Cap.

2 - Detașarea și parcelarea terenurilor

2.1. Consideraţii generale asupra lucrărilor de detaşare şi parcelare a
terenurilor
Parcelarea şi detaşarea terenurilor reprezintă un ansamblu de lucrări de birou şi
de teren prin care se execută divizarea unei suprafeţe de teren în mai multe parcele
(de arii egale sau diferite), respectiv separarea unei singure parcele de arie cunoscută.
În esenţă, problema detaşării unei suprafeţe de teren de arie cunoscută dintr-o parcelă
de teren, de asemenea de arie cunoscută, se reduce la determinarea poziţiilor
planimetrice ale punctelor care determină dreapta de detaşare. Astfel, detaşarea unei
suprafeţe de teren se realizează cu respectarea următoarelor condiţii:
-condiţia de detaşare care precizează direcţia liniei de detaşare;
-condiţia de suprafaţă care se referă la faptul că linia de detaşare trebuie să
închidă o suprafaţă de teren de arie riguros egală cu cea impusă a fi detaşată.
În funcţie de datele iniţiale ale problemei şi de precizia impusă rezolvarea
problemelor de detaşări se poate face prin metode numerice şi grafice. În cadrul
metodelor numerice de rezolvare a detaşării terenurilor se deosebesc două procedee
de lucru: procedeul analitic şi cel trigonometric. Prin procedeul analitic problema se
poate rezolva, fie prin reducerea problemei, de cele mai multe ori, la calculul
coordonatelor punctului pe segment, fie prin folosirea relaţiilor cunoscute din geometria
analitică. Rezolvarea trigonometrică a detaşării are avantajul că oferă direct elementele
topografice pentru aplicarea pe teren a detaşării. Folosirea metodei grafice de rezolvare
a detaşării, spre deosebire de cea numerică, impune existenţa unui plan topografic sau
cadastral la scară mare sau foarte mare ( nu mai mică de 1: 2000) pe care se determină
elementele de detaşare. Metoda grafică de rezolvare a detaşării este mai puţin precisă
decât procedeele numerice, dar este mai expeditivă.
În funcţie de condiţia de detaşare se deosebesc:
-detaşări printr-un punct obligat, în care dreapta de detaşare trebuie să treacă
printr-un punct dat, cunoscut, situat pe conturul suprafeţei, în interiorul sau în exteriorul
acestuia;
-detaşări paralele și perpendiculare, în care dreapta de detaşare trebuie să fie
paralelă, respectiv perpendiculară cu sau pe o latură a conturului suprafeţei sau pe o
direcţie oarecare;
-detaşări proporţionale, în care rezolvarea problemei presupune să se respecte
un raport de proporţionalitate impus;
-detaşări în condiţii speciale.
În prezentarea în detaliu a problemelor de parcelare şi detaşare a terenurilor se
vor considera, pentru suprafaţa care face obiectul detaşării, următoarele figuri
geometrice: triunghiul, patrulaterul (cazul particular reprezentat de trapez) şi poligonul
(cu numărul de laturi mai mare de 4). Pentru fiecare caz în parte se va prezenta
rezolvarea problemei, iar acolo unde generalizarea se pretează se va apela numai la
figura geometrică cea mai simplă şi anume triunghiul.
 2.2. Detaşări printr-un punct obligat
În cazul detaşărilor printr-un punct obligat, problema se reduce la determinarea
poziţiei planimetrice a unui singur punct dintre cele două care determină dreapta de
detaşare. Celălalt punct este reprezentat de punctul obligat, care poate fi situat pe
conturul (vârf al conturului sau nu), în interiorul sau exteriorul suprafeţei.

2.2.1. Punctul obligat este un vârf al conturului suprafeţei

2.2.1.1. Detaşarea în triunghi
Fie triunghiul Δ123 pentru care se cunosc coordonatele rectangulare plane (x,y)
ale vârfurilor sale. Se cere să se detaşeze o suprafaţă s din triunghiul Δ123 astfel încât
dreapta de detaşare să treacă prin punctul 1 (Figura 2.1).

A. Metoda numerică
a) Procedeul analitic
Pentru a determina poziţia dreptei de detaşare a suprafeţei s din triunghiul Δ123
este suficient a determina coordonatele rectangulare plane ale punctului M. Punctul M
fiind poziţionat pe segmentul 23 , pentru coordonatele acestuia, se pot scrie următoarele
relaţii de calcul:
x  x3  r  ( x2  x3 )
,
y  y3  r  ( y2  y3 )

+X

2
X2

M
XM

s
X1 1

X3 3
0 Y1 Y2 YM Y3 +Y

Figura 2.1 – Detaşarea în triunghi printr-un punct obligat (vârf al conturului),

procedeul analitic
unde:
3M S1M 3 s
r   .
32 S123 S

În relaţia de calcul a raportului r s-a ţinut cont de următoarele:

- linia de detaşare trebuie să închidă un contur a cărui suprafaţă trebuie să fie
riguros egală cu s, deci S 1M 3  s.
-triunghiurile Δ123 şi Δ1M3 au înălţimile corespunzătoare bazelor 23 , respectiv
M 3 egale;
-suprafaţa triunghiului Δ123, notată cu S, se determină cu ajutorul relaţiei de
calcul analitic al suprafeţelor
n
2  S   xi  ( yi 1  yi 1 ), unde i  1,3.
i 1

La final se face verificarea calculului coordonatelor punctului M prin una din

modalităţile următoare:
-se stabileşte dacă este îndeplinită condiţia de suprafaţă, adică
S 1M 3  s,
unde suprafaţa triunghiului Δ1M3 se calculează analitic din coordonate;
Observaţii:
1. Raportul r se calculează cu 6 zecimale.

b) Procedeul trigonometric
Pentru determinarea poziţiei planimetrice a punctului M se vor folosi relaţiile de
calcul de la metoda radierii. Astfel, pentru coordonatele punctului M se pot scrie
următoarele relaţii:
x  x 3  d  cos  3 2

y  y 3  d  sin  3 2,
unde d reprezintă lungimea segmentului 3M şi  3 2 orientarea dreptei 32 (Figura 2.2).
În vederea determinării distanţei d, în triunghiul Δ1M3, se duce înălţimea
corespunzătoare laturii 13 şi se notează cu h. Unghiul  M 31, notat cu  , se determină
astfel:
   3 2   31,
y2  y3
 3  2  arctg
x2  x3
unde
y1  y3
 3 1  arctg .
x1  x3
 +X

2
X2

M
XM
Ng
s h d
X1 1


X3 3 




0 Y1 Y2 YM Y3 +Y

Figura 2.2 – Detaşarea în triunghi printr-un punct obligat (vârf al conturului),

procedeul trigonometric

În conformitate cu Figura 2.2 se poate scrie că:

h
d .
sin 
Dar pe de altă parte
h  d1 3
s ,
2
de unde:
2s
h ,
d1 3
în care:
d13  ( x3  x1 )2  ( y3  y1 )2 .
Înlocuind elementele obţinute în relaţiile de calcul ale coordonatelor punctului M
se obţine:
2s
x  x3   cos3 2
d1 3  sin 
2s
y  y3   sin 3 2 .
d1 3  sin 
Pentru verificare se calculează din coordonate orientarea  3 M , care trebuie să
fie egală cu  3 2 .
 2.2.1.2. Detaşarea în serie
Se cere să se detaşeze în serie din triunghiul Δ123 suprafeţele si, i= 1, n de arii
cunoscute astfel încât dreptele de detaşare să treacă prin vârful 1 (Figura 2.3).

A.Metoda numerică
a) Procedeul analitic
Problema se reduce la a determina coordonatele punctelor Mi, i= 1, n care se
găsesc pe segmentul 23 . Se poate scrie că

xi  x3  ri  ( x2  x3 )
yi  y3  ri  ( y2  y3 ),
unde
i

s
j 1
j

ri  , i  1, n.
S
+X

2
X2

Mn

M n-1
sn
Mi
XMi
si M i-1

1 M2
X1 s2 M1
s1
X3 3
0 Y1 Y2 YMi Y3 +Y

Figura 2.3 – Detaşarea în serie în triunghi printr-un punct obligat (vârf al conturului),
procedeul analitic

Observaţie:
În cazul în care suprafeţele care se detaşează sunt egale atunci raportul ri se
calculează cu relaţia:
 is
ri  , i  1, n.
S

b). Procedeul trigonometric

În cadrul rezolvării trigonometrice, relaţiile de calcul ale coordonatelor punctelor
Mi sunt:
xi  x3  li  cos 3 2
yi  y3  li  sin  3 2 , i  1, n,
unde li reprezintă distanţele de la punctul 3 la punctele Mi, i  1, n (Figura 2.4).
i
li   d j , di  M i 1M i .
j 1

Distanţele li se determină cu relaţia

hi
li  ,
sin 
unde
i
2   si
j 1
hi  , i  1, n.
d1 3

+X

2
X2

Mn

M n-1
sn
Mi
XM i di
si M i-1 Ng
hi l i M2
X1 1 s2 M1
s1

X3 3 




0 Y1 Y2 YM i Y3 +Y

Figura 2.4 – Detaşarea în serie printr-un punct obligat (vârf al conturului) în triunghi,
procedeul trigonometric
 Observaţie:
Dacă suprafeţele care se detaşează sunt de arii egale atunci

