CALCULUL

10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

Construct 8D Home Cuprins Cautã < Back

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA COŞURILOR INDUSTRIALE DIN BETON ARMAT

(REVIZUIRE P133-96)
Indicativ P 133-04

Cuprins

* CAPITOLUL 1. GENERALITĂŢI
* CAPITOLUL 2. ELEMENTE GENERALE DE TEMĂ ŞI ALCĂTUIRE
* CAPITOLUL 3. CALCULUL TRUNCHIULUI PORTANT
* CAPITOLUL 4. PREVEDERI CONSTRUCTIVE DE DETALIU
* ANEXA A: INDEX ALFABETIC AL NOTAŢIILOR PRINCIPALE
* ANEXA B: INDICAŢII ASUPRA PROCEDEULUI DE CALCUL AL SECŢIUNILOR ORIZONTALE
* ANEXA C: PRESCRIPŢII GENERALE DE REFERINŢĂ

CAPITOLUL 1. GENERALITĂŢI

1.1. Obiect. Domeniu de utilizare

1.1.1. Prezentul normativ se aplică la proiectarea sub aspectul rezistenţei şi stabilităţii a coşurilor industriale independente la
care trunchiul portant este realizat din beton armat monolit, cu utilizarea cofrajelor glisante.

1.1.2. Prevederile referitoare la calcul cuprinse în prezentul normativ se pot aplica şi la coşurile industriale din elemente
prefabricate de beton armat, cu adaptările necesare în funcţie de specificul alcătuirii elementelor prefabricate şi al îmbinărilor
lor, precum şi la alte construcţii înalte cu structură tubulară, realizate din beton armat monolit în cofraj glisant, de formă similară
coşurilor.

1.1.3. Detaliile de rezolvare constructivă date în prezentul normativ au un caracter exemplificativ pentru practica de proiectare,
fără a avea caracter normativ.

1.2. Clasificarea coşurilor industriale

În clasificarea coşurilor industriale se ţine seama de următoarele criterii:

1.2.1. După diametrul exterior şi înălţime, respectiv după categoria de instalaţii de glisare necesare execuţiei care are ca
referinţă STAS 8751-90, coşurile se împart în categoriile arătate în tabelul 1.

Tabelul 1

Instalaţii de glisare
Înălţimea H
pentru diametre
Categoria de diametre
(m) (m)

mici 40 ... 70 f 5,50 ... f 2,30

medii 60 ... 120 f 9,50 ... f 4,20

mari 100 ... 200 f 14,00 ... f 7,00

150 ... 300 f 18,00 ... f 9,00

foarte mari
250 ... 350 f 20,00 ... f 9,40

file:///E:/p133-2004.htm 1/21
1.2.2. După rolul pe care îl au în procesul tehnologic, coşurile industriale pot fi:

- coşuri de fum, care au rolul de a împrăştia în atmosferă gazele rezultate din arderea combustibililor;

- coşuri de dispersie a gazelor sau particulelor toxice sau/şi puternic corozive, rezultate din unele procese industriale.

1.2.3. După temperatura de acces a gazelor evacuate, coşurile sunt denumite:

- reci, la ti ≤ 80°C;

- calde, la 80°C < ti ≤ 200°C;

- fierbinţi, la ti > 200°C.

1.3. Terminologie. Definiţii

1.3.1. Pentru ansamblul şi pentru părţile componente ale unui coş industrial se folosesc denumirile şi definiţiile date în Codul de
cerinţe privind proiectarea şi execuţia coşurilor industriale precum şi următoarele (a se vedea fig. 1.1):

Trunchiul portant = tubul exterior de rezistenţă din beton armat, de formă de obicei tronconică, uneori cilindrică, format din
trunchiul portant curent şi soclu.

coş simplu = coş la care tubul de evacuare a gazelor este alipit trunchiului portant, pe care reazemă prin intermediul unor
console (fig. 1.2). În acest sistem faţa interioară a trunchiului portant este nevizitabilă în timpul exploatării.

coş dublu = coş la care între trunchiul portant şi tubul de evacuare a gazelor este prevăzut un spaţiu de aer, de regulă vizitabil
(fig. 1.3).

Structura interioară este proprie coşurilor duble şi reprezintă structura prin care tubul (tuburile) de evacuare a gazelor
reazemă pe trunchiul portant.

soclul = parte a coşului, de regulă parţial supraterană, care face trecerea de la trunchiul portant curent la fundaţie şi pe
înălţimea căreia sunt, de regulă, dispuse golurile pentru intrarea canalelor de fum şi alte goluri tehnologice. la coşurile cu
înălţimi mari, este avantajos să se dea soclului o formă evazată, pentru a permite realizarea unei fundaţii mai economice, ceea
ce se obţine, de exemplu, printr-o evazare simplă faţă de trunchiul portant curent (fig. 1.4.a), sau prin realizarea unui sistem cu
două plăci curbe (fig. 1.4.b).

Fundaţia = elementul structural de trecere de la trunchiul portant la teren. Poate fi: de suprafaţă (radier general, placă inelară
sau cu alte forme în plan) sau de adâncime (piloţi, coloane, barete).

Tronson de coş = porţiunea de coş pe care tubul de evacuare a gazelor este autoportant între două rezemări succesive pe
trunchiul portant.

Cenuşar = spaţiu amenajat sub zona golurilor de intrare a canalelor de fum, în care se asigură colectarea şi evacuarea
cenuşei.

Înălţimea (H) = cota vârfului coşului deasupra terenului amenajat.

Panta coşului = panta feţei exterioare a trunchiului portant curent.

Secţiunea de evacuare a gazelor = secţiunea tubului de evacuare a gazelor la vârful coşului.

[top]

CAPITOLUL 2. ELEMENTE GENERALE DE TEMĂ ŞI ALCĂTUIRE

2.1. Tema de proiectare structurală

2.1.1. În vederea stabilirii nivelului de asigurare a coşului la acţiunea vântului, la acţiuni seismice şi la acţiuni termice,
beneficiarul, la propunerea proiectantului şi cu consultarea forurilor tehnice competente, va indica prin tema de proiectare
încadrarea coşului într-o categorie generală de importanţă precum şi clasele de importanţă având ca referinţă STAS 10000/0-75,
anexa II (pentru acţiunea vântului) şi în normativul P100 în vigoare (pentru acţiuni seismice).

2/21
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

La aceste încadrări se va ţine seama şi de importanţa construcţiilor învecinate care ar putea fi afectate grav în eventualitatea
prăbuşirii coşului.

2.1.2. Tema de proiectare structurală va furniza următoarele elemente geometrice, rezultate din condiţii legate de cerinţele de
depoluare a atmosferei, de accesul gazelor la coş şi de asigurarea tirajului:

- înălţimea coşului (H);

- secţiunea de evacuare a gazelor şi, acolo unde este cazul, condiţii speciale ce se pun variaţiei secţiunii tubului de evacuare a
gazelor pe înălţime;

- numărul, poziţiile şi dimensiunile golurilor pentru intrarea canalelor de fum şi (dacă este cazul) pentru activarea tirajului;

- datele geometrice pentru golurile de ventilare a stratului de aer dintre trunchiul portant şi tubul de evacuare a gazelor (doar la
coşurile duble cu strat de aer ventilat).

2.1.3. De asemenea, tema de proiectare structurală va conţine valorile temperaturilor rezultate din calculul fluxului termic prin
pachetul de straturi care alcătuiesc coşul.

