Partea 1

Cuprins
Obiective...............................................................................................................................................2
Cuprins..................................................................................................................................................2
Conținutul unui proiect.........................................................................................................................2
Profiluri Transversale.............................................................................................................................5
Suprastructura căii.................................................................................................................................6
Prisma caii.........................................................................................................................................7
Infrastructura căii................................................................................................................................10
Lățimea platformei caii....................................................................................................................11
Substratul căii..................................................................................................................................13
Stratul de formă..............................................................................................................................14
Taluzuri............................................................................................................................................15
Berme și trepte de înfrățire.............................................................................................................17
Depozite și gropi de împrumut........................................................................................................18
Utilizarea materialelor geosintetice.................................................................................................19
Dimensionarea substratului căii......................................................................................................22
Sistemele de colectare și evacuare a apelor........................................................................................23
Calculul debitului hidrologic............................................................................................................25
Calculul debitului hidraulic..............................................................................................................30
Exemplu de calcul............................................................................................................................32
Dispozitia generala a terasamentelor..................................................................................................36
Reprezentare in PS si PL...................................................................................................................36
Rezumat..............................................................................................................................................39
Bibliografie..........................................................................................................................................39

1
Obiective

Acest seminar introduce principalele noțiuni referitoare proiectul tehnic pentru un

sector de cale ferată cu lungimea de 500m precum și modalitățile de rezolvare a colectării și
evacuării apelor de suprafață din linie curenta.
După parcurgerea prezentului curs veți fi capabili să realizați profiluri transversale
curente, planul de situație și profil longitudinal pentru 500m de linie CF; dimensionați
sistemelor de colectare și evacuare a apelor de suprafață; realizați amenajarea în spațiu
pentru 500 m de linie CF.

Cuprins

Proiectarea lucrărilor de construcție, modernizare sau reparație a liniilor și a stațiilor

de cale ferata se elaborează în următoarele faze:
 studiul de prefezabilitate (reprezintă documentația care conține date tehnice și
economice prin care se fundamentează necesitatea și oportunitatea realizării unei
investiții);
 studiul de fezabilitate (reprezintă documentația care cuprinde principalele
caracteristici și indicatori tehnico-economici ai investiției);
 proiectul tehnic (verificat, avizat și aprobat potrivit prevederilor legale, reprezintă
documentația, scrisă și desenată, pe baza căreia se execută lucrarea);
 detaliile de execuție, ce se elaborează pe baza proiectului tehnic, în conformitate
cu materialele și tehnologia de execuție propuse.
Proiectarea lucrărilor are la bază caietul de sarcini, concretizat prin tema de
proiectare, care cuprinde elementele caracteristice ale lucrării ce urmează a fi executata.

Conținutul unui proiect

Documentația tehnică pentru lucrărilor de construcție, modernizare sau reparație a liniilor și

a stațiilor de cale ferata se numeste proiect.
Acesta contine piese desenate și piese scrise. Sunt necesare pentru a se exemplifica traseul
căii ferate, exproprierile necesare, dimensiunile amprizei traseului și ale elementelor
componente în plan orizontal și vertical, condițiile de calitate ce trebuie indeplinite de catre
constructor, materialele, tehnologia de executie, volumele de terasamente, lucrarile de arta
și consolidare necesare precum și costul lucrarilor de construire. Cu ajutorul acestora se
obtin avizele și acordurile necesare inceperii lucrarilor.
Piesele desenate sunt plansele ce reprezinta dimensiunile elementelor componente ale
traseului și altele grafice ce trebuie cunoscute pentru o buna executie a lucrarii. Pentru a se

2
justifica solutiile tehnice alese, cantitățile precum și a costul de executie sunt necesare
piesele scrise ce contin descrieri, explicații și evident calcule.
Piese desenate
 Plan de încadrare;
 Plan de situație;
 Profil longitudinal;
 Profiluri transversale.
Planul de încadrare reprezinta evidențierea zonei în care se realizează traseul. Se realizează
de obicei la scara 1:20000 – 1:100000.
Planul de situație reprezinta traseul în plan cu elementele acestuia, lucrarile de arta și de
consolidare, eventuale intersecții cu alte căi de comunicații și topografia zonei.
Profil longitudinal reda informațiile necesare despre traseul din plan vertical, linia terenului,
declivitatea și racordarea acestora, zonele de săpătură și umplutură.
Acesta se realizează pornind de la o cota de referința. în fiecare pichet (poziție kilometrica)
este indicata valoarea altitudinii terenului. Unind punctele ce reprezinta cota terenului se
obține linia terenului. Ținând seama de viteza de circulație, tipul și felul materialului rulant
ce va circula pe respectivul traseu și pot stabili declivitățile maxime, lungimile și racordarea
acestora.
Profiluri transversale tip sunt secțiuni transversale care caracterizează sectoare de cale
ferata prin elementele specifice: lățimea platformei căii, ecartament, dimensiunile prismei
căii, lucrări de colectare și evacuare a apelor, consolidare etc.
Profiluri transversale curente sunt unice corespunzătoare poziției kilometrice. Acestea arata
modul în care se executa calea în secțiune transversala în fiecare pichet.
 profil transversal tip - secțiune tip, normală pe axă căii, aplicabilă pe un tronson de
cale.
 profil transversal aplicabil - secțiune tip, normală pe axă căii, aplicabilă pe un
interval de cale prin adaptarea la teren.
 profil transversal curent - secțiune curenta specifica unui singur pichet, normală pe
axă căii, determinată prin adaptarea la terenul unic din pichetul respectiv. Este
profilul transversal ce se realizează pe teren.

Se desenează linia terenului fata de un plan de referință. Pe axa căii se înscrie și se

marchează cota proiectului (platforma căii, nivelul superior al șinei) din pichetul respectiv.
Utilizând elementele profilului transversal tip care se aplica pe sectorul respectiv se
determina tipul de transversal, rambleu, debleu, mixt. Scara la care se realizează fiecare
profil transversal este de obicei 1:100.

3
Exista standarde în vigoare se stabilesc modul în care se reprezintă pe planul de situație,
profilul longitudinal respectiv profilul transversal fiecare element în parte.
Piese scrise
 Memoriu tehnic;
 Antemăsurătoarea;
 Devizul.
Memoriul tehnic este cea mai importanta piesa scrisa a unui proiect. Se indica motivele
pentru care a fost necesara execuția lucrarii, utilitatea ei, parametrii de proiectare,
standardele și normele avute în vedere pentru proiectare. Se indica variantele avute în
vedere, se justifica solutiile tehnice alese, tehnologia și fazele de executie. Breviarul de
calcul contine date despre traseu având la baza parametrii de proiectare.
Antemăsurătoarea lucrarii arata prin calcule, cantitățile diverselor categorii de lucrări care
intervin.
Devizul (costul lucrarii) are la baza antemăsurătoarea lucrarii și descrie costul total al
lucrarilor de executie.

4
Profiluri Transversale

Profilul transversal reprezintă o secțiune verticală normală pe axa longitudinala a caii

într-un punct oarecare al traseului. În funcție de cota platformei căii față de linia terenului
natural existent, terasamentele liniilor de cale ferata se pot realiza:
 În rambleu (umplutură);
Rambleurile sunt umpluturi executate pe suprafața terenului natural, caracterizate printr-o
formă regulată și executate după anumite reguli constructive.

