NIVELMENT

7.1. Suprafaţa de nivel zero. Suprafaţa de nivel. Altitudini.

Altitudinile (cotele) punctelor de pe suprafaţa Pământului se determină faţă

de o suprafaţă de nivel zero, definită ca fiind suprafaţa mărilor deschise şi a oceanelor în
starea lor de echilibru, prelungită pe sub continente. O asemenea suprafaţă este
suprafaţa geoidului care se caracterizează prin aceea că în fiecare punct al său este
perpendiculară la direcţia forţei gravitaţionale (fig.7.1).

P2
1
P1 h12
H2
H1
suprafata nivel zero
H3 cota
P3 batimetrica

Fig.7.1

În afara suprafeţei de nivel zero există şi alte suprafeţe de nivel: (1)- suprafaţa de
nivel ce trece prin punctul P1; (2)- suprafaţa de nivel ce trece prin punctul P2. Aceste
suprafeţe de nivel nu sunt concentrice la geoid ci ele tind să se depărteze de geoid, de la
pol către Ecuator. Matematic nivelul zero al ţării noastre este marcat cu un reper de
nivelment în portul Constanţa între dana10-11.
Se numeşte altitudine sau cotă absolută a unui punct topografic, distanţa în metri
măsurată pe verticala punctului, cuprinsă între suprafaţa de nivel zero şi suprafaţa de
nivel ce trece prin punctul respectiv.
Suprafeţele de nivel se consideră sferice şi concentrice pentru distanţe de ordinul
kilometrilor, sau pot fi considerate plane pentru distanţe mai mici de 300-400m. Pentru
determinarea cotelor absolute ale punctelor topografice se fac măsurători de înălţimi cu
instrumente topografice numite nivelmetre (nivele) care realizează linii de viză perfect
orizontale. Deoarece suprafeţele de nivel sunt sferice se impune corelarea acestora cu
suprafeţele plane determinate de liniile de viză ale aparatelor folosite la măsurători.

7.1.1.Corecţii în nivelment
 Considerăm punctele A şi B pe suprafaţa de nivel sferică S. Aceste puncte au
aceeaşi cotă absolută. Efectuând măsurători din punctul de staţie A către punctul B,
instrumentul folosit realizează linia de viză tangentă la suprafaţa S în punctul A, linie care
intersectează ver-ticala ce trece prin punctul B în B’.

Fig.7.2

Diferenţa de înălţime măsurată reprezintă segmentul BB’ a cărui valoare reprezintă

corecţia de sfericitate (C1).
Pentru a stabili relaţia de calcul a acestei corecţii în triunghiul OAB’ se observă că:

 R  C1  2  R2  D2

R=6378 Km –raza Pământului (7.1)

D- distanţa între puncte

D2
R 2  2 RC1  C12  R 2  D 2  C1 
2 R  C1
D2
dar C1<<R deci C1  (7.2)
2R

Din cauza fenomenului de refracţie atmosferică linia de observaţie este deviată

întotdeauna către suprafaţa terestră şi va intersecta verticala din B în punctul B”.
Diferenţa exprimată prin segmentul B’B” reprezintă corecţia de refracţie atmosferică (C2).
Expresia corecţiei C2 este similară cu expresia corecţiei (C1) dacă vom avea în vedere că
arcul AB” este raza de curbură .
Deci:
D2 R
C2  în care  
2 K
 K –coeficient de refracţie atmosferică care variază cu latitudinea

=00  K=0
=900  K=0.26

Pentru ţara noastră: =450  K=0.13

Influenţa simultană a sfericităţii suprafeţei de nivel şi a refracţiei atmosferice

determină corecţia totală:

D2
Ct  C1  C 2  1  K  (7.3)
2R

Corecţia de sfericitate şi refracţie atmosferică se aplică în cazul distanţelor

>300m.

5
7

N N'
6

4
O O'

3
1
2

V' 10
9

Fig. 7.3

7.1.2. Instrumente de măsurare directă a înălţimilor. Nivelul.

Reprezintă instrumentul optic pentru măsurarea directă a înălţimilor şi

funcţionează pe principiul determinării diferenţelor de nivel dintre puncte. Astfel de
instrumente se împart în două categorii:
- instrumente de nivelment geometric simple (fără lunetă);
- instrumente de nivelment geometric cu lunetă.
În categoria instrumentelor simple de nivelment sunt: nivelul cu tub de cauciuc şi
lata de nivelment.

