Referat Tehnologii GIS Rusu Ionut

UNIVERSITATEA TEHNICĂ ,,GHEORGHE ASACHI,, DIN IAŞI
FACULTATEA DE HIDROTEHNICĂ, GEODEZIE ŞI INGINERIA

MEDIULUI
DOMENIUL: IMFM
Referat
Aplicații GIS în evaluarea riscurilor
la alunecările de teren
Îndrumător : Student:
Profesor dr. ing. Gabriela BIALI Ionuț RUSU
Ionuț RUSU 1
Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie și Ingineria Mediului
Anul I Master I.M.F.M, Grupa 7503
Aplicații GIS în evaluarea riscurilor la alunecările de teren
Introducere :
Alunecările de teren sunt procese naturale prin care un strat de teren alunecă sau se
mișcă în jos pe o pantă sau o înclinare. Acestea pot fi cauzate de o serie de factori, inclusiv
precipitații abundente, topirea zăpezii, cutremure, activități umane (cum ar fi construcția de
drumuri sau clădiri), sau degradarea solului cauzată de eroziune.Alunecările de teren pot varia
de la alunecările mici și lente, la cele rapide și catastrofale, care pot avea efecte devastatoare
asupra mediului înconjurător și asupra populației. Ele pot afecta solul, apa și aerul, ducând la
probleme precum distrugerea proprietăților și infrastructurii, inundații, poluarea apei și
pierderea habitatului natural.
În ultimele decenii, frecvența și amploarea alunecărilor de teren au crescut în multe
părți ale lumii, în parte din cauza schimbărilor climatice și a activităților umane care afectează
mediul. Prin urmare, evaluarea și gestionarea riscului de alunecare a terenului au devenit
priorități majore pentru autoritățile guvernamentale și pentru organizațiile internaționale,
precum Organizația Națiunilor Unite.
În acest context, tehnologiile moderne, cum ar fi Sistemele de Informații Geografice
(GIS) și Sistemele de Management al Resurselor Naturale (SMRN), pot fi utilizate pentru a
colecta, analiza și vizualiza datele spațiale și pentru a dezvolta modele de risc la alunecări de
teren. Aceste instrumente pot ajuta la identificarea zonelor cu cel mai mare risc de alunecare
a terenului și la dezvoltarea de strategii de gestionare a riscului, contribuind la protejarea
populației și a mediului înconjurător.
Alunecările de teren sunt un fenomen natural ce se produce atunci când solul sau roca
se mișcă pe o pantă sau o înclinare sub influența forțelor gravitaționale. Acestea pot varia de
la mișcări mici și lente ale solului la alunecări catastrofale, rapide și violente, care pot duce la
distrugerea întregului peisaj.
Cauzele alunecărilor de teren sunt diverse și pot fi legate de o serie de factori. Printre
aceștia se numără precipitațiile abundente, topirea zăpezii, cutremurele, activitățile umane
precum construcția de drumuri sau clădiri, tăierea pădurilor, extracția de minerale, precum și
degradarea solului cauzată de eroziune.Efectele alunecărilor de teren pot fi devastatoare
pentru mediul înconjurător și pentru populație. Acestea pot duce la distrugerea proprietăților
și infrastructurii, inclusiv clădiri, drumuri și poduri, precum și la inundații și poluarea apei și a
solului. Alunecările de teren pot avea, de asemenea, impact asupra habitatelor naturale și pot
duce la pierderea biodiversității.
De-a lungul timpului, tehnologiile moderne, precum Sistemele de Informații Geografice
(GIS) și Sistemele de Management al Resurselor Naturale (SMRN) au devenit instrumente
valoroase în evaluarea și gestionarea riscului de alunecare a terenului.
GIS-ul poate fi utilizat pentru a colecta, analiza și vizualiza datele spațiale care sunt
relevante pentru identificarea zonelor cu risc ridicat de alunecare a terenului. Aceste date pot
fi utilizate pentru a dezvolta hărți de risc la alunecări de teren și pentru a identifica zonele care
ar putea fi afectate de alunecări de teren.
SMRN-ul poate fi folosit pentru a colecta informații despre utilizarea terenurilor,
calitatea solului, precipitații și alte factori care pot contribui la riscul de alunecare a terenului.
Aceste informații pot fi apoi analizate pentru a dezvolta modele de risc la alunecări de teren,
care pot fi utilizate pentru a identifica zonele cu cel mai mare risc și pentru a dezvolta strategii
de gestionare a riscului.
În concluzie, utilizarea tehnologiilor GIS și SMRN poate contribui semnificativ la
evaluarea și gestionarea riscului de alunecare a terenului, permitând colectarea și analizarea
Ionuț RUSU 2
datelor spațiale și dezvoltarea de modele de risc și hărți de risc. Acestea pot ajuta la
identificarea zonelor cu cel mai mare risc și la dezvoltarea de strategii de gestionare a riscului,
contribuind la protejarea populației și a mediului înconjurător.
În România, au avut loc numeroase alunecări de teren dezastruoase de-a lungul
timpului. Iată câteva exemple:
1) Alunecarea de teren de la Vama Veche (1996) - Aceasta a fost una dintre cele mai mari
alunecări de teren din România, care a avut loc în vara anului 1996. Un sector de pământ
de 300 de metri lungime și 40 de metri lățime a alunecat în mare, afectând plajele și străzile
din Vama Veche. În urma acestui eveniment, s-a creat un crater cu o adâncime de peste
30 de metri și un diametru de aproximativ 80 de metri.
2) Alunecarea de teren de la Cozia (2009) - În februarie 2009, o alunecare de teren s-a
produs pe DN7, între localitățile Brezoi și Râmnicu Vâlcea, la intrarea în Cheile Cozia.
Acesta a blocat circulația pe drumul național și a afectat aproximativ 200 de metri de
carosabil. Alunecarea de teren a fost provocată de precipitațiile abundente din zonă.
3) Alunecarea de teren de la Păuliș (2014) - În iunie 2014, o alunecare de teren a avut loc în
apropierea localității Păuliș din județul Arad. Alunecarea a afectat aproximativ 50 de case
și a dus la evacuarea a peste 200 de persoane. Cauza acestei alunecări de teren a fost
deteriorarea pământului din cauza ploilor abundente și a activităților umane, precum
tăierea pădurilor.
4) Alunecarea de teren de la Bistrița (2018) - În februarie 2018, o alunecare de teren a afectat
DN17C, la intrarea în localitatea Bistrița din județul Suceava. Alunecarea a blocat circulația
pe drumul național și a afectat aproximativ 50 de metri de carosabil. Cauza acestui
eveniment a fost topirea zăpezii și precipitațiile abundente din zonă.
Acestea sunt doar câteva exemple de alunecări de teren dezastruoase care au avut
loc în România în ultimii ani. Acest gen de evenimente pot avea consecințe dramatice și, prin
urmare, este important să se ia în considerare măsuri de prevenire și gestionare a riscului de
alunecare a terenului.
Tehnologiile GIS (Sistemele Informaționale Geografice) sunt extrem de importante în
combaterea alunecărilor de teren, deoarece acestea permit o evaluare mai precisă și mai
rapidă a riscului de alunecare a terenului în zonele afectate. Mai jos sunt prezentate câteva
motive pentru care tehnologiile GIS sunt esențiale în combaterea alunecărilor de teren:
1) Identificarea zonelor de risc - Tehnologiile GIS permit identificarea zonelor vulnerabile
la alunecări de teren. Acestea pot fi utilizate pentru a identifica zonele cu teren instabil,
cu soluri predispuse la alunecări și pentru a identifica factorii de risc precum precipitații
abundente sau activitatea umană.
2) Colectarea și analiza datelor - Tehnologiile GIS permit colectarea și analiza datelor cu
privire la topografie, sol, vegetație, precipitații și alte factori relevanți pentru alunecările
de teren. Aceste informații pot fi utilizate pentru a evalua riscul de alunecare a terenului
și pentru a dezvolta măsuri de prevenire.
3) Producerea de hărți tematice - Tehnologiile GIS permit producerea de hărți tematice,
care pot fi utilizate pentru a vizualiza datele relevante pentru alunecările de teren, cum
ar fi topografia, expunerea la soare, precipitațiile și vegetația. Aceste hărți pot fi utilizate
pentru a evalua riscul de alunecare a terenului și pentru a planifica măsuri de
prevenire.
4) Monitorizarea alunecărilor de teren - Tehnologiile GIS permit monitorizarea continuă a
alunecărilor de teren prin utilizarea de tehnologii de senzori și de imagini satelitare.
Aceste date pot fi utilizate pentru a identifica schimbările din zona afectată și pentru a
dezvolta măsuri de urgență pentru a preveni extinderea alunecărilor de teren.
5) Planificarea și implementarea măsurilor de prevenire - Tehnologiile GIS pot fi utilizate
pentru a planifica și implementa măsuri de prevenire a alunecărilor de teren. Acestea
Ionuț RUSU 3
pot fi utilizate pentru a identifica zonele cu risc ridicat și pentru a dezvolta strategii
pentru a reduce riscul de alunecare a terenului prin utilizarea de măsuri tehnice, cum
ar fi consolidarea pământului, împădurirea, amenajarea terenului și canalizarea apelor
pluviale.
În concluzie, tehnologiile GIS sunt esențiale în combaterea alunecărilor de teren
deoarece permit o evaluare mai precisă și mai rapidă a riscului de alunecare a terenului și
dezvoltarea de măsuri de prevenire și gestionare a riscului în zonele afectate.
Capitolul 1. Tehnologii GIS
Sistemele Informaționale Geografice (GIS) sunt o tehnică modernă care a evoluat din
tehnologia cartografică. GIS este o combinație de hardware, software, date spațiale și tehnici
analitice care permit utilizatorilor să creeze, să vizualizeze, să analizeze și să interpreteze
date spațiale pentru a ajuta la luarea deciziilor într-un domeniu specific. Tehnologiile GIS pot
fi utilizate într-o gamă largă de aplicații, cum ar fi planificarea urbană, dezvoltarea regională,
gestionarea resurselor naturale, evaluarea riscurilor naturale și multe altele.
Tehnologiile GIS, inclusiv definiția și componentele lor, tipurile de date spațiale,
metodele de analiză a datelor spațiale și aplicațiile lor în domenii diferite.
Definiția și componentele tehnologiilor GIS
GIS este definit ca un sistem informatic care combină datele spațiale cu datele de
atribut, permițând analiza, gestionarea și vizualizarea acestor date într-un mod interactiv.
Componentele tehnologiilor GIS includ hardware-ul (computerul și echipamentul periferic),
software-ul (programele de bază și aplicațiile specifice) și datele spațiale (datele de localizare
geografică și datele de atribut care descriu caracteristicile acestor locații). Hardware-ul
include, de obicei, un calculator și o gamă de periferice, cum ar fi o imprimantă, o tastatură,
un scanner, o tabletă grafică și un dispozitiv GPS. Software-ul include programe de bază
pentru gestionarea datelor spațiale, cum ar fi programele de baze de date, programele de
redare a datelor spațiale și programele de editare și analiză a datelor spațiale. Datele spațiale
pot fi clasificate în două categorii: date de localizare și date de atribut. Datele de localizare
sunt informații despre locația geografică a unui obiect sau a unei caracteristici. Acestea pot fi
înregistrate sub formă de coordonate X, Y sau latitudine și longitudine. Datele de atribut
descriu caracteristicile sau proprietățile obiectului sau caracteristicii. Acestea pot include
informații despre proprietăți fizice, sociale, economice sau alte caracteristici.
Tipuri de date spațiale
Datele spațiale pot fi împărțite în mai multe categorii, cum ar fi datele vectoriale și
datele raster. Datele vectoriale sunt reprezentate de obicei sub formă de puncte, linii sau
poligoane, iar datele raster sunt reprezentate sub formă de grilă de celule sau pixeli. Datele
vectoriale sunt utile pentru reprezentarea datelor spațiale precum străzi, granițe sau râuri, în
timp ce datele raster sunt utile pentru reprezentarea datelor spațiale precum topografie,
altitudine și precipitații.
Datele vectoriale sunt formate din puncte, linii sau poligoane care sunt utilizate pentru
a reprezenta obiecte sau caracteristici geografice precum străzi, clădiri, râuri și granițe.
Punctele sunt utilizate pentru a reprezenta locația unui obiect unic, cum ar fi locul unde se află
o anumită clădire. Linii sunt utilizate pentru a reprezenta obiecte care au o dimensiune mai
mare, precum drumuri sau râuri. Poligoanele sunt utilizate pentru a reprezenta obiecte cu o
suprafață mai mare, cum ar fi lacuri sau zone urbane. Datele vectoriale sunt reprezentate prin
coordonate X și Y care identifică locația obiectului pe suprafața pământului și pot fi stocate
într-o varietate de formate, cum ar fi ESRI Shapefile sau GeoJSON.
Datele raster sunt formate dintr-o grilă de celule sau pixeli care sunt utilizate pentru a
reprezenta obiecte sau caracteristici geografice precum altitudinea, precipitația și
temperatura. Fiecare pixel din imaginea raster reprezintă o valoare pentru o caracteristică
Ionuț RUSU 4
specifică, cum ar fi altitudinea sau temperatura. Datele raster sunt utile pentru analiza
caracteristicilor terenului și pot fi stocate într-o varietate de formate, cum ar fi TIFF sau
GeoTIFF.
Metode de analiză a datelor spațiale
GIS utilizează o serie de metode pentru analiza datelor spațiale, inclusiv analiza
vectorială și analiza raster. Analiza vectorială implică utilizarea datelor vectoriale pentru a
analiza relațiile spațiale între obiecte sau caracteristici, precum identificarea celor mai scurte
rute între două puncte sau identificarea zonelor cu suprafețe similare. Analiza raster implică
utilizarea datelor raster pentru a identifica modele sau caracteristici spațiale precum zone cu
o anumită altitudine sau temperatură.
GIS poate fi utilizat pentru a produce hărți, modele spațiale și simulări care pot ajuta
la luarea deciziilor într-un domeniu specific, cum ar fi dezvoltarea urbană sau gestionarea
resurselor naturale.
Aplicații ale tehnologiilor GIS
Tehnologiile GIS au o gamă largă de aplicații în diferite domenii. Iată câteva exemple:
• Planificare urbană - GIS poate fi utilizat pentru a crea planuri de dezvoltare urbană,
identificând zonele potrivite pentru construirea de noi clădiri sau infrastructură.
• Dezvoltare regională - GIS poate fi utilizat pentru a identifica zonele de dezvoltare
economică și pentru a identifica resursele și infrastructura necesare pentru a sprijini
această dezvoltare.
• Gestionarea resurselor naturale - GIS poate fi utilizat pentru a gestiona resursele
naturale, cum ar fi pădurile, apele și solurile. Acesta poate fi utilizat pentru a identfica
locurile vulnerabile la dezastre naturale, precum alunecările de teren sau inundațiile,
și poate ajuta la luarea măsurilor de prevenire și gestionare a acestora.
• Agricultură - GIS poate fi utilizat pentru a identifica solurile potrivite pentru anumite
culturi, precum și pentru a planifica sisteme de irigații și de gestiune a recoltelor.
• Managementul mediului - GIS poate fi utilizat pentru a monitoriza poluarea și sănătatea
ecosistemelor, precum și pentru a identifica și gestiona zonele protejate.
• Transport - GIS poate fi utilizat pentru a planifica și a monitoriza rețelele de transport,
inclusiv drumurile, căile ferate și aeroporturile.
• Servicii publice - GIS poate fi utilizat pentru a gestiona infrastructura pentru serviciile
publice, cum ar fi rețelele de apă și canalizare, rețelele de electricitate și rețelele de
telecomunicații.
• Managementul riscurilor - GIS poate fi utilizat pentru a identifica zonele cu risc ridicat
de dezastre naturale sau de alte tipuri de riscuri și pentru a lua măsuri de prevenire și
gestionare a acestora.
• Evaluarea riscurilor la alunecările de teren.
În concluzie, tehnologiile GIS sunt foarte importante pentru a colecta, analiza și

