2.5.

Detaşarea proporţională
2.5.1. Detaşarea proporţională în triunghi
Se consideră triunghiul Δ123 dat prin coordonatele vârfurilor sale. Se cere să se
detaşeze o suprafaţă s astfel încât dreapta de detaşare să împartă laturile triunghiului în
segmente ale caror rapoarte sunt egale (Figura 2.38).

+X

2
X2

N
XN
M
XM
X3 s 3

1
X1

0 Y1 YM Y2 YN Y3 +Y
Fig.2.38 – Detaşarea proporţională în triunghi, procedeul analitic.

A. Metoda numerică
a) Procedeul analitic
Coordonatele rectangulare plane ale punctelor M şi N se determină cu ajutorul
relaţiilor de la punct pe segment. Astfel, se poate scrie că
X M  X 2  r1  ( X 1  X 2 )
YM  Y2  r1  (Y1  Y2 )
iar
X N  X 2  r2  ( X 3  X 2 )
YN  Y2  r2  (Y3  Y2 )
unde
2M
r1 
21
şi
2N
r2  ’
23
 Dar, prin ipoteza problemei

2M 2 N
  r1  r2  r
21 23
Pe de altă parte deoarece triunghiul Δ2MN şi Δ123 au rapoartele a câte două
laturi egale, precum şi unghiul formate de aceste laturi comun
2M 2 N

21 23
 123  M 2N ,
de unde rezultă că
Δ2MN  Δ123.
Din asemănarea triunghiurilor rezultă egalitatea unghiurilor
 2MN  213
 2NM  231,
acest lucru ducând la concluzia că dreptele MN şi 13 sunt paralele. Astfel, problema se
reduce la una de detaşare paralelă în triunghi (paragraful 2.3.1)
Deci,
s
,r  1
S
unde cu S s-a notat suprafaţa triunghiului Δ123, a cărui arie se calculează analitic
cunoscând coordonatele rectangulare plane ale varfurilor sale. La final se face
verificarea calculului.

b) Procedeul trigonometric
În cadrul acestui procedeu de lucru problema poate fi redusă, de asemenea, la
una de detaşare paralelă în triunghi sau se poate rezolva astfel (Figura 2.39):
-se notează laturile triunghiului Δ2MN şi Δ123 cu a1 , b1 , c1 , respectiv a, b, c şi
unghiurile  2MN şi  2 NM cu , respectiv ;
-se notează suprafaţa triunghiului Δ2MN cu s ;
-se scrie suprafaţa triunghiului Δ2MN sub forma
a  c  sin  b1  c1  sin  a 1  b1  sin(    )
SΔ2MN  s  1 1 = = ;
2 2 2
-de asemenea, se poate scrie că
a  c  sin  b1  c1  sin  a1  b1  sin(    )
s  s  s  s  1 1 + -
2 2 2
sau
2s  a1  c1  sin   b1  c1  sin   a1  b1  sin(    ) ;
 +X
2
X2

b1 Ng
a1
 N
XN 
Ng M
XM c1 b
3-2
a S
3
X3 1-2
1 c
X1

0 Y1 YM Y2 YN Y3 +Y

Figura 2.39 – Detaşarea proporţională în triunghi, procedeul trigonometric.

-pe de altă parte, aşa cum s-a demonstrat la rezolvarea analitică a problemei,
triunghiurile Δ2MN şi Δ123 sunt asemenea, ca atare:
2M 2 N MN
  r
21 23 13
sau conform notaţiilor făcute
a1 b1 c1
  r,
a b c
de unde
a1  a  r , b1  b  r şi c1  c  r .
-înlocuind în relaţia de calcul a suprafeţei s se obţine

2  s  r 2  a  c  sin   r 2  b  c  sin   r 2  a  b  sin(    )

 a  c  sin  b  c  sin  a  b  sin(    ) 

s  r 2     ;
 2 2 2 
-deoarece unghiurile  şi  sunt egale cu  213 , respectiv  231 (ca rezultat al
asemănării triunghiurilor Δ2MN şi Δ123) rezultă că termenii din paranteza pătrată ai
relaţiei de calcul de mai sus reprezintă, fiecare în parte, suprafaţă triunghiului Δ123
 a  c  sin  b  c  sin  a  b  sin(    )
S   ;
2 2 2

-deci, se poate scrie că

s  r 2  (S  S  S )
s  r 2  S ,
de unde
s S s
r 
S S
s
r  1 ;
S
-cu raportul r , astfel calculat, se determină distanţele a1 şi b1 ,folosind relaţiile
a1  r  a
şi
b1  r  b ;
-în continuare se înlocuiesc aceste distanţe în relaţiile de calcul ale coordonatelor
punctelor M şi N, considerându-le pe acestea ca fiind radiate din vârful 2.

