Infrastructura Caii Ferate

Prof. dr. ing.
docent Claus Gbel

Prof. dr. ing. Klaus Lieberenz
Docent dr. ing. Frank Richter
INFRASTRUCTURA CAII FERATE
Editura Cailor Ferate

Heidelberg Mainz
Elaborarea acestui volum a fost incheiata in martie 1996.

1996 Centrul de prestari servicii instruire Frankfurt (M).
Toate drepturile rezervate. Fara aprobarea expresa a centrului de prestari servicii instruire nu este permisa multiplicarea
acestei carti sau a unor parti din aceasta pe cale fetomecanica (fotocopie microcopie).
Infrastructura caii ferate &
pag 1
CUPRINS
Observatii preliminare
1. Introducere
2. Principii
2.1. Notiuni
2.2. Configuratia sectiunilor transversale
2.2.1. Sectiuni de linii si statii
2.2.2. Platforma
2.2.3. Distanta dintre obiectele fixe
2.3. Principii geotehnice
2.3.1. Observatii preliminare
2.3.2. Valori caracteristice generale
2.3.3. Clasificarea geotehnica a solurilor
2.3.3.1. Impartirea granulelor
2.3.3.2. Calitati plastice coeziune
2.3.3.3. Componente organice
2.3.3.4. Algoritmul clasificarii solurilor din punct de vedere al tehnicii de
constructie
2.3.4. Descrierea de stare
2.3.5. Rezistenta la forfecare
2.3.6. Comportarea la deformare Capacitate portanta
2.3.7. Permeabilitate, capilaritate
2.3.8. Stabilitate la filtrare
2.3.8.1. Stabilitate la solicitare hidraulica
2.3.8.2. Stabilitate la solicitare dinamica
2.3.9. Siguranta la inghet - Criterii de inghet
2.3.10. Densitate Proctor Gradul de compactare
pag 2
2.4. Cercetari ale terenului de fundare

2.4.1. Prospectarea terenului de fundare pentru constructii noi
2.4.1.1. Sondaje directe de teren
2.4.1.2. Denumirea si descrierea solurilor conf. DIN 4022
2.4.1.3. Sondaje indirecte la teren
2.4.2. Prospectarea terenului de fundare pentru intretinerea si sustinerea liniilor
2.4.3. Supravegherea constructiilor, controlul terenurilor
2.4.3.1. Generalitati
2.4.3.2. Controlul densitatii
2.4.3.3. Controlul indirect al densitatii
2.4.3.4. Controlul capacitatii portante
2.4.3.5. Controlul compactarii dinamice pe intreaga suprafata
2.4.3.6. Strategia de control a ZTVE-St.B.94 Explicatii si observatii
3. Constructii de pamnt
3.1. Generalitati
3.2. Constructie si cerinte de comportare
3.3. Proiectarea constructiilor de pamnt
3.4. Drenarea taluzurilor
3.4.1. Principiii
3.4.2. Instalatii de drenare
3.5. Extinderea platformei
3.5.1. Problematica
3.5.2. Largirea rambleelor
3.5.3. Extinderea debleelor
3.6. Trecerea constructiilor de pamnt pe lucrari de arta
3.7. Montaje in constructiile de pamnt
4. Solicitarea infrastructurii
*
*
pag 3
2. PRINCIPII
2.1. Notiuni
Terasamentul de cale ferata este partea constructiva de baza a instalatiei liniei si se compune
din suprastructura, infrastructura si constructiile executate in si pe pamnt.
Suprastructura este calea de rulare a caii ferate alcatuita din sine, traverse, fixarea sinelor si
balast resp. placa portanta.
Pentru infrastructura si constructiile executate in si pe pamnt se reiau notiunile clasice
abatndu-ne astfel constient de la actuala versiune a DS.836. Infrastructura ramne pe lnga
suprastructura partea cea mai importanta a terasamentului de cale ferata pentru transmiterea sarcinilor
de circulatie in subsol. Ca infrastructura sunt denumite constructiile din si de pe pamnt si constructiile
de arta, incarcate prin sarcinile de circulatie din calea de rulare si executate prin masuri tehnice de
constructie, constructii ce se situeaza intre suprastructura si fundament, constituind astfel egalizarea de
nivel dintre gradiente si fundament. Prin urmare, din infrastructura pot fi considerate ca fac parte si
straturile superioare ale pamntului descoperit sau stnca (fundamentul), ce au fost corectate prin
masuri tehnice de constructie (strat de trecere).
Constructiile executate in si pe pamnt sunt rambleele, debleele precum si instalatiile de
constructie cum sunt instalatiile de drenare, constructiile de sprijin si podetele necesare pentru
asigurarea functionarii si stabilitatea terasamentului caii ferate. Constructiile executate in pamnt si pe
pamnt pot fi astfel ca rambleu sau debleu - si parte a infrastructurii.
Elementele esentiale ale infrastructurii, deci ale zonei portante propriu-zise sunt:
-
platforma, inclinatia transversala a platformei, drumul marginal si marginea platformei,
stratul de protectie a platformei si de protectie la inghet ca straturi portante neobligatorii,
platforma de pamnt si solul/stratul de trecere corectat prin masuri tehnice de constructie.
In fig. 2.2. sunt explicitate notiunile, suprafetele limita, straturile si materialele pentru aceasta
zona portanta.
Elementele esentiale ale constructiilor executate in si pe pamnt (2.1) sunt:
-
rambleul, debleul, debleul vizare topografica
taluzul, inclinatia taluzului, marginea taluzului, piciorul taluzului
santul caii, drenarea de adncime, santul de captare.
pag 4
debleu
suprastructura
axul liniei
rambleu
axul caii
marginea platformei
debleu
santul caii
marginea taluzului
axul liniei
teren
debleu
suprastructura
sant de captare
platforma de pamnt
unghiul taluzului
piciorul taluzului
drenare de adncime
sol mbunatatit / strat de trecere
piciorul taluzului
teren
fundament
fundament
infrastructura
infrastructura
fig. 2.1 Notiuni legate de terasamentul cii ferate
Notiunile sunt definite dupa cum urmeaza:

Sant de captare= sant situat deasupra unui taluz in debleu, in pozitie de panta, care
capteaza, colecteaza si evacueaza apa de suprafata ce curge in aval.
Debleu=constructie in si pe pamnt sapata in teren spre amonte si rambleiata pe
versant.
Sant de cale = sant deschis de-a lungul terasamentului caii ferate la piciorul taluzurilor
de debleu si de rambleu pentru colectarea sau transportarea apei de suprafata pentru evacuare.
Terasamentul caii ferate = alcatuit din suprastructura, infrastructura si constructia
executata in si pe pamntul unei linii ferate.
Taluz = suprafata inclinata de delimitare laterala a debleurilor si rambleelor.
Piciorul taluzului = la ramblee - linia de intersectiie a suprafetei taluzului cu terenul, la
debleei linia de intersectie a suprafetei taluzului cu talpa santului sau platforma.

Marginea taluzului = la ramblee linia de intersectie a suprafetei taluzului cu platforma,
la debleuri linia de intersectie a suprafetei taluzului cu terenul.
Inclinatia taluzului = unghiul format de suprafata taluzului fata de orizontala, de regula
exprimat prin tangenta unghiului.
Rambleu = constructie in si pe pamnt, turnata peste fundament de cele mai multe ori
suprafata terenului.
Debleu = constructie in si pe pamnt executata prin excavare in teren pentru un drum
de circulatie.
pag 5
Constructie in si pe pamnt = constructie (rambleu, debleu) executata prin sapatura

sau umplutura si instalatii construite (instalatii de drenare, constructii de sprijin, podete), necesare
pentru asigurarea functionarii si stabilitatii terasamentului caii ferate.
Platforma de pamnt = suprafata nivelata la cota de inclinatie prescrisa a rocii afnate
sau stabile, la zi sau rambleiate (in cazul din urma platforma stncoasa). Notiunea de platforma de
pamnt se foloseste pentru talpa si creasta rambleului sau talpa debleului.
Stratul de protectie contra inghetului (FSS) = stratul din pamnt afnat nesensibil la
inghet, aplicat pe platforma de pamnt, pentru impiedicarea respectiv diminuarea daunelor provocate
de inghet. Stratul de protectiie contra inghetului serveste in acelasi timp la repartizarea sarcinilor si ca
strat de filtrare (vezi si stratul de protectie a platformei).
Versant (panta) = suprafata naturala, inclinata, a terenului.
Platforma = suprafata stratului de protectie a platformei de pamnt, invecinata direct cu
suprastructura si nivelata la cota si inclinatia prescrisa. Daca nu exista un strat de protectie a
platformei, platforma coincide cu platforma de pamnt.
Marginea platformei =
Linia de delimitare de ambele parti a platformei, stabilita prin
latimea platformei; la ramblee identica cu marginea taluzului.

Stratul de protectie a platformei (PSS) = Stratul de protectie aplicat sub
suprastructura pentru distributia incarcarilor, pentru compactarea pe suprafata intinsa impotriva
patrunderii apei provenite din precipitatii, pentru evitarea patrunderii in balast a pamnturilor cu
granulatie fina si pentru siguranta contra inghetului. Stratul de protectie a platformei poate sa
indeplineasca in acelasi timp, partial sau in intregime, functia stratului de protectie contra inghetului.
Drumul de margine = O fsie de mers pe jos pe lnga calea ferata situata la nivelul
platformei si care delimiteaza lateral platforma.
Drenare de adncime = Fanta in terenul de fundare, dotata cu o conducta de drenaj pe
talpa pentru colectarea si transportul apei de infiltratie, a apei dintre straturi si a apei freatice si care
este umpluta cu un strat filtrant.
Stratul de trecere = Stratul superior al pamntului descoperit sau stnca (subsol), care
a fost modificat (imbunatatit prin masuri tehnice de constructie ca inlocuirea pamntului, consolidare,
imbunatatire, compactare, drenare).
Infrastructura = Constructie situata intre suprastructura si fundament, solicitata prin
sarcinile de circulatie si executata prin masuri tehnice de constructie (lucrare pe si in pamnt, tunel,
trecere la nivel sau pod).
Fundament = Pamnt (sedimentat) descoperit sau stnca sub suprastructura sau
infrastructura, ce nu a fost modificat prin masuri tehnice de constructie.
pag 6
Notiuni
Suprafete
Straturi
Materiale
SUPRA
STRUCTURA
Marginea superioara
a sinei (ciuperca sinei)
Linia
Infrastructura
(constructie in si pe
pamnt)
Marginea inferioara
a traversei
Bara de conexiune
a liniilor si a
macazurilor
Sine
Traverse
Fier marunt
Platforma
Patul
Pietris de balast
Platforma
pamntului
Stratul de protectie a
platformei si de
protectie contra
inghetului
(PSS/FSS)
Platforma
pamntului
Subsol/fundament
Rambleu de dig
corectat respectiv
strat de trecere
Amestec de materiale
minerale (nisip pietros)
resp. cu fsii de
etansare din material
sintetic, geotextile,
georetea, material
expandat
Sol imbunatatit
amestec de materiale
minerale
Rambleu de dig
Pamnt compactat
Fundament corectat
resp. strat de
trecere
Pamnt/sol corectat
amestec de materiale
minerale
Pamnt sedimentat
(de provenienta
continentala)
Subsol/fundament
2.2. Configuratia sectiunii transversale
pag 7
2.3. Principii geotehnice
2.3.1. Observatii preliminare

Cteva scurte explicatii pe marginea notiunilor, caracteristicilor si interdependentelor de
inginerie geologica si mecanica solului vor usura intelegerea prezentarilor facute in continuare. Pentru
a putea patrunde mai profund in aceasta problematica este totusi indicat sa se faca apel la literatura de
specialitate.
In trecutul geologic al pamntului nostru, in decursul unor perioade de timp inimaginabil de lungi
au luat nastere din magma existenta initial in stare fluida - prin solifdificare, dezagregare, transpozitie,
sedimentare, posibila itarire (urmata de o noua erodare) si o noua dezagregare roci foarte diferite.
Scoarta terestra si deci terenul de fundare se prezinta din aceasta cauza foarte divers.
Cu ajutorul clasificarilor se aduce ordine si sistematizare in toata aceasta diversitate. O prima
impartire grosiera face deosebirea intre roca stabila sau roca stncoasa, la care particulele minerale
sunt dispuse intr-o structura granulara stabila, si roca afnata, la care nu mai exista aceasta structura
stabila. In roca afnata (sau sol sau pamnt) granulele se afla in legatura unele cu celelalte doar prin
frecare si aderenta.
De comportarea mecanica a rocilor stabile se ocupa mecanica stncilor. Cel mai important
criteriu de apreciere a calitatilor tehnice de constructie ale unei roci stncoase este comportarea fata
de influentele intemperiilor.
Rocile stabile sensibile la intemperii au in stare proaspata caracterul tipic de stnca. Sub
influenta apei, aerului si in special a inghetului ele pierd totusi in ctiva ani legatura lor granulara si se
dezagrega in pamnt coeziv. Reprezentantii tipici sunt de ex. sistul argilos, ardezia, argila rosie,
rotliegende precum si cteva tipuri de gresie. Rocile stncoase sensibile la intemperii vor fi tratate ca
teren de fundare a cailor de circulatie ca produse dezagregate ale acestora.
Rocile stabile rezistente la intemperii se altereaza foarte incet. Pentru durata de existenta a unui
drum de circulatie se poate porni de la faptul ca un teren de fundare stncos ramne portant pe durata
indelungata si de aceea este fara probleme.
De comportarea mecanica a pamnturilor se ocupa mecanica solului. Sarcina acesteia este de
a defini parametrii si de a incerca sa-i stabileasca pentru :
-
a analiza compunerea pamnturilor si a le clasifica (parametrii de clasificare),
a putea descrie starea pamnturilor (parametrii de descriere a starii),
a putea face calculul anticipat al comportarii sub sarcina (parametrii de calcul).
pag 8
2.3.2. Valori caracteristice generale

Fiecare sol este compus din cele trei componente sau faze: substanta fixa, apa si aerul
(fig.2.8).
Valorile caracteristice generale dau informatii asupra proportiei fiecaruia din aceste faze in
aer (gaze)
mw
apa
Vw
Vp
ml =1
Vl
proba generala si asupra relatiilor dintre ele.
md
a) distributia naturala
Vk
mas stabil
b) caz idealizat
fig.2.8 Compunerea fazelor unei probe de pmnt
Informatii asupra proportiei de apa obtinem prin umiditate (continutul de apa) W.

Aceasta este definita ca raportul dintre masa apei mW fata de masa substantei stabile md a unei
probe.
W=
mW
md
Daca toti porii unui sol sunt umpluti cu apa, se vorbeste despre saturatie, umiditatea
corespunzatoare fiind umiditatea de saturatie Wsr. Umiditatea ce apare natural se noteaza cu Wn.
Densitatea singura descrie umplerea santului cu un material.
m
g/cm 3 sau t / m3
V
Corespunzator celor trei componente ale unui sol se definesc si trei densitati diferite.
Densitatea solului umed (densitate in stare umeda) pune masa totala mf a unei probe in relatie
cu volumul:
(m d + m W )
V
md (1 + W)
V
pag 9
Densitatea solului umed rezulta din densitatea prin multiplicare cu acceleratia

gravitationala g:
= x g (kN/m3)
Densitatea in stare uscata d este indicele decisiv in constructia de pamnt pentru calitatea
compactarii. Aceasta ia in consideratie numai masa in stare uscata.
d =
md
=
W (1 + W)
Densitatea substantei stabile este descrisa prin asa numita densitate specifica s.
s =
md
Vk
In timp ce densitatea in stare umeda si in stare uscata poate oscila in limite largi, densitatea
specifica depinde numai de componentele minerale ale substantei stabile. La nisipurile si pietrisurile
naturale ea se deosebeste rareori de densitatea specifica a cuartului cu s = 2,65 g/cm3; la argile
aceasta poate sa creasca pna la 2,80g/cm3.
Continutul de pori al unei probe de pamnt se cuantifica prin doi indici (relatii volumetrice).
Coeficientul de porozitate e =
Vp
Vk
este raportul dintre volumul porilor si volumul substantei
stabile.
Procentul de pori sau porozitatea n =
Vp
V
este raportul dintre volumul porilor si volumul total.
Intre cei doi indici pentru continutul de pori exista legaturi:

e=
n
e
si n =
(1 n)
(1 + e)
Indicii pentru continutul de pori pot fi calculati din densitati:

e=
s
-1
d
si
n=1-
d
s
pag 10
Tabela 2.3 prezinta indicii generali de compunere a unui sol, mentionati mai inainte:
Apa
Substanta stabila
Masa n stare umed

VL
vp = vw + vL
Volumul total
w = mw / m
m /m
d
Relatii de mas/volum
(densitti)
m/v
in cm 3
md / v=
e=vp /vk=
n=vp /v = 1-
Relatii de volum
n=v
s k /v =
=1-n
n =vm/v
=w d
Densitti specifice
-1=n/1-n
=e/1+e
Porozitate/procentul
de pori
(1+w )
d
Umiditate
Densitate n stare
umed
Densitate n stare
uscat
Gradul de porozitate
md + mw ) / v
d
Volumul porilor
v = vk + vp
Relatii de masa
mm= md + mw + (mL)
Vk
Volumul n cm
Denumire
m =0
mw
md
Masa n g
Aer
nL=vL/v
=n- nw
Procentele de
porozitate
2.3.3. Clasificarea geotehnica a solurilor

Ideea de baza a clasificarii solurilor consta in clasificarea pe grupe a insusirilor asemanatoare
de tehnica a constructiilor, ceea ce se realizeaza cu ajutorul indicilor:
-
compozitia granulometrica
plasticitatea (coeziunea)
componente organice.l
In prospectarea terenului de fundare, clasificarea se face propriu-zis in doua trepte sau etape.
Prima etapa este descrierea caracteristicilor unui sol. Aceasta se realizeaza la sondajul terenului prin
examinare (vizuala) si prin incercari simple (metoda examinarii manuale). Acest procedeu este
standardizat prin DIN 4022 Denumirea si descrierea pamntului si a stncii. Rezultatul este un nume
si o descriere verbala a solului. Ne vom ocupa de aceasta in capitolul Studiul terenului de fundare.
A doua etapa presupune un studiu de laborator al probei, din punct de vedere al mecanicii
solului, cu aprecieri cantitative in ceea ce priveste distributia granulelor, plasticitatea si la nevoie
componentele organice. Clasificarea geotehnica este reglementata in DIN 18196 Constructia de
pamnt Clasificarea solului in scopul constructiilor tehnice. Rezultatul este incadrarea intr-o grupa de
sol, marcata prin doua majuscule. Prima dintre acestea descrie componentele principale, in timp ce a
doua caracterizeaza componentele secundare sau insusirile. DIN 18196 informeaza printr-o tabela
expresiva asupra insusirilor tehnice de constructie ale fiecarei grupe de pamnt.
pag 11
Pe lnga clasificarea generala a solurilor din punct de vedere al tehnicii de constructie, mai
exista si alte clasificari specifice, pe probleme. De exemplu DIN 18300 imparte in clase de sol dupa
exploatabilitate, ZTVE-Stb.94 face subimpartirea in clase de sensibilitate la inghet. Fisa de lucru 139
elaborata de ATV face impartirea pe clase de compactare (tasare). Dar toate revin la DIN.18196, care
intr-o anumita masura este superior. De aceea le vom trata amanuntit.
2.3.3.1. Distributia granulometrica

Marimea granulelor din soluri poate sa oscileze in limite foarte largi, de la cea mai fina granula
de argila cu dimensiuni de fractiuni dintr-un micrometru pna la pietre cu dimensiuni de decimetri.
Insusirile geotehnice vor fi bineinteles foarte diferite.
Distributia granulometrica se determina in laborator, si anume prin analiza prin cernere pentru
granule cu marimea peste 0,1mm si prin analiza prin sedimentare pentru granulele mai fine. Rezultatul
se reprezinta sub forma de curba granulometrica. Pe aceasta curba fractiunea de masa care este
caracterizata de un anumit diametru se reprezinta deasupra valorii respective (sitare). Marimile
granulelor se pot concentra in fractiunile de granule: granula de pietris, de nisip, de particule
pulverulente de nisip si de argila, asa cum se vede in fig. 2.9.
Pentru denumirea solurilor cu procentaj mare de fractiune granulometrica grosiera, fractiunea
de granule de pirita > 2,0mm este determinanta. Daca aceasta fractiune este de minim 40%, se
vorbeste de un pietris si primeste simbolul G (engl. Grant). Daca aceasta fractiune este mai mica de
40%, atunci acest sol este un nisip cu simbolul S.
Solurile cu componente foarte diferite au curbe plate de repartitie granulometrica, ca de
exemplu pamntul 1 din fig.2.9. Solurile cu doar o marime predominanta a granulelor au curbe abrupte
de rapartitie granulometrica. Astfel, solul 2 fig. 2.9 este alatuit numai din granule de pirita.
Inclinatia si traiectoria curbei de repartitie granulometrica (KVK) si deci latimea de dispersie a
marimii granulelor se caracterizeaza prin doi indici speciali (vezi fig.2.9).
pag 12
PARTICULA DE SEDIMENT
GRANULA CERNUTA
ARGILA
GRANULA DE NISIP FOARTE FIN
(cea mai
fina)
grosiere
fine
mijlocii
Fractiunea de masa n % din cantitatea total
100
3 4 567891
GRANULA DE NISIP
grosiere
fine
mijlocii
3 4 567891
2 3 4 5 67891
PiaGRANULA DE PIETRIS
fine
grosiere tra
mijlocii
4 567891
3 4 567891
20
100
90
85
80
70
60
50
40
30
20
10
0
0.001 0.002
0.006
0.02
0.06
10
0.2
30
0.6
60
2.0
5.0
16
Diametrul granulelor n mm
fig. 2.9 Curbele de repartitie granulometrica (KVK), coeficientul de neuniformitate si coefivientul de curbura
Indicele de neuniformitate U = d60 / d10 este raportul diametrului granulei pentru 60% material
filtrant d60 si pentru 10% material filtrant d10. Acest raport indica deci inclinatia curbei de repartitie
granulometrica in partea centrala. Daca U este foarte mic, traiectoria curbei de repartitie granulometrica
este foarte abrupta, solul este compus din granule avnd aproape numai o marime, el este uniform sau
cu granulatie foarte apropiata ca marime (simbolul E). Daca dimpotriva U este mare, curba de repartitie
granulometrica are o traiectorie plata, solul este compus din granule foarte diferite, el este neuniform
sau cu granulatie foarte diferita (simbolul W). Limita dintre solurile cu granulatie mare foarte apropiata
(E) si foarte diferita (W) a fost convenita la U = 6.
Coeficientul de curbura Cc =
d 302
informeaza daca curba de repartitie granulometrica are
d 60 d10
traiectorie armonica sau daca exista discontinuitati (granulatii eronate), asa cum este cazul la solul 4
din fig.2.9. Cnd curba de repartitie granulometrica are o traiectorie armonica, coeficientul de curbura
nu este mult mai mare de 1 (Cc = 1,0..3,0). Cnd continuitatea este intrerupta prin granulatii eronate
(repetata cu intermitenta), aceasta se vede in coeficientii de curbura mai mici sau mai mari (Cc < 1,0
sau Cc > 3,0). Nisipul sau pietrisul cu granulatie mare primeste atunci simbolul suplimentar I.
O deosebire cu totul hotartoare in comportarea fizica si deci in cea geotehnica exista intre
granulele din zona cu granule de nisip foarte fin si cu granule de argila pe de o parte si cele din zona cu
granule de nisip si pietris, pe de alta parte.
Primele se gasesc in contact cu apa si unele cu celelalte, prin fortele de suprafata. Granulele
sunt legate intre ele prin aceste forte (ele sunt coezive) si adera intre ele (rezistenta de aderenta,
coeziune). Rezistenta si deci comportarea acestor pamnturi este puternic dependenta de umiditate
pag 13
(continutul de apa). Se vorbeste despre comportare plastica. Aceasta este cu att mai pronuntata cu
ct granula este mai mica si cu ct exista mai multe minerale argiloase pure.
La granulele grosiere de nisip si pietris, dimpotriva, astfel de forte de suprafata nu joaca nici un
rol. Granulele nu sunt legate intre ele (ele sunt necoezive), ele nu au coeziune (fara coeziune), ci se
afla in contact intre ele numai prin frecare (pamnturi cu frictiune).
Saltul calitativ de la comportarea necoeziva la cea coeziva are loc la dimensiunea de 0,063mm
a granulelor, in orice caz s-a cazut de acord asupra acestui lucru. Fractiunea de granule fine de
0,063mm este de aceea dominanta pentru clasificarea pamnturilor conf. DIN 18196.
Dupa fractiunea de granule fine < 0,063mm se deosebesc trei grupe principale de soluri:
-
soluri cu granulatie mare cu < 5% fractiune de granule fine < 0,063mm.
Comportarea solurilor cu granulatie mare si deci clasificarea acestora este determinata numai
de compozitia granulometrica.
-
soluri cu granulatie mixta cu 540% fractiune de granulatie fina < 0,063mm
Comportarea solurilor cu granulatie mixta si deci clasificarea acestora este determinata de

granulatia mare (nisip sau pietris) si granulatia fina (nisip foarte fin sau argila).
-
soluri cu granulatie fina cu >40% fractiune de granulatie fina < 0,063mm.
Comportarea si deci clasificarea sunt determinate numai de plasticitatea granulei fine.
2.3.3.2. Insusiri plastice Capacitatea de coeziune