reprezenta datele spațiale. Aceste tehnologii permit utilizatorilor să vizualizeze datele spațiale
într-un mod intuitiv și să identifice relațiile spațiale între diferite obiecte și caracteristici
geografice. GIS poate fi utilizat într-o gamă largă de domenii, inclusiv planificare urbană,
gestionarea resurselor naturale, agricultură, transport și gestionarea riscurilor. Prin utilizarea
tehnologiilor GIS, oamenii pot lua decizii mai bune și mai informate, luând în considerare
caracteristicile spațiale ale diferitelor aspecte ale mediului înconjurător.
Tehnologiile GIS pot fi utilizate și în cadrul programelor de cercetare științifică, fiind o
unealtă esențială pentru studiul fenomenelor geospațiale și pentru identificarea relațiilor între
acestea. De exemplu, în cadrul studiilor privind schimbările climatice, tehnologiile GIS sunt
utilizate pentru a analiza și a vizualiza datele privind temperaturile, precipitațiile, nivelurile de
apă și alte fenomene legate de mediul înconjurător.Pe măsură ce tehnologiile GIS evoluează,
Ionuț RUSU 5
sunt dezvoltate și aplicații din ce în ce mai avansate ale acestora. Sunt îmbunătățite interfețele
utilizatorilor, se îmbunătățesc funcționalitățile de analiză și se dezvoltă noi tehnologii, cum ar
fi tehnologia Cloud GIS și tehnologia mobilă GIS.
Tehnologiile GIS au o importanță majoră în gestionarea datelor spațiale și în luarea
deciziilor bazate pe informații geospațiale. Într-o lume din ce în ce mai complexă, unde
informațiile sunt din ce în ce mai importante, tehnologiile GIS sunt esențiale pentru a colecta,
analiza și reprezenta datele spațiale, ajutând oamenii să înțeleagă mai bine mediul
înconjurător și să ia decizii mai bune și mai informate.
De asemenea, tehnologiile GIS permit și colaborarea între diferite entități, inclusiv
guverne, organizații non-guvernamentale, companii și instituții academice. Această
colaborare poate duce la îmbunătățirea schimbului de informații și la luarea deciziilor mai
eficiente și mai echitabile.
Cu toate acestea, tehnologiile GIS nu sunt lipsite de provocări. Printre acestea se
numără costurile ridicate pentru achiziționarea și dezvoltarea software-ului GIS, nevoia de
expertiză specializată și de resurse umane calificate pentru a utiliza și a interpreta datele,
precum și problemele legate de standardizarea și interoperabilitatea datelor.Pe măsură ce
tehnologiile GIS continuă să se dezvolte, este important să abordăm aceste provocări și să
găsim soluții pentru a îmbunătăți utilizarea și accesibilitatea acestora. O mai bună
standardizare a datelor și interoperabilitatea între platforme și software-uri GIS ar putea
reduce costurile și ar îmbunătăți colaborarea și schimbul de informații.Tehnologiile GIS sunt
esențiale în gestionarea datelor spațiale și în luarea deciziilor bazate pe informații geospațiale.
Acestea sunt utilizate într-o gamă largă de domenii și pot aduce beneficii semnificative în
gestionarea resurselor naturale, planificarea urbană, agricultură, transport și gestionarea
riscurilor. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe eforturi pentru a aborda provocările
legate de costuri, expertiză și standardizare pentru a asigura utilizarea și accesibilitatea
optimă a acestor tehnologii în viitor.
Tehnologiile GIS și software-urile sunt strâns legate între ele. Software-urile reprezintă
instrumentele necesare pentru a utiliza tehnologiile GIS și pentru a manipula și analiza datele
spațiale. Există numeroase software-uri GIS disponibile pe piață, fiecare cu propriile
caracteristici și funcționalități specifice. Iată câteva exemple de software-uri GIS utilizate la
nivel global:
• ArcGIS - dezvoltat de ESRI, ArcGIS este una dintre cele mai utilizate platforme GIS,
oferind o gamă largă de instrumente și aplicații pentru colectarea, analiza și
vizualizarea datelor spațiale.
• QGIS - QGIS este un software GIS open source care oferă o gamă largă de
funcționalități, inclusiv analiza datelor spațiale, vizualizarea hărților și editarea datelor
geospațiale.
• GRASS GIS - GRASS (Geographic Resources Analysis Support System) este un alt
software GIS open source, cu un set de instrumente avansate pentru analiza datelor
spațiale, inclusiv procesarea imaginilor și analiza datelor de teren.
• MapInfo - MapInfo este un software GIS dezvoltat de Pitney Bowes, oferind
instrumente pentru analiza datelor spațiale, editarea hărților și vizualizarea datelor
geospațiale.
• Google Earth - Google Earth este o aplicație de vizualizare a datelor spațiale
dezvoltată de Google, care oferă imagini satelitare și hărți tridimensionale ale
Pământului.
• OpenLayers: OpenLayers este o bibliotecă JavaScript open source, care permite
dezvoltatorilor să creeze aplicații web de vizualizare a datelor spațiale. OpenLayers
oferă funcționalități de bază, cum ar fi afișarea hărților și a straturilor tematice,
precum și suport pentru mai multe proiecte de coordonate.
Ionuț RUSU 6
Acestea sunt doar câteva exemple de software-uri GIS utilizate la nivel global, dar
există și alte opțiuni disponibile, fie ele open source sau comerciale. Utilizatorii pot alege un
software GIS în funcție de nevoile lor specifice, precum și în funcție de bugetul disponibil
pentru achiziționarea și dezvoltarea software-ului.
În plus, unele tehnologii GIS sunt special concepute pentru a lucra cu anumite
software-uri, ceea ce poate influența decizia utilizatorilor în alegerea unui anumit software
GIS. De exemplu, există tehnologii GIS specializate pentru a lucra cu ArcGIS, cum ar fi ArcPy,
o bibliotecă Python pentru automatizarea proceselor GIS în ArcGIS, sau ArcGIS Online, o
platformă cloud pentru gestionarea datelor spațiale și colaborarea la proiecte GIS.
În general, tehnologiile GIS sunt concepute pentru a fi compatibile cu o gamă largă de
software-uri, atât open source, cât și comerciale. Această compatibilitate face ca datele
spațiale să fie mai ușor de manipulat și analizat de către utilizatori, indiferent de software-ul
pe care îl utilizează. Mai mult decât atât, tehnologiile GIS pot fi utilizate împreună cu alte
tehnologii și platforme, precum senzori IoT, big data și machine learning, pentru a crea soluții
de afaceri personalizate și performante.
În concluzie, tehnologiile GIS și software-urile sunt complementare și interdependente,
cu software-urile reprezentând instrumentele prin care utilizatorii pot utiliza tehnologiile GIS
pentru a colecta, analiza și vizualiza datele spațiale. În contextul actual al dezvoltării
tehnologiei și a datelor spațiale, tehnologiile GIS și software-urile asociate reprezintă un mediu
de afaceri vital pentru a lua decizii mai bune, a îmbunătăți eficiența operațională și a descoperi
noi oportunități de afaceri.
În secolul tehnologiei, informatizarea devine un element cheie în eficientizarea timpilor
de lucru şi a seviciilor prestate. Existenţa şi implementarea Sistemelor Informatice Geografice
(GIS) în cadrul unui institut, a unei firme sau unei organizaţii, indiferent de profil, vor deveni
indispensabile şi obligatorii datorită importanţei aplicabilităţii lor la toate nivelurile (economic,
social, politic, financiar, educaţional, etc).
Sistemul GIS legat la o reţea de poziţionare globală (GPS) poate determina în orice
moment poziţia în timp şi spaţiu, efectul, răspândirea, distribuţia, evoluţia unor servicii,
fenomene, procese, obiecte urmărite, etc.
Unde se pot folosi tehnologiile GIS? Prin diversitatea opţiunilor de reprezentare a
informaţiilor pe hărţi (hartă cu reprezentare prin punct, diagramă, linie, areal, volum, prin
interpolare, etc), dar şi modul prin care aceste pot fi realizate (suprapunerea mai multor straturi
tematice, realizarea unei legături între bazele de date şi partea grafică), aceste tehnologii sunt
utile în aproape toate domeniile.
Câteva domenii în care se pot implementa aceste tehnologii sunt: geomofologie-
pedologie - realizarea unor hărţi ce determină raportul cauză-efect prin stabilirea unei corelaţii
între geologie (tip de rocă, structură), pantă, expoziţia versanţilor şi anumite procese,
determinarea unor modele generale de acţiune a unor factori ce au aplicabilitate generală,
constatarea unor disfuncţionalităţi şi posibilitatea de a se interveni înainte şi de a lua măsuri
de prevenire, combatere sau atenuare, etc. În domeniul meteorologiei-hidrologiei se remarcă
aplicabilitatea sistemelor GIS prin realizarea unor hărţi de prognoză, de rezultate ale acţiunii
unor factori, procese, fenomene, hărţi de avertizare, poziţionarea anumitor elemente, etc. În
geografie umană, economice şi planificare teritorială se pot realiza numeroase hărţi ce pot
evidenţia evoluţia populaţiei (pe diverse medii, structuri, sectoare de activitate, etc), distribuţia
spaţială şi influenţele asupra mediului, stabilirea unor areale de răspândire a anumitor
parametrii urmăriţi (originea unor populaţii, locul de distribuţie a unor toponime, resurse),
stabilirea relaţiei spaţiu de locuit-populaţie, pretabilitatea terenului pentru anumite construcţii,
factorii ce influenţează sau ar putea influenţa activităţile umane sau economice, dezvoltarea
şi aşezarea durabilă, etc. În domeniul mediului tehnicile GIS pot fi utilizate pentru a realiza
hărţi de impact, de distribuţie a anumitor areale, de evoluţie şi răspândire a unor poluanţi,
Ionuț RUSU 7
stabilirea calităţii mediului, reprezentarea unor indicatori şi posibilitatea de a realiza o evoluţie
în timp.
Se remarcă firmele de transport (sau curierat) care prin acest sistem pot determina în
orice moment poziţia maşinilor şi a obiectelor transportate, acestea putând fi urmărite în
acelaşi timp atât de cei de la conducere (ce vor putea supraveghea respectarea programului
de lucru, seriozitatea muncilorilor, sau pot interveni în cazul unor defecţiuni ale maşinilor) cât
şi de clienţi (prin urmărirea stării şi locaţia coletelor/materialelor trimise). De asemenea
tehnologiile GIS pot fi implementate de firmele de transport persoane (CFR, RATB, Metrorex,
Normandia, Atlasib sau oricare altă firmă) oferind posibilitatea de a afişa starea reală a
sistemului şi eficientizarea în lucrul cu clienţii. Se poate afişa un program actual al
maşinilor/trenurilor de pe o anumită rută, intervalul de sosire în staţii, se poate determina
viteza de mers, timpul exact de sosire, întârziere, staţionare (prin raportarea distanţei de
parcurs la viteza de mers), etc. şi toate aceste se pot realiza cu ajutorul unui sistem GIS. Se
pot realiza diverse hărţi ce pot conţine o multitudine de informaţii. Aceste hărţi pot veni în
ajutorul şi informarea călătorilor sau persoanelor interesate de astfel de informaţii (pentru
evaluarea unor servicii, pentu aplicarea unor proiecte de dezvoltare, pentu realizarea unor
studii, etc).
Am ataşat câteva exemple de hărţi ce poti fi realizate cu programe GIS OpenSource,
programe pe care le puteţi descarca de pe site-urile lor de pe internet: QuantumGIS (cu
GRASS), SagaGIS, GvSIG, 3DEM , VTP (Virtual Terrain Project), uDig, MapView, MicroDEM
şi LEOWorks – pentru lucrul cu imagini satelitare, Inksape şi GIMP fiind varianta free pentru
Corel cu care vă puteţi face treaba foarte bine. De asemenea accesând http://www.freegis.ro/
gasiţi un proiect ce conţine un pachet complet de aplicaţii GIS ce lucrează pe sistemul de
operare Linux, prin intermediul unui live DVD.
Domeniile în care se poate lucra cu aceste programe sunt foarte diverse. Acestea sunt
doar cateva exemple din vasta aplicabilitate a Sistemelor Informaţionale Geografice. Pentru a
descoperi mai multe vă invit sa rămaneţi în lumea noastă, a geografilor.
Hărţi de analiză geomorphologic
Ionuț RUSU 8
Hărţi ce surprind evoluţia unor areale
Hărţi de analiză a teritoriului
Ionuț RUSU 9
Hărţi de mediu
Capitolul 2. Aplicații GIS în evaluarea riscurilor la alunecările de teren.
Tehnologia GIS (Geographic Information System) poate fi de mare ajutor în

