 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

44..11 D
DEEF
FIIN
NIIR
REEA
ACCO
ONNC
CEEPPTTE
ELLO
ORRM
MDDA
A,, M
MDDTT,, M
MD R ŞŞII nnM
DSSR MDDSSR
R

Termenul generic Modelul Digital de Elevaţie (engl. Digital Elevation Model - DEM)
sau Modelul Digital Altimetric (MDA) se referă de obicei la altitudinile terenului (valorile H la
suprafaţa terenului), exceptând vegetaţia şi obiectele artificiale.
Aşa cum este folosit de catre U.S. Geological Survey (USGS), un MDA este
reprezentarea cartografică digitală a altitudinilor terenului, pe baza unor puncte de cotă
cunoscută, egal distanţate de-a lungul direcţiilor X şi Y.

Figura 4.1 – Exemplu de MDA

Modelul Digital al Terenului (engl.

Digital Terrain Model-DTM) are mai multe
definiţii. În unele ţări, MDT reprezintă
râu

suprafaţa terenului cu puncte de altitudine H

insulã
distribuite la intervale egale, dar conţine şi
altitudinele unor elemente topografice
lac
semnificative şi liniile de schimbare de pantă
care sunt distribuite aleatoriu. Curbele de þãrm
nivel generate pe baza MDT-ului redau cu o puncte mãsurate
mai mare precizie suprafaţa terenului, MDT-
Figura 4.2 – Exemplu de linii de schimbare de
ul fiind superior din punct de vedere tehnic
pantă şi puncte de detaliu
MDA-ului în multe aplicaţii.

30
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

Modelul Digital al Suprafeţei de

Reflectanţă (MDSR) (engl. Digital Surface
Model - DSM), sau Modelul Digital al
Suprafeţei, reprezintă altitudinile suprafeţei de
reflectanţă a coroanei superioare a copacilor,
acoperişurilor clădirilor şi altor elemente de pe
suprafaţa terenului. Prin filtrarea acestui model
MDSR (eliminarea punctelor care nu aparţin
suprafeţei terestre) se poate obţine MDA sau
MDT. Figura 4.3 – Modelul Digital al Suprafeţei
Aceste modele digitale sunt foarte reprezentat în format raster cu umbre
importante în domenii ca: telecomunicaţii, purtate (dimensiunea celulei de 0.5m)
silvicultură, simulare 3D, etc.
Modelul Digital al Suprafeţei de
Reflectanţă Normalizat (engl. Normalized
Digital Surface Model-nDSM) se obţine prin
sustragerea din modelul digital al suprafeţei pe
cel al terenului (nMDSR=MDSR-MDT). Acest
produs obţinut pe baza datelor laser scaner
aeropurtat (LSA) este foarte util deoarece se
obţin în mod direct înălţimile obiectelor (de
exemplu clădiri sau copaci) aflate la suprafaţa
terenului. Figura 4.4 – Raster reprezentând Modelul
Digital al Suprafeţei Normalizat

Figura 4.5 – Profile prin MDSR, MDT şi nMDSR

31
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

44..22C
COON
NSSIID
DEER
RAAŢŢIIII G
GEEN
NEER
RAALLE
E PPR
RIIV
VIIN
NDD C
CRRE
EAAR
REEA
A M
MOOD
DEELLE
ELLO
ORR
D
DIIG
GIITTA
ALLE
E A
ALLE
E TTE
ERRE
ENNU
ULLU
UII PPR
RIIN
N M
MEETTO
ODDA
A D
DEE C
COOR
REELLA
ARRE
E A
A
IIM
MAAG
GIIN
NIILLO
ORRD
DIIG
GIITTA
ALLE
E

Pentru a determina coordonatele unui punct, operatorul trebuie să aducă în

corespondenţă cele două mărci de măsurare şi anume să le poziţionate exact deasupra punctului
ce se doreşte a fi măsurat, atât în imaginea din dreapta, cât şi în cea din stânga, în mod manual,
găsind astfel poziţia corespondentă, doar vizual.
Există totuşi algoritmi, care să-i spună calculatorului unde există poziţii corespondente,
putându-se astfel, calcula în mod automat coordonatele punctelor corespunzătoare poziţiilor
corespondente şi implicit, creea modelul digital al terenului.
Identificarea punctelor corespondente din cele două imagini care alcătuiesc o
stereogramă sau din mai multe imagini, se face prin corelare. Corelarea imaginilor se efectuează
prin compararea celor două imagini pixel cu pixel.
Corelaţia plană în domeniul spaţial, este metoda cea mai utilizată deşi cere timp mai
mare de calcul, faţă de corelaţia în domeniul frecvenţei. Astfel, se va folosi coeficientul de
corelaţie normalizat încrucişat (figura 4.6) ca o măsură a corespondenţei.