2.1.4. În tema de proiectare se vor preciza condiţiile de acces pe construcţia terminată care să permită executarea lucrărilor de
inspecţie şi întreţinere cu costuri reduse şi în siguranţă. Se va specifica, dacă este cazul, necesitatea înglobării în structura
terminată a unor echipamente pentru măsurători asupra substanţelor evacuate (temperatură/compoziţie chimică).

2.2. Materiale

2.2.1. Clasa minimă de beton admisă pentru realizarea trunchiului portant curent şi a soclului este C20/25. Pentru fundaţie,
clasa betonului se va stabili în conformitate cu prevederile paragrafului 2.1.1.3 din STAS 10107/0-90.

2.2.2. Armăturile de rezistenţă ale trunchiului portant vor fi din oţel PC 52 sau PC 60. Pentru armăturile constructive şi pentru
cele de montaj se admite folosirea oţelului OB 37, cu condiţia ca la barele cu cârlige să fie dispuse astfel ca să nu incomodeze
glisarea cofrajului.

2.3. Tuburile de evacuare a gazelor şi structura interioară.

2.3.1. La coşurile duble, structura interioară va fi de regulă realizată din beton armat. În cazuri speciale, în funcţie de materialele
şi de sistemul constructiv utilizate pentru tuburile de evacuare a gazelor, structura interioară poate fi metalică.

2.3.2. Prin modul de detaliere a rezemării structurii interioare pe trunchiul portant se vor evita soluţiile constructive care conduc
la solicitări locale semnificative. Se va asigura o transmitere cât mai uniformă şi cu excentricităţi minime a încărcărilor
gravitaţionale pe peretele din beton armat. Prin prevederea unor rosturi adecvate se va reduce posibilitatea dezvoltării unor
solicitări locale de natură termică.

2.3.3. La coşurile cu diametru mare în zona de la bază, când distanţa între tubul de evacuare a gazelor şi trunchiul portant
conduce la deschideri neeconomice pentru o structură interioară rezemată perimetral pe trunchiul portant, tubul de evacuare a
gazelor poate fi prevăzut cu o structură proprie autoportantă pe înălţimea necesară.

2.4. Alcătuirea constructivă generală a suprastructurii

2.4.1. La stabilirea dimensiunilor generale ale trunchiului portant pe baza datelor de temă menţionate la pct. 2.1.1, se vor
respecta corelările între înălţime şi diametrele maxim şi minim date în tabelul 1 de la pct. 1.2.1, precum şi limitele
corespunzătoare ale grosimii peretelui recomandate la pct. 4.1.

Variaţiile pe înălţime ale diametrului şi grosimii peretelui de beton armat se vor stabili ţinând seama de cerinţele de rezistenţă şi
de rigiditate indicate la pct. 3.3.

2.4.2. Prevederi referitoare la goluri:

- la coşurile cu mai mult decât două goluri în aceeaşi secţiune orizontală, acestea vor fi dispuse cât mai distribuit pe perimetru
pentru a nu se concentra slăbiri în aceeaşi zonă a secţiunii transversale;

- între două goluri învecinate, peretele din beton armat se va extinde pe cel puţin o treime din suma lungimilor golurilor
adiacente;

- lăţimea unui gol se va limita la cea corespunzătoare unui unghi la centru de 60°.

2.4.3. La coşurile situate în medii exterioare cu agresivitate chimică industrială sau influenţate de atmosfera salină maritimă,
file:///E:/p133-2004.htm 3/21
10/19/12

grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor dinspre extrados va fi dimensionată având ca referinţă pct. 6.1 din STAS
10107/0-90 şi al Instrucţiunilor tehnice C170-87 şi va fi specificată ca atare în detaliile de armare din proiect.

2.5. Fundaţia coşului

2.5.1. La coşurile cu înălţimi H ≥ 100 m nu se admite fundarea de suprafaţă pe terenuri cu compresibilitate ridicată sau
sensibile la înmuiere şi în general pe terenuri cu presiune convenţională sub 0.20 MPa sau care sub acţiunea forţelor orizontale
conduc la rotiri ale fundaţiei coşului cu un unghi pentru care tg q > 0,005.

Se recomandă în mod general ca la coşurile cu înălţimi mari alegerea între fundarea de suprafaţă şi de adâncime să se facă pe
baza unui studiu tehnico-economic comparativ.

2.5.2. Conturul fundaţiei va fi de regulă circular sau octogonal. La alegerea între soluţia cu radier general şi cea cu fundaţie
inelară, se va ţine seama şi de necesitatea asigurării unei fundaţii corespunzătoare pentru elementele constructive din interiorul
coşului.

2.5.3. Alcătuirea constructivă a corpului fundaţiei va fi corelată cu cea a soclului coşului. În cazul soclurilor cu evazări,
elementele soclului vor fi utilizate şi ca reazeme suplimentare pentru reducerea deschiderilor la încovoiere ale fundaţiei şi
dispuse în consecinţă. Sub acest aspect, soluţia cu evazare simplă din fig. 1.4.a prezintă avantaje numai în cazul când fundaţia
poate fi realizată de formă inelară, în timp ce soluţiile din fig. 1.4.b sunt avantajoase pentru fundaţii de tip radier general.

[top]

CAPITOLUL 3. CALCULUL TRUNCHIULUI PORTANT

3.1. Acţiuni

3.1.1. Încărcările gravitaţionale produse de greutatea proprie a întregului coş se determină în conformitate cu prevederile STAS
10101/1-78.

3.1.2. Încărcările date de vânt se calculează în conformitate cu prevederile STAS 10101/20-90, ca sumă a unei componente
statice şi a unei componente fluctuante.

Pentru calculul de ansamblu al coşului, în vederea determinării eforturilor în secţiuni orizontale, forţa orizontală însumată pe
conturul fiecărui tronson şi acţionând după direcţia medie de scurgere a aerului se calculează cu relaţia corespunzătoare din
STAS 10101/20.

Modificarea vitezei de referinţă a vântului pentru a ţine seama de influenţa condiţiilor de microrelief, conform prevederilor din
standardul menţionat mai sus, se va face folosind date obţinute pe baza unor măsurători pe amplasamentul coşului, sau ale
unor determinări pe modele în tunel de vânt cu strat limită.

La determinarea componentei fluctuante a acţiunii vântului în planul corespunzător direcţiei medii de scurgere a aerului, se
aplică următoarele procedee:

- în cazul coşurilor cu înălţimi H ≤ 150 m se admite folosirea relaţiei simplificate de la pct. 2.14.3 din standard;

- în cazul coşurilor cu H > 150 m, se aplică metoda analitică complexă din anexa A a standardului recurgând, de regulă, la
folosirea unui program de calcul automat adecvat.

Determinarea momentelor încovoietoare de ovalizare care solicită secţiunile verticale ale trunchiului portant se face utilizând
distribuţia de presiuni pe circumferinţă din STAS 10101/20-90, pe baza căreia este dată diagrama de momente, din fig. 3.3 din
prezentul normativ.

Observaţii:

1. Pentru calculul încărcărilor produse de vânt, pentru ansamblul coşului şi în planul unei secţiuni orizontale, se pot folosi şi alte
metode analitice avansate, încă nepreluate în prescripţiile în vigoare, pe baza unor fundamentări temeinice.

2. Se recomandă ca distanţa între axele a două coşuri să nu fie mai mică decât de 5 ori diametrul maxim al acestora. Dacă
această recomandare nu poate fi respectată, încărcarea dată de vânt se va determina pe baza unor cercetări analitice sau/şi
experimentale adecvate.

3.1.3. Încărcările seismice se determină în conformitate cu prevederile normativului P100 în vigoare.

file:///E:/p133-2004.htm 4/21
Pentru proiectarea coşurilor industriale cu înălţimi H > 100 m se recomandă ca reprezentarea acţiunii seismice prin spectrul de
răspuns elastic să fie dublată de reprezentarea prin accelerograme înregistrate sau simulate compatibile cu condiţiile seismice
ale amplasamentului.