X M  X 2  a1  cos 21
YM  Y2  a1  sin 21
X N  X 2  b1  cos 23
YN  Y2  b1  sin 23 ,
unde
Y1  Y2
 21  arctg ,
X1  X 2
Y3  Y2
 23  arctg .
X3  X2
La final se face verificarea calculului prin una din metodele cunoscute.

2.5.2. Detaşarea proporţională în patrulater

Se consideră patrulaterul 1234 pentru care se cunosc coordonatele plane ale
vârfurilor sale. Se cere să se detaşeze suprafaţa s, astfel încât dreapta de detaşare să
împartă laturile patrulaterului pe care le intersectează în segmente ale caror rapoarte să
fie egale (Figura 2.40).
 +X
X3 3
X2 2

XM M
N
XN

s
1
X1
X4 4

0 Y1 YM Y2 Y3YNY4 +Y

Figura 2.40 –Detaşarea proporţională în patrulater

A. Metoda numerică
a) Procedeul analitic
Punctele M şi N aparţinând segmentelor 12 , respectiv 43 se poate scrie că
X M  X 1  r1  ( X 2  X 1 )
YM  Y1  r1  (Y2  Y1 )
şi
X N  X 4  r2  ( X 3  X 4 )
YN  Y4  r2  (Y3  Y4 ) ,
unde
1M 4N
r1  ; r2  .
12 43
Pentru calculul rapoartelor r1 şi r2 se procedează astfel:
-deoarece triunghiurile Δ1M4 şi Δ124, respectiv Δ1MN şi Δ12N, au înălţimile,
duse din vârful 1, comune corespunzătoare bazelor 1M și 12 se poate scrie că
1M S 1M 4 S 1MN
r1    ,
12 S 124 S 12 N
de unde
S 1M 4  r1  S 124
şi
S 1MN  r1  S 12 N .
 -raţionând în mod asemănător se poate scrie pentru raportul r2 relaţiile
4 N S 1N 4 S  2 N 4
r2    ,
43 S 134 S  234
de unde
S 1N 4  r2  S 134
şi
S  2 N 4  r2  S  234 .

Dacă se exprimă suprafaţa s ca o sumă de arii componente se obţine

s  S1M 4  S1N 4  S1NM 4  r1  S124  r2  S134  S1NM 4 .
Pentru suprafaţa S1NM 4 , se poate scrie că

S1NM 4  S 1M 4  S 1MN  r1  S 124  r1  S 12 N  r1  ( S 124  S 12 N )  r1  S1N 24 ,

iar
S1N 24  S 1N 4  S  2 N 4  r2  S 134  r2  S  234  r2  (S 134  S  234 )  r2  S1324 .

Deci,
S1NM 4  r1  S1N 24  r1  r2  S1324
Revenind la relaţia de calcul a suprafeţei s se scrie că
s  r1  S 124  r2  S 134  r1  r2  S1324 ,
iar dacă se notează S 124  S1 , S 134  S 2 şi S1324  S se obţine următoarea relaţie de
calcul
s  r1  S1  r2  S 2  r1  r2  S
Deoarece pentru obţinerea relaţiei de mai sus nu s-a făcut nici o particularizare,
se poate spune că aceasta reprezintă „formula generală de calcul a detaşărilor”.
Pentru cazul problemei de faţă, deoarece dreapta MN întersectează laturile
laturile 12 , respectiv 43 astfel încât

1M 4 N

12 43
rezultă că
r1  r2  r .
Înlocuind în „formula generală de calcul a detaşărilor” se obţine
s  r  S1  r  S 2  r 2  S
sau
S  r 2  (S1  S 2 )  r  s  0 .
 Rezolvând ecuaţia de gradul al II-lea, pentru r se obţin următoarele soluţii
( S1  S 2 )  ( S1  S 2 ) 2  4 s  S
r .
2S
Pentru raportul r căutat se va alege soluţia subunitară și pozitivă. Raportul r ,
astfel calculat, se înlocuieşte în relaţiile de calcul ale coordonatelor punctelor M şi N
obţinându-se poziţia dreptei de detaşare căutată.
La final se efectuează verificarea calculului determinându-se analitic suprafaţa
S1MN 4 , care trebuie să fie egală cu s.