(a) (b) (c)

Figura 4.6  Metoda corelaţiei plane: a-fereastra R (de referinţă) extrasă din imaginea din
stânga; b-fereastra S ( de căutare) extrasă din imaginea din drepta; c-suprafaţa de corelaţie
obţinută în urma corelaţiei plane a celor două ferestre

Coeficientul de corelaţie normalizat încrucişat, este recomandat pentru calculul

corelaţiei unidimensionale dar şi pentru cazul bidimensional în procesul de registraţie şi este dat
de relaţia:

32
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

cov( S , R ) (a, b)
 ( a , b)  (4.1)
var( S ) (a, b) var( R ) (a, b)

în care:

1 n m
cov( S , R ) (a, b)   ( gS (i, j)  gS )( g R (i, j)  g R )
n  m i 1 j 1
(4.2)

1 n m 1 n m
gS   gS (i, j) iar
n  m i 1 j 1
gR   g R (i, j )
n  m i 1 j 1
(4.3)

1 n m 1 n m
var( S ) (a, b)  
n  m i 1 j 1
( g S (i, j )  g S ) 2 ; var( R ) (a, b)  
n  m i 1 j 1
( g R (i, j )  g R ) 2 (4.4)

Ecuaţia (4.1) scrisă dezvoltat este de următoarea formă:

n m

 ( g
i 1 j 1
S (i, j )  g S )( g R (i, j )  g R )
 ( a, b)  (4.5)
n m n m

 ( g
i 1 j 1
S (i, j )  g S ) 2
 ( g
i 1 j 1
R (i, j )  g R ) 2

în care:

 coeficientul de corelaţie;
a,b  poziţiile coeficientului  în cadrul matricii de corelaţie (valori întregi reprezentând
linia şi coloana), rezultată în urma procesului de corelaţie;
gS (i,j) valoarea de gri a pixelului aflat pe linia i, coloana j din fereastra de căutare S;
gR (i,j) valoarea de gri a pixelului aflat pe linia i, coloana j din fereastra de referinţă R;
n şi m  sunt dimensiunile ferestrei R;
k şi l  sunt dimensiunile ferestrei S (R se localizează în cadrul ferestrei S);

g S  media valorilor de gri din fereastra de căutare S;

g R  media valorilor de gri din fereastra de referinţă R;

Coeficientul de corelaţie normalizat are valori cuprinse între -1 şi +1 (+1 reprezintă

corelaţie perfectă între două segmente imagine, iar -1, corespunde de asemenea corelaţiei
perfecte dar negative şi apare când se compară două segmente imagine identice extrase din
negativul şi respectiv, pozitivul fotografic al imaginii). Valorile coeficientului apropiate de zero
indică nepotrivirea imaginilor.

