TERASAREA VERSANŢILOR

PENTRU ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIILOR POMI-VITICOLE

În cadrul amenajării versanţilor sub aspect antierozional şi a

luării în cultură a acestora, o măsură de bază pe terenurile cu pante
mai mari decât 15% o constituie executarea teraselor. Terasele permit
realizarea mecanizată a lucrărilor agricole, pe categoriile de folosinţă
de pe suprafaţa amenajată.
Terasarea reprezintă modelarea în trepte succesive a unui
versant, operaţiune care implică mişcări de terasamente.
Prin dimensionarea teraselor se rezolvă următoarele obiective:
 obţinerea elementelor constructive ale unei terase, care se transpun
apoi pe teren;
 calculul investiţiei necesare pentru execuţia teraselor.

Elementele constructive ale unei terase

Fig. 1 Terasă cu platforma înclinată în sensul pantei versantului

(P600 mm/an)

Lp - lăţimea platformei terasei (suprafaţa efectiv cultivată), în

proiecţie în plan orizontal, în m;
h - înălţimea taluzului terasei (rambleu + debleu), în proiecţie
în plan vertical în m;
H - înălţimea terasei, în m;
a - proiecţia taluzului terasei, a = mh, în m;
m - coeficientul de taluz (se recomandă m=1, pentru terenuri
cu textură medie şi m=1.5 pentru terenuri cu textură uşoară sau grea);
Lt - lăţimea terasei, Lt = Lp + mh, în m;
ip - panta transversală a platformei terasei, ip = tg  , (în
relaţiile de dimensionare ip se introduce exprimată la unitate,
m/m).
ip = 3  12%, (ip = 3  8%, pentru iv  20% şi ip = 8 
12%, pentru iv  20%)

Dimensionarea
1. Se calculează lăţimea platformei terasei:
elementelor
constructive ale
I) - pe baza condiţiilor geotehnice de stabilitate (impunând înălţimea
teraselor
maximă a taluzului terasei de 2.0 m) şi folosind relaţii analitice:

a) , pentru terase cu platforma orizontală,

 m;

b) , pentru terase cu platforma înclinată în

sensul pantei, m.

II) - pe baza condiţiilor impuse de horticultori, în funcţie de specie şi

tipul de plantaţie:
, în care:
n - numărul de rânduri de viţă de vie sau pomi fructiferi;
d - distanţa dintre două rânduri succesive, în m;
x - distanţa de la piciorul taluzului debleu la primul rând, în
m;
y - distanţa de la ultimul rând la capătul platformei, în m;
De regulă sunt recomandate următoarele valori pentru d, x şi y:
d = 2m şi x  y = 1.6m, pentru plantaţii viticole;
d = 3  5m şi x  y = 2.5m, pentru plantaţii pomicole,
în funcţie de specie şi de tipul de plantaţie;

Prin încercări succesive se determină numărul de rânduri n, care

trebuie să fie un număr întreg, astfel încât lăţimea platformei terasei să
fie aproximativ egală în cele două cazuri I şi II. Pot să apară două
situaţii şi anume:
 lăţimea platformei terasei este egală în cele două cazuri I şi II;
rezultă că înălţimea de execuţie a taluzului terasei este chiar
înălţimea maximă, impusă, de 2.0 m;
 lăţimea platformei terasei este diferită în cele două cazuri; rezultă
necesitatea recalculării înălţimii taluzului terasei.

2. Se calculează înălţimea taluzului terasei:

a) , pentru terase cu platforma orizontală, m;

b) , pentru terase cu platforma înclinată în

sensul pantei, m;

3. Se calculează lăţimea terasei, Lt:

Lt = Lp + mh , (m)

4. Se calculează numărul de terase ce se execută pe o tarla sau

versant, N:
, în care:
Lv - lungimea versantului sau lăţimea tarlalei obţinută la
organizarea teritoriului, m;
Lt - lăţimea terasei, în m.

5. Se calculează lungimea totală a teraselor dintr-o tarla sau de pe un

versant, L tot. terase , în m:
L tot. terase = L tarla  N
L tarla - lungimea tarlalei obţinută la organizarea teritoriului, în
m.

6. Se calculează volumul de terasamente (volumul de săpătură care

 este egal cu cel de umplutură), în m3:
a) , pentru terase cu platforma orizontală,
m3 sau mii m3;
b) , pentru terase cu
platforma înclinată în sensul pantei, m3 sau mii m3.

7. Se calculează suprafaţa de taluz înierbată, în m2:

Sî = h

8. Se calculează suprafaţa de nivelat, în m2:

9. Se determină coeficientul de utilizare a suprafeţei versantului,

(coeficientul de eficienţă a amenajării), cef :

, unde:

SLp - suprafaţa corespunzătoare platformelor teraselor;

SLt - suprafaţa ocupată de terase, corespunzătoare lăţimii totale
a acestora.

În general cef  0.7  0.8(0.9), în funcţie de mărimea pantei

versantului şi a pantei platformei. Pe măsură ce panta terenului creşte,
coeficientul de eficienţă a amenajării se reduce datorită faptului că
suprafaţa ocupată de taluzuri se măreşte. În acest sens este elocvent
exemplul următor: - la o pantă a versantului de 24% se scoate din
circuitul agricol un sfert din suprafaţa versantului respectiv, prin
suprafaţa totală ocupată de taluzurile teraselor, deci necultivată. De
aceea, se recomandă ca limita maximă a pantei versanţilor, care
urmează a fi amenajaţi pentru înfiinţarea plantaţiilor pomi-viticole pe
terase, să fie de 25%