Colegiul de Ecologie

Referat
Tema: Nebulozitatea și gradul de
strălucire a soarelui în Republica
Moldova

A realizat eleva grupei M-031

Buzenco Gabriela
A coordonat: Chirică Lazăr

Chișinău, 2020
 Nebulozitatea
Organizaţia Meteorologică Mondială este sursa de autoritate a informaţiilor în cadrul
sistemului ONU cu privire la aspectele legate de condiţiile meteorologice şi climatice.
Tema pentru Ziua Mondială a Meteorologiei din acest an propusă de OMM este
dedicată nebulozităţii,  una dintre caracteristicile importante ale timpului –
"Conceperea norilor". Această temă a fost aleasă datorită faptului că norii sunt în
centrul observaţiilor asupra timpului  şi previziunii acestuia. Norii joacă un rol esenţial
în reglarea echilibrului energetic, al climei şi a vremii pe Terra, contribuind la
funcţionarea ciclului apei şi întregului sistem climatic. Conceperea norilor este
importantă pentru prognoza meteo, modelarea consecinţelor schimbării climei în viitor
şi prognozarea disponibilităţii resurselor de apă.
Atlasul Internaţional de nori este unicul si cel mai cuprinzător ghid la identificarea 
nebulozităţii. De asemenea, acesta este un îndrumar  educaţional important pentru
profesioniştii din comunitatea meteorologică şi în sectoarele de aviaţie şi transport
maritim. Atlasul Internaţional de nori îşi are originea de la sfârşitul secolului al XIX-
lea. In timpul secolului XX, el a fost în mod repetat, revizuit, cel mai recent, în 1987.

Norii sunt un sistem de particule de apă suspendate în atmosferă în stare lichidă sau
solidă, care sunt produsele de condensare a vaporilor de apă. Norii  reduc fluxul de
radiaţie solară în timpul zilei şi reduc răcirea suprafeţei solului pe timp de noapte.
Pe teritoriul Moldovei observaţii sistematice asupra norilor la staţiile meteorologice se
efectuează aproximativ 70 de ani, ceea ce a făcut posibil pentru a studia regimul
nebulozităţii pentru perioada multianuală.
La staţiile meteorologice se efectuează observaţii vizuale asupra nebulozităţii pe
parcursul a 24 de ore. În cadrul observaţiilor asupra norilor se determină nebulozitatea
totală şi inferioară, felul şi plafonul norilor. Gradul de acoperire al bolţii cereşti cu nori
se determină prin împărţirea imaginară a acesteia în zece părţi egale şi apoi se
apreciază câte din acestea sunt acoperite cu nori. Cerul se consideră senin dacă gradul
de acoperire este de 0-2 grade, predominant senin de 3-7 grade si noros de 8-10 grade.
Toţi  norii  în  funcţie  de  înălţimea  bazei  lor  se  împart  în  trei  nivele: nivelul
de sus (6-10 km altitudine, cirrus Ci, cirrocumulus Cc şi cirrostratus Cs),
nivelul  mediu  altitudinea de 2-6 km, altocumulus Ac şi altostratus As), nivelul
 inferior altitudine de la suprafaţa solului la 2 km (stratocumulus Sc şi stratus St),
precum şi  norii de extindere  verticală (cumulus Cu şi cumulonimbus Cb).
La norii totali sunt acceptaţi norii tuturor nivelelor, la nivelul inferior - numai  norii
nivelului inferior.
Genul norilor se apreciază vizual în conformitate cu clasificarea  internaţională a
norilor. În prezent, în determinarea felului norilor, genului, speciei şi varietăţii
acestora meteorologii se ghidează de Atlasul International de nori, ed. 1987.

În Moldova, regimul mediu multianual al norilor se formează sub influenţa proceselor

atmosferice care determină direcţia predominantă a maselor de aer şi conţinutul
de umiditate al acestora, precum şi sub influenţa interdependenţei suprafeţei
subiacente.
Pe teritoriul Moldovei, având în vedere aria mică, variabilitatea spaţială a tuturor
caracteristicilor norilor este nesemnificativă.
 Frecvenţa cerului noros în această perioadă la Chişinău constituie 65-80%, după
nebulozitatea totală şi 45-55%  după  nebulozitatea inferioară (Fig. 2).