După înălțimea rambleurilor față de nivelul terenului înconjurător, se deosebesc:

 Rambleuri mici: h ≤ 0.50 m;

 Rambleuri mijlocii: 0.50 m < h ≤ 2,00 m;
 Rambleuri înalte: 2.00 m < h ≤ 12,00 m.

 În debleu (săpătură);
Debleurile sunt săpături executate sub nivelul terenului înconjurător. Caracteristica
principală a profilurilor transversale în debelu este prezența dispozitivelor longitudinale
laterale pentru colectarea și evacuarea apelor de suprafață. Pământul rezultat din săpăturile
care se realizează este folosit pentru executarea rambleurilor.
 În profil mixt.
Profilurile mixte reprezintă terasamentele executate pe coastă, în mod curent, parte în
săpătură ( debleu ) și parte în umplutură ( rambleu ).

Fig. 1 – Profil de rambleu

Fig. 2 – Profil de debleu

5
Forma și dimensiunile căii ferate în profil transversal depind de:
 Poziția platformei căii în raport cu linia terenului natural (rambleu, debleu, profil
mixt);
 Numărul de linii;
 Ecartamentul căii;
 Panta transversala a terenului;
 Felul traseului (aliniament sau curba).
Profilurile transversale se caracterizează prin următoarele elemente: sine, traverse, prisma
căii, platforma căii, substratul caii, taluzurile, bermele și treptele de înfrățire, elementele
sistemelor de colectare și evacuare a apelor.
Tipurile de profiluri transversale sunt:
 profil transversal tip - secțiune tip, normală pe axă căii, aplicabilă pe un tronson de
cale.
 profil transversal aplicabil - secțiune tip, normală pe axă căii, aplicabilă pe un
interval de cale prin adaptarea la teren.
 profil transversal curent - secțiune curenta specifica unui singur pichet, normală
pe axă căii, determinată prin adaptarea la terenul unic din pichetul respectiv. Este
profilul transversal ce se realizează pe teren.
In profilurile transversale trebuie sa se precizeze, cel puțin:
 pe orizontala:
 distanta dintre axa liniei și marginea substratului caii;
 distanta dintre axa liniei și marginea fetei superioare a terasamentului;
 distanta dintre axa liniei și marginea amprizei.
 pe verticala:
 cota la nivelul superior al șinei pe porțiunile de linie situate în aliniament;
 cota la nivelul superior al șinei interioare pe porțiunile de linie situate în
curba;
 cota în axa liniei la nivelul platformei căii (fata superioara a substratului);
 cota în axa liniei la nivelul fetei superioare a terasamentului;
 cota la fundul șanțului sau drenului de evacuare a apelor.
 pante:
 pantele transversale ale platformei caii;
 pantele fetei superioare a terasamentului;
 pantele taluzurilor;
 pantele bermelor;
 pantele banchetelor;
 pantele treptelor de înfrățire.
 date despre sistemele de colectare și de evacuare a apelor de suprafața (cota la
nivelul șanțului sau drenului de evacuare a apelor)

6
In secțiune transversala calea ferata este definita prin suprastructura căii și infrastructura
căii, delimitate de platforma căii.

Infrastructura căii

Infrastructura căii reprezintă totalitatea lucrărilor de pământ (lucrări de

terasamente), inclusiv lucrările de consolidare, protejare, asanare (ziduri de sprijin, drenuri,
pereuri, alte lucrări de protejare și consolidare a taluzurilor) și de artă (poduri, podețe,
viaducte, tuneluri etc.).

După tipul de terasament un profil transversal pentru infrastructură este definit ca fiind:
Tip rambleu:
 Platforma căii;
 Substratul căii;
 Taluzurile;
 Baza rambleului;
 Bermele și treptele de înfrățire;
 Gropile de împrumut;
 Sistemele de colectare și evacuare a apelor.

Tip debleu:
 Platforma căii;
 Substratul căii;
 Taluzurile;
 Bermele și treptele de înfrățire;
 Depozitele;
 Gropile de împrumut;
 Baza rambleului;
 Sistemele de colectare și evacuare a apelor.

7
Tip mixt:
 Platforma căii;
 Substratul căii;
 Taluzurile;
 Bermele;
 Depozitele;
 Sistemele de colectare și evacuare a apelor.

Stratul de pământ sau din alte roci, pe care reazemă rambleul sau în care se executa
debleul constituie terenul de baza a terasamentelor.

Lățimea platformei caii

 Lățimea platformei caii se stabilește în funcție de ecartament, numărul de linii,
viteza maxima de circulație, trafic, felul traseului și raza curbei. (NP 109 - 2004
Normativ privind proiectarea liniilor și stațiilor de cale ferată pentru viteze până la
200 km/h).

8
În curbe lățimea platformei căii se majorează spre exteriorul curbei. Trecerea de la lățimea
platformei căii din aliniament la cea din curbă, necesitată de supraînălțarea șinelor din
exteriorul curbelor, se realizează:
 La curbele progresive: printr-o creștere liniară de la aliniament către curba
circulară, pe lungimea racordării;
 La curbele fără racordări: supralărgirea platformei căii se realizează pe
lungimea rampei supraînălțării, printr-o creștere liniară.

Semilățimea platformei c.f. în functie de supraînălțare este de:

Nr. Dimensiunea
Felul căii Observații
Crt. L/2 [m]
Aliniament
1 3,60 Simpla Curbe cu R > 4000 m
Interiorul curbelor
2 3,70 Simpla Curbe cu 15 < h ≤ 40 mm
3 3,80 Simpla Curbe cu 40 < h ≤ 80 mm
4 3,90 Simpla Curbe cu 80 < h ≤ 120 mm
5 4,00 Simpla Curbe cu 120 < h ≤ 150 mm

În curbele cu R < 800 m prevăzute fără supraînălțarea șinei, lățimea platformei căii se
majorează cu 0,10 m spre exterior pe toată lungimea curbei, astfel încât valoarea semilățimii
platformei căii va fi de 3,70 m.

Fig. 6 – Semilățimea platformei căii

9
DESENE DIN STAS 3197-2

10
 În zona rambleurilor care ar putea avea tasări după darea liniei în circulație, datorită
unor cauze care nu pot fi eliminate în timpul execuției, lățimea platformei căii se mărește
pentru fiecare parte cu 1,5 ΔH în care ΔH este mărimea tasării probabile a rambleului.

Pe liniile curente, în zona rambleurilor având înălțimi mai mari de 1,00 m și a

debleurilor având adâncimi mai mari de 0,50 m, se prevăd platforme de refugiu pentru
unelte și utilaje, precum și pentru depozitări de materiale necesare întreținerii căii.

În aceste zone platformele de refugiu se amplasează în lungul liniei, la distanța de

0,80 ... 1,00 km între ele. În cazul în care lungimea acestor zone este mai mică de 2,00 km,
se prevăd una sau două platforme de refugiu, astfel ca distanța de la aceasta până la
începutul sau sfârșitul zonei să nu fie mai mare de 0,50 km.

