CONŢINUTUL ŞI ÎNTOCMIREA PROIECTULUI DE

AMENAJARE A SPAŢIILOR VERZI

PIESE SCRISE

1. Tema de proiectare

Tema de proiectare stă la baza întocmirii oricărui proiect peisagistic şi cuprinde câteva
date generale, dar foarte importante pentru realizarea corectă a proiectului.
Tema de proiectare precizează suprafaţa ce urmează să fie amenajată, zona unde se
află, tipul spaţiului verde, aspectele esenţiale ce urmează a fi rezolvate.
În cazul proiectelor didactice, tema de proiectare este sugerată de cadrul didactic sau
este aleasă opţional de fiecare student, după următoarea "schemă cadru":
"Să se execute proiectul necesar amenajării peisagistice a terenului în suprafaţă
de ……...... aferent pensiunii din localitatea...…......…………........... jud. ..............…….."

2. Studii

Studiul de prefezabilitate reprezintă documentaţia tehnico-economică prin care inves-

titorul fundamentează necesitatea şi oportunitatea realizării spaţiului verde respectiv.
Fazele specifice acestui studiu sunt:
- alegerea şi definirea tipului de spaţiu verde şi a destinaţiei acestuia, în funcţie de
cerinţele beneficiarului în corelaţie cu caracteristicile generale ale terenului şi ale amplasa-
mentului acestuia;
- identificarea necesităţilor: se apreciază natura şi cantitatea dotărilor şi amenajărilor
necesare, mărimea şi capacitatea acestora.
Studiul de prefezabilitate se întocmeşte de către investitor (dacă are competenţa nece-
sară) sau de către o unitate de proiectare, pe bază de contract de prestări servicii pentru rea-
lizarea investiţiei. Documentaţie trebuie să cuprindă:
Date generale: denumirea obiectivului; autorul studiului de prefezabilitate; investitorul;
ordonatorul principal de credite; amplasamentul terenului; tema de proiectare cu fundamentarea
necesităţii şi oportunităţii investiţiei.
Evaluări: valoarea estimativă a investiţiei; cheltuieli pentru proiectarea studiului de
prefezabilitate şi fezabilitate; cheltuieli pentru obţinerea avizelor necesare în primele etape ale
proiectări; cheltuieli pentru organizarea licitaţiei.
Date tehnice: suprafaţa, situaţia juridică a terenului, caracteristicile principale ale tere-
nului; dotări (caracteristici, utilităţi, mod de asigurare a acestora - apă, canal ş.a.).
Studiul de fezabilitate. Studiile de fezabilitate reprezintă prima etapă a proiectării
propriu-zise şi cuprinde informaţii care redau soluţionarea de principiu a amenajării peisagis-
tice, informaţii tehnice şi economice.
Etapele studiului de fezabilitate:
Date privind terenul:
- analiza amplasamentului şi implicaţiile urbanistice sau de dezvoltare teritorială prin
confruntare cu planul general de situaţie şi sistematizare a zonei;
1
 - topografia terenului cu studiul terenului: se analizează elementele existente pe teren
(vegetaţie, apa, elemente decorative, drumuri, construcţii, instalaţii) în vederea menţinerii aces-
tora prin integrarea în noua compoziţie sau înlocuirea lor; stabilirea necesităţilor sau a posibi-
lităţilor de modelare a terenului; stabilirea poziţiilor care avantajează perspectivele; identificarea
locurilor celor mai favorabile pentru amplasarea centrelor compoziţionale; zonificarea altor
elemente (construcţii, terenuri de sport, terenuri de joacă pentru copii, intrări-ieşiri etc.).
Studiul condiţiilor naturale şi climatice:
- studiul hidrologic şi geologic: apele naturale existente, nivelul freatic, zone inundabile,
nedrenate sau mlăştinoase; constituţia geologică a terenului, studii în urma cărora pot fi solu-
ţionate unele probleme de proiectare cum ar fi: amenajarea lacurilor artificiale sau corectarea
pieselor de apă naturale, amenajarea unor compoziţii acvatice specifice, folosirea apelor natu-
rale pentru irigat, stabilirea lucrărilor de ameliorare a terenului (drenaje, desecări etc.);
- studiul climatic: temperatura medie anuală, temperaturile extreme, regimul de preci-
pitaţii, direcţia şi intensitatea vânturilor dominante, umiditatea aerului, gradul de poluare (ema-
naţii nocive, poluanţi ş.a.);
- studiul pedologic (condiţiile de sol): grosimea stratului fertil, tipul de sol, pH-ul, sali-
nitatea sau alcalinitatea, gradul de eroziune etc.;
- aspecte sociale: informaţii privind numărul locuitorilor din zona limitrofă, categoriile
de vârstă care urmează să frecventeze spaţiul verde, accesibilitatea terenului (străzi, drumuri
şi starea lor), mijloacele de transport din zonă, aspecte de care se va ţine seama la dimensio-
narea şi proiectarea sau modificarea reţelei de circulaţie interioare, natura şi capacitatea dotă-
rilor, asigurarea parcajelor, accesibilităţi pentru handicapaţi etc.;
- aspecte culturale şi istorice: documentaţii privind informaţii legate de tradiţie, civi-
lizaţie şi cultură în vederea integrării armonioase şi respectării valorilor istorice şi culturale;
- condiţii tehnico-economice: posibilităţi de racordare la instalaţii tehnico-edilitare din
apropierea terenului, posibilităţi de folosire a resurselor locale etc.
În fazele următoare ale studiului de fezabilitate se elaborează scheme de circulaţie şi
se delimitează diferite zone, care vor fi tratate compoziţional în funcţie de caracterul dorit sau
propus al peisajului (arhitectural, peisagist etc.); se studiază formele în plan şi volumetria de
ansamblu (piese de apă, zone de circulaţie, microrelief, plantaţii ş.a.); se propun elemente deco-
rative (bazine, fântâni cu jocuri de apă, partere cu plantaţii decorative etc.).
Pentru rezolvarea funcţională şi estetică a amenajării se vor respecta principiile
generale de proiectare compoziţie prezentate în capitolul 3.
În această etapă soluţiile propuse pentru amenajare sunt redate sub formă de schiţe şi
planuri, materializate printr-un plan general de amenajare. În această fază a proiectării se pot
întocmi două sau trei variante de amenajare, fiecare cu piesele scrise şi desenate, urmând ca
după examinarea soluţiilor şi aprobarea lor să se aleagă varianta dorită (cu sau fără modificări).