Pentru comportarea particulelor de pamnt coezive nu mai este determinanta numai marimea
granulelor, ci in primul rnd compozitia chimica a mineralelor. In primul rnd este vorba de felul
mineralelor argiloase (caolinit, montmorillonit, illit), ce pot depozita cantitati diferite de apa in interiorul
mineralelor (retea stratificata). Inntruct o analiza chimica a mineralelor ar fi foarte costisitoare,
compozitia minerala a solurilor se determina indirect prin comportarea fata de apa. Aceasta se
realizeaza prin determinarea umiditatilor (continuturilor de apa).
Daca un sol cu granulatie fina este alimentat cu apa, el isi pierde treptat rezistenta. El trece de
la forma initial stabila a starii in forma semistabila, plastica si in cele din urma in forma fluida a starii
(consistenta). Prin cresterea peliculelor de apa se reduc fortele de coeziune dintre granule devenind in
final ineficiente. Coeziunea se anuleaza din ce in ce mai mult pna ce solul se comporta asemenea
unui fluid. Acest fapt este ilustrat in schema de consistenta (fig.2.10).
Wa = limita de contractie
Wp = limita de plasticitate (limita de rupere)
WL = limita de curgere
lp = coeficientul de plasticitate (domeniu de plasticitate)
pag 14
plastic
Ic =1.0
semistabil
stabil
w =0
wa
tare
Ic =0.5
Ic =0
curgator
moale
wp
I =w -w
p
fluid
umiditatea
wL
fig. 2.10 Schema de consistenta a pamanturilor coezive

si domeniile de consistenta
Limitele dintre formele de consistenta se determina in laborator. Acestea sunt legate de conditii
de proba precis definite. Umiditatea (continutul de apa) la trecerea de la semistabil la plasctic se
numeste limita de plasticitate Wp. Trecerea spre starea fluida are loc la limita de curgere WL. Diferenta
de umiditate dintre cele doua umiditati limit se numeste indice de plasticitate Ip= WL Wp. El
marcheaza deci domeniul in care un sol se comporta plastic.
Daca limita de curgere WL a unui sol este foarte ridicata, solul poate sa primeasca multa apa
pna la fluidificare. Atunci el este pregnant plastic. Enuntul alternativ suna astfel: daca limita de curgele
WL a unui sol este foarte scazuta, solul poate sa fixeze putina apa. El este doar usor plastic. Intre
acestea se situeaza solurile cu insusiri plastice medii, normale.
Prin limite judicioase apar cele trei domenii de plasticitate, ce servesc la clasificarea solurilor cu
granulatie fina:
- WL < 0,35
usor plastic
simbolul L
- WL = 0,350,50
mediu plastic -
simbolul M
- WL > 0,50
pregnant plastic-
simbolul A
Insusirile plastice sunt reprezentate in diagrama de plasticitate (fig.2.11).

Judecnd in continuare se poate aprofunda clasificarea solurilor cu granulatie fina.
La aceeasi limita de curgere WL (de ex. WL = 0,40), solurile care au un indice de plasticitate Ip
redus (de ex. Ip = 0,10) se afla in partea inferioara a diagramei de plasticitate. Acestea se comporta
plastic doar intr-un domeniu de umiditate restrns, adica ele suporta putina apa. Aceasta este tipic
pentru nisipurile foarte fine (simbolul U).
Mai sus pe diagrama de plasticitate se situeaza dimpotriva solurile care au un indice de
plasticitate mare ( de ex. Ip = 0,20). Intr-o zona mai mare acestea se comporta plastic, ele suporta
multa apa. Aceasta este tipic pentru argile (simbolul T).
Limita dintre argile si nisipurile foarte fine este marcata pe diagrama printr-o dreapta, asanumita linie A. Ea se bazeaza pe clasificarea americana a solurilor (Casagrande : Corps of Engineers)
si respecta ecuatia Ip = 0,73 x (WL 0,20).
pag 15
Deasupra liniei A sunt asezate argilele, sub linia A nisipurile foarte fine.
Rezulta astfel o clasificare de fapt de ansamblu a solurilor cu granulatie fina in 6 grupe de soluri.
Ceva mai neclara devine problema pentru solurile cu plasticitate foarte redusa, situate pe
diagrama aproape de originea coordonatelor. Problema consta in primul rnd in faptul ca umiditatile
limita aproape ca nu mai pot fi determinate cu siguranta in aceste domenii. Are loc acolo trecerea
nepronuntata de la nisipurile foarte fine usor plastice la mixturile din nisip/nisip foarte fin resp.
nisip/argila.
Ip
0.4
e
gil
ar
TA
T=
0.3
A (W
3
ia
lin =0.7
Ip
UA
TM
0.2
OT
TL
0.1
mixtura ST
0.07 domeniu
intermediar
0.04 mixtura SU
0.1
UL
0.3
0.2
UM
r
pu
si
i
= n fine
)
.2
-0
r te
oa
f
i
OU
0.4
0.6
0.5
usor
plastic
mediu
plastic
pregnant
plastic
-L-
-M-
-A-
0.7
0.8
WL
Fig.2.11. Diagrama plasticitatii; grupele de soluri cu granulatie fina conf. DIN 18196.
2.3.3.3. Componente organice

Componentele organice din sol pot fi de origine animala sau vegetala. Intruct la temperaturi
inalte acestea ard, ele se determina prin pierderea la ardere Vgl.
Pierderea la ardere este pierderea procentuala de masa, ce apare la incalzirea cu
incandescenta (arderea) unei probe.
DIN 18196 deosebeste doua tipuri de baza de soluri cu componente organice:
-
soluri organogene (resp. soluri cu impuritati organice) cu 530% pierdere la ardere.
La aceste soluri domina fractiunile minerale, dupa care se si face clasificarea si denumirea
acestora:
OU nisipuri foarte fine cu adaosuri organice
OT argile cu adaosuri organice
pag 16
OH soluri cu granulatie mare cu adaosuri bogate in humus

OK soluri cu granulatie mare cu adaosuri calcaroase
-
soluri organice cu > 30% pierdere la ardere.
Dominant pentru comportare sunt componentele organice (simbolul H de la Humus). Se

deosebesc:
-turbe, care nu sunt descompuse, adica mai au inca structura lor fibroasa (simbolul HN)
-turbe, care sunt descompuse, adica fara o structura fibroasa (simbolul HZ)
-namol (pamnt mlastinos) sau sapropel (namol fermentat) care s-a sedimentat din substanta
organica sub apa (simbolul F).
Daca terenul de fundare organogen sau organic este descoperit (la zi) sunt intotdeauna
necesare studii, reflectii si de cele mai multe ori si masuri.
2.3.3.4. Algoritmul clasificarii solurilor din punct de vedere al tehnicii de constructie

Cu ajutorul informatiilor asupra compozitiei granulare si a insusirilor plastice solurile minerale
pot fi incadrate intr-o grupa de pamnt. Fig.2.12 arata succesiunea logica a intrebarilor si deciziilor. Se
poate vedea ca prin trei intrebari se poate face incadrarea intr-o grupa de pamnt.
Rezultatul este aparitia unui numar total de 20 de grupe de sol mineral intr-o anumita ordine de
la stnga la dreapta, prezentate in fig.2.12. Aceasta ordine da in acelasi timp o prima orientare asupra
insusirilor tehnice de constructie. Acestea sunt reprezentate in DIN 18196 intr-o matrice de apreciere
foarte informative.
Sa ne mai indreptam spre o neclaritate a clasificarii conf. DIN 18196. La aprecierea unui sol din
punct de vedere al tehnicii de constructie este interesanta in primul rnd intrebarea daca este vorba de
un sol coeziv sau unul necoeziv. Desi nu apare nici un salt brusc, ci trecerea are loc cursiv si treptat,
este necesara fixarea unei granite. Si aceasta granita trece prin mijlocul grupei principale a solurilor cu
granulatie mixta, caci DIN 1054 o fixeaza la o fractiune de granulatie fina de 15% < 0.063 mm.
pag 17
Cat de mare este fractiunea de granulatie fina<0.63 mm?

<5%
>40%
5...40%
Soluri cu granulatie mare
Soluri cu granulatie mixta

15%
5%
normala
Fractiunea de granule de
pietris >2.0 mm
Nisip S
Pietris G
>40%
<40%
-
Pietris G
Nisip S
Cat de mari sunt terasarea U

si curbura C ?
U<6
U>6
puternica
Fractiunea de granule fine
Cat de mari sunt WL si Ip ?

Pozitia pe diagrama de plasticitate
Fractiunea de granule de
pietris >2.0 mm
<40%
-
>40%
Soluri cu granulatie fina
40%
<40%
-
>40%
Pietris G
Nisip foarte fin U
Nisip S
Argila T
Cat de mare este limita

de curgere WL ?
Compozitia granulatiei fine
Nisip foarte fin
U>6
<0.7
U<6
0.05-0.5
>0.5
<0.7
0.05-0.5
>0.5
UL
Pietris
foarte argilos
Nisip foarte
foarte fin
Nisip
foarte argilos
Nisip foarte fin

usor plastic
UM
(UA)
TL
TM
TA
pregnant plastica
ST
Argila
SU
Argila
mediu plastica
GT
Argila
usor plastica
GU
pregnant plastic
ST
Nisip foarte fin
SU
Nisip foarte fin

mediu plastic
GT
Pietris cu mult
nisip foarte fin
GU
Nisip
argilos
SE
Nisip
foarte fin
SI
Pietris
argilos
SW
Pietris cu particule pulverulente de nisip sau argila
GI
Nisip n trepte
intermitente
Nisip n
trepte nguste
GE
Nisip n
trepte largi
Pietris
n trepte largi
GW
Pietris n trepte
intermitente
Pietris n
trepte nguste
Argila T
fig.2.12. Algoritmul clasificarii solurilor mineral
Daca un pamnt are mai putin de 15% granule fine, el este considerat necoeziv. El nu are o
adevarata coeziune, nu are rezistenta in stare uscata, insa are o mare frecare interioara, in ceea ce
priveste insusirile sale este in mare masura independent de umiditate, are o buna permeabilitate, in
cazul unei terasari corespunzatoare are o buna capacitate de compacatare, atunci are si capacitate
portanta, nu este supus pericolului inghetului si nici pericolului tasarii.
Un sol necoeziv este de cele mai multe ori un bun teren de fundare si material de constructie.
Daca un sol are mai mult de 15% granulatie fina, el este coeziv. El are coeziune (crescatoare cu capacitatea de coeziune), frecare redusa (descrescatoare cu capacitatea de coeziune), in
insusirile sale si in special in capacitatea portanta este foarte dependent de umiditate, are o
permeabilitate redusa la apa (descrescatoare cu capacitatea de coeziune), se compacteaza greu, este
supus pericolului inghetului si pericolului tasarii.
Un teren de fundare coeziv necesita gndire si de cele mai multe ori masuri.
2.3.4. Descrierea starii

Pe lnga compozitia unui sol, starea sa are o influenta hotartoare asupra insusirilor si
comportarii. Este astfel o mare deosebire daca un pietris se gaseste in stare afnata sau in stare
compacta. Un sol coeziv va reactiona in stare umeda complet altfel dect avnd consistenta
pag 18
semistabila. De aceea s-au creat indici care descriu starea de compactare a solurilor necoezive si
starea de umiditate a solurilor coezive. Acestea pun starea actuala in relatie cu starile extreme.
Starea de compactare a solurilor necoezive poate fi exprimata prin:
compactitatea raportata ID cu gradul de porozitate e,
ID =
max .e e
max .e min .e
compactitatea D cu porozitatea n,
D=
max .n n
max .n min .n
Starile extreme de compactare se obtin in laborator in incercari standardizate. Asezarea cea

mai afnata rezulta la umplerea atenta a pamntului uscat intr-un cilindru gradat. Coeficientul de
porozitate respectiv este max. e, iar porozitatea max. n.
Asezarea cea mai compacta apare in cazul compactarii foarte mari (masa vibratoare sau
mai de batut), care da min. e respectiv min. n.
Tabela 2.4. Aprecierea compactitatii
Denumire
Compactitate D
Capacitatea raportata ID
foarte afnat
<0,15
afnat
0,15 pna la 0,30
< 0,33
mediu compacta
0,30 pna la 0,50
0,33 pna la 0,67
compact
> 0,50
> 0,67
Actuala stare de compactare se apreciaza dupa tabela 2.4.

Starea de umiditate a solurilor coezive se exprima prin coeficientul de consistenta Ie, care pune
continutul de apa existent in raport cu continuturile de apa limita WL si Wp.
Ic =
WL W
WL - Wp
De aici deriva domeniile de consistenta semicompact, vrtos, moale, curgator si fluid (fig 2.10)
2.3.5. Rezistenta la forfecare

Prin rezistenta la forfecare a unui sol se intelege insusirea de a opune o rezistenta forfecarii
dintr-o suprafata de alunecare (rupere prin forfecare). Ea prezinta importanta la determinarea fortei
portante a fundatiilor, la ruperea terenului si ruperea de taluz si la toate problemele de presiune activa
si pasiva a pamntului.
pag 19
Rezistenta la forfecare se determina preponderent in laborator. Pentru aceasta probele se

incarca pna la rupere si se masoara tensiunile ce apar in starea de rupere. Se utilizeaza aparate
diferite (aparate de forfecare plana, aparate triaxiale).
v
H
c+
=V/A
H
=H/A
tan
fig. 2.13 Incercarea de forfecare plana si diagrama de forfecare
Pentru intelegerea acestei probleme, cea mai potrivita este incercarea simpla si directa de
forfecare, pentru ca aceasta modeleaza clar raportul tensiunilor din suprafata de rupere (fig.2.13).
In proba de pamnt cu suprafata A se obtine printr-o forta verticala V o tensiune normala de =
V/A. In acelasi timp prin forta orizontala H din suprafata de forfecare ia nastere un efort de forfecare =
H/A. Cresterea permanenta a tensiunii de forfecare duce in final la invingerea rezistentei la forfecare
si la ruperea prin forfecare in rostul de forfecare.
Daca in urmatoarea incercare la forfecare plana se mareste tensiunea verticala , atunci pna
la rupere poate fi admisa o tensiune de forfecare mai mare. Rezistenta la forfecare creste deci odata cu
cresterea tensiunii normale. Daca se inregistreaza combinatiile de tensiune si , masurata in mai
multe incercari intr-un sistem de coordonate -, atunci punctele ce caracterizeaza starea de rupere
sunt in linie dreapta.
Aceasta dreapta este dreapta de rupere a lui COULOMB. Ea separa starile de tensiune
posibile, pentru ca sunt acceptabile de catre sol (sub dreapta de rupere), de starile de tensiune
imposibile, pentru ca nu sunt acceptabile (deasupra). Conditia de rupere a lui COULOMB este in
acelasi timp ecuatia rezistentei la forfecare. Ea urmeaza ecuatia dreptelor.
= c + tan
pag 20
Sectiunea c de pe ordonata este rezistenta la forfecare la o tensiune normala =0. Ea se

numeste rezistenta de aderenta sau coeziune. Tensiunea normala devine prin coeficientul de frecare
= tang. rezistenta de frecare tan. .
Unghiul este unghiul frecarii interioare, el devine evident ca ascendenta a dreptei de
forfecare. Unghiurile de frecare interioara si coeziune sunt parametrii de forfecare.
In functie de tipul solului partile de frecare si coeziune care compun rezistenta sunt de marimi
diferite. Solurile necoezive nu au coeziune, dar unghiurile lor de frecare interioara sunt mari.
Solurile coezive au o coeziune considerabila si unghiuri de frecare mici. In cazul solurilor
saturate cu coeziune foarte mare unghiul de frecare poate fi chiar zero. In afara de aceasta coeziuneaa
depinde foarte mult de consistenta, in timp ce unghiul de frecare al solurilor necoezive se mareste
odata cu compactitatea. In functie de felul si starea solului se pot da valori orientative pentru rezistenta
la forfecare (tabela 2.5) pentru calcule mai exacte se recomanda determinarea parametrilor forfecarii
prin incercari de forfecare.
Sa ne mai ocupam in mod special si de presiunea apelor interstitiale, care isi joaca rolul ei la
toate problemele de rezistenta la forfecare.
Daca o tensiune exterioara (tensiune totala ) incarca un sol coeziv saturat sau partial saturat,
atunci in faza initiala, o parte a tensiunii inregistrate este preluata de apa interstitiala, care in felul
acesta ajunge sub presiune (tensiunea u produsa de apa interstitiala sau tensiune neutra). Cealalta
parte a tensiunii inregistrate este preluata de scheletul granular. Aceasta parte se numeste tensiunea
activa , intruct aceasta parte este activa in sensul ca produce frecarea. In orice moment suma
dintre tensiunea activa si cea neutra corespunde cu tensiunea totala.
= + u
In cazul incarcarii rapide a solurilor coezive apare presiunea apelor interstitiale, care reduce
rezistenta la forfecare.
f = c + (-u) tan.
In orice caz aceasta reducere a rezistentei la forfecare este in functie de timp, intruct apa
interstitiala aflata sub presiune se scurge. Presiunea apelor interstitiale revine in cele din urma la zero,
in felul acesta instalndu-se din nou intreaga rezistenta la forfecare. Timpul de disparitie a presiunii
apelor interstitiale depinde de permeabilitate. Cu ct un teren de fundare este mai coeziv cu att mai
mult dureaza echilibrarea, s-ar putea chiar ani de zile.
Suprapresiunile apelor interstitiale apar deci in cazul incarcarii rapide a solurilor coezive
saturate, ca de exemplu la umplerea rambleelor pe fundamentul argilos sau organic. Acestea se
echilibreaza din nou prin scurgerea apelor interstitiale, cu ct solul este mai permeabil, cu att mai
repede.
Problema apa interstitiala joaca bineinteles un rol si la incercarile de forfecare.
pag 21
Daca in timpul incercarii apa interstitiala poate scapa (pietre de filtru = sistem deschis,
inregistrare lenta a tensiunilor normale si de forfecare), aceasta este o incercare drenata (incercare
D). Parametrii determinati in incercarea D sunt denumiti parametrii activi, ei sunt marcati si c.
Daca totusi apa interstitiala nu se poate scurge (sistem inchis, inregistrare rapida a tensiunii
normale si de forfecare) aceasta este o incercare nedrenata (incercare UD). Parametrii determinati
intr-o astfel de incercare UD sunt denumiti parametri aparenti si sunt marcati cu indexul u (u si cu).
Tabela 2.5.: Valori orientative pentru coeficientii de calcul
Parametrii solurilor necoezive conf. DIN 1055 T2 (2.76)

