Fig.6.

Metoda de pregătire pe orizonturi

1, 2 – puţ de extracţie, aeraj; 3, 4 – galerie direcţională principală de transport, aeraj; 5, 6 – plan înclinat de
transport, aeraj; 7 – galerie direcţională principală de transport în culcuş; 8 – plan înclinat conjugat,
9 – galerie transversală scurtă de legătură; 10 – galerie direcţională de aeraj în culcuş; 11 – galerie
(cameră) de atac; 12 – puţ scurt de aeraj; 13 – front lung de abataj ce avansează pe înclinare
(descendent / ascendent)

Metoda de pregătire pe orizonturi se aplică pentru câmpuri miniere cu o

extindere pe direcţie de maxim 4km, în condiţiile zăcămintelor cu o geometrie
relativ regulată, o înclinare de maxim 16-18o şi o tectonică mai puţin
complicată. Înclinarea stratelor, până la care se poate aplica o astfel de metodă,
este impusă şi de caracteristicile tehnice ale maşinilor şi utilajelor din abataj,
respectiv de stabilitatea acestora care, în construcţie obişnuită, impun o
înclinare de maxim 10-12o, pentru o avansare a frontului descendent pe
înclinare şi de max.4-6o, pentru o avansare ascendentă.
Această metodă are avantajul unei scheme simple de aeraj şi transport şi
dezavantajul determinat de existenţa unui număr mare de lucrări înclinate.

Metoda de pregătire combinată

Metodele combinate de pregătire a câmpului minier se aplică destul de
frecvent datorită complexităţii zăcămintelor de s.m.u., determinată de înclinarea
variabilă a stratelor, filoanelor şi corpurilor de s.m.u., prezenţa accidentelor
tectonice, schimbarea metodelor şi tehnologiilor de exploatare etc. şi constau
dintr-o combinaţie a metodelor de pregătire de bază, prezentate mai sus, pentru
porţiuni diferite din cadrul aceluiaşi zăcământ.

11