33
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

Datorită factorilor cum ar fi de exemplu zgomotul din imagine, corelaţia perfectă (+1)
este extrem de rară. De obicei, pragul de toleranţă pentru acest coeficient se alege în jur de 0.6-
0.7.
Coeficientul de corelaţie se calculează pe baza relaţiei dintre covarianţa şi abaterea
standard a valorilor de gri din segmentele imagine ale celor două imagini care trebuie corelate.
Acest lucru semnifică faptul că coeficientul de corelaţie este independent de nivelul sau
intervalul valorilor de gri, astfel încât o modificare a contrastului imaginii nu are nici o influenţă
asupra acestuia.
Un parametru important este reprezentat de dimensiunea segmentelor imagine pentru
care este calculat coeficientul de corelaţie. Fereastra de referinţă trebuie să aibă o dimensiune
optimă. Dimensiunea minimă a ferestrelor de căutare este de 8 pixeli, iar cea maximă de 32
pixeli. O dimensiune prea mare a acestor segmente poate conduce la erori în identificarea
punctelor corespondente, însă nu este o regulă ca o fereastră mică să fie mai bună. De exemplu,
în cazul unui teren cultivat cu cartofi, de obicei în rânduri paralele, în funcţie scara şi de rezoluţia
imaginii, o fereastră de 21×21 pixeli poate conţine două sau trei rânduri. Astfel, în timp ce
mişcăm matricea de referinţă de-a lungul câmpului, vom găsi foarte multe poziţii corespondente.
Dacă se măreşte dimensiunea ferestrei, de exemplu la 51×51 pixeli, avem mai multe şanse să
obţinem un rezultat corect, deoarece programul va găsi micile diferenţe.
Ca o regulă generală, se poate spune că matricile mari sunt mai stabile dar mai puţin
precise şi matricile mici, sunt mai puţin stabile, dar dacă sunt găsite poziţiile corespondente, sunt
mult mai precise.
De asemenea, o influenţă foarte mare asupra coeficientului de corelaţie, o are şi relieful,
deoarece imaginea este preluată folosind proiecţia perspectivă. Astfel, obiectele situate în aceeaşi
poziţie planimetrică dar la înălţimi diferite, în imagine sunt poziţionate în poziţii planimetrice
diferite, favorizând apariţia fenomuenului de “deplasare a reliefului”. Ca rezultat, zonele din
vecinătatea punctelor corespondente, în imaginile vecine, nu vor fi identice, sau cu alte cuvinte,
coeficientul de corelaţie nu va avea niciodată valoarea 1. Totuşi, în zone cu contrast bun şi teren
plan, coeficientul de corelaţie poate atinge valoarea 0.9.
Pe de altă parte, în zone cu contrast scăzut şi reliefmuntos, se poate întâmpla ca, chiar şi
în poziţii corespondente, coeficientul de corelaţie să aibă valoarea 0.3.

34
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

44..33 C
CRRE
EAAR
REEA
AMMO
ODDE
ELLU
ULLU
UII D
DIIG
GIITTA
ALL A
ALL TTE
ERRE
ENNU
ULLU
UII C
COOR
REESSPPU
UNNZZĂ
ĂTTO
ORR
SSTTE
ERRE
EOOM
MOOD
DEELLU
ULLU
UII

Pentru crearea modelului digital al terenului corespunzător zonei de dublă acoperire a

fotogramelor, se accesează meniul Processing, submeniul Stereo correlation. Se setează apoi
valoarea de 5 m pentru parametrul Resolution (rezoluţie) şi se dezactivează opţiunile
Interpolation (interpolare) şi Subpixel improvement (îmbunătăţirea modelului digital cu o
precizie de subpixel) (figura 4.7).
În cadrul secţiunii Approximate DTM, se introduc următoarele valori: 5 m pentru Z
range (intervalul pentru Z), 0.8 pentru Correlation Coefficient (coeficient de corelaţie), 13 pixeli
pentru Correlation window (fereastră de corelaţie) şi 3 pentru Iterations (numărul de iteraţii).
În cadrul secţiunii Improvement, se introduc următoarele valori: 5 m pentru Z range
(intervalul pentru Z), 0.8 pentru Correlation Coefficient (coeficient de corelaţie), 7 pixeli pentru
Correlation window (fereastră de corelaţie) şi 3 pentru Iterations (numărul de iteraţii).
Se încarcă fişierul SPRIJIN.DAT în câmpul Object co-ordinates (coordonate teren) şi se
scrie denumirea fişierului de ieşire în câmpul Output image (DTM), GITT_TST.IMA, toţi ceilalţi
parametri fiind păstraţi, apoi se apasă butonul OK.

Figura 4.7 − Introducerea parametrilor pentru crearea modelului digital al terenului prin
metoda corelării

35
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

După crearea modelului digital al terenului, softul Lisa afişează câteva informaţii
statistice, stocate în fişierul REPORT.TXT:

Aşa cum se poate observa din raport, nu există niciun punct calculat prin interpolare,
deoarece această opţiune a fost dezactivată.
Pentru vizualizarea modelului digital al terenului, se apasă butonul Raster image din
meniul Display situat în partea dreaptă a ecranului şi se încarcă imaginea
GITT_TST_8BIT.IMA. Se alege paleta de culori Colour 1 din meniul Palette (figura 4.8)

Figura 4.8 − Modelul digital al terenului, obţinut prin metoda corelaţiei

Din figura 4.8 se observă că cea mai mare parte a modelului 3D al terenului este
acoperită de puncte, însă au rămas câteva goluri de informaţie.
Pentru a închide fereastra Image, se apasă tasta ESC.
Pentru a acoperi golurile de informaţie, există câteva posibilităţi şi anume:

36
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

 Mărirea intervalului pentru Z (Z range), dar acest pas se poate realiza doar dacă
terenul este muntos;
 Micşorarea pragului pentru coeficientul de corelaţie. Putem realiza acest pas în
cazul utilizării unor imagini cu contrast bun şi puţine influenţe datorate reliefului;
 Micşorarea dimensiunii ferestrei de corelaţie, pentru a reduce influenţele cauzate
de relief;
 Creşterea numărului de iteraţii.

