Obiectul Cartografiei şi părţile componente

Modulul de deformaţie liniară (µ)

Elipsa deformaţiilor
Scara generală şi scara locală a unei hărţi
Deformaţiile areolare
Deformaţiile unghiurilor
Clasificarea proiecţiilor cartografice după natura elementelor
care nu se deformează
Clasificarea proiecţiilor cartografice după latitudinea polului al
sistemului de coordonate sferice polare
Clasificarea proiecţiilor cartografice după aspectul general al
reţelei normale
Principii de bază ale proiecţiilor azimutale
Proprietăţi şi formule generale ale proiecţiilor conice
Proprietăţi generale ale proiecţiilor cilindrice
Proiecţia cilindrică dreaptă Mercator, Loxodroma
Nomenclatura trapezelor de pe elipsoid
Republica Moldova în proiecția Transversal Mercator pe un fus
nestandard (TMM)

2022
Cuprins
1. Obiectul cartografiei și părțile componente................................................................................................2
2. Modulul de deformaţie liniară (µ)...............................................................................................................2
2.1. Deformații liniare relative.......................................................................................................................3
3. Elipsa deformațiilor........................................................................................................................................3
4. Scara generală și scara locală a unei hărți......................................................................................................5
5. Deformații areolare.........................................................................................................................................6
6. Deformațiile unghiurilor.................................................................................................................................7
7. Clasificarea proiecţiilor cartografice după natura elementelor care nu se deformează..................................9
8........................................................................................................................................................................10
9. Clasificarea proiecţiilor cartografice după aspectul general al reţelei normale............................................11
9.1. Proiecții azimutale.................................................................................................................................12
9.2. Proiecții cilindrice.................................................................................................................................13
9.3. Proiecții conice......................................................................................................................................13
9.4. Proiecții pseudoconice...........................................................................................................................13
9.5. Proiecții pseudoconice...........................................................................................................................14
9.6. Proiecții policonice................................................................................................................................14
9.7. Proiecțiile circulare................................................................................................................................15
10. Principii de bază ale proiecţiilor azimutale................................................................................................15
11.Proprietăţi şi formule generale ale proiecţiilor conice................................................................................17
12. Proprietăţi generale ale proiecţiilor cilindrice............................................................................................19
13. Proiecţia cilindrică dreaptă Mercator, Loxodroma.....................................................................................20
13.1. Loxodromă..........................................................................................................................................21
14. Nomenclatura trapezelor de pe elipsoid.....................................................................................................22
15. Republica Moldova în proiecția Transversal Mercator pe un fus nestandard, cu scara modificată (TMM)
..........................................................................................................................................................................26
15.1. Deformațiile din proiecția TM (pe un fus standard)............................................................................27
15.2. Prima modificare propusă....................................................................................................................27
15.3. A doua modificare propusă.................................................................................................................27

1
 1. Obiectul cartografiei și părțile componente.

Cartografia este știința care se ocupă cu studiul proiecțiilor cartografice și a metodelor de întocmire, editare
și multiplicare a sub formă analogică și digitală a hărților, în vederea reprezentării în plan a suprafeței
terestre sau a unor porțiuni din această suprafață.

Cartografia este știința care se ocupă cu studiul metodelor și operațiilor științifice, artistice și tehnice care
intervin, pornind la rezultatele observațiilor directe sau analiza unei documentații, pentru elaborarea și
întocmirea hărților , planurilor și a altor moduri de reprezentare și până la folosirea acestora.

Obiectul de studiu al cartografiei în constituie de pe o parte o parte reprezentarea suprafeței curbe a

Pământului pe o suprafață plană, iar de pe altă parte modalitățile de utilizare a hărților în diferite scopuri.

Părțile componente ale cartografiei

Cartografia Întocmirea și
Editarea hărților Cartometria Cartografia digitală
matematică redactarea hărților
Are ca obiect de Se ocupă cu studiul Are ca obiect de Se ocupă cu Cuprinde studiul
studiu determinarea metodelor și studiu stabilirea rezolvarea diferitor sistemelor integrate
bazei matematice a proceselor clasice și metodelor și probleme pe hărți, pe de generare în formă
hărților, în vederea automatizate de proceselor de baza unor măsurători digitală a hărșilor și
reprezentării obținere a reproducere și de precizie planurilor, pe baza
convenționale a originalelor hărților multiplicare a datelor numerice
suprafeței terestre în sub formă analogică hărților, cu ajutorul rezultate din
plan, pe baza folosirii sau digitală tehnologiilor clasice măsurătorile de teren,
unei proiecții sau moderne precum și a datelor
cartografice grafice obținute prin
metoda digitalizării

2. Modulul de deformaţie liniară (µ)

Raportul dintre distanța infinit mică ds’ din planul de proiecție și distanța infinit mică ds ce corespunde pe
suprafața elipsoidului terestru sau a sferei poartă denumirea de modul de deformație liniară sau scară
liniară:

ds '
μ=
ds

Interpretarea valorilor numerice ale lui µ:

'
μ>1 → ds >ds – se produce alungire a imaginii din planul de proiecție, deformație pozitivă a lungimii
'
μ=1→ ds =ds – lungimea nu se deformează, deformații sunt nule
'
μ<1 → ds <d s ‒ se produce micșorare a lungimii în planul de proiecție, deformație negativă a lungimii

Într-un plan de proiecție, modulul de deformație liniară se modifică atât de la un punct la altul al planului cât
și în același punct, în funcție de azimutul ɑ al direcției considerate.

Valorile particulare ale lui µ pe direcția meridianului, notată cu h și pe direcția paralelului notată cu k:

2
 ' '
dsm dsm
h= k=
dsm dsm

Elementele liniare mici de-a lungul meridianelor și paralelelor în planul de proiecție:

ds m= √ edφ ds p=√ gdλ

' '

Pe suprafața elipsoidului:

ds m=Mdφ ds p=rdλ

2.1. Deformații liniare relative

Pentru stabilirea relațiilor matematice avem în vedere domenii infinit mici. Concluziile le extindem apoi la
domenii finite, dar destul de restrânse astfel încât să folosim aproximația că deformațiile sunt egale cu cele
din punctul aflat în centrul domeniului.