7.1.3. Instrumente de nivelment geometric cu lunetă

 După modul cum se realizează orizontalizarea axei de vizare, aceste instrumente
pot fi grupate în:
- instrumente de nivelment geometric clasice;
- instrumente de nivelment geometric cu compensator.

Nivelele clasice se compun, în general, din următoarele parţi principale (fig. 7.3):

- ambaza 1, formată din suport şi şuruburile de calare 2, axul vertical şi alidada,

luneta 3 şi nivela torică 5.
Nivela cu lunetă are 3 axe:
- VV’ – este axa de rotaţie în jurul căreia se roteşte suportul lunetei împreună cu
luneta;
- OO’ – axa de vizare a lunetei determinată de intersecţia firelor reticulare şi
centrul optic al obiectivului, axa ce trebuie să fie orizontală;
- NN’ – axa sau direcţia nivelei torice care trebuie să fie şi ea orizontală.
La efectuarea măsurătorilor, nivela execută următoarele mişcări:
- mişcarea lunetei în jurul axei VV’;
- mişcarea în plan vertical realizată cu şurubul de fină mişcare în vederea calării
nivelei torice pentru fiecare viză.
Instrumentele de nivelment rigide, cele mai răspândite la noi în ţară, sunt
aparatele firmei Zeiss-Jena (Ni-030; Ni-004).
Nivela Zeiss Ni 030 poate realiza o eroare medie pătratică de la  2mm la  3
mm/km de dublu nivelment. Precizia de măsurare cu aparatul, poate fi mărită dacă se
foloseşte un micrometru optic de obiectiv cu placa plan-paralelă şi mire speciale de invar.
În acest caz, se poate obţine o eroare medie pătratică de  0,8 mm/km de dublu
nivelment.
Nivela Ni 004 se deosebeşte în principal de Ni 030 prin aceea că micrometrul optic
este încorporat în lunetă, iar coincidenţa bulei nivelei torice se observă direct în câmpul
lunetei. Precizia nivelei este de 0,4 mm/km de dublu nivelment.

7.1.4. Instrumente de nivelment cu compensator

Nivelele compensatoare sau automate simplifică procesul de măsurare, ducând la
sporirea randamentului lucrărilor de teren. Aceste instrumente de nivelment nu mai au
nivela torică pentru orizontalizarea axei de vizare, aceasta realizându-se automat cu
ajutorul unui compensator, după ce în prealabil aparatul a fost calat aproximativ cu nivela
sferică.
După modul de construcţie, compensatoarele pot fi:
- pendulare;
- cu lichid;
Instrumentele de nivelment cu compensator folosite în ţara noastră sunt Ni
007 şi Ni 025.
 Fig. 7.4
Nivelul compensator Ni 007 – Se caracterizează prin aceea că axa de
vizare se realizează automat după ce s-a efectuat calarea aproximativă cu luneta sferică,
cu ajutorul unui compensator optic pendulant. Luneta instrumentului nerăsturnată. Din
această cauză, se utilizează mire speciale cu numerotarea diviziunilor dreaptă.
Lungimea minimă a unei vize este de 2,2 m. Precizia ce se obţine diferă. In cazul mirelor
gradate în cm şi fără micrometru cu lame cu feţe plan paralele, chiar în condiţii de lucru
mai puţin favorabile, se obţine o precizie de ±2-3 mm/km de nivelment. Când se
utilizează şi micrometrul cu lame cu feţe plan paralele şi mire gradate din 5 în 5mm şi cu
bandă de invar, precizia este de ±0.5-0.8 mm/km de nivelment dublu.
Instrumentul poate fi utilizat atât în nivelment de precizie, cât şi în nivelment
tehnic, în construcţii civile şi industriale.
Nivelul Ni 025 – Este asemenea nivelului cu orizontalizare automată,
datorită unui compensator optic pendulant montat în lunetă, între lentila de focusare şi
reticul. Luneta este dispusă orizontal şi imaginea mirei apare nerăsturnată. În consecinţă,
se vor utiliza mire ca şi la Ni 007, lungimea minimă a vizei este de 1,5m. Precizia este de
±2.5cm/km de nivelment dublu. Este folosit în nivelment tehnic, deci în lucrări de precizie
medie. În cazul măsurării optice a distanţelor, trebuie să se ţină seama şi de o constantă
adiţională K2=0,1 m, deci:
D=100H + 0.1 m
în care H este numărul generator citit pe miră
Părţile componente ale nivelei Ni – 025 sunt (fig. 7.4):
1-corpul lunetei;
2-placa suport;
3-şuruburi pentru calare;
4-placa elastică;
5-placa de bază;
6-obiectivul lunetei;
7-ocularul lunetei;
8-microscop pentru citirea unghiurilor;
9-buton pentru focusare;
10-buton pentru mişcare fină în plan orizontal;
11-oglinda pentru observarea permanentă a nivelei sferice.
 Nivela autonomă Zeiss – Ni 007 este o nivelă de precizie care dă o eroare
medie pătratică de  0,5 la 0,8 mm/km de dublu nivelment, atunci când citirile se
efectuează pe mire cu benzi de invar. Compensatorul are un domeniu de basculare α =
 10”.
Părţile componente ale nivelei Ni – 007 sunt (fig. 7.4):
1- luneta (aşezată în poziţie verticală);
2- ambază;
3- ocularul lunetei;
4- ocularul microscopului;
5- oglindă de iluminare;
6- vizorul optic;
7- şurub de blocare a microscopului.

