2.5.6.

Metoda intersecţiilor liniare

Metoda se aplică atunci când valorile proiectate ale lungimilor L1 şi L2 nu depăşesc
lungimea instrumentelor de măsurat, iar terenul este orizontal.
Pentru trasarea punctului C (fig.2.24) se aplică concomitent sau succesiv lungimile L1,L2
de la punctele de sprijin I şi II. Pentru creşterea preciziei de trasare punctul C se va trasa din al
treilea punct de sprijin (III).
III
L3
C


L2
L1

I II
Fig. 2.24 Metoda intersecţiilor liniare
Precizia de trasare a punctelor, în cazul acestei metode, este dată de relaţia:

mc   2mL2 / sin 2   m2f (2.120)

unde:
mL - eroarea de trasare a lungimilor L1 şi L2;
mf - eroarea de fixare.
Controlul trasării punctului C se face în mod similar cu metodele prezentate anterior.

2.5.7. Metoda intersecţiilor reperate

Poziţia punctului C, trasat pe teren, se determină la intersecţia a două aliniamente care au
fost materializate prin punctele de capăt.
În funcţie de lungimea aliniamentelor se pot întâlni:
 intersecţii reperate liniar (fig.2.25);
 intersecţii reperate unghiular.
Metoda intersecţiilor reperate liniar se utilizează la trasarea în detaliu a construcţiilor
industriale şi civile.

B M2 M1
III

P2
Aliniamentul 2

I Aliniamentul 1 II P1
C

IV T2 T1 A

Fig. 2.25 Metoda intersecţiilor reperate

Trasarea prin metoda intersecţiei reperate liniar se face în două etape:
 în prima etapă se fixează şi se materializează aliniamentele, la sol sau pe
împrejmuiri din lemn (fig.2.25);
  în a doua etapă se execută trasarea propriu-zisă, care constă în întinderea între
punctele de capăt ale aliniamentelor a două fire de sârmă, la intersecţia
cărora se obţine poziţia punctului de trasat, care se proiectează la sol cu ajutorul
unui fir cu plumb.
Intersecţia reperată unghiular se utilizează în cazul când distanţa între punctele de capăt
ale aliniamentelor este mare şi nu se poate aplica metoda intersecţiilor reperate liniar. Metoda se
utilizează la trasarea elementelor de infrastructură a podurilor (pile şi culee) şi se realizează cu
ajutorul teodolitelor (fig.2.26).
Pentru trasarea punctelor P1 şi P2 se materializează bazele AT1T2 şi BM2M1, după ce, în
prealabil, s-au calculat distanţele de la capetele podului la punctele aferente bazelor. Trasarea
se poate realiza concomitent, cu două teodolite, sau succesiv cu un singur teodolit.
În cazul când se aplică metoda concomitentă, pentru trasarea punctului P1, în punctele A
şi T1 se amplasează câte un teodolit, iar în punctele B şi M1 câte o miretă de vizare. Prin vizarea
concomitentă din punctele A şi T1, la intersecţia celor două vize se obţine centrul primei pile.
Precizia intersecţiei reperate este dată de relaţia:

mc   mAl
2
1
 mAl
2
2
 m2f (2.121)

în care:
mAl1 , mA12 - preciziile de materializare a aliniamentelor;
mf - precizia de fixare a punctului trasat.
După [7], eroarea medie pătratică de trasare a unui aliniament se prezintă sub forma:

mAli  mS2  me2  mr2  mv2  m2foc  mCE

2
(2.122)

unde:
mS - eroarea datelor iniţiale (este datǎ de erorile transversale de poziţie ale capetelor celor
două aliniamente);
me - eroarea de centrare (fig. 2.26)
2 S

d S-d
1 1'
C


e
e

C'
1'' 2'
1'''

Fig. 2.26 Eroarea de centrare

Din cauza erorii de centrare, teodolitul se instalează în punctul 1" în loc de 1, cu abaterea
11" = e. Se obţine astfel aliniamentul 1'1’’în loc de aliniamentul 11', care se va intersecta cu
aliniamentul 22' în punctul C' în loc de punctul C.
Acceptând aproximaţia 11"'  e cos , în fig.2.27, din asemănarea triunghiurilor 11'1''' şi
C1'C' rezultă influenţa erorii de centrare a teodolitului:

e  e
 S  d  cos  e 1  d  cos
  (2.123)
S  S
unde:
 d - distanţa dintre punctul de trasat C şi teodolit;
S - lungimea aliniamentului fixat pe teren;
 - elementul unghiular al centrării.
2 S
d
C
1 1'
r
C' 