b) Procedeul trigonometric
Pentru calculul coordonatelor plane ale punctelor M şi N se folosesc relaţiile de
calcul de la metoda radierii, considerând punctele ca fiind radiate din vârfurile 1,
respectiv 4 (Figura 2.41). Astfel, se pot scrie următoarele relaţii de calcul

X M  X 1  d1M  cos12
YM  Y1  d1M  sin 12
şi
X N  X 4  d 4 N  cos  43
YN  Y4  d 4 N  sin  43 ,

unde
Y2  Y1
12  arctg
X 2  X1
Y3  Y4
 43  arctg .
X3  X4
Prin ipoteza problemei avem că
d1 M d 4 N
 
d12 d 4 3
sau
d1M    d12
d1 N    d 43
 +X
X3 c 3
2
X2 d
b
XN N
XM M
b' d'
Ng
Ng
 s
1 
X1
M'
a N' 
X4 4
 

0 Y1 YM Y2 Y3YNY4 +Y

Figura 2.41 – Detaşarea proporţională în patrulater, procedeul trigonometric

Se observă că problema se reduce la a determina raportul  . Pentru acest lucru

se fac următoarele notaţii:
d12  b ; d 23  c ; d 34  d ; d14  a ; d1M  b ; d 4 N  d  ; <214   şi <341  
și, de asemenea, următoarele construcţii grafice ajutătoare reprezentate de coborârea
de perpendiculare din punctele M şi N pe latura 14 , notându-se picioarele
perpendicularelor cu M  , respectiv N  .
Din Figura 2.41 se observă că
s  S 1MM   S  4 NN   S M MNN 
sau
MM   1M  NN   4 N  ( MM   NN )  M N 
s   ,
2 2 2
dar în 1MM  se poate scrie că
MM   b  sin 
şi
1M   b  cos  .
În mod similar se obţine în 1NN '
NN   d   sin 
și
4 N   d   cos  ,
Pentru M N  se poate scrie că
 M N   a  1M   4 N   a  b  cos   d   cos  .
Revenind la relaţia de calcul a suprafeţei s se obţine
2s  b2  sin   cos   d 2  sin   cos  
 (b  sin   d   sin  )  (a  b  cos   d   cos  )
2 s  b2  sin   cos   d 2  sin   cos   a  b  sin  
 b2  sin   cos   a  d   sin   cos  
 d 2  sin   cos   b  d   sin   cos   b  d   cos   sin 
2s  a  b  sin   a  d   sin   b  d   sin   cos   b  d   cos   sin 
2s  a  b  sin   a  d   sin   b  d   sin(    )
Dacă se înlocuiesc distanţele b şi d  cu   b , respectiv   d se obţine
2s  a  b    sin   a  d    sin    2  b  d  sin(    )
b  d  sin(    )   2  a  (b  sin   d  sin  )    2s  0 .
Se observă că s-a obţinut o ecuaţie de gradul II în necunoscuta  . Rezolvându-
se ecuaţia rezultă pentru  două valori, dintre care se alege valoarea subunitară și
pozitivă. Cu raportul  astfel calculat se determină distanţele b şi d  , care mai
departe sunt înlocuite în relaţiile de calcul ale coordonatelor plane ale punctelor M şi N.

2.6.Detaşări în condiţii speciale

2.6.1. Detaşări în care se ţine seama de calitatea neomogenă a terenului
În practica curentă pot apărea situaţii frecvente când în interiorul suprafeţelor
care fac obiectul detaşării sunt diferite categorii de terenuri care sunt improprii scopului
urmărit. Astfel, pot fi identificate suprafeţe reprezentate de păduri, drumuri de
exploatare, râpe, făgaşe etc. care traversează suprafeţele respective sau care se
constituie ca mici „insule” în cadrul acestora.
Pentru exemplificare se consideră suprafaţa 1234 de forma unui trapez, pentru
care se cunosc coordonatele vârfurilor sale şi care este străbătută de un drum de
exploatare. Se cere să se detaşeze o suprafaţă s, astfel încât dreapta de detaşare să
fie paralelă cu laturile trapezului (Figura 2.42).