Fig. 7.4
7.2 Metode de determinare a cotelor

Totalitatea măsurătorilor şi calculelor efectuate în scopul determinării

cotelor unor puncte topografice poartă denumirea de nivelment.
Din punct de vedere al preciziei de determinare a cotelor deosebim
următoarele tipuri de nivelment:
 7.2.1. Nivelment geometric de mijloc

Este cea mai precisă metodă de nivelment. Considerăm în teren punctul A,

a cărui cotă este cunoscută (HA) şi se pune problema determinării
cotei HB a punctului B(fig. 7.6).

niveleu (max. 150m)

6 9
5 ,2 7
1

portee inapoi
3 4
3 ,6
2m portee inainte
0 7
2 ,0 5

lB -lectura inainte

6 ,5
3 3 6
lA
1 ,9 8
1 0
3

lectura B

,9 2
9 7
6
inapoi A hAB
HB -se determina

,1 2
1 4 4
S
HA-cunoscut HV +
- 0.000m
6 ,2
4
7

Fig.7.6

Pentru aceasta vom aşeza două mire gradate,una în punctul A respectiv una în
punctul B. Instrumentul se va aşeza la jumătatea distanţei între A şi B. Distanţa între mire
se numeşte niveleu şi poate fi max. 150-200 m, iar prin împărţirea niveleului se va
obţine o portee înapoi şi una înainte a căror lungime trebuie să difere cu max. 2m. În
raport cu planul orizontal de referinţă determinat de linia de viză a instrumentului se vor
efectua pe mire lA- lectura înapoi şi lB-lectura înainte.
Se observă din figură că diferenţa între cele două lecturi reprezintă chiar diferenţa
de nivel h AB .
h AB  l A  l B

Cota punctului B se poate obţine adunând această diferenţă de nivel la cota HA

cunoscută.
Deci:
H B  H A  h AB  H A  l A  l B (7.4)
Când din punctul de staţie S trebuie determinate cotele mai multor puncte se
calculează cota liniei de vizare:

Fig. 7.7
 d d
S- A S- B

 
l'A A B l'
B
lA lB

A S' S B

HV  H A  l A
Iar cota punctului B va fi:
H B  HV  lB

Dacă axa de vizare nu este orizontală apare eroarea de colimaţie care se va

înlătura prin staţionarea la mijloc (fig.7.7).
lA, lB - citiri juste când linia de vizare este orizontală;
l A' , l B' - citiri reale realizate cu axa de viză înclinată;
A,B- erori datorate neorizontalităţii vizelor.
H A  H B  l A'  l B'  H B  l A   A  l B   B dacă instrumentul este amplasat în S.
Din acest considerent se recomandă amplasarea nivelei la mijloc cu o precizie de
 2m.

7.2.2. Nivelment geometric de capăt

În cadrul acestei metode nivela se amplasează deasupra punctului a cărui cotă

este cunoscută (fig. 7.8).
Se măsoară înălţimea aparatului în punctul A notată cu iA şi se determină cota
planului de vizare:
H V  H A  ia . (7.5)

S orizontala
B
iA
hAB B
A
HA HB
.
 Fig. 7.8

Cota unui punct B se va obţine scăzând din această cotă, lectura Bl

efectuată pe miră, amplasată pe acest punct:

H B  HV  lB . (7.6)

Procedeul este dezavantajos din punct de vedere al preciziei deoarece nu

înlătură eroarea de colimaţie. Se aplică numai în imposibilitatea aplicării altui tip de
nivelment.

