există preocupări recente
(cel puţin teoretice) la nivel de primării în acest sens
(http://www.cjph.ro/plan_dezv2014-2020ian2015.pdf) în comunele: Ariceştii Zeletin
(reabilitarea Centrului pentru strângerea fructelor şi a legumelor); Chiojdeanca
(îmbunătăţiri funciare; aici 70,57% din soluri intră în grupa ecologică a celor erodate);
Surani (construirea centrului pentru colectarea şi valorificarea nucilor obţinute de pe
plantaţia care se va instala pe locul izlazului comunal); Tătaru (realizarea unei fabrici
unde să fie prelucrate fructele).

20
Pentru o serie de localităţi s-au realizat proiecte de realizare a hărţilor de risc la alunecări (www.siugrc-cjph.ro/harti_risc); a se
vedea subcapitolul 2.3.2.

74
 BIBLIOGRAFIE

ALESSANDRESCU C. (1897), Dicționarul geografic al județului Prahova, Tipografia și Legătoria de

Cărți „Viitorul” Elie Angelescu, Târgoviște.
ALEXANDRESCU V., NANCU D. (1997), Tipuri de evoluţie demografică în Subcarpaţii de la Curbură,
Bul. Geogr., 1.
ALEXANDRU M., DRAGOMIRESCU Ş., ŞEITAN O. (1964), Câteva consideraţii asupra proceselor
actuale de modelare a reliefului din Subcarpaţii dintre văile Slănicului Buzăului şi Cricovul Sărat,
SCGGG-G, XI.
APĂVĂLOAIE M. (1965), Contribuţii la studiul geografic al aşezărilor rurale din Moldova, ASUCI-
GG, XI.
APOSTOL G. (2004), Câmpia Mostiştei, Studiu de geografie rurală, Editura CD Press, Bucureşti.
BĂCĂNARU I. (1971), Forme de adaptare a vetrei satelor la mediul geografic în Subcarpaţii şi
piemonturile dintre Olt şi Dâmboviţa, analizate prin prisma sistematizării lor, SCGGG-G, XVIII, 1.
BĂCĂNARU I., BARANOVSKY N., BUGĂ D. RUSENESCU C. (1975), Les types fonctionnels
d'établissments ruraux dans les Subcarpates comprises entre les rivières Motru et Putna, RRGGG-
Géogr., 19, 2.
BADEA L., NICULESCU GH. (1964), Harta morfostructurală a Subcarpaţilor dintre Slănicul Buzăului
şi Cricovul Sărat, SCGGG-G. XI
BADEA L., NICULESCU GH. (1965), Harta morfostructurală a Subcarpaţilor dintre Slănicul Buzăului
şi Cricovul Sărat, SCGGG-G, XII.
BĂLTEANU D. (1983), Experimentul de teren în geomorfologie. Aplicaţii la Subcarpaţii Buzăului,
Editura Academiei, Bucureşti.
BĂLTEANU D., BADEA L., DINU M., CIOACĂ A. SANDU M., CONSTANTIN M. (1994),
Geomorphological hazards in the Romanian Subcarpathians, I.G.A.R., Bucureşti.
BĂLTEANU D., CIOACĂ A. (1997), Mobilitatea reliefului şi sistematizarea teritoriului în Subcarpaţii
Vrancei, Strategii şi tipuri de acţiune social în dezvoltarea sistemelor de localităţi rurale, Centrul de
Multiplicare al Universităţii Bucureşti.
BANU C.A. (1946), Depresiunea Podenilor, Rev. geogr., II (1945), 13.
BARANOVSKY N., ŞTEFĂNESCU I. (1965), Evoluţia numerică şi teritorială a populaţiei din
Subcarpaţii dintre Slănicul Buzăului şi Dâmboviţa între anii 1835 şi 1964, SCGGG-G, XII.
BOGDAN O., MIHAI E. (1982), Les topoclimats des Carpates et des Subcarpates du Buzău. Prémisses
pour l'essor des activités humaines, RRGGG-Géogr., 26.