Clasa de importanţă sub aspectul asigurării seismice şi valoarea care îi corespunde pentru coeficientul alfa conform tabelului
5.2 din normativul P100-92 se stabilesc ţinând seama de recomandările de la pct. 2.1.1 din prezentul normativ.

Pentru coşurile industriale este necesar să se pună condiţii restrictive sub aspectul amplitudinii incursiunilor în domeniul post-
elastic sub acţiunea cutremurelor puternice. În acest scop, în cazul utilizării metodei de proiectare curente (metoda A de la pct.
2.3.a din normativul P100-92), se introduce pentru coeficientul y care intră în expresia forţei orizontale seismice totale,
valoarea:

0,30 ≤ y = 0,30 + 0,0050[H(m) - 100] ≤ 0,8 (3.1)

De cerinţa menţionată mai sus se va ţine seama în mod corespunzător şi în cazul utilizării unor metode de calcul de
complexitate superioară.

3.1.4. Acţiunea termică. Valorile de calcul ale temperaturii exterioare se consideră conform STAS 10101/23 A-78, iar cele ale
temperaturii interioare se iau pe baza datelor din tema tehnologică.

Pe aceste baze, calculul variaţiei temperaturilor în peretele coşului se efectuează folosind metodologia generală indicată în
Anexa 4 din normativul P127-94. Din calcul rezultă diferenţele de temperatură Dtbet între feţele peretelui portant de beton armat
precum şi gradientul de temperatură pe suprafaţa mediană a acestuia, mărimi care servesc pentru determinarea solicitărilor
termice.

Prin alcătuirea generală a coşului şi prin modul de dimensionare al termoizolaţiei se va urmări să se evite apariţia unui gradient
pronunţat de temperatură în elevaţia trunchiului portant, situaţie în care verificările pot ţine seama doar de efectul lui Dtbet.

Se recomandă ca termoizolaţia să fie astfel dimensionată încât, folosind valorile de calcul ale temperaturilor interioară şi,
respectiv, exterioară, Dtbet ≤ 50°C.

3.1.5. Însorirea asimetrică a coşului. Se admite ca influenţa acţiunii însoririi asimetrice a coşului să fie determinată în mod
simplificat prin echivalarea cu o diferenţă de temperatură între partea însorită şi cea umbrită de 20°C, asociată unei variaţii
liniare pe diametru între cele două limite.

3.1.6. Gruparea încărcărilor. Efectele cele mai defavorabile ale acţiunilor care se consideră pentru verificările stărilor limită se
obţin din grupările descrise în Tabelul 2. Pentru fiecare stare limită în parte, combinaţiile de încărcări şi coeficienţii parţiali de
siguranţă se găsesc în coloanele corespunzătoare din tabel.

Exemplificativ, efectul cel mai defavorabil al acţiunilor pentru starea limită de rezistenţă în secţiuni verticale în gruparea
fundamentală este dat de combinaţia

Ec = gvuVp + 1,2 Te + 1,2 Ti

Tabelul 2

Gruparea încărcărilor. Coeficienţi de siguranţă

Stări limită ale

Stări limită ultime
exploatării normale

Starea
Acţiuni
Secţiuni Starea limită limită
[Notaţie] Secţiuni orizontale
verticale de deformaţie de
fisurare

GF GS11) GS22) GF GF1 GS33) GF2

Greutăţi
proprii 1.0 1.0 1.0 - 1.0 1.0 -
[G]4)5)
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

Vânt - în
planul de
scurgere al gvu -6) gvu gvc
aerului [Vp]6

Vânt -
transversal
pe planul de - 1.0 - - - - -
scurgere al
aerului [Vt]

Temperatura
exterioară 1.2 0.6 0.6 1.2 - - 0.6
[Te]8)

Temperatura
interioară 1.2 1.0 1.0 1.2 - - 1.0
[Ti]

Cutremur
- - 1.0 - - 1.0 -
[Eg, Egs ]9)

1) Gruparea cuprinde acţiunea vântului în regim de rezonanţă considerată ca o încărcare excepţională.

2) Cuprinde acţiunea seismului definită conform P100-2004 prin acceleraţia terenului corespunzătoare Intervalului Mediu de
Recurenţă de 100 ani.

3) Cuprinde acţiunea seismului definită conform P100-2004 prin acceleraţia terenului corespunzătoare Intervalului Mediu de
Recurenţă de 30 ani.

4) Sunt incluse greutăţile proprii ale trunchiului portant, căptuşelii interioare şi tubului de evacuare.

5) Pentru verificarea structurii de susţinere a tuburilor de evacuare în gruparea fundamentală, coeficienţii încărcării se vor lua
având ca referinţă STAS 10101/0A-77.

6) Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiunea vântului se vor lua conform reglementărilor în vigoare. Până la aprobarea şi

difuzarea codului românesc CR1 coeficienţii g vu, g vc au ca referinţă prevederile cap. 3 din STAS 10101/20-90.

7) În cazurile justificate ale unor amplasamente cu repetabilitate mare de manifestare a acţiunii vântului (ex. zonele litorale,
culoare pe văile râurilor), acţiunea vântului se va introduce cu intensitatea de lungă durată alături de seism în gruparea specială
(coeficient nd).

8) Se recomandă ca - în măsura în care există date din amplasament - pentru stabilirea valorilor normate şi de calcul să se
folosească drept referinţă metoda analitică din STAS 10101/23A-78 (pct. 3.1 ... 3.4).

9) Intensităţile E şi E
g gs ale acţiunii seismice sunt cele recomandate în P100-2004 corespunzătoare acceleraţiei terenului cu
intervalele medii de recurenţă de 100 şi, respectiv, 30 de ani (a se vedea 2) şi 3)).

Observaţii:

a) Încărcările gravitaţionale date de greutăţile proprii ale tuburilor de evacuare a gazelor şi structurii interioare se vor lua în calcul
ca încărcări permanente la coşurile la care execuţia acestor elemente este concomitentă cu glisarea peretelui portant. La
coşurile la care execuţia structurii interioare este decalată în timp faţă de glisarea trunchiului portant, aceste încărcări se vor
considera după caz, ca încărcări cvasipermanente sau variabile, iar în gruparea de încărcări corespunzătoare stadiului de
execuţie cu structura interioară încă neexecutată sau parţial executată încărcarea dată de vânt se va introduce cu valoarea
totală de exploatare.

b) Efectul însoririi asimetrice se va lua în considerare numai pentru determinarea efectelor de ordinul II în calculul la starea

file:///E:/p133-2004.htm
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

limită de rezistenţă, cumulându-se cu efectul celorlalte deformaţii de ansamblu ale coşului.

3.2. Condiţii generale de verificare la stări limită

Verificările la stări limită în secţiunile trunchiului portant curent şi soclului se fac având ca referinţă prevederile capitolului 3 din
STAS 10107/0-90, cu următoarele precizări:

3.2.1. Starea limită de rezistenţă

Verificarea la starea limită de rezistenţă este obligatorie în secţiunile orizontale şi verticale, în situaţia cu construcţia terminată.
În cazul special menţionat la pct. 3.1.6. Obs. a) verificarea se efectuează şi pentru construcţia în stadiul de execuţie cu
structura interioară parţial sau în întregime neexecutată.

3.2.2. Starea limită de deschidere a fisurilor

Verificarea la starea limită de deschidere a fisurilor se face în gruparea fundamentală de încărcări, în secţiunile verticale,
considerând efectul acţiunii termice în modul arătat în par. 3.1.4 (a se vedea şi 3.3.6).

