Ierarhizarea văilor în sistemul Horton-Strahler al bazinului hidrografic

Bădeni

Fig. 1- Harta ierarhizării văilor în sistemul Horton-Strahler al bazinului hidrografic Bădeni

Valea Bădenilor are obărşiile la altitudini de peste 2.000 m, sub culmea Leaota - Răiosu -
Cioara - Muntele Roşu, printr-o serie importantă de afluenţi precum Valea Hotarului, Valea
Râiosului, Valea Gruiului, Valea Ţăbrei, Valea Vâjei, Valea Rea, Valea Babei, Valea Tîncovei,
Valea Făgeţelului, Valea lui Dăniş, Valea lui Brustura.
Are o lungime de 15 km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 57 km2, se varsă în
dreptul localităţii Bădeni în Dămboviţa.
Densitatea bazinului hidrografic se face în funcţie de altitudinea reliefului astfel în zona
obărşiei este de la 4,1 – 6 km/km2, la 3 – 4 km/km2, la altitudini medii ale bazinului, şi 1 – 1,5
km/km2 , în extremitatea bazinului de colectare
Valea Bădenilor preia apa de suprafaţă şi curge radiar faţâ de culmea principală de unde
îşi are obărşiile, are un regim de scurgere torenţial, iar în profil longitudinal aceast curs de apă,
are caracter de vale tănără, ce prezintă în talveg rupturi de pantă dar şi un profil format din areale

1
concave, convexe şi rectilinii. Această vale, în mare parte este una slab meandrată, avănd doar
meandre de vale.
Din analiza hărţii (Fig.1), se poate observa ca după ordinul de mărime, segmentele de
vale se pot încadra în sistemul Horton - Strahler, iar în cea mai mare parte a arealului de studiu se
întălnesc văi de ordinul 1 şi 2, dar se formează şi cursuri de apă de ordin 3 precum Valea Vijei
sau Valea Tăncovei sau de ordin 4 cum este Valea Bădenilor.
În regimul scurgerii Văii Bădenilor se poate observa faptul că există un maxim ce se
înregistrează în lunile de primăvară (aprilie - iunie) datorat unei perioade în care au loc topiri
masive ale zăpezilor de la altitudini mari, cumulat cu un maxim pluviometric datorat ploilor
bogate din lunile de primăvară - vară.
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual

0,53 0,52 0,767 1,3 1,65 1,38 1,13 1,07 0,659 0,673 0,58 0,670 0, 794
5 6 0 5
3
Tabel 1 -Debitul (m /s) medii lunare şi anuale ale Văii Bădeni, Sursă: G. Murătoreanu, 2009.

Valea Bădenilor
1.8
1.6
1.4
1.2
1
Q (m/s

0.8
0.6
0.4
0.2
0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Grafic 1- Regimul anual al scurgerii pentru Valea Bădenilor.

2
 Harta vulnerabilităţii la alunecari de teren

Pentru realizarea acestei hărţii avem nevoie de mai multe seturi de date pe care sa le
inmulţim şi prin care să creăm pentru zona de studiu aferentă o hartă a susceptibilităţii la
alunecările de teren. Astfel trebuie sa introducem în programul ArcGis, Harta utilizării
terenurilor, Harta geologică şi respectiv Harta geodeclivităţii.
Prima etapă este să transformăm în raster CLC (Corine land cover 2018), astfel trebuie sa
întrăm în meniul ArcToolbox=> Conversion Tools=> To Raster=> Feature to Raster, iar la
Input Feautures adăugăm clc_mic1, iar la Field adăugam LABEL3_Ro, în care sunt trecute
denumirile care acoperă terenurile din Romănia.
A doua etapă care trebuie făcută ca utilizarea terenului să ne poată ajuta la efectuarea
hărţii finale, este acela de a o reclasifica după cum urmează ArcToolbox=> Spatial Analyst
Tools=> Reclass=> Reclassfy, iar la Input raster se adaugă clc_mic1, respectiv Reclass field:
LABEL3_RO.

Fig.19 Tabelul de atribute al utilizării terenului

După cum se poate observa si în tabela de atribute, am dat noi valori care să ne ajute la
realizarea hărţii de susceptibilitate la alunecări de teren, astfel cu valoarea 1 se regăsesc areale cu
potenţial la alunecări precum sunt păşunile secundare, în schimb valoarea 9 se atribuie arealelor
cu stabilitate la alunecări precum pădurile de foioase.
După ce am terminat reclasificarea utilizării terenului, trebuie să reclasificăm si Harta
pantelor de asemenea, astfel intrăm în ArcToolbox=> Spaţial Analyst Tool=s Reclass=>
Reclassify: Input Raster adăugăm pante_mic1, respectiv Reclass field:Value, Classify Break
values 15, 30.
Old Value: 0-15=> 1
Old Value: 15-30=> 5
Old Value: 30-36=> 10
Fig.20- Tabelul de atribute al pantelor

După ce am realizat şi această etapă, ne mai ramăne doar să transformăm informaţia de

tip vector ce ţine de geologie în informaţie de tip raster. Astfel, intram în meniul ArcToolbox=>

3
Conversion Tools=> To Raster=> Features to raster: la Input Feature se selectează geol_mic1,
iar la Reclass field se alege Cod. După cum se poate observa si în tabela de atribute a hărţii
geologice, am dat noi valori în funcţie de raportul pe care tipurile de roci influenţează sau nu
susceptibilitatea la alunecările de teren din zona de lucru.