7.2.3. Nivelmentul trigonometric

Se aplică în terenuri accidentate când precizia de determinare a cotelor nu

este necesar să fie ridicată.
Deosebim două metode de nivelment trigonometric:

a) nivelment trigonometric la distanţe scurte(sub 300m)

Măsurătorile constau în măsurarea unghiului de înclinare A prin vizarea cu

teodolitul pe o miră gradată la înălţimea lB. Presupunem cunoscută cota punctului A şi
trebuie determinată cota punctului B (fig.7.9).

Elementele măsurate sunt:

dAB- distanţa înclinată;
A- unghi de pantă;
iA- înălţimea instrumentului;
lB- lectura pe miră.

Distanţa dAB se măsoară cât mai exact cu ajutorul unei rulete.

'
Din triunghiul dreptunghic format h AB  d AB  sin  A .

orizon tala

iA A

 h'A B
A
dA B

HA  hA B
B

HB
Fig.7.9
 Cota punctului B este dată de relaţia:

'
H B  H A  ia  h AB  lB

Dacă vizarea se va face pe miră la Bl=ia atunci relaţia se simplifică:

'
H B  H A  ia  h AB  ia  H A  d AB sin  A (7.7)

b) nivelment trigonometric la distanţe mari(peste 300m)

Se aplică în reţele de triangulaţie, vizarea făcându-se la înălţimea semnalului (S).

În calculul cotelor se va lua în considerare şi corecţia de sfericitate şi refracţie
atmosferică (fig. 7.10).

orizo ntala
A
iA
dA B  h'A B

HA S
 hA B

sA B
HB
+ 0,000 m
B

Fig. 7.10

Dar
'
h AB  s AB  tg A
unde:

SAB-se calculează din coordonate

7.3. Traseu de nivelment geometric de mijloc

Considerăm un traseu de nivelment situat între punctele A şi B a căror cote sunt

cunoscute HA respectiv HB (fig.7.11).
 S3
S2
S1 '
'n-1 B
2 2' 3
A 1 1'
(n-1) B
A 1 2 3 sn HB
HA s1 s2 s3
+ 0,000 m

Fig.7.11

Să presupunem că în vederea întocmirii profilului suprafeţei terenului este

necesară determinărea cotelor punctelor 1,2,3,…,n-1
Măsurătoarea constă în efectuarea lecturilor înapoi-înainte din punctele de
staţie S1,S2,…Sn. Principalele etape de calcul sunt:
- calculul diferenţelor de nivel:

h A1  l A  l1
h12  l1'  l 2
h2 3  l 2'  l3 (7.8)
………………
hn 1 B  l n' 1  l B

- calculul cotelor provizorii:

H 1'  H A  h A1
H 2'  H 1'  h1 2 (7.9)
H 3'  H 2'  h2 3
…………………
H B'  H n' 1  hn 1 B

- calculul neânchiderii pe nivelment:

WH  H B'  H B
H B' - cota transmisă;
H B - cota cunoscută.

- calculul toleranţei neânchiderii pe nivelment:

 WH  TH

TH  20mm  DKm  (7.10)

D - lungimea totală a traseului de nivelment

- calculul corecţiei unitare a cotelor:

WH
C H0   m / m (7.11)
Dm
- calculul cotelor compensate;

H 1  H 1'  s1  C H0
H 1  H 2'  s1  s 2   C H0 (7.12)
……………………
H B  H 'B  s B 0
A  CH

Calculul nivelmentului se face în următorul tabel (tablul 1):

W H=416,560-416,530=+0,030m

W 0.030  10mm 
C H0   ;  (7.13)
sA 300  100m 
B

7.4. Traseu nodal de nivelment

Este constituit din minim 3 trasee de nivelment care au 3 puncte de plecare de

cotă cunoscută, trasee ce se intersectează într-un punct N numit punct nodal (fig.7.12).
Sensul săgeţilor indică sensul creşterii cotelor. Se pune problema determinării
cotelor pentru punctele marcate pe traseele I, II, III în vederea întocmirii profilului
longitudinal al traseelor.
Din diferenţa lecturilor înapoi-înainte efectuate pe mire se vor calcula diferenţele
de nivel între puncte:

h11 , h12 ,..., h1i - pe traseul I;

h21 , h22 ,..., h2  j - pe traseul II;
h31 , h32 ,..., h3 K - pe traseul III.
 Tabelul 1
Lecturi