2i  s
hi  , i  1, n.
d1 3

2.2.1.2. Detaşarea în patrulater

Se consideră patrulaterul 1234 dat prin coordonatele rectangulare plane ale
vârfurilor sale. Se cere să se detaşeze o suprafaţă s astfel încât dreapta de detaşare să
treacă prin vârful 1 (Figura 2.5).
În vederea rezolvării problemei se procedează la unirea punctului 1 cu 3. În
continuare se calculează analitic suprafaţa triunghiului Δ134. Din figură se observă că:
-dacă s < SΔ134, atunci dreapta de detaşare este determinată de punctele 1 şi M;
-dacă s > SΔ134, atunci dreapta de detaşare este determinată de punctele 1 şi M';
-dacă s = SΔ134, atunci dreapta de detaşare este reprezentată de diagonala 13 a
patrulaterului.
Determinarea coordonatelor punctului M, sau după caz ale punctului M', se face
reducând problema la una de detaşare în triunghi. Astfel, pentru situaţia când dreapta
de detaşare trece prin punctul M, se va detaşa suprafaţa s din triunghiul Δ134. Iar
pentru celălalt caz problema se reduce la una de detaşare a suprafeţei Δs din triunghiul
Δ123, unde Δs = s - SΔ134.

+X
X3 M' 3
2
X2

s
X1 1
X4 4

0 Y1 Y2 Y3 Y4 +Y

Figura 2.5 – Detaşarea printr-un punct obligat (vârf al conturului) în patrulater

 4.2.2.1.3 Detaşarea în poligon
Detaşarea în poligon, la fel ca şi în cazul detaşării în patrulater, se reduce la o
problemă de detaşare în triunghi. Astfel, în poligonul 12345 (Figura 2.6) se calculează
din coordonate suprafeţele SΔ156, S1456 şi S13456 pentru a se stabili pe care latură a
poligonului se găseşte punctul M. Astfel, dacă s < SΔ156 , atunci punctul se va găsi pe
latura 56 (în cazul egalităţii dreapta de detaşare căutată este reprezentată de linia 15).
Pentru această situaţie problema se reduce la a detaşa suprafaţa s din triunghiul Δ156.
Dacă SΔ156 < s < S1456, atunci punctul se va găsi pe latura 45 (în situaţia egalităţii
s = S1456 dreapta de detaşare este reprezentată de linia 14). În acest caz se va detaşa
suprafaţa Δs = s - SΔ156 din triunghiul Δ145, obţinându-se dreapta de detaşare 1M'.
În ipoteza că S1456 < s < S13456 , atunci dreapta de detaşare este reprezentată de
dreapta 1M''. Determinarea coordonatelor punctului M'' se face prin rezolvarea
problemei de detaşare a suprafeţei Δs' = s - S1456 din triunghiul Δ134. Dacă s = S13456
atunci dreapta de detaşare coincide cu linia 13.
Ultima situaţie este reprezentată de inegalitatea s > S13456. În acest caz poziţia
punctului căutat, notat cu M''', se obţine în urma detaşării suprafeţei Δs'' = s - S13456 din
triunghiul Δ123.

+X
3
X3 M''
M''' 4
X4
X2
2
s'' s'

M'

1 s
X1
X5 5
s
X6 M
6
O Y5 +Y
Y1 Y2 Y6 Y3 Y4

Figura 2.6 – Detaşarea în poligon printr-un punct obligat (vârf al conturului)

2.2.2. Punctul obligat se găseşte pe o latură a conturului

În acest caz dreapta de detaşare trebuie să treacă printr-un punct de coordonate
cunoscute, poziţionat pe una din laturile conturului care determină suprafaţa care face
obiectul detaşării. Indiferent de forma geometrică a suprafeţei S (triunghi, patrulater sau
poligon) problema se reduce la una de detaşare când punctul obligat este un vârf al
conturului (Figura 2.7 a, b şi c).
 În triunghiul Δ123, dat prin coordonatele vârfurilor sale, se cere să se detaşeze
suprafaţa s astfel încât dreapta de detaşare să treacă prin punctul 4 situat pe latura 12
(Figura 2.7 a). Dacă se uneşte punctul 4 cu 3 se observă că problema se reduce la una
de detaşare în triunghi (triunghiul Δ143) când punctul obligat este un vârf al conturului
(vârful 4 ).
În patrulaterul 1234 problema se rezolvă în mod asemănător dacă se uneşte
punctul 5 cu 4 (Figura 2.7 b).Se observă că poziţia punctului M se obţine în urma
determinării liniei de detaşare a suprafeţei s din triunghiul Δ154.
Rezolvarea problemei în cazul poligonului 123456 se rezumă la a detaşa
suprafaţa Δs = s - SΔ176 din triunghiul Δ675 (Figura 2.7 c).