combaterea eroziunii solului. Sistemele GIS sunt utilizate pentru colectarea, stocarea, analiza
și prezentarea datelor spațiale într-un mod care permite utilizatorilor să ia decizii informate și
să dezvolte soluții pentru problemele de mediu, inclusiv pentru combaterea eroziunii solului.
Prin utilizarea GIS, este posibil să se colecteze și să se analizeze date privind
caracteristicile solului, topografia terenului, utilizarea terenului și alte date relevante. Aceste
date pot fi apoi utilizate pentru a identifica zonele cu risc ridicat de eroziune a solului și pentru
a dezvolta strategii și planuri de gestionare a solului care să reducă acest risc.
De exemplu, prin utilizarea tehnologiei GIS, este posibil să se identifice zonele cu soluri
sensibile la eroziune, precum cele cu o înclinare mare sau cu soluri cu textură nisipoasă.
Aceste zone pot fi marcate pe o hartă și utilizate pentru a dezvolta planuri de gestionare a
solului, care să includă practici agricole care să reducă eroziunea solului, cum ar fi terasarea
terenului, practici de conservare a solului, cum ar fi cultivarea cu acoperire de sol și reducerea
compaction-ului solului prin utilizarea tehnologiilor de precizie.În plus, tehnologia GIS poate fi
utilizată și pentru monitorizarea efectelor practicilor de gestionare a solului asupra eroziunii
solului. Datele colectate din teren pot fi încărcate în sistemele GIS și utilizate pentru a evalua
eficacitatea măsurilor de gestionare a solului.
Tehnologia GIS poate fi un instrument puternic în combaterea eroziunii solului prin
identificarea zonelor cu risc ridicat și dezvoltarea de planuri de gestionare a solului eficiente.
Ionuț RUSU 10
Prin monitorizarea și evaluarea constantă a efectelor practicilor de gestionare a solului,
tehnologia GIS poate ajuta la menținerea sănătății solului și la prevenirea eroziunii în viitor.
În primul rând, sistemele GIS pot fi utilizate pentru colectarea și analiza datelor privind
caracteristicile solului, topografia terenului, utilizarea terenului și alți factori care pot influența
eroziunea solului. Aceste date pot fi obținute din surse variate, precum hărți topografice,
imagini satelitare, date de la senzori și informații de la fermieri și proprietari de terenuri.
După colectarea datelor, acestea pot fi stocate în baze de date GIS și utilizate pentru
a crea hărți tematice care să prezinte informații specifice despre sol și teren, precum înclinarea
terenului, textura solului, gradul de compactare a solului și așa mai departe. Aceste hărți pot
fi apoi analizate pentru a identifica zonele cu risc ridicat de eroziune a solului, cum ar fi
terenurile cu o înclinare mare sau cu soluri nisipoase.
Odată ce zonele cu risc ridicat de eroziune au fost identificate, se pot dezvolta planuri
de gestionare a solului care să reducă acest risc. Aceste planuri pot include o varietate de
practici agricole și de conservare a solului, cum ar fi terasarea terenului, reducerea pantei
terenului, cultivarea cu acoperire de sol, utilizarea rotației culturilor și alte practici care să
îmbunătățească fertilitatea solului și să reducă eroziunea.
Pentru a monitoriza efectele practicilor de gestionare a solului, datele pot fi colectate
din teren utilizând tehnologii precum drone, senzori de sol și aparate GPS. Aceste date pot fi
încărcate în sistemele GIS și utilizate pentru a evalua eficacitatea măsurilor de gestionare a
solului. Prin urmărirea periodică a modificărilor în sol și teren, se pot identifica tendințele și
problemele potențiale care necesită atenție suplimentară.
Un alt mod în care tehnologiile GIS pot fi utilizate este prin dezvoltarea de modele și
simulări care să prezinte potențialele efecte ale diferitelor practici de gestionare a solului.
Aceste modele pot fi utilizate pentru a evalua impactul potențial al schimbărilor climatice,
precum ploi extreme și temperaturi ridicate, asupra eroziunii solului și pentru a dezvolta soluții
potențiale pentru a preveni sau reduce eroziunea în aceste condiții.
Un exemplu de aplicație GIS pentru combaterea eroziunii solului este Sistemul de
Informare Geografică pentru Managementul Solului (Soil Management Information System -
SMIS) dezvoltat de Serviciul de Conservare a Solului al Departamentului de Agricultură al
SUA.
SMIS utilizează date geospațiale pentru a identifica zonele vulnerabile la eroziunea
solului și pentru a dezvolta strategii eficiente de prevenire și management al acesteia.
Sistemul colectează date cu ajutorul tehnologiei GPS și drone pentru a evalua topografia
terenului, textura și compoziția solului, utilizarea pământului și alte factori relevanți.
Pe baza acestor date, SMIS generează hărți și rapoarte detaliate care ajută la
identificarea zonelor vulnerabile la eroziune și la dezvoltarea planurilor de management
adecvate. De exemplu, SMIS poate sugera modificarea practicilor agricole, cum ar fi
implementarea agriculturii de conservare, care ajută la reducerea impactului negativ al
eroziunii solului asupra mediului și la creșterea randamentului culturilor.
De asemenea, SMIS poate fi utilizat pentru a monitoriza schimbările în timp ale calității
solului și pentru a evalua eficacitatea planurilor de management implementate. Această
monitorizare continuă ajută la identificarea problemelor înainte ca acestea să devină mai
grave și permite ajustarea strategiilor de management pentru a asigura o utilizare sustenabilă
a solului.
Sistemul de Informare Geografică pentru Managementul Solului (Soil Management
Information System - SMIS) este un sistem dezvoltat de Serviciul de Conservare a Solului al
Departamentului de Agricultură al SUA care utilizează tehnologia GIS pentru a gestiona și
preveni eroziunea solului.
SMIS colectează date geospațiale cu ajutorul tehnologiei GPS și drone pentru a evalua
topografia terenului, textura și compoziția solului, utilizarea pământului și alte factori relevanți.
Ionuț RUSU 11
Pe baza acestor date, sistemul generează hărți și rapoarte detaliate care ajută la identificarea
zonelor vulnerabile la eroziune și la dezvoltarea planurilor de management adecvate.
Odată ce zonele vulnerabile la eroziune sunt identificate, SMIS poate sugera
modificarea practicilor agricole, cum ar fi implementarea agriculturii de conservare, care ajută
la reducerea impactului negativ al eroziunii solului asupra mediului și la creșterea
randamentului culturilor. SMIS poate fi de asemenea folosit pentru a evalua impactul altor
activități asupra solului, cum ar fi construcția de infrastructură sau defrișarea.
Un alt avantaj al SMIS este monitorizarea continuă a calității solului și a eficacității
planurilor de management implementate. Această monitorizare continuă permite identificarea
problemelor înainte ca acestea să devină mai grave și permite ajustarea strategiilor de
management pentru a asigura o utilizare sustenabilă a solului. În plus, SMIS poate fi integrat
cu alte sisteme, cum ar fi sistemele de avertizare timpurie pentru a preveni eroziunea solului
înainte ca aceasta să devină o problemă majoră.
În concluzie, SMIS este un exemplu de aplicație GIS pentru combaterea eroziunii
solului care ajută la identificarea zonelor vulnerabile, la dezvoltarea planurilor de management
adecvate și la monitorizarea continuă a calității solului. Utilizarea acestei aplicații poate
contribui la protejarea mediului și la creșterea randamentului culturilor, aducând beneficii atât
pentru agricultori, cât și pentru comunitatea în general.Aplicațiile GIS precum SMIS sunt o
modalitate eficientă de a identifica și a preveni eroziunea solului și de a gestiona resursele
solului într-un mod sustenabil.
Aplicațiile GIS joacă un rol important în analiza datelor despre sol, deoarece permit
utilizatorilor să gestioneze și să integreze datele din diferite surse, cum ar fi hărți topografice,
imagini cu satelitul, date de la senzori, informații de la stațiile meteorologice și baze de date
cu informații despre sol.Prin utilizarea GIS, datele despre sol pot fi analizate și prezentate într-
un mod mai vizual și intuitiv, permițând utilizatorilor să identifice modele și tendințe care pot fi
utilizate pentru a îmbunătăți managementul solului.
GIS-ul poate fi folosit pentru a crea hărți tematice care prezintă informații despre
proprietățile solului, cum ar fi textura, compoziția chimică și adâncimea solului. Aceste hărți
pot fi folosite pentru a identifica zonele cu caracteristici solului specifice, precum și pentru a
evidenția zonele vulnerabile la eroziune sau poluare.
GIS-ul poate fi de asemenea utilizat pentru a evalua impactul altor factori asupra
calității solului, cum ar fi utilizarea pământului, schimbările climatice, poluarea sau alte
activități umane. De exemplu, prin combinarea datelor despre sol cu datele de utilizare a
pământului și cu imagini cu satelitul, se poate evalua impactul agriculturii sau al dezvoltării
urbanistice asupra calității solului și se pot dezvolta strategii pentru a minimiza impactul
negativ.
În plus, GIS-ul poate fi folosit pentru a dezvolta modele de predicție a calității solului,
care pot fi utilizate pentru a estima proprietățile solului în zonele unde nu există date
disponibile. Aceste modele pot fi construite folosind algoritmi de învățare automată sau
analizând relațiile dintre proprietățile solului și factorii de mediu.
În concluzie, prin utilizarea aplicațiilor GIS, datele despre sol pot fi analizate și
prezentate într-un mod mai vizual și intuitiv, permițând utilizatorilor să identifice modele și
tendințe care pot fi utilizate pentru a îmbunătăți managementul solului. GIS-ul poate fi de
asemenea folosit pentru a evalua impactul altor factori asupra calității solului și pentru a
dezvolta modele de predicție a calității solului.
Alunecările de teren sunt unul dintre cele mai mari riscuri naturale pentru zonele cu
relief abrupt și teren instabil. Acestea pot fi declanșate de o varietate de factori, cum ar fi ploile
abundente, cutremurele, defrișările masive sau construcțiile umane inadecvate.
Ionuț RUSU 12
Riscurile alunecărilor de teren sunt reale și pot fi devastatoare. Acestea pot provoca
pagube materiale semnificative, inclusiv distrugerea clădirilor și a infrastructurii, precum și
pierderi de vieți omenești.
Iată câteva dintre riscurile reale ale alunecărilor de teren:
• Pierderea vieții umane: Alunecările de teren pot fi letale și pot provoca pierderi de vieți
omenești. Persoanele care trăiesc în zonele cu risc ridicat trebuie să fie pregătite și să
știe cum să reacționeze în cazul unei alunecări de teren.
• Distrugerea clădirilor și a infrastructurii: Alunecările de teren pot distruge clădiri și
infrastructură, cum ar fi drumuri, poduri și căi ferate. Aceasta poate duce la
întreruperea transportului și la imposibilitatea de a ajunge la zonele afectate.
• Pierderea proprietăților: Alunecările de teren pot duce la pierderea proprietăților, cum
ar fi case, terenuri și proprietăți agricole. Acest lucru poate afecta în mod semnificativ
economia locală și capacitatea oamenilor de a-și reconstrui viețile.
• Afectarea mediului: Alunecările de teren pot afecta în mod negativ mediul înconjurător.
Acestea pot duce la eroziunea solului, poluarea apelor subterane și reducerea
biodiversității.
• Costuri financiare ridicate: Alunecările de teren pot fi foarte costisitoare, cu costuri
ridicate pentru curățarea și reconstrucția zonelor afectate. Acest lucru poate avea un
impact semnificativ asupra economiei locale și naționale.
• Impactul social: Alunecările de teren pot afecta în mod semnificativ comunitățile locale
și pot duce la o pierdere a încrederii și a stimei de sine. De asemenea, acestea pot
duce la o deteriorare a relațiilor sociale și la o pierdere a coeziunii comunitare.
În concluzie, alunecările de teren sunt o amenințare reală și pot avea un impact
semnificativ asupra vieții umane și a mediului înconjurător. Este important ca autoritățile și
comunitățile locale să ia în considerare aceste riscuri și să ia măsuri pentru a reduce
expunerea și pentru a proteja populația și mediul.
Pentru a reduce riscurile alunecărilor de teren, este important să se ia măsuri
preventive. Acestea pot include:
• Identificarea zonelor cu risc ridicat: Este important să se identifice zonele cu risc ridicat
de alunecări de teren, astfel încât să se poată lua măsuri preventive pentru a proteja
populația și infrastructura. Acest lucru poate fi realizat prin analiza datelor geologice și
topografice, precum și prin monitorizarea zonelor cu risc ridicat
• Construcția în conformitate cu normele de siguranță: Este important ca clădirile și
infrastructura să fie construite în conformitate cu normele de siguranță și să fie
proiectate pentru a rezista la alunecările de teren. Acestea pot include măsuri precum
consolidarea terenului, amplasarea clădirilor în zone sigure și utilizarea unor materiale
de construcție adecvate.
• Monitorizarea și evaluarea continuă a riscurilor: Este important ca autoritățile locale să
monitorizeze în mod continuu zonele cu risc ridicat de alunecări de teren și să evalueze
riscurile asociate. Aceasta poate include monitorizarea ploilor abundente, a
cutremurelor și a altor factori care pot declanșa alunecările de teren.
• Educație și conștientizare: Este important ca populația să fie educată și să fie
conștientă de riscurile alunecărilor de teren și a măsurilor preventive pe care le pot lua
pentru a se proteja. Aceasta poate include instruirea în ceea ce privește evacuarea și
primul ajutor în cazul unei alunecări de teren.
• Utilizarea tehnologiei: Tehnologia modernă, cum ar fi sistemele de informații
geografice (GIS), poate fi utilizată pentru a identifica zonele cu risc ridicat de alunecări
de teren și pentru a monitoriza în mod continuu riscurile asociate. Aceasta poate ajuta
autoritățile să ia măsuri preventive în timp util pentru a proteja populația și
infrastructura.
Ionuț RUSU 13
• Controlul defrișărilor: Defrișarea excesivă poate contribui la creșterea riscului de
alunecări de teren, deoarece solul rămas fără protecția vegetației poate fi spălat sau
erodat de ploi și vânturi puternice. Prin urmare, este important să se monitorizeze și
să se controleze defrișările ilegale sau necontrolate, în special în zonele cu risc ridicat
de alunecări de teren.
• Implementarea măsurilor de conservare a solului: Măsurile de conservare a solului,
cum ar fi amenajarea terenurilor, îngrășarea și întreținerea vegetației, pot contribui la
prevenirea alunecărilor de teren. Aceste măsuri pot ajuta la menținerea integrității
solului, la reducerea eroziunii și la stabilizarea terenului.
• Implementarea unor sisteme de avertizare timpurie: În cazul în care riscul de alunecări
de teren este ridicat, poate fi utilă implementarea unor sisteme de avertizare timpurie,
care să ofere avertismente și instrucțiuni de evacuare înainte de a avea loc o alunecare
de teren. Aceste sisteme pot salva vieți și pot minimiza daunele materiale.
• Cooperarea la nivel regional și internațional: Alunecările de teren pot fi o problemă
transfrontalieră, iar cooperarea între țări și regiuni poate fi importantă în prevenirea și
gestionarea riscurilor asociate. Schimbul de informații, coordonarea și cooperarea la
nivel regional și internațional pot ajuta la abordarea problemelor legate de alunecările
de teren și la identificarea celor mai bune practici.
În general, prevenirea alunecărilor de teren implică o abordare cuprinzătoare, care
combină monitorizarea, identificarea și evaluarea riscurilor, educația și conștientizarea
populației, utilizarea tehnologiei moderne și implementarea unor măsuri preventive adecvate.
Prin colaborarea și cooperarea între autorități, comunități și alte părți interesate, se poate
reduce expunerea la riscul de alunecări de teren și se poate proteja populația și mediul
înconjurător.
Există mai multe tipuri de lucrări care pot ajuta la atenuarea sau prevenirea
alunecărilor de teren. Acestea includ:
• Lucrări de inginerie: Acestea includ construirea de structuri de susținere, cum ar fi
ziduri de sprijin, piloni de ancore, structuri de protecție, etc. Aceste structuri pot fi
construite în zonele cu risc ridicat pentru a sprijini terenul și a reduce presiunea
exercitată asupra sa.
• Lucrări de drenaj: Sistemele de drenaj pot ajuta la scurgerea apei și la reducerea
cantității de apă acumulată în sol, reducând astfel riscul de alunecări de teren. Acestea
pot include canale de drenaj, rigole de scurgere, canale subterane, șanțuri, etc.
• Consolidarea solului: Consolidarea solului poate fi realizată prin utilizarea unor metode
precum injectarea cu ciment sau alte substanțe pentru a îmbunătăți structura solului.
Aceste metode pot îmbunătăți capacitatea solului de a susține greutatea, ceea ce
reduce riscul de alunecare.
• Amenajarea terenurilor: Aceasta poate include împădurirea, plantarea de plante și
vegetație pentru a ajuta la fixarea solului și la reducerea eroziunii. În plus, amenajarea
terenurilor poate implica și modificări ale topografiei pentru a reduce riscul de
alunecare.
• Monitorizarea și gestionarea apelor subterane: Un nivel ridicat al apelor subterane
poate contribui la alunecările de teren. Prin urmare, monitorizarea nivelului de apă
subterană și gestionarea acestuia prin utilizarea unor metode precum pomparea sau
canalizarea poate ajuta la reducerea riscului de alunecare.
Aceste lucrări pot fi utilizate individual sau în combinație pentru a reduce riscul de
alunecare și pentru a proteja populația și mediul înconjurător. Este important să se identifice
și să se evalueze riscurile specifice zonei înainte de a alege o strategie de prevenire și de a
consulta experții în domeniu.
Iată mai multe detalii despre diferitele tipuri de alunecări de teren:
Ionuț RUSU 14
1. Alunecarea superficială: Acest tip de alunecare apare pe suprafețe orizontale și
afectează solurile care conțin un amestec de nisip, lut și pietriș. Aceste alunecări sunt
cauzate de o încărcare excesivă a solului sau de modificări ale caracteristicilor sale,
cum ar fi scăderea coeziunii, creșterea nivelului de apă subterană sau reducerea
permeabilității solului.
2. Alunecarea în adâncime: Acest tip de alunecare apare atunci când solul alunecă sub
suprafața terenului. Acestea sunt cauzate de slăbirea stratului de sol din subteran, care
poate fi cauzată de precipitații abundente, scurgere de apă sau o creștere a nivelului
apei subterane. Alunecările în adâncime pot fi foarte periculoase, deoarece terenul se
poate prăbuși în adâncime.
Ionuț RUSU 15
3. Alunecarea prin suprapunere: Acest tip de alunecare apare atunci când un strat de sol
se deplasează peste un altul. Acestea sunt cauzate de slăbiciunea interfeței dintre cele
două straturi de sol, care poate fi cauzată de modificări ale caracteristicilor lor, cum ar
fi o scădere a coeziunii sau o creștere a nivelului apei subterane.
4. Alunecarea de tip roca: Acest tip de alunecare se produce pe pante ușor înclinate și
afectează în principal solurile care conțin un amestec de nisip, lut și pietriș. Acest tip
de alunecare este cauzat de o încărcare excesivă a solului, cum ar fi precipitații
puternice sau construcții neadecvate pe terenuri instabile. În general, alunecările
superficiale sunt limitate la straturile superficiale ale solului și nu au o adâncime
mare.
Ionuț RUSU 16
5. Alunecarea de terasament: Acest tip de alunecare apare pe terasamente și este
cauzat de slăbiciunea stratului de sol sau de o încărcare excesivă. Acestea pot fi foarte
periculoase, deoarece terenul se poate prăbuși în direcția opusă terasamentului, ceea
ce poate cauza daune serioase.
Este important să se înțeleagă tipul de alunecare de teren care apare într-o anumită
zonă, deoarece acest lucru poate ajuta la dezvoltarea de strategii eficiente de prevenire și
reducere a riscurilor.
Factorii ce conduc la producerea alunecarilor de teren