3. Memoriu justificativ

¾ necesitatea amenajării peisagistice a terenului menţionat în tema de proiectare în

corelaţie cu obiectivele propuse, pentru a realiza o funcţionalitate maximă etc.;
¾ concepţia de proiectare care va fi în corelaţie cu sit-ul (mărimea şi forma terenului,
prezenţa construcţiilor, condiţii naturale, topografia terenului);
¾ prezentarea şi justificarea soluţiei de amenajare (centre compoziţionale, axe de pers-
pectivă, circulaţia);
¾ justificarea amplasamentului, alegerea şi componenţa vegetaţiei (alegerea speciilor
din punct de vedere peisagistic, funcţional şi ecologic, asocierea vegetaţiei, mod de participare
la realizarea funcţionalităţii).

2
 4. Nota de calcul a suprafeţelor

Se referă numai la suprafaţa pentru care se execută proiectul. Se calculează pe com-

ponente şi în final se prezintă în tabelul centralizator după modelul din tabelul 1.
Pentru calculul suprafeţelor de forma unui pătrat sau dreptunghi, se măsoară două
laturi ale suprafeţei respective, se transformă în metri, folosindu-se valoarea scării la care este
executat desenul şi se înmulţesc cu două valori. Rezultatul se obţine în m2.
De exemplu: o reţea de alei are lungimea de 32 cm, iar lăţimea de 0,5 cm. Scara la
care este executat desenul este de 1:500. În acest caz se înmulţeşte 32 x 5 = 160 m lungimea
aleilor şi 0,5 x 5 = 2,5 m lăţimea. Suprafaţa este de 160 x 2,5 = 400 m2. La aceleaşi valori se
ajunge şi dacă se calculează suprafaţa prin înmulţirea celor două valori iniţiale în centimetri,
după care se aplică coeficientul de transformare în m2 prin înmulţirea cu valoarea scării la
pătrat. În primul caz se înmulţeşte 32 x 0,5 cm = 16 cm2. Această valoare se înmulţeşte cu 52
deci 25. Rezultatul obţinut este în m2 şi are valoarea de 16 x 25 = 400 m2, deci acelaşi rezultat.
Dacă suprafaţa de calculat are o formă neregulată, se împarte în suprafeţe geometrice
la care se aplică formula de calcul specifică formei geometrice respective. Pentru suprafeţele
foarte neregulate se recurge la metoda planimetrică sau a aproximărilor.
Rezultatele finale ale suprafeţelor se vor rotunji la număr întreg.
Tabelul 1.
Notă de calcul a suprafeţelor
% din
Suprafaţa*
Destinaţia suprafeţelor suprafaţa
m2
totală
Suprafaţa totală din care: x 100,00
Suprafaţa construită: x
- construcţii (clădiri) x
- alei, drumuri, parcaje, suprafeţe dalate etc. x
- construcţii utilitare, decorative x
- terenuri de sport şi joacă x
- suprafeţe cu apă (lacuri, bazine etc.) x
Suprafaţa ocupată cu vegetaţie: din care: x
- cu trandafiri x
- cu arbori x
- cu arbuşti (alţii decât trandafiri) x
- cu flori x
Suprafaţa gazonată (peluze, gazon) x
* Suprafaţa se exprimă în m2 şi se rotunjeşte la cifre întregi