Densitatea
Tipul solului
Nisip, nisip usor foarte

fin, nisip pietros, in
straturi inguste
Simbolul
conf.
DIN.18196
SE
precum si
SU
cu U 6
Pietris, grohotis,
Pietre cu putin nisip,
in straturi inguste
GE
Nisip, nisip pietros,

pietris, in straturi mari
sau intermitente
SW, SI, SU
GW, GI cu
6 < U x 15
SW, SI, SU
Nisip, nisip pietros,
GW, GI cu
pietris cu putin nisip
U > 15
foarte fin, in straturi mari
precum si
sau intermitente
GU
Asezare
afnat
mediu
dens
afnat
mediu
dens
afnat
mediu
dens
afnat
mediu
dens
in conditii
de umiditate
a pamntului
in conditii
de
saturatie
cu apa
sub
portanta
in kN/m3
in kN/m3
in kN/m3
17.0 (1.70)
18.0 (1.80)
19.0 (1.90)
17.0 (1.70)
18.0 (1.80)
19.0 (1.90)
18.0 (1.80)
1.0 (1.90)
20.0 (2.00)
. 1.90 (1.90)
20.0 (2.00)
21.0 (2.10)
. 1.90 (1.90)
20.0 (2.00)
1.0 (2.10)
20.0 (2.00)
21.0 (2.1)
22.0 (2.2)
9.0 (0.90)
10.0 (1.0)
11.0 (1.1)
9.0 (0.90)
10.0 (1.0)
11.0 (1.1)
10.0(1.00)
11.0(1.10)
12.0(1.20)
Unghiul
de frecare
in grade
30
32.5
35
32.5
35
37.5
30
32.5
35
18.0 (1.80)
20.0 (2.00)
22.0 (2.20)
pag 22
Parametrii solurilor coezive si ai solurilor organice conf. DIN 1055 T2 (2.76)
Tipul solului
Simbolul
conf.
DIN.
18196
Soluri coezive anorganice

cu insusiri plastice pregnante
(WL > 50%)
TA
Soluri coezive anorganice

cu insusiri mediu plastice
(50% WL 35%)
TM
si
UM
Soluri coezive anorganice cu insusiri usor

plastice (WL < 35%)
TL
si
UL
Argila organica,
Nisip foarte fin organic
Turba fara sarcina
preliminara
Turba sub sarcina
preliminara moderata
OT
OU
Forma
starii
moale
consistent
plastic consistent
moale
consistent
plastic consistent
Densitatea
deasupra
sub
apei
apa
in
in
kN/m3
kN/m3
18.0(1.8)
8.0 (0.8)
19.0(1.9)
9.0 (0.9)
20.0(2.0)
10.0(1.0)
Unghiul
Coeziunea
de
c
c
frecare
in
in kN/m3 in kN/m3
grade
17.5
17.5
17.5
0 (0)
10 (1.0)
25 (2.5)
15 (1.5)
35 (3.5)
75 (7.5)
0 (0)
5 (0.5)
10(1.0)
5 (0.5)
25(2.5)
60(6.0)
19.0(1.9)
19.5(1.95)2
0.5(2.05)
9.0(0.90)9
.5(0.95)
10.5
(1.05)
22.5
22.5
22.5
moale
consistent
plastic consistent
20.0(2.00)
20.5(2.05)
21.0(2.10)
10.0(1.0)
10.5
11.0
27.5
27.5
27.5
0(0)
2(0.2)
5(0.5)
moale
consistent
14.0(1.40)
17.0(1.70)
4.0(0.40)
7.0(0.70)
15.0
15.0
0
0
10(0.1)
2.0(2.0)
11.0(1.10)
13.0(1.30)
1.0(0.10)
3.0(0.30)
15.0
15.0
2 (0.2)
5 (0.5)
10(1.0)
20(2.0)
HM
HZ
0(0)
15(1.5)
40(4.0)
2.3.6. Comportarea la deformare Capacitatea portanta

Daca se incarca o platforma sau corpul unei fundatii cu o sarcina crescatoare, deformarile iau
atunci in principiu traiectoriile din fig. 2.14. La inceput deformarile sunt liniar proportionale cu tensiunile
si in mare masura reversibile, ceea ce poate fi considerat drept comportare elastica. In domeniul
urmator apar att deformari elastice ct si deformari (plastice) remanente. Acestea apar prin reducerea
spatiului poros. Dupa depasirea sarcinii de rupere deformarea decurge progresiv sub aceeasi
incarcare; aceasta este comportarea plastica.
Problemele de capacitate portanta sunt deci pe de o parte, in special la inceputul incarcarii,
probleme de comprimare; pe de alta parte, in apropierea ruperii ele sunt probleme de rezistenta a
materialelor. Presupunnd ca actuala solicitare se afla cu mult sub sarcina de rupere, teoria elasticitatii
s-ar putea potrivi pentru comportarea la deformare a pamnturilor. In acest caz comportarea tensiunii
la deformare se descrie prin modulul de elasticitate E si coeficientul lui Poisson . Intruct comportarea
la deformare nu este tocmai elastica, s-au incetatenit parametri speciali pentru descrierea comportarii
de deformare si prin aceasta a capacitatii portante. Acestia se numesc module de deformare. Ele se
deosebesc prin conditiile la limita, in care are loc o incarcare a solului si de aceea si ca marime. In
continuare sunt prezentati pe scurt diferitele module de deformare. Pentru o informare mai aprofundata
se recomanda studierea bibliografiei de specialitate.
pag 23
Domeniu elasto-plastic
Domeniu plastic
Rupere
Domeniu elastic
Reducerea spatiului poros
Incarcare
fig. 2.14 Comportarea fundatiilor la deformare sub sarcina
Modulul de rigiditate Es:

Proba de sol se incarca treptat intr-un aparat de compresiune (edometru). Fiecare deformare
laterala este impiedicata printr-un inel metalic rigid (stare de deformare monoaxiala). Tasarile ce apar
se obtin la nivelul probei initiale ha. Tasarile obtinute (distorsiuni) se inregistreaza peste tensiune
(fig.2.15). Modulul de rigiditate Es este inclinatia liniei de tasare din compresiune la un anumit interval.
Tensiunea
h
rc
a
re
/h A
Tasarea obtinut
hA
In
c
Ks
Desc
r
(echil care
ibrare
)
E zo=
fig. 2.15 Diagrama tasrii n functie de tensiune, obtinut din ncercarea de

compresibilitate n edometru pentru determinarea modulului de rigiditate Es
pag 24
Modulul de deformare Ezo:

In incercarea la compresiune cu epruveta cilindrica se incarca probe ce se pot dilata
nestingherit (starea de tensiune monoaxiala). Din diagrama de deformare in functie de tensiune se
determina modulul de deformare Ezo = / (fig.2.16)
Tensiunea
/h A
Tasarea obtinut
hA
E zo=
fig. 2.16 Diagrama tasrii n functie de tensiune obtinut din ncercarea de

compresiune cu epruvet cilindricpentru determinarea modulului de
rigiditate E zo
Comportarea reala a solurilor la deformare nu poate fi descrisa exact nici prin modulul de
rigiditate Es si nici prin modulul de deformare Ezo. Solul se poate deforma mai mult sau mai putin lateral,
si modulul de deformare determinat se situeaza intre cele doua extreme. El se poate determina numai
cunoscnd coeficientul lui Poisson si factorul de presiune statica a solului Ko.
Ezo < Em < Es
Modulii de deformare Em ajuta la calculul tasarilor.
Modulul de deformare Ev din incercarea de compresiune cu placa

Pentru aprecierea cantitativa si clasamentul capacitatii portante s-au definit moduli de
deformare care tin seama de starea de teniune si deformare in spatiu. Ei se apropie de comportarea
reala la deformatie si se definesc ca moduli de deformare Ev. Acesti moduli de deformare Ev se
determina printr-o incercare de proba cu ajutorul unei placi de sarcina rigide.
pag 25
Prin incercare se tranmite o teniune asupra platformei de control si se masoara tasarea S

realizata sub aceasta incarcare. Intre tensiuni si tasari, in cadrul unei placi circulare rigide se aplica
potrivit teoriei semispatiului elastic - izotrop (BOUSSINESQ) urmatoarea relatie:
S=
(1 - v)
2r
E
E = modulul de elasticitate al semispatiului

r = raza placii de sarcina rigide
= coeficientul lui Poisson ( = 0,2 pentru nisip .. = 0,4 pentru argila)
cu = 0,21 rezulta formula de compresiune datorita placii.
Ev =
1,5 . r
s
Modulul de deformare Ev primeste un alt index, care trimite la provenienta sa din primul (Ev1)
sau cel de al doilea (Ev2) ciclu al unei incarcari statice resp. dintr-o incarcare dinamica (Evd)
Mai trziu ne vom ocupa de interpretarea incercarilor de compresiune cu placa. Modulul de
deformare Ev este indicele cel mai important pentru aprecierea capacitatii portante a cailor de transport.
In fig.2.17 sunt prezentati cei trei moduli de deformare.
In afara de aceasta, fig.2.17 reda relatiile ce exista intre moduli potrivit teoriei elasticitatii.
Modulul prismei de balast ks (factorul de balast)
Din incarcarea de proba cu placi rigide se poate obtine un alt indice al capacitatii portante,
modului prismei de balast ks. Acesta s-a confirmat att la calculul imbracamintii rutiere ct si la calculul
suprastructurii. Prin acesta se exprima absolut general si pentru un corp de fundatie oarecare, raportul
dintre tensiunea talpii fundatiei si tasarea terenului S. In felul acesta se explica unitatea de masura cam
neobisnuita N/mm3.
Ks =
[N/mm ]
s
3
Modulul prismei de balast corespunde tensiunii de sub un corp de fundatie, care are ca urmare
o tasare cu valoarea 1.
Asa este el nteles si in calculul suprastructurii, unde se noteaza de altfel cu prescurtarea Cb.
pag 26
Incercare la compre- Incercare la comsiune monoaxiala

presiune cu plac
Edometru
=0
y
z
Ko
/
z
y
x
Modulul de rigiditate Modulul de rigiditate Modulul de deformaEs

re
Ev
Ezo
E s=1-
E zo
E zo=1- -2
E zo=1-
E s/1-
E s/(1-
E v/(1- -2
0.20 0.33 0.50

0.20 0.33 0.50
1.11 1.50
E s/Ev 1.06 1.33
2
Ev
0.20 0.33 0.50
0.20 0.33 0.50

E zo/Es 0.90 0.67 0
E v=1- -2
Ev
Es= (1-
Es/Ezo
Es
E zo/1- -2
E zo/Ev 0.96 0.89 0.50

E v=Ezo/1-
0.20 0.33 0.50

0.20 0.33 0.50
E V/Es 0.94 0.75 0 E V/Es 1.04 1.12 1.33
fig.2.17 Schema modulilor de deformare
-Conditii de tensiune si deformare
-Raporturi teoretice de elasticitate
In constructia de drumuri modulul prismei de balast a fost calificat mai departe. In principiu,
placa circulara rigida se utilizeaza ca element de transmitere a tensiunii.
In felul acesta rezulta un raport intre modulul de deformare Ev si modulul prismei de balast ks:
ks = 2 E / r(1-2)
cu = 0,21 se obtine:
ks = E / 1,5r
Modulul prismei de balast se modifica deci cu marimea suprafetei de transmitere a tensiunii.
Aceasta obliga ca in domeniul constructiei de drumuri sa se convina asupra marimii placii ce se doreste
a fi utilizata pentru determinarea modulului prismei de balast.
Specialistii urmeaza aici o propunere facuta de WESTERGAARD, de a obtine toti modulii
prismei de balast pe placa cu d = 2r = 760mm. Factorii de balast, determinati cu placi de alt diametru,
pot fi recalculati cu un factor de corectare f:
Ks(760) = ks(d) f
Pentru placile cu diametrul de 300 resp. 500 mm, deseori utilizate, corectura este f=0,50 resp.
f=0,76.
pag 27
Modulii prismei de balast, la fel ca toti indicii capacitatii portante, depind de tensiune. Aceasta
duce la stabilirea altei conventii. In constructia de drumuri toti factorii de balast se standardizeaza si
anume nu la un anumit domeniu de tensiune, ci la deformarea de 1,25 mm care s-a convenit. Prin
placa de incarcare unitara (d=760mm) si tasarea unitara de 1,25mm, modulul prismei de balast
specific in constructia de drumuri ia caracterul unui indice al terenului de fundare, ceea ce nu se
aplica in general pentru modulii prismei de balast.
Capacitatea portanta CBR

O metodologie complet diferita de masurare a capacitatii portante sau mai bine a rezistentei
solurilor se aplica prin incercarea CBR (Californian Bearing Ratio). Aceasta provine din SUA si da asa
numitul indice CBR care serveste la dimensionarea consolidarii drumurilor.
Incercarea poate fi facuta in laborator sau pe teren. Prin presare se introduce in sol un stlp cu
sectiune circulara (suprafata 1936 mm2), cu viteza constanta (1,25mm/min.), se masoara tensiunea p
(N/mm2) necesara pentru aceasta si se inregistreaza sub forma de curba de rezistenta
(fig.2.18).
Aceasta curba se compara cu rezistenta ps, pe care un material standard cu o capacitate
portanta foarte mare o opune patrunderii in pamnt a stlpului. Curba de rezistenta a acestuia ramne
stabilita drept curba standard. Esentiale pentru comparatie sunt tensiunile de la patrunderea de 2,5
mm, ps = 7,0 N/mm2 si de la patrunderea de 5,0 mm, ps = 10,5 N/mm2. In aceste doua puncte,
rezistenta la penetratie a solului de proba p este pusa in relatie cu rezistenta la penetratie a solului
standard ps.
Cadru de ncarcare cu dispozitiv

de masurare a fortei
p
s
p
Stalp de compresiune
0
5.0
7.0
10.5
Suportul contorului
Discuri de ncarcare
Placi demontabile
Proba
2.5
Penetrarea stalpului n mm
Contor
N/mm
Compresiune
Pamant fara coeziunestandard
5.0
7.5
Material de ncercare
b) Interpretare
a) Aparat de ncercare
fig. 2.18 Incercare CBR
pag 28
CBR =
p
100(%)
ps
Cea mai mare dintre acestea doua, de cele mai multe ori coeficientul CBR2,5, se ia in calcul
pentru evaluarea capacitatii portante a solului. In fig.2.18 sunt reprezentate aparatul de incercari si
interpretarea.
Pentru dimensionarea straturilor portante cu indicele CBR exista o vasta experienta, in special
in tara de origine a acesteia, SUA. Teoretic, indicele CBR nu corespunde cu restul modulilor de
deformare. Bineinteles ca exista raportul calitativ, ca indicii Ev sunt cu att mai mari cu ct indicele CBR
este mai ridicat.
Figura 2.19 prezinta corelatiile dintre indicii Ev si indicii CBR. Concordanta in domeniul de mijloc
este absolut acceptabila.
Convingator la incercarea CBR este faptul ca aceasta se poate efectua relativ simplu si pe teren
si de asemenea pe platforma de pamnt a unei linii, motiv pentru care aceasta ar trebui sa aiba in mod
absolut un viitor in constructia de cai ferate.
2.3.7. Permeabilitate, capilaritate

Apa din porii unui sol se misca sub influenta fortelor (gravitatie, forta capilara, caldura, curentul
electric).
Miscarea are lor intotdeauna de la un nivel de energie sau potential mai ridicat spre unul mai
scazut.
Latimea de
dispersie
CBRf(%)
12
10
8
6
4
2
0
0
30
20
40
E (MN )
1 dupa FLOSS
2 dupa WIEHLER
3 dupa DS 836, EzVE 6
10
50
v2
fig. 2.19 Corelarea dintre Ev2 si indicele BCR
pag 29
In cazul unor efecte egale ale fortelor, viteza apei din pori va fi cu att mai mare, cu ct canalele
poroase sunt mai mari si mai netede. Reteaua de pori cu multiple ramificatii dintr-un sol poate fi pe
deplin comparata cu un sistem tubular. Ca urmare a constitutiei stocastice a canalelor poroase
esueaza orice incercare de a calcula miscarea apei in sol cu ajutorul legilor curgerii prin tub. Ea este
privita in anumita masura global si integral si anume dupa legea lui DARCY. In aceasta este definita o
viteza fictiva, asa numita viteza de filtrare vr.
vr =
Q
[m/s]
A
Viteza de filtrare vr este o viteza teoretica. Ea este legata de definitia Cantitatea de apa Q in
functie de suprafata A strabatuta in total prin curgere.
Viteza de filtrare este proportionala cu panta i si aceasta este legea propriu-zisa a lui DARCY:
vf = kf x i (m/s).
Ca factor de proportionalitate asa numitul coeficient de permeabilitate kf functioneaza dupa
DARCY. Acesta poate fi interpretat si prin faptul ca indica viteza aparenta la panta 1, daca intreaga
sectiune se considera acvifera.
Intruct miscarea apei are loc insa numai in pori, viteza reala este mai mare. De altfel viteza
reala nu intereseaza pe nimeni, tocmai pentru ca in legea lui DARCY s-a convenit ca intreaga sectiune
sa fie considerata strabatuta (de apa) cu viteza de filtrare.
Coeficientul de permeabilitate kf este parametrul central pentru miscarea fluidelor in mediile
poroase.
Coeficientul k se da in unitatea de masura m/s, din cauza valorilor reduse in exponenti negativi
ai numarului zece. Aceasta reprezentare s-a incetatenit, dar ea nu este deosebit de fericita, pentru ca
nu transmite o prezentare a miscarii reale a apei.
Lipseste observatia modului in care se misca apa intr-un sol a carui permeabilitate este de ex.
kf = 5 x 10-7 m/s.
Pe baza exemplului de infiltratie ce are loc cu panta i =1 se inlesnesc reprezentarile vitezelor
reale ale apei in sol.
Exemple:
- kf = 5 x 10-4 m/s (nisip), viteza de infiltratie 1,8 m/h sau 43,2 m/d
- kf = 5 x 10-7 m/s (nisip foarte fin),
viteza de infiltratie 1,8 m/h sau 4,32 cm/d
- kf = 5 x 10-10 m/s (argila), viteza de infiltratie 0,0018 mm/h sau 0,432 mm/d = 15,8 cm/a
Permeabilitatea poate fi determinata prin incercare de laborator sau incercare in situ.
Bineinteles ca exista relatii intre structura unui sol (grupa de sol) si permeabilitatea sa. Pentru
nisipuri si pietrisuri permeabilitatea poate fi determinata din parametrii compozitiei granulare, de ex.
dupa BEYER.
pag 30
Astfel de corelatii se bazeaza pe faptul ca permeabilitatea este determinata de marimea si

configuratia porilor. Acestia depind la rndul lor de:
-
repartitia granulometrica,
compactitate,
caracteristica granulatiei
Dupa BEYER parametrii d10 si U determina in mare masura permeabilitatea nisipurilor si

pietrisurilor.
Kf = 0 0116 U 0 , 201 d102 (m/s)
Aceasta relatie se aplica pentru asezarea cu densitate medie. In cazul asezarii dense
permeabilitatea se reduce cu 20%, iar in cazul asezarii afnate aceata creste cu 20%.
Metoda dupa BEYER s-a stabilit in ultimii ani ca fiind intr-o oarecare masura corespunzatoare.
Figura 2.20 prezinta o monograma de rezolvare a formulei BEYER.
12
10
8
6
5
4
Exemplu:
d 60=8mm
d 10=0.22mm
0.5
0.4
k1=2.7x10 m/s
1
0.8
0.3
0.2
0.6
0.5
5
1x10
8
6
4
3
0.4
0.3
0.2
0.1
0.08
0.1
0.06
0.08
4
1x10
8
Coeficientul de permeabilitate kf n m/s
0.6
d 10 n mm
Diametrul granulelor d 60 n mm
6
4x103
fig.2.20 Nomograma de determinare a coeficientului de permeabilitate dupa BEYER
Pentru solurile cu granulatie mixta si granulatie fina corelatiile dintre compozitia granulometrica
si permeabilitate nu mai sunt att de relativ simple si clare. Miscarea apei in canalele poroase extrem
de inguste este mult mai complicata. Dar si aici se aplica relatia calitativa: Cu ct granula este mai
fina, cu att porii sunt mai ingusti, cu att pierderile prin frecare sunt mai mari, cu att permeabilitatea
este mai redusa.
Toate acestea sunt exprimate in fig. 2.21.
Permeabilitatea joaca rolul hotartor in toate problemele de drenare.
pag 31
100
80
20
60
40
12
40
11
10 9 8
6 5
60
20
80
0
2
0.001 0.002 0.06 0.02 0.06 0.2 0.6
100
60 100
20
Ordinea de marime a coeficientului de permeabilitate Kf

11 10
12
-9
K f in m/s <10
-9
9
-8
-7
8
-6
-5
5
-5
4
-4
-4
-3
1
-3
-2
1 10 1 10 1 10 1 10 1 10 5 10 1 10 5 10 1 10 7 10 3 10
fig. 2.21 Ordinea de marime a coeficientului de permeabilitate dupa RAS-Ew
Capilaritatea
Capilaritatea unui sol este capacitatea de a ridica sau de a mentine apa peste suprafata libera a
pnzei de apa freatica. Cauza fizica a capilaritatii consta in tensiunea de suprafata a mediilor fluide de
umectare. De-a lungul liniei de contact a celor trei medii se formeaza o tensiune la linia de delimitare
12 (fig. 2.22). Pe circumferinta capilarelor cu raza r actioneaza in acest caz forta capilara.
S = 12 cos. 2 r (N)
Aceasta forta capilara este in stare sa mentina contra fortei de gravitatie coloana de apa de:
G = r 2 h k W (N)
Din conditia G = S rezulta inaltimea de ascensiune hk
hk=2s12cos / rw
Pentru cele trei medii cuart, apa si aer, tensiunea la linia de delimitare este:
12 cos. 7,0 10 -2 N/m

Prin aceasta pot fi calculate inaltimile de ascensiune capilara pentru diferite raze ale porilor,
ceea ce s-a intmplat in exemplul prezentat in fig.2.22.
In continuare sunt prezentate tensiunile capilare pk respective, caci se aplica:
pk = hk W ( N / m 2 )
pag 32
Tensiunile capilare exprima ct de durabil este prinsa apa in pori. Aceasta poate fi indepartata
complet numai daca se exercita o teniune mai mare de absorbtie. Un drenaj eficient este cu att mai
dificil cu ct solul are o granulatie mai fina si este mai coeziv.
Inaltimile mari de ascensiune capilara prezentate sunt corecte din punct de vedere teoretic, insa
practic ele nu apar. In porii extrem de mici ai argilelor foarte coezive frecarea devine att de mare, inct
faza fluida devine aproape imobila. Inaltimile de ascensiune capilara peste 8 pna la 10 metri sunt de
accea rare.
12
12
S
4
h =14 10/f
k
hk
G
2r
Raza nlimea de Tensiunea

porilor ascensiune
capilara Pk
2
n mm capilar h k m
N/m
-2
4
Nisip fin
10
1.40 10
1.40
-3
4
Nisip f.fin 10
14.0 10 4
14.0
-4
Argil
10
140.0 10
140.0
fig. 2.22 Capilaritatea si naltimea de ascensiune capilara
2.3.8. Stabilitatea la filtrare