+X +X

2 3
X2 X3
X2 2

4 5
X4 X5

s
s
X1 X1
1 1
X X
X3 M M
3 X4 4
O +Y O
Y1 Y4 Y2Y Y3 Y1 Y5 Y2 Y Y3 Y4 +Y
a) b)
+X
3
X3
X4 4
X2
2

7
X

1 s
X1 s
X5 5
X7
X6 M
6
O Y5 +Y
Y1 Y7Y2 Y6 Y3 Y Y4
c)

Figura 2.7 – Detaşarea când punctul obligat se găseşte pe o latură a conturului

2.2.2.1. Detaşarea în serie

Prezentarea acestei probleme se face numai pentru triunghi deoarece în
celelalte două cazuri rezolvarea se face în mod asemănător. Astfel, dându-se triunghiul
Δ123 prin coordonatele vârfurilor sale, se cere să se detaşeze suprafeţele si, i  1, n
astfel încât dreptele de detaşare să treacă prin punctul 4 de coordonate cunoscute,
poziţionat pe latura 12 (Figura 2.8).
În vederea rezolvării problemei într-o primă etapă se procedează la unirea
punctului 4 cu 3. Din Figura 2.8 se observă că problema se reduce la detaşarea în serie
în triunghiurile Δ143 şi Δ423 a suprafeţelor s1, s2… Δs1, respectiv Δs2…sn-1, sn, în care:

i
s1  S 143   s j
j 1

s2  si 1  s1.

+X

2
X2

Mn

4 sn
X4 M n-1
s n-1
M i+1
s1 si+1
s2 si
X1 s2
1
M1 s1
X3 M2
Mi 3
O Y4 +Y
Y1 Y2 Y3
Figura 2.8 – Detaşarea în serie în triunghi când punctul obligat se află pe o
latură a conturului.

2.2.3. Punctul obligat se află în exteriorul suprafeţei

În acest caz rezolvarea problemei presupune calculul coordonatelor a două
puncte rezultate în urma intersecţiei dreptei de detaşare cu laturile conturului.

2.2.3.1. Detaşarea în triunghi

Se dă triunghiul Δ123 pentru care se cunosc coordonatele rectangulare plane ale
vârfurilor sale. Se cere să se detaşeze o suprafaţă s astfel încât dreapta de detaşare să
treacă prin punctul 4, de coordonate cunoscute, situat în exteriorul triunghiului Δ123
(Figura 2.9).
 A. Metoda numerică
a). Procedeul analitic
Coordonatele punctelor M şi N se vor determina cu relaţiile de calcul de la punct
pe segment. Punctele M şi N aparţinând segmentelor 12 şi 13 se poate scrie că:
xM  x1  r1  ( x2  x1 )
yM  y1  r1  ( y2  y1 )
şi
x N  x1  r2  ( x3  x1 )
y N  y1  r2  ( y3  y1 ),
unde
1M 1N
r1  şi r2  .
12 13

+X

2
X2
X4 4

M
XM

s
X1
1
XN
X3 N
3
O +Y
Y1 Y4 YM Y2YN Y3

Figura 2.9 – Detaşarea în triunghi când punctul obligat se află în exteriorul suprafeţei,
procedeul analitic

Analizând membrul II al relaţiilor de calcul ale coordonatelor punctelor M şi N se

observă că elementele necunoscute sunt rapoartele r1 şi r2. Pentru determinarea lor se
fac, pentru început, următoarele construcţii grafice ajutătoare:
-se uneşte punctul 4 cu 1, 2 şi 3;
-se uneşte punctul M cu 3.
 Deoarece triunghiurile Δ14M şi Δ142, respectiv Δ14N şi Δ143 au înălţimea
comună corespunzătoare bazelor 1M şi 12 , respectiv 1N şi 13 se poate scrie că
1M S 1M 4

12 S 142
1N S 1N 4
 .
13 S 143
Înlocuind rapoartele laturilor cu r1 şi r2 se obţine
S
r1  1M 4  S 1M 4  r1  S 142
S 142
S
r2  1N 4  S 1N 4  r2  S 143 .
S 143
Se scad cele două relaţii de mai sus
S 1N 4  S 1M 4  r2  S 143  r1  S 142
sau
s  r2  S 2  r1  S1 ,
unde s-a notat cu S1=SΔ142 şi S2=SΔ143, suprafeţe care se determină analitic
cunoscându-se coordonatele vârfurilor acestora.
Raţionând în mod asemănător şi pentru triunghiurile Δ1MN şi Δ1M3, respectiv
Δ1M3 şi Δ123 se poate scrie că
1M S 1M 3 S
  r1  1M 3  S 1M 3  r1  S
12 S 123 S 123
1N S 1MN S s
  r2  1MN  S 1M 3  ,
13 S 1M 3 S 1M 3 r2

unde cu S s-a notat suprafaţa triunghiului Δ123.

