Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prin metoda fantei pot fi depistate abateri de formă până la 0.03 mm, din care cauză este
recomandată pentru abateri limită mai mari de 0.06 mm.
Şabloanele, figura 11.22 şi riglele de verificare, figura 11.23 se utilizează de obicei la
verificarea profilelor.
Plăcile de control sunt placi rigide turnate din fontă ce au o suprafaţă plană foarte fin si precis
prelucrată. Suprafaţa plană se acoperă cu un strat foarte subţire de colorant (indigo, vopsea) şi se
aşează peste suprafaţa de verificat astfel încât colorantul se imprimă pe aceste pe porţiunile cu care
vine în contact. Petele de contact dau informaţii asupra punctelor tangente la planul adiacent.
Aceasta metoda este o pseudoverificare întrucât nu dă nici o informaţie asupra mărimii abaterilor de
forma. Totuşi, metoda este foarte des utilizată, mai ales la prelucrarea suprafeţelor plane atunci când
acestea trebuie să aibă o portanţa sporită. In acest caz aprecierea abaterilor de formă se face prin
numărul de pete de vopsea pe suprafaţa de referinţa de 25 x 25 mm2.
Verificarea abaterilor de la forma dată a suprafeţelor se face cu modele. Modelele se
aseamănă cu plăcile de control doar că suprafaţa adiacentă materialului nu este plană. Metoda de
verificare şi de apreciere a abaterilor de la forma dată este similară cu cea descrisă la plăcile de
control.
Pentru verificarea abaterii de la planeitate a suprafeţelor de dimensiuni mici se folosesc
plăcile de verificare din sticlă (calibrele optice). Placa se aşează în contact cu suprafaţa de verificat.
Datorita diferenţelor de drum dintre raza incidentă si raza reflectată apar benzi de interferenţă
determinate de puncte de aceeaşi depărtare fată de planul adiacent, figura 11.24. Cum benzile de
interferenţa se închid in jurul petelor de contact (epicentre), iar diferenţa de drum se modifica intre
doua franje alăturate cu jumătăţi de lungimi de undă, λ rezultă că distanţa dintre planul adiacent si
suprafaţa efectivă este proporţională cu numărul de franje, k numărate de la epicentru. Ţinând cont
ca diferenţa de drum este dublul distantei h dintre planul adiacent si suprafaţă şi că franjele
2
corespund diferenţei de drum reprezentând multiplii impari ai jumătăţii lungimii de unda, rezultă
relaţia de calcul a distantei, hk din dreptul franjei de ordinul k:
hk = ( 2 K – 1 ) λ/4 (11.1)
Pentru punctele de contact; y = 0. Dacă verificarea se face la lumina zilei ,cu λ = 0.6 μm
franjele întunecate se obţin pentru distante : 0.15, 0.45, 0.75, 1.05, 1.35, … , (2k – 1) 0.15 μm.
Lungimea faţetei se împarte intr-un număr întreg de segmente egale. Echilibrând nivela pe
prima porţiune se vor măsura înclinaţiile, dI (in diviziuni) pe celelalte porţiuni. Diagrama I se obţine
aşezând segmentele cu înclinaţiile corespunzătoare, în ordine, cap la cap. Ordonatele, y’I se vor
calcula ,în ordinea indicelui, cu relaţia:
În care s-a notat cu l, lungimea unui segment şi cu p, precizia de citire a înclinaţiei nivelei.
Măsurarea razelor de curbură pentru profile sau suprafeţe incomplete se poate face prin
măsurarea înălţimii segmentului de cerc, b utilizând o coarda constanta, 2a ca în figura 11.28.
a2 = b ( 2R – b) sau (11.4.)
R = ( a2 + b2 ) / 2b. (11.5.)
Ca reper se vor se vor fixa poziţiile coloanei 4. Există un diametru pe care valorile notate sunt
extreme. Diferenţa acestor valori este abaterea de la perpendicularitate. Direcţia din planul mesei
perpendiculară pe diametrul valorilor extreme este direcţia de perpendicularitate a mesei, pentru că
este perpendiculară pe axa de rotaţie. Diametrul cu aceasta orientare va conţine obligatoriu valorile
egale pentru abaterile măsurate la comparator. Unghiul maxim (mai mare de 900) între axa arborelui
principal şi masă se va realiza pe direcţia diametrului cu valori extreme de partea valorii minime.
La verificarea abaterilor de la înclinare, unghiul nominal αN se materializează de obicei cu
rigla sinus, figura 11.32.
Rigla sinus, 1 se aşează pe masa de control, înclinată cu unghiul αN datorită blocului de cale,4.
Cu ajutorul comparatorului 3 se determina abaterea maximă a distanţei dintre masă şi partea
superioară a piesei 2. Diferenţa dintre abaterile extreme măsurate in limitele lungimii de referinţă va
fi egală cu abaterea de la înclinare, APi .
8
Măsurarea bătăii radiale şi frontale a părţii de fixare a arborelui principal a unui strung
normal, (SNA) este reprezentată în figura 11.33. Diferenţa între valorile extreme înregistrate la
comparator pe parcursul unei rotaţii complete este egală cu bătaia radiala, ABr, respectiv frontal ABf
..
Abaterea de la concentricitate se poate măsura, dacă se asigură rotirea piesei in jurul uneia din
axele de simetrie, asemănător cu bătaia radială Se are in vedere faptul că distanţa între axe,
(excentricitatea) este jumătate din bătaia radială.
Din cele prezentate mai sus reiese că piesele corespund calitativ dacă abaterea de formă
de orientare , de poziţie sau de bătaie este mai mică decât abaterea limită. In desenele de
execuţie sunt notate întotdeauna simbolurile toleranţelor geometrice şi valorile abaterilor
limită. Pentru a ne pronunţa asupra calităţii pieselor ,din acest punct de vedere, va trebui
analizată legătura între abaterea limită şi toleranţă.