1

1. CALCULUL LONJERONULUI
Evaluarea acţiunilor
 Acţiuni permanente:

g=510 daN/m

 Acţiunea convoiului tip:

În conformitate cu EC 1-Part 2, calculul se efectuează pentru convoiul de

calcul LM 71 (Load model 71), alcătuit din 4 forţe concentrate (osii) cu valoarea de
250 kN, la distanţa de 1.60 m şi o încărcare uniform distribuită (vagoanele) cu
valoarea de 80 kN/m, conform figurii 1.1.

(1) - nelimitat
Fig. 1.1

Coeficientul (factorul) dinamic

Coeficientul dinamic  , care sporeşte efectele statice provenite de la

convoaiele de calcul este în funcţie de calitatea întreţinerii căii de rulare, astfel:
- pentru o cale întreţinută foarte bine se aplică  2 :
1.44
2   0.82 1.00   2  1.67
L   0 .2
- pentru o cale întreţinută în condiţii standard (obişnuite) se aplică  3 :
2.16
3   0.73 1.00   3  2.00
L   0 .2
L  - lungimea determinantă, definită în tabelul 6.2 în EC1 - Part 2 (vezi anexă).
În cazul lonjeronilor, L  se consideră astfel:
- elemente continue: L  = 3 × distanţa dintre antretoaze
- simplu rezemaţi: L  = distanţa dintre antretoaze + 3 m
Considerând condiţii normale de întreţinere a căii, se obţine:

 =  3 =1.32 pentru: L  = 3 × 5=15 m

Forţa de şerpuire: QSk=100 [kN] (nu se multiplică cu coeficientul  )

Forţa din tracţiune şi din frânare (nu se multiplică cu coeficientul  )

 2

Forţa din tracţiune: Q lak  33 kN / m  L ab m  1000 kN

Forţa din frânare: Qlbk  20 kN / m  Lab m  6 000 kN

 Acţiunea vântului

Evaluarea acţiunii vântului se efectuează în conformitate cu EC1-Part 1-4.

Pentru teren categoria II , o altitudine de referinţă ze =10 m şi o viteză a

vântului vb=27 m/s, se obţine:

- Ce=2.15
1.25 2
- qp  2.15 27  980 N / m 2  98 daN / m 2
2
Forţa care acţionează asupra podului, perpendicular pe axa longitudinală şi
normală pe suprafaţa expusă acţiunii vântului, se calculează cu relaţia:

Fw.x  qp ( z e )  C f .x  A ref .x
unde:
- Cf.x – coeficient funcţie de raportul între înălţimea expusă acţiunii vântului
şi lăţimea tablierului ( fig. 8.3 din EC1-Part 1-4).

În acest caz, pentru:

b = 5.50 m + 2×1.00 m (trotuarele) = 7.50 m

dtot = 3.00 m + 1.80 m (înălţimea convoiului peste nivelul GP) = 4.80 m

se obţine:
- b / dtot=1.56  C f .x  C fx.0  2.1
Rezultă:
Fw.x  98  2.1 A ref .x  200 [daN / m 2 ]  A ref .x

Combinarea acţiunilor
În combinarea acţiunilor pentru proiectarea în metoda stărilor limită intervin
următorii coeficienţi:
-  - coeficienţi parţiali ai acţiunilor, care iau în considerare posibilitatea
abaterilor defavorabile ale valorilor caracteristice ale acţiunilor;
-  - factori de combinaţie a acţiunilor, care pot fi următorii:
-  0 - factor de combinare pentru acţiuni variabile;
-  1 - factor pentru valori frecvente ale acţiunilor variabile;
-  2 - factor pentru valori cvasi-permanente ale acţiunilor
variabile.
Combinarea acţiunilor se face cu relaţia:
 G  G   Q.1  Q k.1    Q.i   i  Q k.i
 3

Qk.1 reprezintă acţiunea variabilă principală, în acest caz încărcarea din forţele
verticale ale convoiului corespunzător LM 1.
Coeficienţii care intervin la combinarea acţiunilor în cazul podurilor de cale
ferată au următoarele valori:
-  G  1.35
-  Q.i  1.45
-  0   1  0.8
- 2  0

Calculul solicitărilor lonjeronului

Având în vedere faptul că modelul de încărcare LM 71 coincide cu convoiul
adiţional, pentru deschideri mai mici de 6.40 m (lungimea aferentă pentru forţele
concentrate corespunzătore axelor locomotivei), figura 1.2, solicitările lonjeronului –
moment încovoietor şi forţă tăietoare se pot obţine din solicitările produse de convoiul
adiţional, multiplicate cu coeficienţii acţiunilor.