Pe teritoriul Moldovei, în medie pe an se semnalează de la 79 la 150 de zile  senine

şi de la 44 la 74 de zile noroase. Dar, în unii ani, numărul acestora poate creşte pe
teritoriu respectiv până la 208 de zile  senine (1993) şi 133 (1984) de zile  noroase.
Cel mai mare număr mediu de zile  senine  se semnalează  în perioada august-
septembrie (20-28 zile), noroase – în fond în luna noiembrie (21-26 zile). Numărul
mediu anual de zile noroase (după nebulozitatea inferioară) în cursul anului variază
de la 44 la 74 de zile.
Genurile de nori, în funcţie de perioada anului variază semnificativ (Fig. 3).

În sezonul rece al anului, la un conţinut scăzut de umiditate în aer şi prezenţa

inversiunilor de suprafaţă, în fond  predomină  norii stratiformi. În sezonul cald al
anului  nebulozitatea are valori mari foarte rar, de obicei, cerul este total acoperit
de nori numai în timpul trecerii fronturilor atmosferice. În fond, în timpul trecerii
fronturilor atmosferice se semnalează norii de dezvoltare pe verticală.
Conceperea genurilor de nori şi evoluţia lor, pentru o lungă perioadă de timp a
constituit temelia prognozării vremii.
Anumite  genuri  de  nori  prezic  starea  vremii.

Astfel,  norii  de Cu humilis (foto 1) sunt vestitorii  de vreme bună.

 Nori Altocumulus lenticularis (foto 2) sunt vestitorii  de trecere a unui
front rece.

 Nori Cirrus unguiculate (foto 3) sunt vestitorii unui front cald.

Dintre toate genurile de nori, cele mai periculoase fenomene cauzează norii
Cumulonimbus incus (Cb inc.) care conţin o cantitate mare de apă (foto 4). În
 Moldova, frecvenţa acestora în perioadele de iarnă şi de toamnă, constituie
aproximativ 10%, primăvara şi vara - de două ori mai mult. Norii Cb inc. pot
provoca ploi abundente, oraje, fulgere, grindină, refrigerarea aeronavelor,
deteriorarea liniilor de comunicaţii şi electrice.

Durata de strălucire a soarelui

Deja mai mult de 4,5 miliarde de ani, această minge în flăcări din plasmă fierbinte
serveşte drept forţa motrice a vremii, climei şi a vieţii pe Pământ. Datele
măsurătorilor de satelit realizate în ultimii 30 de ani arată că suma energiei solare
emisă nu a crescut şi că încălzirea recentă observată pe Pământ nu poate fi explicată
prin schimbarea activităţii solare. Creşterea temperaturii, care duce la topirea
gheţarilor şi încălzirea apei în oceane se datorează prezenţei în atmosferă a gazelor cu
efect de seră. Concentraţia de dioxid de carbon a crescut la 405,5 părţi pe milion în
2017 şi continuă să crească. În consecinţă, din 1990, influenţa radiaţiei globale, care
determină încălzirea climei a crescut cu 41% ca urmare a gazelor cu efect de seră. În
ultimul deceniu, aproximativ 82% din creşterea influenţei radiaţiilor i se atribuie CO2.
În cazul în care tendinţa actuală a concentraţiilor de gaze cu efect de seră se va
menţine, este posibil să avem o creştere a temperaturii în intervalul de la 3°C la 5°C
până la sfârşitul secolului. Aceasta valoare este mult mai mare decât indicatorul
stabilit în Acordul de la Paris - Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite
privind schimbările climatice, care urmăreşte menţinerea creşterii temperaturii medii
globale mai puţin de 2°C”.
Cu toate acestea, după cum s-a menţionat în mesaj, încălzirea observată în ultimii
ani pe Pământ nu este legată de activitatea solară. Conform declaraţiei WMO, "anul
2018 a fost cel mai cald an din întreaga istorie a observaţiilor la nivel global.
Temperatura medie globală a aerului în 2018 a constituit +14,7°C şi este mai mică cu
doar 0,2°C decât cea mai mare valoare". În Moldova conform datelor staţiei
meteorologice Chişinău (perioada de observaţie 125 ani), temperatura medie a aerului
în anul 2018 a constituit +11,2ºC. Anul trecut se clasează pe locul 4 în şirul anilor cu
temperaturi medii anuale ridicate ale aerului. Astfel de temperaturi medii anuale ale
aerului au fost grupate doar în ultimii 20 de ani - 2000, 2012, 2016, 2017 şi 2018. Cu
toate acestea ultimii 10 ani au fost cei mai " darnici" din punct de vedere al numărului
de temperaturi ridicate. Cei mai calzi ani pentru întreaga perioadă de observaţie au
fost anii 2007 şi 2015 – +12,0°C.
 Din cauza faptului că emisiile de gaze cu efect de seră continuă să crească,
modelele climatice prevăd o creştere a temperaturii în majoritatea regiunilor lumii. Se
presupune, că odată cu încălzirea globală, în aceste zone vor creşte şi riscurile pentru
sănătatea publică şi securitatea alimentară.
Pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, se recomandă utilizarea unei
metode alternative de generare a energiei - energia Soarelui.
În Republica Moldova, radiaţia solară este o sursă helio naturală importantă.
Evaluarea potenţialului helioenergetic natural este obţinută în baza datelor
observaţiilor efectuate în ultimii 70 de ani la staţiile meteorologice ale Serviciului
Hidrometeorologic de Stat. Principalele caracteristici ale acesteia sunt durata de
strălucire a soarelui şi intensitatea radiaţiei solare.
Cantitatea energiei solare ajunsă pe suprafaţa pământului depinde în primul rând de
durata de strălucire a soarelui şi de unghiul de înălţime a acestuia deasupra
orizontului. Nebulozitatea influenţează semnificativ asupra cantităţii radiaţiei solare.
Durata medie anuală de strălucire a soarelui constituie doar 50-55% din cea posibilă
pe un timp cu cer senin. Durata medie de strălucire a soarelui variază de-a lungul
teritoriului de la 1950 de ore în nord până la 2210 de ore în sudul republicii (figura
1).

