Sunteți pe pagina 1din 7

T1 Introducere in meteorologie si climatologie.

Organizarea unei staţii meteorologice


(Platforma meteorologica standard).
Activitatea meteorologica
• Definiţii
• Scurt istoric meteo-climatologic
• Reţeaua de staţii si posturi meteorologice din România, A.N.M.
• Organizarea unei staţii meteorologice
• Platforma meteorologica
• Modul de efectuare a observaţiilor meteorologice la staţii

Bibliografie:
• Sterie Ciulache, „Meteorologie. Manual practic”, Facultatea de Geologie-
Geografie, Bucureşti.

Definiţii:

Meteorologia este stiinta care studiază atmosfera atât din punct de vedere al
insusirilor straturilor care o compun, al originii si compoziţiei, cat si in ceea ce priveşte
proprietatile acesteia (de natura fizico-chimica, biologica etc.); etimologia termenului
este legata de cuvântul grecesc „meteoron” – proces, fenomen atmosferic.
Climatologia este ramura care se ocupa atât cu stabilirea factorilor de geneza
pentru climatele Pamantului (factori radiativi, dinamici, fizico-geografici, antropici) cat si
cu distribuţia acestora pe suprafaţa planetei; etimologia termenului este legata de
cuvântul grecesc „klima” – înclinare.
Atmosfera este invelisul de gaze al Pamantului care conţine in suspensie cantitati
variabile de particule in diverse stari de agregare (in principal lichide, dar si solide).
Instrumentul permite determinări instantanee, care solicita prezenta unui
utilizator, valorile fiind citite pe scara gradata (instrumentele au terminaţia –„metru”).
Aparatul necesita un dispozitiv automat de înregistrare, cu o parte receptoare, o
parte de transmisie si o parte înregistratoare. Variaţiile parametrului atmosferic sunt
transcrise pe o diagrama (termograma, pluviograma etc) (aparatele au terminaţia –„graf”).

Scurt istoric meteo-climatologic:

• In perioada antica ideile privitoare la intamplarile atmosferice aveau caracter


filosofico-descriptiv si se refereau la evenimente cu caracter spectacular, mai ales
manifestări extreme in aspectul vremii si al climei.
• In secolul IV d. Hr. apare prima lucrare de „specialitate”: „Meteorologica” lui
Aristotel (anul 364 d. Hr.).
• Galileo Galilei inventează primul instrument meteorologic – termometrul (care
funcţiona pe baza de apa).

1
• Viticultorii francezi din zona Bordeaux fac primele observaţii referitoare la
periodicitatea (ciclicitatea) climei.
• După 1856 se pune pentru prima data problema existentei unei reţele de staţii si
posturi meteorologice care sa permită supravegherea unor teritorii cat mai extinse.
• In 1887 se infiinteaza Organizaţia Meteorologica Internaţionala (O.M.I.) care in
1951 devine O.M.M.
• In 1932 Jacob Bjerkness realizează primul sistem de înscriere a datelor
meteorologice in cadrul harţilor, ceea ce a făcut posibila comunicarea intre
meteorologi.
• In 1948 se realizează primul ordinator stiintific, E.N.I.A.C., cu ajutorul căruia s-a
trecut la un nou concept si noi metode ale prognozelor de vreme N.W.P.
(Numerical Weather Prediction), prognozele numerice.
• Se lansează primul satelit meteorologic T.I.R.O.S., cu ajutorul căruia se pun
bazele celui mai complet sistem de observare a atmosferei.

In România primele referiri cu privire la evenimente meteo-climatice extreme


aparţin cronicarilor (Miron Costin; Grigore Ureche in „Letopiseţul Tarii Moldovei”, in
care face referiri la apele mari din anul 1504 si la seceta din anul 1585; Dimitrie
Cantemir in „Descriptio Moldaviae”).
Sunt consemnate observaţii meteorologice – mai mult sau mai puţin sistematice –,
la Iaşi (inca din 1770), la Bucureşti (începând cu 1773), la Sibiu (începând din 1789), la
Cluj (începând cu 1833), la Sulina (începând cu 1857), la Giurgiu (începând cu 1863), la
Timişoara (începând cu 1874), la Galaţi si la Brăila (începând cu 1878).
La 30 iulie 1884 se organizează si functioneaza Institutul Meteorologic Central
(I.M.C.) care in timp va primi si alte denumiri (I.M.H., I.N.M.H., I.N.M.H.G.A, A.N.M.).