La liniile din stații și triaje cu platforma lata, fata superioara a terasamentelor poate fi
amenajata astfel:

11
Cu profil frânt, cu coame și dolii intermediare, cu pante transversale de minim 5%
asigurându-se scurgerea apelor din precipitații în lungul doliilor prin sisteme de drenaj la
punctele de evacuare transversale a acestor ape;

Cu coama pe axul stației și cu panta transversala de minim 5% catre taluzurile de rambleu

sau catre șanțurile de scurgere din debleu.

La căile ferate simple și duble, platforma caii, precum și fata superioara a

terasamentelor se amenajează cu pante de 5% din axul platformei spre muchia taluzului de
rambleu sau spre șanțurile de scurgere în debleu. La liniile duble, fata superioara a
terasamentelor se amenajează cu panta de 5% catre taluzuri. La platformele rigide din roci
stâncoase nealterabile, panta transversala poate fi de doar 3%.

Substratul căii

Fig. 6 – Substratul căii

Conform NP 109 – 04/2005 substratul căii se amenajează astfel:

 La căile ferate simple și duble, platforma căii, precum și fața superioară a

terasamentelor se amenajează cu pante transversale de 5% către taluzurile
de rambleu sau către șanțurile de scurgere în debleu;
 La platformele rigide din roci stâncoase nealterabile. Panta transversală
poate fi micșorată la 3%.

La liniile din stații, triaje, cu platforma lată, fața superioară a terasamentelor poate fi
amenajată astfel:

 Cu profile frânt, cu coame și dolii intermediare, cu pante transversale de

minim 5% asigurându-se scurgerea apelor din precipitații în lungul doliilor
prin sisteme de drenaj la punctele de evacuare transversale a acestor ape;

12
  Cu coamă pe axul stației și cu panta transversală de minim 5% către
taluzurile de rambleu sau către șanțurile de scurgere din debleu.

Substratul căii este alcătuit din:

 Pietriș la partea superioară;

 Nisip la partea inferioară;

Grosimea minimă a substratului căii este:

 Pentru linii curente și directe din stații: 40 cm;

 Pentru celelalte linii: 30 cm.

Funcțiile substratului căii sunt:

 Este un întrerupător al ascensiunii apei capilare ( rupe capilaritatea );

 Amortizează vibrațiile induse de către trafic;
 Are rol drenant pentru apele pluviale;
 Are rolul de a reduce presiunile pe FST ( fața superioară a
terasamentului);
 Are scopul de a împiedica pătrunderea materialului din prisma căii în
terasament și deci formarea pungilor de balast.
 Are un rol de izolator termic pentru pământul de sub acesta.
 de a reduce eforturile unitare la nivelul platformei de pământ;
 de a proteja platforma de pământ împotriva înghețului;
 de a separa prisma caii de pământul din corpul terasamentului și de a
realiza o trecere gradate de la piatra sparta din prisma caii la materialul
din zona platformei;
 de a împiedica migrația în sus a particulelor fine în zona platformei;
 de a realiza îndepărtarea apelor meteorice catre exteriorul caii;
 de drenare a apei subterane.

Dimensionarea substratului căii se realizează prin două metode:

Teoretică (UIC):

Conform modului de deformație:

13
Stratul de formă

Fig. 7 – Stratul de formă

Stratul de formă: strat de grosime variabilă, amplasat la partea superioară a

terasamentului, component al zonei platformei căii.
Pentru liniile noi lățimea minima a banchetei FST va fi de 1.00m.

Stratul de formă se dimensionează la:

 Capacitate portantă;
 Îngheț.

Stratul de formă trebuie realizat din pământuri sau materiale care au cel puțin clasa
de calitate a materialului din corpul terasamentului. Grosimea stratului de formă este de
minim 0,35 m (35 cm), dar indicat ar fi să fie minim 50 cm. Grosimea este și funcție de
lățimea platformei căii.

Prisma de piatră spartă, substratul căii și stratul de formă constituie un filtru invers și
lucrează ca un filtru invers. Prin filtru invers se înțelege un sistem constructiv menit a
împiedica antrenarea hidrodinamică a particulelor materiale.

Substratul căii și stratul de formă formează zona platformei căii ( zona cuprinsă între
baza stratului de formă și prisma căii ).

14
 Fig. 8 – Zona platformei căii

Taluzuri
Panta taluzurilor ir și id, la profilurile transversale tip de rambleu și de debleu, în
funcție de natura terenului și de înălțimea acestora, se stabilește conform tabelului 3 din NP
109 – 04/2005, pagina 14.

Profiluri transversale
Nr.
Natura pământului Rambleu Debleu
crt.
Htrmax [m] ir [%] Htdmax [m] id [%]
1 Argile groase - - - -
2 Argile prăfoase sau argile nisipoase 5,00 1:1.5 6,00 1:1…1:1.5
3 Nisipuri argiloase sau prăfoase 6,00 1:1.5 6,00 1:1.5
4 Nisipuri fine 5,00 x 6,00 x
5 Nisipuri mijlocii sau mari 6,00 x 6,00 x
6 Pietrișuri cu nisip 6,00 x 6,00 x
Anrocamente din piatra având
7 10,00 1:1.5 - -
dimensiunea maxima sub 25 cm
Anrocamente din blocuri având
8 dimensionarea minima peste 25 cm 12,00 1:1 - -
așezate cu îngrijire
Roci stâncoase compacte și roci
stratificate cu inclinarea straturilor
favorabila caii (cu inclinarea care nu
9 permite alunecarea straturilor catre - - 12,00 1:0.2…1:0.33
linia ferata), puțin sensibile la acțiunea
de dezagregare și alterare prin agenți
atmosferici

15
 Roci stâncoase alterate, roci sensibile
10 la acțiunea de dezagregare și alterare - - 12,00 1:1…1:1.5
prin agenți atmosferici
X – panta mai mica sau egala cu unghiul de taluz natural

Pantele taluzurilor se mai pot stabili și din în profiluri transversale speciale:

- debleuri și profiluri mixte în terenuri cu straturi alternante

- terasamente cu înălțimi mai mari decât cele prevăzute în tabel
- roci stâncoase cu stratificație favorabilă alunecărilor către linii, argile șistoase,
argile marnoase, pământuri argilos-prăfoase cu contracții mari și sensibile la înmuiere și
îngheț, turbe, maluri, nămoluri
Pantele uzuale sunt:

 1 : 1,5 sau 2 : 3 pentru taluzul de rambleu;

 1 : 1,5 sau 2 : 3 pentru taluzul de debleu.

Dacă terasamentul este foarte înalt ( 6 – 8 m în sus ) taluzul se poate amenaja în felul
următor:

16
 Fig. 9 – Amenajarea taluzurilor înalte

Berme și trepte de înfrățire

Bermele se executa pentru mărirea stabilității terasamentelor înalte.