Deoarece dispunem de două fotograme cu contrast bun, iar relieful este moderat din
punct de vedere al diferenţelor de nivel, pentru îmbunătăţirea modelului digital al terenului, s-au
parcurs următorii paşi:
 S-a accesat din nou meniul Processing, submeniul Stereo correlation;
 S-au introdus următoarele valori pentru parametri:
În cadrul secţiunilor Approximate DTM şi Improvement, s-au introduc următoarele
valori: 0.7 pentru Correlation Coefficient (coeficient de corelaţie), 7 pixeli pentru
Correlation window (fereastră de corelaţie) şi 3 pentru Iterations (numărul de
iteraţii). S-a dezactivat opţiunea Interpolation (interpolare) şi s-a activat opţiunea
Quality image, păstrându-se toţi ceilalţi parametri.
 S-a încărcat fişierul SPRIJIN.DAT în câmpul Object co-ordinates (coordonate
teren) şi s-a scris denumirea fişierului de ieşire în câmpul Output image (DTM),
GITT_TST2.IMA, apoi s-a apăsat butonul OK (figura 4.9).

Figura 4.9 − Introducerea parametrilor pentru crearea modelului digital al terenului prin
metoda corelării îmbunătăţit

37
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

După crearea modelului digital al terenului, softul Lisa a afişat câteva informaţii
statistice, stocate în fişierul REPORT.TXT, putându-se observa că numărul punctelor obţinute
prin corelaţie, a crescut de la 8351 la 12073:

Pentru vizualizarea modelului digital al terenului îmbunătăţit, se apasă butonul Raster

Image din meniul Display situat în partea dreaptă a ecranului şi se încarcă imaginea
GITT_TST2_8BIT.IMA. Se alege paleta de culori Colour 1 din meniul Palette (figura 4.10).

Figura 4.10 − Modelul digital al terenului îmbunătăţit, obţinut prin metoda corelării

38
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

Trebuie specificat faptul că, numărul şi calitatea punctelor obţinute prin corelaţie,
depinde de calitatea imaginilor, orientările imaginilor, pragul corespunzător coeficientului de
corelaţie, dimensiunile matricii de corelaţie şi de numărul de iteraţii.
Dacă opţiunea Interpolation (interpolare) este activă, golurile de informaţie sunt
umplute. Dacă insă, dispunem de imagini care au zone mari cu contrast scăzut, atunci vor rezulta
zone mari fără puncte obţinute prin corelaţie ci doar prin interpolare, precizia modelului digital al
terenului fiind scăzută în aceste zone. Pentru rezolvarea acestei probleme, există posibilitatea
măsurării unor puncte suplimentare manual şi includerea lor în modelul digital al terenului,
înainte de umplerea golurilor prin interpolare.

4.3.1 Măsurători suplimentare efectuate manual

Se accesează meniul Processing, submeniul Stereo measurement şi se încarcă modelulul

digital al terenului îmbunătăţit GITT_TST2.IMA. Se deschide meniul Register şi se alege
opţiunea Grid, unde se setează următorii parametri: Grid width (dimensiunea gridului) 50 m şi
Point no. (numărul punctului) 1. Se activează opţiunea Only at gap (doar în goluri) şi Square
mark (marcare prin pătrat) şi se introduce numele fişierului de ieşire ADDI_PNT.DAT, apoi se
apasă butonul OK (figura 4.11).

Figura 4.11 − Introducerea parametrilor pentru efectuarea unor măsurători manuale în cadrul
unui grid regulat

Softul ca poziţiona imaginile într-un grid de 50 m× 50 m, doar dacă nu este cunoscută

altitudinea în punctul respectiv. Se setează altitudinea corectă (Z), prin mişcarea în lungul
direcţiei Z cu ajutorul butonului din dreapta al mouse-ului. Dacă într-o anumită poziţie nu este
posibilă aducerea în coincidenţă a imaginilor (de exemplu punctul se află înafara zonei
stereomodelului sau într-o zonă împadurită), atunci se trece la următoarea poziţie prin apăsarea
tastei F3.