Reţeaua de staţii si posturi meteorologice din România, A.N.M.:

In România activitatea de supraveghere si cercetare a atmosferei se desfasoara pe


baza existentei unui sistem integrat, capabil atât pentru a face posibila cuantificarea sau
măsurarea elementelor meteorologice, efectuarea de observaţii vizuale (ambele
standardizate la nivel mondial) cat si pentru stabilirea calitatii aerului pentru diferite
spatii geografice. In cadrul acestui sistem, programele naţionale A.N.M. sunt subordonate
directivelor O.M.M. (exista programe in care România este partener direct).

• Primele staţii meteorologice de pe teritoriul tarii noastre au început sa funcţioneze


in secolul al XIX-lea, in 1859 infiintandu-se staţia meteorologica de la Sulina in
cadrul Comisiei Dunărene (condusa de inginerul Kuhll).
• In anii următori se infiinteaza alte staţii meteorologice in oraşele Bistriţa in 1864,
Reghin in 1868, Orşova in 1871, Baia Mare in 1871, Târgu Mures in 1878,
Timişoara in 1873, Miercurea Ciuc in 1873, Odorhei in 1874, Alba Iulia in 1875
etc.
• In perioada 1884-1908 se infiinteaza 66 de staţii climatologice si 384 posturi
pluviometrice in zona montana.

2
• Primul război mondial a determinat distrugerea unei bune parţi din reţeaua
staţiilor meteorologice, producându-se o întrerupere a şirului de date meteo pentru
intervalul 1916-1926, cu excepţia staţiilor de la Sulina si cea de la Bucuresti-
Filaret, care si-au păstrat continuitatea observaţiilor.
• Din 1926-1927, are loc o reorganizare a reţelei de staţii meteorologice, astfel
incat, in mod treptat se reia activitatea de observaţii.
• In 1936, functioneaza peste 30 de staţii sinoptice, 180 staţii climatologice si 1100
puncte pluviometrice.
• După cel de-al doilea război mondial se infiinteaza staţii meteorologice pe
masivele montane Tarcu, Semenic, Rarau, Toaca, Lacauti si Vladeasa.

• In 1951, România ia parte ca membru fondator la primul Congres al Organizaţiei


Meteorologice Mondiale, organizaţie specializata a ONU.
• Astăzi, in structura reţelei intra: 125 staţii cu program sinoptic, 123 staţii cu
program climatic, 3 staţii de radiosondaj (Bucureşti – Baneasa, Constanta, Cluj-
Napoca), 7 staţii radar (Bucureşti – Baneasa, Constanta, Iaşi, Cluj-Napoca,
Oradea, Craiova, Timişoara), 23 de staţii cu platforme pentru sondajul cu balonul
pilot, 6 staţii cu program de radioactivitate, 55 de staţii cu program
agrometeorologic, 8 staţii cu program actinometric, o staţie pentru prelucrarea
datelor transmise de sateliţii meteorologici si una pentru măsurarea electricitatii
(Bucureşti – Afumaţi).

In plan naţional, A.M.N. a impartit teritoriul tarii in mai multe sectoare numite
C.M.R. (Centre Meteorologice Regionale). Denumirea acestora este similara si se
suprapune peste marile provincii istorice: Muntenia, Banat Crisana, Transilvania Nord,
Transilvania Sud, Oltenia, Moldova, Dobrogea.
In cadrul C.M.R., activitatea se desfasoara prioritar la nivelul centrelor de
prevedere a vremii (CPV), precum si a staţiilor meteorologice. Subordonate staţiilor
meteorologice sunt posturile meteorologice cu o dotare mai redusa.