Alunecarile de teren sunt responsabile pe intreg mapamondul pentru producerea de
pagube insemnate, in ceea ce priveste atat vietile omenesti cat si latura materiala. Este bine
stiut faptul ca aceste fenomene, cu caracter devastator, influenteaza, in sens defavorabil, atat
viata umana, cu implicatii economice nefaste, cat si mediul inconjurator, afectand fauna si
flora.
Complexitatea si multitudinea formelor in care aceste fenomene se pot produce este
datorata multi-tudinii de factori ce determina declansarea.
Cauzele alunecarilor de teren sunt o consecinta a unor actiuni de durata provocate de
o serie de factori externi, care actioneaza asu-pra versantilor sau a taluzurilor. Acesti factori
pot fi naturali sau antropogeni. De cele mai multe ori, cedarea se produce din cauza cumularii
efectelor acestora asupra masei de pamant.
➢ Factorii naturali
Factorii naturali pot fi, la randul lor, impartiti in trei mari subcategorii: factorii climato-
meteorologici, factorii biotici si factorii mecanici naturali.
Factorii climato-meteorologici cei mai importanti sunt precipitatiile sub orice forma,
temperatura, fenomenul de inghet-dezghet, actiunea vantului, seceta etc. Dintre toti acesti
factori climatico-meteorologici, precipitatiile, fie sub forma de apa, fie sub forma de zapada,
sunt responsabile pentru provocarea celui mai mare numar de alunecari de teren. Apa
rezultata in urma acestui fenomen ajunge sa se infiltreze in teren, influentand debitul si sensul
de curgere a panzei frea-tice, cu urmari nefaste asupra stabi-litatii terenurilor aflate in panta.
Spre exemplu, in argilele tari si omogene, fortele care apar ca urmare a infiltratiei apei
provoaca formarea unor planuri de alunecare la adancimi foarte mari. Acest lucru este datorat
Ionuț RUSU 17
reducerii efortului efectiv normal provocat de infiltrarea apei sau de fortele ascensoriale,
facilitand cresterea de volum in lungul planului de alunecare, chiar daca greutatea stratului
superior este mai mare.
Presiunea apei din pori nu trebuie privita doar ca un factor care micsoreaza efortul
total unitar. Multe alunecari lamelare, datorate pre-zentei apei in masiv, prezinta o serie de
asemanari. Prima ruptura nu apare la baza taluzului ci intr-un punct in care apa iese la
suprafata masivului. Apoi, se produc deplasari ale blocurilor de pamant, fiind acoperite
izvoarele de apa, si astfel fiind obstructionata scurgerea libera a apei, inmuindu-se terenul.
Alunecarile provocate din cauza dezvoltarii unei puternice subpresiuni a apei
subterane la zona de contact a straturilor mai permeabile cu straturi inferioare cu o
permeabilitate sca-zuta se manifesta printr-o propagare rapida a suprafetei de rupere. Aparitia
noilor crapaturi este o chestiune de ore, suprafata tere-nului fragmentandu-se in blocuri de
mare intindere, chiar daca incli-narea masivului de pamant este relativ mica [2], [4].
Din categoria factorilor biotici fac parte prezenta sau absenta vegeta-tiei, dezvoltarea
microorganismelor care pot conduce la transformari chimice, cu posibilitatea aparitiei de
potential electric intre straturi si cresterea presiunii gazelor din pori si natura vegetatiei.
Factorii mecanici naturali sunt deosebit de variati si sunt in concordanta cu zona
geografica a ampla-samentului care prezinta potential de alunecare. Din categoria acestor
factori fac parte: eroziunea, abraziunea, sufozia, exploziile din cauze naturale, cutremurele de
pamant, eruptiile vulcanice etc.
➢ Factorii antropogeni
Ce-a de-a doua mare categorie da factori care pot declansa alune-cari de teren sunt
factorii antropogeni. Acestia depind strict de interactiunea omului cu mediul inconjurator. In
cadrul acestor factori sunt cu-prin-se: activitatile de excavare necontrolata, scurgerile de apa
din retelele hidroedilitare ce contribuie la modificarea regimului hidrostatic natural, modificarile
care tin de scopul initial de utilizare a diferitelor amplasamente, incarcarile suplimentare ale
masivelor de pamant, vibratiile etc. De asemenea, in aceasta categorie de factori pot fi incluse
si defrisarile necontrolate din Romania ultimilor ani, fenomen care a condus la transformarea
unor suprafete insemnate din zone sigure si zone cu potential de alunecare.
Anticiparea unei alunecări de teren este un proces complex și implică analiza mai
multor factori. În general, există trei abordări principale pentru anticiparea alunecărilor de
teren:
1) Monitorizarea geotehnică: Această abordare implică monitorizarea continuă a
caracteristicilor geotehnice ale terenului, cum ar fi nivelul apei subterane,
presiunea apei, tensiunea solului, deformarea solului și mișcarea solului.
Aceste date sunt colectate folosind diverse instrumente, cum ar fi senzori,
fotografiere aeriană și sateliți.
2) Modelarea matematică: Această abordare implică utilizarea unor modele
matematice complexe pentru a analiza factorii care influențează alunecările de
teren, cum ar fi topografia terenului, caracteristicile geotehnice ale solului,
gradul de umiditate a solului, precipitațiile și activitatea seismică. Aceste
modele pot fi utilizate pentru a prezice riscul de alunecare a terenului într-un
anumit loc și pentru a dezvolta strategii de prevenire și intervenție.
3) Analiza istorică: Această abordare implică analiza istorică a alunecărilor de
teren dintr-o anumită zonă pentru a determina modelele și factorii care au
cauzat aceste evenimente în trecut. Această analiză poate include studii ale
solului, fotografii istorice, hărți topografice și alte documente.
În general, anticiparea unei alunecări de teren implică evaluarea tuturor acestor factori
și utilizarea lor pentru a dezvolta un plan de intervenție. Acest plan poate include construirea
Ionuț RUSU 18
de baraje sau drenuri pentru a reduce presiunea apei subterane, consolidarea solului prin
adăugarea de stabilizatori sau alte materiale, construirea de ziduri de sprijin și îndepărtarea
sau reducerea încărcăturii solului prin mutarea sau consolidarea construcțiilor existente.
Este important să se realizeze o evaluare aprofundată a riscului de alunecare a
terenului înainte de a dezvolta un plan de intervenție. Această evaluare ar trebui să includă o
analiză detaliată a factorilor care ar putea contribui la o alunecare de teren, precum și o
evaluare a impactului pe care o astfel de alunecare ar putea să-l aibă asupra mediului și
asupra comunității locale.
Printre factorii care pot contribui la o alunecare de teren se numără:
➢ Ploile abundente sau precipitațiile intense, care pot duce la creșterea nivelului apei
subterane sau la îmbibarea solului cu apă.
➢ Activitatea seismică, care poate destabiliza solul și poate duce la alunecări de teren.
➢ Topografia terenului, care poate include versanți prea înclinați sau caracteristici
geologice care pot face solul instabil.
➢ Activitățile umane, cum ar fi construcțiile sau defrișarea pădurilor, care pot modifica
structura solului și pot afecta capacitatea acestuia de a susține greutatea.
➢ Scăderea nivelului apei subterane, care poate duce la uscarea solului și la pierderea
capacității sale de a susține greutatea.
În funcție de gradul de risc, strategiile de prevenire și intervenție pot varia de la măsuri
simple, cum ar fi drenarea excesului de apă, la soluții mai complexe, cum ar fi consolidarea
solului cu ajutorul materialelor speciale sau construirea de baraje pentru a preveni acumularea
apei subterane.
În general, cel mai eficient mod de a preveni alunecările de teren este să se identifice
și să se trateze factorii care ar putea contribui la o astfel de alunecare înainte ca aceasta să
se întâmple. Aceasta poate include monitorizarea geotehnică regulată a terenului și a apei
subterane, planificarea atentă a construcțiilor și a dezvoltării, precum și respectarea
reglementărilor și a standardelor de siguranță.
Intervenția după începerea unei alunecări de teren depinde de gradul de gravitate al