BOGDAN O., MIHAI E., TEODOREANU E. (1974), Clima Carpaţilor şi Subcarpaţilor de Curbură
dintre văile Teleajenului şi Slănicul Buzăului, Lucr. Şt. Staţ. Geogr. Pătârlagele, I.G.A.R., Bucureşti.
BOGDAN O., NICULESCU E. (1996), Caracteristici climatice ale regiunii subcarpatice de la Curbură
şi specificul utilizării terenurilor, AUSMS-Geogr.-Geol., V.
BRAGHINĂ C. (2000), Aşezările umane din dealurile piemontane dintre Motru şi Gilort. Populaţie,
economie, organizarea spaţiului, Editura Tehnică, Bucureşti, 207 pp.
BRAGHINĂ C., (2006), Hipotrofia şi hipertrofia aşezărilor umane, Editura Universitară, Bucureşti.
BRAGHINĂ C., OPREA M., OPREA R. (2014), Land Use in the Sub-Carpathian Area of the Cricovul
Sărat Basin. Assessment of the Environmental Impact, Journal of Settlements and Spatial Planning,
Special Issue No. 3, ISSN (Print): 2069-3419, ISSN (Online): 2248-2199, Edited by: the Centre for
Research on Settlements and Urbanism, Published by: Cluj University Press, p. 21-30.
BUGĂ D. (1969), Consideraţii geografice privind vatra şi moşia aşezărilor rurale din Oltenia, Com.
geogr., SSG, IX.
BUGĂ D. (1969), Dezvoltarea aşezărilor omeneşti din Subcarpaţii şi Piemontul Getic dintre Jiu şi Gilort
în raportul cu mediul geografic, în vol. Lucr. Simp. Geogr. Satului, Bucureşti, sept. 1967, Inst. Geol.-
Geogr., Bucureşti.
BUGĂ D., BARANOVSKY N., MUICĂ N. (1992), Subcarpaţii Prahovei, În: Badea L., Bugă D.
(coordonatori) Geografia României, IV, Editura Academiei Române, Bucureşti, pp. 276-292.
BUGĂ DR., IACOB GH., IANOŞ I. (1982), Relaţia om-mediu în Subcarpaţii Olteniei (Olt-Jiu),
Geografia Gorjului, Tg. Jiu.
CALDAS S. J., BANKSTON K. (1997). Effect of School Population Socioeconomic Status on Individual
Academic Achievement. The Journal of Educational Research, 90 (5), 269-277. doi:
10.1080/00220671.1997.10544583.
CÂNDEA MELINDA, BRAN FLORINA (2001), Spaţiul geographic românesc. Organizare-amenajare-
dezvoltare, Editura Enciclopedică, Bucureşti.

75
CHENDEŞ V. (2011), Resursele de apă din Subcarpaţii de la Curbură. Evaluări geospaţiale, Editura
Academiei Române, Bucureşti.
CONSTANTIN M. (2003), Dinamica actuală a versanţilor din Subcarpaţii Buzăului, dintre Buzău şi
Slănicul Buzăului, Teza de doctorat, I.G.A.R., Bucureşti.
CUCU V. (2000), Geografia aşezărilor rurale, Editura Domino, Târgovişte.
CUCU V., (2001), Geografia oraşului, Editura Fundaţiei Cultura Dimitrie Bolintineanu, Bucureşti.
CUCU V., BĂCĂNARU I. (1972), Geografia satului romanesc. Caractere geografice contemporane,vol.
Sociologia Militans, V, Sociologie geografică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
CUCU V., CÂNDEA M., NANCU D. (1987), Aşezările rurale în Subcarpaţii româneşti, AUB-Geogr.,
XXXVI.
CUCU V., CÂNDEA M., NANCU D. (1987), Fenomenul urban în Subcarpaţii româneşti, Terra, 4.
DUMITRAŞCU M. (2006), Modificări ale peisajului în Câmpia Olteniei, Editura Academiei Române,
Bucureşti.
ERDELI G., CÂNDEA M., BRAGHINĂ C., COSTACHIE S., ZAMFIR D. (1999), Dicţionar de
Geografie umană, Editura Corint, Bucureşti.
ERDELI G., CUCU V. (2007), România. Populaţie, Aşezări umane, Economie, Editura Transversal,
Bucureşti.