Organizarea unei staţii meteorologice:

O staţie meteorologica se compune de regula dintr-o clădire (CL) in interiorul


căreia se afla si biroul observatorului (B), o platforma meteorologica (PL. MET.) si doua
parcele meteorologice (P1 si P2).

3
In biroul staţie se fac determinări ce vizează valorile presiunii atmosferice
folosindu-se barometrul cu mercur; are loc verificarea exactitatii datelor înregistrate; se
transcriu datele de observaţie din registrul de staţie in tabelele meteorologice; se
descifrează diagramele de la aparatele înregistratoare (termograme, higrograme,
pluviograme, barograme etc.).
Pe parcelele meteorologice se efectuează determinări privind structura si
densitatea zăpezii dar si măsurători ale grosimii stratului de nea.
Platforma meteorologica reprezintă suprafaţa de teren special amenajata pe care
sunt instalate majoritatea instrumentelor si aparatelor meteorologice cu care se efectuează
la staţii cea mai mare parte a observaţiilor meteorologice.

Condiţiile generale de amplasare a staţiilor meteorologice:


• Staţiile meteorologice se instalează in câmp deschis, pe un teren neted si care sa
permită o cat mai buna vizualizare a spaţiului din jur.
• Trebuie sa se tina seama de reprezentativitatea in raport cu ansamblul condiţiilor
fizico-geografice aferente unitatii de relief in care se gaseste staţia (datele obţinute
vor fi valabile nu numai pentru locul unde se fac determinările, ci pentru o
suprafaţa mult mai întinsa de teren, aflata in jurul staţiei).

Condiţiile speciale de amplasare a staţiilor meteorologice:


• daca in apropierea staţiei exista obstacole mici (arbori izolaţi, tufişuri), atunci
staţia va fi poziţionata la o distanta de 10 ori mai mare decât inaltimea acestora.
• daca in proximitate exista obstacole de dimensiuni mai mari (grupuri mari de
construcţii, păduri), atunci staţia va fi amplasata la o distanta de 20 de ori mai
mare decât inaltimea maxima a acestora.
• daca in vecinătatea staţiei se afla o unitate acvatica (indiferent de dimensiunile
acesteia), atunci staţia va fi instalata la o distanta de 100 m fata de cel mai înalt
nivel posibil al apei (nivelul de maxim-maximorum).
• staţia trebuie ferita de influenta oraşului (care se constituie intr-o veritabila
„insula de căldura” fata de câmpul deschis învecinat) in aşa fel incat
amplasamentele le vom regăsi către periferiile oraşelor, departe de surse de
căldura, de zgomot, trepidaţii, energie etc.

4
Dimensiunile platformei meteorologice variază in funcţie de volumul
determinărilor efectuate si de programul de cercetare al statiei, astfel: la statiile
meteorologice cu program redus dimensiunile platformei meteorologice sunt 20x16 m, la
statiile meteorologice cu program standard 26x26 m iar la cele cu program radiometric
26x36 m.

Platforma meteorologica standard


Platforma meteorologica standard (P.M.) este un pătrat de 26x26 m, orientat pe
direcţiile nord-sud (foarte rar est-vest), acoperit cu vegetaţie ierboasa si împrejmuit de un
gard de plasa de sarma cu ochiuri mari (pentru a asigura o cat mai buna circulaţie a
aerului).
Aparatele si instrumentele meteorologice sunt instalate pe platforma
meteorologica astfel incat sa se evite umbrirea unora de către altele. Dispunerea se face
pe aliniamente astfel:
Pe primul aliniament sunt amplasate girueta cu placa uşoara, girueta cu placa grea
si chiciurometrul.
Pe cel de-al doilea aliniament se afla trei adăposturi meteorologice: in primul se
afla termometrele psihrometrice (ordinare), termometrul de maxima, termometrul de
minima, higrometrul de serviciu si higrometrul de rezerva; in cel de-al doilea se afla
termograful si higrograful.
Pe cel de-al treilea aliniament se găsesc pluviograful, pluviometrul tip A.N.M. si
pluviometrul tip Tretyakov.
In partea central-sudica a P.M. se afla heliograful, iar in sudul extrem se afla doua
platforme meteo, P1 (termometre de sol: ordinar, de maxima, de minima, o trusa de patru
geotermometre de tip Savinov) si P2 (rigla de zăpada, glaciometrul, o trusa de 5-8
geotermometre cu tragere verticala).