Fig. 1.2

Momente încovoietoare produse de acţiuni verticale

Momentul încovoietor din greutatea proprie a lonjeronului, ţinând cont de
coeficientul acţiunii este:
g  l2 510  5 2
MEg   g  1.35  2152 daN  m
8 8
Momentul încovoietor din acţiunea forţelor verticale corespunzătoare
convoiului de calcul LM 71, pentru grinda considerată simplu rezemată, ţinând cont
de coeficientul acţiunii  Q.1  1.45 şi de coeficientul dinamic   1.32 are valoarea:
MEP   Q.1    MP  1.45  1.32  26 875  51439 daN  m
 4

Momentul încovoietor total din greutatea proprie a lonjeronului şi din

încărcările verticale ale convoiului LM 71, considerând elementul ca grindă simplu
rezemată va fi:
ME0  MEg  MEP  2152  51439  53 591 daN  m
Pentru lonjeronul real – grindă continuă pe reazeme elastice momentele
încovoietoare pot fi aproximate cu relaţiile:
- câmpuri finale: MEd  ME0  53 591 daN  m
- câmpuri intermediare: MEd  0.8  ME0  42 873 daN  m
- reazeme: MEd  0.75  ME 0  40 193 daN  m

Momente încovoietoare produse de acţiuni orizontale

Pentru calculul lonjeronilor se iau în considerare de asemenea momentele
încovoietoare produse de acţiunile orizontale normale pe axa longitudinală a podului,
respectiv acţiunea forţei de şerpuire şi acţiunea vântului de pe suprafaţa convoiului
care depăşeşte înălţimea grinzilor principale (1.80 m).
Momentul încovoietor produs de acţiunea forţei de şerpuire este:
 Q a 1.45  10 000  1.66
MES.h  0.25 Sk Sk  0.25  1504 daN  m
4 4
Momentul încovoietor produs de acţiunea vântului:
1 1
MEw.h   w  p w  a2  1.5  (200  1.8)  1.662  74 daN  m
20 20
Momentul încovoietor total produs de acţiunile orizontale, luând în considerare
coeficientul de combinare  va fi:
MEd.h   0  (MES.h  MEw.h )  0.80  (1504  74)  1262 daN  m
Acest moment încovoietor va fi preluat numai de către talpa superioară a
lonjeronului – grindă cu inimă plină, care este în acelaşi timp talpă a grinzii cu
zăbrele din contravântuirea lonjeronilor.

Forţa tăietoare
Forţa tăietoare maximă reazem se evaluează cu relaţia:

VEd  VEg    VEP   G  Tg   3   Q.1  TP  1.35  1275  1.32  1.45  26 000  51485 daN

Verificarea secţiunii lonjeronului

Verificarea la încovoiere

Momentul încovoietor de calcul trebuie să satisfacă condiţia:

MEd
 1 .0
Mc.Rd
Mc.Rd – momentul de rezistenţă de calcul (rezistenţa de calcul la încovoiere) se
determină astfel:
 5

 Wpl f y
  sec tiuni clase 1 si 2
  M0
 Wel. min f y
Mc.Rd   sec tiuni clasa 3
  M0
 Weff . min f y
  sec tiuni clasa 4
  M0

Câmp marginal

SECŢIUNE: MEd  53 591 daN  m

tălpi: b×t = 240×20 mm MEd.h  1262 daN  m
inimă: h w  t w  550  12 mm

Clasa secţiunii:

- pentru încovoiere în plan vertical:

c (240  12) / 2
- talpa:   5.7  9    9  clasa 1
t 20
c 550
- inima:   45.8  72  72  clasa 1
t 12

clasa secţiunii = min [clasa inimii; clasa tălpii] = 1

- pentru încovoiere în plan orizontal a tălpii:

c 9
-  5 .7   9 ;   1  clasa 1
t 
Se va verifica relaţia:
MEd M
 Ed.h  1.0
Mc.Rd Mc.Rd.h
Wpl f y 3643  2350 2
Mc.Rd   10  85 610 daN  m
 M0 1. 0
h w  t t w h 2w
unde: Wpl  2  bt   3 643 cm 3
2 4
Wpl.h f y 288  2 350 2
Mc.Rd.h   10  6768 daN  m
 M0 1 .0
t  b2
unde: Wpl.h   288 cm3
4
Se obţine:
53 591 1262
  0.63  0.19  0.82  1
85 610 6768
 6

Câmp intermediar

SECŢIUNE: MEd  42 873 daN  m

tălpi: b×t = 200×20 mm MEd.h  1262 daN  m
inimă: h w  t w  550  12 mm

Clasa secţiunii:

- pentru încovoiere în plan vertical:

c (200  12) / 2
- talpa:   4.7  9    9  clasa 1
t 20
c 550
- inima:   45.8  72  72  clasa 1
t 12
clasa secţiunii = min [clasa inimii; clasa tălpii] = 1
- pentru încovoiere în plan orizontal a tălpii:
c 9
-  4.7   9  clasa 1
t 
Se va verifica relaţia:
MEd M
 Ed.h  1.0
Mc.Rd Mc.Rd.h
Wpl f y 3187  2350 2
Mc.Rd   10  74 895 daN  m
 M0 1.0
h w  t t w h 2w
unde: Wpl  2  bt   3 187 cm 3
2 4
Wpl.h f y 200  2 350 2
Mc.Rd.h   10  4700 daN  m
 M0 1 .0
t  b2
unde: Wpl.h   200 cm 3
4
Se obţine:
42873 1262
  0.57  0.27  0.84  1
74895 4700

Verificarea la forfecare

Forţa tăietoare de calcul trebuie să satisfacă în fiecare secţiune transversală

relaţia:
VEd
 1 .0
Vc.Rd
unde Vc.Rd este rezistenţa de calcul la forfecare, care se consideră astfel:


Vpl.Rd 

A v fy / 3 
 rezistenta de calcul plastica la forfecare (in calcul plastic )
Vc.Rd   M0

 rezistenta de calcul elastica la forfecare (in calcul elastic )
 7

Aria de forfecare: A v  h w  t w

Pentru verificarea rezistenţei de calcul elastice la forfecare se aplică

relaţia:
 Ed
 1 .0
f y /( 3  M0 )
Efortul tangenţial  Ed se obţine din relaţia Juravski:
V S
 Ed  Ed
I t
Pentru secţiuni dublu T, efortul unitar tangenţial în inimă se poate evalua cu
relaţia:
V
 Ed  Ed pentru A f / A w  0.6
Aw
În cazul lonjeronului se obţine:
55  1.2  2350 / 3
Vc.Rd   89 550 daN
1 .0

VEd 51485
  0.57  1.0
Vc.Rd 89 550
Verificarea lonjeronului este satisfăcută şi pentru calculul în domeniul elastic.

Rezistenţa la voalare din forfecare

Plăcile (tolele) pentru care:

 
72  inimi nerigidizate
h w  

tw  
31 k  inimi rigidizate
  
se vor verifica la voalare din forfecare, iar grinzile vor fi prevăzute cu rigidizări
transversale pe reazeme.
Parametrii care intervin în relaţii sunt:
235

fy
1.20  otel : S235... S460

1.00  otel :  S460,
k  - coeficientul de voalare din forfecare.
Pentru inimi prevăzute numai cu rigidizări transversale, coeficientul de voalare
din forfecare se determină cu relaţia:
  hw 
2
a
5.34  4.00    pentru 1
  a  hw
k   2
  hw  a
4.00  5.34  a   pentru
hw
1
  
 8

unde: a – distanţa între rigidizările transversale.

În cazul lonjeronului avem:
h w 550 
  45.8  72  60  nu este necesară verificarea la voalare din
tw 12 
forfecare a inimii lonjeronului, chiar în situaţia în care nu este prevăzută cu rigidizări
transversale.

Rezistenţa la acţiunea forţelor concentrate

În cazul lonjeronului se obţin următoarele rezultate numerice:

Clasa secţiunii 1; I=81 638 cm4; Weff=Wg=2767 cm3

2 2
 hw   55 
k f  6  2   6  2   6.22 - pentru a=1.66 m (rigidizări dispuse în
 a   166 
dreptul nodurilor contravântuirii lonjeronilor)
3
1. 2
Fcr  0.9  6.22  2.1 10 6  369 346 daN
55
2
20  55 
m1   16.67 ; m 2  0.02   42 ; s =22 cm;
1 .2  1 .2 
 
l y  22  2  2 1  16.67  42  56.6 cm
56.6  1.2  2350 0 .5
F   0.66 ; F   0.76 ; L F  0.76  56.6  43 cm
369 346 0.66
53 591 10 2 1.32  25000 / 2
1  0.90 ; 2   0.15
2767  2350 / 1,1 2350 / 1.1  43  1.2
0.8  1   2  0.87  1.4

Verificarea efortului unitar echivalent

Se verifică efortul unitar echivalent la nivelul legăturii dintre talpa superioară a

lonjeronului şi inimă, unde se cumulează efectul eforturilor unitare normale
longitudinale  x (din M), ale eforturilor normale verticale, din acţiunea forţei
concentrate,  z , şi ale eforturilor unitare tangenţiale produse de forţa tăietoare,  .
Pentru verificarea elastică se va utiliza criteriul de curgere dat de relaţia:
2 2 2
  x.Ed    z.Ed    x.Ed   z.Ed   
        3 Ed   1.0
 f /    f /    f /   f /   f / 
 y M0   y M0   y M0  y M0   y M0 