ERDELI G., DUMITRACHE L. (2001), Geografia populaţiei, Editura Corint, Bucureşti.
FLOREA N. (2003), Degradarea, protecţia şi ameliorarea solurilor şi terenurilor, Tiraj sponsorizat de
S.N.R.S.S., Bucureşti.
FLOREA N., MUNTEANU I. (2012), coordonatori, Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor – SRTS,
MADR, ICPA, Editura SITECH, Craiova.
FU T.M. (2005). Unequal Primary Education Opportunities in Rural and Urban China. China
Perspectives, 60, 1-8.
GHINEA D. (1996), Enciclopedia Geografică a României, volumul I (A-G), 642 p., Editura
Enciclopedică, Bucureşti.
GHINEA D. (1997), Enciclopedia Geografică a României, volumul al II - lea (H-P), 379 p., Editura
Enciclopedică, Bucureşti.
GHINEA D. (1998), Enciclopedia geografică a României, vol. I, II, III, Editura Enciclopedică, Bucureşti.
GHINEA D. (1998), Enciclopedia Geografică a României, volumul III (R-Z), 443 p., Editura
Enciclopedică, Bucureşti.
IANAŞ A. (2013), Landscape quality assessment in Almăj land rural system from the Mountainous Banat
(Romania), during the 1990-2010 period, Forum geografic, vol. XII, Issue 1, Editura Universitaria
Craiova, pp. 43-51.
IANOŞ I, HELLER W. (2006), Spaţiu, economie, şi sisteme de aşezări, Editura Tehnică, Bucureşti.
IANOŞ I., GURAN L. (1995), Comportamentul demografic recent al oraşelor României, S.C.G., t.XLII,
Bucureşti, p. 3-12.
IANOŞ I., HELLER W. (2006), Spaţiu, Economie şi Sisteme de aşezări, Editura Tehnică, Bucureşti.
IANOŞ I., TĂLÂNGĂ C, (1994), Oraşul şi sistemul urban românesc în condiţiile economiei de piaţă,
I.G.A.R., Bucureşti.
IAŢU C. (2002), Depresiunea Rădăuţilor – studiu de geografie umană, Editura Corson, Iaşi.
IELENICZ M. (1998), Sisteme de modelare a versanţilor în Subcarpaţii de Curbură şi impactul
manifestării lor asupra peisajului, Com. geogr., II, Bucureşti.
IELENICZ M., PĂTRU I., CLIUS M. (2005), Subcarpaţii României, Editura Universitară, Bucureşti.
IOAN C.A. (2004), Analiza învăţământului românesc relativ la datele recensământului din 18 martie
2002. Euroeconomica, 1(10), 42-43.
IONESCU A., SĂHLEANU V., BÂNDIU C. (1989), Protecţia mediului înconjurător şi educaţia
ecologică, Editura Ceres, Bucureşti, 216 pp, 1989.
IORGULESCU B. (1892), Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzău, Stab.
grafic I. V. Socecu, Strada Berzei 59, București).
LAHOVARI G.I., BRĂTIANU C.I., TOCILESCU G.C. (1898-1902), Marele Dicţionar Geografic al
României. Alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, I-V, Stab. grafic J.V. SOCECO,
Bucureşti.
LAHOVARI G.I., BRĂTIANU C.I., TOCILESCU G.C. (redactori), “Marele Dicţionar Geografic al
României” Alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, volumul I, 1898, 768 p., Stab. grafic
J.V. SOCECO, Str. Berzei, 59, Bucureşti.
LAHOVARI G.I., BRĂTIANU C.I., TOCILESCU G.C. (redactori), “Marele Dicţionar Geografic al
României” Alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, volumul II, 1899, 800 p., Stab. grafic
J.V. SOCECO, Str. Berzei, 59, Bucureşti.

76
LAHOVARI G.I., BRĂTIANU C.I., TOCILESCU G.C. (redactori), “Marele Dicţionar Geografic al
României” Alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, volumul III, 1900, 767 p., Stab. grafic
J.V. SOCECO, Str. Berzei, 59, Bucureşti.