situației. Dacă alunecarea de teren este mică și nu reprezintă o amenințare imediată pentru
siguranța oamenilor sau a proprietăților, atunci se pot lua măsuri de limitare a pagubelor și de
stabilizare a zonei afectate.
Aceste măsuri pot include:
➢ Îndepărtarea oricăror obiecte sau materiale care ar putea agrava situația sau ar putea
să cadă în zona afectată.
➢ Consolidarea solului afectat cu ajutorul materialelor speciale, cum ar fi plase de sârmă
sau materiale geosintetice, care pot ajuta la prevenirea prăbușirii solului.
➢ Construirea de baraje și canalizări pentru a îndepărta excesul de apă și pentru a
preveni acumularea acesteia subteran.
➢ Lucrări de amenajare a terenului pentru a preveni o altă alunecare de teren în viitor.
Dacă situația este mai gravă și există riscul ca alunecarea să se extindă și să afecteze
proprietățile sau viețile oamenilor, este necesară evacuarea de urgență a zonei afectate și
aplicarea unor măsuri de stabilizare a zonei afectate. Acestea pot include construirea de
perete de sprijin, lucrări de consolidare a solului și canalizarea apei pentru a preveni
acumularea acesteia subteran.Este important să se realizeze o evaluare aprofundată a
situației și să se ia măsuri adecvate de intervenție în funcție de gradul de risc și de amenințare.
De asemenea, este important să se ia în considerare impactul intervenției asupra mediului și
asupra comunității locale.
În functie de toate aspectele precizate anterior, pe care inginerul constructor trebuie
sa le aiba in vedere, acesta alege solutia optima de stabilizare:
Ionuț RUSU 19
➢ Profilarea taluzului – poate fi obtinuta fie prin reducerea incarcarilor ce actioneaza la
partea superioara a versantului, fie prin marirea greutatii la baza alunecarii. Astfel se
realizeaza reducerea pantei taluzului. Avantajul unei asemenea solutii este oferit de
simplitatea executiei si de lipsa lucrarilor foarte complicate, care, in mod normal,
folosesc betoane.
➢ Drenarea apelor de suprafata si a celor subterane – reprezinta o masura foarte
eficienta, fiind necesara in majoritatea cazurilor (cand masa versantul este alcatuita
din roci moi), deoarece apa este principalul factor ce determina producerea
fenomenului de alunecare. Astfel, prin aceasta masura se evita deteriorarea
proprietatilor fizico-mecanice ale pamanturilor din care este alcatuit versantul si
scaderea coeziunii.
➢ Realizarea de filtre inverse pentru reducerea efectului sufoziunii – filtrele inverse,
avand o permeabilitate mai mare decat terenul pe care il protejeaza, joaca rolul de
colectoare, drenand apa si barand totodata suspensiile transportate in curentul de apa.
➢ Stabilizarea folosind vegetatia – inierbarea, diversele plantatii si impadurirea sunt
masuri ajutatoare, cu efecte satisfacatoare datorita impiedicarii eroziunii, absorbtiei
apei din sol si evitarii aparitiei crapaturilor de contractie, prin uscare la supra-fata
masivului. Nu trebuie neglijat nici fenomenul de „armare“, pe care radacinile copacilor
il pot avea asupra masivului.
➢ Lucrarile de rezistenta – sunt realizate cu scopul de a spori stabilitatea versantului sau
pentru consolidarea alunecarilor deja produse. Cele mai frecvent utilizate sunt zidurile
de sprijin. Un alt beneficiu al acestor tipuri de lucrari este ca ofera protectie versantului
la eroziunea raurilor si abraziunea marii (ziduri longitudinale, gabioane, fascine etc.).
➢ Utilizarea ancorelor si a cablu-rilor pretensionate – reprezinta o alta solutie de
stabilizare, in special in cazul rocilor stancoase.
➢ Tot din categoria lucrarilor de rezistenta fac parte si solutiile care implica piloti,
chesoane, barete si pereti mulati. Aceste solutii ofera rezultate foarte bune dar implica
costuri ridicate si pot aparea dificultati in executie.
➢ Imbunatatirea proprietatilor fizi-co-mecanice ale rocilor – are drept scop sporirea
rezistentei la forfecare in masivul alunecator. Imbunatatirea poate fi facuta folosindu-
se procedee electrice (electroosmoza), chimice (injectarea rocilor cu diferite substante
chimice) sau termice (arderea sau inghetarea rocilor).
Efectele negative asupra mediului ale alunecărilor de teren:

1) Distrugerea ecosistemelor naturale: Alunecările de teren pot distruge sau afecta grav
ecosistemele naturale, cum ar fi pădurile, zonele umede și alte habitate naturale ale
animalelor. Aceasta poate duce la pierderea biodiversității și poate afecta ciclul natural
al resurselor. În plus, înlăturarea pădurilor și altor plante poate agrava eroziunea solului
și poate duce la apariția altor probleme, cum ar fi inundațiile.
2) Poluarea apelor subterane: Alunecările de teren pot polua sursele de apă subterană.
Apele subterane pot fi contaminate cu substanțe chimice și cu materialele de
construcție și alte obiecte care pot fi transportate în josul dealului de către alunecarea
de teren.
3) Amenințarea habitatelor umane: Alunecările de teren pot amenința habitatul uman prin
distrugerea sau deteriorarea clădirilor, infrastructurii și altor obiecte. Oamenii pot fi
nevoiți să părăsească casele lor și să se mute în altă parte pentru a evita riscurile.
4) Creșterea riscului de inundații: Alunecările de teren pot bloca râurile și pot forma baraje
naturale care pot duce la inundații. În plus, vegetația și solul care sunt îndepărtate de
alunecarea de teren pot fi transportate în râuri, ceea ce poate duce la creșterea
nivelului apei și la inundarea terenurilor de la vale.
Ionuț RUSU 20
5) Pierderi economice: Alunecările de teren pot cauza pierderi economice semnificative
prin distrugerea infrastructurii și clădirilor. De asemenea, pot duce la pierderea
producției agricole și a altor resurse, ceea ce poate afecta economia locală.
Pentru a reduce impactul negativ al alunecărilor de teren, este important să se ia
măsuri adecvate de gestionare a terenului și de prevenire a acestora. Aceste măsuri pot
include monitorizarea terenului, consolidarea solului, construirea de baraje și canalizări și alte
măsuri de amenajare a terenului pentru a preveni alunecările de teren. De asemenea, este
important să se ia în considerare impactul asupra mediului.
În plus, alunecările de teren pot afecta și resursele de apă. De exemplu, o alunecare
puternică poate bloca un curs de apă, formând un baraj natural care poate duce la inundații
în amonte. În același timp, cursul de apă poate săpe sau eroda pantele instabile, ceea ce
poate agrava problemele de alunecare a terenului. De asemenea, alunecările de teren pot
afecta și calitatea apei, întrucât pot duce la contaminarea cu substanțe chimice sau alte
materiale toxice.
Alunecările de teren pot avea un impact semnificativ asupra solului și biodiversității
locale. Atunci când are loc o alunecare de teren, suprafața solului este perturbată, iar stratul
superior al solului poate fi complet distrus sau spulberat. Acest strat superior este important
pentru hrănirea plantelor și pentru reținerea apei în sol. Prin urmare, alunecările de teren pot
duce la scăderea fertilității solului și la diminuarea capacității acestuia de a susține viața
vegetală. În plus, alunecările de teren pot duce la schimbări ale structurii solului, care pot
afecta perenitatea acestuia.
Biodiversitatea locală poate fi afectată și ea de alunecările de teren. O alunecare
puternică poate distruge sau modifica habitatul natural al animalelor și plantelor din zonă.
Aceasta poate duce la pierderea unor specii și la schimbarea echilibrului ecologic din zonă. În
plus, alunecările de teren pot duce la împiedicarea proceselor de regenerare naturală a
vegetației, ceea ce poate agrava problemele de biodiversitate.
Resursele de apă pot fi afectate și ele de alunecările de teren. O alunecare puternică
poate bloca cursurile de apă și poate duce la formarea de bălți sau la inundații în amonte. În
același timp, cursurile de apă pot săpa sau eroda pantele instabile, ceea ce poate agrava
problemele de alunecare a terenului. Alunecările de teren pot afecta și calitatea apei, întrucât
pot duce la contaminarea cu substanțe chimice sau alte materiale toxice.
În ceea ce privește calitatea aerului, alunecările de teren pot duce la distrugerea unor
păduri sau vegetații, ceea ce poate duce la creșterea emisiilor de dioxid de carbon în
atmosferă și la scăderea calității aerului din zonă.
În concluzie, alunecările de teren pot avea un impact semnificativ asupra mediului
înconjurător, afectând solul, biodiversitatea, resursele de apă, calitatea aerului și aspectele
estetice ale peisajului natural. Este important să se acorde o atenție deosebită prevenirii și
gestionării acestor fenomene, prin implementarea unor măsuri de protecție a terenului și a
mediului înconjurător.
Capitolul 3. Exemplificări de aplicare a tehnologiei GIS
Tehnologia GIS (Sisteme Informaționale Geografice) poate fi de ajutor în identificarea

și analiza zonelor cu risc ridicat de alunecări de teren. În România, există numeroase exemple
de astfel de aplicații ale tehnologiei GIS în studiul și combaterea alunecărilor de teren.
3.1. Reducerea eroziunii costiere Faza II (2014-2020)
Ionuț RUSU 21
SCOPUL acestui proiect este sa asigure protectia la eroziune a liniei tarmului in conditii
medii anuale cat si in timpul evenimentelor cu perioada de recurenta de pana la 1/100
ani, pentru o durata de viata proiectata de 50 ani.
OBIECTIVE SPECIFICE:
• Protectia coastei litoralului Marii Negre pe teritoriul Romaniei de efectele
eroziunii costiere prin dezvoltarea unui program de lucrari specifice care au in vedere
reabilitarea si protejarea liniei tarmului, a terenurilor adiacente si a ecosistemelor de
uscat si marine;
• Protejarea infrastructurii economice si a obiectivelor sociale periclitate de
procesele de eroziune marina;
• Implementarea unui program integrat de monitorizare a zonei costiere care sa
vina in sprijinul operatiunilor si lucrarilor de intretinere, pe termen mediu si lung.
Evoluția conceptului de protecție costieră în perioada 2010 – 2021
Zona costieră a României, în lungime de 244 Km este formată din tãrmuri cu altitudine joasa
– plajele (80%) și țărmuri relative înalte – falezele (20%).
În acelasi timp, această zonă cuprinde atât țărm natural (plaje și faleze – cca. 84%)
cât si țărm ’’construit’’ (porturi, construcții hidrotehnice de protecție – cca. 16%). În zona
costieră sunt concentrate activitati socio economice intense si exista o puternica baza de
resurse naturale.
Monitoringul multianual al litoralului a evidentiat tendinta generala de degradare prin
eroziune, chiar daca intensitatea fenomenului variazã de la an la an.
Evolutia plajelor este determinata de balanta lor sedimentara, adica de raportul
existent intre cantitatea de sedimente disponibile in zona marina litorala si regimul
hidrodinamic marin, reprezentat in zona costiera prin energia valurilor si a curentilor marini
litorali. Dezechilibrarea raportului buget sedimentar / factori hidroenergetici duce la aparitia
unor modificari ambientale si aparitia procesului de eroziune / depunere. Dezechilibrele pot
avea cauze naturale, sau pot fi determinate de interventii antropice.
Problema proceselor de degradare prin eroziune a litoralelor este considerata de multe
state ca fiind de importanta nationala. Eroziunea plajelor duce la pierderi de teritoriu, dar mai
ales compromite ecosistemele marii costiere si valoarea socio-economica a zonei litorale,
creand pagube insemnate economiei nationale si dezvoltarii durabile a tarii.
Prevenirea procesului de eroziune si reabilitarea plajelor degradate, sunt actiuni deosebit de
dificile si costisitoare. Ele necesita o abordare stiintifica, printr-o cunoastere aprofundata a
situatiei locale si regionale a proceselor hidrodinamice si sedimentologice litorale, deltaice si
fluviatile, o monitorizare atenta a tuturor schimbarilor morfodinamice, o modelare a acestor
procese si a solutiilor de protectie si reabilitare si abia in final dupa analiza variantelor optime,
aplicarea lor pe teren.
Imediat dupa anul 1990 statul roman a stopat orice lucrare cu caracter de protectie
costiera conducand pana in anii 2010 ca întreg litoralul romanesc al Marii Negre sa se afle
intr-o intensa si continua degradare prin eroziune marina. Procesele de eroziune a litoralului,
precum si de dinamica a sedimentelor si apei din zona costiera a constituit imediat duapa anul
2010 obiectul unor studii detaliate si al unui program de urmarire anuala in vederea gãsirii
solutii de limitare a efectelor de degradare si de reabilitare ambientala, devenind fundamentala
elaborarea unui Master Plan a zonei costiere.
Astfel, ANAR – ABADL, in cursul anului 2010 a contractat elaborarea MASTER
PLANUL “PROTECTIA SI REABILITAREA ZONEI COSTIERE”, avand ca sursa de finantare
POS Mediu 2007 – 2013, iar in anul 2012 a fost definitivat si aprobat (CTE Interministerial)
documentul final acesta fiind considerat de statul roman ca fiind document strategic privind
dinamica si protectia liniei tarmului, aspect fundamental pentru statele maritime avansate.
Ionuț RUSU 22
Obiectivele Master Planului
Obiective generale:
➢ Protectia si imbunatatirea calitatii mediului si a standardelor de viata de-a lungul
coastei romanesti a Marii Negre si
➢ Sporirea sigurantei in unitatea sudica a coastei (la sud de Midia), grav amenintata
de efectele distructive ale eroziunii costiere.
Obiectivele specific:
➢ Dezvoltarea unui program de masuri si lucrari in vederea reabilitarii si protejarii
liniei tarmului, a terenurilor adiacente si a ecosistemelor marine
➢ Protejarea infrastructurii si a obiectivelor social economice periclitate, ca urmare a
eroziunii
➢ Implementarea unui program integrat de monitorizare costiera pentru sprijinul
activitatilor de exploatare si intretinere a sistemelor de protectie costiera pe termen
mediu si lung (10 si 30 de ani)
Plan de implementare
In scopul de a dezvolta un program de punere in aplicare, a fost necesar sa se ia in
considerare eficienta si eficacitatea fiecareia dintre masurile propuse pentru reducerea
riscurilor de eroziune, precum si ceea ce este posibil de realizat in fiecare perioada a planului.
Cele trei perioade de timp care sunt incluse in planul de actiune sunt:
Pe termen scurt: FAZA I 2012 – 2015 (perioada de finantare prin programul POS
MEDIU cu fonduri UE);
Pe termen mediu: FAZA II 2014 – 2020 (perioada actuala de finantare a UE prin
programul POIM); si
Pe termen lung: 2021 – 2041;
În contextul obligațiilor ce au revenit ANAR – ABADL după aprobarea Master Planului
zonei costiere, institutia noastră a inițiat, a implementat și finalizat programul costier aferent
termenului scurt și in perioada 2012 – 2015, prin proiectul “Protecția și reabilitarea părții sudice
a litoralului românesc al Mării Negre in zona municipiului Constanța și Eforie Nord, judetul
Constanta” cu finantare din POS Mediu, a fost protejata o lungime de coasta de 7,3 km in
zonele Mamaia Sud, Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud si Eforie Nord.
Totodata prin acelasi proiect a fost marita suprafata plajelor aferenta zonelor descrise
mai sus cu 60,66 ha, respectandu-se atat indicatorii tehnico-economici ai proiectului cat si
indicatorii de performanta stabiliti prin contractul de finantare. Valoarea contractului de
finantare a fost de 745.071.407 lei / 170.635.000 EURO.
Concomitent cu implementarea proiectului pe termen scurt revelat de etapizarea din
Master Plan, pentru respectarea obligatiilor programului de implementare pe termen mediu,
ANAR – ABADL a contractat in februarie 2015 serviciile de “Asistenta tehnica pentru
pregatirea de proiecte axa priorotara 5 – Reducerea eroziunii costiere FAZA II (2014 –
2020)” cu scopul de a incheia contractul de finantare prin programul POIM pentru
reabilitarea costiera a tuturor zonelor prevazute la sectiunea – termen mediu.
Proiect cofinanțat din Fondul de Coeziune prin Programul Operațional Infrastructură
Mare 2014-2020
Administrația Națională Apele Române, în calitate de Beneficiar, alături de
Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral, având delegare de competențe,
implementează proiectul „REDUCEREA EROZIUNll COSTIERE FAZA II (2014-2020)” Cod
SMIS 2014+ 122927 cofinanțat prin Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM) 2014
– 2020, Axa Prioritară 5 – Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și
gestionarea riscurilor, Obiectiv specific 5.1 Reducerea efectelor și a pagubelor asupra
populației cauzate de fenomenele naturale asociate principalelor riscuri accentuate de
schimbările climatice, în principal de inundații și eroziune costieră.
Ionuț RUSU 23
SCOPUL acestui proiect este să asigure adaptarea la schimbările
climatice, prevenirea și gestionarea riscului prin protecția la eroziune a liniei țărmului în condiții
medii anuale și în timpul evenimentelor cu perioada de recurentă de până la 1/100 ani, pentru
o durată de viață proiectată de 50 ani.
OBIECTIVE SPECIFICE:
Reducerea efectelor și pagubelor asupra populației cauzate de fenomene naturale
asociate eroziunii costiere pe întreaga durată de viață a investițiilor (50 de ani).
Protecția litoralului Mării Negre pe teritoriul României de efectele eroziunii costiere prin
dezvoltarea unui program de lucrări specifice care au în vedere reabilitarea și protejarea liniei
țărmului, a terenurilor adiacente și a ecosistemelor de uscat și marine pe durata de viață a
investițiilor (50 de ani);
Diminuarea riscurilor de deteriorare și pierdere a habitatelor în cazul neimplementării
proiectului – ROSPA0076 Marea Neagră, ROSCI0066 Delta Dunării-zona marină,
ROSCI0065 Delta Dunării, ROSPA0031 Delta Dunării și Complexul Razelm-Sinoe,
ROSCI0197 Plaja submersă Eforie Nord-Eforie Sud, ROSCI0269 Vama Veche-2 Mai,
Rezervația 345 Vama Veche -2 Mai, ROSCI0094 Izvoarele sulfuroase submarine de la
Mangalia, ROSCI 0281 Cap Aurora, ROSCI0293 Costinești-23 August, Rezervația Biosferei
Delta Dunării.
Protejarea factorilor de mediu, a infrastructurii economice și a obiectivelor sociale
periclitate de procesele de eroziune marină pe durată de viață proiectată a investițiilor;
Implementarea unui program integrat de monitorizare a zonei costiere care să vină în sprijinul
operatiunilor și lucrărilor de întreținere, monitorizare a lucrărilor de investiții, dar și a
componentelor de mediu pe termen mediu și lung.
3.2. "Alunecările de teren din zona montană a județului Maramureș -

