Atenuarea sau suprimarea stărilor de rezonanță ca efect al variației

parametrilor vâscoelastici în regim de excitație armonică

Rezumat

Încercările experimentale pe sisteme dinamice la scară naturală au evidențiat faptul că în anumite

condiții de modificare a rigidității și/sau a amortizării ,,in situ” unele stări de rezonanță se
atenuează până la suprimarea definitivă. Pentru aceasta, se prezintă cazurile echipamentelor
tehnologice cu acțiune dinamică vibratorie ce prelucrează pământuri și betoane destinate
fundațiilor de contrucții cum ar fi: plăci compactoare, rulouri compactoare, vibroânfigătoare,
vibratoare pentru betoane turnate în cofraje metalice, vibratoare pentru betoane rutiere.

În acest scop au fost utilizate rezultate experimentale efectuate pe șantierele de construcții din
România în perioada anilor 1974-2019 toate aflându-se în portofoliul tehnic al ICECON București.

Interpretarea rezultatelor pentru sistemele cu un grad de libertate și cu două grade de libertate s-a
făcut pe baza analizei modale de unde rezultă mișcarea vibratorie preponderentă a unei mase
concentrate în raport cu cea care are deplasări nesemnificative ducând la atenuarea sau chiar
dispariția rezonanței unui mod propriu.

1. Introducere

Au fost luate în studiu cazul echipamentelor vibratoare de compactare pământuri, betoane și

mixturi asfaltice unde variația rigidității după fiecare trecere pe același strat semnifică trasarea
corespunzătoare etapei de compactare curente. Dacă în etapa de compactare se modifică și
caracteristicile vâscoase ale terenului atunci se va lua în considerare variația amortizării vâscoase.

La compactoarele modelate ca sisteme cu un grad de libertate (plăci compactoare, rulouri

vibratoare tractate) starea de rezonanță ,,migrează” către valori mai mari ale frecvenței de excitație,
iar vârfurile amplitudinilor de rezonanță generează o curbă caracteristică. În cazul în care rata de
2
amortizare depășește valoarea , atunci se evidențiază fenomenul de atenuare pronunțată care
2
duce la dispariția vârfului amplitudinii, toate curbele caracteristice se aplatizează.

Pentru compactoarele modelate ca sisteme cu două mase și două grade de libertate cu legături
elastice și vâscoelastice sunt evidențiate procese caracteristice unde stările de rezonanță pot fi
analizate pe baza modurilor proprii. Astfel, pentru modelul estic se constată că la variația discretă
a rigidității terenului pulsația proprie de ordinul întâi rămâne constantă în timp ce pulsația proprie
de ordinul doi se modifică discret. În acest caz, influența rigidității implică stări de rezonanță
distincte de ordinul doi, în timp ce starea de rezonanță de ordinul întâi rămâne individuală.
La sistemul cu două grade de libertate cu amortizare, variația rigidității face ca în anumite cazuri
primul mod de rezonanță să fie suprimat în timp ce al doilea mod de rezonanță descrie mișcarea
vibratorie dominantă.

Analiza experimentală și modelarea numerică sunt efectuate numai pe comportamentul reologic

liniar Voigt – Kelvin.

1. Modelul dinamic elastic

Se consideră sistemul cu două mase m1 și m2 cu legături elastice k1 și k2 cu excitație inerțială dată

m
de două mase excentrice 0 cu excentricitatea r care se rotesc sincron în sens invers cu viteza
2
unghiulară ɷ.

Modelul elastic este utilizat în calculul dinamic al mașinilor de compactat prin vibrare al căror
specific constă în faptul că după fiecare trecere pe același strat de pământ trasarea se mărește și
implicit rigiditatea se modifică.

