ACADEMIA MILITARĂ “ALEXANDRU CEL BUN”

CATEDRA ARTILERIE

Tema 2 Harta topografică

Şedinţa 3: Reprezentarea reliefului
pe hărţi. Profilul terenului
 OBIECTIVE:

•să enumere modalităţile de reprezentare a reliefului

pe hărţile topografice;
•să definească curba de nivel şi clasificare a lor;
•să interpreteze diferenţa de nivel;
•să realizeze modul de reprezentare pe hartă a formelor
de relief prin curbe de nivel.
•să rezolve vizibilitatea terenului cu ajutorul profilului;
•să aprecieze zonele văzute şi nevăzute.
 Întrebările de studiu:

1. Reprezentarea reliefului pe hărţile

topografice.
2. Reprezentarea pe hartă a formelor de
relief prin curbe de nivel.
3. Construirea profilului terenului.
4. Determinarea vizibilităţii între puncte.
5. Determinarea zonelor nevăzute.
 BIBLIOGRAFIE:

1. Topografie militară, DTM, Bucureşti, 1975.

2.Topogeodezie militară, Vol. I, Bucureşti, 1993.
3.Topografie militară, DTM, Bucureşti, 1976.
4. Военная топография, Воениздат, 1977.
1.Reprezentarea reliefului pe hărţile topografice.

A reprezenta relieful pe hartă

înseamnă a reda în planul şi la scara
hărţii, cu ajutorul unor metode sau
procedee adecvate, configuraţia
generală a suprafeţei terestre, sub
aspectul care se înfăţişează în
natură toate neregularităţile
A.curbe de nivel – la scările 1:200 000 şi mai mari;
B.tente hiposometrice – la scările 1:500 000 şi mai mici (metoda
constă în a colora pe hartă – după un anumit diapazon de culori
dinainte stabilit – suprafeţele ce se cuprind în limitele unor zone
altitudinale);
C. hărţi în relief – tind să capete o extindere din ce în
ce mai mare, mai ales în domeniul hărţilor operative
şi strategice.
 Indiferent de metoda ce se întrebuinţează pentru
reprezentarea reliefului, se urmăreşte să se asigure
rezolvării pe hartă a următoarelor probleme:

1. determinarea aspectului general al reliefului, scoaterea în

evidenţă a formelor sale caracteristice şi a poziţiilor
reciproce în spaţiu ale acestora;
2. determinarea cotelor şi a diferenţelor de nivel;
3. determinarea pantei terenului;
4. determinarea gradului de accidentare şi de accesibilitate a
terenului.
Sfîrşitul secvenţei Nr. 1
2.Reprezentarea pe hartă a formelor de relief
prin curbe de nivel
Metoda curbelor de nivel este cea mai
corespunzătoare şi cea mai larg
întrebuinţată dintre metodele ce se cunosc
până în prezent pentru reprezentarea
reliefului pe hărţile topografice şi constă din
unirea pe hartă a tuturor punctelor de
aceiaşi cotă printr-o linie, care va avea astfel
forme şi sinuozităţi diferite, potrivit
aspectului sub care se înfăţişează în natură
suprafaţa terestră.
 Se numeşte curbă de nivel linia sinuoasă
imaginară care uneşte pe hartă
toate punctele din teren care au aceiaşi cotă.
 Echidistanţa
planurile oprizontale de acţiune ce intersectează suprafaţa terestră dând
naştere curbelor sunt egal depărtate unele de altele pe verticală. Cunoscând
aceasta, se poate spune că echidistanţa este distanţa verticală şi constantă
dintre două planuri orizontale de secţiune ce dau naştere la două curbe de
nivel consecutive.
 Clasificarea curbelor de nivel

curbe de nivel normale – sunt cele prin care se

reprezintă în mod natural formele de relief şi care rezultă
din echidistanţa naturală; valorile altitudinale ale acestora
sunt întotdeauna multiple ai acestei echidistanţe. Astfel, pe
hartă la scara 1:25 000, în cazul când e = 5 m, diferenţa
de nivel între două curbe de nivel normale este de 5 m, iar
valorile lor sunt multiple de 5 (10, 15, 20); dar când e = 10
m, ele sunt multipli de 10 (20, 30, 40). Curbele de nivel
normale se reprezintă pe hărţi prin linii subţiri continui; .
 Clasificarea curbelor de nivel

curbe de nivel principale – sunt fiecare a cincea

curbă de nivel normală, care se reprezintă pe
hartă prin linii continui îngroşate, în scopul uşurării
citirii reliefului; valoarea lor la scara 1: 25 000 sunt
multiple de 25 sau de 50;
 Clasificarea curbelor de nivel