39
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

Se recomandă, ca după setarea altitudinii în primul punct, să se activeze opţiunea Z

(Z=constant), din partea dreaptă sus a ecranului, din cadrul meniului Position, pentru a păstra
valoarea lui Z atunci când se trece la următoarea poziţie.
După ce este măsurat ultimul punct, softul opreşte procesul de măsurare şi afişează o
informaţie referitoare la numărul total de puncte măsurate.
În acest moment, se poate uni modelul digital al terenului cu goluri (raster) cu fişierul
nou creat (date vector), pentru a obţine modelul digital al terenului final. Astfel, se accesează
meniul Processing, submeniul DTM interpolation, se încarcă următoarele fişiere:
GITT_TST2.IMA în câmpul DTM raster image şi ADDI_PNT.DAT, în câmpul Vestor data, se
dezactivează opţiunea Only model area şi se apasă butonul OK (figura 4.12).

Figura 4.12 − Introducerea parametrilor pentru unirea modelulul digital al terenului

îmbunătăţit cu măsurătorile efectuate manual

Rezultatul este un model digital al terenului fără goluri. Suplimentar, este creată şi o
imagine de 8 bit (GITT_8BIT.IMA), care poate fi afişată apăsând pe butonul Raster Image din
meniul Display. Se alege paleta de culori Colour 1 din meniul Palette iar rezultatul poate fi
observat în figura 4.13.

Figura 4.13 − Modelului digital al terenului final

40
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

4.3.2 Evaluarea preciziei modelului digital al terenului

Precizia modelului digital al terenului, se împarte în precizie interioară şi precizie

exterioară.
Precizia interioară, poate fi evaluată prin utilizarea opţiunii Processing-Stereo
measurement, încărcarea modelului digital al terenului, efectuarea unor mişcări în cadrul
stereomodelului şi observarea mărcilor de măsurare atât în imaginea din stânga, cât şi în cea din
dreapta. Dacă se găsesc tot timpul în poziţii corespondente, înseamnă că precizia interioară este
bună. O altă modalitate, este suprapunerea punctelor corespunzătoare MDT, folosind opţiunea
Overlay-DTM points şi verificarea poziţiilor punctelor în ambele imagini.
Se apasă butonul Raster Image din meniul Display situat în partea dreaptă a ecranului şi
se încarcă imaginea QUALITY.IMA (creată în etapa de îmbunătăţire a modelului digital al
terenului) (figura 4.14). Se va observa că toate valorile de gri sunt în intervalul 66÷99. Dacă se
doreşte, se poate alege paleta de culori Colour 2 din meniul Palette, pentru o vizualizare mai
bună. De remarcat este faptul că, valorile de gri reprezintă valorile coeficienţilor de corelaţie
multiplicate cu 100. Astfel, o valoare de gri de 91, indică un coeficient de corelaţie de 0.91 în
acea poziţie.

Figura 4.14 – Evaluarea preciziei modelului digital al terenului

Se deschide modulul Lisa Basic şi se accesează meniul Management/Analysis,

submeniul Statistics 8 bit, opţiunea Grey value statistics, unde se încarcă imaginea
QUALITY.IMA (figura 4.15).

41
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

În cadrul ferestrei care apare, se setează următorii parametri: Grey values from 1 to 255
(intervalul valorilor de gri 1-255) şi interval 5, păstrându-se ceilalţi parametri (figura 4.16).

Figura 4.15 – Lansarea opţiunii Grey value Figura 4.16 – Introducerea parametrilor
statistics pentru evaluarea preciziei MDT

Softul afişează rezultatele într-o fereastră de editare, astfel:

Figura 4.17 –Raportul cu privire la precizia modelului digital al terenului, obţinut prin
corelarea imaginilor

42
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

Din rapotul prezentat în figura 4.17 se pot observa următoarele:

 valoarea minimă a coeficientului de corelaţie este 0.66;

0,66
0,80
 valoarea medie a coeficientului de corelaţie este 0.84;
 abaterea standard a procesului de corelaţie este 9.162.
8,973

Valoarea de gri 0, indică poziţiile în care nu există corelare.