Deschiderile medii ale fisurilor (a f) trebuie să respecte condiţia a f ≤ a f, lim, unde a f, lim are valorile:

- 0,15 mm pe treimea superioară a înălţimii coşului;

- 0,25 mm pe restul înălţimii dacă din condiţii de agresivitate chimică nu rezultă necesar să se ia tot a f ≤ 0,15 mm.

3.2.3. Starea limită de deformaţie

Verificarea la starea limită de deformaţie se face punând condiţia ca săgeata la vârful coşului, din acţiunea încărcărilor totale de
exploatare în gruparea fundamentală, să se încadreze în limita:

(3.2)

Aceeaşi condiţie se pune şi pentru săgeata la vârful coşului din acţiunea încărcărilor din gruparea specială, cuprinzând exclusiv
încărcarea seismică, în care caz Dmax se va evalua cu relaţia:

Dmax = Ds (3.3)

În relaţia (3.3) Ds reprezintă deplasarea produsă de încărcările seismice asociate intervalului mediu de recurenţă de 30 de ani
(a se vedea şi prevederile paragrafului 3.1.6. din prezentul normativ).

Observaţie: În Dmax se include numai deplasarea produsă de deformaţiile de încovoiere ale trunchiului portant.

Se recomandă ca, în măsura folosirii unor mijloace de calcul adecvate, verificarea prin criteriul global exprimat de relaţia (3.3)
să fie înlocuită printr-o verificare explicită că rosturile prevăzute între tronsoanele de zidărie succesive pe înălţime permit
deplasările impuse de deformaţiile structurii de rezistenţă a coşului.

Verificarea la starea limită de deformaţie conform prevederilor acestui capitol nu este necesară în cazul coşurilor industriale fără
căptuşeală interioară.

3.2.4. Cerinţe asociate verificărilor fundaţiei

3.2.4.1. Verificările terenului de fundare se fac în conformitate cu prevederile prescripţiilor de specialitate în vigoare menţionate
în Anexa C din prezentul normativ.

3.2.4.2. Pentru verificarea la încovoiere a fundaţiei de beton armat sub acţiunea presiunilor reactive ale terenului, aceste presiuni
vor fi determinate în cea mai defavorabilă dintre grupările de încărcări, fundamentală sau specială. În cazul grupării speciale,
presiunile reactive ale terenului vor fi stabilite considerând la nivelul tălpii fundaţiei un moment asociat capacităţii coşului în
situaţia când apare o zonă plastică în modul arătat în par. 3.3.5.1.

3.3. Determinarea eforturilor secţionale şi deplasărilor

3.3.1. Modelarea pentru calcul a trunchiului portant

3.3.1.1. Analiza secţiunilor orizontale

file:///E:/p133-2004.htm 7/21
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

Reprezentarea structurii tubulare formate de trunchiul portant în vederea determinării eforturilor în secţiuni orizontale, se face
pentru proporţiile uzuale de coşuri (H/D > 7) printr-o consolă verticală cu secţiune variabilă, încastrată elastic la bază (model de
bară). Cazurile în care legăturile coşului cu canalele de fum sau cu clădirile din amplasament fac improprie această modelare
se vor trata cu ajutorul unor reprezentări adecvate.

Pentru analiza dinamică a coşurilor, sistemul real cu proprietăţi distribuite va fi reprezentat cu ajutorul unui număr finit de mase
concentrate având legături elastice între ele. Se recomandă ca alegerea numărului şi poziţiei nodurilor sistemului să fie făcute
astfel încât să asigure stabilitatea rezultatelor analizei în raport cu discretizarea şi să furnizeze direct mărimile solicitărilor în
secţiunile caracteristice ale coşului.

Observaţie: Se recomandă ca înălţimea unui tronson al discretizării să nu fie mai mare decât distanţa între două secţiuni
consecutive de rezemare a structurii interioare pe trunchiul portant; masele tronsoanelor se pot considera concentrate în
secţiunile de discretizare.

3.3.1.2. Analiza secţiunilor verticale

Pentru determinarea eforturilor în secţiuni verticale se admite modelarea simplificată a trunchiului portant printr-o succesiune în
elevaţie de fâşii inelare independente, având înălţime convenabilă (de regulă egală cu unitatea).

Se recomandă ca pentru coşurile făcând parte din categoria de importanţă excepţională să se utilizeze complementar modelul
de placă curbă, care oferă o reprezentare mai fidelă a comportării structurale.

Observaţie: Modelul simplificat este bazat pe ipoteza unei variaţii lente a geometriei coşului pe înălţime (perete structural şi
termoizolaţie), ipoteză care pentru soluţiile glisate cu pantă de cel mult 2.5% este recomandabilă şi, de cele mai multe ori,
realizabilă. În situaţiile în care trebuie determinate prin calcul efectele structurale ale unor geometrii cu neuniformităţi
pronunţate, trunchiul portant din beton armat va fi în mod necesar reprezentat ca o placă curbă care parcurge întreaga elevaţie a
coşului.

3.3.2. Caracteristici de rigiditate ale secţiunilor din beton armat

În cazurile în care este admisă folosirea modelului de bară, modulul de rigiditate la încovoiere al secţiunilor se calculează cu
relaţia simplificată:

EI = kEbIb

în care: Ib este momentul de inerţie al secţiunii de beton simplu;

Eb - modulul de elasticitate al betonului, având ca referinţă tab. 7 din STAS 10107/0-90;

k - coeficient care introduce influenţa caracteristicilor de deformaţie ale betonului armat şi ale cărui valori depind de natura
efortului secţional şi de starea limită la care se efectuează calculul, după cum urmează:

a) Pentru calculul perioadelor proprii de vibraţie, necesare la evaluarea încărcărilor dinamice produse de acţiunea vântului sau
de cutremur, se ia k = 1.0.

b) Pentru calculul deplasărilor orizontale de ansamblu şi al efectelor de ordinul II se ia:

- în calculul la starea limită de rezistenţă: k = 0,6;

- în calculul la stările limită de deformaţie: k = 0,8.

c) pentru evaluarea efectului termic la starea limită de rezistenţă în secţiuni verticale conf. ipotezelor precizate în par. 3.3.6.4,
se ia k=0.15.

Observaţie: În cazul folosirii modelului de placă curbă pentru verificare la starea limită de fisurare, se va asigura printr-un calcul
iterativ sau biografic corespondenţa între nivelul de solicitare şi caracteristicile de rigiditate ale secţiunilor din beton armat.

3.3.3. Caracteristici de deformare ale terenului de fundaţie care intervin în schema de calcul

La coşurile cu fundaţii de suprafaţă, rigiditatea la rotire a terenului de fundaţie, necesară pentru determinarea rotirii bazei
fundaţiei, se calculează cu expresia:

hj = CjIf (3.4)

în care: If este momentul de inerţie al suprafeţei de contact fundaţie-teren;

file:///E:/p133-2004.htm 8/21
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

Cj - coeficientul de rigiditate al terenului de fundaţie la rotiri în plan vertical, care se calculează cu expresia:

(3.5)

Ef - modulul de elasticitate dinamic al terenului de fundaţie;

Df - diametrul suprafeţei de contact fundaţie-teren.

