COLEGIUL DE ECOLOGIE

Curs de prelegeri

TOPOGRAFIE

Profesor de specialitate: Florică Mariana

 Capitolul 3: Profil longitudinal și transversal.
Sistematizarea pe verticală

 3.1 Ridicarea detaliilor altimetrice;

 3.2 Metode de reprezentare a reliefului pe

plan;

 3.3 Profil longitudinal și transversal;

2
 3.1 Ridicarea detaliilor altimetrice
Metodele care permit determinarea poziției pe înălțime a detaliilor din
teren sunt: radieri de nivelment și metoda profilelor.[]
Radieri de nivelment
1002
1003
101 102

1001

ai Hv c1 c2 c3 bi 102

100 3
1001 1002

101
H 1001 H 1002
H 101

Prin aplicarea acestei metode este posibilă determinarea cotelor mai

multor puncte din aceeași stație de nivelment. Se considera date cotele
punctelor 101 și 102.
După așezarea pe punctele cunoscute a mirelor și efectuarea citirilor
ai și bi din stația de nivelment, se execută și citirile ci către punctele 1001,
1002, 1003, etc. Deoarece cota punctului 101, H101 este cunoscută, se poate
calcula altitudinea planului de vizare Hv și apoi cotele punctelor necunoscute.
3
 3.1 Ridicarea detaliilor altimetrice
Metoda profilelor
Se folosește în lucrările de proiectare a căilor de comunicații sau
căilor ferate.
După felul lor, profilele pot fi longitudinale și transversale. În proiectare,
primele se folosesc la stabilirea profilului în lung al căii de comunicație, în timp
ce profilele transversale permit stabilirea amprizei (lățimea totală) al căii.
10 00
1001 S3
1002 10 4
101 1003 a x u l d ru m u lu i 103
10 2 1 0 04
S1
1005
S2
Aceasta metodă este o combinație de drumuiri de nivelment, care
urmărește să determine cotele punctelor situate în axul căii, simultan cu
radierile de nivelment executate asupra unor puncte ce se situează pe un
aliniament perpendicular pe axul căii.
Atât punctele de drumuire cât și cele situate pe profilele transversale se
aleg la schimbare de pantă ale terenului. Cotele punctelor de pe profilele
transversale se calculează cu ajutorul altitudinii planului de vizare din stația
corespunzătoare. 4
 3.2 Metode de reprezentare a reliefului pe plan
Relieful terenului poate fi reprezentat pe planurile şi hărţile
topografice prin următoarele metode:
 metoda planului cotat;
 metoda curbelor de nivel;
 metoda profilelor;
 metoda planurilor în relief;
 metoda haşurilor;
 metoda tentelor de culoare.
Metoda planului cotat
Metoda planului cotat constă în raportarea planimetrică a punctelor şi
în a scrie lângă fiecare punct cota sa.
Acest sistem precis, simplu şi rapid prezintă următoarele dezavantaje:
 formele reliefului nu apar în ansamblu;
 scrierea cotelor încarcă planul cu multe cifre.
Planul cotat este de fapt piese de
bază pentru trasarea curbelor de nivel şi
are utilizare pentru întocmirea
proiectelor de nivelarea terenului în plan
orizontal sau în plan înclinat 5
 3.2 Metode de reprezentare a reliefului pe plan
Metoda curbelor de nivel
Metoda curbelor de nivel este metoda cea mai folosită la
reprezentarea reliefului terenului pe planuri şi hărţi, exprimând în mod
sugestiv suprafaţa terenului şi facilitând determinarea diverselor elemente
ale reliefului (altitudini, pantă, volum de terasamente etc.).
Curbele de nivel pot fi trasate pe plan prin interpolare în funcţie de
cotele punctelor caracteristice.
Interpolarea şi desenarea pe plan a curbelor de nivel presupune mai
întâi determinarea punctelor de cotă rotundă care se face pe cale numerică
sau grafică şi apoi se trece la unirea punctelor de aceiaşi cotă.
Interpolarea numerică a curbelor de nivel - se bazează pe ipoteza că între
două puncte învecinate de cote cunoscute, panta este practic continuă.
Punctele intermediare pe teren
corespunzătoare cotelor curbelor de nivel
de cote rotunde sânt punctele C1, C2 şi C3 ,
iar D1, D2 şi D3 – distanţe orizontale
corespunzătoare. E – echidistanța curbelor
de nivel, iar h – diferența de nivel. 6
 3.2 Metode de reprezentare a reliefului pe plan
Considerând planurile de nivel corespunzătoare punctelor, se formează
o serie de triunghiuri asemenea şi deci se poate scrie: D  D1  D2  D3  .....  Dn
h h1 h2 h3 hn
de unde rezultă distanţele cerute, deci poziţia
punctelor de cotă rotundă: D D
D1   h1 D2   h2 etc…
h h
Transpunând la scara planului aceste distanţe pe linia AB pe plan se
obţin punctele de cotă rotundă.
De exemplu fie un plan topografic la scara 1 : N, la care ridicarea nivelitică s-a
efectuat prin metoda caroiajului. Se consideră un pătrat cu latura “d”, care are înscrise
cotele colțurilor și trebuie să găsim P1, P2, P3 _ _ _ Pn ale curbelor de nivel de cote
rotunde, la echidistanța naturală impusă din proiect.