A. Metoda numerică
a) Procedeul analitic
Coordonatele punctelor care determină dreapta de detaşare se calculează cu
relaţiile de la punct pe segment. Astfel, considerându-se punctele M, N, P și Q ca
aparţinând segmentelor 12 , 43 , 56 și 87 (Figura 2.42) se poate scrie că

X M  X 1  r1  ( X 2  X 1 )
YM  Y1  r1  (Y2  Y1 )
 X N  X 4  r2  ( X 3  X 4 )
YN  Y4  r2  (Y3  Y4 )
X P  X 5  r3  ( X 6  X 5 )
YP  Y5  r3  (Y6  Y5 )
X Q  X 8  r4  ( X 7  X 8 )
YQ  Y8  r4  (Y7  Y8 )
unde

+X
X3 3
X7
X6
6 7
X2 2

Q N
M P

s
s
X4 4
X8
X5 5 8
X1 1

0 Y1 Y2 Y6 Y5Y7 Y8 Y3 Y4
+Y

Figura 2.42 – Detaşări în care se ţine seama de calitatea neomogenă a terenului

1M 1N 5P 8Q
r1  , r2  , r3  şi r4  .
12 43 56 87
Dacă se aplică „formula generală a detaşărilor” separat pentru trapezele 1265,
respectiv 8734, se poate scrie că
s1  r1  S1  r3  S 2  r1  r3  S 
s2  r4  S 3  r2  S 4  r2  r4  S  ,
unde
 s1  S1MP5 ; S1  S 125 ; S 2  S 165 ; S   S1625 ;
s 2  S 8QN 4 ; S 3  S 874 ; S 4  S 834 ; S   S 8374 .
Pe de altă parte din ipoteza problemei rezultă că MN 14 şi s  s1  s2
obţinându-se astfel:
r1  r2  r3  r4  r
şi
s  r  S1  r  S 2  r 2  S   r  S 3  r  S 4  r 2  S 
s  r  ( S1  S 2  S 3  S 4 )  r 2  ( S   S )
sau
( S   S )  r 2  ( S1  S 2  S 3  S 4 )  r  s  0
n
( S   S )  r 2   S i  r  s  0
i 1

Rezolvând ecuaţia de gradul al II-lea se obţine pentru raportul r soluţiile

n n

S
i 1
i  ( S i ) 2  4s  ( S   S )
i 1
r .
2( S   S )
Valoarea pozitivă și subunitară a soluţiilor ecuaţiei de gradul al II-lea se va înlocui
în relaţiile de calcul a coordonatelor punctelor M, N, P şi Q stabilindu-se astfel poziţia
planimetrică a dreptei de detaşare.
La final se face verificarea calculului determinându-se analitic suprafeţele S1MP5 şi
S 8QN 4 a căror sumă trebuie să fie egală cu s .

b) Procedeul trigonometric
Pentru rezolvarea pe cale trigonometrică a detaşării se consideră punctele M, N,
P şi Q ca fiind radiate din punctele 1, 4, 5 şi 8 (Figura 2.43). Astfel, se pot scrie
următoarele relaţii de calcul

X M  X1  d1M  cos 12

YM  Y1  d1M  sin 12
X N  X 4  d 4 N  cos  43
YN  Y4  d 4 N  sin  43
X P  X 5  d 5P  cos  56
YP  Y5  d 5P  sin  56
și
X Q  X 8  d 8Q  cos  87
 YQ  Y8  d 8Q  sin  87 .

+X
X3 3
X7
X6
6 7
X2 2

Q b N
M a P
h Ng
N N
Ng h
 
X4

  4
X8
X5  5 8 b 
1
 

X1 a  

0 Y1 Y2 Y6 Y7Y5 Y8 Y3 Y4
+Y

Figura 2.43 - Detaşări în care se ţine seama de calitatea neomogenă a terenului,

procedeul trigonometric

S-au mai făcut următoarele notaţii:

d M P  a1 , d Q  N  b1 , d15  a , d 84  b ,  214   ,  341   ,  651   şi  784   ,
iar înălţimile trapezelor 1234 şi 1MN4 cu h , respectiv h1 .
În cadrul rezolvării trigonometrice a detaşării paralele în triunghi s-a demonstrat
că
b1  b 2  2  s  (ctg  ctg )
Dacă se particularizează aceasta relaţie pentru situaţia de faţă se poate scrie că:
a1  a 2  2  s1  (ctg  ctg ) ,
respectiv
b1  b 2  2  s 2  (ctg  ctg ) .
Pe de altă parte se poate scrie că
(a  a1 )  h1 (b  b1 )  h1
s1  şi s 2 
2 2
Înlocuind suprafeţele s1 şi s2 cu relaţiile de calcul ale bazelor a1 şi b1 se obţine
 a12  a 2  (a  a1 )  h1  (ctg  ctg )
b12  b 2  (b  b1 )  h1  (ctg  ctg )
sau
(a  a1 )  (a1  a)  (a  a1 )  h1  (ctg  ctg )
(b  b1 )  (b  b1 )  (b  b1 )  h1  (ctg  ctg )
de unde
a1  a  h1  (ctg  ctg )
b1  b  h1  (ctg  ctg ) .
Prin ipoteză avem
(a  a1 )  h1 (b  b1 )  h1
s  s1  s 2  
2 2
2  s  (a  a1  b  b1 )  h1
2  s  [a  a  h1  (ctg  ctg )  b  b  h1  (ctg  ctg )]  h1
2  s  [2  a  2  b  h1  (ctg  ctg  ctg  ctg )]  h1
n

 ctgi  h
i 1
1
2
 2  (a  b)  h1  2  s  0

Rezolvând ecuaţia de gradul al II-lea în h1 se obţin soluţiile:

n
(a  b)  (a  b) 2  2  s   ctgi
i 1
h1  n

 ctgi
i 1

Pentru a se stabili care dintre cele două soluţii se va alege, se procedează în

felul următor:
-s-a demonstrat că
a1  a  h1  (ctg  ctg )
b1  b  h1  (ctg  ctg )
-dacă se însumează cele două relaţii se obţine
n
a1  b1  a  b  h1   ctgi
i 1

-pe de altă parte

n n
 (a  b)2  2  s   ctgi  [(a  b)  h1   ctgi ,
i 1 i 1

de unde rezultă că

n
 (a  b) 2  2  s   ctgi  (a1  b1 )
i 1
 Analizând relaţia de mai sus se observă că la stabilirea soluţiei ecuaţiei de gradul
al II-lea, se va alege cea care are semnul „-” în faţa radicalului, deoarece o valoare
extrasă de sub radical este pozitivă şi suma a două distanţe, respectiv (a1  b1 ) , este
întotdeauna pozitivă. Deci, relaţia de calcul a înălţimii h1 este
n
a  b  (a  b) 2  2  s   ctgi
i 1
h1  n

 ctgi
i 1

Cu h1 astfel calculat se procedează la determinarea distanţelor care intervin în

relaţiile de calcul ale coordonatelor punctelor M, N, P și Q.
h h h h
d1 M  1 ; d 4 N  1 ; d 5 P  1 şi d 8Q  1
sin  sin  sin  sin 
unde
  14  12 ;    43   41 ;    56   41 ;    87   41 .

În continuare se procedează la calculul coordonatelor punctelor M, N, P şi Q,

după care se trece la verificarea calculului prin una din metodele cunoscute.

2.6.2. Detaşări în serie în care se ţine seama de calitatea neomogenă a

terenului
Se consideră o suprafaţă de teren de formă unui trapez notat cu 1234 şi o
suprafaţă de teren de formă neregulată, improprie scopului urmărit, ale căror
coordonate ale punctelor de contur sunt cunoscute. Se cere să se detaşeze în serie
suprafeţele de teren de arii cunoscute si , i  1,5 astfel încât dreptele de detaşare să fie
paralele cu bazele trapezelor (Figura 2.44).

