UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI

B-dul. LACUL TEI 124, sector 2, 020396 BUCUREŞTI, O.P. 38

Tel.: (+40) 21 242.12.08, FAX: (+40) 21 242.07.81

ŞCOALA DOCTORALĂ

Disciplina
Modelarea fizică şi principii privind achiziţionarea şi prelucrarea
datelor experimentale

Curs
Acţiunea vântului asupra structurilor
Depunerea şi antrenarea zăpezii
Simulare în tunel aerodinamic
Studii de caz

Titular curs
Prof.Dr.Ing. Mircea DEGERATU
Prof.Dr.Ing. Liviu HASEGAN

Catedra de Hidraulica si Protectia Mediului

Laboratorul de Aerodinamica si Ingineria Vantului

BUCURESTI 2009
 1. ÎNCERCĂRI ÎN TUNEL AERODINAMIC
PE MODELUL CU RĂSPUNS STATIC (RIGID)
AL CLĂDIRII B.T.C.I.
1.1. OBIECTIVUL CERCETĂRII
Scopul acestei părţi a cercetării a fost determinarea încărcării statice din vânt a
clădirii Bucharest Tower Center International (BTCI), prin măsurători efectuate pe model
fără răspuns dinamic amplasat în vena experimentală a tunelului aerodinamic cu strat
limită TASL1 aflat în dotarea Laboratorului de Aerodinamică şi Ingineria Vântului
(LAIV) de pe lângă Catedra de Hidraulică şi Protecţia Mediului (CHPM) din cadrul
Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti (UTCB).

1.2. DESCRIEREA MODELULUI RIGID

Modelul se compune din două părţi principale şi anume modelul construcţiei de
bază care este inactiv, nefiind prevăzut cu prize de presiune, şi modelul construcţiei svelte
care este activ, fiind prevăzut cu prize de presiune (fig. 1).

Fig. 1. Fig. 2.

1.3. ECHIPAMENTUL DE MĂSURĂ UTILIZAT

Prizele de presiune au fost legate, pe grupuri de prize, la o scanivalvă SIMULTEC
cu 48 de porţi (fig. 2), două porţi fiind rezervate presiunii totale şi presiunii statice
captate de către tubul Pitôt-Prandtl situat în amonte de model.

2
 Presiunile captate de prizele de presiune şi trecute prin comutatorul de prize al
scanivalvei, sunt transmise succesiv la racordul de presiune joasă al unui traductor
diferenţial de presiune de tip AUTO TRAN Model 600D-011.

1.4. DETERMINAREA REPARTIŢIEI DE PRESIUNI LOCALE

Măsurătorile efectuate în tunel aerodinamic pe modelul rigid al clădirii BTCI, au
condus la determinarea repartiţiei de presiuni locale pe suprafaţa laterală a modelului. Pe
baza acestor valori de presiuni, s-au determinat valorile coeficienţilor locali de presiune
corespunzătoare prizelor de presiune, pentru cele opt direcţii ale vântului luate în
considerare.

(1)

În figura 3 este reprezentată, pentru exemplificare, repartiţia coeficienţilor locali de

presiune pe suprafaţa laterală a modelului rigid BTCI 1:100, pentru direcţia NE a
vântului.

Fig. 3.

1.5. DETERMINAREA COMPONENTELOR TORSORULUI

EFORTURILOR
Printr-o integrare numerică rezultă componentele coeficienţilor aerodinamici de
forţă , şi şi de moment , şi , care pot fi exprimate şi cu
ajutorul relaţiilor:

(2)

3
 În figura 4 este reprezentată grafic variaţia coeficienţilor aerodinamici de forţă Cx şi
Cy în funcţie de direcţia vântului.

1.5
1
0.5
Cx
Cy 0
Cx, N NV V SV S SE E NE N Cy
-0.5
-1
-1.5
Orientare

Fig. 4.

2. ÎNCERCĂRI ÎN TUNEL AERODINAMIC PE MODELUL

AEROELASTIC AL CLĂDIRII B.T.C.I.

4
 2.1. SCOPUL CERCETĂRII AERODINAMICE
Cercetarea a urmărit determinarea răspunsului dinamic al modelului aeroelastic al
clădirii BTCI sub acţiunea vântului (acţiunea rafalelor şi a vârtejurilor) simulat în vena
experimentală a tunelului aerodinamic cu strat limită TASL1.

2.2. DESCRIEREA MODELULUI AEROELASTIC

De la bun început, trebuie menţionat faptul că modelul cu răspuns dinamic al
clădirii BTCI (fig. 5) este un model aeroelastic întreg care modelează, la scară, o structură
echivalentă structurii reale din punct de vedere al cerinţelor de distribuţie a maselor, de
distribuţie a rigidităţilor şi a comportamentului elastic.