Dacă ds este distanța infinit mică de pe suprafața elipsoidului sau a sferei, iar ds’ este imaginea ei de pe
planul de proiecție, atunci deformația distanței în urma reprezentării pe plan este ds-ds’ numită deformație
absolută. D – deformația relativă a distanței:
' '
deformația absolută ds −ds ds
D= D= = −1=μ−1
distanța nedeformabilă ds ds

m cm
Deformația relativă a distanței poate fi exprimată în sau :
km km
3 5
D m =( μ−1 )∗10 D cm =( μ−1 )∗10
km km

Exemplu:
cm
μ1=1,000444 → Deformație pozitivă a distanței → D1=44,4
km
μ1 >1
m
μ2=0,982374 → Deformație negativă a distanței → D2=−17,626
km
μ2 <1
μ3=1,000000 → Nu există deformație a distanței → D 3=0
μ3=1

Locul geometric al punctelor din planul de proiecție, pentru care modulul de deformație (respectiv
deformația) nu-și modifică valoarea, este o izolinie de deformație („izocolă”). Forma generală a acestora,
repartizarea lor în teritoriu, precum și factorii care o pot influența, sunt aspecte practice importante.

3. Elipsa deformațiilor
Deoarece modulul de deformație liniară se modifică în funcție de azimutul direcției care pornește din punctul
considerat, un cerc infinit mic de pe suprafața elipsoidului, sau a sferei terestre, se prezintă în planul de
proiecție printr-o elipsă infinit mică, numită elipsa deformațiilor sau indicatricea lui Tissot.

3
 Astfel pentru azimute diferite, ɑ1, ɑ2, ɑ3, … corespund valori diferite ale
modulului de deformație liniară µ1, µ2, µ3, … . Punctului A(φ,λ) de pe
elipsoid îi corespunde îi corespunde în planul de proiecție un punct A’(x,y),
iar azimutelor ɑ1, ɑ2, ɑ3, … le corespund unghiurile β1, β2, β3, … ce se
determină conform relației:

μh
tgβ = unde h=√ eg−f 2
r∗ectgα + f∗μ

Dacă se reprezintă pe plan direcțiile β1, β2, β3, … din punctul A’(x,y) și pe acestea se măsoară segmente de
lungimi µ1, µ2, µ3, … , iar apoi se unesc capetele segmentelor rezultate se obține o elipsă numită elipsa
deformațiilor.

Direcțiile pe care sunt axele elipsei de deformație se numesc direcții principale. Ele sunt reciproc
perpendiculare, atât pe elipsoid, cât și în planul de proiecție.

Pe direcțiile principale , modulul de deformație liniară din punctul considerat, iar valorile extreme: pe
direcția axei mici ia valoarea minimă, iar pe direcția axei mari ia valoarea maximă.

Dacă raza cercului infinit mic de pe elipsoid se consideră egală cu unitatea, atunci semiaxele elipsei de
deformație, notate, în general, cu literele a (semiaxa mare) și b (semiaxa mică) sunt egale chiar cu valoarea
modulului de deformație liniară de pe direcțiile respective. Adică:

a=μmax b=μmin

Sunt clase de proiecții, în care direcțiile principale coincid cu meridianul, respectiv cu paralelul care trec prin
punct. În aceste situații, după ce se calculează modulul de deformație liniară pe direcția meridianului, h, și pe
direcția paralelului k, se compară cele două valori, apoi ea mai mare se atribuie lui a, iar cea mică se atribuie
lui b. Deci:

a=max ⁡(h , k ) b=min ⁡( h , k )

În situațiile în care direcțiile principale nu coincid cu direcția meridianului și a paralelului care trec prin
punct, semiaxele a și b se pot obține prin rezolvarea următorului sistem de ecuații:

a+ b= √h + k + 2hk sin i
2 2

a−b=√ h2 +k 2−2hk sin i

Iar unghiul β făcut de semiaxa mare cu meridianul care trece prin punct se poate calcula cu relația:

tg β =
√
b a2−h2
a h2−b2

4
Cercul infinit mic pe elipsoid, raportat la direcțiile principale și elipsa corespunzătoare din plan, raportată la
axele sale.

4. Scara generală și scara locală a unei hărți.

Atunci când se reprezintă o porțiune mică de teren această poate fi considerată fiind plană. În acest caz,
întâlnit la topografie, toate porțiunile reprezentării au aceeași scară .

În cazul suprafețelor mari, unde trebuie să se țină cont de curbura Pământului, scara nu mai are valoare
constantă, ci variază de la punct la altul, fiind diferită chiar în același punct pe diferite direcții.

Astfel există 2 tipuri de scări: scară generală sau principală (care se trece pe hărți) și scara locală sau
particulară.

Scară generală, S0 reprezintă raportul dintre un element liniar de pe elipsoid pământesc micșorat de n ori,
ds0 și corespondentul său de pe elipsoidul neredus ds’:

5
 ds 0 1
S0 = '
=
ds n

Dar distanțele din planul de proiecție sunt deformate față de cele de pe elipsoid, de către sistemul de
proiecție. Prin urmare, scara generală nu poate exprima totdeauna, cu suficientă precizie, legătura dintre o
distanță de pa hartă și corespondența ei de pe elipsoid (care este cea mai apropiată de distanța orizontală
corespunzătoare pe teren).

În cazul unei foi de hartă pe care este reprezentat un teritoriu foarte întins, cum este de exemplu, o țară, un
continent sau chiar întreagă planetă, dacă se va încerca să se măsoare distanțe pe hartă, cu ajutorul scării
generale, este posibil ca în anumite situații, să se comită erori egale sau chiar mai mari decât distanța care se
dorește a fi măsurată. În astfel de situații ar putea fi utilă scara locală.

Scara locală, s este raportul dintre un element liniar de pe hartă, ds0, și corespondentul său de pe elipsoid ds.

ds 0
S0 = =S0 μ
ds

Fie o hartă la scara S0 =1:1 000 000. Dacă se măsoară o distanță pe această hartă pe izolinie ( μ=const .) și
μ=2și se determină scara locală: S=S 0∗μ=¿ 1/1 000 000 * 2 = 1/500 000. Dacă nu se ține cont de µ la
determinarea distanței prin măsurarea pe hartă se face o eroare egală cu distanța. Pe unele hărți μ>2, deci se
pot face erori pozitive la determinarea distanțelor mai mari, chiar decât distanțele.

Concluzie: Hărțile topografice nu produc deformații prea mari asupra distanțelor. Aceste deformații sunt în
general mai mici sau comparabile cu eroarea de măsurare grafică, de acea le putem neglija.

Scara locală este mai precisă decât cea generală, dar este variabilă. Scara generală este constantă, dar face
legătura numai dintre plan și hartă. Pe hartă e trecută doar scara generală.