Ținând seama de studiile de specialitate privind soluțiile constructive și funcționale cele mai
eficiente pentru rulouri vibratoare necesare compactării pământurilor, cu funcționare în
postrezonanță, s-a adoptat modelul cu două grade de libertate. Acesta constă din două mase în
mișcare de translație instantanee pe verticală astfel încât masa 𝑚1 a ruloului vibrator să fie în
contact permanent cu terenul modelat prin rigiditatea constantă 𝑘1 . Masa 𝑚2 legată elastic prin
sistemul elastic cu constanta 𝑘2 se constituie ca fiind parametrul specific al sașiului superior pe
care se află grupul de acționare și alte echipamente. Vibrațiile transmise de la masa vibratoare în
regim tehnologic 𝑚1 la masa 𝑚2 trebuie să fie izolate dinamic astfel încât gradul de izolare să aibă
valori de cel puțin 90%.

Schema dinamică de calcul este prezentată în figura 1.

 Figura 1. Schema dinamică de calcul

Masa 𝑚1 a ruloului vibrator conține în interior un sistem de vibrare compus din două mase
excentrice 𝑚0⁄ de dezechilibrare dinamică amplasate la distanța excentrică r în raport cu centrul
2
𝑚0
O. Masele excentrice se rotesc sincron și sinfazic cu viteza unghiulară ω astfel încât forța
2
dinamică perturbatoare unidirecțională pe verticală și care trece prin centrul O are expresia de
forma F(t) = m0rω2sinωt, unde F0 = m0rω2 este amplitudinea sau forța maximă de excitație.
Coordonatele instantanee ce definesc gradele de libertate ale maselor m1, m2, și m0 sunt respectiv,
y1, y2 și 𝜑(𝑡).

Ecuațiile diferențiale de mișcare ale sistemului dinamic sunt de forma:

(m0 + m1 ) y1 − m0 r sin  − m0 r 2 cos  + k1 y1 + k2 ( y1 − y2 ) = 0 

 
m2 ry2 − k2 ( y1 − y2 ) = 0  (1)
 
−m0 ry1 sin  + ( J o + m0 r ) + m0 gr sin  = M
2


în care J0 este momentul de inerție total axului vibratorului

M - momentul cuplului de acționare corespunzător arborelui motor al vibratorului
Studiul regimului stabilizat la postrezonanță pentru procesul tehnologic de compactare se
caracterizează prin faptul că  =  = const ceea ce implică  = t , caz în care sistemul (1) poate
fi scris sub forma

(m0 + m1 ) y1 + k1 y1 + k2 ( y1 − y2 ) = m0 r 2 cos t 
 
m2 y2 − k2 ( y1 − y2 ) = 0  (2)
−m ry sin t + m gr sin t = M 
 0 1 0 
Rezolvând sistemul (2) pot fi evidențiate două forme proprii de vibrare cu pulsațiile proprii p1 și
p2 date de relația:
1
  +  + 1 ( +  + 1) 2 
2

p1,2 = 2   − 4  (3)
2   2  

unde au fost utilizate următoarele notații:

k2 k1 m1 + m0 
2 = ; = ; = ; 1 = 2
m2 k2 m2 

Deplasările y1 (t ) și y2 (t ) , în regim armonic, au amplitudinile A1 și respectiv A2 de forma

 y1 = y1 (t ) = A1 cos t 
  (4)
 y2 = y2 (t ) = A2 cos t 

în care amplitudinile sunt date de relațiile

 m0 r  2 (22 −  2 ) 
= 
 1 m ( 2 −  2 )( 2 −  2 ) −  2 2 
A
 2 2 2 2 
  (5)
 A = m0 r  2 
2 2



2
m 2 ( 2
2 −  2
)( 2
2
−  2
) −  2 2 
2  

În figura 2 se prezintă variația pulsațiilor p1 și p2 în funcție de variabila curentă α variabila

discretă β.

a) Diagrama de variație a pulsației p1 funcție b) Diagrama de variație a pulsației p2 funcție

de variabila α și parametrul β de variabila α și parametrul β
Fig 2 Curbele de variație a pulsațiilor proprii p1 și p2
Curbele de variație a amplitudinilor A1 și A2 sunt rezultate în figura 3 pentru m0 r = 9, 49 kgm

a) Diagrama de variație a amplitudinii b) a) Diagrama de variație a amplitudinii

vibrației A1 funcție de variabila ω și vibrației A2 funcție de variabila ω și parametrii
parametrii α și β α și β
Fig 3 Curbele de variație a amplitudinilor A1 și A2 pentru momentul static m0 r = 9, 49 kgm
Momentul cuplului de acționare M rezultă din introducerea deplasării instantanee y1 (t ) din relația
(4) sub forma y1 = − 2 A1 cos t în relația (2) și se obține formula astfel:

1
M (t ) = m0 r ( 2 A1 sin 2t + 2 g sin t ) (6)
2
Pentru modelul dinamic linear al ruloului vibrator au fost stabiliți parametrii p1 și p2 care
definesc rezonanța pentru cele două moduri, amplitudinile în regim stabil pentru diverse valori ale
creșterii discrete a rigidității k1 și a masei m1 a organului de lucru (rulou vibrator). Astfel pot fi
sintetizate următoarele concluzii:
a) variația pulsațiilor proprii evidențiază faptul că de la o anumită valoare a parametrului α
pentru modificări discrete ale lui β pulsatile se modifică diferit, adică una dintre acestea tinde către
o valoare constantă în timp ce cealaltă se modifică în mod semnificativ;
b) amplitudinile prezintă două puncte de rezonanță cu precizarea că, pentru postrezonanță
mr
cu amplitudinea A1 iar stabilitatea acestuia dată de 0 corespunde pentru ω > p2.
m1
Amplitudinea A2 a sașiului tinde să scadă spre zero în postrezonanță;
c) rezonanța de ordinul doi se deplasează prin ,,migrare” spre dreapta odată ca creșterea
discretă a rigidității k1.
 2. Modelul dinamic vâscoelastic
În figura 4 se prezintă modelul dinamic unde masa m1 reprezintă ruloul vibrator, masa m2
șasiul mașinii, rigiditatea pământului k1 discret variabilă după fiecare trecere succesivă pe același
strat de pământ, rigiditatea k2 a legăturii elastice dintre ruloul vibrator și șasiul mașinii, coeficientul
de amortizare vâscoasă a pământului c1 cu valoare constantă și coeficientul de amortizare vâscoasă
c2 a legăturii cu valoare de asemenea constantă. Deplasările instantanee ale vibrațiilor maselor m1
și m2 , pe direcția unidirecțională verticală, sunt x1(t) și x2(t). Forța perturbatoare este de forma
F(t)= morω2sinωt fiind generată de vibratorul acționat hidraulic cu frecvența unghiulară ω iar mor
este momentul static al maselor de dezechilibrare dinamică. Amplitudinea forței perturbatoare F(t)
se notează cu Fo=morω2 fiind proporționată cu pătratul frecvenței unghiulare de excitație ω.

Figura 4 Modelul dinamic al sistemului rulou vibrator - teren

Ecuațiile diferențiale ale mișcării modelului din figura 4 sunt de forma:

m1 x1 + (k1 + k2 ) x1 − k2 x2 + c1 x1 + c2 ( x1 − x2 ) = F0 sin t

 (7)
m2 x2 − k2 x1 + k2 x2 − c2 ( x1 − x2 ) = 0

unde m1 este masa ruloului vibrator;

k1 – rigiditatea terenului discret crescătoare după fiecare trecere pe același strat de
pământ astfel încât k1 = k1(j), unde j=1,2,... n, în care n este trecerea ultimă;
c1 – coeficientul de amortizare vâscoasă a pământului;
m2 – masa cadrului superior;
k2 – rigiditatea sistemului de izolare dinamică dintre ruloul vibrator și cadrul superior;
c2 – coeficientul de vâscozitate a sistemului de izolare dinamică
 Pentru sistemul diferențial liniar (1), ținând seama de faptul că ruloul vibrator se menține
în contact permanent cu pământul, soluțiile armonice x1 = x1 (t ) și x2 = x2 (t ) reprezintă
deplasările instantanee ale vibrațiilor și sunt de forma:

 x1 = A1 sin(t − 1 )
 (8)
 x2 = A2 sin(t − 2 )
unde A1= A1(ω) unde aplitudinea ruloului vibrator funcție de frecvența unghiulară ω;