2.3.8.1. Stabilitatea la solicitare hidraulica
Orice filtru are sarcina ca in cazul proceselor de scurgere de un anumit fel sa lase sa treaca
anumite elemente componente ale mediului curgator, iar pe altele sa le retina, adica sa le filtreze.
La drenarea solului filtrul trebuie sa permita trecerea apei si a celor mai fine particule antrenate,
insa sa impiedice dislocarile scheletului solului.
In geotehnica, probleme de filtrare apar la puturi, drenuri, filtrarea de suprafata sau alte instalatii
de drenare. Este vorba intotdeauna de drenarea unui sol de baza cu o granulatie relativ fina si in
acelasi timp de protejarea acestuia.
Filtrele pot fi formate din pietris de filtrare natural sau din elemente filtrante artificiale, de cele
mai multe ori textile.
pag 33
Notiunile de specialitate utilizate in problematica filtrarii sunt explicate in continuare pe baza
Dw
i=
dh
Pietris filtrant
/d
unui exemplu de put de drenaj (fig.2.23).
Dren
Sol de baza
fig. 2.23 Modelul curentului de filtrare
In solul de baza descoperit exista apa, care se scurge sub panta i spre putul de drenaj, cu
viteza de filtrare vf = kf x i.
Prin frecare si presiunea hidrodinamica actioneaza forte asupra solului de baza, prin care pot fi
dislocate granule. Ne imaginam solul de baza ca un amestec din granule grosiere de sustinere si
granule fine de umplutura. Mai inti granulele de umplutura pot fi spalate de apa ce se scurge repede.
Spalarea granulelor fine se numeste sufoziune (fig.2.24). Aceasta incepe in zona de contact dintre solul
de baza si pietrisul filtrant (sufoziune de contact) si se continua mai trziu in interiorul solului descoperit
(sufuziune interna). Spre sufoziune inclina solurile la care exista diferenta evidenta de marire intre
granulele de sustinere si granulele de umplutura, care au un coeficient mare de neuniformitate.
Sufoziunea nu aduce solului nici un fel de dezavantaje, caci scheletul granular ramne intact, nu apar
tasari. Permeabilitatea devine mai mare, intruct porozitatea a crescut. Aceasta are o influenta pozitiva
asupra efectului de drenare dorit. Filtrele vor fi deci astfel alcatuite inct sa fie posibila sufoziunea.
Aceasta se realizeaza alegnd pori mari pentru filtru, pentru ca granulele fine care sunt expuse
sufoziunii sa poata trece fara probleme.
pag 34
Granula de sufoziune nu trebuie sa fie retinuta in drumul ei, de catre filtru si tubul filtrant. Caci
aceasta ar fi o colmatare (vezi fig. 2.24).
Filtrele initial permeabile devin impermeabile prin colmatare; instalatia de drenare devine
ineficienta. Colmatarea filtrului trebuie deca in orice caz evitata, ceea ce se realizeaza prin pori resp.
orificii de filtrare mari. In acelasi timp un filtru grosier garanteaza ca este mult mai permeabil dect solul
de baza, motiv pentru care poate drena eficient.
Acesta se numeste criteriu de colmatare, sau punct de filtrare hidraulica. In regulile de filtrare
criteriul de colmatare este intotdeauna o limita inferioara pentru granula de filtrare resp. dimensiunea
orificiului, o dimensiune minima.
Ducnd consecvent mai departe ideea de a alege filtrul pe ct posibil cu pori grosieri, ne lovim
de o limita superioara.
Si daca porii devin att de mari, inct pot sa treaca nu numai granule de umplutura sufozionate
ci si parti din granula de sustinere, se ajunge la eroziune (fig.2.24).
Prin eroziune solul descoperit se modifica extrem, ajungndu-se la prabusire. Instalatia de
drenare devine ineficienta, tubul de drenaj se innisipeaza. Eroziunea trebuie deci in orice caz evitata.
Aceasta se realizeaza printr-o limitare a dimensiunii porilor sau a dimensiunii slitului in sus.
Criteriul de eroziune apare in regulile de filtrare intotdeauna ca o limita superioara pentru
granula de filtrare resp. dimensiunea orificiului, ca o valoare maxima.
Aceasta valoare se numeste punct de filtrare mecanic.
O constructie de filtrare trebuie pusa cu grija in concordanta cu solul descoperit.
Aceasta se realizeaza cu ajutorul asa-numitelor reguli de filtrare. Acestea sunt prescriptiile
empirice de dimensionare pentru materialul filtrant.
In acest context trebuie sa accentuam faptul ca orice problema de filtrare are doua aspecte,
unul dinamic (Este suficienta forta de curgere a apei pentru a declansa o dislocare a granulelor?) si
unul de geometrie a porilor (Permit spatiile goale patrunderea sau trecerea granulei miscate?). In
cadrul regulilor de filtrare prezentate in continuare se ia in consideratie numai aspectul geometric.
pag 35
Sufoziune
Apa subterana rapida

Schelet de sprijin
(sustinere)
Sol de baza
Granule de sufoziune
Colmatare n circuitul
de filtrare
+
Pietris filtrant
Filtru colmatat
pe tubul filtrant
+
Tub filtrant
Tub filtrant colmatat
Eroziune
Apa subterana rapida

Spatii de eroziune
Sol de baza
Granule de eroziune
fig. 2.24 Modificari n domeniul de filtrare datorate apei subterane
Reguli de filtrare
In decursul deceniilor s-au strns in literatura de specialitate o multime de reguli de filtrare.
Acestea se deosebesc in ceea ce privesc detaliile, fara a se contrazice in enuntul de baza. Diversitatea
provine din faptul ca este vorba de o problema stohastica.
Pe de o parte este vorba de a deduce dimensiunea decisiva a unui filtru de pietris din repartitia
granulometrica. Pe de alta parte trebuie sa se determine marimea granulei de sufodare si erodare din
solul ce trebuie drenat. Si dimensiunea porilor trebuie sa fie astfel aleasa inct granula sufozionata sa
treaca prin pori (siguranta la colmatare), iar granula de sustinere nu (siguranta la eroziune).
In metodica s-a procedat astfel, inct punctele selectionate de pe curba de repartitie
granulometrica (KVK) a solului de baza sa fie considerate reprezentative pentru marimea granulei
sufozionate sau a granulei de sustinere. Anumite puncte de pe curba de repartitie granulometrica a
pietrisului de filtrare sunt dimpotriva competente pentru dimensiunea porilor acestuia.
Astfel de puncte caracteristice de pe curba de repartitie granulometrica a solului descoperit sunt
de exemplu diametrele granulelor d10, d15, d17,, d50, d60, d85, completate uneori prin coeficientul de
neuniformitate Ud si coeficientul de porozitate ed. Solul de baza comparativ mai fin se descrie cu litere
si indici mici.
Pietrisul filtrant se reprezinta cu litere si indici mari (D10, D15, D17, D50, D60, UD si eD).
pag 36
Cea mai cunoscuta regula de filtrare este cea dupa TERZAGHI (fig. 2.25) care se explica drept
prototip al unei reguli de filtrare.
TERZAGHI a considerat ca diametrul granulei D15 caracterizeaza dimensiunea porilor unui
pietris filtrant. Pentru granula fina de sufodare corespunde d15. Granula de sustinere a solului ce
urmeaza a fi drenat este descrisa prin d85.
Un pietris filtrant este stabil la filtrare fata de solul descoperit, atunci cnd se aplica:
4 d15 < D15 < 4 d 85
So
ld
eb
Material filtrat
az
100
90
85
50
Domeniul posibil
al pietrisului filtrant
15
10
_ _ 15/d 85
D 15/d 15>4>D
MPF
d 15
4d 15
HFP=punct de filtrare hidraulic 4d 15

MFP=punct de filtrare mecanic 4d 85
d 85
log d
4d 85
(diametrul granulei)
D 15>4d 15 sigur la colmatare, permeabil

D15<4d 85 sigur la eroziune, permeabil
fig.2.25 Regula de filtrare dupa TERZAGHI
Partea stnga a dublei inegalitati cere ca filtrul sa fie suficient de grosier. In felul acesta se evita
colmatarea, este promovata sufoziunea si se realizeaza o buna permeabilitate.
Partea din dreapta garanteaza siguranta la eroziune, limitnd pietrisul filtrant spre grosier. Porii
nu pot fi astfel att de mari inct sa poata patrunde parti din scheletul de sustinere.
Daca se transpun aceste conditii pe curbele de repartitie granulometrica (fig. 2.25), atunci curba
de repartitie granulometrica a pietrisului filtrant trebuie sa intersecteze ordonata de 15% intre punctul
de filtrare inferior (hidraulic) si cel superior (mecanic). In felul acesta se garanteaza ca distanta
dintre cele doua curbe de repartitie granulometrica nu este nici prea mica si nici prea mare. Notiunea
de distanta a curbei de repartitie granulometrica se gaseste si in regulile de filtrare mai recente.
Regula lui TERZAGHI a fost formulata initial pentru conditii la limita absolut precise, anume
pentru soluri de baza si de filtrare necoezive, in straturi inguste (Ud UD 13). Mai trziu aceasta a
fost transmisa asupra cazurilor situate cu mult in afara acestui domeniu. O regula de filtrare moderna
este cea a lui CISTIN/ZIEMS. Aceasta este mai diferentiata si in acelasi timp mai universala, in functie
pag 37
de situatie cerintele ei fiind mai severe sau mai generoase. Este recomandata aplicarea ei pentru
infrastructura feroviara, in completare la regula TERZAGHI.
Regula de filtrare dupa CISTIN/ZIEMS cuprinde urmatoarele criterii:
Sufoziunea din solul de baza apare numai cnd coeficientul de neuniformitate al acestuia este
Ud > 8..10, adica daca exista o diferenta clara intre granula de sustinere si cea de umplutura. Atunci
toate granulele mai mici de ds (granula de sufodare) sunt spalate.
d s = 0,27 ed 6 U d d17
in care:
-
ed = coeficientul de porozitate al solului de baza
Ud = coeficientul de neuniformitate al solului de baza
D17 = diametrul granulelor solului de baza la 17% material filtrant
Siguranta contra colmatarii exista daca:
D50 > 2,5 d s a" U D / eD

in care:
-
D50 = diametrul granulelor din pietrisul filtrant la 50% material filtrant
UD = coeficientul de neuniformitate al pietrisului filtrant
ED = coeficientul de porozitate al pietrisului filtrant
ds = granula de sufodare
a = factorul de alunecare, care depinde de marimea absoluta a granulei de sufudare

ds
0,05
0,050,25
0,250,5
2,5
Siguranta la colmatare poate fi demonstrata numai atunci cnd poate sa apara sufoziunea.
Siguranta la eroziune exista, daca:
D50
A 50 adm d 50
in care:
-
D50 = diametrul granular al pietrisului filtrant la 50% material filtrat
d50 = diametrul granular al solului de baza la 50% material filtrat
A50 adm = raportul de distanta admisibil, distanta maxima a celor doua curbe
de repartitie granulometrica la ordonata de 50%.
= coeficientul de siguranta, in cazul granulei rotunde 1,0 si a granulei sparte 1,33

pag 38
Raportul admisibil al distantei depinde de scarificarea solului ce trebuie protejat (Ud) si a solului
de filtrare (UD). El se va determina conform figurii 2.26. Regulile de filtrare mentionate pna in prezent
se aplica pentru solurile cu granulatie grosiera, necoezive cu granula individuala mobila.
La solurile coezive dimpotriva, fiecare granula este strns legata prin fortele de coeziune cu
celelalte granule. Aceasta inseamna ca sufoziunea si prin aceasta colmatarea nu mai pot avea loc.
La eroziune ne putem gndi numai atunci cnd solicitarea (presiunea) devine att de mare inct
rezistenta interioara este invinsa. Rezistenta interioara este insa cu att mai mare cu ct un sol este
mai coeziv. Aceasta inseamna ca filtrul poate avea o porozitate cu att mai grosiera cu ct solul ce
urmeaza a fi drenat este mai coeziv. Asa de exemplu criteriul de eroziune este in acest caz un criteriu
de rezistenta (solul este prea tare, pentru a patrunde in porii filtrului). Aceasta este o cu totul alta
apreciere de idei pentru stabilitatea dintre doua soluri dect criteriul granulatiei (Solul este prea
grosier, pentru a putea patrunde in pori).
Regulile pentru siguranta la eroziune a solurilor coezive in cazul solicitarii hidraulice sunt
formulate in apreciere.
DAVIDENNKOFF defineste pentru hidroizolatiile solicitate prin presiunea hidrostatica de la
barajele de pamnt siguranta contra eroziunii de contact.
=15C0 / Ddeterm.(+iw)
in care:
-
C0 = rezistenta la intindere a solului coeziv
Ddeterm. = diametrul determinant al granulelor filtrului
i = panta curentului de infiltratie
= greutatea specifica a solului sub forta ascensionala
W = densitatea apei
pag 39
Raportul distantei A
40
U=16
38
36
34
32
30
28
26
U=7
24 3
18
2. U 0=5.3/8.8
3. A =19.7/25.6
2
U=6
22
20
Cheia de rezolvare
1. U 4=13.3
U=15
U=14
U=13
U=12
U=11
U=10
U=9
U=8
U=5
U=4
16
14
U=3
U=2
12
10
U=1
8
6
4
2
0
10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40 42 44 46 48 50
100
Coeficientul de neuniformitate
fig. 2.26 Raportul de distanta permis dupa CISTIN-ZIEMS (siguranta la eroziune)
LIEBERENZ reuneste intr-o nomograma conditiile de siguranta la eroziune a solurilor coezive

(fig.2.27). Pentru diametrul porilor din pietrisul de filtrare s-a luat D17 si coeficientul de plasticitate Ip
pentru rezistenta solului coeziv.
Este locul sa prezentam cteva idei privind predispozitia diferitelor soluri fata de eroziune.
Solurile cu granulatie grosiera nu sunt problematice, deoarece granula individuala grosiera
poate fi usor protejata de eroziune. Cu ct granula este mai fina, cu att tendinta solului la eroziune
devine mai mare. La solurile din domeniul nisipului fin si al granulelor de nisi aluvionar (ml) s-a atins in
aceasta privinta extrema, se vorbeste de soluri dificil de filtrat din punct de vedere tehnic.
Un sol este dificil de filtrat din punct de vedere tehnic, daca sunt indeplinite succesiv
urmatoarele conditii:
-
sunt continute fractiuni de granule <0,06mm si coeficientul de neuniformitate este U<15.
mai mult de jumatate din sol are diametrul granulelor cuprins intre 0,02mm si 0,125mm.
La solurile cu granulatie fina conform DIN 18196, Ip<0,15, sau procentul granulelor de nisip
foarte fin este mai mult de dublu fata de procentul granulelor de argila.
pag 40
2.1
2.0
1.9
1.8
Dimensiunea granulei D 17 (mm)
1.7
1.6
1.5
1.4
1.3
1.2
1.1
Cheia de rezolvare
1. I p = 0.15
2. Linie de delimitare
3. D 17=0.86 mm
Pericol de eroziune
1.0
0.9
0.8
0.7
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0.1
0.2
0.3
Coeficientul de plasticitate I p
fig. 2.27 Siguranta la eroziune a solurilor coezive dupa LIBERENZ
Figura 2.28 prezinta domeniul solurilor dificil de filtrat din punct de vedere tehnic in domeniul
nisipului fin/granulelor de nisip aluvionar (ml).
Daca granulatia solurilor devine si mai fina, atunci actioneaza fortele de coeziune dintre granule.
Solurile cu o mare coeziune sunt din nou fara probleme din punct de vedere al tehnicii de filtrare, caci
forta de curgere a apei este prea redusa si ele insele sunt prea compacte.
Din ce in ce mai mult se folosesc geotextile ca filtre.
Calitatile filtrante ale acestora sunt determinate in primul rnd de dimensiunea efectiva a
orificiilor DW. Pentru tesaturi si produse tricotate aceasta poate fi masurata si cunoscuta, pentru paturi
ea se determina drept O90/W cu o metoda de control standardizata.
In enuntul de baza cerintele unui filtru textil corespund cu cele ale filtrelor minerale.
Dimensiunea orificiului nu trebuie sa fie prea mica colmatare, punct de filtrare hidraulic). Exista
cerinta ca permeabilitatea materialului textil sa fie cel putin de 50 de ori mai mare dect cea a solului
descoperit.
Dimensiunea orificiului nu trebuie sa fie prea mare (eroziune, punct de filtare mecanic).
Conform Fisei pentru utilizarea geotextilelor si a georetelelor in constructia de pamnt exista
siguranta la eroziune :
-
fata de solurile cu granulatie fina (>40% fractiune granulometrica < 0,063mm), daca
dimensiunea orificiului este DW < 10 x d50 (soluri dificil de filtrat din punct de vedere tehnic
DW < d90).
fata de solurile cu granulatie grosiera si mixta (<40% fractiune granulometrica < 0,063mm),
daca DW < 5 x d10 x
U precum si DW < d90.

pag 41
ARGILA
GRANULA
(cea mai
fina)
fine
Fractiunea de masa n % din cantitatea total
100
GRANULA CERNUTA
DE NISIP FOARTE FIN
mijlocii
grosiere
3 4 567891
0.006
0.02
GRANULA DE NISIP
grosiere
fine
mijlocii
3 4 567891
2 3 4 5 67891
PiaGRANULA DE PIETRIS
fine
grosiere tra
mijlocii
3
4 567891
3 4 567891
20
100
90
85
80
70
60
50
40
30
20
10
0
0.001 0.002
0.06
0.2
0.6
2.0
5.0
16
fig. 2.28 Domeniu granulometric al solurilor dificil de filtrat din punct de vedere tehnic (dup Norma elvetian SN 670125)
Pentru impiedicarea colmatarii si garantarea permeabilitatii apei, DW trebuie sa se aleaga ct

mai aproape de limita superioara.
LIEBERENZ a formulat conditii pentru dimensiunile permise ale filtrelor textile fata de solurile
necoezive (fig. 2.29).
Solul descoperit se caracterizeaza prin:
-
d50 (diametrul granulei la 50%)
Ud (coeficientul de neuniformitate) iar geotextilul prin dimensiunea orificiului DW.
Siguranta la eroziune exista cnd DW nu este prea mare.

DW < AE x d50
AE ca proportie de marime permisa depinde de Ud, maxim va fi AE = 1,2 adica DW = 1,2 x d50 (fig.2.29,
curba 1).
Siguranta la colmatare exista daca DW nu este prea mic.
DW < AK x d50
Proportia e marime minim permisa AK depinde de asemenea de Ud (fig. 2.29, curba 2).
Criteriul de filtrare a lui LIEBERENZ este strict comparativ.
2.3.8.2. Stabilitatea la solicitare dinamica
Este vorba aici de stabilitatea unui strat portant cu granulatie grosiera (de ex. stratul de protectie
a platformei sau prisma de balast), situat peste o platforma de pamnt coeziva, cu granulatie fina si
care este incarcata din circulatie, prin presiune si oscilatii. Prin impuls dinamic se poate ajunge la
instabilitati in zona de contact. Acestea se pot explica cel mai bine pe platforma nesustinuta, asa cum
este prezentat in paragraful 4.3.2.1., in cazul aparitiei unei deteriorari a capacitatii portante.
pag 42
In aceasta situatie particulele grosiere de balast se imprima in platforma coeziva, la inceput

putin, mai trziu mai adnc. In acelasi timp solul coeziv este impins in sus in porii stratului portant.
Pentru aceasta intrepatrundere reciproca a unui sol grosier cu unul fin s-a format notiunea eroziune
mecanica de contact. De la forma sa de aparitie procesul are multe lucruri in comun cu problematica
filtrarii, de aceea si criteriile de stabilitate au o alcatuire asemanatoare cu regulile de filtrare.
Raportul distantelor A=D w/d 50
1.2
Linia de delimitare pentru eroziunea de contact (A E )
1.1
1.0
0.9
Rezolvare
1.U p =5.2
2.Linia de delimitare AE
3.AE=0.8
4.Linia de delimitare AK
5.AK =0.13
3
2
0.8
0.7
0.6
Stabil
Linia de delimitare pentru colmatare (A K)
0.5
0.4
0.3
0.2
Curba 1
5
0.1
Curba 2
2
1 6
10
12 14 16
Neuniformitatea U D
18
20
fig. 2.29 Stabilitatea de filtrare a geotextilelor si solurilor cu granulatie grosiera
Modul de rezolvare nu este insa apa ce curge, ci incarcarea dinamica din circulatie, de aceea
atributul mecanic.
De conditiile de stabilitate fata de eroziunea de contact s-a ocupat RICHTER.
Pericolul instabilitatii este cu att mai acut cu ct terenul de fundare coeziv este mai putin
compact si cu ct porii stratului portant sunt mai mari.
Dimensiunea porilor unui strat mineral neobligatoriu, de ex. a unui PSS poate fi considerata
dupa PAVCIC:
d p = 0,535 6 U D e D D17 0,5 D17

in care:
-
UD = coeficientul de neuniformitate al stratului portant
ED = coeficientul de porozitate al stratului portant (1,0)
D17 = diametrul granulelor la 17% material filtrat
Rezistenta unui sol coeziv este determinata de consistenta sa, exprimata prin coeficientul de
consistenta Ic. Numai cnd coeficientii de consistenta au atins aproape Ic = 0, rezistenta se pierde
pag 43
complet. S-a putut demonstra ca pericolul inmuierii complete a unei platforme de pamnt coezive este
cu att mai redus cu ct aceasta platforma este mai coeziva. Figura 2.30 arata interpretarea ce
cuprinde mai multe mii de masuratori ale umiditatii din terasamentul caii.
1.0
0.8
ce apare n platforma
0.6
0.4
nentlnit
0.2
0
0.10
0.20
0.30 0.40
0.50 0.60 0.70 0.8
Limita de curgere W L
fig.2.30 Influenta capacittii de coeziune (WL
consistent I C n fundamentul liniilor
Cu alte cuvinte solurile foarte compacte mai pastreaza si in conditii hidrologice dezavantajoase
o anumita rezistenta, pericolul pierderii complete a rezistentei existnd numai la cele slab coezive.
Din aceste studii s-au putut gasi conditiile de compatibilitate. Acestea formuleaza o dimensiune
admisibila a porilor, exprimata prin D17, in functie de capacitatea de coeziune, exprimata prin limita de
curgere WL.
Figura 2.31 arata aceste interdependente:
pag 44
Diametrul particulelor D 17 n mm
0.9
0.8
0.7
0.6
0.5
pericol de eroziune
propunere
0.4
0.3
0.2
DS 836
Suprafata de contact
siguranta la eroziune
0.1
0.20
0.30 0.40
Limita de curgere W L
0.50
0.60
fig. 2.31 Stabilitatea fata de eroziunea mecanica de contact