În unii ani, durata de strălucire a soarelui poate să se abată semnificativ de la normă.

Astfel, la Chişinău în anul 1963, numărul de ore cu soare a crescut până la 2499
ore, iar în anul 1991 a scăzut  la 1831 ore.
Cel mai mare număr de ore cu soare este observat în sezonul cald (aprilie-
septembrie) - aproximativ 75% din suma anuală. În fig.2, potrivit datelor SM
Chişinău, este prezentat mersul anual al duratei de strălucire a soarelui,
caracteristic pentru întreg teritoriul ţării.
În Chişinău, pe tot parcursul anului, durata medie lunară de strălucire a soarelui
variază de la 58 de ore în decembrie şi până la 309 de ore în iulie. Cu toate acestea,
în Republica Moldova frecvenţa numărului de zile fără soare este destul de mare -
de la 70 zile în sud până la 86 zile în nordul ţării. Cel mai des acestea sunt observate
în lunile noiembrie şi februarie (10-17 zile pe lună). Vara, zilele fără soare nu sunt
observate anual. Numărul mediu a lor nu depăşeşte o zi pe lună.
Pentru utilizarea practică a geopotenţialului natural, sunt necesare şi informaţii despre
radiaţia solară globală (directă şi difuză) care ajunge pe o suprafaţă orizontală. În
medie anual se observă că radiaţia directă prevalează asupra radiaţiei difuze (54% şi,
respectiv 46%). Norii diminuează cantitatea de radiaţie solară directă în perioada de
iarnă cu 70-80%, iar vara - cu 40-50%, respectiv creşte radiaţia difuză.
Conform datelor SM Chişinău, valoarea anuală a energiei solare pe o suprafaţă
orizontală în medie constituie 4574 MJ/m2. 75% din această cantitate de energie este
primită în perioada caldă. Valorile  medii lunare ale radiaţiei solare  se  modifică
în  cursul  anului de la 93 MJ/m2 în luna decembrie la 687 MJ/m2 în iulie (figura 3).

Figura 4 prezintă cursul radiaţiei solare totale pe perioada a 66 de ani de observaţie,

precum şi valoarea medie (trend).
Radiaţia solară totală a atins cele mai mari valori în anul 1954 - 4833 MJ/m 2, cea mai
mică - în 1998 - 3898 MJ/m2. În ultimii 20 de ani, radiaţia solară totală de cele mai
multe ori a depăşit norma. Cu toate acestea, în comparaţie cu mijlocul secolului al
XX-lea, există o uşoară scădere a sumelor anuale ale radiaţiei solare totale (cu doar
1%).
Pentru Republica Moldova energia solară reprezintă o sursă naturală importantă.
Regimul radiaţiei solare permite din aprilie până în octombrie, să fie utilizat în
mod rentabil în diferite sectoare ale economiei. Avantajele utilizării energiei solare
sunt evidente: economisirea combustibilului, costurile de transport şi, cel mai
important, reducerea poluării atmosferei prin arderea produselor de combustie.