φ1= φ1(ω) defazajul dintre deplasarea vibrației x1 (t ) și forța excitatoare

F(t)= morω2sinωt;
A2= A2(ω) amplitudinea cadrului superior funcție de frecvența unghiulară ω;

φ2= φ2(t) defazajul dintre deplasarea vibrației transmise x2 (t ) și forța excitatoare F(t)

Din relația (7) și (8) rezultă amplitudinile A1, A2 cât și tg φ1, tg φ2 sub forma:

U12 + K12
A1 = A1 ( ) = (9)
L2 + M 2

U 22 + K 22
A2 = A2 ( ) = (10)
L2 + M 2

K 2 L − U1 M
tg1 ( ) = (11)
K1M + U1 L

K2 L − U 2 M
tg2 ( ) = (12)
K2 M + U 2 M

În relațiile (9), (10),(11) și 12 au fost utilizate următoarele notații:

U1 = m0 r 2 (k2 − m2 2 ) (13)

U 2 = m0 r 2 k2 (14)

K1 = K 2 = m0 r 2c2 (15)

L = m1m2 4 −  m1k2 + (k1 + k2 )m2 + c1c2   2 + k1k2 (16)

M = −  m2 (c1 + c2 ) + m1c2   3 + (k2 c1 + k1c2 ) (17)

 3.1 Evalurea amplitudinilor vibrațiilor în regim dinamic cu frecvență variabilă
Pe baza modelului dinamic din figura 4 și a încercărilor folosind un rulou vibrator Bomag
BW 213 D-5 au fost evaluate atât numeric cât și experimental amplitudinile vibrațiilor.
Echipamentul Bomag BW 213 D5 are următoarele caracteristici: diametrul ruloului
vibrator Dr=1500 mm; lățimea ruloului B=2190 mm; forța maximă statică de apăsare pe teren
P=75,5 kN, forța centrifugă la două trepte ale momentului static F0=285/196 kN corespunzător
m0r=8,1/5,4 kgm la frecvența de 30 Hz, viteza de deplasare în mișcarea de avans în procesul de
compactare este este continuu variabilă (0÷11) km/h.
Evaluarea numerică a amplitudinilor s-a făcut pe baza următoarelor valori: m1=5400 kg;
Ns Ns
m2=2500 kg; K2=5·105 N/m; c1 = 15 104 ; c2 = 14 103 ; m0r=8,1 kg m. Rigiditatea discret
m m
variabilă, pentru fiecare trecere pe același strat de pământ are câte o valoare discretă (determinată
prin încercări) și este k1= (50; 60; 70; 80; 90)·106 N/m pentru un pământ omogen slab coeziv cu
următorul conținut fracționar: nisip 11%; pietriș 18%; argilă prăfoasă 58% și apă 13%. Frecvența
unghiulară ω este reglabilă continuu de la 0 la 400 rad/s.
În figurile 5 și 6 sunt prezentate curbele amplitudinilor A1 și A2 la variația continua a
frecvenței unghiulare și variația discretă a rigidității pământului compactat.

Figura 5 Variația amplitudinii A1 și 1 funcție de ω și k1

 Figura 6 Variația amplitudinii A2 și  2 funcție de ω și k1

Pentru regimul de compactare postrezonanță la f = 32Hz și ω=200 rad/s amplitudinea se