5. Deformații areolare.

Fie pe suprafața elipsoidului un dreptunghi infinit mic, având laturile dsm și dsp. Acestui dreptunghi îi
corespunde în planul de proiecție un paralelogram.

Modulul de deformație areolară reprezintă raportul dintre aria paralelogramului infinit mic din planul de
proiecție și aria dreptunghiului infinit mic care îi corespunde pe elipsoid sau sferă:

dT '
p=
dT

6
Din figură avem:

dT =dsm∗ds p
' ' '
d T =dsm∗ds p sin i

- unde i este unghiul din plan care îi corespunde unghiul format de imaginile meridianului dsm’ și paralelului
dsp’.

Din relațiile de mai sus rezultă:

' '
ds m∗ds p∗sin i
p= → p=h∗k∗sini
ds m∗ds p

- unde: h – reprezintă modulul de deformație liniară pe direcția meridianului, iar k – modulul de deformație
liniară pe direcția paralelului.

În cazul proiecțiilor conforme i=90, h și k se înlocuiesc cu a și b, și relația devine:

p=a∗b

Modulul de deformație areolară p variază se la un punct la altul cu următoarele excepții: în proiecțiile

echivalente – p=1, iar pe izoliniile de deformație a ariilor – p=const.

Interpretarea valorilor numerice ale lui p

p=1 p<1 p>1
Ariile din planul de proiecție sunt Ariile din planul de proiecție sunt Ariile din planul de proiecție sunt
egale cu ariile corespunzătoare de mai mici decât ariile mai mari decât ariile
pe suprafața elipsoidului sau a corespunzătoare de pe suprafața corespunzătoare de pe suprafața
sferă elipsoidului sau sferă elipsoidului sau sferă
Deformații nule Deformații negative Deformații pozitive

6. Deformațiile unghiurilor.
Fie pe suprafața elipsoidului sau a sferei un cerc infinit mic cu centrul în punctul O și de rază r. Raza OA
formează cu direcția principală în punctul O, (pe care modul de deformație liniară ia valoarea maximă), un
unghi ɑ, căruia îi corespunde în reprezentarea pe plan unghiul β.

7
Din figura se observă că:

y ' by b
tg β = = = tgα
x ' ax a

unde a și b sunt semiaxele elipsei deformațiilor.

Notăm cu u, unghiul format pe elipsoid de razele OA și OB. În reprezentarea pe plan a unghiului u îi

corespunde unghiul u’ format de O’A’ și O’B’.

Conform relației rezultă:

b
tg ( β+u ) = tg (α +u)
'
a

b
notăm =m și conform formulelor funcțiilor trigonometrice avem:
a

tgβ +tgu ' mtgα + mtgu

=
1−tgβ∗tgu ' 1−tgαtgu

Înlocuind tgβ din relația obținem:

mtgα + tgu ' mtgα +mtgu

=
1−mtgα∗tgu ' 1−tgαtgu

Prin transformarea acestei relații obținem:

mtgu
t g u' =
sin α sin( α +u)
1−(1−m2)
cos u

Relațiile dau mărimile unghiurilor β și u’ sunt imaginile unghiurilor ɑ și u de pe suprafața elipsoidului sau a
sferei.

Pe baza primei relații se poate scrie:

a−b
tgα−tgβ = tgα
a

a+ b
tgα +tgβ = tgα
a

a−b
sin ( α −β )= sin(α+ β)
a+ b

Expresia ɑ - β reprezintă mărimea deformației unghiului ɑ. Valoarea maximă a acestei deformații se obține
pentru cazul în care:

sin ( α + β )=1→ α + β=90 °

Dacă vom nota cu ɑ0 și β0 valorile ce îndeplinesc această condiție, atunci deformația maximă a unghiului va
avea forma:

8
 a−b
sin ( α 0−β 0 ) =
a+b

Deformația unghiului u este: ∆ u=u' −u=( 180 °−2 β ) −( 180° −2 α )=2(α −b) și conform relațiilor de mai
∆ u a−b
sus: sin ( α −β )=sin = sin (α + β)
2 a+ b

La fel deformația maximă unghiulară se obține când: α + β=90 ° →sin ( α + β )=1

Dacă notăm cu ω această deformație atunci:

sin ( ω2 )= a−b
a+ b
Mai frecvent folosită

Dacă facem anumite transformări:

cos
ω
2 √ 2ω
= 1−sin =
2 √ ab
2 a+ b

ω
sin
ω 2 a−b
tg = =
2 ω 2 √ ab
cos
2

√
ω
1−cos
ω 2 √ a−√ b
tg = =
4 ω √ a+ √b
1+cos
2

ω Mai frecvent folosită

1+tg
( ω
tg 45° + =
4
1−tg
4
ω
4
)
=
a
b √

9
7. Clasificarea proiecţiilor cartografice după natura elementelor care nu se
deformează

Proiecții conforme Proiecții echivalente Proiecții echidistante Proiecții arbitrare

figurile infinit mici de pe
suprafața elipsoidului sau
a sferei se reprezintă în
plan prin figuri mici
asemenea. În coseciință,
unghiurile de pe elipsoid
nu se deformează.
Păstrează constant
raportul dintre ariile din
planul de proiecție și
corespondentele lor de pe
suprafața elipsoidului sau
a sferei. De regulă acest
raport este egal cu
unitatea
pe anumite direcții
Pe direcțiile respective,
ex. meridiane (resp.
verticaluri), diatanțele nu
se deformează. Această
proprietate se manifestă
numai pe direcții
precizate
Pot deforma atât
unghiurile, cât și ariile și
distanțele. Ele pot fi
folosite datorită unor alte
proprietăți

Adițional:

Proiecții conforme: În proiecții conforme modulul de deformație liniară în orice punct al proiecției nu
depinde de azimutul direcției considerate, deci: μ=h=k=a=b . Acestă înseamnă că elipsa deformațiilor se
transformă în „cercul deformațiilor”. Unghiurile în proiecțiile conforme se reprezintă nedeformate, deci:
ω=0. Modulul de deformație areolară într-o proiecție conformă are expresia: p=μ 2. În proiecțiile conforme
distanțele și ariile nu se deformează.