Fig. 5. Fig. 6.

2.3. SIMULAREA ÎN TUNELUL AERODINAMIC TASL1 A STRUCTURII

TURBULENTE
S-a încercat creşterea nivelului de turbulenţă din stratul limită atmosferic simulat în
vena experimentală a tunelului aerodinamic TASL1 atât prin rugozitatea plăcii sol a
tunelului, cât mai ales prin prevederea unui generator de vârtejuri alcătuit dintr-un număr
de cinci elemente de formă tetraedrică cu vârfuri ascuţite (fig. 6).

2.4. ECHIPAMENTUL DE MĂSURĂ FOLOSIT

Pentru măsurarea vitezelor aerului din vena experimentală s-a utilizat o sondă de
presiune dinamică racordată la un traductor diferenţial de presiune de tip AUTOTRAN
Model 600D - 011, cu domeniul de presiuni 0...1" col H2O.
Pentru determinarea comportamentului oscilatoriu al modelului aeroelastic al
clădirii BTCI, s-a utilizat un echipament specializat pentru măsurători de vibraţii alcătuit
dintr-un aparat pentru măsurarea vibraţiilor ROBOTRON tip 00032 şi doi traductori de
vibraţii tip accelerometre piezoelectrice Metra KB 12. Cei doi traductori de vibraţii au fost

5
fixaţi în partea superioară a modelului clădirii BTCI, la înălţimea de 1000 mm, direct pe
bara din oţel, cu axele perpendiculare una pe cealaltă (fig. 7).

2.5. REZULTATE EXPERIMENTALE OBŢINUTE PE MODELUL

AEROELASTIC AL B.T.C.I. 1:100
S-au determinat caracteristicile vibratorii de răspuns ale modelului aeroelastic al
structurii BTCI 1:100 după direcţiile x şi y şi anume: acceleraţii as, amplitudini dinamice
As, frecvenţe fs şi perioade Ts.
Valorile determinate experimental au fost reprezentate grafic funcţie de direcţia
vântului (unghiul de incidenţă ). În figura 8 sunt prezentate variaţiile acceleraţiilor as,
după direcţiile x şi y, în raport cu direcţia vântului (valorile unghiului de incidenţă ) la
vârful clădirii.

Fig. 7.

Fig. 8.

3. MODELAREA FIZICĂ A FENOMENULUI DE

ANTRENARE / DEPUNERE A ZĂPEZII

6
 3.1. OBIECTIVUL MODELĂRII
Scopul modelării este determinarea modului în care zăpada se depune în urma
acţiunii vântului. Dispunerea aglomerările de zăpadă influenţează siguranţa construcţiilor,
desfăşurarea traficului feroviar / rutier şi confortul urban.

3.2. MODELAREA FENOMENULUI

Analiza caracteristicilor şi comportamentului zăpezii ca materie granulară dispersă
sau depusă în strat contribuie la înţelegerea unor fenomene complicate cum sunt
dependenţa proprietaţilor fizice ale particulelor de zăpadă, de condiţiile atmosferice
(temperatură, umiditate, viteza vântului), mecanismele de transport ale zăpezii sub
acţiunea vântului, comportamentul zăpezii depuse în strat.
Pentru modelarea particulelor de zăpadă (simili-zăpadă) s-au analizat diferite materiale
Materiale trecute Densitate [kg/m3] Porozitate [%] Densitatea
prin sita cu ochiuri granulei
afânat îndesat afânat îndesat
de 0,3mm [kg/m3]
Azbest pulbere 345 750-990 88 75-51 2850
Diatomit măcinat 463 620 83 77 2760
Rumeguş de lemn 226 310 86 81 1670
Pilitura de lemn 213 300 85 79 1420
Ampora pulbere 22 80 93 72 300
Material cerealier
475 720 63 44 1280
măcinat
Din compararea acestor date cu cele corespunzătoare zăpezii naturale, a cărei
densitate este de 90-120 kg/m3 pentru zăpada afânată şi de 250-350 kg/m3 pentru zăpada
îndesată, ce are particule cu diametrul mediu 0,15mm, iar densitatea particulelor de zăpadă
de 917 kg/m3, se poate desprinde concluzia că rumeguşul şi materialul cerealier măcinat au
proprietăţi suficient de apropiate de cele ale zăpazii
S-au efectuat, de asemenea, şi determinări privind aderenţa diferitelor materiale
care modelează zăpada pe plăci suport cu diferite înclinări, precum şi unghiul taluzului
natural. O parte din rezultatele acestor determinări experimentale sunt prezentate sintetic
în tabelul următor, unde  reprezintă unghiul taluzului natural, 1 unghiul de înclinare a
plăcii la prima alunecare internă, 2 înclinarea plăcii la care încetează adeziunea unui strat
subţire, iar  grosimea stratuluide zăpadă depusă.
Materialul depus  [0] 1[0] 2[0] [mm]
Rumeguş de lemn 51 53 72 9,0
Diatomit măcinat 74 62 90 6,0
Azbest pulbere 81 - 75...80 4,5
Material cerealier măcinat 51 65 90 4,0
Pilitura de lemn 82 - 75...80 4,5
Ampora pulbere 45 - 85 3,0
Din compararea acestor date cu cele corespunzătoare zăpezii naturale, pentru care
=50 , 1=50...700 şi 2=700, se observă că materialele selecţionate de autor pentru a fi
0