Modulul de elasticitate dinamic Ef se calculează cu formula:

(3.6)

unde: r este densitatea aparentă a pământului;

mf - coeficientul lui Poisson pentru pământ, care în lipsa unor date geotehnice detaliate se poate lua mf = 1/3;

vs - viteza de propagare a undelor de forfecare în teren, pentru care în lipsa unor determinări în amplasament se recomandă să
se ia valorile:

- v = 300 m/s pentru argile şi nisipuri slab consolidate;

- v = 400 m/s pentru argile şi nisipuri cu grad mediu de consolidare;

- v = 600 m/s pentru pietrişuri consolidate;

- v = 1000 m/s pentru roci calcaroase.

3.3.4. Aspecte specifice ale calculului dinamic al structurii

În general se recomandă ca pentru determinarea efectelor acţiunii seismice prin metoda superpoziţiei modale sau ale acţiunii
vântului, să se evalueze în mod direct contribuţiile mai multor moduri proprii de vibraţie. Analiza modală a sistemului dinamic
echivalent este realizabilă practic cu ajutorul unor programe adecvate de calcul automat. Numărul minim de moduri proprii de
vibraţie necesar a fi luat în considerare se stabileşte în funcţie de sensibilitatea rezultatelor finale faţă de această opţiune.

Se admite ca efectul rigidităţii geometrice să nu se ia în considerare la determinarea caracteristicilor dinamice ale coşului.

Pentru fracţiunea din amortizarea critică specifică trunchiului portant în cazul acţiunii vântului, se recomandă să se adopte
valoarea n=0,015.

În calculul la acţiunea vântului pentru coşuri cu înălţimi H ≤ 150 m, se poate admite folosirea procedeului simplificat menţionat
la punctul 3.1.2 care consideră în mod explicit doar modul fundamental de vibraţie.

3.3.5. Determinarea eforturilor în secţiuni orizontale

3.3.5.1. Pentru stabilirea momentelor încovoietoare în gruparea specială de încărcări se va folosi metoda ierarhizării
capacităţilor de rezistenţă.

Secţiunile care se găsesc în interiorul zonei plastice potenţiale alese de proiectant vor fi dimensionate pe baza forţelor seismice
normate incluzând factorul de reducere (forţe de cod).

În afara zonei plastice potenţiale solicitările de calcul se vor stabili cu relaţia:

(3.7)

unde: w este factorul de amplificare dinamică

Mjs este efortul de dimensionare în secţiunea curentă j;

Mjcod este efortul în secţiunea j evaluat pe baza forţelor de cod;

file:///E:/p133-2004.htm 9/21
 Mcap/Mcod este raportul minim între momentul capabil şi momentul evaluat cu forţele de cod în cuprinsul zonei plastice
potenţiale;

Mjel este momentul încovoietor corespunzător răspunsului elastic al coşului în secţiunea j.

Acolo unde configuraţia generală a coşului permite, zona plastică potenţială va fi aleasă de proiectant la baza trunchiului
portant (imediat deasupra fundaţiei).

În cazul coşurilor cu soclu puternic dezvoltat faţă de trunchiul portant curent (ex. fig. 1.1, fig. 1.4) alegerea poziţiei zonei
plastice potenţiale se va face astfel:

a. Pentru coşurile cu H ≤ 100 m zona plastică potenţială va fi dirijată către baza trunchiului portant curent (deasupra soclului) -
a se vedea fig. 3.1.

b. Pentru coşurile cu H > 100 m zona plastică potenţială va fi aleasă în cincimea centrală a elevaţiei.

Înălţimea zonei plastice potenţiale va fi de 0.20 H. Se va evita amplasarea golurilor pentru accesul canalelor de fum în zonele
astfel desemnate.

Factorul de amplificare dinamică în relaţia (3.7) se va considera cu valorile:

w = 1.1 în cazul zonelor plastice potenţiale impuse la baza trunchiului portant sau deasupra soclului;

w = 1.3 în celelalte cazuri

Observaţie: Pentru coşurile având H > 200 m se recomandă verificarea explicită a eficienţei economice a soluţiei bazate pe
ierarhizarea capacităţii de rezistenţă comparativ cu rezultatele unui calcul elastic.

În zona plastică potenţială, pe considerente de ductilitate, se va asigura respectarea condiţiei:

(3.8)

unde: N este efortul secţional normal de compresiune;

q - jumătatea unghiului (în radiani) care subîntinde golul, în cazurile când amplasarea golului în zona plastică potenţială nu
poate fi evitată;

D - diametrul mediu al secţiunii;

db - grosimea trunchiului portant în secţiunea considerată;

Rc - rezistenţa de calcul a betonului la compresiune având ca referinţă STAS 10107/0-90;

R'c = 0,8 R - rezistenţa de calcul a betonului la compresiune corectată cu coeficientul suplimentar al condiţiilor de lucru 0,8.

3.3.5.2. În calculul momentelor încovoietoare de ansamblu, în secţiuni orizontale se va ţine seama de efectele de ordinul II
generate de deformaţia structurii formate din trunchiul portant curent şi soclu, însumând următoarele:

a) Deformaţia de încovoiere a trunchiului portant şi soclului din acţiunea încărcărilor orizontale.

b) Deformaţia produsă de rotirea q a bazei fundaţiei coşului, care se determină conform prevederilor de la pct. 3.10.2 din STAS
3300/2-85, introducând pentru caracteristicile terenului de fundaţie expresiile şi valorile date la pct. 3.3.3 din prezentul normativ.

c) Curbarea trunchiului portant sub acţiunea însoririi asimetrice, calculate conform pct. 3.1.5.

Pentru determinarea momentelor de ordinul II, dacă acestea nu sunt furnizate direct dintr-un calcul automat, se recomandă
următoarea succesiune a etapelor de calcul (procedeu simplificat):

1) Se calculează săgeata la vârf DIc rezultată din deformaţia coşului sub acţiunea încărcărilor orizontale, într-un calcul de
ordinul I. Săgeţile corespunzătoare DIcy la niveluri intermediare se pot calcula admiţând o formă parabolică pentru deformata
coşului.

10/21
2) Se calculează săgeata la vârf DIt produsă de însorirea asimetrică. Se recomandă folosirea relaţiei simplificate:

(3.9)

în care De(bază) şi De(vârf) sunt diametrele exterioare ale coşului la baza trunchiului portant curent şi, respectiv, la vârf, iar H
este înălţimea trunchiului portant.

Săgeţile corespunzătoare DIty la niveluri intermediare se pot calcula admiţând o formă parabolică pentru deformata coşului.

3) Se calculează săgeata la vârf rezultată din rotirea fundaţiei (DIf), tot într-un calcul de ordinul I. Săgeţile corespunzătoare DIfy
la niveluri intermediare se pot calcula considerând o formă rectilinie pentru deformata coşului.

4) Săgeata totală la vârf din calculul de ordinul I:

DIH = DIc + DIt + DIf

În acelaşi mod se însumează săgeţile DIy de la niveluri intermediare.

5) se determină în prima iteraţie momentele suplimentare de ordinul ii (d m) din încărcările verticale ny aplicate cu
excentricităţile d iy (fig. 3.2).

6) Momentele finale de ordinul II în toate secţiunile orizontale pot fi determinate în funcţie de momentele de ordinul I cu relaţia
simplificată:

MII = MI h (3.10)

în care:

(3.11)

Se recomandă ca în cazurile în care se obţine h > 1,3, respectiv , să se mărească dimensiunile secţiunii de beton

a coşului.

Observaţie: Se admite pentru simplificare ca valoarea coeficientului eta conform formulei (3.11), calculată pentru starea limită
de rezistenţă, să fie considerată ca valabilă şi în cazul stării limită de deformaţie.