Se observă că se poate scrie că
s
r1  S 
r2
sau
s  r1  r2  S.
Astfel s-au obţinut două relaţii în care necunoscutele sunt reprezentate de
rapoartele r1 şi r2. Pentru determinarea lor se rezolvă următorul sistem de ecuaţii
 s
 r2   s
s  r1  r2  S  r1  S r2  r  S
  

1
s  r2  S 2  r1  S1  s S 2
 r1  S1  s S  S  r 2  s  S  r  s  S  0.
 r1  S  1 1 1 2

Rezolvând ecuaţia de gradul II în r1:

s s  S2
r12   r1  0
S1 S  S1
se obţine:
 s  S S 
r1    1  1  4  1 2 .
2  S1  sS 
Pentru raportul r2 se obţine relaţia:
s  S S 
r2   1  1  4  1 2 .
2  S2  sS 
Se vor alege pentru rapoartele r1 şi r2 valorile pozitive şi subunitare, urmând a fi
introduse în relaţiile de calcul ale coordonatelor punctelor M şi N.
Pentru verificarea calculului se determină din coordonate suprafaţa triunghiului
Δ1MN, care trebuie să fie egală cu s.

b) Procedeul trigonometric
În cadrul acestui procedeu rezolvarea problemei se face cu ajutorul relaţiilor de
calcul de la metoda radierii. Astfel, se consideră punctele M şi N ca fiind radiate din
punctul 1 (Figura 2.10).

+X

Ng
2
X2

 
X4 4




P
XM 
M
Ng 
d1
 
 
1 
X1 d2 
XN N 
X3 3
0 Y1 Y4 YM Y2 YN Y3 +Y

Figura 2.10 – Detaşarea în triunghi când punctul obligat se află în exteriorul suprafeţei,
procedeul trigonometric

În vederea rezolvării problemei, pentru început, se fac următoarele construcţii

grafice ajutătoare, respectiv notaţii:
-se uneşte punctul 4 cu 3, notându-se punctul de intersecţie al dreptelor 43 şi
12 cu P;
-se notează segmentele 1M şi 1N cu d1, respectiv d2;
 -se notează cu α, β, γ, ω, φ şi ε unghiurile  213,  1MN ,  1NM ,  1P3,  134 şi
 N 43.

Relaţiile de calcul ale coordonatelor punctelor M şi N sunt:

x M  x1  d1  cos 1 2
y M  y1  d1  sin  12
şi
x N  x1  d 2  cos 13
y N  y1  d 2  sin  13 .

Pentru calculul distanţelor d1 şi d2 se procedează astfel:

-se scrie suprafaţa triunghiului Δ1MN sub forma
d  d  sin  2 s
S 1MN  s  1 2  d1  d 2  ,
2 sin 
unde    13   12 .
-se aplică teorema sinusului în triunghiul Δ1MN obţinându-se
d1 d2 d1 sin  d1 sin[ 200 g  (   )] d sin(    )
      1  .
sin  sin  d 2 sin  d2 sin  d2 sin 
-se obţine următorul sistem de ecuaţii:
 2s
d1  d 2  sin 
d
 1  sin(    ) .
 d 2 sin 
Rezolvând sistemul de ecuaţii se determină că
d1  2  s  (ctg  ctg )
2  s  sin 
d2  .
sin   sin(    )
În relaţiile de calcul ale distanţelor d1 şi d2 singurul element necunoscut este
unghiul β. Pentru determinarea acestuia se calculează, mai întâi, coordonatele
punctului P ca punct de intersecţie al dreptelor 43 şi 12 cu ajutorul următoarelor relaţii:
y  y1  x1  tg 1 2  x 4  tg 43
xP  4
tg 1 2  tg 43
y P  y1  ( x P  x1 )  tg 1 2 .
Din Figura 4.37 se observă că
S MP3 N  S  4 N 3  S  4 MP
şi
S MP3 N  S 1P 3  S 1MN  S 1P 3  s.
Se notează suprafaţa patrulaterului MP3N cu Δs şi se calculează din coordonate
suprafaţa triunghiului Δ1P3.
 Pe de altă parte
4 P  4M  sin 
S  4 MP  ,
2
iar aplicând teorema sinusului în triunghiul Δ4MP se poate scrie că:
4P 4M 4P  sin  4 P  sin 
  4M   4M  .
sin  sin( 200   )
g
sin[ 200  (  200   )]
g g
sin(    )
Înlocuind în relaţia de calcul a suprafeţei triunghiului Δ4MP se obţine
2 2
4 P  sin   sin  4 P  sin   sin 
S 4 MP  
2  sin(   ) 2  (sin   cos   cos   sin  )
2
4P 1
S 4 MP  
2 ctg  ctg
Procedând în mod asemănător se obţine pentru suprafaţa Δ4N3 următoarea
relaţie de calcul
2
43 1
S 4 N 3  
2 ctg  ctg
Dar s-a arătat că
S  4 N 3  S  4 MP  s,
deci
2 2
43 4P
2  s  
ctg  ctg ctg  ctg
Se notează lungimile segmentelor 43 şi 4 P cu t şi v, după care se fac
dezvoltările necesare obţinându-se în final o ecuaţie de gradul II în ctgε de forma
t 2  v2 t2 v2
ctg 2  (ctg  ctg  )  ctg   ctg   ctg  ctg  ctg  0,
2  s 2  s 2  s
sau
ctg 2  A  ctg  B  0,
unde cu A şi B s-au notat coeficientul lui ctgε, respectiv termenul liber.
În triunghiul Δ4PM s-a arătat că:
  200 g  (  200 g   )
    ,
unde
  2 1  4 3
şi
  3 4  31.