3
 PIESE DESENATE
Piesele desenate pot fi executate manual, pe hârtie de calc şi grafică în tuş sau pot fi
realizate pe calculator cu ajutorul unor soft-uri speciale de grafică sau a unor programe conce-
pute special pentru întocmirea acestor tipuri de proiecte, programe care prezintă o serie de
avantaje şi oferă multiple facilităţi de execuţie şi calculare.
Fiecare planşă se va orienta corect în funcţie de punctele cardinale, apoi se indică grafic
poziţia nord (N) în colţul din dreapta sus.
Pentru îndosarierea acestor planşe se trasează un chenar cu dimensiunile de 25 mm pe
latura din stânga şi de 5 mm pe celelalte trei laturi. Suprafaţa din interiorul chenarului este
suprafaţa utilă. Pentru amenajările de suprafeţe cuprinse între 5-20 ha se foloseşte cel mai frec-
vent scara 1:500, cu detalieri de 1:200, 1:100, 1:50, 1:25.
Fiecare piesă desenată, de ansamblu sau detaliu, prezintă în colţul din dreapta jos, cartuşul
sau indicatorul. El are aceleaşi dimensiuni pentru toate formatele (cifrele reprezintă milimetri):
Model de cartuş utilizat în proiectarea peisagistică (cifrele în mm)
← 20 →

USAMV CLUJ-NAPOCA DENUMIRE PROIECT

PLANŞA
20 FACULTATEA DE ............................. (Ex.: Amenajarea peisagistică a
NR.
SPECIALIZAREA: .............................. Pensiunii…………)

5 Numele Semnătura Scara:

5 Şef proiect NUME PLANŞĂ
Proiectat Plan de situaţie sau
5
Plan de amenajare sau
5 Desenat
30

Plan de plantare sau

5 Verificat Data: Plan de detaliu
5 Aprobat
← 30 → ← 30 → ← 20 → ←20→ 80

În componenţa unui proiect de amenajare peisagistică trebuie să se regăsească urmă-