LAHOVARI G.I., BRĂTIANU C.I., TOCILESCU G.C. (redactori), “Marele Dicţionar Geografic al
României” Alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, volumul IV, 1901, 792 p., Stab.
grafic J.V. SOCECO, Str. Berzei, 59, Bucureşti.
LAHOVARI G.I., BRĂTIANU C.I., TOCILESCU G.C. (redactori), “Marele Dicţionar Geografic al
României” Alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, volumul V, 1902, 809 p., Stab. grafic
J.V. SOCECO, Str. Berzei, 59, Bucureşti.
MANEA G. (2003), Naturalitate şi antropizare în Parcul Natural Porţile de Fier, Editura Universităţii
din Bucureşti.
MARUSZCZAK H. (1988), The transformation of natural environment during historical time, in Starkel
L. (editor), Transformation of geographical environment of Poland, Ossolineum Publisher, Warszawa, pp.
99-135.
MATEŞ Şt. (1971), Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-XX. Cercetări de demografie
istorică. Editura ştiinţifică. Bucureşti, 1971.
MUICĂ CRISTINA, ZĂVOIANU I., MUICĂ N. (1993), Landscape changes in the Buzău
Subcarpathians, Geographical International Seminars, 1, Geography and conservation, Proceedings of the
Second Romanian-British Seminars, I.G.A.R., Bucureşti.
MUICĂ N. (1987), Subcarpaţii dintre Teleajăn şi Slănicul Buzăului. Studiu geomorfologic, Teza de
doctorat, I.G.A.R., Bucureşti.
NANCU D. (1998), Geografia aşezărilor umane din Subcarpaţii Curburii, Teza de doctorat,
Universitatea din Bucureşti.
NANCU D. (2001), Tipuri de peisaje rurale în Subcarpaţii de la Curbură, Com. de Geogr., V, Editura
Universităţii, Bucureşti.
NANCU DANIELA, ALEXANDRU VALERIA (1993), Formarea reţelei de aşezări rurale din
Subcarpaţii de la Curbură-aspecte istorice şi toponimice, SCG-Geogr., XV.
NEAGU G. (2006), Polarization of access to education services. The role of the education system.
Quality of Life, XVII (1-2), 51-63.
NECŞULIU R. (2007), Gestiunea socială a parcurilor naturale din Romania. Studiu de caz Parcul
Natural Portile de Fier, rezumatul tezei de doctorat, Universitatea din Bucureşti.
NICULESCU GH. (1974), Subcarpaţii dintre Prahova şi Buzău. Caracterizare geomorfologică,
SCGGG-G, XXI, 1.
NICULESCU GH., VELCEA I. (1973), Judeţul Prahova, Editura Academiei, Bucureşti.
OPREA M. (2013), Posibilităţi ale dezvoltării turistice în arealul oraşului Urlaţi (Judeţul Prahova),
Terra, Editura CD Press, ISSN 0373-9570, p. 168-170.
OPREA R., OPREA M. (2013), The human settlements in the Sub-Carpathian area of the Cricovul Sărat
watershed (Curvature Sub-Carpathians, România). Some aspects regarding the distribution of
agricultural lands and the evolution of their utilization after 1990. SGEM 2013 Conference Proceedings,
II, Albena, 301-308. doi: 10.5593/SGEM2013/BES.V2/S21.040.
PAIU M. (2015), Analiza politicilor educaţionale din învăţământul general. Studiu de politici publice,
Institutul de Politici Publice, Tipografia Reclama, Chişinău, 50 pp.
PĂTROESCU M. (1996), Subcarpaţii dintre Râmnicu Sărat şi Buzău. Potenţial ecologic şi exploatare
biologică, Editura Corro, Bucureşti.
PĂTROESCU M. et al. (2000), Ierarhizarea peisajelor rurale din Câmpia Română funcţie de
vulnerabilitatea la degradare şi suportabilitate a presiunii umane [Hierarchy of the Romanian rural
landscapes depending on the vulnerability to degradation and supportability of human pressure],
Geographica Timisensis, vol. VIII-IX, 1999-2000, pp. 235-245.