Pentru cele mai multe dintre poziţiile MDT, coeficientul de corelaţie are valori între 0.9
şi 0.95, aşa cum se poate observa din histograma reprezentată prin asterix, în figura 4.
Informaţiile legate de precizia modelului digital al terenului sunt stocate în fişierul
STAT.TXT.
Pentru evaluarea preciziei exterioare a modelului digital al terenului există mai multe
metode.
Dacă există puncte ale căror altitudini sunt cunoscute, fie din măsurători geodezice sau
GNSS şi care nu au fost utilizate ca puncte de sprijin, atunci altitudinile acestora ar putea fi
comparate cu cele obţinute prin corelare, în aceleaşi poziţii planimetrice. Se poate utiliza
opţiunea Processing-Compare nominal-real din modulul Lisa Foto.
În cazul în care există curbe de nivel obţinute pe baza altor surse de date, de exemplu
digitizate de pe o hartă topografică, se pot utiliza pentru comparaţie, folosing aceeaşi opţiune. În
această situaţie, trebuie să se ţină cont însă, de faptul că acestea reprezintă forma terenului
(MDT) şi nu cea a terenului împreună cu obiectele artificiale şi naturale de la suprafaţa sa
(MDSR).
De asemenea, se pot suprapune curbele de nivel create pe baza punctelor obţinute prin
corelare, peste cele digitizate pe o hartă topografică şi să se facă o evaluare vizuală.

44..44C
CRRE
EAAR
REEA
ACCU
URRB
BEELLO
ORRD
DEEN
NIIV
VEELL

Crearea curbelor de nivel se poate face pe baza modelului digital al terenului (MDT),
însă, în urma procesului de stereo corelare nu a fost obţinut un modelului digital al terenului, ci
un model digital al suprafeţei de reflectanţă (MDSR), care conţine acoperişurile caselor, copaci
şi alte obiecte (naturale sau artificiale), aflate la suprafaţa terenului.
Dacă pentru crearea curbelor de nivel va fi folosit MDSR, atunci se vor obţine multe
linii în jurul acestor obiecte (vârfuri), ceea ce nu este corect. Aşadar, este necesar ca MDSR să
fie filtrat. Acest proces, nu va conduce la obţinerea MDT real, dar va netezi totuşi MDSR.

43
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

Se va deschide modulul „Lisa Basic”, apoi se va aceesa meniul Terrain models,

submeniul Filtering. Se vor activa următoarele opţiuni: Fill local minima cu valoarea 30 pixeli
pentru tile size, Remove peaks cu valoarea 10 pixeli pentru tile size, threshold (prag) 2 m şi 5
iteraţii şi Filter prin metoda Mean cu o matrice de 5×5 pixeli. Se selectează fişierul de intrare
GITT.IMA şi fişierul de ieşire GITT_FLT.IMA, apoi se dezactivează opţiunea Additional 8 bit
image şi se apasă butonul OK (figura 4.18).

Figura 4.18− Introducerea parametrilor pentru filtrarea Modelului digital al Suprafeţei de

Reflectanţă
Pentru crearea curbelor de nivel se aceesează din nou meniul Terrain models, submeniul
Graphics evaluation, Base Image şi în final funcţia Contours vector. Se introduce valoarea 10 m
pentru parametrul Equidistance (echidistanţă) şi 1 m pentru Tolerance (toleranţă), apoi
denumirea fişierului ce urmează a fi creat CURBE_NIVEL.DAT şi se apasă butonul OK (figura
4.19).

Figura 4.19− Introducerea parametrilor pentru crearea curbelor de nivel

44
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

Softul Lisa va crea curbele de nivel sub formă vectorială şi va afişa un mesaj referitor la
numărul de puncte conţinute în fişierul de ieşire, apoi se apasă OK (figura 4.20).

Figura 4.20 − Numărul de puncte conţinute de reprezentarea vectorială a curbelor de nivel

(fişierul CURBE_NIVEL.DAT)

Pentru a putea vizualiza curbele de nivel, se apasă butonul Vector graphics din meniul
Display, situat în partea dreaptă a ecranului, rezultatul putând fi vizualizat în figura 4.21.

Figura 4.21 − Reprezentarea vectorială a curbelor de nivel

Pentru suprapunerea curbelor de nivel peste ortofotoplan, se va afişa mai întâi acesta pe
ecran cu ajutorul butonului Raster Image din meniul Display situat în partea dreaptă a ecranului,
apoi se accesează meniul Overlay, opţiunea Vector. Se selectează fişierul CURBE_NIVEL.DAT
ca şi fişier de intrare, apoi se apasă OK (figura 4.22).

45
 Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

Figura 4.22 − Introducerea parametrilor pentru suprapunerea curbelor de nivel peste

ortofotoplan

Curbele de nivel suprapuse peste ortofotoplan, pot fi vizualizate în figura 4.23.

Figura 4.23 − Curbelor de nivel suprapuse peste ortofotoplan

46