modifică mărindu-se de la valoarea A1(1)=1,95 mm după prima trecere la A1(5)=2,5 mm după
trecerea a cincea (ultimă). În regim de rezonanță, unde efectele amortizării și al rigidității sunt
dominante se obțin valorile numerice pentru amplitudinea în rezonanță A1(1) = 4, 74mm la prima
trecere și A1(5) = 6, 40mm la a cincea trecere (ultima). Se constată că rezonanța de ordinal I la
frecvența unghiulară nI = 15rad / s nu este semnificativă pentru amplitudinea A1, în timp ce pentru
amplitudinea A2 frecvența de rezonanță nI se menține constantă pentru orice valoare a lui k1.
Amplitudinea A2 pentru nI variază între 0,5 mm și 0,9 mm funcție de variația discretă a rigidității
k1. Frecvența unghiulară de rezonanță de ordinul doi nII se modifică de la 100 rad/s la 145 rad/s
atunci când k1 este discret crescătoare de la 10·106 N/m până la 90·106 N/m.
3.2. Atenuarea și suprimarea rezonanței
În figura 5 se constată că sistemul răspunde numai pe modul 2 cu amplitudini de rezonanțe
A1 corespunzătoare celor cinci valori ale rigidității terenului în timp ce rezonanța pe modul 1 este
suprimată complet. În acest caz, sistemul se comportă ca un model cu un singur grad de libertate.
Vârfurile de rezonanță a amplitudinii A1 se deplasează spre dreapta la creșterea lui k1.
În figura 6 rezonanța pe modul 1 este atenuată astfel încât vârfurile amplitudinii A2 deși
există sunt mult diminuate.
Astfel se mai constată faptul că pulsația proprie a modului 1 rămâne constantă la
modificările discrete ale lui k1. Pentru modul 2 al amplitudinii A2 se remarcă faptul că vârfurile de
rezonanță se deplasează spre dreapta odată cu creșterea lui k1.

4. Analiza modală
 Pentru sistemul vâscoelastic liniar cu două grade de libertate matricile corespunzătoare
maselor M, rigidităților k și amortizărilor vâscoase C sunt de următoarea formă:

m 0
M = 1 (18)
0 m2 

k + k −k2 
K = 1 2 (19)
 − k2 k2 

c + c −c2 
C= 1 2 (20)
 −c2 c2 

Ecuația diferențială a mișcării, în formulare matriceală, are expresia

Mx + kx = 0 (21)
unde x, x sunt vectori coloană ai deplasării și respective accelerației instanatanee.
Ecuația (21) mai poate fi scrisă astfel

Ix + Dx = 0 (22)

unde I este matricea unitate

D=M-1 · K - matricea dinamică
M-1 – matricea inversă
Matricea dinamică este de forma

1
D = M −1  K = M adj  K (23)
det M
sau în final obținem:

 k1 + k2 k2 
 m −
m1 
D= 1
 (24)
 k2 k2 
 −m m2 
 2

cu elementele componente dij de forma

 k1 + k2 k2
d11 = m ; d12 = − m


1 1
(25)
 d = − k2 ; d = k2
 21 m
22
m2

Pulsațiile proprii p1 și p2 ce corespund modului 1 și respectiv modului 2 sunt date de formula.

 12
 1  m (k + k ) + m k  
p1,2 =   m2 (k1 + k2 ) + m1k2  − 4m1m2 k1k2  
2
 2 1 2 1 2 
 2m1m2 

A21 A22
Vectorii proprii normați a21 = , a22 = corespunzător modurilor 1 și respectiv 2 au
A11 A12
următoarele formule de calcul

 p12 − d11
 21
a =
 d12

a = p2 − d11
2

 22 d12

Vectorii modali 1 și  2 sunt de forma

1 1
1 =   2 =  
a21  a22 

iar matricea modală  este dată de

 12   1 1
 =  11  =  (27)
 21  22   a21 a22 

Fracțiunea din amortizarea critică modală sau rata de amortizare modală pentru modul r se
determină astfel:

1 Tr C r
 (r ) = ; r = 1,2 (28)
2 pr Tr M  r

Pentru sistemul vâscoelastic dat, introducem mărimile masice, de rigiditate sau de amortizare,
obținem:

 1
a21 = k (k1 + k2 − m1 p1 )
2



2
(29)
a = 1 (k + k − m p 2 )
 22 k2 1 2 1 2

 (1) c1 + c2 − 2a21c2 + a21 2

c2
  =
 2 p1 (m1 + a21m2 )
2

 (30)
 (2) = c1 + c2 − 2a22c2 + a22c2
2

 2 p2 (m1 + a22
2
m2 )

4.1. Influența modificării rigidității k1 asupra modurilor proprii

Variația rigidității k1 duce atât la modificarea pulsațiilor proprii p1 și p2, cât și la variația
corespunzătoare a vectorilor proprii și a amortizării modale.
Astfel, în figura 7 și figura 8 se dau variațiile pulsațiilor proprii p1 și respectiv p2

Figura 7 Variația pulsației proprii p1 în funcție de k1

 Figura 8 Variația pulsației proprii p2 în funcție de k1

Vectorii proprii a21 și a22 sunt reprezentați în figurile 9 și respectiv 10

Figura 9 Variația vectorului propriu a21 funcție de k1

Figura 10 Variația vectorului propriu a22 funcție de k1

Amortizările modale 1 =  (1) și  2 =  (2) sunt reprezentate în figurile 11 și respective 12 atunci
când rigiditatea k1 variază continuu de la zero la 2·108 N/m.