Exista doua posibilitati de demonstrare a sigurantei fata de eroziunea mecanica de contact:
1. Fundamentul este prea compact, pentru a se urca in porii stratului portant. Calculul cu
D17 < D17 adm.
2. Fundamentul este prea grosier, pentru a se urca in pori. Calculul cu D15 < 4 x d85 dupa
TERZAGHI.
Daca intre platforma de pamnt si stratul portant se introduce un material geotextil ca strat
separator, atunci marimea orificiilor acestuia se va alege de asemenea astfel inct sa se evite
eroziunea mecanica de contact, adica, din platforma de pamnt sa nu urce nici un fel de pamnt cu
granulatie fina.
Se considera siguranta la eroziune daca:
0,06 < DW < 0,2mm
2.3.9. Siguranta la inghet - criteriile de inghet
Despre mecanismul si urmarile pagubelor produse de inghet pe drumurile de transport se
relateaza amanuntit in paragraful 4.2.1, iar despre masurile de siguranta contra inghetului in paragraful
5.3. Inainte de aceasta este vorba de a face deosebirea intre solurile care prezinta siguranta contra
inghetului (protejate contra inghetului) si solurile sensibile la inghet.
Solurile care prezinta siguranta contra inghetului au pori relativ mari in care apa interstitiala
ingheata.
Intruct mai exista spatiu poros umplut cu aer, aceasta are ca urmare doar ridicari neesentiale.
Dupa topire, solul protejat contra inghetului se prezinta in stare nemodificata.
pag 45
Solurile sensibile la inghet au tendinta de a forma sub influenta inghetului o pelicula de gheata
si ridicaturi puternice; apoi, in procesul de topire, acestea isi schimbba consistenta, intr-un mod extrem
si isi pot pierde complet rezistenta.
S-a dovedit ca este indicat sa se faca deosebirea intre solurile protejate contra inghetului si
solurile sensibile la inghet dupa criteriile simple de granulatie, asa-numitele criterii de inghet.
Acestea delimiteaza fractiunea de particule fine, in realitate prin aceasta se regleaza
dimensiunea porilor. O paguba provocata de inghet apare numai atunci cnd pe de o parte pori sunt
att de fini inct ei se umplu si se inchid complet cu gheata, pe de alta parte insa sunt inca att de mari
inct permit si transporta aprovizionarea cu apa din subsol. Exista deci un domeniu critic al dimensiunii
porilor si deci al dimensiunii particulelor, in cadrul caruia solurile sunt deosebit de predispuse fata de
inghet. Acestea sunt solurile slab coezive, adica nisipurile foarte fine si argilele usor si mediu plastice
precum si solurile de granulatie mixta cu fractiune mare (15.40%) de particule fine.
De altfel acestea sunt aceleasi soluri pe care le-am cunoscut deja ca dificile la filtare din punct
de vedere tehnic.
Daca solul este mai grosier, atunci pericolul de inghet devine mai mic, pentru ca porii nu mai pot
fi complet inchisi de gheata. In cele din urma nu mai exista nici un pericol, ci solul este protejat contra
inghetului, el poate fi utilizat chiar ca strat de protectie contra inghetului.
Daca solul este mai puternic coeziv, ca de ex. o argila TA pregnant plastica, atunci pericolul la
inghet devine mai mic, pentru ca reteaua de pori este att de fin nct nu mai este posibil urcarea
apei din subsol. In acest caz nu se vorbeste de sol protejat contra inghetului .
Criteriile de inghet delimiteaza deci nisipurile si pietrisurile protejate contra inghetului, fata de
solurile expuse pericolului de inghet. Analog ca la regulile de filtrare, se iau ca referinta anumite puncte
selectionate de pe curba de repartitie granulometrica. Este momentul sa mentionam aici cele doua
criterii de inghet, care sunt cele mai importante.
Criteriul clasic de inghet il avem de la CASAGRANDE. El a luat nastere la inceputul anilor
treizeci prin evaluarea sistematica a pagubelor provocate de inghet asupra strazilor din SUA. El este
relativ sever, dar se aplica inca si astazi, de ex. in DS 836 pentru aprecierea protectiei contra inghetului
a materialului PSS.
Decisive pentru protectia contra inghetului sunt dupa CASAGRANDE
-
fractiunea granulometrica < 0,02mm
coeficientul de neuniformitate U
Pietrisurile si nisipurile in straturi largi (U>15) sunt protejate contra inghetului, cnd contin
maxim 3% fractiune granulometrica < 0,02mm.
Pietrisurile si nisipurile in straturi subtiri (U<5) pot sa aiba pna la 10% granulatie fina < 0,02mm
(fig.2.32).
pag 46
Criteriul de inghet conform ZTVE-Stb.76 merge un pas mai departe. Aceasta imparte
fundamentul strazilor in trei Clase de sensibilitate la inghet, lund deci inca o gradare (tabela 2.6).
Deoarece un astfel de criteriu de inghet se potriveste bineinteles si pentru infrastructura liniilor
de cale ferata, mai trebuie adaugate cteva explicatii.
Incadrarea in clasele F1, F2 si F3 se face de fapt tot dupa un criteriu de granulatie.
Determinante sunt fractiunea granulometrica < 0,063mm, caci aceasta este hotartoare pentru
grupa de sol (vezi si fig. 2.12) si coeficientul de neuniformitate U, care joaca un rol asemanator cu
criteriul CASAGRANDE.
Un sol neuniform (U>15) este protejat contra inghetului numai pna la 5% fractiune
granulometrica fina < 0,063mm.
Un sol uniform (U<5) poate avea pna la 15% granulatie fina <0,063mm.
a) Criteriul granulometric
b) interpolare
GRANULA CERNUTA
ARGILA
GRANULA DE NISIP FOARTE FIN
(cea mai
fina)
grosiere
fine
mijlocii
100
3 4 567891
GRANULA DE NISIP
grosiere
mijlocii
fine
3 4 567891
2 3 4 5 67891
Fractia granulometrica <0.02mm
90
85
80
100%
sensibil la nghet
70
60
5%
protejat contra nghetului
50
3%
40
30
U=d 60/d 10
20
20%
10
3-10%
0
0.001 0.002
0.006
0.02
0.06
0.2
0.6
2.0
fig. 2.32 Criteriul de nghet dup CASAGRANDE

a) criteriul granulometric
b) interpolare
pag 47
F1
Sensibilitate la nghe
Tipul de sol
nu este sensibil la nghe
GW, GI, GE
SW, SI, SE
TA
OT, OH, OK
TM
ST, GT
} *)
SU, GU
TL
UL, UM
OU
ST`, GT`
SU`, GU`
puin pn la mediu sensibil la
F2
nghe
F3
foarte sensibil la nghe
Tab.2.6 Clasele de sensibilitate la inghet conform ZTVE Stb 76

Figura 2.33 arata criteriul granulatiei din ZTVE-Stb 76 si interpolarea liniara pentru soluri cu
fractiune de granulatie fina 5..15%.
Pentru solurile cu granulatie fina se considera ca cele slab coezive (TL, UL, UM) sunt foarte
sensibile la inghet, deoarece functioneaza aprovizionarea cu apa. Cele cu un inalt grad de coeziune
(TA, TM), dimpotriva sunt doar putin sensibile la inghet, intruct aprovizionarea cu apa este
impiedicata.
Consecinta practica din criteriul celor trei trepte poate fi formulata astfel:
-
Daca exista un sol descoperit F1, nu este necesara o protectie suplimentara la inghet prin
strat de protectie contra inghetului (FSS).
Daca solul descoperit corespunde claselor F2 sau F3, este necesara protectia la inghet.
Ar trebui ca in prescriptii sa existe tendinta unei diferentieri a grosimilor stratului de protectie

contra inghetului (FSS) corespunzator riscului. Solurile putin sensibile la inghet F2 necesita straturi de
protectie contra inghetului de grosimi mai mici dect solurile F3 foarte sensibile la inghet
.
2.3.10. Densitatea Proctor Gradul de compactare
Cea mai importanta valoare de referinta pentru aprecierea compactarii in constructia de pamnt
este densitatea Proctor. Incercarea respectiva de comprimare este incercarea Proctor. Aceasta a fost
introdusa de americanul PROCTOR ca primul criteriu de calitate reproductibil in constructia de pamnt.
pag 48
a) Criteriul granulometric
GRANULA CERNUTA
ARGILA
GRANULA
(cea mai
fina)
fine
100
DE NISIP FOARTE FIN
mijlocii
3 4 567891
b) interpolare pentru solurile cu

granulatie fina 4...15%
GRANULA DE NISIP
grosiere
fine
mijlocii
grosiere
3 4 567891
2 3 4 5 67891
Fractia granulometric <0.063mm
90
85
80
100%
F 2 putin pna la mediu - sensibil la nghet
70
60
50
40
F2
sa
up
3d
a
ac
c
pa
30
F
20
10
0
0.001 0.002
0.006
0.02
oa
3f
e
itat
rte
e
ad
sen
co
iu n
ez
il la
s ib
10%
F 1 nesensibil la nghet
he
ng
5%
U
nf.
t
co
he
ng
u2
a
la
s
l
i
1
F
sib
en
in s
F1
0.06
0.2
0.6
10
15
U=d 60/d 10
2.0
fig. 2.33 Criteriul de nghet cf. ZTVE-Stb 94

a) criteriul granulometric
b) interpolare pentru solurile cu granulatie fina 5...15%
La compactarea artificiala a unui sol, densitatea in stare uscata la care trebuie sa se ajunga
depinde de lucrarea de compactare si de umiditate. In timp ce odata cu avansarea lucrarii de
compactare aceasta creste pna la o anumita limita, influenta umiditatii nu este att de evidenta.
In incercarea Proctor se elimina influenta lucrarii de compactare, aceasta realizndu-se intr-un
mod si cu o intensitate precis reglementate. In felul acesta influenta umiditatii devine evidenta dupa
densitatea la care s-a ajuns in stare uscata.
O incercare Proctor se face in laborator pe solul prevazut pentru compactare. Incercarea
cuprinde cel putin 5 incercari partiale. In prima incercare partiala, solul se aseaza in stare relativ uscata
(umiditate W1) in vasul Proctor (V=942,5cm3) printr-o lucrare de compactare prescrisa exact (3 straturi
cu cte 25 de lovituri de compactare cu maiul cu o masa m=2,5kg de la o inaltime de 30cm). Lucru
mecanic de indesare este in acest caz A=60 Ncm/cm3. Se determina densitatea obtinuta in stare
uscata d1. Apoi incercarea se repeta de mai multe ori cu acelasi pamnt, marind foarte putin
umiditatea in momentul respectiv. Inregistrnd perechile de valori W si d intr-o diagrama de umiditate
si unindu-le printr-o curba de nivel apare curba Proctor tipica, asa cum este reprezentata in fig. 2.34.
Curba Proctor da informatii asupra comportarii solului prospectat la compactare. Partea
urcatoare din stnga, asa numita ramura uscata indica faptul ca solul devine momentan mai supus la
compactare odata cu cresterea umiditatii.
Peliculele crescatoare de apa reduc frecarea intre particule favoriznd astfel deplasarea
particulelor.
Cu o umiditate care este cea mai avantajoasa pentru compactare se obtine efectul maxim. De
aceea, acceasta umiditate se numeste optima saau umiditatea proctor Wpr. In mod corect trebuie sa
pag 49
precizam ca ea este optima in conditiile incercarii (compactare cu maiul intr-un vas). In cazul
compactarii cu vibratii pot surveni umiditati optime cu usoare abateri:
Valoarea extrema a densitatii in stare uscata, vizibila in punctul de vrf al curbei proctor, este
denumita densitate proctor pr. Aceasta este valoarea de referinta pentru toate controalele de
densitate.
Crescnd mai departe umiditatea peste cea optima, efectul de compactare se reduce. Acest
lucru esste ilustrat de partea dreapta, cobortoare a curbei, asa numita ramura umeda. In special la
solurile coezive, aici se compenseaza o parte a energiei de compactare prin tensiunile din apa
interstitiala si in felul acesta nu devine eficienta pentru deplasarea particulelor.
In functie de solicitarea unei parti a constructiei de pamnt se pun cerinte diferentiate de
compactare. Acestea isi gasesc expresia numerica in asa numitul grad de compactare Dpr. El este
stabilit ca raportul dintre densitatea in stare uscata d ce trebuie realizata pe santier si densitatea
Proctor pr:
Dpr =
d
= [-] sau in [%]
pr
Sunt obisnuite gradele de compactare Dpr = 0,95 (95%); 0,97 (97%); 0,98 (98%);
1,0 (100%).
Pe santier se controleaza prin verificari de compactare, daca cerintele au fost indeplinite.
Pe lnga densitatea Proctor ca valoare centrala de referinta a controlului calitatii, incercarea mai
da si o a doua informatie importanta. Devin evidente domenii de umiditate care limiteaza obiectiv
gradul de compactare posibil.
Informatiile unei incercari Proctor sunt reprezentate in fig. 2.34:
-
densitatea Proctor a solului studiat este pr = 1,90g/cm3, umiditatea optima Wpr = 0,12
daca se cere de exemplu un grad de compactare Dpr = 0,97(97%) la controlul densitatii se

va demonstra ca densitatea in stare uscata atinge sau depaseste d = 0,97 x 1,90 =
1,843g/cm3
gradul de compactare de 0,97 poate fi atins la acest sol numai cnd umiditatea este
incadrata in domeniul admisibil de 0,09 si 0,145
O compactare la Dpr = 0,95 (corespunde d = 1,805g/cm3) este posibila numai in cazul

umiditatilor cuprinse intre 0,08 si 0,153.
Corespunzator densitatilor in stare uscata realizate la incercarea Proctor este posibila si uzuala
aprecierea solurilor dupa supunerea lor la compactare.
Este vadit ca intre constitutia unui sol si densitatea sa Proctor exista o legatura.
pag 50
Forma A
Inel de fixare
Greutate de cadere
h
Cilindru de ncercare
Plac de baz
Tija de ghidare 16
a
Tip A :
d 1=100mm
h 1=120mm
v =942.5cm
Element de lovire (otel) cu arc

Tip A:
m=2.5kg
h 2=300mm
d1
d2
Cilindru de compactare
Mai
Interpretare n diagrama Proctor
Exemplu:
Densitatea n stare uscata g/cm
Incercare
partiala
1
2
3
4
5
6
D nd
3
1.90
D nd =0.97
ia d
L in
=1.843 g/cm
pd
0.08
0.092
0.11
0.12
0.134
0.16
1.80
1.85
1.888
1.90
1.875
1.775
atu
es
1.85
D nd =1.90g/cm
e
rati
1.80
D nd =0.95
=1.805g/cm
1.75
Wpr =0.12
0.08
0.10
0.12
0.14
0.16
W
Umiditate
Wnd pentru D pr =0.97

Wnd pentru D pr =0.95
fig. 2.34 Incercare Proctor si diagrama Proctor
Figura 2.35 arata factorii de influentare si valorile orientative pentru densitatea Proctor.
Formulat verbal aceasta inseamna:
-
Supunerea la compactare a solurilor necoezive, cu granulatie grosiera creste odata cu

neuniformitatea.
Supunerea la compactare a solurilor coezive, cu granulatie fina scade odata cu capacitatea

de coeziune, umiditatea optima creste cu capacitatea de coeziune.
Incercarea Proctor descrisa, cu o lucrare de compactare de 60 Ncm/cm3 se numeste incercare

Proctor simpla, iar densitatea astfel determinata densitate Proctor simpla.
O varianta a incercarii de compactare este asa numita incercare Proctor modificata. Lucru
mecanic de compactare se mareste in mod esential si anume la 270 Ncm/cm3, ceea ce se realizeaza
pag 51
printr-un numar suplimentar de lovituri, mase si inaltimi de cadere mai mari. De aceea densitatea
Proctor modificata, pr mod, este numeric mai mare dect cea simpla.
Incercarea Proctor modificata necesita cheltuieli sporite si de aceea se face rar.
d
soluri necoezive
pr
2.2
2.1
densitate proctor
g/cm 3
U<5(GE, SE)=fr maximum clar
2.0
W
d
1.9
U>7(GW, SW, GU, SU)=maximum pronuntat
1.8
1.7
5 10 15 20 25 30 35 40
U=d 60/d 10
soluri coezive
Ip
2.2
pr =1.5 ...1.3
Wpr =0.26 ... 0.34
2.1
pr =1.8 ...1.6
Wpr =0.18 ... 0.24
2.0
pr =1.9 ... 2.0
Wpr =0.10 ... 0.14
1.8
pr <2.0
Wpr <0.10
0.20
0.30
0.40
0.50
0.60
wL
fig. 2.35 Valori orientative pentru densitatea proctor si umiditatea proctor
2.4 Prospectiunile terenurilor de fundare
Prospectiunile terenurilor de fundare au scopul de a obtine informatii asupra felului si starii

terenului de fundare.
Dupa succesiunea in timp la aparitia unei lucrari de pamnt, DS.836 deosebeste cinci faze de
prospectiune a terenului de fundare:
Faza 1, prospectiunea preliminara, serveste la clarificarea generala a situatiei geotehnice
(interpretarea hartilor de inginerie geologica, a materialelor de arhiva, a fotografiilor aeriene).
Faza 2, reprezentata de prospectiunea principala serveste la aprecierea unui loc de amplasare
sau a unei trase (sondaje ale terenului de fundare, prelevarea si prospectarea probelor de pamnt,
stabilirea parametrilor pentru clasificare si calcul). Rezultatul se concretizeaza in propunerile pentru
organizarea lucrarii de pamnt, intr-un raport geotehnic. Dupa cum spune deja notiunea de
prospectiune principala, in cadrul acesteia au loc principalele activitati de explorare.
Prospectiunea de finete ca a treia faza este necesara in situatiile in care rezultatele
prospectiunii principale nu sunt suficiente pentru rezolvarea problemelor de detaliu.
Cele trei faze mentionate anterior servesc la cercetarea terenului de fundare. In final, ca
ilustrare a realitatii, ia nastere un model al terenului de fundatie, care corespunde mai mult sau mai
putin realitatii.
pag 52
Supravegherea si receptionarea care alcatuiesc a patra faza a prospectiunilor terenului de

fundatie servesc ca dovada ca exista calitatea necesara a lucrarii de pamnt (masurarea geometriei,
densitatii, capacitatii portante).
Acestea se asigura ca supraveghere proprie de catre firma constructoare sau sub forma
controlului din partea unui tert. In final se confirma calitatea sau pot sa fie necesare corectari in
desfasurarea constructiei (de ex. compactari ulterioare, stabilizari, masuri de drenare), pentru a ajunge
la calitatea necesara. In acelasi timp se verifica in ce masura se confirma rezultatele prospectiunii
principale, daca modelul terenului de fundare este real. Nu prisoseste niciodata accentuarea faptului
ca observatiei, controlului, comparatiei dintre situatia acceptata si realitate le revine, tocmai in
constructia de pamnt, o imensa importanta. Si in cazul cercetarii celei mai atente ramne intotdeauna
o anumita urma de risc, deci oricnd ne putem astepta la surprize. De aceea se cere competenta si
simt de raspundere din partea executantilor.
Masuratorile si observarile constructiei servesc la stabilirea comportarii constructiei si a
terenului de fundare, intr-o anumita masura ca grija ulterioara. Acestea reprezinta a cincea faza a
prospectiunilor si permit controlul si recalcularea receptionarilor facute.
Acestea ajuta la cresterea cunostintelor si ar trebui sa se efectueze deseori. De cele mai multe
ori insa ele sunt limitate la constructiile foarte sensibile.
Masuratorile de observatie pe liniile de cale ferata sunt de fapt normale, caci pe fiecare linie au
loc parcursuri de masurat calea. Acestea dau si informatii despre starea infrastructurii si deci despre
reusita unei refaceri a infrastructurii. Ele ar trebui sa fie interpretate sistematic.
2.4.1. Cercetarea terenului de fundare pentru constructii noi
In acest paragraf este descrisa cercetarea general uzuala a terenului de fundare. In constructiile
de cai ferate noi sau la constructiile ingineresti se procedeaza conform cu acestea.
Informatiile despre sol ca teren de fundare si material de constructie trebuie sa fie suficiente.
Ele trebuie sa-l puna pe expertul geotehnician sau pe inginerul proiectant in situatia de a se orienta
asupra riscului. Cu ct terenul de fundare este mai complicat, cu att constructia este mai predispusa
la risc si cheltuielile pentru cercetare sunt diferite.
DIN 4020 deosebeste, dupa risc, trei categorii geotehnice. GK.1 la un risc redus cere putine
cheltuieli pentru cercetare, GK.3 necesita cheltuieli foarte mari cu ample prospectiuni. Majoritatea
proiectelor de constructie se incadreaza in categoria 2, de mijloc. Aceasta inseamna ca sunt necesare
cercetari de laborator si sondaje directe de teren pentru obtinerea probelor.
2.4.1.1. Sondaje directe de teren
Sondajele directe de teren sunt forajele si puturile de explorare. Acestea permit prelevarea de
probe si in felul acesta aprecierea vizuala a solului descoperit si cercetarea sa in laboratorul de
mecanica solului.
pag 53
Calitatea probelor este diferita, in mod corespunzator si continutul informational. In DIN 4021 se
deosebesc cinci categorii diferite de calitate.
Clasa 1 de calitate are o proba ce corespunde in structura, starea de compactare si umiditate,
starii naturale a solului. Prelevarea acesteia se face in put de explorare sau in gaura de sonda,
introducnd atent un stut, apasndu-l in pamnt si apoi scotndu-l umplut. Astfel de probe se numesc
probe netulburate.
O proba din clasa 3 de calitate (proba tulburata) are structura si compactitatea modificate;
compozitia granulometrica si umiditatea sunt nemodificate.
In clasa de calitate 5 intra materialul marunt de foraj, la care este modificata chiar compozitia
granulometrica. O astfel de proba mai da informatii doar asupra felului rocii descoperite.
Marimea si adncimea forajelor se vor alege astfel inct sa se poata obtine suficiente informatii.
DIN.4020 indica valori orientative, ce pot fi plusate sau subcotate in functie de situatie.
Pentru constructiile liniare cum sunt caile de transport se recomanda o distanta intre sondajele
de teren de a = 50.200m. In majoritatea cazurilor, la fiecare 100m se face un foraj. DIN.4020 da
valori orientative pentru adncimea sondajului de teren za (fig.2.36).
Forajele in terenul de fundare se executa prin diferite metode de foraj (carotaj de rotatie, carotaj
percutant cu berbec, carotaj de rotatie percutat cu berbec, foraj rotativ, foraj cu graifar) sau ca foraje
mici.
Este vorba intotdeauna de a obtine informatii ct mai exacte despre terenul de fundare si de a
preleva probe care sa poata fi valorificate. Forajele in terenul de fundare sunt o problema de incredere.
Neglijentele sau greselile in aceasta faza de cercetare nu mai pot fi compensate ulterior.
In timpul procesului de forare, maistrul de foraj va consemna toate observatiile si datele obtinute
in asa numita specificatie a straturilor. Aceasta este intr-o oarecare masura lista initiala a unei
prospectiuni a terenului de fundare.
Pe lnga datele generale aceasta cuprinde urmatoarele informatii:
-
denumirea solurilor intlnite, a culorii si starii,
adncimea exacta a fiecarui strat,
reperarea topografica a apei freatice,
adncimea probelor prelevate, numerotarea,
particularitati la procesul de forare.
Din fiecare strat se iau probe, se marcheaza atent, se protejeaza contra uscarii si se trimit intrun laborator de cercetare a terenului de fundare.
pag 54
Acolo, dar totusi mai bine chiar la locul de prelevare, acestea sunt denumite si descrise de un
specialist geotehnician, adica ele primesc un nume si in felul acesta o identitate.
Rambleu
za=(0.8 ... 1.2)h

iar z a>6.0m
Drenaj
za
BE
za>2.0m
Debleu
za
za=0.4h
iar z a>2.0m
za
fig. 2.36 Valori orientative pentru adncimile sondajului n teren (cf. DIN 4020)
pag 55
Specificatia straturilor
pentru foraje fara obtinerea continua de probe din sondaje
Anexa
Raport
Az.: 1028/85
Proiect de constructie 15
Foraj
Data:
29.10.85
Nr.: 81 / Fila 1
2
a)
pana
la
....
m
sub
pct.
de
pornire
a
lucr.
b)
Denumirea tipului solului si a umpluturilor