Lățimea bermei se stabilește prin calcul, cu asigurarea stabilității taluzului, dar

trebuie sa fie de minim 2m, la liniile noi sau modernizate, valoarea recomandata pentru
lățimea bermei este de 3.5m. Diferența de nivel dintre platforma căii și prima bermă,
precum și dintre două berme succesive trebuie să fie cel mult egală cu Htrmax , precizată în
tabelul 3 din NP 109 - 04/2005, cu condiția să fie asigurată stabilitatea taluzului.

Fața bermelor trebuie sa aibă o panta de minimum 5% în direcția scurgerii apelor.

Pentru rambleuri înalte se va calcula capacitatea portanta a terenului de baza și

stabilitatea generală a terasamentului.

La amplasarea bermelor se are grija ca diferența de nivel dintre platforma căii și

prima bermă, precum și diferența dintre doua berme consecutive sa nu depășească
înălțimile indicate în NP109-04.

17
Daca inclinarea terenului natural este intre 1:10 și 1:3 se amenajează trepte de înfrățire.
Lățimea minima a treptelor amenajate în terenul natural la lucrarile noi va fi de 2,5m.

Fig. 10 – Trepte de înfrățire

La înfrățirea rambleurilor noi cu cele existente lățimea treptelor de înfrățire rezultă

în funcție de panta taluzurilor existente și de înălțimea treptelor de înfrățire și poate fi de
0,60…0.80m. După curățirea amprizei sau a taluzurilor execuția treptelor de înfrățire va
începe de jos în sus și numai pe măsură ce se execută umplutura aferentă treptei respective.

Sub rambleuri cu înălțimea de maxim 1,5 m îndepărtarea stratului vegetal este

obligatorie, indiferent de calitatea lui. În toate cazurile în care pământul vegetal din ampriză
este de bună calitate, el trebuie extras pe o adâncime de minim 0,20 m și depozitat în
vederea refolosirii.

Depozite și gropi de împrumut

Se va evita depozitarea pământului rezultat din săpăturile debleurilor lângă muchia
acestor debleuri. Pentru cazurile în care depozitarea pământului lângă debleuri se poate
face fără ocupare de teren productiv și se justifică din punct de vedere economic , se
recomandă următoarele:

 Dacă panta terenului este mai mică de 10%, depozitarea să se facă pe ambele
părți ale debleului;

 Depozitele să se realizeze cu taluzuri având înclinarea egală sau mai mică de

1:1,5;

18
  Partea superioară a depozitului să fie nivelată cu o pantă de minim 2%,
preferabil 5%;

 Depozitarea să se facă numai cu asigurarea că suprasarcina dată de depozitul de

pământ nu afectează stabilitatea debleului.

Gropile de împrumut pentru obținerea pământului necesar rambleurilor pot fi

dezvoltate în lateralul acestora. Taluzul gropii de împrumut dinspre rambleu se realizează cu
înclinare egală cu a taluzului de rambleu, iar taluzul de pe partea opusă cu înclinarea de
1:1,5.

Fig. 10 – Groapă de împrumut

Fundul gropii de împrumut se prevede cu panta transversală de minimum 2% către

taluzul opus rambleului și cu pantă longitudinală de minimum 2 ‰ pentru asigurarea
scurgerii apei de suprafață.

Stratul vegetal din dreptul gropilor de împrumut se extrage în vederea refolosirii.

Utilizarea materialelor geosintetice

Geogrilele sunt utilizate în principal la ranforsarea masivelor de pământ (funcția de
armare). Folosirea geogrilelor se asigura o distribuție mai uniforma a încărcării verticale
revine fetei superioare a terasamentului.

Figura 11

Înglobate în pământ sau în orice alt material, geogrilele acționează atât prin
frecarea rețea/material, pe ambele fete, cat și interacțiunea mecanica cu respectivul
material.

Principalele funcții ale geosinteticelor sunt de separare și filtrare. Acestea trebuie

sa fie suficient de fin pentru a retine pământurile de sub el și trebuie sa fie suficient de
permeabil pentru a preveni ridicarea apei din pori. în timpul îndeplinirii acestor funcții
geotextilul nu trebuie sa se colmateze, pentru ca permeabilitatea poate scădea la un nivel
neacceptabil.

Materialele pot fi utilizate cu următoarele funcții:

19
 Separare – prevenirea amestecului dintre pământuri adiacente diferite si/sau a
materialelor de umplutura.

Filtrare – controlarea accesului sau ieșirii apei în material.

Drenare – colectarea și transportul precipitațiilor apei subterane și fluidelor în

planul unui geotextil.

Protecție – limitarea sau prevenirea a unei distrugeri locale a unui sistem

geotehnic.

Ranforsarea – folosirea rezistentelor la întindere pentru a îmbunătăți caracteristicile

mecanice ale unui strat de pământ.

Geogrila se dispune pe o suprafață obținută în urma trasării a două drepte

corespunzătoare celor două colțuri ale traversei, la un unghi de 45 0.

Geotextilul se dispune pe toata lungimea substratului caii.

In concluzie în cadrul infrastructurii caii, geotextilele și geogrilele au doua funcții mai
importante:

 menținerea separației intre substraturile caii, substraturi care au diferite mărimi ale
particulelor si diferite granulometrii, pentru a împiedica întrepătrunderea lor sub
efectul încărcărilor repetate.
asigurarea scurgerii apelor în afara structurii caii, cu reținerea debitului solid.

 Geotextil care are rolul de separație, de protecție la îngheț, de creștere a

rezistenței.
 Geogrilă care are rolul de a preveni tasările inegale (albierile).

Fig. 12 – Utilizarea materialelor geosintetice

REFACARE DESEN – greșit la geogrila

20
21
Suprastructura căii

Suprastructura căii este alcătuită din prisma caii, traversele, sinele de cale ferată,
aparatele de cale şi materialul mărunt de cale.
Un profil transversal pentru suprastructură este definit de:
Tipul de suprastructura;
Prisma căii;
Tipul de șină;
Tipul de traversa.

 Tipul de suprastructura folosit: clasic sau cu dale de beton;

Figura 2

Prisma caii
 Prisma căii (STAS 3197-1-90 Prisma caii, STAS 3197-2 90 Elemente geometrice. Căi
ferate normale; Instrucția Nr. 314 / 1989, de norme și tolerante pentru
construcția și întreținerea căii. Linii cu ecartament normal);
- Pentru realizarea prismei caii se pot folosi: pietriș ciuruit, piatră sparta, balast,
refuz de ciur.
- Rolul prismei caii este acela de a prelua sarcinile de la traverse și de a le
transmite la platforma caii, asigurarea stabilității caii, îndepărtarea apei din zona
suprastructurii caii.
Distanta d de la capătul traversei pana la muchia prismei căii se numeste umărul de balast.
Acesta are următoarele valori.
- 35 cm pentru linie curenta și directa din stații, inclusiv în zona aparatelor de cale;
- 30 cm pentru liniile primire expediere, liniile de circulație din stații, triaje,
depouri și ateliere;
- 25 cm pentru celelalte linii din stații, triaje, depouri și ateliere.

22
Aceste valori se majorează cu 10 cm în partea exterioara a curbelor cu raze mai mica de
800m.
Pentru calea fără joante, valorile de mai sus se majorează cu încă 15 cm de o parte și alta a
căii.