A. Metoda numerică
a) Procedeul analitic
În vederea rezolvării problemei se fac următoarele construcţii grafice şi notaţii.
Se duc prin punctele 5, 6, 7, 8 şi 9 paralele la bazele trapezului, notându-se punctele de
intersecţie ale acestora cu laturile neparalele ale trapezului şi cu laturile suprafeţei din
interior cu 5 şi 5 , respectiv 6 , 6 şi 6 , respectiv 7 şi 7  , respectiv 8 , 8 şi 8 şi
9 , 9 şi 9 . În continuare, se calculează coordonatele punctelor menţionate cu ajutorul
relaţiilor de la ‘drepte paralele - cazul II’ (Cap.1, paragraful 3.2.1).
Pentru detaşarea suprafeţei s1 se consideră trapezul 1554 , problema
reducându-se la una de detaşare paralelă în trapez (paragraful 2.3.4). Astfel,
X M1  X 1  r1  ( X 5  X 1 )
 YM1  Y1  r1  (Y5  y1 )
X N1  X 4  r1  ( X 5  X 4 )
YN1  Y4  r1  (Y5  Y4 )
unde
1M 1 4 N1 B  b1
r1    ,
15 45 Bb
iar
Bb
b1  B 2  2  s1  p şi p  .
H

+X
X3 3
2 N
X2
M 7 s 7''
N
7' 8''
M 8 s 6''
8''' 6''' N
8' 6
6' s 9''
M 9 N
9'''
9' 5''
M s N
5' 5
X4 s
M 4
X1
1

0 Y1 Y2 Y3 Y4
+Y

Figura 2.44 - Detaşarea în serie în care se ţine seama de calitatea neomogenă a

terenului, procedeul analitic

În cadrul relaţiilor s-au notat cu B, b , H şi b1 bazele şi înălţimea trapezului 1554

şi cu b1 baza mică a trapezului 1M1 N1 4 .
În vederea detaşării suprafeţei s2 se consideră trapezul 5995 în cuprinsul
căruia regăsindu-se suprafaţa de teren improprie scopului urmărit delimitată de
punctele 5, 9 şi 9. Se observă că problema se reduce la a detaşa suprafaţa s 2 din
trapezul menţionat, unde
s 2  s 2  S M1 55 N1
Astfel,
X M 2  X 5  r2  ( X 9  X 5 )
YM 2  Y5  r2  (Y9  Y5 )
X N 2  X 5  r2  ( X 9  X 5 ) ,
YN 2  Y5  r2  (Y9  Y5 )

X P2  X 5  r2  ( X 9  X 5 ) ,
YP2  Y5  r2  (Y9  Y5 )
X Q2  X 5  r2  ( X 9  X 5 )
YQ2  Y5  r2  (Y9  Y5 ) ,

n 4

 S i  ( S i ) 2  4  s2  (S   S )
i 1 i 1
unde: r2 
2  ( S   S )

În mod asemănător se vor detaşa suprafeţele s 3 , s4 şi s5 , considerându-se

trapezele 9669 , 8778 , respectiv 7237 , din care se vor separa suprafeţele s 3 ,
s 4 şi s 5 , unde
s3  s3  S M 2 99 N 2
s 4  s 4  S M 3 88 N3
s5  s5  ( S M 4 77 P4  S Q4 77 N 4 )
La final, se face verificarea calcului prin determinarea analitică a suprafeţelor
1M1 N1 4 şi M i M i 1 N i 1 N i , i  1,4 , care trebuie să fie egale cu s i , i  1,5 .

b) Procedeul trigonometric
Procedând în mod asemănător rezolvării analitice, se duc paralele prin punctele
de contur ale suprafeţei improprii determinându-se mai apoi coordonatele punctelor de
intersecţie obţinute (Figura 2.45).
Pentru determinarea coordonatelor punctelor M şi N se consideră trapezul 1554
din care se detaşează suprafaţa s1 . Astfel, în conformitate cu relaţiile demonstrate la
detașarea paralelă în trapez, rezolvarea trigonometrică (paragraful 2.3.4), se poate scrie
că

+X
X3 3
2 N
X2
M 7 s 7''
N
7' 8''
M 8 s 6''N
8''' 6'''
8' 6
6' s 9''
M 9 N N
9' M
9''' h2  5''g