Valoarea unghiului β astfel calculată se introduce în relaţiile de calcul ale

distanţelor d1 şi d2, după care se calculează coordonatele punctelor M şi N.
Pentru verificare se calculează din coordonate suprafaţa triunghiului Δ1MN, care
trebuie să fie egală cu s.
 Observaţii:
1.Coordonatele punctelor M şi N se pot determina şi cu relaţiile de calcul de la
metoda intersecţiei înainte astfel:

y 4  y1  x1  tg 1 2  x 4  tg 4 M
xM 
tg 1 2  tg 4 M
y M  y1  ( x M  x1 )  tg 1 2
şi
y 4  y1  x1  tg 13  x 4  tg 4 N
xN 
tg 13  tg 4 N
y N  y1  ( x N  x1 )  tg 13 ,
unde
 4  M   4  N   4 3   .
Prima metodă de rezolvare are avantajul că se determină şi elementele liniare
(d1 şi d2) necesare aplicării pe teren a detaşării.

2.2.3.3. Detaşarea în patrulater

Se consideră patrulaterul 1234 pentru care se cunosc coordonatele rectangulare
plane ale vârfurilor sale. Se cere să se detaşeze suprafaţa s astfel încât dreapta de
detaşare să treacă prin punctul 5 de coordonate cunoscute (Figura 2.11).

+X 6

X2 2 3
X3

X5 5
M
XM
7 N
XN
s
s
X1
1

X4 4
O YN Y4 +Y
Y5 Y1 YM Y2 Y3

Figura 2.11 – Detaşarea în patrulater când punctul obligat se află în exteriorul

suprafeţei, procedeul analitic
 A.Metoda numerică
a) Procedeul analitic
În vederea rezolvării problemei se prelungesc laturile 12 şi 43 până se
intersectează în punctul 6. Se observă că problema se poate reduce la una de detaşare
în triunghi -Δ647 (Figura 2.11).
În continuare se determină coordonatele punctelor 6 şi 7 cu ajutorul următoarelor
relaţii:
x6  x1  r '  ( x2  x1 ) x7  x5  r ''  ( x4  x5 )
şi
y6  y1  r '  ( y2  y1 ) y7  y5  r ''  ( y 4  y5 ),
unde
16 S 134 57 S  521
r
 şi r   .
12 S1342 54 S 5241
Coordonatele punctelor M şi N se determină cu relaţiile:

x M  x6  r1  ( x7  x6 ) x N  x6  r2  ( x 4  x6 )
şi
y M  y 6  r1  ( y 7  y 6 ) y N  y 6  r2  ( y 4  y 6 ),
în care rapoartele r1 şi r2 se calculează cu relaţiile următoare:
s  S S 
r1    1  1  4  1 2 

2  S1  s  S 
s  S S 
r2   1  1  4  1 2 ,

2  S2  s  S 
unde:
S  S  764 , S1  S  567 , S 2  S  564
s  s  S 174 .
Pentru verificarea calculului se determină din coordonate suprafaţa S1MN 4 , care
trebuie să fie egală cu s.

b). Procedeul trigonometric

În cadrul procedeului trigonometric de rezolvare, coordonatele punctelor M şi N
de calculează cu ajutorul relaţiilor de la metoda intersecţiei înainte, procedeul
trigonometric (Figura 2.12) .

y 5  y1  x1  tg 1 2  x5  tg 5 M
xM 
tg 1 2  tg 5 M
y M  y1  ( x M  x1 )  tg 1 2
 +X 6

X2 2 3
X3
Ng

X5 5 
M
XM

7 N
XN
s
s
X1
1

X4 4
O YN Y4 +Y
Y5 Y1 YM Y2 Y3

Figura 2.12 – Detaşarea în patrulater când punctul obligat se află în exteriorul

suprafeţei, procedeul trigonometric

y 5  y 3  x3  tg 3 4  x5  tg 5 N
xN 
tg 3 4  tg 5 N
y N  y 3  ( x N  x3 )  tg 3 4 ,

unde
y 2  y1
 1 2  arctg
x 2  x1
y 4  y3
 3 4  arctg
x 4  x3
 5 M   5 N   5 4  
y 4  y5
 5 4  arctg .
x 4  x5
Ca şi în cazul detaşării în triunghi, problema se reduce la determinarea unghiului
 , format de dreptele 54 şi 5N (Figura 2.12). Calculul mărimii acestui unghi se face în
mod asemănător situaţiei prezentate la detaşarea în triunghi, procedeul trigonometric.
 2.2.3.4. Detaşarea în poligon
Se consideră conturul poligonal 1-2-3-4-5-6 şi un punct, notat cu 7, situat în
exteriorul acestuia. Se cere să se detaşeze suprafaţa s astfel încât dreapta de detaşare
să treacă prin punctul 7 (Figura 2.13).
În vederea rezolvării problemei se uneşte punctul 2 cu 4, respectiv 1 cu 5. Se
observă că problema poate fi redusă la una de detaşare în patrulater. Astfel, din
patrulaterul 2-4-5-1 se va detaşa suprafaţa Δs, unde:

s  s  S156.