Figura 3 prisma caii

Grosimea h a prismei caii de sub talpa traversei este de:

- 30 cm pentru linie curenta și directe din stații echipate cu traverse de beton,
inclusiv zona aparatelor de cale și pe toate liniile din stații cu cale fără joante;
- 25 cm pentru linie curenta și directe din stații echipate cu traverse din lemn,
inclusiv zona aparatelor de cale și pe toate liniile din stații cu cale fără joante;

23
 - 20 cm pentru toate liniile din stații, triaje, depouri și ateliere, în afara liniilor
directe din stații și a celor cu cale fără joante, indiferent de felul traverselor.
Grosimea prismei căii în profil transversal de sub talpa traversei se măsoară în următoarele
puncte:
- Pentru linii simple
In aliniamente și curbe fără supraînălțare se măsoară în dreptul șinei;
In curbele cu supraînălțare se măsoară în dreptul șinei de la firul interior;
- Pentru linii duble
In aliniamente și curbe fără supraînălțare se măsoară în dreptul șinelor interioare;
In curbele cu supraînălțare se măsoară în dreptul șinelor interioare ale fiecărei linii;
In curbele unde platforma căii are pante transversale către taluzuri se măsoară în
dreptul șinei interioare aflate în exteriorul curbei.
Taluzurile prismei căii trebuie sa aibă o inclinare de 1:1,5.
Funcțiile importante ale prismei căii sunt:

 Distribuirea încărcărilor;
 Asigurarea rezistenței laterale;
 Drenajul apelor;
 Capacitatea de retenție pe timpul ploilor torențiale.

 Tipul de șină;
- Cel mai folosit tip este cel de profil I (dublu T) – Vignole.
- Numărul reprezintă masa/ml. (otelul are o densitate de 7,85 kgf/dm 3);
- Exemplificare tipuri

24
 Tipul de traversa;

25
Dimensionarea substratului căii

1. Stabilirea adâncimii de îngheț de calcul: (conform NP 095 -05)

Adâncimea de îngheț de calcul (hîngheț) pentru zona platformei căii se stabilește pe baza
indicelui de îngheț, utilizând formula:

h îngheț=g ∙ √ I , unde:

 hîngheț este adâncimea de îngheț de calcul, [cm];

 I este indicele de îngheț;
 g este un coeficient de calcul.

Valorile coeficientului g și ale indicelui I rezultă din tabelul 1, în funcție de tipul și importanța
liniei de cale ferată.

Tabelul 1

Categoria liniei g I
Linii c.f. magistrale și principale 5 I30max
Linii noi Linii c.f. secundare 5 I3/30med
Alte linii c.f. 4,5 I3/30med
Linii c.f. pentru circulație cu V>160 km/h 5 I3/30med
Linii existente Linii c.f. pentru circulație cu V≤160 km/h 4,5 I3/30med
Alte linii c.f. 4,5 I5/30med

Pentru situația noastră (linie de tramvai) rezultă:

 g = 4,.5;
 I = I5/30med.

Valorile indicelui de îngheț se stabilesc pe baza izoliniilor din hărțile de zonare a teritoriului
României conform STAS 1709/1 astfel:

 I30max – reprezintă indicele de îngheț maxim dintr-o perioadă de 30 de ani (conform fig. 3 din
STAS 1709/1);
3/30
 I med – reprezintă media aritmetică a valorilor indicilor de îngheț din cele mai 3 aspre ierni
dintr-o perioadă de 30 de ani (conform fig. 4 din STAS 1709/1);
5/30
 I med – reprezintă media aritmetică a valorilor indicilor de îngheț din cele mai 5 aspre ierni
dintr-o perioadă de 30 de ani (conform fig. 5 din STAS 1709/1);

În cazul nostru: I5/30med = 400.

Rezultă că adâncimea de îngheț de calcul (h îngheț) pentru zona platformei căii este:

h îngheț=g ∙ √ I =4,5 ∙ √ 400=90 cm

26
 2. Asigurarea protecției la îngheț:

Dimensionarea straturilor portante pentru asigurarea protecției la îngheț a pământurilor din

platforma căii se face în funcție de tipul pământului, categoria liniei și regimul hidrogeologic și
hidrologic.

Grosimea stratului de protecție din pietriș cu nisip (h sp) se stabilește cu relația:

hsp ≥ hîngheț – (htraversă + hpiatră spartă + hadmis), unde:

 hsp – reprezintă grosimea stratului din pietriș cu nisip, [cm];

 hîngheț – reprezintă adâncimea de îngheț de calcul, [cm];
 htraversă – reprezintă înălțimea traversei: 20 cm;
 hpiatră spartă – reprezintă grosimea prismului de piatră spartă sub talpa traversei: 30 cm;
 hadmis – reprezintă grosimea pământului înghețat stabilită în corelație cu gradul de
sensibilitate al acestuia la îngheț, categoria de linie și regim hidrologic, stabilită
conform tabelului 2.

Tabelul 2

Grosimi acceptate de înghețare ale pământului din zona platformei căii hadmis [cm]

Pământuri sensibile și insensibile la

Pământuri foarte sensibile la îngheț
Regimul apei îngheț
subterane
Categoria liniei

A B C A B C

favorabil 30 40 50 50 60 70

mediocru 15 30 40 40 50 60

nefavorabil 0 15 30 30 40 50

În care:

 A – linii c.f. magistrale și principale cu 120 km/h < V ≤ 160 km/h;

 B – linii c.f. magistrale și principale cu V ≤ 120 km/h;
 C – linii c.f. secundare, alte linii din stații.

În cazul pământurilor coezive, regimul hidrologic se stabilește pe baza indicelui de

consistență al pământului din zona platformei căii:

 favorabil, dacă Ic ≥ 1;
 mediocru, dacă 0,7 ≤ Ic < 1;
 nefavorabil, dacă Ic < 0,7.

27
 Stratul de pietriș cu nisip poate fi înlocuit cun un strat din alt material cu proprietăți de
izolare termică mai bune. Grosimea unui asemenea strat se stabilește cu relația:

λ str
h str =hsp ∙ , unde:
λ sp

 hstr - reprezintă grosimea stratului proiectat, [cm];

 hsp – reprezintă grosimea stratului din pietriș cu nisip, [cm];
 λstr , λsp – reprezintă conductibilitățile termice ale stratului proiectat și ale stratului de
nisip cu pietriș.

În tabelul 3 sunt date valorile conductibilităților termice pentru principalele materiale ce pot
fi utilizate la realizarea substratului căii.

Tabelul 3

λ
Nr. Crt. Material
[W/mK]
1 Pietrș cu nisip 2,30
2 Piatră spartă și piatră spartă reciclată 2,00
3 Pământ stabilizat 1,75
4 Beton de ciment 2,55
5 Beton stabilizat cu ciment 1,75
6 Balast de râu 5

În cazul nostru materialul din substratul căii este alcătuit din piatră spartă reciclată:

λ str 2
h str =hsp ∙ =hsp ∙ =0,87 ∙ hsp=0,87∙ ( 90−20−25−hadmis )=0,87 ∙(45−hadmis )
λ sp 2,3

Considerând în mod excepțional și acoperitor că regimul apei subterane este nefavorabil și

că pământurile din zona platformei căii sunt foarte sensibile la îngheț, rezultă:

hadmis = 15 ----------> h str =0,87 ∙30=26,1 cm ≅ 30 cm.