Proiecții echivalente: Proiecțiile echivalente nu modifică valoarea ariilor de pe elipsoid. Această proprietate
este valabilă atât pentru figurile infinit mici, cât și pentru cele finite. În orice punct din planul unei proiecții
1 1
echivalente vom avea: p=1 p=a∗b=1 de unde a= b= , în care a și b sunt semiaxele elipsei de
b a

( ω
)
deformație. Deformația unghiulară maximă: tg 45°+ =a . În proiecțiile echivalente unghiurile și
4
distanțele, în general, se deformează, iar măsurătorile geodezice și topografice nu pot fi prelucrate direct în
planul de proiecție.

8. Clasificarea proiecţiilor cartografice după latitudinea polului al sistemului

de coordonate sferice polare

În funcție de latitudinea φ0 a polului Q0, proiecțiile cartografice se clasifică în:

Proiecții drepte Proiecții oblice Proiecții

transversale/ecuatoriale
φ 0=90 ° 0 ° <φ 0< 90 ° φ 0=0 °

10
Reprezentarea suprafeței terestre se face fie direct pe un plan (proiecții azimutale), fie mai întâi pe o
suprafață intermediară (con sau cilindru) ce se desfășoară apoi pe un plan. Poziția reciprocă dintre suprafața
terestră (elipsoid sau sferă) și suprafața pe care se face reprezentarea (plan, con, sau cilindru) trebui să fi
cunoscută. Această poziție reciprocă este completă sau parțial definită cu ajutorul coordonatelor φ0 și λ0 ale
polului Q0. Poziția geografică a polului Q0 se alege ținându-se cont de o serie de criterii, astfel:

 Dacă reprezentarea se face pe un plan tangent, polul Q0 se alege în punctul de tangență al planului la
suprafața terestră.

 Dacă reprezentarea se face pe un plan secant polul Q0 se alege acolo, unde diametru este
perpendicular pe plan și intersectează sfera terestră.

11
  Dacă suntem în proiecțiile conice și cilindrice polul Q0 se alege în unul dintre punctele în care axul
conului respectiv al cilindrului înțeapă suprafața terestră.

Sunt și alte criterii de alegere a polului Q0 cum ar fi: forma, întinderea și poziția geografică a teritoriului de
reprezentat, tipul de proiecție în care urmează să se execute harta și altele.

9. Clasificarea proiecţiilor cartografice după aspectul general al reţelei

normale
azimutale cilindrice conice pseudocilindrice pseudoconice policonice circulare

Imaginea plană a rețelei de meridiane și paralele o numim rețea principală sau rețea cartografică. Ea nu-și
modifică poziția pe sfera terestră. Imaginea plană a rețelei de verticaluri și almucantarate o numim rețea
normală, care este reprezentarea cea mai simplă într-o proiecție dată a unei rețele de linii de coordonate
corespunzătoare unui sistem determinat de coordonate. Rețeaua normală coincide cu rețeaua principală doar
în cazul proiecțiilor drepte, adică atunci când φ 0=90 ° . Deseori în practica întâlnim proiecții în care rețeaua
cartografică principală și cea normală coincid. Din acest motiv, până la un anumit grad, ne oprim asupra
clasificării proiecțiilor cartografice după aspectul rețelei meridiane și paralele în proiecții drepte.

În funcție de acest criteriu proiecțiile cartografice se împart în:

12
9.1. Proiecții azimutale
Se caracterizează prin aceia că reprezintă rețeaua normală sub forma de cercuri concentrice și drepte
concurente în centrul cercului.

În proiecțiile azimutale drepte, cercurile concentrice reprezintă paralele, iar dreptele reprezintă meridianele.
În proiecțiile azimutale oblice și în cele transversale, cercurile reprezintă almucantarate, iar drepturi
verticaluri. Razele cercurilor variază de la proiecție azimutală la alta, după cum aceasta este conformă
echivalentă etc.

9.2. Proiecții cilindrice.

Reprezintă rețeaua normală prin două familii de drepte paralele, dreptele unei familii fiind perpendiculare pe
dreptele celeilalte familii.

La una din familii, distanța dintre dreptele succesive este constantă (dacă proiecția este dreaptă, se păstrează
distanța dintre imaginile meridianelor.

9.3. Proiecții conice.

Reprezintă paralelele (almucantarate) prin arce de cercuri concentrice, iar meridianele (verticalurile) prin
segmente de dreaptă, care ies din centrul arcelor de cerc, făcând între ele unghiuri proporționale cu
13
diferențele de longitudine (de azimut, dacă proiecția este oblică sau transversală).

Distanțele între arcele de cercuri și unghiurile dintre dreptele concurente în punctul S se modifică de la o
proiecție conică la alta în funcție de anumite condiții specifice fiecărei proiecții conice.

9.4. Proiecții pseudoconice.

(drepte) se aseamănă cu proiecțiile cilindrice (drepte) prin
modul de reprezentare a paralelelor: drepte paralele între ele și
perpendiculare pe imaginea meridianului mijlociu al zonei de
cartografiat, care se reprezintă printr-o dreaptă. Celelalte
meridiane se reprezintă prin linii curbe, simetrice față de
meridianul mediu.

Din clasa acestor proiecții face parte proiecția pseudocilindrică

Sanson, în care meridianele sunt sinusoide, iar pe meridianul
axial și pe toate paralele nu se deformează lungimile.

9.5. Proiecții pseudoconice

(drepte) se aseamănă cu proiecții conice (drepte) doar prin
reprezentarea paralelelor ca arce de cercuri concentrice, cu
centrul situat pe o dreaptă care este imaginea meridianului axial.
Celelalte meridiane se reprezintă prin linii curbe, simetrice față
de meridianul axial. Cele mai răspândite proiecții pseudoconice
sunt cele echivalente, dintre care cea mai cunoscută este
proiecția pseudoconică Bonn.

9.6. Proiecții policonice

(drepte) reprezintă rețeaua normală (de meridiane și paralele) astfel:

 Paralele prin arce de cercuri excentrice

14
  Meridianul axial (mediu) printr-o linie dreaptă, pe care sunt situate centrele imaginilor paralelelor
 Meridianele celelalte se reprezintă prin curbe simetrice față de meridianul mediu

În practica se întâlnește așa numită „proiecție policonică simplă americană”, în care nu se deformează
lungimile de pe meridianul mediu și nici cele de pe paralele.

9.7. Proiecțiile circulare

(drepte) reprezintă rețeaua normală prin arce de cercuri. De
exemplu: proiecția circulară Lagrange reprezintă meridianul
mediu și ecuatorul prin câte un segment de dreaptă, reciproc
perpendiculare, iar celelalte meridiane și paralele – prin arce de
cerc. Atât ecuatorul cât și meridianul mediu sunt axe de simetrie
ale imaginii plane.