PĂTRU-STUPARIU I. (2011), Peisaj şi gestiunea durabilă a teritoriului. Aplicaţii la Culoarul
transcarpatic Bran-Rucăr-Dragoslavele, Editura Universităţii din Bucureşti.
PAVEL S. (2005), Capitalul uman în dezvoltarea Regiunii V – Vest. Lucrările Seminarului Geografic
„Dimitrie Cantemir”, 25, 291-296.
PETRESCU-BURLOIU I. (1977), Subcarpatii Buzaului - Relatii geografice. Om-natură, Editura Litera,
Bucureşti.
PETRESCU-SAVA G.M. (fost Zagoritz Gh.) (1937), Târguri şi oraşe între Buzău, Târgovişte şi
Bucureşti, în desvoltare istorico-geografică, economică şi comercială, Ediţia a III – a completată, 110 p.,
Institutul de Arte Grafice ”Lupta”, Bucureşti.
PIETRZAK M. (1988), Development of settlement and farming from the Neolithic period to date in the
marginal zone of the Carpathian Foothills between the Raba and Uszwica rivers, Prace Geograficzne, no.
103, pp. 15-43.

77
POPESCU C. (1967), Aspecte ale geografiei populaţiei în zona subcarpatică cuprinsă între Teleajen şi
Buzău, AUB-Geogr., XVI,1.
POPESCU C. (1968), Morfologia aşezărilor rurale din Subcarpaţii Buzău-Teleajen, AUB-Geogr., XVII.
POPESCU C. (1969), Modul de grupare a aşezărilor omeneşti din zona subcarpatică dintre văile
Buzăului şi Telejeneului, Com. geogr., VIII.
POPESCU C. (1972), Geografia populaţiei şi a aşezărilor din zona subcarpatică dintre văile Buzăului şi
Teleajănului, Teza de doctorat, Universitatea din Craiova.
POPESCU C. (1978), Modificări antropice în peisajul natural al zonei subcarpatice din judeţele Prahova
şi Buzău, St. geogr., TUB.
POPESCU C. (1979), Studiu geografic al populaţiei şi aşezărilor din zona subcarpatică şi montană
dintre Buzău şi Teleajen, CMU, Bucureşti.
POPESCU C. (1981), Aprecieri geografice asupra factorilor de mediu, a populaţiei şi aşezărilor din zona
subcarpatică şi montană dintre Buzău şi Teleajen, AUB-Geogr., XXX.
POPP N. (1975), Echilibre şi dezechilibre în peisajul geografic al Subcarpaţilor româneşti, Lucr. şt. Inst.
ped. Oradea, Seria A, Oradea.
POSEA GR., IELENICZ M., POPESCU DIDA, POPESCU C. (1971), Judeţul Buzău, Editura Academiei,
Bucureşti.
POSEA, GR., BADEA, L. (1980), Harta geomorfologică a R.S.R, sc. 1:400.000, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
POSEA, GR., BADEA, L. (1984), R.S.România. Unităţile de relief (regionarea geomorfologică, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
RADU C., IONAŞCU C. (2008), A demographic analysis model of Romanian school population. Annals
of the University of Craiova – Economic Science Series, IV, 1711-1720.
STANEF M. R. (2013), Urban and rural educational system disparities in Romania. Theoretical and
Applied Economics, XX (1), 83-93.
STOICESCU N. (1970), Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România, I - Ţara
Românească, vol. I-II, Editată de Mitropolia Olteniei.
SURD V. (2003), Geografia aşezărilor, Editura Presa Universitară Clujeană.
TREBICI V. (1979), Demografia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
TUDORAN P. (1983), Ţara Zarandului. Studiu geoecologic, Editura Academiei, Bucureşti.
TUDOSE C. (2005), Modelarea actuală în bazinul Cricovului Sărat. Cartografiere cu elemente de
aerofotointerpretare,Teza de doctorat, Universitatea din Bucureşti.
TUFESCU V. (1968), Subcarpaţii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
ŢURLOIU F.R. (2008), Starea actuală a mediului în Subcarpaţii Buzăului dintre văile Teleajenului şi
Slănicul Buzăului, Teza de doctorat, Universitatea din Oradea.