Observatie suplimentara *)
c) Constitutia dupa
materialul forat
f)
Denumire uzuala
d) Constitutia dupa
procesul de foraj
e)
g)
h)
Denumire geologica
Culoare
Grupa
i)
Continutul
de calcar
b)
0.30
d)
f)
g)
sol superior
usor de forat
e)
h)
pamant vegetal
brun
OH
i)
b)
c) nedeplasata, moale
d)
usor de forat
e)
f)
g) turba mlastinoasa
plana
h)
mlastina
negru
HN
i)
f)
consistent
marna aluvionara
grosiera
d)
g)
greu de forat
perioada glaciara
e)
h)
TL
i)
++
Burghiu cu
ventil 133
Apa 6.50 m
urca la 3.80 m
si AP
b)
c)
rotunjit
f)
nisip
a)
d)
g)
greu de forat
perioada glaciara
e)
pestrit
h)
i)
O
Dalta in cruce
121
netubat de la
14.90 m
nivelul final
al apei 4.10 m
si AP
Stanca, cu granulatie integrala, dens
b)
15.80
c) coeziune granulara
moderata
f)
gresie
d)
usoara daltuire
e)
h)
g)
gresie colorata
0.80
1.00
2.50
3.00
4.50
6.50
8.50
10.30
12.50
14.50
15.50
1.50
cenusiu
a) Nisip mijlociu, foarte fin, pietros, grosier, nisipos
14.90
Apa 1.70 m si G 2
AP
Cablu batut
100 kg/ Cursa 300
3 batai / 300
S 1
5 batai / 300
Sapa 133
30 batai / 300
45 batai / 300
b)
c)
0.30
a) Argila, cu nisip foarte fin, cu nisip, cu pietre, fragmente de calcar
6.50
a) Turba
1.80
5
6
Probe
prelevate
Observatii
Proba speciala
Debit de apa Fel Nr. Ad.
Scule de foraj
in (m)
Pierdere
mg.
granulometrica
inf.
Diverse
G
Sapa 63/65
forata anterior
pana la 1.80 m
Tuburi 139
montate
Tija de foraj
rotativa
a) Nisip mediu, cu nisip fin, humus
c) rotunjit, deshidratat
rosu
i)
*) Inregistrarea este facuta de cercetatorul stiintific

Fig. 2.37 Specificatia straturilor conform DIN 4022
2.4.1.2. Denumirea si descrierea solurilor conform DIN.4022
Dupa o examinare vizuala si simple examinari cu mna (manuale) solul este denumit, adica
primeste un nume.
Pentru aceasta nu sunt necesari inca indici de mecanica solului. Denumirea este intr-o oarecare
masura o treapta preliminara a clasificarii, pe care am tratat-o in paragraful 2.33. Pentru ca metodele
vizuale si manuale fac parte din sculele unui constructor specializat in lucrari de pamnt si constructii
subterane, le vom trata ceva mai amanuntit (tabela 2.7).
Tabela 2.7.:Denumirea solurilor conform DIN.4022 si reprezentarea conform DIN.4023
pag 56
Organic
Granulatie
Granulatie grosiera (filtrata)
fina
(coeziva) Granulatie individuala vizibila
Denumire
Simbol
compo nenta
principala
slab
(<15%)
amestec
normal
g`
gG
mG
fG
gg`
mg`
fg`
gg
mg
fg
gg
mg
fg
s`
gS
mS
fS
gs`
ms`
fs`
gs
ms
fs
gs
ms
fs
Nisip aluvionar
(sluf)
u`
Argila
t`
Turba,
humus
h`
Sapropel
Pietris
- grosier
- mijlociu
- fin
Nisip
- grosier
- mijlociu
- fin
h
(humos)
o
(organ)
puternic
(>30%)
Marimile
granulelor
[mm]
Marimea
comparativa a
granulelor
Marcaj in profilul
forajului
63.0 - 2.0
63.0
20
6.3
2.0
ou de gaina
aluna
mazare
cap de chibrit
galben
cap de chibrit
gris (mare)
gris (mic)
inca vizibil
oranj
2.0 - 0.063
2.0
0.6
0.2
0.063
0.063 - 0.002
dupa rezistenta
si plasticitate
Resturi si structuri vegetale

coloratie inchisa
oliv
violet
brun
lila
Punctul de pornire il reprezinta, ca la clasificare, cele patru domenii de marime ale granulelor:
pietris (G), nisip (S), nisip foarte fin (U) si argila (T).
Marimea granulelor de pietris si nisip poate fi recunoscuta cu ochiul liber. Prin comparatie cu
marimile general cunoscute ale granulelor (mazare, alune, etc.) acestea sunt incadrate in domeniile,
care in tabela 2.7. sunt prezentate ca in orice diagrama de distributie granulometrica. La aceasta se
mai face subimpartirea in pietrisuri sau nisipuri grosiere, mijlocii si fine.
Daca una din aceste fractiuni este dominanta, solul primeste acest nume si o prescurtare, de
ex. nisip grosier (gS) sau pietris mijlociu (mG).
Daca astfel de fractiuni se constata numai in amestecuri, atunci la nume se adauga un adjectiv
si o alta prescurtare de ex. fin nisipos (fs) sau grosier pietros (gg). Daca sunt continute numai
amestecuri in cantitate redusa (<15%), adjectivul primeste suplimentar cuvntul slab, de ex. slab
mijlociu nisipos (ms). Cnd amestecurile sunt considerabile (>30%), cuvntul suplimentar este
puternic, de ex. puternic fin pietros (fg). Deseori ne multumim insa la amestecuri cu fractiunile
principale pietros (g) sau nisipos (s) si adjectivele corespunzatoare puternic sau slab.
Componentele cu granulatie fina din domeniul particulelor de nisip foarte fin si argila nu mai pot
fi identificate cu ochiul liber. La fel ca la clasificarea dupa plasticitate, acest fel de soluri se deosebesc
dupa comportarea fata de apa, dupa rezistenta. Incercarile simple (metoda examinarii manuale)
servesc la aprecierea, daca solul ce trebuie denumit este mai mult un nisip aluvionar foarte fin (praf)
doar cu o usoara plasticitate sau mai mult o argila cu o comportare pregnant plastica. Ele raspund la
intrebarea, unde ar fi fost plasat solul respectiv in diagrama de plasticitate (vezi fig. 2.11).
pag 57
Cu o rezistenta redusa, o sensibilitate mare la apa si in felul acesta o capacitate de coeziune

redusa, solul se incadreaza mai mult in domeniul de jos din stnga al nisipurilor aluvionare (prafurilor).
Alternativ, la o mare rezistenta, sensibilitate redusa la apa si in felul acesta o pregnanta
capacitate de coeziune, se incadreaza mai mult in domeniul de sus din dreapta al argilelor.
Daca intr-o proba dominant este praful, atunci acesta determina numele solului praf (U); daca
el este amestec, atunci solul este prfos (u), slab (u) sau puternic (u) prfos.
Daca dominanta este argila, atunci aceasta este cea care da solului numele de argila (T).
Daca argila este o componenta secundara, atunci solul este argilos cu nuantarile puternic argilos (E)
pna la slab argilos (t).
Acum insa si cteva explicatii cu privire la metoda examinarii manuale, cu care se pot deosebi
prafurile si argilele.
Incercarea de rezistenta in stare uscata
Se usuca o proba (ctiva cm3) si se sfarma intre degete. Determinanta este forta utilizata la
sfarmare.
-
proba se sfarma singura sau la cea mai mica apasare, deci nu are rezistenta = nisip fin (fs)
proba poate fi strivita usor, deci are o rezistenta redusa = praf (U), praf fin nisipos (U, fs),
nisip fin, puternic prfos (fs, u).
proba poate fi strivita doar cu o forta mare, deci are o rezistenta medie = nisip fin, puternic
argilos (fs, t), praf argilos (U, t), pietris, puternic argilos (G, t).
proba nu poate fi strivita, deci are o mare rezistenta = argila (T), praf, puternic argilos (u, t),
argila prfoas (T, u).
Proba de vibratie (capacitatea de retinere a apei)
O proba de marimea unei nuci, suficient umezita, se scutura in mna intinsa. Determinant este
ct de repede iese apa din proba.
-
apa iese repede = (fs), (fs, u), (u, fs)
apa iese incet = (U, t), (U), (fs, t)
nu iese apa = (T), (T, u), (U, t).

Proba de framntare (plasticitate)
O proba plastica (ctiva cm3) se ruleaza pe un suport sau pe suprafata palmei in mici role subtiri
(de cca.3mm), se framnta din nou impreuna si dupa caz, se ruleaza din nou.
In timpul acesta proba cedeaza mereu apa. Determinant este ct de repede este cedata apa,
deci ct timp ramne solul plastic = framntabil.
Din suluri nu se mai poate forma nici un ghemotoc, deci usoara plasticitate = (fs, u), (fs, t), (U).
Din suluri se poate forma un ghemotoc, dar acesta nu se mai poate framnta, ci se farmiteaza,
deci plasticitate medie = (U, t), (T, u), (fs, t).
pag 58
Din suluri se poate forma un ghemotoc, care se mai poate framnta mai departe, deci
plasticitate pregnanta = (T), (U,t).
Proba de frecare
O cantitate mica de proba umeda se freaca intre degete mare si cel aratator. Determinante sunt
senzatia si sentimentul avute la frecare.
Nisipul fin scrneste, zgrie si poate fi recunoscut sub forma de granule individuale.
Praful se simte moale si fainos; daca este uscat poate fi suflat usor de pe degete.
Argila se simte lunecoasa ca sapunul, unsuroasa; ea se lipeste bine de degete si nu poate fi
indepartata dect cu apa.
Proba de taiere
O proba umeda se taie in bucati cu un cutit. Determinanta este structura suprafetei taiate.
Daca suprafata taiata este fara luciu, aceasta ne indruma spre praf doar cu usoara plasticitate.
Daca suprafata taiata este unsuroasa, stralucitoare, atunci este vorba de argila pregnant
plastica.
Pastrarea in apa (nu este cuprinsa in DIN.4022)
O mica proba, asemanatoare cu un cub, se pastreaza in apa. Determinanta este viteza se

dezintegrare.
-
proba se descompune imediat, ea nu are plasticitate, de ex. (fs), (S,u).
proba se descompune repede, in interval de cteva minute, ea are doar o usoara

plasticitate, de ex. (U), (U, t)
proba se descompune incet, in interval de cteva ore, ea are plasticitate medie, de ex. (U,
t), (T, u)
proba se descompune foarte incet, in interval de zile, ea are plasticitate pregnanta, de ex.
(T).
Cu ajutorul rezultatelor examinarii vizuale si manuale se gaseste acum un nume pentru solul
respectiv. El se compune din toate fractiunile intlnite in proba.
In fata se afla componenta principala, apoi amestecurile in ordinea importantei acestora. Pot sa
apara nume foarte lungi si complexe.
Astfel, de ex. solurile reprezentate in fig.2.9 ar trebui sa fie denumite dupa cum urmeaza:
Solul 1: Praf, puternic nisipos, slab argilos, slab pietros (U, s, t, g)
Solul 2: Pietris mijlociu, puternic fin-pietros, usor grosier-pietros (mG, fg, gg)
Solul 3: Nisip, pietros, usor prfos (S, g, u)
Solul 4: Pietris, puternic nisipos (G, s)
Aceste nume se inscriu in profilele de foraj (fig.2.38)
pag 59
Si starea unui sol coeziv poate fi determinata cu metode simple de examinare manuala si apoi
incadrata in domeniile de consistenta (fig.2.10). Starea profilelor de foraj se marcheaza cu simboluri ce
pot fi intelese (fig.2.38).
Un sol este curgator, daca strngndu-l in pumn iese printre degete.
Un sol este moale, daca se poate framnta usor.
Un sol este consistent, daca se framnta greu, dar se mai pot forma din el bilute subtiri.
Un sol este vrtos, daca bilutele subtiri se sfarma, dar din ele se poate forma din nou un
bulgare.
Compact este un sol uscat, care nu se mai poate modela, ci doar se mai poate sfarma.
In profilul de foraj se reprezinta toate informatiile ilustrativ si informativ.
2.4.1.3. Sondaje de teren indirecte
Sondajele de teren directe sunt costisitoare si cu toate acestea ele dau doar informatii
punctuale. De aceea se incearca marirea numarului de informatii cu sondaje de teren indirecte.
Astfel de sondaje de teren indirecte sunt in primul rnd sondarile la care din rezistenta fata de
patrunderea unei sonde de otel standard se decide asupra felului si starii solului.
Desi in ultimul timp s-au obtinut succese in cresterea puterii de expresie a sondarilor, acestea
ramn legate de sondajele de teren directe. Trebuie sa stii ce tip de sol este descoperit pentru a putea
interpreta in mod sigur rezultatul unui sondaj.
Executarea si interpretarea sondajelor sunt reglementate in DIN.4094. Potrivit acestuia se
deosebesc sondari de proba si sondari de presiune.
NH+371.5
+371.1
BP1
Mu
+369.7
+367.8
+365.7
+365.3
(12.6 68)
Mu
OH
Prezentarea consistentei
mG, s GI
H
HN
Wk
OU
G, s, u
GU
=curgtor
=moale
+362.1
P1
+359.4
=consistent
U, t
UM
=vrtos
+355.7
SW
+353.4
P2
+352.1
mS+gS,g
T, u, f, s
=compact
TL
+349.4
HZ
NN+347.6m
fig. 2.38 Exemplul unui profil de foraj cf. DIN 4023
pag 60
Sondari de proba
O bara de sondaj standard se introduce in terenul de fundare lovind-o cu o greutate de cadere.

Masura pentru rezistenta de patrundere o reprezinta numarul de batai, necesare pentru o patrundere
de 10cm (N10).
Exista diferite tipuri de aparate, care lucreaza toate dupa acelasi principiu, dar care se
deosebesc insa in ceea ce priveste masa, robustetea si legat de acestea, in limitele de utilizare. Dupa
denumirea aparatului in limba engleza, metodele respective sunt marcate cu o prescurtare.
Sonda usoara pentru foraje de proba (Dynamic Probing Light = DPL) ca sonda pentru foraje
de proba cel mai frecvent utilizata, actionata manual = tija Knzel,
Sonda de greutate medie pentru foraje de proba (Dynamic Probing Medium = DPM)
Sonda grea pentru foraje de proba (Dynamic Probing Heavy = DPH) cu actionare mecanica si
adncime de patrundere pna la 25m.
Ca rezultat al unei sondari de proba se inregistreaza numarul de batai N10 pe adncime. Ia
nastere o diagrama a sondarilor de proba (fig.2.39b).
Informatiile rezultate din diagrama de sondaje sunt la inceput foarte reduse.
Abia prin cunoasterea structurii straturilor dintr-un sondaj de teren direct, un foraj cheie,
sondarea poate fi interpretata mai bine (fig. 2.39a).
Au valoare urmatoarele relatii generale:
-
in decimetri superiori informatia nu este relevanta,
in solurile necoezive rezistenta la patrundere este relativ mare, ea creste odata cu

compactitatea, cu marimea particulelor si coeficientul de neuniformitate,
in solurile coezive numarul batailor depinde in primul rnd de consistenta.
Pentru solurile necoezive, anexa la DIN.4096 prezinta corelarile dintre numarul de batai si
compactitate. Figura 2.39c si 2.39d prezinta diagramele preluate din aceasta anexa.
Pentru exemplul nostru ele permit urmatoarele informatii: Deasupra apei freatice numarul
batailor este N10 = 25, sub ea acesta este de aproximativ 15. Din diagrame rezulta D=0,42 si de aici
stare de compactare medie (tabela 2.4).
pag 61
Despre praful puternic argilos, aflat de la 2,0m , se pot spune putine lucruri din rezultatele
sondarilor de proba.
10
20
30
N 10
Ecuatii
DPL: D=0.13+0.250 lg
0.8
0.8
Mu
SE
1.0
mS, fs
WA
2.0
2.0
DP
0.6
H
SP
0.5
-5
PL
L
DP
0.4
0.3
0.2
0.1
UM
U, T, fs
0
3.0
BE 4.0
a)profilul forajului
4.0
Adncimea
b)diagrama sondajului
3 4 5
10
DP
0.6
Compactarea D
1.0
0.7
0.7
Compactarea D
0
0.30
Ecuatii
DPL: D=0.03+0.270 lg
Sondare de probav DPL
B1
H
SP
0.5
T
DP
5
L-
L
DP
0.4
0.3
0.2
0.1
0
20 30 40 50
numrul de bti
coeficientul de neuniformitate U<3
consistenta
pnza freatic peste GW
mrimea initial N k
mrimea final D
c)numarul de batai si compactarea
deasupra apei freatice
3 4 5
10
20 30 40 50
numrul de bti
coeficientul de neuniformitate U<3
consistenta
pnza freatic sub GW
mrimea initial N k
mrimea final D
d)numrul de bti si compactarea
sub apa freatica
fig. 2.39 Sondri de prob
In concluzie, referitor la sondarea de proba se poate spune ca granitele dintre straturi se

cerceteaza sigur, daca saltul in rezistent este clar (de ex. grosimea straturilor de turba). Sunt posibile
informatii asupra compactitatii nisipurilor si pietrisurilor, daca grupa de sol este cunoscuta prin sondaje
de teren directe.
Sondari de presiune
La sondarea de presiune (Cone Penetration Test = CPT) se introduce prin apasare in terenul
de fundare o sonda standard, cu viteza constanta (in general 1,0m/min.). Impotriva acesteia actioneaza
rezistenta din vrf si frecarea de pe bara de sondaj.
Cu ajutorul unor dispozitive de masurare judicios alese este posibila determinarea separata si
inregistrarea (fig.2.40) presiunii maxime qc(MN/m2) si a frecarii locale a mantalei fs (MN/m2).
In afara de aceasta se mai determina in procente si se inregistreaza raportul dintre frecarea
locala a mantalei si rezistenta maxima ca raport al frecarii Rf = fs/qc (fig. 2.40c).
O sondare de presiune este evident mai expresiva in comparatie cu o sondare de proba. In
primul rnd rezistenta maxima qc permite concluzii retrospective de tip cantitativ asupra starii de
indesare, a rezistentei la forfecare, deformabilitatii si capacitatii portante.
DIN 4094 cuprinde corelari, prin aparitia carora in 1990 interpretarea sondajelor de presiune a
fost esential imbunatatita. Figurile 2.40e si 2.40f arata astfel de diagrame. Se va verifica totusi
pag 62
intotdeauna critic daca s-au respectat conditiile limita ale corelarilor respective. Trebuie sa avertizam in
mod expres fata de aplicarea necritica a acestora.
O atentie deosebita merita fig.2.40d potrivit acesteia, cu ajutorul raportului Rf se poate
determina felul solului sapat chiar si fara foraj-cheie, caci solurile tipice au raporturi tipice de frecare.
Zona superioara pna la circa 2,0m:
1.0
3.0(MN/m )
2.0
1.0
2.0
3.0(MN/m )
1.0
2.0 3.0
4.0%
nisip
-0.8%
1.0
1.0
1.0
2.0
2.0
2.0
3.0
3.0
3.0
-3%
4.0
4.0
4.0
a) Raportul frecrii q e
20
p
si
ni
fin
0.05
0.1
0.15
0.2
1.1%
D
0.8
0.8
0.7
0.7
0.6
1.4%
0.6
U<3
0.5
1.8%
a
oas
isip
ila n
arg rgilos
a
praf afoasa
pr
argila
argila
loas
turb argi
turb
10
0
ni
sip
nis
ip
s
R 1 lab g
=0 ro
.5% sie
r
1.0%
30
0.25
0.3
2
c) Raportul frecrii f s/q e 100
b) Frecarea mantalei f s
40
0.35
2.0%
2.2%
2.5%
3.0%
4.0%
6.0%
10.0%
fs (MN/m )
d) Raportul frecarii Rf
0.4
0.4
0.3
0.3
0.2
0.2
U<3
0.5
0.1
2
0.4(MN/m )
argil
0.1
5
10
20 30(MN/m2)
e) Rezistenta maxima si
compactitatea
5 6 8 10 15 20 25 (MN/m )
f) Rezistenta maxim si
unghiul de frecare
fig. 2.40 Sondare de presiune
Presiunea maxima qc 18,0MN/m2