10. Principii de bază ale proiecţiilor azimutale

Clasificarea proiecțiilor azimutale
Latitudinea φ0 a polului Q0 Caracterul deformațiilor Utilizarea legilor perspectivei liniare
15
drepte (normale, φ 0=90 ° Imaginile plane se obțin prin
conforme ω=0
polare perspective utilizarea legilor perspectivei
oblice 0 ° <φ 0< 90 ° echivalente p=1 liniare
Transversale φ 0=0 ° Echidistante pe anumite Nu utilizează legile
neperspective
(ecuatoriale) direcții. Ex: meridiane perspectivei liniare
Arbitrare (niciuna dintre alte)

Clasa proiecțiilor azimutale, denumite uneori și „zenitale”, Pământul se consideră o sferă de raza medie R,
ce se reprezintă pe un plan de proiecție care are o anumită poziție față de suprafața terestră. Pentru
determinarea poziției planului de proiecție față de sfera terestră, se consideră că planul este tangent sau
secant la sfera de rază medie R, atât în cazul general al proiecțiilor oblice cu polul Q0 ( 0 ° <φ 0 <90 ° ) cât și în
cazul proiecțiilor drepte, cu latitudinea ( φ 0=90 ° ) și cu polul Q0 în polul nord geografic.

 În cazul general al proiecțiilor oblice ( 0 ° <φ 0 <90 ° ) și al proiecțiilor transversale ( φ 0=0 ° ), poziția
planului de proiecție față de suprafața terestră se stabilește prin:
o Coordonatele geografice φ0 și λ0 ale polului Q0 al proiecției, pentru poziția tangentă a
planului de proiecție;
o Coordonatele geografice φ0 și λ0 ale polului Q0 al proiecției și distanța zenitală Zk al
almucantaratului de secționare pentru poziția secantă a planului de proiecție.
 În cazul particular al proiecțiilor drepte ( φ 0=90 ° ), poziția planului de proiecție față de suprafața
terestră se stabilește prin:
o Coordonatele geografice φ0 și λ0 ale polului Q0 al proiecției, pentru poziția tangentă a
planului de proiecție;
16
 o Latitudinea paralelului de secționare (φk) sau colatitudinea (Ѱ=900-φk) pentru poziția secantă
a planului de secționare .

11.Proprietăţi şi formule generale ale proiecţiilor conice

Clasificarea proiecțiilor conice

Latitudinea φ0 a polului Q0 Elementele geometrice care nu se deformează
Axa conului coincide cu axa
drepte
polului conforme

oblice ( 0 °<φ 0 <90 ° ) echivalente

Echidistante pe meridiane (respectiv pe

transversale ( φ 0=0 ° )
verticaluri)

În proiecții conice, suprafața terestră, care se consideră sferă sau elipsoid de rotație, se reprezintă pe
suprafața laterală a unui con tangent sau secant. Axul conului înțeapă suprafața terestră în două puncte.
Punctul cel mai apropiat de vârf Q0 se alege ca pol al sistemului de coordonate sferice polare.

În proiecțiile conice drepte, rețeaua cartografică se reprezintă altfel

Meridianele se reprezintă printr-o
familie de drepte concurente într-
un punct S’, care fac între ele
unghiuri δ proporționale cu
diferențele de longitudine
corespunzătoare
Paralelele se reprezintă printr-o
familie de arce de cercuri
concentrice, cu centrul în S’, care
imaginea plană a vârfului conului

17
Alegerea sistemului Alegerea sistemului de axe
de axe de de coordonate rectangulare
coordonate polare plane (x,y) se face în felul
(ρ,δ) se face în felul următor
următor 
Ca axa polară a Originea axelor se alege în S’
sistemului se ia sau se deplasează spre
dreapta care ecuator cu distanța ρs= S’O,
reprezintă astfel încât pentru teritoriul
meridianul origine reprezentat toate valorile lui
x să fie pozitive
Polul coordonatelor Ca axa Ox se alege dreapta
polare este punctul care reprezintă imaginea
S’ meridianului de origine.

Pe baza proprietăților enunțate și a figurii, se pot scrie următoarele formule generale pentru reprezentarea
suprafeței elipsoidului de rotație în proiecții conice drepte:

δ=αλ , →unde constα <1

ρ=f ( φ )

{x=−ρ cosδ
y =ρ sin δ
sau x=ρ s−ρ cosδ

{
−dρ
h=
Mdφ
αρ
k=
N cosφ

ρ=hk

ω a−b
sin =
2 a+ b

(
tg 45° +
ω
4)=
a
b √
Semnul „ – ” din expresia lui h se
datorează faptului că, creșterile razei
vectorale și ale latitudinii au semne
contrare, iar h trebuie să aibă o valoare
pozitivă.Formulele generale se pot
particulariza pentru sfera terestră, dacă
razele de curbură M și N se înlocuiesc cu
raza sferei R. Din aceste formule se observă
că în proiecțiile conice deformațiile depind
numai de latitudine, deci izoliniile
deformațiilor coincid cu imaginele plane
ale paralelelor. În cazul proiecțiilor conice
drepte pe un con tangent, paralelul de

18
tangență se mai numește și paralel standard. El se reprezintă fără deformații de lungime. În proiecțiile conice
drepte pe un con secant, există două paralele standard (fără deformații).

În proiecțiile conice oblice și în cele transversale, rețeaua normală, cu aspectul general ale proiecțiilor
conice, este formată din imaginile plane ale verticalurilor (dreptele care converg în S’) și ale
almucantaratelor (arcele de cercuri concentrice, cu centrul în S’ ). Unghiurile dintre imaginile verticalurilor
sunt proporționale cu diferențele de azimut A de pe sferă. Formulele generale ale proiecțiilor conice
oblice/transversale ale sferei sunt analoage cu cele ale proiecțiilor conice drepte, diferind doar prin notații: A,
z, µ1, µ2, în loc de λ, (900-φ), h, k.

Succesiunea calculelor în proiecțiile conice oblice/transversale:

 Trecerea de la suprafața elipsoidului de rotație la suprafața sferei;

 Calculul coordonatelor sferice polare A și z;
 Calculul coordonatelor plane polare δ și ρ;
 Calculul coordonatelor plane rectangulare x și y;
 Calculul modulelor de deformație și al deformațiilor unghiulare maxime.

