Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bibliografie:
• Sterie Ciulache, „Meteorologie. Manual practic”, Facultatea de Geologie-
Geografie, Bucureşti.
Definiţii:
Meteorologia este stiinta care studiază atmosfera atât din punct de vedere al
insusirilor straturilor care o compun, al originii si compoziţiei, cat si in ceea ce priveşte
proprietatile acesteia (de natura fizico-chimica, biologica etc.); etimologia termenului
este legata de cuvântul grecesc „meteoron” – proces, fenomen atmosferic.
Climatologia este ramura care se ocupa atât cu stabilirea factorilor de geneza
pentru climatele Pamantului (factori radiativi, dinamici, fizico-geografici, antropici) cat si
cu distribuţia acestora pe suprafaţa planetei; etimologia termenului este legata de
cuvântul grecesc „klima” – înclinare.
Atmosfera este invelisul de gaze al Pamantului care conţine in suspensie cantitati
variabile de particule in diverse stari de agregare (in principal lichide, dar si solide).
Instrumentul permite determinări instantanee, care solicita prezenta unui
utilizator, valorile fiind citite pe scara gradata (instrumentele au terminaţia –„metru”).
Aparatul necesita un dispozitiv automat de înregistrare, cu o parte receptoare, o
parte de transmisie si o parte înregistratoare. Variaţiile parametrului atmosferic sunt
transcrise pe o diagrama (termograma, pluviograma etc) (aparatele au terminaţia –„graf”).
1
• Viticultorii francezi din zona Bordeaux fac primele observaţii referitoare la
periodicitatea (ciclicitatea) climei.
• După 1856 se pune pentru prima data problema existentei unei reţele de staţii si
posturi meteorologice care sa permită supravegherea unor teritorii cat mai extinse.
• In 1887 se infiinteaza Organizaţia Meteorologica Internaţionala (O.M.I.) care in
1951 devine O.M.M.
• In 1932 Jacob Bjerkness realizează primul sistem de înscriere a datelor
meteorologice in cadrul harţilor, ceea ce a făcut posibila comunicarea intre
meteorologi.
• In 1948 se realizează primul ordinator stiintific, E.N.I.A.C., cu ajutorul căruia s-a
trecut la un nou concept si noi metode ale prognozelor de vreme N.W.P.
(Numerical Weather Prediction), prognozele numerice.
• Se lansează primul satelit meteorologic T.I.R.O.S., cu ajutorul căruia se pun
bazele celui mai complet sistem de observare a atmosferei.
2
• Primul război mondial a determinat distrugerea unei bune parţi din reţeaua
staţiilor meteorologice, producându-se o întrerupere a şirului de date meteo pentru
intervalul 1916-1926, cu excepţia staţiilor de la Sulina si cea de la Bucuresti-
Filaret, care si-au păstrat continuitatea observaţiilor.
• Din 1926-1927, are loc o reorganizare a reţelei de staţii meteorologice, astfel
incat, in mod treptat se reia activitatea de observaţii.
• In 1936, functioneaza peste 30 de staţii sinoptice, 180 staţii climatologice si 1100
puncte pluviometrice.
• După cel de-al doilea război mondial se infiinteaza staţii meteorologice pe
masivele montane Tarcu, Semenic, Rarau, Toaca, Lacauti si Vladeasa.
In plan naţional, A.M.N. a impartit teritoriul tarii in mai multe sectoare numite
C.M.R. (Centre Meteorologice Regionale). Denumirea acestora este similara si se
suprapune peste marile provincii istorice: Muntenia, Banat Crisana, Transilvania Nord,
Transilvania Sud, Oltenia, Moldova, Dobrogea.
In cadrul C.M.R., activitatea se desfasoara prioritar la nivelul centrelor de
prevedere a vremii (CPV), precum si a staţiilor meteorologice. Subordonate staţiilor
meteorologice sunt posturile meteorologice cu o dotare mai redusa.
3
In biroul staţie se fac determinări ce vizează valorile presiunii atmosferice
folosindu-se barometrul cu mercur; are loc verificarea exactitatii datelor înregistrate; se
transcriu datele de observaţie din registrul de staţie in tabelele meteorologice; se
descifrează diagramele de la aparatele înregistratoare (termograme, higrograme,
pluviograme, barograme etc.).
Pe parcelele meteorologice se efectuează determinări privind structura si
densitatea zăpezii dar si măsurători ale grosimii stratului de nea.
Platforma meteorologica reprezintă suprafaţa de teren special amenajata pe care
sunt instalate majoritatea instrumentelor si aparatelor meteorologice cu care se efectuează
la staţii cea mai mare parte a observaţiilor meteorologice.
4
Dimensiunile platformei meteorologice variază in funcţie de volumul
determinărilor efectuate si de programul de cercetare al statiei, astfel: la statiile
meteorologice cu program redus dimensiunile platformei meteorologice sunt 20x16 m, la
statiile meteorologice cu program standard 26x26 m iar la cele cu program radiometric
26x36 m.
5
Adăpostul meteorologic (A.M.) reprezintă o construcţie speciala care protejează
instrumentele si aparatele meteorologice din interior împotriva radiaţiilor solare,
precipitaţiilor atmosferice, vântului etc.
Se compune din: A.M. propriu-zis, suport de susţinere, scara.
A.M. propriu-zis este confecţionat din lemn, are acoperiş dublu, pereţii sunt
dispuşi sub forma de jaluzele (cu un unghi de 45º) iar podeaua se compune din doua
scânduri dispuse in cruce, peste care se aseaza o bucata de plasa de sarma.
A.M. este vopsit in alb la exterior (pentru a reflecta radiaţia solara) si in negru la
interior (pentru a atrage radiaţia solara).
Inaltimea A.M. este de 2 m, iar in cazul staţiilor de munte si in condiţiile unui
strat de zăpada mai mare de 1 m, distanta se mareste la 2,75 m.
Adapost meteorologic
6
• Sa se efectueze cu regularitate rondul preliminar, pentru a putea înlocui
eventualele aparate defecte, cu cel puţin 20 de minute înaintea determinării;
• Sa se respecte cu stricteţe ordinea tip de efectuare a observaţiilor;
• Sa se mânuiască atent aparatele si instrumentele meteorologice, ferindu-le de
deteriorări;
• Sa se efectueze determinări numai cu aparate si instrumente etalonate.