Frecarea locala a mantalei fs 0,15MN/m2
cu acestea raportul frecarii Rf = 0,15/18,0 = 0,8%
Din fig.2.40d rezulta: nisip
Din fig.2.40e rezulta: compactitatea = 0,44 (mediu-indesat)
Din fig.2.40f rezulta: unghiul de frecare = 39o
Zona inferioara de la 2,0 pna la 4,0m:
Presiunea maxima qc 4,0MN/m2, jos qc 8,0MN/m2
Frecarea mantalei fs 0,12MN/m2, jos fs 0,18MN/m2
Raportul frecarii Rf = 0,12/4,0 = 3% pna la Rf = 0,18/8,0 = 2,25%
Din fig.2.40d rezulta: argila, prfoasa
Din cresterea presiunii maxime se poate trage concluzia asupra cresterii rezistentei si prin
aceasta a coeficientului de consistenta odata cu cresterea adncimii. Alte afirmatii cantitative
referitoare la indicii solurilor coezive sunt riscante.
pag 63
O alta metoda de sondaj indirect de teren este sondarea de flanc (DIN.4096) in special pentru
determinarea rezistentei nedrenate la forfecare a solurilor coezive si organice saturate. Din cauza
specificului ei pregnant, ea nu va fi tratata aici mai departe, la fel ca si metodele geofizice (geoelectrica,
seismica).
2.4.2. Cercetarea terenului de fundare pentru intretinere si refacerea liniilor
Prin inspectii regulate obtinem informatii despre starea infrastructurii si a fundamentului liniilor
existente. Printre acestea se enumera:
-
asezarea caii, determinata din parcursurile de masurat calea,
cheltuielile de intretinere pentru asigurarea asezarii caii,
starea patului de balast (gradul de murdarire, grosimea),
starea instalatiilor de drenaj inclusiv evacuarea apei,
starea zonelor marginale, a drumurilor marginale si a taluzurilor
Mai departe terenul de fundate si eventual straturile de protectie existente se recunosc din:
-
hartile de inginerie geologica sau cele geologice,
vechile acte de constructie deosebit de interesate din arhive,
prin interpretarea studiilor mai vechi ale terenului de fundare,
prin interpretarea fisierului terenului de fundare, intocmit conform DS.836 EzVE13 (sau care
se constituie in decursul timpului).
La refacerea suprastructurii, la reamenajarea pentru viteze sporite si la lucrarile de intretinere

mai cuprinzatoare sunt necesare totusi cercetari suplimentare la infrastructura existenta.
Pentru a putea lua o decizie competenta in ceea ce priveste aplicarea unui strat de protectie a
platformei sau consolidarea acestuia trebuie sa se raspunda la o multime de intrebari. Aceste intrebari
sunt sistematizate in DS.836, EzVE12 sub forma de Plan de imbunatatire a platformei. Capitolul 8
(fig.8.1) cuprinde detalii in acest sens.
Aici este tratata efectuarea cercetarilor terenului de fundare pe liniile existente.
Pentru prospectarea terenului de fundare a liniilor existente se tinde spre viitor spre o
prospectarea in doua etape.
Intr-o prima etapa, prin procedee ce acopera intreaga suprafata se localizeaza acele sectiuni de
cale in care starea infrastructurii este insuficienta.
Intr-o a doua etapa aceste sectiuni sunt studiate mai amanuntit cu metode directe (sapaturi in
santuri, foraje, foraje mici, sondaje cu bare cu fanta s.a.). Abia in cea de a doua etapa de studii pot fi
determinate cauzele din care s-a ajuns la starea proasta.
Pentru prospectiunea grosiera a liniilor existente de cale ferata in prima etapa de
prospectiune, metoda GEORADAR s-a dovedit foarte promitatoare in ultimii ani.
pag 64
GEORADARUL este alcatuit dintr-un emitator, care emite unde electromagnetice sub forma de
impulsuri de foarte scurta durata. Acestea patrund in infrastructura si sunt reflectate partial sau complet
la marginile straturilor.
Un receptor preia undele ce se intorc si le inregistreaza. Din timpul de parcurgere sunt posibile
deductii asupra structurii si constitutiei terenului de sub linie. Daca se monteaza acest georadar pe un
vehicul ce parcurge o sectiune de cale cu viteza moderata se pot obtine informatii asupra infrastructurii
in mod continuu (fig.2.41a). Dupa prelucrarea acestora pe calculator ele apar sub forma de radargrama
(fig.2.41b) si transmit informatii calitative asupra geometriei si starii infrastructurii. In felul acesta pot fi
delimitate sectiunile critice si selectate pentru alta prospectiune, directa. In afara de aceasta este
posibila plasarea de sondaje directe de teren in locurile cele mai defavorabile, adica in functie de
starea terenului si nu schematic la fiecare 100 m.
Procesul de prospectare devine mai diferentiat si in felul acesta mai sigur.
La sondajul direct al infrastructurii caii ferate se cere o adncime de sondaj de minim 1,0m sub
ciuperca sinei, ceea ce pare foarte putin.
Santurile sapate sunt sapari ale patului de balast si ale straturilor portante pna la terasament,
fie in fata capului traversei, fie ca sant transversal printr-un rost dintre traverse. Acestea permit
studierea situatiei (traiectoria platformei, a zonelor mixte) si in primul rnd prelevarea de probe
netulburate precum si masurari ale capacitatii portante prin incercari de presiune cu placa (EV2 sauEVd)
sau incercari CBR.
Dezavantajul il reprezinta costul ridicat de executare a sapaturii si masurile de siguranta a
exploatarii si a personalului.
La sondajele cu bare cu fanta se bat sonde metalice cu fanta in terasament. Cnd acestea sunt
trase atent in afara in fantele sondei ramn parti din straturile prin care au patruns; ele pot servi ca
proba minima tulburata, pentru denumirea si descrierea solului. Sondarile cu bare cu fanta pot fi
efectuate in completarea santurilor sapate sau ca sondaje de teren de sine statatoare.
Avantajos este costul scazut si influentarea redusa a exploatarii.
Bineinteles, cantitatea mica de proba are doar un continut redus de informatii, nefiind posibila
aprecierea vizuala a zonelor de amestec.
Prin forari se obtin probe din infrastructura si fundament. Acestea se executa fie sub forma de
foraje uscate, fie de preferinta, sub forma de carotaje percutante cu berbec.
Avantajul: Cantitatea de proba este suficienta pentru studiile de laborator si permite informatii
relativ precise asupra constitutiei, starii si limitelor straturilor.
Dezavantajul consta in faptul ca in cazul forajelor in zona de pericole sunt necesare inchideri de
circulatie.
Un aparat special de prospectare prin foraje este masina de cercetare a fundamentului UUM,
care se deplaseaza pe sine (fig.2.42). Ea executa foraje uscate rotative strapungnd patul de balast
pag 65
pna la 1,35m sub ciuperca sinei pentru extragerea carotelor. Intr-un interval de aprox.15 minute pot fi
executate trei foraje intr-un punct de stationare a masinii, carotele pot fi apreciate, fotografiate,
documentate si respectiv extrase pentru alte studii. Un foraj se executa in axul caii, celelalte doua in
dreapta si stnga pna la o distanta de 3,25m fata de axul caii, astfel inct acestea alcatuiesc un profil
transversal. Avantajul il reprezinta rapiditatea si siguranta aprecierii situatiei, dezavantajul il constituie
costul si dependenta masinii UUM de inchiderile de circulatie.
Masurare stationara
Parcurs de masurare pe linie
Antena
Nivelul emisiunii
SO ciuperca sinei
Impulsuri emise
Impulsuri reflectate
Limitele straturilor
Timpul de
parcurgere
resp.
adncimea
Impuls individual
Radargrama
a)Principiu
fig.2.41 Georadar
a) Principiu
b) Radargrama prelucrata pe calculator
Fig.2.42. Masina de cercetare a fundamentului UUM

1. Mecanica solului:
-
Linia granulatiei
Neuniformitate
Criteriul inghetului
Stabilitate la filtrare
Limitele de consistenta
Compactitate
2. Foraje uscate rotativeprin balast in fundament de pe vehicule standardizate:

-
Selectionarea carotelor
Foraj standard 1,3m sub ciuperca sinei
pna la 2m din axul caii (recent 3,25m)
alte incercari in situ

pag 66
3. Avantajele metodei
-
Rapiditatea fiecarui foraj
Interpretarea directa a rezultatelor
Independenta de intemperii
Mentinerea stabilitatii de asezare a liniei
Fara lucrari preliminare si ulterioare pe linie
Compactitate
Analog cu probele din sondajele normale de teren sunt tratate si probele din infrastructura:
-
denumire si descriere conf.DIN 4022,
determinarea compozitiei granulometrice si a plasticitatii,
clasificare conform DIN.18196,
aprecierea sensibilitatii la inghet, a stabilitatii la filtrare, a neuniformitatii, a capacitatii de

drenare.
Este astfel posibila luarea unei decizii adecvate privind executarea sau consolidarea unui strat
de protectie.
Rezultatele obtinute din cercetarile efectuate asupra fundamentului sunt reprezentate de
asemenea in profilele fundamentului, aplicndu-se simbolurile cunoscute. Figura 2.43a arata o
reprezentare ca profil transversal (dintr-o sondare cu bara cu fante), iar figura 2.43b reprezentarea ca
profil longitudinal.
a)Profil transversal (sondare cu bara cu fante)
0.0
0.5
balast
1.0
1.5
2.0
2.5
3.0
3.5
balast
S
T
balast
balast
S
T
S
T
U,s
U,s
balast
balast
S
T
balast
U,s
U,s
U,s
S T
U,s
S
T
U,s
S
X,l
U,s
4.0
4.5
0.0
Reprezentare grafica conform DIN 4023
pag 67
b)Profil longitudinal
8
3
1
0.0
0.2
SO
2
+800
+900
6
7
40+000
20
9
+100
10 11
+200
12 19
+300
21
+400
23
+500
24
+600
28
+700
29
+800
31
OK (NST)
balast, colmatat, brun,
uscat
0.4
0.6
0.8
1.0
G, u, t
balast, foarte colmatat, negru,

umed
Z
S, u, t
ZZ
G, u, t
Z PL
balast, colmatat, brun, uscat
balast, foarte colmatat, negru, umed

S, u, t
G, u, t
zona mixta
(m)
G, u, t pietris, prafos, argilos (galben)

S, u, t nisip, prafos, argilos (galben)
A
umplutura din balast si pamant cu humus
PL
blocaj
gnais, partial oxidat, cu suprafata fisurata
SO
ciuperca sinei
Fig.2.43. Reprezentarea studiului fundamentului

a) Profil transversal (sondare cu bara cu fante)
b) Profil longitudinal
SO = ciuperca sinei
OK Schwelle = marginea superioara a traversei
a = balast, colmatat, brun, uscat
b = balast, foarte colmatat, negru, umed
c = zona mixta (de amestec)
G,u,t = pietris prafos argilos (galben)
S,u,t = nisip prafos argilos (galben)
A = umplutura din balast si pamnt cu continut de humus
PL = blocaj
Z = gnais, partial oxidat, cu suprafata fisurata
2.4.3. Supravegherea constructiilor, controlul de calitate

2.4.3.1. Generalitati
Supravegherea calitatii in constructia de pamnt serveste la demonstrarea faptului ca parametrii

ceruti au fost atinsi si constructia are calitatile utile necesare. Aceasta se realizeaza prin verificari.
Dupa moment si executant sau initiator se deosebesc:
pag 68
verificari de aptitudine, pe care executantul le efectueaza pentru a demonstra calitatea

materialelor de constructie ce i-au fost livrate;
verificari proprii de supraveghere, pe care le face executantul pe parcursul executarii

constructiei;
verificari de control (respectiv si verificari suplimentare de control sau verificari de arbitraj),

care ii dau beneficiarului siguranta ca lucrarile executantului au fost realizate conform
contractului.
Despre sistemul de garantare a calitatii se relateaza in paragraful 6.2.3.7.

Pentru terasament comportarea sub sarcina este criteriul de calitate propriu-zis determinant.
Este insa foarte complicata masurarea acestei comportari.
De aceea pentru apreciere se iau in consideratie soliditatea si capacitatea portanta a
terasamentului, desi prin acestea se detecteaza doar insuficient comportarea complexa sub incarcare
dinamica.
Pentru demonstrarea calitatii infrastructurii caii ferate exista la dispozitie urmatoarele metode:
-
masurarea densitatii in stare uscata,
masurarea capacitatii portante,
masurarea indirecta a densitatii,
controlul permanent al densitatii, pe intreaga suprafata (FDVK)
Cerintele de calitate pentru infrastructura caii ferate se orienteaza in mod just in totdeauna dupa
cele pentru fundamentul drumurilor, ce au fost consemnate in ZTVE-Stb.76.
Noua varianta a instructiunii Conditii contractuale tehnice suplimentare si linii directoare pentru
lucrarile de pamnt in constructia de drumuri, ZTVE-Stb.94, cuprinde cteva modificari. Este de
asteptat ca modificarile sa fie preluate si in instructiunile elaborate de DB. De aceea, in continuare, se
va proceda deja conform ZTVE-Stb.94.
Cerintele de calitate a infrastructurii caii ferate sunt tratate detaliat in capitolul 6.
2.4.3.2. Verificarea compactitatii
(vezi si paragraful 2.3.10)

Compactitatea in stare uscata realizata pe santier d existent trebuie sa fie cel putin la fel de
mare cu d nec. = Dpr x pr cerut.
Demonstratia incepe prin prelevarea unei probe din platforma de verificat, determinarea directa
a compactitatii existente si compararea cu cea ceruta.
Pd existent =
mr
D pr pr
V (1 + W )
O masurare directa a compactitatii consta deci din:

-
cntarirea masei umede mr a probei prelevate.

pag 69
determinarea continutului de apa W pe probe partiale,
determinarea volumului V al probei.
In functie de modul de determinare a volumului se deosebesc:

Extragere cu tubulatura cilindrica:
Se introduce prin apasare sau se bate cu atentie in platforma de verificat o tubulatura cilindrica
ce se scoate plina. Masa umeda se cntareste de cele mai multe ori chiar pe santier si mici parti din
proba se usuca in laborator; volumul poate fi calculat din dimensiunile geometrice ale cilindrului de
extragere.
Dezavantaj: nu este posibila cnd platforma de verificat are o granulatie grosiera (de ex.PSS),
rezultatul este disponibil abia dupa uscarea probei partiale, distrugerea punctuala a platformei.
Metode de inlocuire:
Dintr-o depresiune plana din platforma de verificat se scoate cu grija si fara pierderi o canitate
de proba mr care se cntareste. Se determina umiditatea (continutul de apa) pe baza de probe partiale.
Dupa aceasta, depresiunea se umple din nou cu un mediu de substitutie. Se masoara (de cele mai
multe ori cu un cilindru de masurare), ce volum V ocupase proba in platforma compactata. Cnd mediul
de substitutie este apa trebuie sa se impiedice infiltratia cu ajutorul unei folii subtiri.
Mediile de substitutie utilizate sunt cele ce dau numele metodelor (metode de substitutie cu apa,
argila, nisip, gips).
Avantaj: posibilitatea utilizarii si in platforma cu granulatie mare.
Dezavantaj: ca mai sus.
Metoda densitometrului
Aceasta metoda este de fapt o forma rationala a metodei de substitutie cu apa.

Densitometrul este un cilindru umplut cu apa, prevazut cu un piston. Acest piston se misca cu
ajutorul unui mner. In partea de jos cilindrul este inchis de o membrana de cauciuc. In timpul
procesului de masurare se apasa usor pistonul, membrana de cauciuc lund astfel contururile stratului
inferior. Intre o masurare a punctului zero pe platforma initiala si masurarea de dupa excavarea
depresiunii exista o diferenta h in pozitia pistonului. Volumul depresiunii corespunde sectiunii
transversale a cilindrului A inmultit cu h, (fig.2.44).
pag 70
Extractie cu cilindru
Cilindru de extractie
v= d h/4
Metoda substitutiei cu ap
m1
folie
densimetru
piston de presiune
h
cilindru
m1
H 2O
balon de cauciuc
folie
d1
2
v= d h/4
fig. 2.44 Verificarea directa a compactarii
a)extragere cu cilindru
b)metoda substitutiei cu apa
c)densimetru
2.4.3.3. Verificarea indirecta a compactitatii
Metodele indirecte de verificare a compactitatii folosesc raporturile, conform legilor, dintre

compactitatea unui mediu si alte insusiri fizice, ce se pot masura simplu si sigur. Tot in legatura cu
aceasta se vorbeste de sondari.
La sondarile radiometrice se utilizeaza interactiunea dintre sol si radiatia radioactiva. Principiul
de masurare se bazeaza pe faptul ca de la o sursa de radiatie de cele mai multe ori Co60 sau Cs137
sunt emise raze . Aceasta radiatie este absorbita, dirijata sau reflectata de mediul de masurare
inconjurator. In functie de densitatea mediului, interactiunea are intensitati diferite. Aceasta se exprima
in rate diferite ale impulsurilor radiatiei, dependente tocmai de compactitate, receptionate de un contor.
Prin calibrari anterioare pe medii cu compactitate cunoscuta se poate stabili o legatura intre rata de
numarare si compactitate sub forma unei curbe etalon. La aceasta se presupune ca distanta dintre
sursa si contor este absolut constanta.
Sondele moderne cuprind pe lnga sursele si detectoarele pentru radiatie , si sursele si
contoarele pentru radiatia neutronica, cu care poate fi determinata umiditatea solului.
Controlul calitatii prin sondare radiometrica aduce cu sine cteva probleme. Verificarea este
costisitoare, aceasta trebuind sa fie de fapt efectuata separat pentru fiecare tip de sol. Rezultatul
masuratorii este influentat de intrefierul dintre sonda si mediu. In afara de aceasta, manipularea,
pastrarea si transportul surselor radioactive sunt considerabil ingreunate de reglementarile severe de
protectie contra radiatiilor. Aceasta anuleaza din nou, in mare, avantajele metodei. De aceea
verificarea radiometrica a compactitatii nu s-a impus in constructia de pamnt in masura asteptata.
pag 71
Figura 2.45 arata principiul de masurare al sondei de suprafata si al sondei de intepare (sonda
Troxler).
contor
sursa
contor
b)
a)
sursa
fig. 2.45 Sondari radiometrice aproape de suprafata
a)sonda de suprafata
b)sonda de ntepare
Sondarea pentru foraje de proba si sondarea de presiune au fost tratate deja ca metode
indirecte pentru sondarea terenului de fundatie (paragraful 2.4.13). Sub anumite premise acestea pot
servi si la aprecierea starii de compactare a umpluturilor compactate.
Aceste premise sunt:
-
Umplutura este relativ groasa, caci in decimetri superiori sondarile nu sunt sigure,
Este vorba de sol necoeziv, pentru care DIN.4094 da corelatiile cu privire la starea de
compactare (fig.2.39, 2.40).
O relatie directa cu gradul de compactare poate fi stabilita daca anterior au avut loc incercari
paralele de calibrare.
Deosebit de indicate sunt sondarile pentru foraje de proba si sondarile de presiune, daca
trebuie sa se demonstreze succesul compactarilor ulterioare (de ex.compactarea de adncime,
compactarea prin rambleiere mecanica vibratoare, compactarea dinamica intensiva). Cresterea
realizata a compactitatii poate fi dovedita prin cresterea indicilor de lovire N10 sau a rezistentei de vrf
qc la sondaje inainte si dupa compactare.
2.4.3.4. Verificarea capacitatii portante
Pe lnga densitatea in stare uscata, capacitatea portanta este parametrul ce caracterizeaza cel
mai clar calitatea unei constructii de pamnt, a unui strat portant sau a unei platforme. De fapt,
capacitatea portanta este chiar insusirea dominanta a terasamentului, care ne intereseaza in primul
rnd si in mod direct.
pag 72
Prin capacitate portanta, in general, se intelege capacitatea (puterea) unei parti de constructie,
in cazul nostru a infrastructurii caii ferate, de a prelua sarcini fara a suferi deformari vatamatoare sau
chiar a ceda.
In paragraful 2.3.6 a fost tratat deja modulul de deformare E ca parametru (marime
caracteristica) pentru capacitatea portanta. Aceasta se obtine la incarcarea de proba a platformei de
verificat cu o placa circulara rigida cu diametrul 2r. Pentru o astfel de incarcare, intre tensiunea
inregistrata si tasarea s exista o dependenta conform formulei de presiune a placii.
Daca se aplica tensiunea controlata si definita si se masoara tasarea placii, se poate calcula
modulul de deformare E dupa:
E1 =
1,5 r
s
Dupa felul de inregistrare a sarcinii se deosebeste incarcarea statica si dinamica de proba.

Incarcarea statica de proba - incercarea la compresiune cu placa (DIN.18134)
Platforma de verificat se incarca prin placa circulara rigida. Se utilizeaza de preferinta placi de
incarcare cu un diametru 2r = 300mm.
O presa hidraulica genereaza o incarcare, care este marita treptat la efortul maxim de
max. = 0,5MN/m2. Ea este controlata de un dinamometru. Presa se sprijina pe o culee, de cele mai
multe ori o masina grea de constructii.

Se masoara tasarea s atenuata pentru fiecare din cele minim cinci trepte de sarcina. Pentru
aceasta un sistem de prghie (grinda Benkelman) transmite tasarile de la centrul placii la contorul
pozitionat in afara concavitatii tasarii (fig.2.46).
Deformarile masurate se inscriu in diagrama din fig.2.46 si alcatuiesc prima curba de incarcare.
Aceasta este curba de lucru a platformei la prima incarcare. Traiectoria plata indica o mare
capacitate portanta, iar cea abrupta o capacitate portanta redusa. Decisiva este considerata zona
curbei de sarcina-tasare dintre 0,3 si 0,7max. Aceasta da modulul de deformare al primei incarcari:
E1 =
1,5 r
s1
Apoi platforma de verificat se descarca si atunci ea revine la suprafata, dar in nici un caz in
pozitia initiala. Acesta este un semn pentru faptul ca parti considerabile din deformare sunt plastice.
In continuare se aplica cea de a doua incarcare. Efortul este marit din nou treptat, dar numai la
cca.90% din efortul maxim, pentru a ramne in mod sigur in domeniul reincarcarii.
Punctele de masurare se compun alcatuind curba celei de a doua incarcari, curba de lucru a
platformei la reincarcare. Si aici traiectoria din zona de mijloc intre 0,3 si 0,7max. este considerata
determinanta pentru capacitatea portanta a platformei.
pag 73
Modulul de deformare a celei de a doua incarcari se determina cu formula de compresiune cu

placa:
E2 =
1,5 r
s 2
Descarcarea ce are loc in incheiere arata ca in modulul de deformare al celei de a doua

incarcari sunt cuprinse si parti plastice. Cu toate acestea, acest modul este considerat marimea
caracteristica pentru comportarea fundatiei unui drum sub incarcare repetata foarte des, deci de fapt ca
parametru pentru comportarea elastica.
Sunt stabilite valori minime pentru modulul de deformare E2. Acestea sunt cu att mai stricte:
-
cu ct stratul respectiv este incarcat mai tare,
cu ct calea de circulatie este mai importanta,
cu ct distanta este parcursa mai rapid.
Tabela 5.3 prezinta cerinte diferentiate

Modulul de deformare E2 al celei de a doua incarcari este mai mare dect cel al primei
incarcari, E1.
Acesta este un lucru normal, caci prin prima incarcare apare o consolidare secundara. Daca
aceasta consolidare secundara este insa prea mare, acesta este un semn pentru compactarea initial
deficitara. De aceea raportul dintre cele doua module de deformare este limitat in sus. ZTVE-Stb.94
indica valori limita pentru solurile cu granulatie grosiera, care sunt cu att mai stricte cu ct gradul de
compactare Dpr cerut este mai mare:
Dprnec.
EV2/EV1max.
100%
2,3
97%
2,5
95%
2,6
Aparatele moderne de compresiune cu placa dispun de cteva echipamente suplimentare.

Acestea sunt echipate cu senzori pentru inregistrarea automata a fortei si drumurilor. O mica
unitate de calcul preia diagrama sarcina-tasare, o transpune intr-un polinom de gradul 2 si calculeaza
modulele de deformare ale primei si celei de a doua incarcari precum si raportul lor. Diagrama se
tipareste si serveste ca document.
Incercarea la compresiune cu placa este incercarea instituita de determinare a capacitatii
portante a constructiilor de pamnt. Modulele de deformare determinate in acest fel sunt considerate
sigure. Experientele de decenii cu indicii E2 au trezit increderea in acestia.
pag 74
0.1 0.15 0.2

0.3
0.36
max
0.3 0.35 0.4

=0.20
0.7
0.5
max
S1=0.5
0.5
1.06
1.0
culee
dinamometru
S2=0.27
pres hidraulic
tunel de msurat
plac rigid de ncrcare
E v=1.5r
s
r=150mm=0.15m
2
=0.20MN/m
prima ncrcare:
2
E v1=1.5x0.15x0.20/0.0005=90MN/m
a doua ncrcare:
2
E v2=1,5x0,15x0,20/0,0027=167MN/m
E v2/Ev1=167/90=1,85<2.3
contor (traductor de deplasare)
1.5
2.0
2r=300
a)Aparat de compresiune cu placa
(MN/m2)
s (mm)
b)Interpretare
fig.2.46 ncercarea statica la compresiune cu placa cf. DIN 18134

a) aparat de compresiune cu placa
b) interpretare
Cu toate acestea incercarile de compresiune cu placa au cteva deficiente.

