BILET 3

1.Schema, structura si functionarea masinii de guvernare cu hidromotor

oscilant si reactie hidraulica(pompa cu debit variabil).

Schema de acționare hidraulicã a instalației de guvenare cu hidromotor oscilant și ponpã cu debit

variabil este prezentatã în figura 2.7.
Circuitul de comandã este format din elementele 9, 8, 7, 6 și 4. Acționând asupra timonei 9
mișcarea unghiularã se transmite la roata dințatã 8, ce acționeazã cremaliera 7, legatã direct cu
pistonașele 6. Pistonașele 6 ridicã presiunea în una din ramurile de comandã și realizeazã
excentricitatea pompei cu debit variabil 5.
În acest caz pompa cu debit variabil 5 debiteazã ulei în una din ramurile de forțã producând
presiune pe o parte a paleților rotoruluii, iar din cealaltã parte aspirã pompa, în acest fel acționeazã
cârma și echea acționând asupra pistonașelor de reacție 10. Pistonașele de reacție, prin deplasare,
ceeazã presiune și reduce excentricitatea pompei, astfel pompa nu mai debiteazã și mașina cârmei
se oprește, cârma rãmânând bandatã.
Pentru bandarea cârmei în celãlalt sens este suficient sã rotim timona în celãlalt sens și
procesul se repetã pe alte circuite.

Fig. 2.6 Schema cinematicã și hidraulicã pentru instalația de guvernare cu servomotor oscilant

1. Statorul mașinii cârmei 3. Axul cârmei

2. Rotorul
4. Pistonaș (hidromotor) de comandã
a pompei
5. Pompã cu debit variabil
6. Pistonaș de comandã
7. Cremalierã de comandã
8. Roatã dințatã
9. Timonerie
10. Pistonaș de reacție
11. Eche
12. Culisa echei
 2.Conceptul de “ancorare dinamica”/”pozitionare dinamica”.Schema generala
si schema logica de comanda si control a unui D.P.S. de generatia a 2-a.

Dezvoltarea actuala a tehnologiilor marine si a navigatiei impun pozitionarea

precisa in raport cu fundul marii a diversilor plutitori sau nave. Calitatea si perforrnantele
pozitionarii devin esentiale pentru unele domenii ale cercetarii si exploatarii resurselor
marine, cum ar fi cazul platforrnelor plutitoare· de foraj, al navelor de cercetare, al
docurilor plutitoare ancorate, al navelor tehnice care executa lucrari pe fundul apei sau
care monteaza conducte submarine.
Perfectionara sistemelor de fixare a navelor si plutitorilor este una continua si are drept
obiectiv imbunatitirea preciziei de pozitionare, in conditiile cresterii adancimi apei si a
fortelor active care tind sa abata plutitorul de la punctul de ancorare. Fixarea plutitorului
in raport cu fundul marii se realizeaza cu ajutorul elementelor instalatiei de ancorare. In
general, sunt utilizate doua modalitai de ancorare: ancorarea pasiva si ancorarea
dinamica.
La adancimi mai mari de 150 m
se recomanda utilizarea cablurilor drept elemente de legatura, sau a instalatiilor de
ancorare dinamica. Ancorarea dinamica consta in pozitionarea plutitorului in raport cu
•fundul, fara interpunerea unor legaturi mecanice intre plutitor si acesta si preluarea tuturor
fortelor externe care tind sa-l deplaseze. Preluarea acestor forte se face excIusiv prin
, mijloace aflate la bordul navei. Ca mijloace active, sunt utilizate propulsoare a caror
interactiune cu apa determina dezvoltarea fortelor necesare mentinerii echilibrului navei
de pozitionat. In fig. 1.2 este exemplificat sistemul de ancorare dinamica la o nava
destinata explorarii fundului marin. Propulsoarele 1.si 2 asigura mentinerea pozitiei de
echilibru deasupra punctului de ancorare in sens longitudinal, iar propulsoarele 3 si 4
mentin echilibrul in sens transversal. Comanda propulsoarelor se face automat printr-un
calculator de proces, in functie de abaterea navei fata de un reper initial ales pe fundul
marii. Ancorarea dinarnica impune dotari speciale, de aceea ea nu se justifica decat in
cazurile cand ancorarea pasiva nu se poate face (in cazul adancimilor mari). Mai mult,
performantele ei de pozitionare nu sunt intotdeauna satisfacatoare.
Schema logica de comanda si control a unui D.P.S. de generatia a 2-a
Nu stiu daca este de generatia a doua
3.Sisteme de operare conteinere cu transtainere si poduri rulante.