Figura 11 Variația ratei de amortizare modală 1 =  (1) în funcție de k1

Figura 12 Variația ratei de amortizare modală  2 =  (2) în funcție de k1

4.2. Reprezentarea schematică a distribuției deplasărilor A1( r ) , A2( r ) pentru modurile proprii
r=1,2 corespunzătoare lui k1=0,5·108 N/m
a) Pentru modul propriu 2 cu p2=14 rad/s (fig 8), ce corespunde lui k1=0,5·108 N/m,
rezultă a22=100 (fig 10) adică pentru A1(2) = +1 obținem A2(2) = +100 ca în figura 13.

Figura 13 reprezentarea modului 2

Se constată că masa m2 se deplasează în raport cu masa m1 cu o amplitudine foarte mare

100 >> 1 ceea ce face să considerăm că masa m1 are o mișcare neglijabilă. În acest caz schema de
mișcare corespunde unui sistem cu un singur grad de libertate m2, k2 cu pulsația proprie
k2 5 105
p2 = = = 10 2  14,1rad / s
m2 2,5 103

În acest caz sistemul cu două grade de libertate se mișcă ca un sistem cu un singur grad de
libertate m2, k2, adică pentru modul 2 de vibrație degenerează și poate fi reprezentat schematic ca
în figura 14.
 Figura 14 Schema echivalentă pentru modul 2

b) Pentru modul propriu 1 cu p1=100,4 rad/s (fig 7), ce corespunde lui k1=0,5·108 N/m,
rezultă a21= - 0,06 (fig 9) adică pentru A1(1) = +1 avem A2(1) = −0, 06 ca în figura 15.

Figura 15 Reprezentarea modului 1

Din figura 15 rezultă că masa m2 are o mișcare cu deplasarea modală neglijabilă

A2(1) = −0, 06  0 comparativ cu masa m1 unde A1(1) = +1  0, 06 ceea ce înseamnă că sistemul cu
două grade de libertate pentru modul 1 poate fi reprezentat ca un sistem cu un singur grad de
libertate cu pulsația proprie
 k1 + k2 5 107 + 5 105
p2 = = = 100, 4rad / s
m2 5 103

În acest caz, sistemul achivalent este dat de figura 16

Figura 16 Schematizarea echivalentă pentru modul

1

Fracțiunea din amortizarea critică sau rata de amortizare sau rata de amortizare modală
1 =  = 0,165( figura1)
(1)

5. Atenuarea și suprimarea rezonanței modului 2 de vibrație în regim de vibrații

forțate armonice

Din figura 5 se constată că masa m1 vibrează ca un system cu un singur grad de libertate

cu rezonanță numai pentru modul 1 la ω= p1=100,4 rad/s având suprimată rezonanța pentru modul
2 la ω= p2=14 rad/s.

În figura 6 sunt două vârfuri de rezonanță pentru modul 1 la p1=100,4 rad/s și pentru modul
2 la p2=14 rad/s. Vârful amplitudinilor la modul 2 cu valori foarte mici comparativ cu vârfurile
modului 1, adică 0,5·10-4<<3·10-4. Se mai constată faptul că pentru modul 2, adică la p2=14 rad/s
rata de amortizare este ζ(2)=0,21 ceea ce face ca în regim forțat amplitudinile A2(k1,ω) să fie mult
diminuate de la valoarea 0,9·10-4, adică rezonanța modului 2 este atenuată. Remarcabil este că
pulsația proprie p2=14 rad/s are o valoare constantă pentru orice variație a lui k1≥0,2·108 N/m (fig
6) și (fig.9). Pentru modul 1 la p1 amplitudinile A2(k,ω) au vârfurile de rezonanță deplasate spre
dreapta (fig 6) în funcție de variația lui k1 = 0,5 108 N / m...0,9 108 N / m cu modificarea pulsației
proprii p1 = 100rad / s...135rad / s (fig7) și variația ratei de amortizare modală
 (1)
= 0,165...0,145 .