toarele piese desenate (planuri, planşe, schiţe ş.a.):
Piese desenate pentru studiile de prefezabilitate şi fezabilitate:
- plan de amplasare în zonă (scara 1:25.000 - 1:5.000)
- plan general (scara 1:5.000 - 1:1.000; pentru terenuri mici 1:500)
- plan general de amenajare, la o scară convenabilă prezentării explicite a soluţiei:
- 1:500 pentru terenuri de până la 10 ha;
- 1:1.000 pentru suprafeţe cuprinse între 10 şi 50 ha;
- 1:2.000 pentru suprafeţe mai mari de 50 ha.
- planuri şi secţiuni pentru sistematizarea pe verticală, construcţii, vegetaţie existente;
- perspective.
Piese desenate pentru proiectul tehnic şi caietele de sarcini:
- planuri generale: planuri topografice, planuri de amplasare a reperelor de nivelment
şi planimetrice, planul general de amenajare care trebuie să redea amplasarea elementelor com-
ponente şi modelarea reliefului (se indică cote de nivel, distanţe de amplasare, orientări, coordo-
nate, axe, repere de nivelment, cote şi distanţe pentru drumuri, alei pietonale, platforme); pla-
nuri principale privind sistematizarea pe verticală a terenului (inclusiv volume de terasamente,
săpături, umpluturi ş.a.); planuri privind construcţiile subterane (amplasare, dimensiuni, secţiuni,
profile); alte planuri tehnice;
4
 - planuri principale în care sunt prezentate toate elementele componente ale proiec-
tului (lac, colină, reţea de circulaţie, piese de arhitectură, construcţii, instalaţii, mobilier, echi-
pamente şi amenajări, terenuri de sport şi de joacă, accesorii decorative, plantaţii, peluze, deco-
raţiuni florale, toate fiind simbolizate individual).
- planuri cu detalii, secţiuni, perspective etc.
Planurile de situaţie redau limitele terenului, vecinătăţile, relieful, elementele existente
în teren: construcţii, terenuri de sport şi de joacă, drumurile şi aleile, bazine pentru apă etc., cu
respectarea graficii şi dimensiunilor recomandate în anexa cu semne convenţionale.
Planul general de amenajare redă concepţia şi soluţiile propuse pentru rezolvarea
temei de amenajare peisagistică. Planul cuprinde toate elementele spaţiului verde (se folosesc
semnele convenţionale şi grafica recomandată pentru desenul peisagistic).
La amenajarea terenului se va ţine cont de funcţionalitatea spaţiului verde, respectând
proporţia elementelor, urmărindu-se o repartizare orizontală cât mai corespunzătoare. Reuşita
acestei amenajări impune schiţarea axelor de perspectivă, a centrelor compoziţionale, respec-
tând principiile de utilizare a vegetaţiei.
Se recomandă realizarea mai multor variante care analizate, refăcute şi combinate vor
conduce în final la soluţia cea mai bună.
Redarea la plan a masivelor de arbori şi arbuşti se va face prin contur, iar grupurile,
exemplarele izolate, aliniamentele, gardurile vii, prin semne convenţionale individuale. Plantele
floricole, în funcţie de specific, vor fi redate prin semnul convenţional de plante anuale, bienale
sau perene, în contur de rond, rabat, platbandă sau pete, după caz. Trandafirii şi plantele urcă-
toare se reprezintă prin semnul convenţional specific.
Planul de plantare cuprinde toate elementele din planul general de amenajare cu deo-
sebirea că elementele spaţiului verde redate prin contur, vor fi reprezentate prin semne indi-
viduale, având înscrise simbolul speciei, precizându-se în felul acesta compoziţia plantaţilor.
Masivele de arbori şi arbuşti din planurile de plantare pot fi simbolizate tot prin contur,
dar se vor delimita speciile şi se va preciza numărul de exemplare, folosind o simbolizare adec-
vată. Planul de plantare va conţine în dreapta, deasupra indicatorului, legenda, cu simbolurile şi
denumirea speciilor ordonate numeric sau alfabetic pe grupe de plante: arbori (răşinoşi, foioşi),
arbuşti (răşinoşi, foioşi), plante urcătoare, trandafiri, specii floricole (anuale, bienale, perene) etc.
Detaliile de plantare se întocmesc pentru acele zone unde prezentarea la scări foarte
mici nu permit o redare clară a elementelor folosite. Executarea de detalii se impune, în
general, pentru decoraţiunile florale unde se folosesc multe plante într-un desen ce nu poate fi
redat cu exactitate la scară mică. De asemenea, se mai impune executarea de detalii pentru
masivele de arbuşti alcătuite din mai multe specii de talie şi formă diferită. În cazul acestor
situaţii se recurge la redarea mărită folosind scara 1:200; 1:100; 1:50.
Se va respecta grafic şi simbolurile pentru aceste planuri. Legenda va fi trecută în
dreapta, deasupra indicatorului.