utilizate la experimentări sunt într-o foarte bună corelare.

Pentru modelarea mişcării particulelor de zăpadă sub acţiunea văntului se poate
considera că cele mai relevante mecanisme de transport a zăpezii în jurul construcţiilor
sunt saltaţia şi difuzia turbulentă. Forţele care acţionează asupra particulei includ forţele
aerodinamice de antrenare (târâre) Fa şi de ridicare (liftare) Fl ; momentul aerodinamic M,

7
greutatea G, o forţă de coeziune Fp şi o forţă FI datorată impactului cu o altă particulă aflată
deja în plutire.

Fp=CpDp

3.3. ECHIPAMENTE ŞI APARATURĂ DE MĂSURĂ UTILIZATE

Simularea fenomenului de depunere şi antrenare a zăpezii a fost realizată în tunelele
aerodinamice de care dispune Laboratorului de Aerodinamică şi Ingineria Vântului
(LAIV) de pe lângă Catedra de Hidraulică şi Protecţia Mediului (CHPM)
Experimentările au fost efectuate în două tunele aerodinamice.
1. Tunel aerodinamic cu discontinuitate-TAD (cu treaptă de expansiune), la care profilul
de viteză similar cu cel al stratului limită atmosferic se realizează în urma expansiunii bruşte a
curgerii.

200

u=u120*(h/120) 180
200
= 0,32 = 0,14 = 0,22= 0,25 160
180
160 = 0,16
140
In alt im e a [m m ]

140
Înălţimea [mm]

120
120
100
100 Termo 1
Termo1
80 Termo 2 80
Termo3
60 Termo 3 60 Termo 2
40 Laser 1 Laser 1
40
20 Laser2
Laser 2 20
0
0 2 4 6 8 10 0
Viteza m edie [m /s] 0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3
Inte nsitate a turbule nţei [-]

Fig. 7.7 Distribuţii de viteză medie în tunelul aerodinamic cu Fig. 7.8 Distribuţii de intensitate a turbulenţei în tunelul aerodinamic cu
discontinuitate, în secţiunea situată la x=128cm discontinuitate, în secţiunea situată la x=128cm

2. Tunel aerodinamic cu strat limită (TASL 1), la cere stratului limită, similar cu
stratul limită atmosferic, se obţine prin dezvoltare naturală, prin curgere peste o suprafaţă
cu rugozitate controlată. Tunelul aerodinamic este caracterizat printr-o venă experimentală
cu secţiunea de lucru de 1,75x1,75 m şi cu o lungime totală de 27,20 m, lungimea utilă a
venei experimentale fiind de 19,35 m.

8
 u=u 800*(h/800) 1400
1400
= 0,37= 0,25 = 0,20 = 0,17 = 0,14
1200 10 Hz
1200
15 Hz
1000
1000 20 Hz

Înălţim ea [m m ]
Înălţim ea [m m ]

25 Hz
800 800
30 Hz
10 Hz
600 15 Hz 600

20 Hz
400 400
25 Hz
200 30 Hz
200

0
0 1 2 3 4 5 0
Viteza m edie [m /s] 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6
Intensitatea Turbulentă [-]
Fig. 7.9 Distribuţii de viteză medie în TASL
Fig. 7.10 Distribuţii de intensitate turbulentă în TASL

3. Anemometrul cu laser şi termoanemometrul cu fir cald sunt echipamentele

specifice care au fost utilizate pentru măsurarea mărimilor caracteristice mişcării (viteză,
turbulenţă).
4. Măsurarea cantitativă pe model a aglomerărilor de simili-zăpadă (cote ale
punctelor de maximă aglomerare a zăpezii şi trasarea curbelor de nivel constant) s-a
utilizat o metodă optică, explorarea stereoscopică, realizată cu ajutorul stereoscopului cu
oglinzi şi stereomicrometrului. Pentru aceasta, după acţiunea văntului, s-a fotografiat
modelul din două poziţii aflate pe aceeaşi direcţie de la o înăltime H avănd baza de
fotografiere B păstrându-se pe model repere neacoperite de zăpadă de cote cunoscute.