Diferenţe de nivel
Punct pe Distante Cote Schiţa
miră

Compensat
provizorie
cumulat

corecţie
niveleu
înainte
Înapoi

mijloc
Staţie

Vizat

1.419 -
50 50 423,594 423,589
1 2.244 0.825 5 A
1.111 S1
-
50 100 420,790 420,780 1
2 3.915 2.804 10

1.041 S2
- 2
50 150 420,632 420,627
3 1.199 0.158 15 S3

2.114 3
-
4
50 200
1.037
419,595
20
419,575 S4
3.151 4
S5
1.118 -
5
50 250
2.072
417,523
25
417,498 5
3.190 B
1.148 -
50 300 416,560 416.530
6 2.111 0.963 30

Se vor determina în continuare cotele provizorii pe cele trei trasee având ca

elemente de plecare cotele absolute ale punctelor HA,HB,HC.

H11'  HA  h11 H'21

'
 HB Δh21 '''
H31  HC  h31
H12'  H11'  h12 H'22
'
 H'21
'
Δh22 '''
H32 '''
 H31  Δh32 (7.14)
…………… …………… …………
'''
HN'  H1',i1  h1i H'N' H'2',j1 Δh2j H'N''  H  Δh3k
3,k1
 A(H A )
h 11
21 B( H B )
 11 l II
11 eu  21
as
Tr
22
12  22
 12 23
 23
Tr
1 i- 1 1
2 i-
as
eu
lI
 1i N(H N )
3 k-1
33

Tr
32

as
31

eu
lI
C( H C )

II
Fig.7.12

Se vor obţine trei valori pentru cota punctului N. Valoarea cea mai probabilă a
cotei se determină prin medie ponderată.

'' '
PI  H 'N  PII  H 'N'  PIII  H
N
HN  (7.15)
PI  PII  PIII

unde PI,PII,PIII sunt ponderi calculate cu relaţiile:

- pentru nivelment geometric de mijloc

1 1 1
PI  PII  PIII  (7.16)
SI S II S III

SI,SII,SIII –lungimea traseelor I, II, III

- pentru nivelment trigonometric

1 1 1
PI  PII  PIII  (7.17)
S I2 S II2 2
S III
Neânchiderile ce trebuiesc repartizate pe fiecare traseu se calculează cu relaţiile:

W I  H N'  H N W II  H N''  H N W III  H N'''  H N (7.18)

Corecţiile unitare corespunzătoare fiecărui traseu:

WI WII W III
C H01   C H02   C H03   (7.19)
SI S II S III

Corecţiile se vor repartiza cotelor provizorii în funcţie de distanţele cumulate

obţinându-se cotele compensate (definitive).
 '  S  C01
H12  H12 H 21  H'21
'  S  C02 '''  S  C03
H31  H31
I H 21 H 31 H
'  S  S   C01
H12  H12 H 22  H'22
'  S  S   C02 H32  H'32
''  S  S   C03
11 12 H 21 22 H 31 32 H
………… … … … … … … … … … … …
H N  H 'N  SI  C01 H N  H 'N
'  S  C02
II H H N  H 'N
''  S  C03
III H (7.20)
H

7.5. Reţea acolată de nivelment

Reţeaua acolată de nivelment este constituită din ochiuri închise adiacente de

trasee de nivelment. Considerăm reţeaua acolată formata din ochiurile I, II, III având ca
puncte de cotă cunoscută, punctele A, B, C şi D (fig. 7.13).

A(HA )

S1 4
13 S2 2
1 I II S4
12 D(HD )

5
11 S3 S5
3 III
B(HB )
C(HC ) 6

S6

Fig.7.13

I, II, III - ochiuri de reţea;

(1),(4),(6) - secţiuni exterioare;
(2),(3),(5) - secţiuni comune interioare;
S1,S2,…S6- lungimile secţiunilor.
Considerăm secţiunea (traseul) (1) cu reperele de nivelment 11, 12, 13,… între
care au fost măsurate diferenţele de nivel h11 , h12 , h13 ,...
Cotele provizorii pe acest traseu sunt:

H 11'  H C  h11
H 12'  H 11'  h12  H C  h11  h12 (7.21)
' '
H 13 H 12  h13  H C  h11  h12  h13
……………………………………

Se observă că de la punctul C la punctul A (pe secţiunea (1)) diferenţa de nivel

este egală cu suma diferenţelor de nivel parţiale:
 h1   h11  h12  h13  ... (7.22)

- identic pe secţiunea (2) şi (3) h2  h3  .