Fig.21- Tabela de atribute al geologie după reclasificare

Astfel am atribuit valoarea 1 pentru tipurile de roci care prezintă o susceptibilitate mare la
alunecări de teren, deci pentru vărstele Helveţian şi Halocenul superior, deoarece au în
componenţă depozite argiloase, nisipoase, marnoase care sunt favorabile pentru dezvoltarea sau
declanşarea unei alunecări de teren.
Valoarea 3, s-a atribuit vărstelor geologice precum Burdigalian şi Rupelian-Aquitanian,
care au în componenţă depozite de roci precum conglomerate, dar şi argile, marne-argiloase,
nisipuri.
După ce s-au finalizat aceste etape, nu mai rămăne decăt să inmulţim aceste rastere pe
care le-am reclasificat anterior, lucru ce trebuie făcut pentru a se finaliza harta finală şi să se
urmărească scopul ei principal şi anume să putem observa care sunt arealele vulnerabile la
alunecari de teren din zona de studiu care ne-a fost atribuită.
Pentru acest lucru trebuie să intrăm în ArcToolbox=> Spatial Analyst Tools=> Map
Algebra=> Raster Calculator, se deschide o fereastră în care se vor inmulţii rasterele obţinute
după reclasificare şi anume: reclasutilizare, reclassgeologie, reclasspante, o să alegem unde o să
salveze noul grid rezultat.

4
 Fig.22- Calculatorul de rastere în care am înmulţit gridurile

După obţinerea rezultatului trebuie să grupăm valorile obţinute deoarece ne-a rezultat o
serie de 13 valori care practic nu reprezintă ceea ce vrem de la hartă, astfel din propietăţile
Layer-ului=> Symbology=> Unique Values, iar prin tinerea apăsată a tastei CTRL, click
dreapta Group Values.

Fig.23- Gruparea elementelor in 3 clase şi alegerea rampei de culori

5
 Trebuie să folosim o rampă de culori de la verde care reprezintă suprafeţele de teren cu
susceptibilitate mică la alunecări de teren, iar roşu, reprezintă suprafeţele de teren cu
susceptibilitate mare la alunecări de teren.
Pentru un efect căt mai natural se adaugă Hillshade-ul pentru a crea efectul de umbrire
care lasă impresia unui fals 3D.
De asemenea, pentru ca harta să prindă contur şi să capete aspectul final, am introdus şi
alte seturi de date vectoriale precum reţeaua hidrografică, cote altimetrice dar şi localităţile care
se regăsesc în arealul studiat.
Am trecut în modul de printare în care am inserat mai multe caracteristici definitorii hărţii
şi anume titlul, legendă, scară, nord geografic.
Am realizat şi o ciclogramă în care este reprezentat ponderea alunecărilor de teren din
zona de studiu, pentru asta a trebuit să reclasificăm rezultatul obţinut în urma inmulţirii
rasterelor, deoarece avem nevoie de doar 3 valori care să ne reprezinte ponderea respectivelor
alunecări. Astfel cele 13 vechi valori, le-am atribuit 3 noi valori, respectiv 1, 5, şi 10.

Fig.24- Reclasificarea alunecărilor de teren

Această hartă a vulnerabilităţii arealului de studiu la alunecările de teren urmăreşte să se

indeplinească în acelaşi timp condiţiile prielnice pentru producerea acestui proces geomorfologic
foarte important. Astfel, din punct de vedere geologic, depozitele de roci care sunt prielnice
alunecărilor de teren şunt cele argiloase, nisipoase sau marnoase. Din punct de vedere al
geodeclivităţii, pantele predispuse sunt cele care prezintă o inclinare situată între 15° şi 30°, iar
din punct de vedere al utilizării terenurilor, cele mai predispuse sunt cele acoperite de păşuni,
pajişti.

6
 După cum se poate observa şi în harta finală există o pondere foarte mică (5,6%) a
terenurilor cu susceptibilitate mare la producerea de aluncări de teren, aceste areale se găsesc în
partea nord-estică. Ponderea cea mai insemnată o au terenurile cu vulnerabilitate mică la
alunecări de teren, ce înseamnă că asezările de teren din arealul de studiu sunt situate pe terenuri
relativ stabile şi alcătuite din depozite de roci bine consolidate.
Chiar daca am obţinut nişte rezultate validate, dacă nu există precipitaţii atmosferice
bogate sau un factor declanşator precum sunt miscările tectonice, această hartă nu ilustrază foarte
exact riscul pe care îl au alunecările de teren.

Fig.25- Capturi ale arealelor cu vulnerabilitate mare la alunecări de teren din Google Earth

7
8