Evaluarea riscurilor și elaborarea unui plan de acțiune"
Un alt exemplu de utilizare a tehnologiilor GIS în gestionarea alunecărilor de teren este
proiectul "Alunecările de teren din zona montană a județului Maramureș - Evaluarea riscurilor
și elaborarea unui plan de acțiune" (Landslides in the Mountain Area of Maramureș County -
Risk Assessment and Action Plan), implementat în perioada 2019-2021 de către Asociația
pentru Dezvoltare Regională Maramureș Nord (ADR Maramureș Nord), cu sprijinul
Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
În cadrul acestui proiect, s-a dezvoltat un Sistem Informatic Geografic (SIG) care a
permis centralizarea și gestionarea datelor geospațiale cu privire la alunecările de teren din
zona montană a județului Maramureș, precum și analiza acestora în vederea identificării
zonelor cu risc ridicat de alunecare. De asemenea, s-au efectuat studii de teren și s-au realizat
hărți topografice și geologice ale zonei pentru a obține o imagine detaliată a terenului și a
condițiilor geologice din zonă.
Pe baza acestor date, s-au elaborat hărți de hazard și risc, precum și un plan de
acțiune pentru gestionarea alunecărilor de teren din zona montană a județului Maramureș.
Proiectul "Alunecările de teren din zona montană a județului Maramureș - Evaluarea
riscurilor și elaborarea unui plan de acțiune" a fost un proiect implementat de către Agenția
pentru Protecția Mediului Maramureș în perioada 2016-2019, în parteneriat cu Universitatea
Tehnică din Cluj-Napoca și cu sprijinul financiar al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.
Scopul principal al proiectului a fost de a identifica și evalua riscurile de alunecări de
teren din zona montană a județului Maramureș și de a dezvolta un plan de acțiune pentru
reducerea impactului acestor fenomene naturale asupra mediului și comunităților locale.
Pentru atingerea acestui obiectiv, proiectul a urmat o serie de activități, inclusiv:
➢ Colectarea și analiza datelor geologice, topografice și hidrologice din zona
montană a județului Maramureș.
Ionuț RUSU 24
➢ Identificarea zonelor cu risc crescut de alunecări de teren prin intermediul unor
studii de teren și a analizei datelor colectate.
➢ Realizarea unei hărți de risc a alunecărilor de teren, care a inclus informații despre
zonele cu risc crescut, gradul de vulnerabilitate a comunităților locale și valorile
economice și sociale afectate.
➢ Dezvoltarea unui plan de acțiune care a inclus măsuri pentru reducerea riscurilor
de alunecări de teren, precum și pentru gestionarea situațiilor de urgență.
➢ Dezvoltarea de materiale de informare și conștientizare a comunităților locale cu
privire la riscurile de alunecări de teren și la modalitățile de prevenire și gestionare
a acestora.
Proiectul a avut ca rezultat crearea unei baze solide de date și informații despre
riscurile de alunecări de teren din zona montană a județului Maramureș, precum și dezvoltarea
unui plan de acțiune care poate fi folosit pentru reducerea impactului acestor fenomene
naturale asupra mediului și comunităților locale. De asemenea, proiectul a crescut gradul de
conștientizare a comunităților locale cu privire la riscurile de alunecări de teren și la
modalitățile de prevenire și gestionare a acestora.
Harta de hazard la alunecare de teren are o valoare calitativa si se intocmeste pe baza
luarii in considerare a interactiunii mai multor factori care, prin actiunea lor conjugata, pot
influenta starea de echilibru a versantilor19. Pentru evaluarea posibilitatii de producere a
alunecarilor de teren in Romania, s-au luat in considerare sase factori declansatori: litologia,
diferentele de altitudine, panta, utilizarea terenurilor, cantitatea de precipitatii si seismicitatea.
Indicele riscului de alunecari a fost impartit in cinci clase: fara risc, risc scazut, risc mediu, risc
ridicat si risc foarte ridicat.20.
In regiunea Nord-Est, zonele cu cea mai mare susceptibilitate la alunecari de teren
sunt Colinele Tutovei (Bacau si Vaslui), Obcina Mestecanis (Suceava) si aliniamente din muntii
Trascau, Gosmanu, Nemira si Vrancei. Practic, in categoria mediu-inalt se incadreaza
jumatatea de est a judetelor Suceava si Neamt, jumatatea estica a judetului Iasi, cea mai mare
parte a suprafetei judetelor Bacau si Botosani si intreaga suprafata a judetului Vaslui –
incadrandu-se in general in categoria mediu-inalt si chiar si categoria inalt (estul judetul
Bacau).
Ionuț RUSU 25
3.3. “Alunecări de teren în zona de sud-est a Muntelui Rarău (Bucovina)”
Un alt exemplu de aplicare a tehnologiei GIS în gestionarea riscului de alunecare de
teren în România este proiectul “Alunecări de teren în zona de sud-est a Muntelui Rarău
(Bucovina)”, realizat în cadrul programului Interreg IIIA România-Ucraina, finanțat de Uniunea
Europeană și implementat de către Universitatea din Suceava. Proiectul a avut ca obiectiv
principal identificarea și evaluarea zonelor cu risc ridicat de alunecare de teren în această
regiune montană, precum și elaborarea unui plan de gestionare a riscului pentru a preveni și
minimiza daunele provocate de alunecări.
Pentru acest proiect, s-a realizat o analiză geologică și geomorfologică a zonei de sud-
est a Muntelui Rarău, iar datele obținute au fost integrate într-un sistem GIS. Acesta a permis
elaborarea unei hărți de risc de alunecare de teren, prin identificarea zonelor cu instabilitate
geologică ridicată, a celor cu declivitate mare și a celor cu soluri susceptibile la eroziune.
Această hartă a fost folosită pentru a identifica zonele cu risc ridicat și pentru a propune măsuri
de prevenire a alunecărilor și de protecție a terenurilor.
În cadrul proiectului s-au efectuat și lucrări de teren, cum ar fi forarea sondelor și
prelevarea de mostre de sol și rocă, pentru a confirma datele obținute prin analizele geologice
și geomorfologice. Aceste date au fost, de asemenea, introduse în sistemul GIS pentru a
îmbunătăți acuratețea hărții de risc.
Rezultatele proiectului au fost utilizate pentru a elabora un plan de gestionare a riscului
de alunecare de teren, care a inclus propuneri pentru îmbunătățirea infrastructurii existente și
pentru prevenirea daunelor în cazul producerii unor alunecări de teren. Aceste propuneri au
fost transmise autorităților locale și regionale, precum și altor entități interesate din România
și Ucraina, pentru a fi luate în considerare în procesul de luare a deciziilor în ceea ce privește
gestionarea riscului de alunecare de teren în această regiune montană.
Proiectul "Alunecări de teren în zona de sud-est a Muntelui Rarău (Bucovina)" a fost
elaborat cu scopul de a identifica și evalua riscurile asociate alunecărilor de teren din această
zonă și de a dezvolta măsuri de prevenire și intervenție în caz de urgență.
Zona de sud-est a Muntelui Rarău se caracterizează prin prezența unui relief muntos
și o serie de caracteristici geologice și geomorfologice care pot favoriza apariția alunecărilor
de teren. De asemenea, aici se întâlnesc o serie de activități umane care pot contribui la
creșterea riscului de alunecări de teren, cum ar fi agricultura în pantă, construcțiile și
exploatările forestiere.
Proiectul a început prin identificarea zonelor cu cel mai mare risc de alunecări de teren,
prin analiza datelor geologice, topografice și hidrologice. S-a folosit tehnologia GIS pentru a
cartografia terenurile vulnerabile și pentru a evalua riscul de alunecare de teren prin
combinarea informațiilor despre topografie, sol, vegetație și precipitații. În acest fel s-a obținut
o hartă de risc care a servit ca bază pentru dezvoltarea planului de acțiune.
Planul de acțiune a inclus o serie de măsuri de prevenire și intervenție în caz de
urgență, care au fost adaptate la specificul zonei și la nevoile comunităților locale. Printre
aceste măsuri se numără:
➢ Identificarea și monitorizarea zonelor cu risc crescut de alunecare de teren;
➢ Implementarea de măsuri de amenajare a terenului, cum ar fi construcția de terase
și diguri de protecție, pentru a reduce riscul de alunecare de teren;
➢ Introducerea unui sistem de avertizare timpurie, prin intermediul unor senzori care
să detecteze variațiile în compoziția solului și a nivelului de umiditate;
➢ Dezvoltarea unui plan de intervenție în caz de urgență, care să prevadă modalități
de evacuare a populației, de asigurare a resurselor necesare pentru intervenție și
de minimizare a daunelor produse de alunecările de teren.
Ionuț RUSU 26
În final, proiectul a avut ca obiectiv îmbunătățirea capacității comunităților locale de a
face față riscului de alunecare de teren prin dezvoltarea unui plan de acțiune adecvat și prin
implicarea tuturor părților interesate în aplicarea acestuia.
Datoritǎ interacţiunii factorilor generatori, precum şi a proceselor şi fenomenelor deja
declanşate, pe aceeaşi unitate de relief acţioneazǎ concomitent procese diferite: eroziune de
suprafaţǎ, eroziune de adâncime, alunecǎri, surpǎri, tasǎri ş.a. În aceastǎ complexitate, tipul
de proces şi intensitatea lui sunt variabile, unele procese devin principale, altele secundare,
dupǎ acţiunea dominantǎ a unuia sau altuia, spaţial putându-se distinge:
• Suprafeţe de teren (relief) cu procese geomorfologice neapreciabile În această
categorie sunt incluse terenurile cu înclinare foarte slabă, apropiată de zero, din lungul
văii Moldovei şi afluenţilor săi din zonă, ce acoperă suprafeţe restrânse.
• Suprafeţe pe care dominǎ eroziunea areolarǎ (de suprafaţǎ) sunt mai puţine în zonă
întrucât teritoriul comunei este aproape în întregime acoperit fie de păduri, fie de pajişti
şi păşuni care au un efect foarte important în frânarea proceselor graviţaţionale. Sub
pajişti solul este mai bine structurat, iar păienjenişul rădăcinilor ierboase, la care se
adaugă şi desişul ierbos de la suprafaţă formează o pătură care fixează şi protejează
bine versantul. Când această pătură este degradată se declanşează procesele de
versant, după cum vom vedea mai jos.
• Suprafeţele pe care dominǎ eroziunea liniarǎ (de adâncime). Aceste suprafeţe sunt
situate pe versanţii alcǎtuiţi, în stratele superioare, în pricipal din argile şi marne a cǎror
impermeabilitate favorizeazǎ o scurgere superficialǎ bogatǎ ce se organizeazǎ în
şiroiri şi torenţi, ce produce o eroziune liniarǎ intensǎ. Cele mai frecvente forme de
eroziune liniarǎ din zonă sunt şiroirile şi ogaşele. Fenomenul este foarte prezent pe
versanţii văii Pojorâta, mai ales pe cel drept, unde, datorită defrişărilor şi păşunatului,
versantul este supus unor intense procese de eroziune. Forme grave ale acestui tip
de eroziune apar şi în fostele exploatări miniere de la nord de satul Pojorâta. Aceste
probleme apar punctual şi pe alţi versanţi, cum se întâmplă în zona satului Valea
Putnei.
Capitolul 4. Concluzii.
Alunecările de teren sunt un pericol major în multe regiuni ale lumii, cauzând daune
semnificative la proprietăți, infrastructuri și vieți omenești. Acestea pot fi declanșate de o
varietate de factori, cum ar fi precipitațiile abundente, dezghețurile, cutremurele, activitățile
umane (cum ar fi defrișarea sau construcțiile), eroziunea solului și multe altele. Alunecările de
teren pot varia în intensitate și dimensiune, de la alunecări minore de teren la deplasări majore
de masă.
În zonele cu risc ridicat de alunecări de teren, oamenii trebuie să ia măsuri de precauție
pentru a minimiza riscul și pentru a se pregăti pentru o eventuală catastrofă. Aceste măsuri
pot include monitorizarea zonelelor cu risc, identificarea potențialilor factori declanșatori,
evaluarea riscurilor și elaborarea unui plan de evacuare și de răspuns în cazul unei alunecări
de teren.
Pe lângă daunele directe la proprietăți și infrastructuri, alunecările de teren pot avea și
efecte negative asupra mediului, cum ar fi poluarea solului și apei și pierderea habitatelor
naturale. Prin urmare, protejarea zonelelor cu risc și minimizarea riscului de alunecare de
teren ar trebui să fie o prioritate pentru comunități și guverne deopotrivă.
În ultimii ani, tehnologia GIS (Sisteme de Informații Geografice) a fost folosită tot mai
mult pentru a identifica și a evalua riscurile de alunecare de teren și pentru a dezvolta planuri
de răspuns în cazul unei alunecări de teren. Această tehnologie permite analiza datelor din
surse diferite, cum ar fi hărți topografice, date meteorologice și fotografii aeriene, pentru a
Ionuț RUSU 27
obține o imagine mai precisă a zonelor cu risc de alunecare de teren și pentru a planifica
măsurile preventive și de răspuns în cazul unei alunecări de teren.
Evaluarea riscurilor la alunecările de teren este un proces complex care implică
identificarea și evaluarea zonelor expuse la pericole de alunecare, precum și analizarea
impactului acestora asupra mediului, proprietăților și populației din zonă. În general, evaluarea
riscurilor la alunecările de teren se bazează pe următoarele etape:
• Identificarea zonelor expuse la pericole de alunecare: Acest lucru implică o analiză
detaliată a topografiei zonei, a geologiei și a altor factori de mediu care pot influența
alunecările de teren.
• Evaluarea factorilor de declanșare: În această etapă se analizează factorii care pot
declanșa alunecările de teren, cum ar fi precipitațiile intense, schimbările în nivelul
apelor subterane, activitatea seismică sau intervențiile umane.
• Evaluarea vulnerabilității: Acest pas implică identificarea proprietăților, populației și
infrastructurii din zona expusă la pericol de alunecare și evaluarea modului în care
acestea pot fi afectate de un astfel de eveniment.
• Evaluarea riscurilor: În această etapă se combină informațiile obținute din primele
trei etape pentru a evalua riscul de alunecare de teren în zona analizată.
• Elaborarea unui plan de acțiune: În cazul în care se identifică un risc ridicat de
alunecare de teren, se va elabora un plan de acțiune care să identifice măsurile
necesare pentru a minimiza riscurile și a proteja proprietățile, populația și
infrastructura din zona respectivă.
Evaluarea riscurilor la alunecările de teren este esențială pentru a înțelege gradul de