Dar suma diferenţelor de nivel într-un ochi trebuie să fie egală cu zero:

h1   h2   h3   0

- relaţie valabilă numai în cazul în care măsurătorile nu ar fi afectate de erori.

Se observă că valoarea compensată poate fi scrisă ca fiind valoarea obţinută din
măsurători la care se adăuga corecţia:

h1   h1   w1
h2   h2   w2 (7.23)
h3   h3   w3

h1  - mărime compensată

h1  - mărime măsurată
w1-corecţie
care înlocuite în relaţia de mai sus:

w1  w2  w3  h1   h2   h3   0 (7.24)

Notăm:
h1   h2   h3   WI - neînchidere în ochiul I
w1  w2  w3  WI  0 - ecuaţia de condiţie corespunzătoare ochiului I

Asemănător se vor scrie şi ecuaţiile pentru ochiurile II şi III ţinând cont de sensul
creşterii cotelor pe secţiuni şi de sensul general de parcurgere stabilit convenţional.

 w2  w4  w5  WII  0 - pentru ochiul II;

w3  w5  w6  WIII  0 - pentru ochiul III.
unde:
 h2   h4   h5   WII - neînchidere în ochiul II;
h3   h5   h6   WIII - neînchidere în ochiul III.

Sistemul ecuaţiilor de condiţie este corespunzător măsurătorilor condiţionate

ponderate:

K I a  w1  w2  w3  WI  0

K II b  w2  w4  w5  WII  0 (7.25)
K III c w3  w5  w6  WIII  0
 Sistem cu: -6 necunoscute
-3 ecuaţii
Sistemul se rezolvă în baza condiţiei  pvv  min, prin transformare în sistem
normal de ecuaţii:

 aa   ab   ac 
  K I    K II    K III  WI  0
p p p
 bb   bc 
  K II    K III  WII  0 (7.26)
p p
 cc 
  K III  WIII  0
p

Ponderile în cazul nivelmentului geometric de mijloc sunt invers proporţionale cu

distanţa iar în cazul nivelmentului trigonometric, sunt invers proporţionale cu pătratul
distanţei.

1 1
pi  sau pi  (7.27)
Si S i2

De exemplu, pentru reţeaua considerată în fig.7.13, ce urmează a fi rezolvată prin

nivelment geometric de mijloc, în calculul ponderilor se va lua suma lungimilor traseelor
din fiecare secţiune.
S1  s11  s12  s13 ... - lungimea primului traseu (prima secţiune (1));
S 2  s 21  s 22  s 23 ... - lungimea traseului al doilea (a doua secţiune (2));
S 3  s 31  s 32  s 33 ... - lungimea traseului al treilea (a treia secţiune (3));

S1  S 2  S 3  S I 

S 2  S 4  S 5  S II  lungimile ochiurilor de reţea I, II, III. (7.28)
S 3  S 5  S 6  S III 

Întocmim matricea coeficienţilor corespunzătoare sistemului ecuaţiilor de condiţii:

1 1 1 0 0 0 
 
0 1 0 1 1 0 
 0 0 1 0  1  1
 

 aa  a1a1 a 2 a 2 a3 a3 a6 a 6
 p   p  p  p  ...  p  S1  S 2  S 3  S I
  1 2 3 6

 ab  a1b1 a 2 b2 a3b3 a 6 b6  ac  a1c1 a 2 c 2 a3 c 3 a 6 c6

 p   p  p  p  ...  p   S 2  p   p  p  p  ...  p   S 3
  1 2 3 6   1 2 3 6
  bb  b1b1 b2 b2 b3b3 b6 b6
 p   p  p  p  ...  p  S 2  S 4  S 5  S II (7.29)
  1 2 3 6

 bc  b1c1 b2 c 2 b3 c3 b6 c6
 p   p  p  p  ...  p   S 5
  1 2 3 6

 cc  c1c1 c 2 c 2 c 3 c3 c6 c 6
 p   p  p  p  ...  p  S 2  S 5  S 6  S III
  1 2 3 6