  s 2 b
N
Ng
 a2 
X4
 5' 5 b1
s
4
M
X1
 B 
1

0 Y1 Y2 Y3 Y4
+Y

Figura 2.45 - Detaşarea în serie în care se ţine seama de calitatea neomogenă a

terenului, procedeul trigonometric

X M1  X 1  m1  cos 1 2
YM1  Y1  m1  sin 1 2
X N1  X 4  n1  cos  43
YN1  Y4  n1  sin  43 ,
unde
h h Y2  Y1
m1  ; n1  12  arctg
sin  sin  X 2  X1
Y3  Y4
h1  ( B  b1 )  q  43  arctg
X3  X4
Y4  Y1
b1  B 2  2  s1  p 14  arctg
X 4  X1
p  ctg  ctg   14  12
 1
q    43   41 .
p
În relaţiile de mai sus s-au făcut următoarele notaţii m1  1M 1 , n1  4N 1 ,
  214 ,   143 , h1 , b şi B reprezentând înălţimea, baza mică şi respectiv baza
mare a trapezului 1M1 N1 4 , iar b1 lungimea dreptei de detașare M 1 N 1 (Figura 2.45).
Pentru detaşarea suprafeţei s2 se consideră trapezul 5993 care are o
suprafaţă improprie scopului urmărit delimitată de punctele 5, 9 şi 9. Pentru
determinarea coordonatelor punctelor M 2 şi N 2 se va detaşa suprafaţa
s 2  s 2  S M1 55 N1 din trapezul menţionat (Figura 2.45). Astfel, se poate scrie că

X M 2  X 5  m2  cos 1 2
YM 2  Y5  m2  sin 1 2
X P2  X 5  p 2  cos  56
YP2  Y5  p 2  sin  56
X N 2  X 5  n2  cos  43
YN 2  Y5  n2  sin  43
și
X Q2  X 5  q 2  cos  59
YQ2  Y5  q 2  sin  59 ,
în care
h2 h h h
m2  , n2  2 , p2  2 , q 2  2 ,
sin  sin  sin  sin 
   56   41 ,   14   59 .
La detașarea unei singure suprafeţe (paragraful 2.6.1) s-a demonstrat că
4
a2  b2  (a2  b2 ) 2  2   s2   ctgi
i 1
h2  4 ,

 ctgi
i 1

în care s-a notat

4

 ctgi  ctg  ctg  ctg  ctg .

i 1

În relaţiile de mai sus s-au făcut următoarele notaţii:

m2  5M 2 , n2  5 N 2 , p 2  5P2 , q 2  5Q2 ,
iar cu h2 , a 2 , b2 ,  ,  ,  şi  s-au notat înălţimea trapezelor 5995 și 5995 ,
bazele mari şi unghiurile de la bază ale trapezelor 5 N 2 P2 5 şi 5Q2 N 2 5 (Figura 4.82).
În mod asemănător, se vor detaşa suprafeţele s 3 , s4 şi s5 considerându-se
trapezele 9669 , 8778 , respectiv 7237 , din care se vor separa suprafeţele s 3 ,
s 4 şi s 5 , unde
s3  s3  S M 2 99 N 2
s 4  s 4  S M 3 88 N3
s5  s5  ( S M 4 77 P4  S Q4 77 N 4 ) .
La final se face verificarea calculului prin una din metodele cunoscute.

2.6.3. Detaşări cu deschidere obligată

La punerea în aplicarea a prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, comisiile
de specialitate au întocmit planurile parcelare având drept condiţionări suprafaţa şi o
lăţime impusă a proprietăţii, de regulă la drumurile de acces. De aici a apărut
necesitatea practică a rezolvării „detaşării cu deschidere obligată”. Astfel, se consideră
suprafaţa de teren 1234 de forma unui patrulater pentru care se cunosc coordonatele
rectangulare plane ale punctelor de contur. Se cere să se detașeze o suprafaţă de teren
s de arie cunoscută astfel încât, să se respecte „deschiderea obligată”, respectiv
lăţimea 2 M să fie egală cu d (Figura 2.46).

A. Metoda numerică
a) Procedeul analitic
În vederea rezolvării problemei, mai întâi se determină poziţia planimetrică a
punctului M cu ajutorul relaţiilor de la „punct pe segment” (Cap.1, paragraful 1.1). Astfel,
considerând punctul M situat pe segmentul 23 la distanţa d cunoscută de capătul 2 se
scriu relaţiile
xM  x2  r  x3  x2 
yM  y2  r   y3  y2  ,
unde
d
r .
D
Cu D s-a notat lungimea segmentului 23 a cărui mărime se calculează analitic cu
relaţia
D x3  x2 2   y3  y2 2 .
 +X
X3 3
d
X2 2 M

X1 1 N
X4 4

0 Y1 Y2 Y3 Y4 +Y

Figura 2.46 – Detaşarea cu “deschidere obligată”