3.3.6. Determinarea eforturilor în secţiuni verticale

3.3.6.1. Acţiunea vântului sau/şi temperaturii induce în cazul general în secţiunile verticale ale coşurilor o solicitare de
încovoiere cu forţa axială. Pentru cazurile în care este admisă modelarea trunchiului portant printr-o succesiune de fâşii inelare
de înălţime unitară (a se vedea 3.3.1.2) efectele forţelor axiale pot fi neglijate. Relaţiile ajutătoare pentru calcul prezentate în
continuare sunt proprii acestui caz considerat ca fiind foarte uzual.

Atunci când calculele efectuate cu ajutorul modelului de placă curbă pun în evidenţă existenţa unor forţe axiale semnificative
(orientativ peste 5% din forţa axială capabilă la solicitare centrică) relaţiile de calcul vor fi adoptate în mod corespunzător
folosind cadrul reglementărilor generale existente.

3.3.6.2. Calculul momentelor de ovalizare produse de acţiunea vântului în secţiuni verticale, bazat pe diagrama de presiuni pe
corpuri cilindrice care are ca referinţă STAS 10101/20-90 conduce la diagrama de momente reprezentată în fig. 3.3, cu valorile
maxime:

(3.12)

unde, conform STAS 10101/20-90:

CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

gv - presiunea dinamică de bază la înălţimea de 10 m deasupra terenului;

c h - coeficientul de variaţie a presiunii dinamice de bază în raport cu cota secţiunii considerată deasupra terenului;

Re - este raza exterioară a secţiunii inelare;

Convenţia de semne pentru momentele de ovalizare în fig. 3.3 consideră momentele pozitive atunci când produc eforturi de
întindere la fibra interioară.

Deasupra fundaţiei, pe o înălţime egală cu diametrul exterior al coşului la cota de încastrare, momentele de ovalizare se pot
neglija. Armătura orizontală în această zonă va satisface cel puţin regulile constructive minime din cap. 4 al prezentului
normativ.

3.3.6.3. În cazurile în care se admite modelarea simplificată a trunchiului portant (a se vedea 3.3.1.2, 3.3.6.1) iar valoarea de
calcul a diferenţei de temperatură între feţele peretelui de beton armat nu depăşeşte 50°C, momentele de exploatare produse
de acţiunea diferenţei de temperatură necesare verificării la starea limită de fisurare se vor evalua cu relaţia:

Mtf = W . Rt (3.13)

în care:

W este modulul de rezistenţă al secţiunii din beton armat în stadiul 1

Rt este valoarea de rezistenţei la întindere a betonului pentru verificarea la fisurare, determinată cu relaţia

(3.14)

unde:

Rtk este valoarea caracteristică a rezistenţei la întindere a betonului conform STAS 10107/0-90;

db este grosimea peretelui de beton armat la cota la care se face verificarea.

3.3.6.4. În cazurile în care se admite modelarea simplificată a trunchiului portant iar valoarea de calcul a diferenţei de
temperatură între feţele peretelui de beton armat depăşeşte 50°C, solicitarea corespunzătoare care se consideră în calculul la
starea limită de rezistenţă conform 3.4.3. se evaluează cu relaţia:

(3.15)

Dacă se respectă recomandarea de la par. 3.1.4 privitoare la limitarea valorii Dtbet efectul temperaturii la starea limită de
rezistenţă se poate neglija.

3.4. Relaţii şi date ajutătoare pentru calculul secţiunilor

3.4.1. Verificarea la starea limită de rezistenţă în secţiuni orizontale

3.4.1.1. Notaţii utilizate

D - diametru mediu al coşului în secţiunea orizontală considerată;

De - diametrul exterior în aceeaşi secţiune;

db - grosimea peretelui de beton armat;

Aa - aria secţiunii de armătură pe metru liniar de perimetru măsurat pe axul grosimii peretelui (Aa însumează armăturile de pe
ambele feţe, care în schema de calcul se consideră concentrate în ax ca în fig. 3.5);

r'c - 0,8 rc - rezistenţa de calcul a betonului la compresiune (fig. 3.4.a);

ra - rezistenţa de calcul a armăturilor (fig. 3.4.b);

file:///E:/p133-2004.htm 12/21
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

e au, e bu - deformaţiile specifice ultime ale armăturii şi betonului;

x - înălţimea zonei comprimate.

3.4.1.2. Schema de calcul

Diagramele eforturilor unitare în beton şi în armături la starea limită de rezistenţă sunt considerate în conformitate cu prevederile
STAS 10107/0-90 şi anume:

- curba caracteristică a betonului la compresiune este cea reprezentată în Fig. 3.4.a;

- curba caracteristică a armăturilor este cea reprezentată în Fig. 3.4.b.

Se admite că secţiunile plane înainte de aplicarea solicitării rămân plane şi după deformare.

Rezultă pentru eforturile unitare în beton şi în armătură, la starea limită de rezistenţă, diagramele din Fig. 3.5.

Observaţii:

1. Dacă se respectă recomandările cuprinse în par. 3.1.4, se poate neglija acţiunea temperaturii, care la starea limită de
rezistenţă în secţiuni orizontale nu afectează capacitatea portantă de ansamblu la compresiune excentrică.

2. La stabilirea momentului de calcul, M, se va considera efectul defavorabil al unui moment accidental produs de o
excentricitate ea = Dc /50 a forţei N.

Indicaţii asupra algoritmului pentru determinarea momentului capabil al secţiunilor orizontale sunt date în Anexa B a
normativului.

3.4.2. Verificarea la starea limită de deschidere a fisurilor în secţiuni verticale

3.4.2.1. Schema de calcul şi notaţii

calculul se face pentru o fâşie inelară de perete de 1,00 m înălţime (fig. 3.6).

notaţiile din fig. 3.7, corespunzătoare STAS 10107/0-90 pentru secţiuni dreptunghiulare, în stadiul II de lucru (după fisurare),
sunt:

Aai, Aae - ariile secţiunilor de armătură inelară interioară şi, respectiv, exterioară;

pi, pe - procentele de armare corespunzătoare armăturilor Aai, Aae:

p = pi + pc - procentul de armare total;

- înălţimea relativă a zonei comprimate;

z = g ho - braţul de pârghie al eforturilor interioare;

3.4.2.2. Coeficientul de echivalenţă (ne)

(3.16)

unde:

(3.17)

v - raportul între momentul încovoietor de lungă durată şi momentul încovoietor total, care se poate lua egal cu 1;

file:///E:/p133-2004.htm 13/21
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

- caracteristica curgerii lente a betonului, conform STAS 10107/0-90.

3.4.2.3. Determinarea efortului unitar maxim (sae) în armătura întinsă exterioară.

Poziţia axei neutre se determina cu ajutorul relaţiei:

(3.18)

unde:

(3.19)

Braţul de pârghie, z, al eforturilor interioare se calculează cu formula:

(3.20)

Efortul unitar maxim în armătura Aae:

(3.21)

unde Mtf este calculat conform par. 3.3.6.

3.4.2.4. Calculul deschiderii fisurilor

Deschiderea medie a fisurilor se calculează cu relaţia:

(3.22)

în care:

d este diametrul armăturilor inelare exterioare

ta = 2.4 Rt pentru barele cu profil periodic;

ta = Rt pentru bare netede;

3.4.3. Verificarea la starea limită de rezistenţă în secţiuni verticale

Calculul se face pentru secţiunea dreptunghiulară unitară db × 1.00 m, dublu armată, încărcată cu momentul încovoietor total M
= Mv + Mt şi, în cazurile fundamentate, cu efort axial. Pentru Mv, Mt şi efortul axial se utilizează mărimi corespunzătoare
valorilor de calcul ale încărcărilor.

Evaluarea efectelor temperaturii se va face conform par. 3.3.6.