SEMNE CONVENŢIONALE ŞI GRAFICA UTILIZATĂ LA ÎNTOCMIREA

PLANURILOR DE AMENAJARE A SPAŢIILOR VERZI
Elementele constitutive ale spaţiilor verzi sunt reprezentate în plan prin intermediul
semnelor convenţionale, care sunt standardizate în ideea unicizării expresiei grafice. Repre-
zentarea în plan a elementelor constitutive ale spaţiilor verzi se bazează în general pe dese-
narea acestora la scară, în proiecţie orizontală. Semnele convenţionale vor fi desenate astfel
încât să reprezinte la scara desenului, proiecţia ortogonală la sol a arborilor, arbuştilor sau a
plantaţiilor la vârsta realizării conceptului peisagistic.
5
 Pentru planurile de prezentare semnele convenţionale pot fi reprezentate şi prin culori,
explicându-se în legendă semnificaţia reprezentărilor.
Pentru uşurinţa citirii planurilor se recomandă ca în execuţia grafică a planşelor să se
ţină cont de subordonarea grosimii liniilor. Elementele construite se desenează cu linii mai
groase, între acestea prelevează clădirile, zidurile, pereurile.
Pentru clădiri, construcţii decorative şi utilitare, alei, ape, sistematizarea verticală a
terenului se foloseşte aceeaşi grafică ca pentru proiectele de arhitectură.
Plantaţiile se figurează în mod diferenţiat în funcţie de caracterul planşelor (plan general,
plan de plantare, detaliu de plantare, plan de prezentare etc.) şi de scara desenului, folosind
anumite reprezentări grafice şi semne convenţionale.
În grafica planşelor trebuie să se ţină cont de subordonarea grosimii liniilor. Elemen-
tele construite se desenează cu linii mai groase, între acestea prevalează clădirile, zidurile,
pereurile. Modalităţile de reprezentare a vegetaţiei sunt foarte variate, mai ales în planurile de
plantare cu caracter de planşe de prezentare, în care se caută redarea cât mai sugestivă a arbo-
rilor, arbuştilor, florilor.
Reprezentarea arborilor şi arbuştilor în elevaţie. Arborii şi arbuştii se reprezintă la
scară prin desene schematice sau reprezentări artistice care redau talia şi habitusul acestora,
eventual compactitatea plantelor.

SCĂRI DE REPREZENTARE

Scara numerică utilizată în desen este un raport între dimensiunea liniară ce reprezintă
un segment al unui obiect de pe desenul original şi dimensiunea liniară reală a segmentului
corespunzător obiectului. Scara se alege în funcţie de dimensiunile obiectivului în aşa fel încât
reprezentarea să fie cât mai clară, în cadrul unui format cât mai redus.
Tabelul 2.
Scări de reprezentare
50:1 20:1
Scări de mărime 10:1
5:1 2:1
Scară de mărime naturală 1:1
1:2 1:5 1:1
1:20 1:50 1:10
Scări de micşorare
1:200 1:500 1:100
1:2000 1:5000 1:10000

Exemplu de utilizare a scărilor:

Pentru a reprezenta la scara 1:20, un spaţiu cu lăţimea de 12,00 m, se multiplică
această dimensiune cu scara şi se obţine în aceeaşi unitate de măsură, mărimea de desenat:
1
12,00 m ⋅ = 0,6 m
20
Pentru diferitele reprezentări grafice sunt indicate în general următoarele scări de repre-
zentare:
- pentru planurile de situaţie: 1:2000; 1:1000; 1:500
- pentru planurile de arhitectură: 1:200; 1:100; 1:50; 1:20
- pentru detalii: 1:20; 1:10; 1:1; 2:1; 5:1

6
 Semnele convenţionale utilizate la întocmirea planurilor de:
amenajare, plantare şi detalii de plantare pentru spaţiile verzi
Grosimea
Elementul de reprezentat Simbolul grafic utilizat
liniilor Observaţii
grafic în plan sau recomandat
(mm)
RELIEF

Curbe de nivel 0,1-0,2 linia continuă sau

întreruptă

0,2-0,3 linia de contur

Suprafeţe taluzate
0,1-0,2 liniile de taluz

Depresiune (-0,7)
se redau extremităţile şi
0,1-0,2
centrul
Valonament (+0,9)

CONSTRUCŢII

Clădire existentă 1,0-1,5

pentru precizarea
folosinţei se va scrie
muzeu, hotel, garaj etc.
se respectă scara
Clădire proiectată 1,0-1,5

