Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, pizma, inselaciunea, trufia etc., etc. In zadar am cauta pacatul in afara de noi. El este o corupere a ratiunii si a sufletului. Realitatea concreta noi nu o simtim cu trupul decat ca intermediar. Starile ce se produc in trup sunt simtite de suflet. Sufletul fiind indisolubil legat de trup ii resimte toate durerile, dar si placerile acestuia. Tocmai aceasta impartasire a sufletului cu toate necazurile si dificultatile trupului ii ofera acestuia perspectiva iertarii. Prin trupul batut, lovit, zdrobit si imbolnavit, sufletul obtine iertarea. Procesul intim ce se petrece pe scena launtricului, in aceasta interferenta a divinului cu umanul, este o traire personala. Cunoasterea deplina a adancurilor sufletesti apartine numai lui Dumnezeu, care judeca si decide. Pentru aceasta stau la mijloc necazurile de tot felul, suferintele de tot felul si lacrimile. Exista suferinte repartizate si in folosul altora. In folosul celor dragi, pe care ii iubim mult si care nu si-au curatit pacatele prin marturisire. Un viu, spre exemplu, care se roaga insistent pentru un mort foarte iubit, participa la curatirea sufletului aceluia prin diverse suferinte repartizate lui. Tot asa, un copil nevinovat sufera pentru parintii iubiti, pentru bunicii iubiti, care nu si-au curatit sufletul de pacate. La randul lor, acestia sufera pentru suferinta copilului. Cunoscand acum cauzele imbolnavirii trupului, este necesar mai intai sa ne ocupam de suflet, autorul moral al tuturor pacatelor si numai dupa aceea sa ne ocupam si de trupul bolnav. Trebuie neaparat sa scoatem sufletul de sub povara pacatelor ca sa putem oferi trupului o sansa sigura de vindecare. Scoaterea sufletului de sub povara pacatelor nu se poate face altfel decat printr-o marturisire sincera si completa la un preot duhovnic. Numai acestora li s-au dat puterea de a ierta si a dezlega pacatele, de insusi Mantuitorul. Asa s-a petrecut si cu mine, a continuat sa ne povesteasca sihastrul. Ajuns in chilia pustnicului, acesta mi-a dat trei zile de gandire in care timp sa-mi notez toate pacatele, incepand cu cele din copilarie si pana la acea vreme. Intre timp, mi-a spus sa ma strecor pe obcina, la targ, si sa cumpar tarate de grau, zahar, lamai si un sac cu seminte de bostan. Dupa cele trei zile, m-am marturisit si m-a dezlegat de toate pacatele. A urmat apoi tratamentul trupesc. Timp de patruzeci de zile am baut, in loc de apa, numai bors de tarate de grau crud si mereu improspatat, pregatit dupa urmatoarea reteta: la doi litri de bors se adauga doi litri de apa, 400 g zahar si o lamaie. In loc de mancare, am consumat numai samburi de bostan, cate doi pumni dubli pe zi. Samburii foarte putin prajiti, mai mult uscati si fara sare. Dupa vreo zece zile de tratament, au inceput sami apara pe tot trupul bube si transpiratie greu mirositoare. Aceasta a durat cam douazeci de zile. Cand s-au implinit cele patruzeci de zile, m-am simtit vindecat. A urmat iarasi o marturisire, numai pentru acest interval de timp, si anume pentru pacate interne, comise numai cu gandul, direct in suflet, caci spunea batranul pustnic ca exigenta lui Dumnezeu impotriva pacatelor merge pana la neprihanirea gandurilor. Dupa aceasta marturisire, m-a impartasit si iata ca de atunci au trecut aproape treizeci de ani. Exista deci o compensatie regulata intre pacatul semanat cu voie si necazul secerat fara voie. Dar fiindca Dumnezeu a randuit o vreme oarecare intre semanat si seceris, nu credem in rasplata. Ratacirea noastra consta tocmai in pierderea din vedere a acestui centru launtric: sinea noastra, persoana noastra, eul nostru, adica sufletul acela care ia toate deciziile. De aici - bolile, necazurile si toata dezordinea din lume. Luca Dumitru Str. Decebal nr. 84, Bl. C5, Sc. A, Ap. 24, Piatra-Neamt