Pentru distribuţia eforturilor pe secţiune se pot folosi ipotezele metodei simplificate de calcul la starea limită de rezistenţă în
secţiuni normale.

În cazurile particulare în care analiza prin calcul folosind modelări avansate (a se vedea 3.3.1.2. şi 3.3.6.) furnizează eforturi
semnificative de întindere în secţiunile verticale, cantitatea de armătură inelară care se dispune trebuie să fie superioară
procentului minim de armare pentru această solicitare.
file:///E:/p133-2004.htm 14/21
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

[top]

CAPITOLUL 4. PREVEDERI CONSTRUCTIVE DE DETALIU

4.1. Grosimea peretelui trunchiului portant

Grosimea peretelui trunchiului portant va respecta următoarele limite inferioare şi superioare în raport cu înălţimile şi cu
diametrele exterioare date în tabelul 1 de la pct. 1.2.1:

Tabelul 3

Categoria de diametre conform Grosimi minime şi maxime ale

tabelului 1 de la pct. 1.3.1. trunchiului portant (cm)

mici 20 ... 40

medii 22 ... 55

mari 25 ... 75

foarte mari 25 ... 90

4.2. Procente minime de armare

Procente minime de armare vor respecta valorile:

- pentru armăturile verticale: 0,3% pentru armătura totală pe secţiune (interioară + exterioară);

- pentru armăturile inelare: 0,15% pe fiecare faţă.

4.3. Diametre minime şi distanţe între bare

Diametrele minime ale armăturilor de rezistenţă vor fi:

- pentru armăturile orizontale: f 10 mm;

- pentru armăturile verticale: f 12 mm.

Distanţele maxime între bare nu vor depăşi 25 cm.

4.4. Reguli de armare în dreptul golurilor

Pe conturul golurilor pentru accesul canalelor de gaze, exhaustoarelor, etc., se vor prevedea armături de bordaj suplimentare
care să satisfacă următoarele condiţii minime:

- armăturile verticale vor reconstitui secţiunea armăturilor verticale întrerupte şi se vor distribui de fiecare parte a golului adiacent
pe o lăţime de cel mult jumătate din lăţimea acestuia;

- armăturile orizontale deasupra şi dedesubtul golului vor fi dimensionate astfel încât să preia o forţă de întindere

F = 0,15bdb (Rc + pRa) (4.1)

unde b este dimensiunea golului în plan orizontal, iar celelalte notaţii corespund mărimilor definite în cap. 3. Armăturile
orizontale se vor distribui cât mai aproape de marginea golului pe o distanţă de cel mult b/4 de aceasta.

Armăturile de bordaj pe ambele direcţii se vor ancora dincolo de distanţa b/2 de marginile golului cu lungimile de ancoraj având
ca referinţă STAS 10107/0-90, corespunzător cazului celui mai defavorabil (condiţii severe de solicitare + condiţii defavorabile de
aderenţă).

4.5. Armarea coronamentului

file:///E:/p133-2004.htm 15/21
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

La coşurile la care la vârf nu se prevede o placă de închidere a spaţiului dintre trunchiul portant şi tubul interior, care să facă
corp comun cu trunchiul portant (exemplu în fig. 1.1), se va realiza o grindă inelară de coronament cu rolul de a reduce efectele
defavorabile ale solicitărilor din vânt şi temperatură. Dimensiunile minime ale acestei grinzi vor fi de 250 × 400 mm. Armătura
inelară minimă a acestei grinzi va corespunde unui procent de armare de 0.5% iar înnădirile prin petrecere ale barelor au ca
referinţă STAS 10101/0-90 pentru elemente întinse. Suplimentar, se va dubla armarea inelară minimă în zona vârfului pe o
înălţime cel puţin egală cu diametrul exterior.

[top]

ANEXA A

INDEX ALFABETIC AL NOTAŢIILOR PRINCIPALE

Aa - aria secţiunii totale de armătură verticală pe metru liniar de contur;

Aae, Aai - ariile secţiunilor de armătură exterioară şi interioară (verticală sau orizontală) pe metru
liniar;

Ab - aria secţiunii orizontale inelare de beton a coşului, la nivelul considerat;

Abt - aria zonei întinse a secţiunii de beton, în calculul la fisurare;

a - distanţa de la centrul de greutate al armăturii întinse până la fibra extremă cea mai
apropiată;

a' - idem pentru armătura comprimată (mai puţin întinsă);

b - dimensiunea golului în plan orizontal (lăţimea);

Cj - coeficient de rigiditate al terenului la rotiri în plan vertical;

D - diametrul mediu al secţiunii inelare;

De - diametrul exterior al secţiunii inelare;

Df - diametrul suprafeţei de contact fundaţie-teren;

d - diametrul barelor de armătură;

da - grosimea stratului de aer dintre trunchiul portant (soclu) şi tubul de evacuare a gazelor;

db - grosimea peretelui de beton armat;

Ea - modulul de elasticitate al armăturilor;

Eb - modulul de elasticitate al betonului;

E'b - idem, pentru încărcări de lungă durată;

Ef - modulul de elasticitate dinamic al terenului de fundaţie;

ea - excentricitatea adiţională conform STAS 10107/0-90;

eo - M/N;

eoc - eo + ea;

- presiunea dinamică de bază a vântului;

file:///E:/p133-2004.htm 16/21
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

gv

H - înălţimea coşului (trunchiul portant curent + soclu);

ha - distanţa între centrele de greutate ale armăturilor Aai şi Aae, în secţiuni verticale;

ho=db-a - înălţimea utilă a secţiunii verticale;

Ia - momentul de inerţie al ansamblului armăturilor Aai şi Aae;

Ib - momentul de inerţie al secţiunii de beton simplu;

If - momentul de inerţie al suprafeţei de contact fundaţie-teren;

k - coeficient de corecţie din expresia modulului de rigiditate EI pentru elemente de beton

armat;

Kj - rigiditatea la rotire a terenului de fundaţie, la suprafaţa de contact fundaţie-teren;

M - momentul încovoietor de calcul;

Mt - momentul încovoietor din acţiunea temperaturii pentru starea limită de rezistenţă;

Mtf - idem pentru starea limită de fisurare;

Mv - momentul încovoietor din acţiunea vântului;

Msv - idem din acţiunea vântului + acţiunea seismică, în gruparea specială de încărcări;

MI - momentul încovoietor rezultat din calculul de ordinul I, în secţiuni orizontale;

MII - idem, din calculul de ordinul II;

mu - momentul încovoietor relativ (adimensionalizat) la starea limită de rezistenţă;

N - încărcarea gravitaţională totală la nivelul secţiunii orizontale care se verifică;

NH - încărcarea gravitaţională dată de tronsonul de la vârful coşului;

Ny - idem, pentru tronsonul curent y;

n - coeficientul încărcării;

nl - fracţiunea din amortizarea critică, în calculul de ansamblu al trunchiului portant;

ne=Ea/Eb' - coeficient de echivalenţă în calculul la fisurare;

nu - efortul normal de compresiune relativ (adimensionalizat) în starea limită de rezistenţă

p - procentul de armare total, corespunzător la Aa;

pe, pi - procentele de armare corespunzătoare la Aae şi Aai;

Ra - rezistenţa de calcul a armăturii;

Rc - rezistenţa de calcul a betonului la compresiune;

R'c =0,8Rc - idem, corectată cu coeficientul condiţiilor de lucru 0,8;

file:///E:/p133-2004.htm 17/21
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