l2
l1
Fig. 2.27 Influenţa erorii de reducţie
Valoarea medie pătratică a erorii de construire a aliniamentului, datorită erorii de centrare
a teodolitului, conform [3] va fi:
e  d
me   1   (2.124)
2 S
mf - eroarea de reducţie apare din cauza erorii de instalare a ţintei de vizare deasupra
punctului 1' (fig.2.28).
Datorită erorii de excentricitate a ţintei de vizare, aliniamentul va fi construit eronat, iar
punctul C va fi deplasat în C’, cu abaterea:
d
r  e cos  (2.25)
S
unde:
r - abaterea de la poziţia reală a punctului C;
e' si  ' - elemente de reducţie.
Valoarea medie pătratică a erorii de construire a aliniamentului, datorită erorii de reducţie
e' se va calcula cu relaţia:
ed
mr  (2.126)
2S
mv - eroarea de vizare pe miretă (mv=20"/M)
mfoc - eroarea de focusare (mfoc = l"- 2")
mCE - erorile datorită condiţiilor exterioare (refracţia laterală, intemperii, claritatea
atmosferei, etc.)

2.5.8. Metoda traseelor poligonale

Metoda traseelor poligonale se aplică în cazul când punctele de trasat sunt incluse în
traseul poligonal. Metoda se aplică la trasarea axelor căilor de comunicaţie, la trasarea în
subteran a axelor galeriilor principale, în trasarea reţelelor edilitare etc.
Tipurile traseelor poligonale, metodele de măsurare a unghiurilor şi laturilor, cât şi modul de
rezolvare sunt cele cunoscute de la topografia generală [3], [12], [13], [22], [26]de aceea
tratarea acestora nu constituie obiectul prezentei lucrări, astfel că în continuare se vor prezenta
câteva precizii ale diferitelor tipuri de trasee poligonale.
După Cristescu eroarea medie pătratică de poziţie a punctului final (M), faţă de punctul
iniţial, într-o poligonaţie flotantă (suspendată), cu laturile aproximativ egale şi unghiurile de
vârf β=200g se calculează cu relaţia:
 2
 mcc  n  1.5
M    L   L   cc L  
2 2 2
(2.127)
  3
 
unde:
μ- coeficientul de influenţă al erorilor întâmplătoare (μ=0.002- la măsurarea cu benzi de
oţel)
λ- coeficientul de influenţă a erorilor sistematice la măsurarea directă a laturilor traseului
poligonal λ = μ/30... μ/40)
n- numărul laturilor drumuirii
L- lungimea drumuirii
mβ- eroarea medie de măsurare a unghiurilor
Pentru o drumuire suspendată cu traseu şerpuit, frânt:
2
 mcc  n 1 2
M     s    L   cc
2 2 2
    Di ,n 1   (2.128)
  i 1
unde:
[d] - suma lungimii laturilor;
Di ,n 1 - distanţa de la punctul i al drumuirii până la punctul final.
Eroarea medie pătratică de poziţie a punctului mijlociu M la drumuirea poligonometrică,
întinsă, sprijinită la capete (după compensarea unghiurilor), se calculează cu relaţia:
2
 mcc   n  3 
M    L   L   cc L   
2 2 2
  12 
(2.129)

 
La o drumuire, sprijinită la capete (după compensarea unghiurilor), eroarea medie
pătratică de poziţie a punctului mijlociu M se determină cu relaţia:
2
 mcc  n 1 2
M     s    L   cc
2 2 2
 
   Di , g  (2.130)
  i 1
unde:
[s] - suma lungimii laturilor;
Di,g - distanţa de la punctul "i" al drumuirii până la centrul de greutate al drumuirii frânte.
Poziţia centrului de greutate "g" al drumuiri poligonometrice se determină grafic sau
analitic (într-un sistem local).
În cazul măsurării distanţelor cu telemetre electro-optice, coeficienţii  şi  îşi pierd
semnificaţia, iar erorile au, în principal, un caracter întâmplător şi depind mai puţin de lungimea
laturilor măsurate, iar formulele (2.129) şi (2.130) devin:
2
 m  n 3
M  nm   s   
2
 (2.131
 
s
  12 
2
 m  n 1
M  nm  
2
D  2
(2.132)
  
s i,g
i 1

unde: ms - eroarea medie pătratică la măsurarea electro-optică a distanţelor