Înlocuind coeficienţii în sistemul normal de ecuaţii obţinem:

 S I K I  S 2 K II  S 3 K III  WI  0

  S 2 K I  S II K II  S 5 K III  WII  0 (7.30)
 S K  S K  S K  W  0
 3 I 5 II III III III

Se observă că sistemul este simetric după diagonala principală, diagonală după

care toţi coeficienţii sunt pozitivi. Ceilalţi coeficienţi sunt negativi şi reprezintă lungimile
secţiunilor adiacente dintre ochiuri. Sistemul poate fi scris direct ţinând cont de sensul
convenţional ales.
Prin rezolvarea sistemului normal de ecuaţii vor rezulta necunoscutele KI, KII, KIII-
corelatele cu care se vor calcula corecţiile w1, w2, …w6 –pe secţiuni.

1
wi   ai K I  bi K II  ci K III 
pi
w1  S1  K I
w2  S 2  K I  K II  (7.31)
w3  S 3  K III  K I 
w4  S 4  K II
w5  S 5   K II  K III 
w6   S 6  K III

De aici se desprinde următoarea regulă: corecţiile pentru secţiunile exterioare sunt

date de produsul dintre lungimea secţiunii şi corelată ochiului, iar corecţiile pentru
secţiunile interioare sunt date de produsul dintre lungimea secţiunii şi diferenţa dintre
corelatele ochiurilor adiacente, semnul fiind de asemenea stabilit de sensul general de
parcurgere. Corecţia pe secţiuni trebuie repartizată pentru fiecare portee în parte. Notând
raportul între neânchiderea pe secţiune şi lungimea secţiunii cu C10 ,care reprezintă
corecţia unitară pe secţiunea (1). Compensarea pe diferenţele de nivel se face în funcţie
de lungimea porteelor:

w1
C1   h11  h11'  s11  C1
S1
 w2
C 2   h12  h12'  s11  s12   C1 (7.32)
S2
………… ………………………

7.6. Aplicaţiile nivelmentului

Întocmirea profilelor longitudinale şi transversale

Profilul longitudinal sau transversal este definit ca fiind linia rezultată din
intersecţia unui plan vertical cu suprafaţa terenului. Profilul terenului apare trasat pe toate
secţiunile geologice, la nivelul acestuia fiind reprezentate forajele evidenţiind cota
acestora la suprafaţa terenului.
În scopul redactării profilelor se execută măsurători de nivelment geometric sau
trigonometric funcţie de precizia urmărită, măsurători care conduc la aflarea cotelor
pentru punctele aparţinând profilului cât şi a distanţelor dintre acestea.
Reprezentarea grafică a profilelor se face astfel: având determinate cotele
punctelor A, 1, 2,…,3,…,B din teren cât şi distanţele s1, s2, s3,…,sn, dintre puncte, se
alege o suprafaţa de referinţă pentru cote, marcată grafic printr-o dreaptă care va avea
cota minimă (ex. 800m).
Raportarea cotelor şi a distanţelor dintre puncte se va face la scări diferite:
-pe orizontală scara lungimilor (ex. 1:500);
-pe verticală, scara înălţimilor de zece ori mai mare decât scara lungimilor pentru a
fi evidente denivelările terenului (ex. 1:50).
La partea inferioară se întocmeşte talonul profilului care cuprinde următoarele
rubrici: denumirea punctului, cote puncte, diferenţe de nivel între puncte, distanţa între
puncte, distanţa cumulată, pantă.

Scara
H
B
inaltimilor 3 5
1:50 1 2 4 n-1
A

+800,00m
D Scara
lungimilor
Denumire
punct A 1 2 3 4 5 n-1 B 1:500
Cota
punct HA H1 H2 H3 H4 H5 H n-1 HB
Diferente
de nivel
h A1 h12 h23 h34 h45 h5,n-1 hn-1,B
Distanta s1
cumulata
s2 s3 s4 s5 s n-1 sn

Fig.7.14

Panta terenului, pe traseul a cărui secţiune se redactează, se determină cu

relaţia:
 Δh 12
p%  tgφ 100  100%
s12

h12

1

S12

Fig.7.15

Profilul longitudinal reprezintă în plan vertical linia terenului pe axul

lucrărirespective. Profilul transversal se aplică pe benzi alese pentru studiu în vederea
proiectării unui dig, unui canal, unui baraj, unui drum etc.