7
 3.2 Metode de reprezentare a reliefului pe plan
Interpolarea grafică a curbelor de nivel – se face pe planul cotat şi
poate fi făcută prin procedeul izografului (se bazează pe proprietatea că o
dreaptă oarecare AB, intersectată de o serie de linii paralele, egal
distanţate, va fi împărţită în segmente proporţionale, punctele de intersecție
vor fi punctele de cotă rotundă).
Principiul interpolării: Se aşează izograful astfel ca linia de cotă 231,0
să se suprapună peste punctul B, apoi se roteşte izograful în jurul punctului
B până când linia de cotă 236,6 vine peste punctul A. Punctele de cotă
rotundă vor fi 232, 233, 234, 235 şi 236.

La fel se stabilesc punctele de

cotă rotundă între celelalte
puncte de pe plan.
Se unesc punctele de aceeaşi
cotă şi se obţine reprezentarea
8
reliefului prin curbe de nivel.
 3.2 Metode de reprezentare a reliefului pe plan
Metoda profilelor
Metoda profilelor se utilizează în special pentru reprezentarea reliefului
la proiectarea unor lucrări speciale amplasate pe suprafeţe de teren având o
formă îngustă şi alungită cum ar fi: drumuri, căi ferate, canale, diguri, cursuri
de apă etc.
Reprezentarea reliefului prin profiluri se realizează pe baza elementelor
culese de pe teren (distanțe, cote) sau de pe un plan cu curbele de nivel
trasate.

Profilurile pot fi:

 longitudinale;
 transversale.
Profilul longitudinal: - reprezintă relieful terenului după direcția axei
longitudinale a formelor de relief sau a lucrărilor ingineresti.
Profilul transversal: - reprezintă intersecția unui plan vertical cu axa
longitudinală a formelor de relief sau a lucrărilor ingineresti și se efectuează
între două sau trei puncte caracteristice situate de o parte și de alta a axei
longitudinale. 9
 3.3 Profil longitudinal și transversal
Profilul longitudinal
Operațiile din teren se
desfășoară la fel ca la drumuirea
cu radieri, considerând punctele
intermediare și cele de pe profilul
transversal ca puncte radiate. În
acest sens mai întâi se va
întocmi un carnet de pichetare cu
situația din teren.
Ridicările planimetrice și
altimetrice ce se fac, trebuie să
fie corespunzătoare din punct de
vedere al preciziei, deoarece vor
servi la realizarea proiectului și la
aplicarea sa în teren.