12. Proprietăţi generale ale proiecţiilor cilindrice

În cazul proiecțiilor cilindrice, se consideră că suprafața elipsoidului de rotație sau a sferei terestre de rază R
se reprezintă pe suprafața laterală a unui cilindru, tangent sau secant și orientat într-un anumit fel față de
elipsoid sau sferă. Suprafața laterală a cilindrului se taie pe una din generatoare și se desfășoară în plan,
obținându-se în acest fel o proiecție cilindrică. Orientarea cilindrului este definită prin coordonatele
geografice ale polului Q0 (φ0 λ0), în care axa cilindrului înțeapă suprafața terestră.

După latitudinea φ0 a polului Q0 (φ0 λ0) După caracterul deformărilor

(normale sau polare) cu
Conforme ω=0
latitudinea φ 0=90 ° , iar axa
Drepte
cilindrului coincide cu axa
Echivalente (p=0)
polilor
Cu latitudinea 0 ° <φ 0< 90 °, Echidistante h=1, respectiv pe
iar axa cilindrului formează un pe meridiane verticaluri (µ1=1)
Oblice unghi oarecare cu axa polilor
Niciuna dintre
Arbitrare
precedente
(ecuatoriale), cu latitudinea
φ 0=0 ° , și cu axa cilindrului
Transversale conținută în planul
ecuatorului, fiind
perpendiculară pe axa polilor.

19
 După poziția cilindrului față de suprafața terestră După aspectul rețelei cartografice normale

Unde linia de Cu rețeaua

tangență este un normală în
Tangente cerc mare, care pătrate
în mod obișnuit
este ecuator

Cu rețeaua
normală în
dreptunghiuri
egele

Unde liniile de
secanță sunt
Secante
după două
cercuri mici
Cu rețeaua
normală în
dreptunghiuri
neegale

13. Proiecţia cilindrică dreaptă Mercator, Loxodroma

Această proiecție a fost imaginată și aplicată

în anul 1569 de către cartograful olandez
Gerard Kremer, numit și Mercator. Proiecția
cilindrică dreaptă Mercator este conformă și
mai are o calitate, datorită căreia este utilizată
în mod curent pentru hărțile de navigație: ea
reprezintă printr-o dreaptă curbă numită
loxodromă care, pe elipsoid și pe sferă,
intersectează sub același azimut meridianele
dintre două puncte oarecare. Rețeaua normală
este alcătuită din imaginile plane ale
meridianelor și ale paralelelor și are următorul aspect general:

 Meridianele sunt reprezentate prin drepte verticale paralele, la distanțe proporționale cu diferențele
de longitudine;
 Paralelele sunt reprezentate prin linii drepte paralele, perpendiculare pe imaginile meridianelor,
intervale dintre paralele succesive cresc pe măsura apropierii de poli geografici, motiv pentru care,
rețeaua cartografică este denumită „cu latitudini crescânde”.

20
Se poate aplica unei sfere, fie elipsoidului de rotație. În ambele cazuri, reprezentarea trebuie să fie conformă,
iar pentru aceasta modulul de deformație liniară trebuie să fie independent de azimut, astfel încât condiția de
conformitate se poate scrie în forma: h=k

13.1. Loxodromă
Pentru unele hărți de navigație, este foarte utilă, datorită faptului că
reprezintă printr-o dreaptă curbă, de pe elipsoid sau sferă numită
loxodromă. În principiu este important pentru un navigator să ajungă
la destinație pe drumul cel mai scurt, adică să se deplaseze pe o linie
geodezică. În lungul unei astfel de linii, numită în navigație,
ortodromă, azimutul este variabil, obligând navigatorul să modifice
permanent azimutul direcției de deplasare. Două puncte de pe
elipsoid, sau de pe sferă, între care ar urma să se navigheze, pot fi
unite printr-o curbă numită loxodromă, care taie toate meridianele,
dintre cele două puncte sub același azimut. Navigarea pe loxodromă
presupune parcurgerea unui drum ceva mai lung decât cel de pe
ortodromă, dar avantajul este că navigatorul nu trebuie să corecteze
permanent direcția de deplasare.

În proiecția Mercator, imaginele meridianelor,

față de care se măsoară azimutul loxodromei, se
reprezintă prin drepte paralele. Proiecția fiind
conformă, imaginea loxodromei trebuie să taie
imaginea meridianelor sub unghi egal cu cel de
pe elipsoid/sferă, adică egal cu azimutul. Astfel o
linie, din planul de proiecție (respectiv de pe
hartă), nu poate fi decât un segment de dreaptă.
Acesta demonstrează că, pe hărțile în proiecție
Mercator, loxodromă se reprezintă printr-un
segment de dreaptă. Practic, dacă un navigator
dispune de o hartă în proiecția Mercator, pe care
identifică poziția punctului de plecare și a celui
de destinație, unindu-le printr-o dreaptă, poate
determina, pe hartă, azimutul loxodromei
respective, precum, și coordonatele geografice
pentru puncte de pe traseul ei.

21
14. Nomenclatura trapezelor de pe elipsoid

Hărțile și planurile topografice în proiecția TM au, în general, un cadru geografic format din imaginile plane
ale unor arce de meridian și paralel, care, pe elipsoidul de rotație, delimitează niște trapeze curbilinii,
denumite în mod curent „trapeze”. Fiecare trapez are o anumită nomenclatură și se reprezentă pe o foaie de
hartă separată. Nomenclatura unui trapez este corelată cu scara hărții la care urmează a fi reprezentat, cu
poziția sa geografică, cu coordonatele geografice ale colțurilor și cu nomenclaturile trapezelor vecine.

În legătura cu nomenclatura trapezelor, se folosesc următoarele scări standard:

1:1 000 000 1:500 000 1:200 000 1:100 000 1:50 000 1: 25 000 1:10 000 1: 5 000 1:2 000

În legătura cu întinderea trapezelor pe latitudine și pe longitudine, vom folosi notațiile:

Δφ – diferența de latitudine dintre arcele de paralel, care delimitează un trapez, la sud și la nord;

Δλ – diferența de longitudine dintre arcele de meridian, care delimitează un trapez, la vest și la est.

Lungimile laturilor cadrului, se modifică chiar și pentru trapezele aceleiași scări, în funcție de poziția
geografică a trapezului.

Pentru stabilirea dimensiunilor Δφ și Δλ, dar și a nomenclaturii trapezelor la diferite scări, s-a pornit de la
scara 1:1 000 000.