Din Figura 2.46 se observă că problema se reduce la una de detașare în

patrulater (1234) printr-un punct obligat (M) când acesta este poziţionat pe o latura ( 23 )
a conturului. Dacă se unește punctul M, succesiv, cu vârfurile 1 și 4, la rândul ei,
problema se reduce la una de detașare în triunghi (Δ1M4) când punctul obligat este un
vârf al conturului (paragraful 2.2.1.1), în care suprafaţa care se detașează este Δs a
cărei arie se determină cu relaţia
s  s  S12M ,
unde aria triunghiului Δ12M se calculează analitic din coordonatele rectangulare plane
cunoscute ale vărfurilor sale.
Astfel, coordonatele rectangulare plane ale punctului N se calculează cu relaţiile
xN  x1  r  ( x4  x1 )
,
yN  y1  r  ( y4  y1 )
unde
1N s
r  .
14 S1M 4
La final se face verificarea calculului determinându-se din coordonate suprafaţa
patrulaterului 12MN care trebuie să fie egală cu s.

b) Procedeul trigonometric
Rezolvarea pe cale trigonometrică a problemei se face în mod asemănator
abordării analitice, în sensul în care se aplează, în mod succesiv, la relaţiile de la
„punct pe segment”, procedeul trigonometric (Cap.1, paragraful 1.2) și la relaţiile de la
detașarea în triunghi (Δ1M4) când punctul obligat este un vârf al conturului-M
(paragraful 2.2.1.1), procedeul trigonometric.

4.2.6.4. Detaşări în serie cu deschidere obligată

Se consideră suprafaţa de teren 1234 de forma unui patrulater pentru care se
cunosc coordonatele rectangulare plane ale punctelor de contur. Se cere să se
detașeze în serie suprafeţele de teren si , i  1, n de arii cunoscute, astfel încât să se
respecte „deschiderile obligate”, respectiv lăţimile 2M 1 , M i M11 , M n 3 , i  1, n să fie
egale cu d i , i  1, n (Figura 2.47).

+X
X3 M M 3 n

M MM
i
i-1

d Md
1 2
n
X2 2dd 1 2
i n-1

s s
1 2 s i
s s
n-1 n

X1 1 N N 2
N
X4 N 1
i-1 i
N n
4
N n-1

0 Y1 Y2 Y3 Y4 +Y

Figura 2.47 – Detaşarea în serie cu “deschidere obligată”

A. Metoda numerică
a) Procedeul analitic
Rezolvarea problemei presupune mai întai determinarea poziţiilor planimetrice
ale punctelor M i , i  1, n cu ajutorul relaţiilor de la „șir de puncte pe segment”. În acest
sens, considerându-se punctele M i , i  1, n ca aprţinând segmentului 23 și
cunoscându-se distanţele d i , i  1, n („deschiderile obligate”) se poate scrie că
xM i  x2  ri  x3  x2 
,
yMi  yN  ri   y3  y2 
unde
li
ri  , i  1n ,
D
iar D reprezintă lungimea segmentului de dreaptă 23 care se determină din coordonate
cu relaţia
D x2  x1 2   y2  y1 2
n
li   di .
i 1

În continuare se determină coordonatele rectangulare plane ale punctelor N i ,

i  1, n prin rezolvarea detașărilor în serie în triunghi (1M i 4) printr-un punct obligat,
vârf al conturului ( M i ), a suprafeţelor si , i  1, n , care se determină cu relaţiile
i
si   s j  S12M i , i  1, n .
j 1

Astfel, se poate scrie că

xN i  x1  ri  ( x4  x1 )
yN i  y1  ri  ( y4  y1 ),
unde
1N i si
ri   , i  1, n .
14 S 1M 4
La final se face verificarea calculului determinându-se din coordonate suprafaţele
patrulaterelor 12 M i N i care trebuie să fie egale cu si .

b) Procedeul trigonometric
Rezolvarea pe cale trigonometrică a problemei se face în mod asemănator
abordării analitice, în sensul în care se aplează, în mod succesiv, la relaţiile de la „șir
de puncte pe segment”, procedeul trigonometric și la relaţiile de la detașarea în triunghi
(1M i 4) când punctul obligat este un vârf al conturului (paragraful 2.2.1.1), procedeul
trigonometric.