+X

3
X3

2
X2
X4 4

XN N
XM M
7
X7 s
X1 s
1
X5 5
X6
6
O +Y
Y7 Y2 YMY1 Y6 Y3 Y5 YNY4

Figura 2.13 – Detaşarea în poligon când punctul obligat se află în exteriorul suprafeţei.

2.2.3. Punctul obligat se află în interiorul suprafeţei

2.2.3.1. Detaşarea în triunghi
Se consideră triunghiul Δ123, pentru care se cunosc coordonatele rectangulare
plane ale vârfurilor sale, şi un punct notat cu 4 situat în interiorul triunghiului. Se cere să
se detaşeze suprafaţa s din triunghiul Δ123 astfel încât dreapta de detaşare să treacă
prin punctul 4 de coordonate cunoscute (Figura 2.14).

A.Metoda numerică
a). Procedeul analitic
Coordonatele punctelor M şi N se determină cu ajutorul relaţiilor de calcul de la
punct pe segment. Astfel, se poate scrie că:
 +X

2
X2

X4 M

X4 4
s
X1
1
XN
X3 N
3
O +Y
Y1 Y4 Y4 Y2YN Y3

Figura 2.14 – Detaşarea în triunghi când punctul obligat se află în interiorul suprafeţei,
procedeul analitic

xM  x1  r1  ( x2  x1 )
yM  y1  r1  ( y2  y1 )

şi

xN  x1  r2  ( x3  x1 )
y N  y1  r2  ( y3  y1 ),

unde

1M S 1M 4 S 1M 3
r1   
12 S 124 S 123

1N S 1N 4 S 1MN
şi r2    .
13 S 134 S 1M 3

Procedând în mod asemănător detaşării când punctul obligat se găseşte în

exteriorul triunghiului şi ţinând cont că
s  S1M 4  S14 N
se pot scrie următoarele relaţii
 s  r1  r2  S

s  r1  S1  r2  S 2 ,
unde s-au făcut notaţiile
S  S 123
S1  S 124
S 2  S 143 .
Rezolvând sistemul de ecuaţii cu necunoscutele r1 şi r2 se obţin următoarele
relaţii de calcul
s  S S 
r1   1  1  4  1 2 

2  S1  sS 
 s S S 
r2   1  1  4  1 2 .
2  S2
 sS 
Rapoartele r1 şi r2 astfel calculate se înlocuiesc în relaţiile de calcul ale
coordonatelor punctelor M şi N.
Pentru verificarea calculului se determină din coordonate suprafaţa triunghiului
Δ1MN care trebuie să fie egală cu s.

b). Procedeul trigonometric

Coordonatele punctelor M şi N se vor obţine cu formulele de la metoda
intersecţiei înainte, considerând pentru punctul M intersecţia dreptelor 12 cu 4M, iar
pentru punctul N intersecţia dreptelor 13 cu 4N (Figura 2.15). Astfel, se poate scrie că:

y 4  y1  x1  tg 1 2  x 4  tg 4 M
xM 
tg 1 2  tg 4 M
y M  y1  ( x M  x1 )  tg 1 2
respectiv,
y 4  y1  x1  tg 13  x 4  tg 4 N
xN 
tg 13  tg 4 N
y N  y1  ( x N  x1 )  tg 13 ,
unde
 4  M   4  N  200 g
4  N  4 3   ,
iar
y3  y4
 4  3  arctg
.
x3  x4
Analizând relaţiile de calcul ale coordonatelor punctelor M şi N se observă că
problema se reduce la calculul unghiului ε.
Din Figura 2.15 se observă că:
     ,
unde:
  3 4  31.

+X

2
X2

XM M Ng

Ng 
d1
4
X4

s 


  
X1
1     

XN d2 
X3 N 3

0 Y1 YM Y4 Y2 YN Y3 +Y

Fig. 2.15 – Detaşarea în triunghi când punctul obligat se află în interiorul suprafeţei,
procedeul trigonometric

Pentru determinarea unghiului γ se procedează astfel:

-în conformitate cu Figura 2.15 se poate scrie că:
S1MN  S1M 4  S14 N
sau
s  S 1M 4  S 14 N .
Pe de altă parte
1M  14  sin  1
S 1M 4  ,
2
iar aplicând teorema sinusului în triunghiul Δ1M4 se poate scrie că:
1M 14 14  sin(  1   )
  1M  .
sin(  1   ) sin  sin 
 Înlocuind în relaţia de calcul a suprafeţei triunghiului Δ1M4 se obţine:
2
14  sin  1  sin(  1   )
S 1M 4 
2  sin 
2
14 sin  1  sin(  1   )
S 1M 4   .
2 sin 
Procedând în mod asemănător se obţine pentru suprafaţa Δ14N următoarea
relaţie de calcul:
2
14 sin(  2   )  sin  2
S 1N 4   .
2 sin 
Revenind la relaţia
s  S 1M 4  S 14 N ,
se poate scrie că
2 2
14 sin 1  sin( 1   ) 14 sin(  2   )  sin  2
s   
2 sin  2 sin 
sau

2 s sin 1  sin( 1   ) sin(  2   )  sin  2

 
14
2
sin  sin 
2  s sin 1  (sin 1  cos   cos 1  sin  ) sin  2  (sin  2  cos   cos 2  sin  )
 
14
2
sin  sin 
2  s sin 1  sin 1  cos  sin 1  cos 1  sin  sin  2  sin  2  cos  sin  2  cos  2  sin 
   
14
2
sin  sin  sin  sin 
2 s
2
 sin 2 1  ctg  sin 1  cos 1  sin 2  2  ctg  sin  2  cos  2
14
2 s
2
 sin 1  cos 1  sin  2  cos  2  sin 2 1  ctg   sin 2  2  ctg .
14
Se notează cu m membrul I al relaţiei de mai sus şi se obţine
2 s
m  2  sin 1  cos 1  sin  2  cos  2
14
În triunghiul Δ1MN se poate scrie că
      200 g ,
de unde
  200 g  (   ).
Astfel se poate scrie că
sin 2 1  ctg[200 g  (   )]   sin 2  2  ctg  m
sin 2 1  [ctg(   )]   sin 2  2  ctg  m
1  ctg  ctg
sin 2 1   sin 2  2  ctg  m
ctg  ctg
 Se fac dezvoltările necesare si grupând termenii dupa necunoscuta ctg se
obţine o ecuaţie de gradul al II-lea de forma

sin 2  2  ctg 2  [(sin 2  2  sin 2 1 )  ctg  m]  ctg  sin 2 1  m  ctg  0

sau
A  ctg 2  B  ctg  C  0,
unde
A  sin 2  2
B  (sin 2  2  sin 2 1 )  ctg  m
C  sin 2 1  m  ctg ,
în care
  1 3  1 2
1  1 4  1 2
 2  1 3  1 4
14  ( x4  x1 ) 2  ( y4  y1 ) 2 .

Rezolvând ecuaţia de gradul II se determină două valori pentru ctg şi,

corespunzător, pentru unghiurile  şi  . Cu unghiul  astfel calculat se determină
orientările  4M şi  4 N , după care se calculează coordonatele punctelor M şi N. Astfel,
se vor stabili poziţiile planimetrice a două drepte de detaşare
Pentru verificare se calculează din coordonate suprafaţa triunghiului Δ1MN, care
trebuie să fie egală cu s.

2.2.3.2. Detaşarea în serie în triunghi

Particularitatea poziţiei punctului obligat face ca problema detaşării în serie, în
acest caz, să nu poată fi rezolvată.

2.2.3.3. Detaşarea în patrulater şi poligon

Problema detaşării în patrulater, respectiv în poligon se reduce la una de
detaşare în triunghi.Astfel, considerându-se patrulaterul 1234 dat prin coordonatele
rectangulare plane ale punctelor de contur se cere să se detaşeze suprafaţa s astfel
încât dreapta de detaşare să treacă prin punctul 5 de coordonate cunoscute (Figura
2.16).
Dacă se uneşte punctul 2 cu 4 se observă ca problema se reduce la una de
detaşare în triunghi când punctul obligat (5) se găseşte în interiorul suprafeţei ( 123 ).
În poligonul 123456 (Figura 2.17) prin unirea punctului 2 cu 5 se observă ca se
reduce problema de la una de detaşare în patrulater ( 1256) când punctul obligat (7) se
găseşte în interiorul suprafeţei .
 +X
X3 3
2
X2

XM M

5
s
X1 1
XN 4
X4 N

0 Y1 YM Y2 YN Y3 Y4 +Y

Figura 2.16 – Detaşarea în patrulater când punctul obligat se află în interiorul

suprafeţei
+X

3
X3

X2 2
X4 4
XM M

7
X7
X1 1 s
X5 5
XN N
X6 6
0 Y2YM Y1 Y7 Y6 Y3 YN Y5 Y4 +Y

Figura 2.17 – Detaşarea în poligon când punctul obligat se află în interiorul

suprafeţei

2.3. Detaşarea paralelă

Detaşarea paralelă este problema cel mai frecvent întâlnită în proiectele de
parcelare. În cadrul acestei probleme dreapta de detaşare este paralelă cu una din
laturile conturului poligonal din care se efectuează detaşarea sau cu o direcţie oarecare.