pericol al acestora și pentru a planifica măsuri de prevenire și reducere a impactului lor asupra
comunităților și mediului. O evaluare a riscurilor ar trebui să includă o evaluare a vulnerabilității
comunității și a infrastructurii locale la alunecări de teren, precum și o evaluare a amenințărilor
din cauza alunecărilor de teren, inclusiv gradul de probabilitate a apariției acestora și a
impactului lor asupra zonei respective.
Evaluarea riscurilor la alunecările de teren poate contribui la identificarea zonelor
vulnerabile la astfel de fenomene și la identificarea zonelor cu un grad mare de risc, astfel
încât autoritățile să poată planifica măsuri de prevenire și reducere a impactului. Aceste măsuri
pot include, printre altele, construirea de baraje și diguri pentru a proteja zonele vulnerabile,
monitorizarea constantă a zonelor cu un grad mare de risc și evacuarea comunităților din
zonele periculoase în caz de necesitate.
De asemenea, evaluarea riscurilor poate ajuta la identificarea modalităților de
reducere a impactului alunecărilor de teren asupra mediului și a resurselor naturale. Aceste
măsuri pot include reabilitarea terenurilor afectate și crearea de zone verzi pentru a împiedica
dezvoltarea ulterioară a alunecărilor de teren.
Evaluarea riscurilor la alunecările de teren este crucială pentru protejarea comunităților
și a mediului împotriva acestor fenomene periculoase. Prin planificarea măsurilor de prevenire
și reducere a impactului, se poate minimiza riscul de apariție a alunecărilor de teren și se
poate proteja mediul înconjurător pentru generațiile viitoare.
Tehnologia GIS a devenit o unealtă importantă în prevenirea și gestionarea
alunecărilor de teren. Aplicațiile GIS permit o colectare și analiză eficientă a datelor despre
teren și sol, inclusiv date despre topografie, hidrologie, geologie și vegetație, pentru a evalua
riscurile de alunecare a terenului. Aceste aplicații permit, de asemenea, modelarea 2D și 3D
a terenului, permit analizarea diferitelor scenarii și identificarea celor mai vulnerabile zone,
astfel încât resursele să fie alocate în mod eficient pentru prevenirea și gestionarea
alunecărilor de teren.De asemenea, aplicațiile GIS permit o mai bună colaborare și
coordonare între autorități și comunități locale, ceea ce poate duce la o gestionare mai
eficientă a situațiilor de urgență. În plus, utilizarea tehnologiei GIS poate ajuta la reducerea
Ionuț RUSU 28
costurilor și la economisirea timpului, întrucât identificarea și gestionarea zonelor cu risc pot fi
realizate mai eficient.
În concluzie, aplicațiile GIS sunt esențiale în prevenirea și gestionarea alunecărilor de
teren. Acestea permit o evaluare mai precisă a riscurilor și o planificare mai bună a măsurilor
de prevenire și intervenție, permițând astfel o protecție mai bună a vieții și proprietăților
umane, precum și a mediului înconjurător.
BIBLIOGRAFIE
1) https://www.esri.ro/ro-ro/what-is-gis/overview
2) https://gis-unibuc.webnode.ro/notiuni-introductive/
3) https://www.scribd.com/doc/209126403/Sisteme-Informatice-Geografice-GIS
4) https://cadastru-topo.ro/gis-sistem-informational-geografic/
5) https://geografilia.blogspot.com/2011/02/rolul-si-aplicabilitatea-sistemelor.html
6) https://www.renovablesverdes.com/ro/efectos-del-deslizamiento-de-tierra/
7) https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2015/11/01/alunecarile-de-
teren-factorii-care-le-produc-si-metode-de-combatere/
8) https://www.eib.org/en/stories/coastal-erosion-romania?lang=ro
9) https://rowater.ro/despre-noi/dezvoltare-si-investitii-achizitii/proiecte-
implementate-in-curs-de-implementare/proiecte-implementate/proiect-
reducerea-si-reabilitarea-zonei-costiere/
10) https://www.adrnordest.ro/wp-
content/uploads/2022/07/PDR%20NE%202021-2027.pdf
11) https://primariapojorata.ro/files/infoUrbanism/01-PUGPojorita-
Memoriugeneral.pdf
Ionuț RUSU 29

Referat Tehnologii GIS Rusu Ionut

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Referat Tehnologii GIS Rusu Ionut

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNICĂ ,,GHEORGHE ASACHI,, DIN IAŞI

FACULTATEA DE HIDROTEHNICĂ, GEODEZIE ŞI INGINERIA

Capitolul 1. Tehnologii GIS

În concluzie, tehnologiile GIS sunt foarte importante pentru a colecta, analiza și

Hărţi de analiză geomorphologic

Hărţi de analiză a teritoriului

Capitolul 2. Aplicații GIS în evaluarea riscurilor la alunecările de teren.

Tehnologia GIS (Geographic Information System) poate fi de mare ajutor în

Factorii ce conduc la producerea alunecarilor de teren

Intervenția după începerea unei alunecări de teren depinde de gradul de gravitate al

Efectele negative asupra mediului ale alunecărilor de teren:

Capitolul 3. Exemplificări de aplicare a tehnologiei GIS

Tehnologia GIS (Sisteme Informaționale Geografice) poate fi de ajutor în identificarea

3.1. Reducerea eroziunii costiere Faza II (2014-2020)

3.2. "Alunecările de teren din zona montană a județului Maramureș -

Evaluarea riscurilor la alunecările de teren este esențială pentru a înțelege gradul de

S-ar putea să vă placă și