Meteorologie si Climatologie

Acest seminar prezinta Meteorologie si Climatologie.

In acest PDF poti vizualiza cuprinsul si bibliografia (daca sunt disponibile) si aproximativ doua pagini din
documentul original.
Arhiva completa de pe site contine 8 fisiere, intr-un numar total de 51 pagini.
Fisierele documentului original au urmatoarele extensii: doc.

Extras
• Definiţii

• Scurt istoric meteo-climatologic

• Reţeaua de staţii si posturi meteorologice din România, A.N.M.

• Organizarea unei staţii meteorologice

• Platforma meteorologica

• Modul de efectuare a observaţiilor meteorologice la staţii

Bibliografie:

• Sterie Ciulache, „Meteorologie. Manual practic”, Facultatea de Geologie- Geografie, Bucureşti.

Definiţii:

Meteorologia este stiinta care studiază atmosfera atât din punct de vedere al insusirilor straturilor care o
compun, al originii si compoziţiei, cat si in ceea ce priveşte proprietatile acesteia (de natura fizico-chimica,
biologica etc.); etimologia termenului este legata de cuvântul grecesc „meteoron” – proces, fenomen
atmosferic.

Climatologia este ramura care se ocupa atât cu stabilirea factorilor de geneza pentru climatele Pamantului
(factori radiativi, dinamici, fizico-geografici, antropici) cat si cu distribuţia acestora pe suprafaţa planetei;
etimologia termenului este legata de cuvântul grecesc „klima” – înclinare.

Atmosfera este invelisul de gaze al Pamantului care conţine in suspensie cantitati variabile de particule in
diverse stari de agregare (in principal lichide, dar si solide).

Instrumentul permite determinări instantanee, care solicita prezenta unui utilizator, valorile fiind citite pe
scara gradata (instrumentele au terminaţia –„metru”).

Aparatul necesita un dispozitiv automat de înregistrare, cu o parte receptoare, o parte de transmisie si o

parte înregistratoare. Variaţiile parametrului atmosferic sunt transcrise pe o diagrama (termograma,
pluviograma etc) (aparatele au terminaţia –„graf”).

Scurt istoric meteo-climatologic:

• In perioada antica ideile privitoare la intamplarile atmosferice aveau caracter filosofico-descriptiv si se

refereau la evenimente cu caracter spectacular, mai ales manifestări extreme in aspectul vremii si al
climei.

• In secolul IV d. Hr. apare prima lucrare de „specialitate”: „Meteorologica” lui Aristotel (anul 364 d. Hr.).
• Galileo Galilei inventează primul instrument meteorologic – termometrul (care funcţiona pe baza de apa).

• Viticultorii francezi din zona Bordeaux fac primele observaţii referitoare la periodicitatea (ciclicitatea)
climei.

• După 1856 se pune pentru prima data problema existentei unei reţele de staţii si posturi meteorologice
care sa permită supravegherea unor teritorii cat mai extinse.

• In 1887 se infiinteaza Organizaţia Meteorologica Internaţionala (O.M.I.) care in 1951 devine O.M.M.

• In 1932 Jacob Bjerkness realizează primul sistem de înscriere a datelor meteorologice in cadrul harţilor,
ceea ce a făcut posibila comunicarea intre meteorologi.

• In 1948 se realizează primul ordinator stiintific, E.N.I.A.C., cu ajutorul căruia s-a trecut la un nou concept
si noi metode ale prognozelor de vreme N.W.P. (Numerical Weather Prediction), prognozele numerice.

• Se lansează primul satelit meteorologic T.I.R.O.S., cu ajutorul căruia se pun bazele celui mai complet
sistem de observare a atmosferei.

In România primele referiri cu privire la evenimente meteo-climatice extreme aparţin cronicarilor (Miron
Costin; Grigore Ureche in „Letopiseţul Tarii Moldovei”, in care face referiri la apele mari din anul 1504 si la
seceta din anul 1585; Dimitrie Cantemir in „Descriptio Moldaviae”).

Sunt consemnate observaţii meteorologice – mai mult sau mai puţin sistematice –, la Iaşi (inca din 1770),
la Bucureşti (începând cu 1773), la Sibiu (începând din 1789), la Cluj (începând cu 1833), la Sulina
(începând cu 1857), la Giurgiu (începând cu 1863), la Timişoara (începând cu 1874), la Galaţi si la Brăila
(începând cu 1878).

La 30 iulie 1884 se organizează si functioneaza Institutul Meteorologic Central (I.M.C.) care in timp va primi
si alte denumiri (I.M.H., I.N.M.H., I.N.M.H.G.A, A.N.M.).

Reţeaua de staţii si posturi meteorologice din România, A.N.M.:

In România activitatea de supraveghere si cercetare a atmosferei se desfasoara pe baza existentei unui

sistem integrat, capabil atât pentru a face posibila cuantificarea sau măsurarea elementelor
meteorologice, efectuarea de observaţii vizuale (ambele standardizate la nivel mondial) cat si pentru
stabilirea calitatii aerului pentru diferite spatii geografice. In cadrul acestui sistem, programele naţionale
A.N.M. sunt subordonate directivelor O.M.M. (exista programe in care România este partener direct).

• Primele staţii meteorologice de pe teritoriul tarii noastre au început sa funcţioneze in secolul al XIX-lea,
in 1859 infiintandu-se staţia meteorologica de la Sulina in cadrul Comisiei Dunărene (condusa de inginerul
Kuhll).

• In anii următori se infiinteaza alte staţii meteorologice in oraşele Bistriţa in 1864, Reghin in 1868, Orşova
in 1871, Baia Mare in 1871, Târgu Mures in 1878, Timişoara in 1873, Miercurea Ciuc in 1873, Odorhei in
1874, Alba Iulia in 1875 etc.

.....................................................................................
.....................................................................................
.....................................................................................

Documentul complet de 51 pagini il poti citi daca il descarci din Biblioteca.RegieLive.ro

Imagini din documentul complet:

Mai multe detalii se gasesc in pagina documentului din Biblioteca.RegieLive.ro