3. Asigurarea portanței platformei căii: (conform NP 109-04)

În cazul terasamentelor existente de pe liniile care urmează să fie modernizate, la care este
necesară refacerea fundației căii și eventual ranforsarea cu geogrile, grosimea stratului portant se
stabilește în funcție de modulul de deformație dorit la nivelul platformei căii (E pl) și de modulul de
deformație măsurat sau estimat la nivelul platformei de pământ (E 0).

Pentru V ≤ 160 km/h, Epl = 50 MN/m2.

Dimensionarea grosimii stratului portant (h s) se face în funcție de E0 măsurat in situ. În situația în

care valorile lui E0 nu sunt cunoscute, la proiectare se pot adopta valori de calcul E 0 și hs conform
tabelului 4, în funcție de condițiile locale pentru care se face dimensionarea (natura terenului,

28
 procentajul de părți fine din curba granulometrică, I p, Ic, WL , condițiile hidrologice extrase din studiul
geotehnic) astfel:

 Caz I: Pe adâncimea de 1,50 m de la NST este asigurat drenajul și nu există umiditate, I c < 1;
 Caz II: Pe adâncimea de 1,50 m de la NST sunt posibilități de acumulare temporară a apelor,
apa se va scurge periodic, 0,75 ≤ Ic < 1;
 Caz III: Pe adâncimea de 1,50 m de la NST nu este asigurat drenajul și există umiditate
permanentă, apa nu se poate scurge, I c < 0,75;

Tabelul 4

Fracțiune Caz I Caz I/II Caz II Caz II/III Caz III

Denumire cu
WL
pământ d < 0.1 E0 hs E0 hs E0 hs E0 hs E0 hs
mm
Balast cu praf 10 – 20 % - 60 20 45 20 30 20 25 25 20 30
Nisip cu praf 10 – 20 % - 50 20 35 20 25 25 22,5 28 20 30
Nisip - - - - - - - - - - 20 30
Balast cu praf
20 – 30 % - 40 20 30 20 20 30 17,5 35 15 40
și argilă
Balast cu praf
> 30% - 30 20 20 30 15 40 10 50 10 50
și argilă
Praf și argilă cu
plasticitate - < 0,35 25 25 20 30 15 40 10 50 10 50
mică
Praf și argilă cu
≥ 0,35
plasticitate - 25 25 20 30 15 40 12,5 45 10 50
≤ 0,50
mijlocie
Praf și argilă cu
plasticitate - > 0,50 20 30 17,5 35 15 40 12,5 45 10 50
mare

Cazul cel mai defavorabil conduce la o valoare h s = 40 cm (substrat nearmat).

'
În cazul utilizării geogrilelor, rezultă: h s=0,75 ∙ hs =30 cm.

Pentru armarea platformei căii sunt permisenumai geosintetice care au rezistența la

tracțiune, pe ambele direcții, de minim 10 kN/m pentru o alungire specifică de 3%.

În cazul folosirii de geogrile, este necesar ca dimensiunile ochiurilor grilei să corespundă

granulometriei pământului de umplutură pentru a se realiza o bună îmbinare a acestora. Se va
îndeplini următoarea condiție:

0,6 Igeogrilă > d80, unde:

 Igeogrilă – reprezintă lățimea deschiderii ochiului;

 d80 – reprezintă diametrul echivalent de pe curba granulometrică a materialului de
umplutură folosit în stratul portant.

29
 Armarea cu geogrile este valabilă pentru valori ale modulului de deformație la reîncărcare de
la nivelul platformei de pământ cuprinse între 10 și 30 Mpa.

În cazul armării platformei, grosimea stratului portant rezultată din calcul se va reduce cu
'
25%. Astfel: h s=0,75 ∙ hs

În concluzie: h final=max ( hstr ,h s ) =30 cm

'

30
Sistemele de colectare și evacuare a apelor

RET nr.002 - Art.38. pct.5:

Terasamentele trebuie sa fie prevăzute cu sisteme de drenare a apei, de protecție și de
consolidare, care sa asigure stabilitatea și menținerea lor în stare uscată.
O concentrare a apei poate duce în special la deteriorări ale capacității portante cum ar fi
deformările, infiltrările, pungile de balast, puncte noroioase.
Asigurarea exterioara a evacuării apelor, consta dintr-un complex de masuri în vederea:
 Colectării și evacuării apelor superficiale și a reducerii nivelului pânzei freatice din
exteriorul infrastructurii căii.
 Evacuarea apelor printr-un sistem de drenuri dispus în infrastructura căii.
Sistemele de colectare și evacuare a apelor de suprafață specifice sunt:

la ramblee:

șanțurile de gardă de la piciorul taluzului din amonte.

la debleie:

șanțurile de scurgere (de platformă) de pe ambele părți ale platformei căii și șanțurile
de gardă din amonte.

Pe lângă acestea se mai pot enumera și rigolele, cascadele și canalele de fuga,

digurile mici.

 Șanțuri de scurgere (de platformă): sunt obligatorii în zona de debleuri și se

construiesc lângă platformă și au rolul de a colecta apele de pe taluzuri,
platforma căii și fața superioară a terasamentelor și de a le conduce la
punctele de descărcare. Au următoarele dimensiuni:

o Adâncimea: 0,40 ... 0,50 m;

o Lățimea fundului șanțului: min. 0,40 m;

o Pantă taluz: 1 : 1,5;

o Pantă longitudinală: minim 1,5 ‰;

o Între șanț și piciorul taluzului de debleu se lasă o contrabanchetă cu

lățimea de minim 1,00 m.

Fundul șanțului se realizează cu declivitate egala cu declivitatea niveletei

platformei căii, nu însă mai mica de 2‰ pentru șanțuri neprojetate și de
1,5‰ pentru șanțuri protejate.

31
  Șanțuri de gardă: au rolul de a colecta apele de pe versant și de a le conduce
la puncte de descărcare, pentru a preîntâmpina degradarea taluzurilor și
împotmolirea liniei. Acestea sunt necesare sunt apa din precipitații
supraîncarcă șanțurile de plaformă.

Prin săparea șanțurilor de garda, surplus de material se așează lângă muchia

debleului la o distanta de minim 2,00 m, sub forma unui cavalier şi cu panta
de 2-5% catre șanțul de garda.
Șanțurile de garda sunt necesare când apa din precipitații din amonte
supraîncarcă șanțurile de platforma sau poate afecta stabilitatea taluzului de
debleu. Acestea se amplasează la 1 m de piciorul taluzului de rambleu,
respectiv muchia taluzului de debleu.
Se amplasează la o distanță minimă de 2,00 m de muchia superioară a
taluzului de debleu daca nu exista cavalier. Acestea au aceleași dimensiuni ca
șanțurile de scurgere. Acestea se prevăd numai daca prin realizarea lor nu se
pune în pericol stabilitatea taluzurilor.