-
necesita foarte mult timp si reprezinta o interventie considerabila in desfasurarea

constructiei;
au , in ciuda tuturor cheltuielilor, doar un caracter de probe prin sondaj;
incarcarea cu o forta statica, corespunde doar intr-o masura insuficienta cu incarcarea

dinamica.
De aceea exista permanente stradanii de a testa si de a introduce metode de control a calitatii

in constructiile de pamnt, care sa nu aiba slabiciunile mentionate.
Incarcare dinamica de proba - Aparat usor (placa) cu greutate in cadere

La aceasta incercare se exercita o sarcina dinamica (de soc) de scurta durata asupra nivelului
platformei, ce primeste astfel un impuls pentru o oscilatie amortizata.
Sarcina dinamica (de soc) seamana in ceea ce priveste parametrii ei, cu sarcina, incarcarea din
vehicule (suprafata de baza a coloanei d = 300mm, presiunea = 0,1MN/mp, durata incarcarii
cca.0,018s). Tasarea se masoara cu un aparat de inregistrare a vibratiilor.
Daca trasarea este mare (amplitudinea vibratiei amortizate) atunci platforma controlata are o
capacitate portanta redusa, iar daca aceasta este mica, inseamna ca platforma este portanta.
Si aici modulul de deformare se calculeaza prin formula de calcul a presiunii prin intermediul
unei placi.
pag 75
Ed =
1,5 r
s
Incercarea este reglementata in Prescriptii de verificare tehnica pentru sol si stnca in

constructiile rutiere (TP BF St.B Partea B.8.3) ca Incercare dinamica a presiunii placii cu ajutorul
aparatului usor cu greutate de cadere.
Figura 2.47 prezinta schita de principiu a aparatului
Efectuarea incercarii se realizeaza in felul urmator:
Placa de incarcare se aseaza pe platforma de control, deasupra asezndu-se tija de ghidare,
elementul cu resort si greutataea. Dupa doua socuri fictive se executa trei incarcari, la care se
masoara tasarile. Se face media acestora si prin formula de calcul a presiunii placii se calculeaza un
modul de deformare. La aparatele moderne aceasta se realizeaza automat, valoarea Ed fiind tiparita,
resp. afisata, digital.
Avantajele controlului cu placa usoara sunt evidente:
-
Timpul necesar pentru o masurare este doar de cteva minute, masurarea putnd fi efectuata de o
singura persoana.
Incarcarea printr-un soc de scurta durata corespunde mai degraba celei reale dect incarcarea
statica in cazul incercarii la presiunea placii. In felul acesta se poate intelege clar pozitia de a
considera modelul Ed ca fiind hotartor.
t
limitator de curs s i declic

tija de ghidare
E vd =
timp
ele ment cu resort
=0.1N/mm
E vd =
22.5
S
N/mm
senzor (aparat de nregistrare a vibratiilo r)

plac rigid de ncrcare
cu r=150m m
forta
greuta te (10 kg)
1,5 r
S
300mm
tasare
fig. 2.47. Incercarea dinamica a presiunii placii

-
Valorile masuratorilor sunt disponibile imediat, fiind astfel posibile interventii operative in
desfasurarea lucrarilor de constructie (recompactare).

Dezavantajul hotartor al incercarii dinamice de proba cu placa usoara cu greutate consta in
faptul ca aceasta metoda a aparut, in timp, dupa incercarea cu placa de presiune. De aceea, ca
metoda noua aceasta trebuie sa se orienteze dupa metoda deja stabilita si recunoscuta, trebuie sa
demonstreze ca este cel putin la fel de sigura si concludenta si aceasta demonstratie nu este usor de
facut.
pag 76
Mult timp stradaniile s-au indreptat spre stabilirea prin incercari comparative a unor dependente
cantitative fata de valoarea E2 resp. fata de gradul de compactare, ce se pot reprezenta prin factori
simpli de transformare. O astfel de solutie pausala nu este reusita.
In prezent stadiul de recunoastere este urmatorul:
- Exista o legatura calitativa. Odata cu cresterea coeficientului E2 resp. cu cresterea gradului de
compactare creste si modulul de deformare dinamica Ed.
- Modulul de deformare dinamica Ed este mai mic numeric dect cel static E2.
- Raportul E2/Ed nu este constant, ci depinde de tipul solului si gradul de compactare. Acesta
se situeaza in urmatoarele limite:
E2 = (1,5..3,5) x Ed
- Incercarea dinamica da rezultate sigure, daca inainte s-a efectuat o calibrare cu incercarea
statica sau cu verificarea densitatii.
- Dintr-un mare numar de incercari comparative cu fost formulate valori cerute echivalente
pentru Ed, pornind de la valorile limita pentru E2 (conf. ZTVE-St.B).
Acestea nu sunt inca general valabile, dar ar trebui sa fie insa aplicate de comun acord si
general (fig. 2.48).
Fig.2.48 Valori echivalente cerute pentru capacitatea portanta
In ceea ce priveste controlul dinamic al capacitatii portante cu placa usoara se poate
concluziona:
- Prin aceasta metoda de control exista la dispozitie o metoda foarte rationala si performanta.
E vd/MN/m
100
80
60
40
20
2
E v2/MN/m
E v2/MN/m
45
60
80
100
120
150
180
E vd/MN/m
25
30
40
45
55
70
80
20 40 60 80 100 120 140 160 180

- Se pot realiza si in interesul evaluarii statistice, mult mai multe controale la intervale mai
reduse.
- Metoda de control este apta in special pentru supravegherea proprie ce trebuie sa insoteasca
lucrarile de constructie.
pag 77
- Incercarea dinamica din socuri este apropiata de realitate, motiv pentru care coeficientul Ed ar
putea fi mai degraba corespunzator pentru comportarea reala a constructiei sub incarcarea din
circulatie.
- Metoda isi va cstiga deplina importanta abia atunci cnd nu va mai trebui sa se mearga pe
calea ocolita a corelarilor, ci se vor recunoaste valorile minime de sine statatoare.
In acest sens trebuie sa se faca insa in continuare alte cercetari.
2.4.3.5. Controlul dinamic al compactarii pe intreaga suprafata
Toate metodele de control tratate pna in prezent au doua lipsuri hotartoare. Pe de o parte se
cerceteaza doar probe prin sondaj, luate mai mult sau mai putin intmplator.
Pe de alta parte procesul de control este separat in timp ce procesul de productie. In cazul
nostru aceasta inseamna ca procesul de control are loc dupa compactare sau in timpul unei intreruperi.
Controlul reprezinta deci intotdeauna o interventie in regimul de productie.
Corectari cum sunt
compactarile suplimentare pot fi facute abia dupa evaluarea rezultatelor controalelor.

Aceste lipsuri dispar in cazul Controlului dinamaic al compactarii pe intreaga suprafata FDVK.
Principiul de masurare este urmatorul:
Aparatul de compactat (valt de vibratie) se doteaza cu un dispozitiv de inregistrare a vibratiilor,
ce se fixeaza pe axul valtului. Acesta preia parametrii (amplitudinea, frecventa) vibratiilor masinii de
compactat in timpul procesului de compactare si le transmite unei unitati de calcul.
Inainte de inceperea lucrarilor de compactare se executa si compacteaza o sectiune de testare
exact in aceleasi conditii (sol, continut de apa, fundament).
Calitatea sa este demonstrata prin metodele obisnuite cum sunt controlul densitatii sau al
capacitatii portante. Apoi se inregistreaza caracteristica de vibratie a acestei platforme, dupa cum s-a
dovedit, suficient de compactate si se memoreaza in calculator ca valoare de referinta. Sistemul de
vibratie teren de fundare-masina este asa-zis etalonat.
La compactarea produsa, caracteristica vibratiei, se modifica cu fiecare trecere, apropiindu-se
de valoarea de referinta. Calculatorul compara permanent parametrii ce i-au fost transmisi, pentru
actuala comportare la vibratii, cu cei pe care i-a memorat ca valoare de referinta.
Daca ambii parametrii in cadrul unor anumite conditii de intrerupere sunt identici, el il
informeaza pe operator ca scopul compactarii este atins.
Aceasta metoda de control are bineinteles avantaje convingatoare:
-
Controlul nu se mai face prin sondaj, ci pe o suprafata intinsa.
Ea insoteste productia, rezultatele fiind imediat puse la dispozitie pentru dirijarea procesului de
productie.
Controalele nu intrerup in nici un fel executia lucrarilor.
Este performanta nerestrictiv.

pag 78
Controlul comportarii dinamice pe suprafata intinsa reprezinta autosupravegherea ideala.

Inregistrarile masuratorilor pot fi considerate certificat de calitate. Aceasta metoda de control ar
trebui sa fie calificata in continuare.
Cu toate acestea metoda are si limite:
Etalonarea este relativ costisitoare si renteaza doar daca lotul de constructie este corespunzator de
mare.
Metoda este apta numai pentru compactarile de suprafata plane, umpluturile posterioare sau
compactarile santurilor nu pot fi controlate in felul acesta.
Masuratorile sunt sigure si elocvente daca exista aceleasi conditii pe intreaga suprafata. Acestea
trebuie sa corespunda conditiilor de calibrare.
2.4.3.6. Strategia de control a ETVE-St.B.94 Explicatii si observatii
Ar mai trebui discutate doua probleme, ce se pun mereu in legatura cu controlul calitatii in
constructiile, lucrarile de pamnt.
Prima problema o constituie valenta controalelor asupra densitatii si capacitatii portante
Infrastructura unui drum de comunicatie este de buna calitate, daca:
-
este compacta, adica daca este putin poroasa,
are portanta, adica daca se deformeaza numai putin sub sarcina,
aceste insusiri bune se mentin in timp.

In ZTVE-St.B.94 se cer de aceea urmatoarele trei dovezi de calitate ale subsolului si
terasamentului:
-
verificarea soliditatii prin gradul de compactare Dpr. Aceasta este verificarea propriu-zisa - ea este
dominanta si elocventa pentru toate solurile.
Verificarea capacitatii portante prin modulele de deformare E. Deseori aceasta este considerata
verificarea indirecta a soliditatii, dar ea este un control de sine statator si deplin valabil.
Verificarea suplimentara pentru terenuri coezive, pentru ca porozitatea aparenta (continutul de aer
n pori) sa nu fie mai mare de 12%, ceea ce se poate afla din informatiile din controlul densitatii.
Pentru straturile de constructie necoezive si subsol exista corelatii sigure intre gradul de
compactare si modulul de deformare. In ZTVE sunt formulate valorile minime pentru ambii parametrii.
Acestea trebuie sa fie considerate ca avnd aceeasi valoare, motiv pentru care in cazul platformei
necoezive si ambele controale au acceasi putere de expresie.
In cazul unui sol coeziv sau a straturilor portante relativ subtiri asezate coeziv, problema
densitate-capacitate portanta este ceva mai complicata.
Fig. 2.49 prezinta un exemplu al interdependentelor de principiu
In pamnt coeziv este subsolul unui drum de comunicatie, pentru aceasta el trebuie sa fie
compactat la Dpr > 97% si la E2 > 45MN/mp.
pag 79
In partea de sus a figurii este reprezentata curba Proctor a pamntului coeziv. Sunt marcate
densitatile ce corespund gradelor de compactare de 100% (punctul 1), 97% (punctele 3 si 5), 95%
(punctele 2 si 6) si 93% (punctele 1 si 7). In cazul controlului densitatii, toate valorile densitatilor situate
deasupra orizontalei prin punctele 3 si 5 ar fi o dovada pentru o calitate suficient de buna.
In partea de jos a figurii este reprezentata capacitatea portanta (sau in general stabilitatea) in
functie de continutul de apa.
4
3
2
1
linia de saturatie
Wv= w(1/ d-1/ s)
5
D pr =97%
6
D pr =95%
D pr =93%
I
II
III
IV
curba proctor
E v=f(W) la Dpr =93%

6
5
de ex. Ev(z,B,45MN/m )
1
2
3
E v=f(W,Dpr )
4
curba proctor transformata
Ev
fig.2.49 Capacitatea portanta si gradul de compactare al solurilor coezive
Pentru aceasta s-au desenat mai multe curbe, care la densitate constanta in momentul
respectiv (corespunzator 100%, 97%, 95%, 93%) reprezinta influenta continutului de apa asupra
capacitatii portante. Potrivit experientei acestea sunt functii exponentiale; ele sunt reprezentate pe
figura cu linii subtiri si linii intrerupte.
Atunci curba Proctor a fost practic transformata in curba capacitatii portante. La fiecare punct 1
pna la 7 de pe curba densitatii s-a cautat punctul corespunzator 1 pna la 7 de pe diagrama
capacitatii portante. Prin legarea punctelor intre ele rezulta o curba. Ea reprezinta pentru densitatile de
pe curba Proctor capacitatile portante in dependenta acestora fata de continutul de apa.
Toate valorile E2 care sunt mai mari dect cea necesara, adeveresc suficienta capacitate
portanta.
Daca se cere insa suficienta densitate si suficienta capacitate portanta, atunci pentru un sol coeziv
compactat apar in total cinci zone, in care pot fi relevante verificari diferite in momentul respectiv (fig.
2.49):
pag 80
Zona I -
Solul nu este nici compact, nici dens, E si Dpr sunt negative.

Ambele metode de masurare sunt egal indreptatite.
Zona II -
Solul este compact, dar nu suficient de dens, E pozitiv, Dpr negativ.

Masurarea capacitatii portante simuleaza calitate, caci in cazul
absorbtiei de apa in spatiul poros existent din abundenta, capacitatea
portanta ar scadea extrem de mult.
De aceea si continutul de aer in pori este limitat cu 12%.
Zona III -
Solul este compact si dens, E si Dpr pozitive.

Ambele metode de masurare au valoare egala.
Zona IV -
Solul este compact moale, dar dens, E negativ, Dpr pozitiv.

Masurarea densitatii simuleaza calitate.
Zona V -
Solul este moale si nu este dens, E si Dpr negative.

Ambele metode de masurare au valoare egala.
In urma acestor reflectii apare cerinta ca la controlul calitatii solurilor coezive sa se demonstreze
att densitatea ct si capacitatea portanta.
A doua problema este evaluarea statistica a rezultatelor verificarilor.
Conform ZTVE-St.B.94 verificarile compactarii si capacitatii portante, care sunt de fapt numai
probe prin sondaj, trebuie evaluate statistic. Procentul de 10% dintr-o serie de masuratori trebuie sa
corespunda cerintelor ZTVE.
Cteva observatii referitoare la principii.
Elementele unei totalitati statistice de baza, de exemplu valorile unei serii de masuratori se
deosebesc unele de celelalte, se disperseaza. Dar aceasta dispersie nu este haotica, ci urmeaza
anumite legi.
Repartizarea normala este una din repartizarile teoretice, ce poate fi urmata de o marire
intmplatoare.
In cazul unui numar infinit de mare de valori masurate, acestea ar corespunde functiei teoretice
de densitate, asa cum este reprezentata aceasta in fig. 2.50.
pag 81
functia de densitate p(u)
functia de densitate
a repartizrii normale
10%
x
valoare medie
u
s=abatere standard
fig.2.50
Fig. 2.50. Evaluare statistica - Functia de densitate, valoarea asteptata, abatere standard si
procentul Z 10%.
Parametrii unei functii de densitate sunt:
-
valoarea asteptata ; la un numar finit de masuratori n valoarea medie x:

x=
s=
l n
xi ,
n l
abaterea standard ; la un numar finit de masuratori, dispersia s:

__
1
(
x xi ) 2
n 1
Abaterea standard caracterizeaza latimea de dispersie a fiecarui element in parte. Totalitatile de

baza cu elemente ce sunt foarte asemanatoare intre ele au o functie de densitate abrupta; iar cele cu
elemente ce se disperseaza mult, una plana.
Procentul Z 10% se numeste valoarea functiei teoretice de repartizare, sub care coboara numai
10% din elementele totalitatii de baza.
ZTVE se bazeaza pe aceasta repartizare normala cnd cere verificari pe baza statistica.
Aceasta pune totusi anumite conditii.
Lotul de control trebuie sa fie o sectiune relativ unitara, ce reprezinta o totalitate de baza in sens
statistic.
pag 82
Pe un lot de control se efectueaza n controale individuale ca probe prin sondaj. Numarul minim
se orienteaza dupa marimea lotului de control. Pentru o suprafata de control de pna la 1000 m2
acesta este minim n=4; cu fiecare alti 500 m2 el creste cu cte un control.
Din cele n valori masurate se formeaza valoarea medie x.
Apoi se calculeaza abaterea standard s.
Conform teoriei repartizarii normale se considera ca procentul Z de 10% din seria de masuratori
este:
Z = x-k.s
in care k este un factor ipotetic, care in practica de controale de constructii de pamnt se pune
constant k = 0,88.
Un lot de control este acceptat, adica si-a dovedit calitatea si deci valoarea sa utila, daca:
X = (x-0,88.s) valoarea ceruta conf. ZTVE.
Seria de msurtori 1:
n
Ev
1
2
3
4
5
6
7
51
49
43
55
48
47
50
343
E v-Ev1 (Ev-Ev1)2
-2
0
6
-6
1
2
-1
Evaluare statistic:
2
E v=343:7=49MN/m
2
s= 1/n-1 (Ev-Ev1) = 82/6=3.7MN/m
2
Z=49x0.88x3.7=45.7>45MN/m
Lot de control acceptat
4
0
36
36
1
4
1
82
repartizare idealizat
E v=49.0
Z=45.7>45.0
60
50
40
0.88s
E v MN/m2
s=abatere standard
nec.E v=45.0
Seria de msurtori 2:
n
Ev
1
2
3
4
5
6
7
51
49
43
55
48
47
85
343
E v-Ev1 (Ev-Ev1)2
3
5
11
-1
6
7
-31
9
25
121
1
36
49
961
1202
Evaluare statistic:
2
E v=378:7=54MN/m
2
s= 1/n-1 (Ev-Ev1) = 1202/6=14.2MN/m
2
Z=54x0.88x14.2=41.5<45MN/m
Lot de control respins
repartizare idealizat
Z=41.5<45.0
Ev =54.0
50
40
Ev =45.0
60
s=abatere standard
70
E v MN/m2
0.88s
fig.2.51 Exemplu unei evaluri statistice
Exemplul prezentat in fig.2.51 explica operatiile pentru controlul statistic al calitatii atragnd in
acelasi timp atentia asupra unei probleme.
Pentru o platforma de pamnt coeziva calitatea trebuie sa se demonstreze prin masuratori ale
capacitatii portante.
Valoarea necesara este:
Ev nec. = 45MN/m2
Comparam doua serii de masuratori, cu cte 7 valori.
pag 83
Seriile de masuratori 1 si 2 coincid pe deplin la 6 din valorile masurate, numai ultima este la a
doua serie de masuratori cu mult mai mare (85MN/m2 in loc de 50MN/m2).
Evaluarile statistice aduc un rezultat uluitor: seria 1 de masuratori este acceptata, seria 2 este
respinsa.
Singura valoare foarte mare (dezertorul) ridica valoarea medie, dar chiar si dispersia. Intreaga
serie de masuratori capata astfel o siguranta mai redusa.
Trebuie controlat in permanenta daca anumite valori masurate fac parte din totalitatea de baza.
Valorile masurate prea mari pot sa faca inutila o serie de masuratori si trebuie respinse.
pag 84

Infrastructura Caii Ferate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Infrastructura Caii Ferate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof. dr. ing.

docent Claus Gbel

INFRASTRUCTURA CAII FERATE

Editura Cailor Ferate

Elaborarea acestui volum a fost incheiata in martie 1996.

Infrastructura caii ferate &

Infrastructura caii ferate &

2.4. Cercetari ale terenului de fundare

Infrastructura caii ferate &

platforma, inclinatia transversala a platformei, drumul marginal si marginea platformei,

stratul de protectie a platformei si de protectie la inghet ca straturi portante neobligatorii,

platforma de pamnt si solul/stratul de trecere corectat prin masuri tehnice de constructie.

rambleul, debleul, debleul vizare topografica

taluzul, inclinatia taluzului, marginea taluzului, piciorul taluzului

santul caii, drenarea de adncime, santul de captare.

Infrastructura caii ferate &

fig. 2.1 Notiuni legate de terasamentul cii ferate

Notiunile sunt definite dupa cum urmeaza:

Piciorul taluzului = la ramblee - linia de intersectiie a suprafetei taluzului cu terenul, la

debleei linia de intersectie a suprafetei taluzului cu talpa santului sau platforma.

Infrastructura caii ferate &

Constructie in si pe pamnt = constructie (rambleu, debleu) executata prin sapatura

Linia de delimitare de ambele parti a platformei, stabilita prin

latimea platformei; la ramblee identica cu marginea taluzului.

Infrastructura caii ferate &

2.2. Configuratia sectiunii transversale

Infrastructura caii ferate &

2.3. Principii geotehnice

2.3.1. Observatii preliminare

a analiza compunerea pamnturilor si a le clasifica (parametrii de clasificare),

a putea descrie starea pamnturilor (parametrii de descriere a starii),

a putea face calculul anticipat al comportarii sub sarcina (parametrii de calcul).

Infrastructura caii ferate &

2.3.2. Valori caracteristice generale

proba generala si asupra relatiilor dintre ele.

fig.2.8 Compunerea fazelor unei probe de pmnt

Informatii asupra proportiei de apa obtinem prin umiditate (continutul de apa) W.

Densitatea solului umed rezulta din densitatea prin multiplicare cu acceleratia

este raportul dintre volumul porilor si volumul substantei

este raportul dintre volumul porilor si volumul total.

Intre cei doi indici pentru continutul de pori exista legaturi:

Indicii pentru continutul de pori pot fi calculati din densitati:

Infrastructura caii ferate &

Masa n stare umed

2.3.3. Clasificarea geotehnica a solurilor

2.3.3.1. Distributia granulometrica

Infrastructura caii ferate &

Fractiunea de masa n % din cantitatea total

Infrastructura caii ferate &

soluri cu granulatie mare cu < 5% fractiune de granule fine < 0,063mm.

soluri cu granulatie mixta cu 540% fractiune de granulatie fina < 0,063mm

Comportarea solurilor cu granulatie mixta si deci clasificarea acestora este determinata de

soluri cu granulatie fina cu >40% fractiune de granulatie fina < 0,063mm.

Comportarea si deci clasificarea sunt determinate numai de plasticitatea granulei fine.

2.3.3.2. Insusiri plastice Capacitatea de coeziune

fig. 2.10 Schema de consistenta a pamanturilor coezive

Insusirile plastice sunt reprezentate in diagrama de plasticitate (fig.2.11).

Infrastructura caii ferate &

2.3.3.3. Componente organice

soluri organogene (resp. soluri cu impuritati organice) cu 530% pierdere la ardere.

OH soluri cu granulatie mare cu adaosuri bogate in humus

soluri organice cu > 30% pierdere la ardere.

Dominant pentru comportare sunt componentele organice (simbolul H de la Humus). Se

2.3.3.4. Algoritmul clasificarii solurilor din punct de vedere al tehnicii de constructie