În perioada unui ciclu de transport, între două încărcări succesive, manipularea containerelor
de mare capacitate se realizează:
 la beneficiarul transportului multimodal (expeditor sau destinatar);
 în punctele de joncţiune dintre două sau mai multe moduri de transport,
adică în terminalele terestra sau portuale
In terminalele intermodale, containerele sunt supuse următoarelor operaţii de manipulare:
 manipularea pe verticală în vederea descărcării / încărcării sau stivuirii;
 deplasarea pe orizontală între platforma de încărcare /descărcare şi cea de depozitare;
 transbordarea (ridicare – deplasare pe orizontală - coborâre) de pe un mijloc pe altul.

Mijloacele tehnice din aceste terminale trebuie să asigure realizarea tuturor operaţiilor
impuse de procesul tehnologic stabilit, corelarea acţiunii acestor utilaje trebuind să fie atât
funcţională (în sensul completării reciproce a serviciilor), cât şi temporară (în sensul
sincronizării în timp a operaţiilor).
În funcţie de importanţa fiecărui utilaj pentru buna funcţionare a terminalului, aceste
mijloace se clasifică în:
 mijloace tehnice principale, fără de care funcţionarea terminalului nu este posibilă
(transtainere şi portainere);
 mijloace tehnice auxiliare, constând în restul mijloacelor din dotarea terminalelor, fără de
care funcţionarea unui terminal este posibilă, dar nu la parametrii cei mai eficienţi
(transportoare de terminal etc.)
Din punct de vedere al operaţiilor şi manipulărilor pe care le pot efectua, utilajele din
terminale se pot clasifica astfel:
 utilaje ce lucrează în principal pe verticală, ridicând şi coborând containerele, dar care pot
realiza şi deplasări reduse şi limitate pe orizontală (transtainere şi portainere);
 utilaje ce lucrează în principal pe orizontală, deplasând containerele într-un plan paralel cu
solul, dar care pot ridica şi coborî (pe înălţimi mici, limitate) containerele, în scopul
preluării şi depunerii acestora (transportoare);
 utilaje care lucrează combinat şi care pot executa manipulări ale containerelor atât pe
orizontală, cât şi pe verticală în scopul deplasării şi stivuirii acestora (stivuitoare)

Transportoare - stivuitoare pentru containere

În terminale, utilajele principale de manipulare a transcontainerelor sunt

transtainerele şi portainerele Acesta sunt macarale portal, cu sau fără console, care pot rula
pe şine de oţel sau pe pneuri de cauciuc. Fiind dotate cu un dispozitiv reglabil special pentru
prinderea transcontainerelor de piesele de colţ superioare, numit spreder, transtainerele sunt
destinate manipulării, încărcării /descărcării şi transbordării transcontainerelor de pe un
vehicul rutier pe unul feroviar şi invers

PODUL RULANT - este o macara rulantă formată dintr-un schelet metalic compus dintr-o
construcţie orizontală având la capete roţi de rulare care se deplasează pe şine de rulare
paralele situate la înălţime. Pe construcţia orizontală se deplasează mecanisme sau instalaţii de
ridicare propriu-zise, având un câmp de acţiune de forma unui paralelipiped.
Părţile auxiliare ale unui pod rulant sunt, de regulă, următoarele:
- cabina, în care se instalează echipamentul electric de comandă şi operatorul uman care
manipulează podul rulant ;
- scări şi balustrade de acces ;
- tampoane destinate înmagazinării energiei cinetice a podurilor rulante care circulă pe
aceeaşi cale de rulare sau la ciocnirea cu opritoarele aflate la capăt de cursă ;
- curăţitoare de şină situate în partea frontală a grinzilor de capăt în scopul înlăturării din
faţa roţilor a obiectelor sau impurităţilor căzute pe calea de rulare ;
- siguranţe montate sub grinzile de capăt pentru evitarea căderii podului rulant în cazul
distrugerii roţilor ;
- sonerii de avertizare ;
-iluminare ;
-variator de viteza pentru ridicare si translatie.Sistem electronic pentru monitorizarea
podului rulant si palanului ;
-afisaj digital pentru sarcina montat pe pod, carlig sau pe telecomanda ;
-sisteme alternative de prindere a sarcinii (greifer, dispozitiv cu falci, etc.).

Clasificarea podurilor rulante se realizează după următoarele criterii:

a)după tipul construcţiei structurii metalice:
- monogrindă (cu o singură grindă transversală care preia solicitarea
principală de încovoiere);
- bigrindă (cu două grinzi transversale care preiau solicitarea principală
de încovoiere).
b)după regimul de lucru :
- uşor ;
- mediu ;
- greu.
c)după profilul grinzilor componente :
- profil I ;
- profil U ;
- profil cheson.
d)după viteza de lucru :
- după viteza de deplasare a podului rulant v=40-80 m/min ;
- după viteza de deplasare a căruciorului v=20-50 m/min ;
- după viteza de manipulare a sarcinii v=8-12 m/min.