VELCEA VALERIA, SAVU AL. (1982), Geografia Carpaţilor şi Subcarpaţilor Româneşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
VLĂSCEANU GH., IANOŞ I. (1998), Oraşele din România, Casa editorială Odeon, Bucureşti.
ZAREA R., IONUŞ O. (2012), Land use changes in the Bâsca Chiojdului river basin and the assesment
of their environmental impact, Forum geografic, vol. XI, Issue 1, Editura Universitaria Craiova, pp. 36-
44.
ZĂVOIANU I. (coordonator) (1989), Potenţialul mediului din Subcarpaţii judeţului Buzău, I.G.A.R.,
Bucureşti.
*** (1972-1979), Atlasul Republicii Socialiste România, Editura Academiei, Bucureşti.
*** (1982), Enciclopedia geografică a României, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
*** (1987), Metodologia elaborării studiilor pedologice, vol. I – III, I.C.P.A., Bucureşti.
*** (1992), Geografia României, IV, Regiunile pericarpatice, Editura Academiei, Bucureşti.
*** (2005), România. Spaţiu, Societate, Mediu, Editura Academiei Române, Bucureşti.
*** (2008), Clima României, Editura Academiei Române, Bucureşti.
*** (2010), Atlasul agricol al României, Editura Academiei Române, Bucureşti.
*** (2015), Planul de dezvoltare durabilă a judeţului Prahova în perioada 2014-2020, Consiliul Judeţean
Prahova.
***Direcţia judeţeană de statistică Buzău.
***Direcţia judeţeană de statistică Prahova.
***Education at a Glance (2011), OECD Indicators; www.oecd.org/edu/skills-beyond-
school/48631144.pdf.
***EEA-Corine Land Cover (2006), http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/clc-2006.
***http://scoalaurlatiph.scoli.edu.ro.
*** TEMPO – Online serii de timp – INSSE – Baze de date statistice, https://statistici.insse.ro.
***http://www.brasov.insse.ro/Proiectarea populaţiei judeţului Braşov până în anul 2025.

78
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. „Elaborarea hărţilor de risc natural şi a planurilor de risc detaliate
pentru alunecari de teren, pentru un număr de 12 teritorii administrative ale judeţului Prahova, respectiv
comunele Ariceştii Zeletin, Cărbuneşti, Chiojdeanca, Drajna, Izvoarele, Poseşti, Salcia, Sângeru, Surani,
Şoimari, Teişani şi Vâlcăneşti”.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. „Elaborarea hărţilor de risc natural şi a planurilor de risc detaliate
pentru alunecari de teren, pentru un număr de 12 teritorii administrative ale judeţului Prahova,
respectiv oraşul Vălenii de Munte şi comunele Adunaţi, Bătrâni, Călugăreni, Gura Vitioarei, Jugureni,
Lapoş, Poiana Câmpina, Predeal Sărari, Proviţa de Jos, Proviţa de Sus şi Talea”.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei Ariceştii
Zeletin, Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu, S.C
Transproiect 2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei
Cărbuneşti, Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu, S.C
Transproiect 2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei
Chiojdeanca, Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu,
S.C Transproiect 2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei Salcia,
Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu, S.C Transproiect
2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei
Sângeru, Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu, S.C
Transproiect 2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei Surani,
Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu, S.C Transproiect
2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei Şoimari,
Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu, S.C Transproiect
2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Raport geotehnic comuna Lapoş, 2014, Beneficiar Consiliul Judeţean
Prahova, Contract 16875/2011, Faza de proiectare: studii de teren, S.C. Transproiect 2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Raport geotehnic comuna Predeal Sărari, 2014, Beneficiar Consiliul
Judeţean Prahova, Contract 16875/2011, Faza de proiectare: studii de teren, S.C. Transproiect 2001 S.A.
***www.uppmr.ro/documente/Indicii.ecometrici, Mărunţelu N. et al. (2012), Indicii ecometrici,
instrumente moderne folosite pentru monitorizarea evoluției ecosistemelor, conservarea biodiversității şi
optimizarea conceptului de casă ecologică, PN II IN-CI-2012-1-0043 SOLMARC.

79