Pe elipsoidul de rotație se duc meridiane din 6o în 6o, atât spre est cât și spre vest de meridianul Greenwich.
Ele determină fuse de 6o, care se numerotează cu cifre arabe, de la 1 până la 60. Întreagă numerotare a
fuselor se face de la vest spre est, începând de lângă meridianul de 180o.

Pornind de la ecuator spre poli, se consideră paralele duse la intervale de 4o. Acestea delimitează zone de 4o,
care, în emisfera nordică, unde este situată Republica Moldova, se notează de la ecuator spre Polul Nord
(între latitudinile 0o-88o) cu următoarele litere majuscule ale alfabetului latin: A, B, C, D, E, F, G, H, I, J,
K, L, M, N, O, P, R, S, T, U, V.

22
Paralelele și meridianele determină pe elipsoid trapeze de 4o*6o, care urmează a fi reprezentate la scara 1:1
000 000. Prin această împărțire în zone și fuse s-au obținut câte 1320 trapeze la scara 1: 1 000 000 pentru
fiecare emisferă de nord și de sud a globului terestru.

23
Teritoriul Republicii Moldova se află situat în două fuse de câte 6o (fusele 35 și 36) cu meridianele axele de
27o și 33o longitudine Greenwich și, respectiv, în zonele geografice de câte 4o (L și M).

Nomenclatura unui trapez de reprezentat 1:1 000 000 se compune dintr-o literă majusculă, care arată zona de
4o în care se găsește trapezul, urmată de numărul fusului de 6o, în care este situat.

Ex: trapezul care conține mun. Chișinău L-35. Teritoriul Republicii Moldova este cuprins în cea mai mare
parte în trapezul L-35, și într-o mică măsură în trapezele M-35 la nord și L-36 la est.

Trapezul 1:1 000 000 se consideră trapez de bază pentru detErminarea nomenclaturii trapezelor la scările
standard: 1:500 000, 1:200 000, 1:100 000, 1:50 000, 1:25 000, 1:10 000, 1:5 000, 1:2 000.

Pentru trapezele de reprezentat la scara 1:500 000, întinderea pe latitudine și cea pe longitudine se reduce la
jumătate, astfel încât, teritoriul din limitele unui trapez 1:1 000 000 se va reprezenta pe partu trapeze de
2o*3o, la scara 1:500 000, notate în interiorul trapezului 1:1 000 000, prin literele A, B, C, D de la vest spre
est și de la nord spre sud.

Nomenclatura unui trapez de reprezentat la scara 1:500 000, se formează din nomenclatura trapezului
1:1 000 000, în care este situat, urmată de una dintre literele majuscule A, B, C, D. Ex.: L-35-D.

Pentru un trapez de reprezentat la scara 1:200 000, se micșorează de 6 ori întinderea unui trapez 1:1 000 000
atât pe latitudine, cât și pe longitudine, ajungându-se la 40’ pe latitudine și 1o pe longitudine, de unde rezultă
că, trapezul 1:1 000 000 se împarte în 36 parți (6*6). Cele 36 trapeze la scara 1:200 000 se numerotează cu
cifre romane I, II, III, … , XXXVI de la vest spre est și de la nord spre sud.

24
Nomenclatura trapezelor 1:200 000 are la bază nomenclatura trapezelor 1:1 000 000, la care se adaugă cifra
romană corespunzătoare. Ex.: L-35-XXXVI.

Pentru trapezele la scara 1:100 000, același trapez la scara 1:1 000 000 se împarte în 144 părți (12*12) cu
dimensiunile de 20’ pe latitudine și de 30’ pe longitudine, iar fiecare trapez se numerotează cu cifre arabe 1,
2, 3, … , 144 de vest spre est și de la nord spre sud.

Nomenclatura unui trapez 1:100 000 se formează direct din nomenclatura trapezului 1:1 000 000 în care este
situat, urmată de o cifră arabă care-i precizează poziția în cadrul acestuia. Ex.: L-35-144.

Pentru determinarea nomenclaturii trapezelor la scările mai mari, se ia ca trapez de bază, trapezul 1:100 000,
care se împarte mai întâi în 4 părți (2*2) la scara 1:50 000 cu dimensiunile de 10’ pe latitudine și de 15’ pe
longitudine, astfel că, fiecare trapez al scării 1:100 000 conține 4 trapeze de reprezentat 1:50 000, notate cu
literele majuscule A, B, C, D.

Nomenclatura unui trapez la scara 1:50 000 se compune din nomenclatura trapezului de bază la scara
1: 000 000 (L35-144) și din litera corespunzătoare zonei. Ex.: L-35-144-A.

În mod asemănător, prin împărțirea trapezului la scara 1:50 000 în 4 părți (2*2) se obțin trapezele la scara
1:25 000, cu dimensiunile de 5’ pe latitudine și 7’ 30” pe longitudine, ce se numerotează cu litere minuscule
a, b, c, d de la vest spre est și de la nord spre sud, în cadrul trapezului considerat.

Nomenclatura unui trapez de reprezentat la scara 1:25 000 se compune din nomenclatura trapezului la scara
1:50 000 (l-35-144-A) și din litera corespunzătoare zonei care formează conținutul hărții.
Ex.: L-35-144-A-a.

Pentru trapezele de reprezentat la scara 1:10 000 se împarte trapezul la scara 1:25 000 în 4 părți (2*2) cu
dimensiunile de 2’ 30” pe latitudine și 3’ 45” pe longitudine, iar fiecare trapez se notează cu cifrele arabe 1,
2, 3, 4 de la vest spre est și de la nord spre sud.

25
Nomenclatura unui trapez la scara 1:10 000 se compune din nomenclatura trapezului la scara 1:25 000 în
care este situat, la care se adaugă uns dintre cifrele. Ex.: L-35-144-A-a-3.

Pentru trapezul la scara 1:5 000 se împarte trapezul la scara 1:10 000 în 4 părți (2*2) cu dimensiunile
laturilor de 1’ 15” pe latitudine și 1’ 52”,5 pe longitudine, iar fiecare trapez se notează cu cifrele romane I,
II, III, IV de la vest la est și de la nord spre sud.

Nomenclatura trapezului de reprezentat la scara 1:5 000 se compune din nomenclatura trapezului la scara
1:10 000 (L-35-144-A-a-3) la care se adaugă cifra romană corespunzătoare. Ex.: L-35-144-A-a-3-I.