Re - raza exterioară a secţiunii inelare a trunchiului portant;

u - perimetrul însumat al barelor armăturii Aa;

vs - viteza de propagare a undelor transversale în teren;

x - înălţimea reală a zonei comprimate;

y - ordonata nivelului curent;

z - braţul de pârghie al eforturilor interioare;

a - parametru de armare, folosit în anexa B;

af - deschiderea medie a fisurilor;

a f(lim) - valoarea admisibilă a deschiderii medii a fisurilor;

at - coeficientul de dilatare termică liniară al betonului armat;

b - coeficient dinamic care multiplică presiunea dinamică de bază a vântului în calculul de

ansamblu al coşului;

e au, e bu - deformaţiile specifice ultime ale armăturii şi betonului;

- braţul de pârghie al eforturilor interioare, adimensionalizat;

l - coeficient de conductivitate termică;

DM - suplimentul de moment încovoietor din efectele de ordinul II;

Dtb - diferenţa de temperatură între feţele peretelui de beton armat;

Dth - săgeata totală la vârful coşului, în calculul de ordinul I;

DIc - idem din încovoierea trunchiului portant al coşului sub acţiunea încărcărilor orizontale;

DIf - idem, din rotirea bazei fundaţiei;

DIt - idem, din acţiunea însoririi asimetrice;

DIy - săgeata totală la nivelul intermediar gama, din calculul de ordinul I;

- săgeata la vârful coşului din acţiunea fracţiunii de lungă durată a încărcării date de vânt;

Dmax - săgeata totală la vârful coşului;

Ds - săgeata elastică la vârful coşului produsă de încărcările orizontale seismice de cod;

- coeficient de majorare a momentelor încovoietoare pentru a ţine seama de efectele de

ordinul II;

q - unghiul de rotire în plan vertical al bazei fundaţiei;

file:///E:/p133-2004.htm 18/21
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

q - jumătatea unghiului la centru subîntins de un gol în peretele de beton armat;

- înălţimea relativă a zonei comprimate a secţiunii;

r - densitatea aparentă a pământului;

rb - densitatea aparentă a betonului;

sa - efortul unitar în armătură;

sae - efortul unitar maxim în armătura Aae;

sai - idem în armătura Aai;

sat - efortul unitar în armătura întinsă Aae din acţiunea temperaturii;

sb - efortul unitar în betonul din zona comprimată;

- caracteristica deformaţiilor de curgere lentă ale betonului;

y - coeficient de reducere care intervine în expresia forţei orizontale seismice totale, definit la
pct. 5.3.2 din normativul P100-92. Se va înlocui cu 1/R odată cu trecerea la P100-2004

[top]

ANEXA B

INDICAŢII ASUPRA PROCEDEULUI DE CALCUL AL SECŢIUNILOR ORIZONTALE

Procedura numerică pentru determinarea momentului capabil al secţiunii inelare cu goluri se bazează pe ipotezele metodei de
calcul la starea limită de rezistenţă în secţiuni normale descrise în cap. 3.2.1 al STAS 10107/0-90 şi reluate cu unele precizări
specifice în cap. 3.4.1 al prezentului normativ.

Se admite că, la starea limită de rezistenţă, eforturile unitare în beton şi armătură sunt constante pe grosimea peretelui.

Algoritmul de rezolvare este următorul:

1. se împarte secţiunea în j intervale de lungime constantă, având în centrul intervalului unghiul la centru alfa cu direcţia de
calcul (fig. B1).

2. Se alege o distribuţie de deformaţii specifice, e , care satisface criteriul de rupere în beton (ebu = 2‰) şi este caracterizată de
o înălţime x a zonei comprimate stabilită apreciativ.

3. Se verifică pentru distribuţia de deformaţii specifice de la punctul 2 condiţia de echilibru axial pe secţiune.

Eforturile sb şi sa pentru fiecare interval j se determină în funcţie de deformaţia specifică în centrul intervalului folosind
diagramele caracteristice reprezentate în Fig. 3.4 din normativ. Deformaţia specifică în centrul intervalului poate fi calculată cu
relaţia:

file:///E:/p133-2004.htm 19/21
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

Observaţie: Unghiul alfa are semnificaţia din Fig. B1.

4. Se corectează succesiv poziţia axei neutre, reprezentată prin mărimea x, până când se ajunge la o apropiere satisfăcătoare
de mărimea de referinţă, N, a forţei axiale. Dacă pe parcursul iteraţiei, în tendinţa de a micşora rezultanta axială, deformaţia
specifică maximă în armătură creşte peste valoarea e au = 10‰ (întindere), se caută în continuare soluţia x păstrând e au sau
drept criteriu de rupere (punct fix) în distribuţia de deformaţii.

5. Atunci când s-a determinat poziţia axei neutre, conform celor arătate la punctul 4, se poate trece la calculul momentului
capabil cu relaţia:

Observaţii:

1. Procedura descrisă mai sus este utilizabilă direct în problema de verificare a unei secţiuni cu toate caracteristicile
geometrice şi mecanice cunoscute.

2. Din motive numerice legate de calibrarea criteriilor de convergenţă ale procesului iterativ, se recomandă ca eforturile
secţionate M şi N, precum şi cantitatea de armătură să fie exprimate în formă adimensională după cum urmează:

- efort normal relativ

- moment încovoietor relativ

- parametru de armare

3. Atunci când se urmăreşte rezolvarea unei probleme de dimensionare a armăturii (reprezentată prin procentul de armare p în
relaţiile de mai sus) se aleg succesiv valori ale procentului de armare şi se parcurg etapele 1 ... 5 până când momentul capabil
se apropie în mod acceptabil de momentul produs de solicitări. Procentul de armare ales va trebui să se încadreze între
valoarea minimă recomandată în normativ şi valoarea maximă admisă în practica de proiectare.

[top]

ANEXA C

PRESCRIPŢII GENERALE DE REFERINŢĂ

Normativul se bazează pe următoarele prescripţii de proiectare cu caracater general, de care se va ţine seama la proiectarea
coşurilor industriale:

*** Cod de cerinţe privind proiectarea, execuţia, urmărirea comportării, repararea şi consolidarea
coşurilor industriale

STAS 10 100/0-75 Principii generale de verificare a siguranţei construcţiilor.

STAS 10 101/OA-77 Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale.

STAS 10 101/1-78 Acţiuni în construcţii. Greutăţi tehnice şi încărcări permanente.

STAS 10 101/20-90 Acţiuni în construcţii. Încărcări date de vânt.

P 100-92 Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale,

agrozootehnice şi industriale.

file:///E:/p133-2004.htm 20/21
CALCULUL
10/19/12
LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

STAS 10 101/23A-78 Acţiuni în construcţii. Încărcări date de temperatura exterioară în construcţii civile şi industriale.

STAS 8751/90 Coşuri industriale glisate. Clasificare şi caracteristici geometrice.

STAS 10 107/0-90 Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor din beton, beton armat şi beton
precomprimat.

C 170-87 Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat
supraterane în medii agresive naturale şi industriale.

P 127-94 Norme tehnice de proiectare şi execuţie a protecţiei anticorozive şi izolaţiei termice la coşurile
din beton armat monolit de la centralele termice cu funcţionare pe cărbune şi păcură.

STAS 8316-77 Terenul de fundare. Principii fundamentale de calcul.

STAS 3300/1-85 Teren de fundare. Principii generale de calcul.

STAS 3300/2-85 Terenul de fundare. Calculul terenului de fundare în cazul fundării directe.

STAS 2561/3-90 Fundaţii pe piloţi. Prescripţii generale de proiectare.

STAS 2561/4-90 Piloţi foraţi de diametru mare. Prescripţii generale de proiectare, execuţie şi recepţie.

P 106-85 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea baretelor pentru fundarea construcţiilor.

[top]

file:///E:/p133-2004.htm 21/21