Șanțurile pot avea forma trapezoidala, dreptunghiulara, triunghiulara.

DESEN profil mixt cu indicarea sistemelor de colectare si evaucare

Detalieri:
Sant din beton PT + PS + PL
Sant din pământ PT + PS + PL
Cavalier și șanțul de gardă PT + PS + PL

32
Șanțurile de pământ au panta transversala de 1% - 2 % și o lățime a fundului de 1m,
adâncime de 0,5m.
Se recomanda ca în teren natural declivitatea sa fie de 2‰ iar în cazul șanțurilor periate de
1.5‰. în cazul șanțurilor neprotejate se recomanda ca panta șanțului sa nu depășească 8‰
pentru a se evita eroziunea fundului șanțului, în același timp în cazul pantelor longitudinale
mai mici de 2‰ poate apărea colmatarea șanțului.
Formula de calcul pentru distanta pana la șanțuri.

Dimensionarea dispozitivelor se face printr-un calcul hidrologic și un calcul hidraulic.

STAS 4273-83 – Categoria construcției și a sistemului de colectare şi evacuare a apelor.
Tabel 11, cat 2; Tabel 13 Clasa III.
Tip căii de comunicație și tip lucrarii hidrotehnice
Când pantele de scurgere ale șanțurilor depășesc 10% se recomanda folosirea cascadelor,
casiurilor.
Pentru proiectarea și dimensionarea șanțurilor se tine cont de:
 debitul hidrologic la regiunii unde este amplasata lucrarea;
 debitul hidraulic al secțiunii șanțului ales;
 declivitate minimă admisă de 1,5 ‰, aceasta urmărind declivitatea liniei;
 sa nu existe treceri de la panta mare la panta mica (salturi ale declivității) între
două secțiunii succesive;
 baza îngustă și înălțime mare, astfel creste raza hidraulica și viteza.
 sa nu existe schimbări bruște de direcție.
 Sa se evite variația brusca a lățimii fundului șanțului,
 Raza minima de racordare sa fie 2,27B unde B este lățimea șanțului.
 gradul de umplere de alege apropiat de 1.
 diametrul colectorului din aval trebuie sa fie egal sau mai mare decât tronsonul
din amonte.
Exemplificare prin desene

Calculul debitului hidrologic

1. Calculul debitului hidrologic consta în determinarea cantității apelor de suprafața
colectata în bazinul de recepție aferent fiecărui dispozitiv de colectare și evacuare în parte în
funcție de debitul maxim dat de apele de ploaie. Pentru calcule ploile sunt caracterizate
prin:
Debitul cu care se dimensionează șanțul se stabilește pe baza unei ploi a cărei durata este
egala cu timpul necesar ca apa sa parcurgă întregul traseu de la cumpăna bazinului de
recepție pana la secțiunea considerata.
Debitul maxim (hidrologic) se calculează cu expresia (STAS 1846-2:2007):
Qmax =m∗S∗i c∗F [l/ s]

33
m – coeficient de reducere, se stabilește în funcție de durata de scurgere, debitul ajunge la
valoarea maxima după umplerea colectoarelor;
0,8 pentru t ≤ 40min;
0,9 pentru t > 40 min.
S – suprafața bazinului de recepție aferent șanțului [ha];
ic – Intensitatea de calcul a unei ploi [l/s * ha];
ɸ – coeficient de scurgere, în funcție de teren și panta transversala.
coeficient de reducere
Se alege după ce se calculează durata de scurgere.
suprafața bazinului de recepție
DESEN CFI
Modul de alegere a bazinului de receptie
Debitul intr-un anumit punct (intr-o anumita secțiune a șanțului) se deducă din debitul total
căzut în bazinul de recepție, proporțional cu suprafața de colectare corespunzătoare
secțiunii.

S1 +S 2 +S 3 +S 4
Q 5= ∙Qmax
S

Intensitatea de calcul
Ploaia de calcul este definita prin durata, frecventa și intensitate la care se dimensionarea
sistemul de colectare și evacuare a apelor.
1. Durată, se exprima în minute.
Este definita de lungimea tronsoanelor, viteza se scurgere, timpul de concentrare.
STAS 1846-2:2007. Durata ploii de calcul funcție de regiunea geografica (deal, munte, șes).

34
Pentru șanțuri mai mari de 200m se realizează proiectarea pe tronsoane, iar pentru fiecare
tronson se stabilesc debitele, dimensiunile, declivitatea fundului șanțului precum și felul
acestuia.
Durata ploii pentru prima secțiune se obține cu relația:
L1
t 1=t cr + [min]
va1
Pentru restul tronsoanelor se folosește formula:
Li
t i=t i−1 + [ min]
v ai
L1 – este lungimea tronsonului de la prima gura de scurgere la prima secțiune de calcul [m].
Li - este lungimea tronsonului dintre secțiunea de calcul i și secțiunea precedenta [m].
va – este viteza apreciata de curgere a apei în canal [m/s].
tcs – este timpul de concentrare superficiala [m].
Valoarea timpul de concentrare superificială poate fi adoptata în funcție de inclinarea
terenului din bazinul de recepție.
1-3 minute pentru zonele cu pante mari > 5%;
3-5 minute pentru zonele cu pante medii < 5%;
5-12 minute pentru zonele cu pante mici < 1%;
Durata minima a ploii de calcul nu poate fi mai mica decât valorile următoare:
5 minute pentru zonele de munte cu pante mari > 5%;
10 minute pentru zonele de deal cu pante medii < 5%;
15 minute pentru zonele de șes cu pante mici < 1%;
2. Frecvența indică și intervalul de timp probabil la care se repetă ploile de aceeași
durată și cu aceeași intensitate. Inversului timpului mediu de revenire.
STAS 1846-2:2007 Tabelul 1 Frecventa ploii de calcul în funcție amplasament – introducere
Frecventa ploii de calcul în funcție de clasa de importanta din tabelul 1 din STAS 4273. Tabel
11, cat 2; Tabel 13 Clasa III.
– introducere
STAS 9470-73. Zonare construcției.

35
 3. Intensitate, este reprezentată prin grosimea stratului de apă căzută în unitatea de
timp, unde h este grosimea stratului de apa căzut în timp de t minute:
h
i= [ mm/min]
t
Intensitatea de calcul a unei ploi se exprima în litri pe secundă la hectar:
10000
i c =i =170 i[l/ s∗ha]
60
Intre durata și intensitate exista o relație inversa.
Intensitatea medie a ploii de calcul se poate determina pentru o durata egala cu timpul de
concentrare. Se presupune ca tot bazinul pariticipă la formarea debitului maxim în secțiunea
de calcul. Acest concept se bazează pe utilizarea curbelor IDF.
Curbele IDF pot fi determinate conform STAS 9470, folosind frecventele standard de 1/1,
1/2, 1/5 … 1/100, pentru durate de ploaie de la 5 …1440 minute. Localitatea trebuie inclusa
în una dintre regiunile de pe suprafața tarii în care se presupune ca ploaia este identica.
Intensitatea ploii se stabilesc în final în raport cu frecventa ploii considerata în calcul, cu
durata ei și cu ajutorul curbelor de intensitate din STAS 9470-73 conform zonei unde este
amplasata construcția.