Rezonanțele modurilor 1 și 2 pentru k1 = 0,5 108 sunt puse în corespondență cu diagramele în

regim forțat armonic din figurile 5 și 6 cât și cu schematizările modurilor propria din figurile 13 și
15.

6. Concluzii

Pe baza cercetărilor teoretice și experimentale a echipamentelor vibratoare pentru

compactarea pământurilor s-a constatat faptul că, modificarea secvențială a rigidității terenului
după fiecare trecere pe același strat de pământ. În funcție de compoziția pământului cu ponderi
diferite de argilă, nisip, pietriș, apă pentru cinci rețele distincte s-au evidențiat următoarele
caracteristici distincte și anume:

•
pământuri cu amortizare vâscoasă monoton crescătoare simultan cu mărirea rigidității
discrete după fiecare trecere;
• pământuri cu amortizare vâscoasă constantă și cu rigiditate monoton crescătoare după
fiecare trecere pe același strat.
Ca urmare a încercărilor ,,in situ” și a analizei numerice pot fi sintetizate următoarele
concluzii:
a) modulul cu două grade de libertate în regim elastic, unde amortizarea vâscoasă este
neglijabilă, se caracterizează printr-un răspuns dynamic cu două rezonanțe
evidențiate cu cele două pulsații proprii p1 și p2 unde amplitudinile A1 și A2 în regim
forțat au vârfuri la valori foarte mari (rata de amortizare ζ≤0,02). La modificarea
rigidității terenului se constată faptul că pulsația proprie p1 tinde asymptotic către
o valoare constantă în timp ce pulsația proprie p2 este continuu crescătoare;
b) pentru modelul elastic se constată faptul că la modificarea discrete a rigidității
terenului compactat rezonanța pe modul 1 rămâne constantă în timp ce rezonanța
pe modul 2 se deplasează spre dreapta;
c) modelul cu două grade de libertate cu amortizare remarcabilă și constantă
evidențiază faptul că la modificarea discretă a rigității terenului o stare de rezonanță
se atenuează până la suprimarea integral a caracteristicii amplitudinii masei m1 în
funcție de pulsația de excitație ω.
În acest caz, sistemul echivalent corespunde unui model cu un singur grad de libertate cu
o singură stare de rezonanță evidențiabilă.
Caracteristica amplitudine-pulsația masei m2 are două rezonanțe din care prima rezonanță
pentru orice valoare a rigidității rămâne poziționată la ω=p2=const.
A doua rezonanță la ω=pj=kj cu j=1,2,…5 este reprezentată prin cinci valori ale lui pj cu
amplitudini A2(kj,ω) având cinci vârfuri deplasate spre dreapta
 d) diminuarea sau suprimarea unei stări de rezonanță pot fi explicate numai pe baza
analizei modale.
În acest caz analiza modală evidențiază starea de valori propria și vectori propria prin valori
determinate de variația rigidității k1 a terenului. În acest caz se modifică atât pulsatile prorii cât și
valorii propria cu mențiunea că pentru starea de rezonanță la pulsația proprie p2=14 rad/s
această valoare rămâne constantă (fig 8) iar vectorii proprii exprimă configurația de mișcare a
sistemului cu particularitățile degenerării sistemului cu două grade de libertate într-un sistem cu
un singur grad de libertate.
Față de cele de mai sus, rezultă că, în funcție de configurația geometrică inerțială, elastică
și disipativă la variația discretă a rigidității k1 pot fi identificate situații, în care mișcările vibratorii
în regim forțat armonic, pot fi explicate pe baza rezultatelor analizei modale privind atenuarea sau
suprimarea unor stări de rezonanță.

Bibliografie