5
Adăpostul meteorologic (A.M.) reprezintă o construcţie speciala care protejează
instrumentele si aparatele meteorologice din interior împotriva radiaţiilor solare,
precipitaţiilor atmosferice, vântului etc.
Se compune din: A.M. propriu-zis, suport de susţinere, scara.
A.M. propriu-zis este confecţionat din lemn, are acoperiş dublu, pereţii sunt
dispuşi sub forma de jaluzele (cu un unghi de 45º) iar podeaua se compune din doua
scânduri dispuse in cruce, peste care se aseaza o bucata de plasa de sarma.
A.M. este vopsit in alb la exterior (pentru a reflecta radiaţia solara) si in negru la
interior (pentru a atrage radiaţia solara).
Inaltimea A.M. este de 2 m, iar in cazul staţiilor de munte si in condiţiile unui
strat de zăpada mai mare de 1 m, distanta se mareste la 2,75 m.

Adapost meteorologic

Modul de efectuare a observaţiilor meteorologice si a masuratorilor la staţii:

Pentru ca valorile rezultate din observaţiile meteorologice sa poată fi comparate


intre ele, platformele meteorologice si instrumentaţia utilizata trebuie sa corespunda unor
cerinţe universal recunoscute. Astfel, O.M.M. a implantat o serie de masuri pentru
standardizarea instrumentelor si metodelor de observaţii in toate tarile care au aderat la
aceasta organizaţie. Aparatura trebuie instalata in aşa fel incat sa nu se influenţeze
reciproc, sa fie etalonata, astfel incat precizia valorilor sa fie cat mai mare.
Observaţiile meteorologice la staţii asupra elementelor si fenomenelor
meteorologice se efectuează pe cale vizuala si pe cale instrumentala.

Programul observaţiilor si masuratorilor:


Orele de efectuare a observaţiilor sunt conforme cu programul de cercetare al
staţiei si se desfasoara astfel:
• Daca staţia are program climatologic, atunci termenele orare (din 24 de ore) de
efectuare a observaţiilor vizuale si a măsurătorilor instrumentale sunt 1, 7, 13, 19.
• Daca staţia are program sinoptic, atunci acestea se desfasoara la orele 2, 5, 8, 11,
14, 17, 20, 23; termenele orare 2, 8, 14, 20 sunt considerate principale.

Efectuarea observaţiilor si a măsurătorilor:


Observaţiile si măsurătorile se desfasoara după reguli, norme, instrucţiuni,
recomandări ale O.M.M.
Observatorul/ operatorul/ tehnicianul trebuie sa tina cont de:
• Sa se noteze in registru numai valori determinate de observatorul insusi;

6
• Sa se efectueze cu regularitate rondul preliminar, pentru a putea înlocui
eventualele aparate defecte, cu cel puţin 20 de minute înaintea determinării;
• Sa se respecte cu stricteţe ordinea tip de efectuare a observaţiilor;
• Sa se mânuiască atent aparatele si instrumentele meteorologice, ferindu-le de
deteriorări;
• Sa se efectueze determinări numai cu aparate si instrumente etalonate.

Notarea observaţiilor si măsurătorilor:


In acest sens se va recurge la registre, formulare speciale, tabele tip etc. Acestea
nu vor include doar valorile zilnice sau medii zilnice ci si medii pendadice, dedadice,
lunare, sezoniere, semestriale, anuale si multianuale. Cele mai cunoscute sunt RM-1M,
TM-1, TM-12 etc.
In afara lor, la staţie trebuie sa se mai afle: un registru de predare-primire a
serviciului, un registru cu greşeli si un registru privind istoricul staţiei.