Întocmirea profilului
longitudinal se face în funcţie
de cotele punctelor de profil şi
distanţele dintre puncte.
10
 3.3 Profil longitudinal și transversal
Întocmirea profilului longitudinal se realizează în următoarele etape:
 1. se alege scara distanțelor orizontale (1:500, 1:1000, 1:2000), scara
înălțimilor se alege de obicei de 10-100 ori mai mare pentru a scoate mai
bine în evidență relieful;
 2. se trasează axele profilului: axa orizontală pentru distanțe D și axa
verticală pentru marcarea a cotelor H;
 3. se realizează liniatura profilului cu rubricile menționate (în funcție de
destinația profilului acestea pot fi modificate);
 4.se transformă la scară distanțele dintre picheți și punctele intermediare;
 5.se marchează distanțele pe axa orizontală, trecând și denumirea
picheților, apoi în linia următoare se trec distantele, apoi cota fiecărui
punct ce apare in profil;
 6.panta terenului se calculează între punctele care se schimbă vizibil
declivitatea (linia de pantă), fiind egală cu raportul dintre diferența de
nivel dintre aceste puncte și distanța între aceste puncte;
 7.se ridică față de orizontul convențional cotele tuturor punctelor ce apar
în profil, la scara aleasă pe verticală;
 8.unind punctele obținute anterior, se obține profilul longitudinal
(exagerat în acest caz de 10 de ori - prin raportul dintre cele doua scări
alese a înălțimilor și lungimilor).
11
3.3 Profil longitudinal și transversal

12
 3.3 Profil longitudinal și transversal
După profilul terenului se trasează linia roşie. Ea nu trebuie să
depăşească o anumită pantă maximă corespunzătoare tipului de
construcţii. De obicei panta imax este dată din proiect. Panta terenului se
calculează între punctele care se schimbă vizibil declivitatea:
H
i
D
Cotele proiectului (cote roșii) se calculează după trasarea liniei roşii.
Având determinate grafic cotele de proiect al punctului inițial al liniei
declivității și punctului final se pot determina celelalte cote de proiect în
funcție de distanța dintre ele și pantă i.
Dacă panta este în creștere atunci cota de proiect ce precede punctul
inițial se va determina după relația:

H prn 1  H prn  i  D

În final se va verifica dacă ultima cotă de proiect calculată coincide

cu cota de proiect al punctului final al linie de pantă (declivitate).

13
 3.3 Profil longitudinal și transversal
Cotele de terasament (adâncimea
debleului sau înălțimea rambleului) din
dreptul fiecărui punct se determină ca o
diferenţă dintre cota neagră (teren) şi cota
de proiect (roşie) a aceluiaşi punct:
hex  H teren  H proiect
De exemplu din figură avem:
a  H AT  H AR (adâncimea debleului (săpătură))

b  H BT  H BR (înălţimea rambleului (umplutură)).

Cotele de terasament corespunzătoare rambleelor se scriu pe planşa
profilului în lung de asupra liniei roşii, iar cotele corespunzătoare debleului
sub această linie.
Punctul de pasaj sau de trecere M (pct. în care cota de terasament este
zero), se află la intersecţia liniei negre cu linia roşie. Poziţia lui se determină
cu ajutorul distanţei orizontale: x  db /( a  b)
şi altitudinea: H M  H AR  (d  x)tg  H AR  (d  x)i

sau: H M  H BR  xtg  H BR  x  i 14
 3.3 Profil longitudinal și transversal
Profilele transversale se execută odată cu nivelmentul longitudinal,
atunci când s-a ajuns în dreptul punctului prin care trece profilul transversal.
Profilele transversale se redactează la scări mai mari decât cele
utilizate la profilele longitudinale. Scara la care se raportează profilul
transversal se determină pentru lungimi cât şi pentru înălţimi, de ex. 1:200
pentru lungimi și 1:50 pentru înălțimi. În unele cazuri scările pot fi egale.
Profilul transversal al terenului natural se desenează în negru şi se mai
numeşte linie neagră, iar cotele punctelor de pe ea cote negre.

15