0,5-0,7 zidurile de sprijin

Terasă
0,2-0,3 anexele

Scări 0,5-0,7 zidurile de sprijin

Chioşcuri 0,3-0,5 se execută la scară

Pod din lemn 0,3

Pod din beton 0,3-0,5 se execută la scară

Pod metalic 0,3-0,5

7
 Grosimea
Elementul de reprezentat Simbolul grafic utilizat
liniilor Observaţii
grafic în plan sau recomandat
(mm)

Debarcader 0,5-0,7 se execută la scară

Pergolă 0,5-0,7

APE

0,3-0,5 malurile
Ape curgătoare
0,2-0,3 firul apei

0,3-0,5 malurile
Lac cu maluri naturale
0,1-0,2 suprafaţa apei

0,7-1,0 malurile
Lac cu maluri consolidate
0,1-0,2 suprafaţa apei

0,5-0,7 bordura
Piese de apă
∅ 1,5 mm jocurile se reprezintă
prin puncte

0,5-0,7 bordura
Bazine
0,1-0,2 suprafaţa apei

CIRCULAŢIA

Alei cu pietriş 0,2-0,3 lăţimea se

dimensionează în funcţie
Drumuri sau alei asfaltate 0,5-0,7 de scară

Alei şi suprafeţe dalate 0,2-0,3 dale prefabricate

dale din piatră

8
 Grosimea
Elementul de reprezentat Simbolul grafic utilizat
liniilor Observaţii
grafic în plan sau recomandat
(mm)

Poteci dalate 0,2-0,3 dale ascunse în gazon

0,1-0,2 locurile
Parcaje
0,5-0,7 bordura

MOBILIER ŞI ALTE OBIECTE

0,5 linie simplă
Bănci
0,2 linie dublă
Leagăne 0,2
Cumpănă 0,2
0,7
Scrânciob 0,5-0,7 semnele sunt proiecţii
Spalier 0,5-0,7 orizontale la diferite
0,1-0,2 scări 1:500; 1:200; 1:100

Roată 0,3-0,5

Tobogan 0,3-0,5

Vase 0,5-0,7 se adaptează în plan

Statui 1,0-1,5 se execută la scară

0,2-0,3 bordura
VEGETAŢIA
• Arbori răşinoşi

- Siluete neregulate

a = 1:500; b = 1:200
- Siluete columnare 0,2-0,4 exemplare izolate, grup,
masive mici, aliniamente

- Siluete conice (piramidale)

în planul general de
- Masive mari 0,2-0,3
amenajare

9
 Grosimea
Elementul de reprezentat Simbolul grafic utilizat
liniilor Observaţii
grafic în plan sau recomandat
(mm)
• Arbuşti răşinoşi

- Siluete libere a = 1:500; b = 1:200

exemplare izolate, grup,
0,2-0,3 masive mici, aliniamente,
siluete columnare şi
- Forme târâtoare conice

- Masive ascendente
în planul general de
0,2 amenajare şi după caz în
planul de plantare
- Masive târâtoare

• Arbori foioşi

- Siluete libere sferice şi

ovoidale

- Siluete columnare
a = 1:500; b = 1:200
exemplare solitare, grup,
0,2-0,3 aliniamente, masive
- Siluete pendule (pentru masive numai în
planul de plantare)

- Forme cu contur regulat

(naturale sau dirijate)

în planul general de
- Masive 0,1-0,2
amenajare

• Arbuşti foioşi
a = 1:500; b = 1:200
- Siluete libere sferice şi exemplare izolate, grup,
0,1-0,2
ovoidale masive (pentru masive
numai în planul de plantare)

10
 Grosimea
Elementul de reprezentat Simbolul grafic utilizat
liniilor Observaţii
grafic în plan sau recomandat
(mm)

- Forme pendule

- Forme tunse a = 1:500; b = 1:200

exemplare izolate, grup,
0,1-0,2
masive (pentru masive
- Cu frunze persistente numai în planul de plantare)

- Forme târâtoare

- Masive ascendente
în planul general de
0,1-0,2 amenajare şi după caz în
planul de plantare
- Masive târâtoare

• Gard viu

- răşinoase

toate planurile; lăţimea

- foioase tunse 0,1-0,3 diferă în funcţie de scară;
se redă la scara 1:500

- foioase netunse

• Plante urcătoare 0,5-0,7 toate planurile

• Trandafiri 0,1-0,3 solitar, rond, pete; toate

planurile

• Plante floricole anuale şi 0,1-0,2 toate planurile

bienale

• Plante floricole perene 0,1-0,2 toate planurile

• Gazon 0,1 toate planurile

11
Modalităţi grafice de reprezentare a vegetaţiei

12