curbe de nivel ajutătoare – sunt cele ce se

întrebuinţează în porţiuni de hartă unde formele de relief,
din cauza nivelărilor mici ale terenului scapă reprezentări
prin curbe de nivel normal. Din această cauză astfel de
curbe se găsesc numai pe alocuri sub formă de crâmpeie,
intercalate între curbele de nivel normale, întrerupându-se
imediat ce relieful îşi recapătă aspectul ce poate fi
reprezentat prin curbe de nivel normale. Valoarea acestora
este de o jumătate echidistanţă; ele se reprezintă pe hărţi
prin linii subţiri întrerupte având segmente de câte 5 mm
lungime;
 Clasificarea curbelor de nivel

curbe de nivel accidentale – sunt cele care se

întrebuinţează pe mici suprafeţe, pentru a reprezenta o
formă caracteristică sau complicată de relief ce nu se
poate reda prin curbe de nivel ajutătoare. Întrucât acestea
nu se trasează neapărat la un sfert de echidistanţă ci la
orice fracţiune din aceasta, valorile lor altitudinale se
înscriu întotdeauna pe hartă. Curbele de nivel accidentale
se reprezintă prin linii subţiri întrerupte însă cu segmente
de câte 2 mm lungime.
Sfîrşitul secvenţei Nr. 2
 3.Construirea profilului terenului
Profilurile se clasifică:
1. precizia reprezentării grafice
- complet: luarea în consideraţie a liniilor
caracteristice ale reliefului şi a tuturor
curbelor de nivel
- simplificat: luarea în consideraţie a liniilor
caracteristice ale reliefului şi numai a celor
curbe de nivel care redau punctele de
schimbare de pantă, eliminându-se deci
curbele de nivel în pante uniforme
2. valoare:
- normal: profilul construit în întregime la
scara hărţii şi la care scara înălţimilor este
egală cu acea a lungimilor
- mărit: profilul la care scara înălţimilor este
mai mare decât acea a lungimilor
3.direcţie şi formă:
• profilul longitudinal este cel construit în lungul unei forme de relief, deci
paralel (mai mult sau mai puţin) sau chiar pe însăşi liniile caracteristice
ale reliefului;
• profil transversal este cel construit dea curmezişul formelor de relief,
deci tăind liniile caracteristice ale reliefului;
• profil drept este cel construit în linie dreaptă între două puncte date pe
hartă;
• profil frânt este cel construit în linie frântă dintre două puncte date pe
hartă În concluzie, sunt de reţinut următoarele idei principale referitoare la
profiluri:
• profilul complet şi normal dau o imagine corectă, fidelă amănunţită
asupra caracterului reliefului suprafeţei terestre şi privind determinarea
precisă a valorii unghiurilor de pantă, a distanţelor reale în terenul
înclinat, a vizibilităţii între puncte şi a zonelor văzute şi nevăzute;
• profilul complet, dar mărit deformează (măreşte) pantele, redă însă mai
expresiv caracteristicile neregularităţile terenului şi permite doar studiul
pantelor determinarea vizibilităţii între puncte şi a zonelor văzute sau
nevăzute;
• profilul mărit se foloseşte cu deosebire atunci când se urmăreşte
scoaterea în evidenţă a formelor de relief, precum şi în terenurile uşor
ondulate cu diferenţe de nivel mici;
• profilul simplificat nu se deosebeşte în mod esenţial de unul complet
 233,7
242,5

23
0
22 220
0
21
0
200

250

240

230

220

210

200
Sfîrşitul secvenţei Nr. 3
 4. Determinare a vizibilităţii între puncte

Determinarea vizibilităţii cu ajutorul profilului

simplificat:
Prin profil se înţelege secţiunea verticală făcută
într-o porţiune oarecare a suprafeţei terestre pe o
direcţie dată sau, figura reprezentată din
intersectarea suprafeţei terestre cu un plan
vertical.
 Determinare a vizibilităţii între puncte

A' O' B'

0
25
A 40
O
B
Sfîrşitul secvenţei Nr. 4
 5.DETERMINAREA VIZIBILITĂŢII ÎNTRE PUNCTE
CU AJUTORUL REPREZENTĂRII GRAFICE SIMPLE

- din punctul de observare O se trasează direcţiile

alese;
- pe aceste direcţii se construiesc profilurile terenului;
- pe aceste profiluri se raportează, schematic,
acoperirile din zonă;
- pe profilurile construite, din O se trasează raze
vizuale tangente la părţile cele mai ridicate ale formelor
de teren:
- pe profil se haşurează zonele care nu se văd;
- se raportează pe hartă punctele care separă zona
văzută de zona nevăzută;
- prin unirea acestor puncte, se obţin, pe hartă, zonele
nevăzute, care, pentru facilitatea studiului terenului, se
haşurează.
 Determinarea zonelor văzute şi nevăzute

200

200
218,5
O A 224,3
230,0
B
200

240

230
B
220
A
210 O

200

190
Sfîrşitul secvenţei Nr. 5