3.4. ANALIZA DISTORSIUNII GEOMETRICE

S-a analizat influenţa distorsiunii geometrice (dimensiuni pe verticală faţă de dimensiuni
în plan) asupra modelării fenomenului studiat. Analiza s-a făcut pentru o geometrie simplă (un
cilindru) şi pentru o geometrie complexă (clădirea Centrului de Comerţ Internaţional Bucureşti –
CCIB)

9
 Concluzii:
 Distorsiunea scării lungimilor pe verticală poate fi făcută dacă se
urmăresc aglomerările de zăpadă la suprafaţa solului. Forma acumulărilor de zăpadă
depinde în primul rând de aerodinamica locală, fiind deosebit de important să se
modeleze corect curenţii de aer.
 Dacă se urmăresc aglomerările de zăpadă pe acoperişuri distorsiunea
scării înălţimilor nu este recomandată. Probabil este necesar să se modifice şi
distribuţia de viteză pe verticală astfel încât să se realizeze similitudinea vitezelor la
nivelul acoperişurilor.

10
 3.5. EFECTUL DE SCARĂ LA MODELAREA MIŞCĂRII ZĂPEZII ÎN
STRATUL LIMITĂ ATMOSFERIC
Pentru analizarea influenţei scării geometrice de modelare, a fost considerată staţia
de epurare a apelor uzate ale municipiului Bucureşti situată în comuna Glina, ce se întinde
pe o suprafaţă de 50ha. A fost modelată o de baterie de rezervoare cu clădirea anexă la
două scări diferite 1:500 (model SEB 1:500) şi respectiv 1:150 (model SEB 1:150).

Concluzii:
 Cu cât modelul este mai mare, cu atât stratul iniţial de similizăpadă este mai
gros pentru aceeaşi grosime de zăpadă din natură şi măsurarea denivelărilor este mai
precisă şi mai uşor de făcut
 Rezultatele obţinute pe cele două modele sunt perfect coerente, ceea ce
confirmă şi criteriile utilizate la modelarea fenomenului.
 Dimensiunea modelului trebuie aleasă cât mai mare, dar să nu producă în
tunel efecte de blocaj.
 Alegerea similizăpezii este importantă în modelarea fenomenului de
antrenare/aglomerare a zăpezii:
-rumeguşul de lemn, dacă vitezele ce trebuiesc modelate sunt la limita inferioară de
antrenare (6...10m/s)
-materialul cerealier, dacă vitezele ce trebuiesc modelate sunt la limita superioară
(10...18m/s).

11
 3.6. EFECTUL MODELĂRII LOCALE FAŢĂ DE MODELAREA ZONALĂ
S-au studiat experimental, pe modele locale şi zonale, aglomerările de zăpadă din
zona expoziţională a municipiului Bucureşti, situată în partea de nord a oraşului ce are o
suprafaţă de peste 60ha. Au fost avute în vedere, în cadrul acestei zone, două obiective
importante şi anume Pavilionul Expoziţional Central şi Centrul de Comerţ Internaţional,
pentru care au fost efectuate anterior experimentări pe modele locale. Rezultatele obţinute
pentru cele două modele locale au fost comparate cu datele experimentale obţinute pe
modelul aferent întrgii zone studiate. În acest fel, urmărindu-se corelaţia dintre rezultatele
celor două tipuri de modelare, a fost posibilă urmărirea efectelor rezultate din mărimea
zonei modelate.

12
Concluzii:
 Prin modelarea zonală fenomenul este reprodus cu atât mai fidel cu cât zona
modelată este mai mare. Precizia experimentărilor şi a prelucrării rezultatelor scade cu
mărirea acesteia.
 Modelarea zonală dă o imagine de ansamblu mai bună, ţinând cont şi de
interinfluenţa diferitelor elemente ce se găsesc în apropierea elementului studiat. În
acest mod spectrul curgerii în zona de interes este mai aproape de spectrul real;
 Pentru structuri cu geometrie simplă şi simetrică, ce nu sunt izolate, este
necesară o modelare zonală, împrejurimile putând modifica semnificativ desfăşurarea
fenomenului;
 Pentru structuri cu geometrie complexă, spectrul curgerii se modifică foarte
mult la incidenţa cu structura, influenţa împrejurimilor scăzând ca importanţă.
Modelarea locală este suficient de exactă pentru perimetrul obiectivului.

13