Pentru trapezul la scara 1:2 000 se împarte trapezul la scara 1:5 000 în 4 părți (2*2) cu dimensiunile
laturilor de 37”,50 pe latitudine și de 56”,25 pe longitudine, iar fiecare trapez se notează cu cifrele arabe 1,
2, 3, 4 de vest spre est și de la nord la sud.

Nomenclatura trapezului de reprezentat la scara 1:2 000, se compune din nomenclatura trapezului la scara
1:5 000 (L-35-144-A-a-3-I), la care se adaugă cifra arabă corespunzătoare zonei. Ex.: L-35-144-A-a-3-I-2.

15. Republica Moldova în proiecția Transversal Mercator pe un fus

nestandard, cu scara modificată (TMM)

Prin această reprezentare au fost eliminate neajunsurile aplicării proiecțiilor TM și UTM pe teritoriul
Republicii Moldova în condiții standard (a fost avut în vedere atât fusele de 6o cât și fusele de 3o)

Teritoriul Republicii Moldova are forma unei benzi care se întinde aproximativ pe 340 km (3 o 05’) spre
direcția sud-nord, între latitudinile 45o 25’ – 48o 30’ N și 230 km (3o 30’) pe direcția vest – est, între
longitudinile 26o 40’ – 30o 10’ E Greenwich. Latitudinea medie coincide, aproximativ, cu latitudinea
municipiului Chișinău: φmed=47oN.
26
15.1. Deformațiile din proiecția TM (pe un fus standard)
În proiecție conformă TM, distanțele și ariile au deformații pozitive, care cresc direct proporțional cu
pătratul depărtării față de meridianul axial al fusului.

Se constată că, în fusul standard 35 de 6o cu meridianul axial λ0=27oE, linia de deformație nulă traversează
doar o mică din teritoriu, în extremitatea de nord-vest.

La est acest meridian, unde este situată majoritatea teritoriului, deformațiile cresc continuu, depășind
+64cm/km, pe meridianul marginal de 30oE.

În cazul utilizării fuselor standard de 3o, liniile de deformația nulă ale acestora, 27oE și 30oE, traversează
teritoriul Republicii Moldova pe distanțe neglijabile (doar câteva zeci de km), în timp ce partea centrală este
fragmentată de meridianul care separă cele două fuse, iar deformațiile au valori de +/-16cm/km.

Inconvenientele fuselor standard în Republica Moldova sunt evidente. În acest caz se propune utilizarea
proiecției TM cu parametri nestandard. Această proiecție va purta denumirea de proiecția Transversal
Mercator pentru Moldova (TMM).

15.2. Prima modificare propusă

Pentru întreagă țară să se folosească un singur fus, nestandard, al cărui meridian axial să traverseze teritoriul
Republicii prin zona sa centrală. Acest meridian ar putea fi, de exemplu, meridianul de 28o30’ (eventual o
valoare rotundă apropiată de aceasta).

În felul acesta, axa de simetrie a reprezntării se deplasează în partea centrală a teritoriului, iar deformațiile pe
meridianele de 27o și de 30o, ajung la +/-16 cm/km.

Întregul teritoriul al Republicii încape pe un singur fus, a cărui lățime depășește foarte puțin în nord-vest și
în sud-est, limitele unui fus de 3o.

Avantajul acestei modificări constă în aceia că, în locul utilizării a două fuse standard de câte 6o (λ0=27o și
λ0=33o), fie câte 3o (λ0=27o și λ0=30o), se poate folosi un singur fus. Prin aceasta se elimină orice lucrare de
transcalculare a coordonatelor dintr-un fus în altul.

15.3. A doua modificare propusă

Modificarea scării în întregul plan de proiecție, cu un coeficient subunitar k, principiu aplicat în
reprezentarea UTM.

Referitor la coeficientul de reducere a scării se poate vedea ce efect are valoarea acestuia atât asupra
deformației negative maxime, care apare pe meridianul axial al fusului, cât și reducerea deformațiilor
pozitive care are loc spre zonele marginale a fuselor.

27
Deformațiile pe teritoriul Republicii Moldova în diverse variante ale proiecției TM/TMM (WGS-84)

Ex.: adoptând valoarea: k0=0,9994

Se ajunge la situația că în zona centrală a Republicii, pe meridianul axial al fusului nestandard, deformațiile
negative ating valoarea de -6 cm/km (deformația negativă maximă de pe teritoriul), iar deformațiile pozitive
de pe meridianele marginale de 27o și respectiv 30o, ating o valoare de ordinul +8/12 cm/km. Această valoare
depășită cu puțin în zonele extreme din nord-vest (loc. Criva) și din sud-est (loc. Palanca).

Exceptând aceste teritorii, situate dincolo de meridianul 27o și respectiv 30o, pe tot restul teritoriul Republicii
deformațiile relative ale distanțelor se încadrează între -6 cm/km și +16 cm/km.

În zona Chișinău deformațiile sunt aproximativ -4,7 cm/km.

Aceste propuneri au intrat în atenția factorilor de decizie în domeniul geodezic din Republica Moldova, iar
reprezentarea respectivă se regăsește în normativele recent aprobate sub numele „Proiecția TMM”.

Propunerea adoptată în final a fost: λ0=28o24’

28
Prin modificarea de 6’ adus longitudinii fusului local față de 30’, s-au pierdut o serie de avantaje, rezultând
din pierderea simetriei meridianelor în anumite probleme.

Ex.: dacă se face o hartă a Republicii Moldova pe care rețeaua cartografică ar urma să fie reprezentată cu una
dintre densitățile 1o sau 30’, sau 20’, sau 10’, sau 5’, meridianele situate la est de λ0=28o24’, nu vor mai avea
imagini simetrice situate în partea de vest.

Calculul coordonatelor plane x,y în proiecția TMM, funcție de cele geografice φ,λ decurge astfel:

 Se calculează coordonatele plane TM, cu formulele obișnuite, folosind longitudinea meridianului

axial λ0=28o24’;
 Se înmulțesc coordonatele plane TM cu coeficientul k0=0,999 94 obținându-se coordonatele plane x,y
în proiecția TMM.

Acest calcul este asemenea ca și la proiecția UTM, doar diferă valoarea coeficientului de scară k0=0,999 94
și valoarea longitudinii meridianului axial λ0=28o24’

Transcalcularea coordonatelor plane TM x,y între fusele standard și fusul nestandard de 28o24’ se poate face
precis fără dificultăți,chir și pentru puncte izolate, atâta timp cât nu se modifică elipsoidul de referință sau
punctul astronomic fundamental (orientarea elipsoidului).

29