36
Pentru ușurința calculelor în cartea Drumuri, Calcul și Proiectare, Stelian Dorobanțu [1980] –
capitolul VIII se găsesc intensitățile ploilor de diverse durate cu frecventa 1. Pentru alte ploi
de calcul se poate folosi tabelul de mai jos.
Ploi cu Factor de
frecventa multiplicare
1/5 1,8
1/3 1,5
1/2 1,3
2 0,75

37
coeficient de scurgere
La ploi de intensitate ridicata sau durata mare valoarea coeficientului de scurgere este
variabila în timp. La începutul ploii când solul este uscat acesta are valori mici, o cantitate
importanta de apa se infiltrează în sol. Daca temperatura este ridicata apa se poate evapora.
Pe măsură ce ploaia continua, coeficientul de scurgere creste datorita saturării solului.
Daca se tine seama de neomogenitatea condițiile de infiltrație pe bazin acesta se calculează
ca o valoare medie ponderata:

ɸ=
∑ ɸ i ∙ Si
∑ Si
Si suprafața omogena a bazinului de canalizare [ha];
ɸi coeficientul de scurgere aferent suprafeței Si.

Calculul debitului hidraulic

2. Calculul debitului capabil consta în determinarea capacității de scurgere a dispozitivelor
de colectare și evacuare a apelor din precipitații, care depinde de forma și de mărimea
secțiunii transversale, de panta longitudinala și de rugozitatea fundului și a pereților.
Șanțurile trebuie sa asigure scurgerea debitului maxim calculat. Capacitatea lor de scurgere
depinde de forma și mărimea secțiunii transversale, de panta longitudinala și de rugozitatea
fundului și a pereților.
Debitul capabil se exprima prin:
Qcap =S∗v=S∗c √ R∗i[m3 / s]

38
S – suprafața secțiunii șanțului [m2];
v – viteza medie [m/s];
R – raza hidraulica a secțiunii [m];
S
R=
p
p – perimetrul udat [m];
i – panta longitudinala a șanțului [1‰=0.001];
c – coeficient adimensional (Bazin, Chezy) ce depinde de rugozitatea pereților șanțului și
raza hidraulica.
87
c=
γ
1+
√R
γ – coeficient de rugozitate a secțiunii, în funcție de materialul din care este realizata
căptușeala șanțului: 0,16 pentru beton, 1,30 pereți din pământ.

Secțiunea transversala și panta longitudinala a șanțului trebuie sa asigure scurgerea

întregului debit de apa printr-o secțiune cu dimensiuni minime și cu o viteza minima de la
care începe erodarea consolidării respective. Totodată trebuie sa se asigure o viteza sporita
de curgere astfel încât sa nu se permită depunerea aluviunilor pe fundul șanțului. Vitezele
de curgere se recomanda sa fie peste 0,25 m/s (argile) şi 0,4m/s (nisip).

39
Exemplu de calcul
Se calculează un debit hidrologic al zonei, se stabilește un puncte de descărcare, catre
care se face evacuarea apelor și apoi se dimensionează șanțurile.
1. Se calculează un debit hidrologic al zonei:
1.1. Se calculează suprafața bazinului de recepție
1.2. coeficient de scurgere
1.3. Intensitatea de calcul a unei ploi [l/s * ha];
1.3.1. Zonarea construcției în funcție de regiunea tarii unde este
situata construcția.
STAS 9470-73. Figura 1. - introducere
1.3.2. Frecventa ploii de calcul
STAS 1846-2:2007 Tabelul 1 Frecventa ploii de calcul în funcție amplasament –
introducere
1.3.3. Durata ploii de calcul
STAS 1846-2:2007 pentru S < 10ha.
Se calculează pantele terenului din bazinul de recepție și se stabilește timpul de
concentrare superficiala.
Se stabilesc lungimile tronsoanelor.
Se calculează durata ploii de calcul.
1.4. Se alege m după durata de calcul

exemplu pentru un șanț.

2. Se calculează un debit hidraulic al secțiunii transversale alese:

2.1. Suprafața secțiunii șanțului
2.2. Coeficientul de rugozitate a secțiunii
2.3. perimetrul udat [m];
2.4. Raza hidraulica.
2.5. Panta longitudinala.
Se pune în final condiția ca debitul hidrologic sa fie mai mic decât debitul hidraulic. Se tinde
spre egalitate (fie prin micșorarea secțiunii dispozitivului, fie prin mărirea suprafeței de pe
care colectam apele). 
Qmax ≤ Qcap

Daca debitul hidrologic este mai mare decât debitul hidraulic, cantitatea de apa ce ajunge
la dispozitivul de colectare și evacuare depășește capacitatea secțională a dispozitivului. În
acest caz se impune micșorarea mărimii bazinului de recepție sau mărirea debitului hidraulic

40
prin sporirea gradului de netezire al suprafeței sau sporirea dimensiunilor dispozitivului de
scurgere.

41
Dispozitia generala a terasamentelor

Reprezentare in PS si PL.
PS

Linia terenului în PT – studiu pe PS

PL

Figura 13 Desen cu ampriza căii debleu berme PL + PS + PT

Figura 14 Desen cu ampriza căii debleu berme PL + PS + PT

42
43
Figura 15 Trecere de la rambleu la debleu PS + PL

EXTRA

Poza cu un terasament pe care sa fie desenate linii de la un PT de CF. De cautat poza!!!

44
Linie CF in 3D!!!!

ANEXA

Nomenclatura tuturor elementelor unui profil transversal.

Rezumat

 Dispoziția generală a lucrărilor de terasamente (sc. 1:1000);

 Profilul în lung de execuție PL (1:100; 1:1000);
 Dimensionarea sistemelor de colectare și evacuare a apelor de suprafață;
 Profiluri transversale curente pentru infrastructura (sc. 1:100);
 Profil transversal pentru suprastructura (sc. 1:50).

Bibliografie

1. NP 109 - 2004 Normativ privind proiectarea liniilor și stațiilor de cale ferată pentru
viteze până la 200 km/h;
2. STAS 3197-1-90 Prisma căii;
3. STAS 3197-2 90 Elemente geometrice. Căi ferate normale;
4. STAS 3989-1-91+C1 Căi Ferate - Planuri de situație. Semne convenționale;
5. STAS 4958- 91 Căi ferate - Profiluri în lung. Reguli de reprezentare grafică și semne
convenționale;
6. Instrucția Nr. 314 / 1989 de norme și tolerante pentru construcția și întreținerea
căii. Linii cu ecartament normal;
7. STAS 10849-85 Infrastructura și suprastructura căii. Terminologie;
8. STAS 10796-2-79 Construcții anexe pentru colectarea și evacuare apelor;
9. Drumuri, Calcul și Proiectare, S. Dorobanțu, S. Stan, C. Pauca s.a. 1980;
10. Drumuri și Cai Ferate, S. Dorobanțu, V. Hila, A.Todea, Editura Didactica și
Pedagogica, București, 1979.
11. Indrumator CF partea I
12. Indrumator CF partea II
13. Trasee de CF Lefterescu

45