Efortul unitar normal longitudinal  x :

MEd h w 42 873  10 2 55
 x.Ed     1441 daN / cm 2
I 2 81838 2
 9

Efortul unitar normal vertical  z :

Calculul se efectuează în conformitate cu EC 3-1-5, pct.3.2.3 (vezi anexă),

efortul unitar  z , fiind dat de relaţia :
FEd
 z.Ed 
b eff t w  a st.l 

unde:
2
 z  0.878 a st.l
- b eff  s e 1    ; n  0.636 1  ; se  ss  2 t f
 s en  tw
- ast.l = aria rigidizărilor / distanţa dintre rigidizări.

Pentru z=0 se obţine efortul  z maxim:

1.32  25 000 / 2
z   497 daN / cm 2
26 (1.2  0.077 )
calculat pentru:
2  ( 8  0. 8 )
- se=22+22=26 cm ; a st.l   0.077 ; n = 0.65; beff = se = 26 cm
166

Efortul unitar tangenţial:

VEd 51485
 Ed    780 daN / cm 2
A w 55  1.2

Se obţine:

2 2 2
  x.Ed    z.Ed    x.Ed   z.Ed    Ed 
        3  
f /  f /  f /  f /   f / 
 y M0   y M0   y M0  y M0   y M0 
2 2 2
 1441   497  1441 497  780 
      3   0.61  1.0
 2350   2350  2350 2350  2350 
 10

2. CALCULUL ANTRETOAZEI
Evaluarea acţiunilor
Greutatea proprie a antretoazei:

g=200 daN/m

Din greutatea căii şi a lonjeronilor s-a obţinut:

2  R gL  2 625 daN
Din încărcarea lonjeronilor cu convoiul LM 71, figura 2.1, se obţine:

25 000 8 000  0.20  1.0 0.52  2.6 

2  R PL  (0.68  1.00  0.68  0.36 )      37 104 daN
2 2  2 2 

Fig. 2.1

Coeficienţii acţiunilor pentru încărcările permanente (greutăţi proprii) şi pentru

acţiunile verticale din convoi sunt:
 G  1.35;  Q.1  1.45
Coeficientul dinamic, pentru o cale cu întreţinere standard (normală) va fi:
2.16 2.16
  3   0.73   0.73  1.42
L   0 .2 11  0.2
unde lungimea determinantă: L   2  lungimea antretoaze i  2  5.50  11 m

Acţiunea vântului:
H  p w    200  1.80  5.0  1800 daN ; coeficientul acţiunii:  w  1.50

Acţiunea forţei de şerpuire:

Q Sk  10 000 daN ; coeficientul acţiunii:  Q.1  1.45 ; nu se aplică coeficient
dinamic
 11

Solicitările antretoazei
Solicitările antretoazei produse de încărcările permanente şi din acţiunile
verticale produse de convoiul LM 71:

Momentul încovoietor:
 g  B2 
ME0   G  antr .  2R gL  a    Q.1    2 R PL  a 
 8 
 200  5.5 2

 1.35   2 625  1.85   1.45  1.42  37 104  1.85  148 912 daN  m
 8 
Forţa tăietoare:
g B 
TE0   G Tg   Q.1    TP   G  antr .  2R gL    Q.1    2R PL 
 2 
 200  5.5 
1.35  2 625   1.45  1.42  37104  80 683 daN
 2 

Solicitările antretoazei produse de acţiunea vântului şi a forţei de şerpuire

(fig.2.2):

Forţa orizontală totală din acţiunea vântului şi a forţei de şerpuire va fi:

S E t   w  H   Q.1  Q S k  1.50  1800  1.45  10 000  17 200 daN

Se obţine:

ME w   w  H  h  1.50  1800  2.6  7020 daN  m;

ME w 7020
VA   VB    1276 daN
B 5 .5
3  SE t 2  SE t  e 3  17 200 2  17200  0.9
M e  a  0 .9  1.85  12 806 daN  m;
2 B 2 5 .5
SE t 17 200
M'   e  V ' A a   0.9  5 629  1.85  2674 daN  m,
2 2
unde:
2  S E t  e 2  17 200  0.9 h
V' A    5 629 daN; e  hc  a  0.90 m.
B 5.5 2

Rezultă momentul încovoietor maxim pozitiv din acţiunea vântului şi a

şerpuirii:
 SE t 
( VB  VB )  a  e  5 035 daN  m
'
ME h  max  2 
 V  a  M  10 445 daN  m 
 A 
12

Fig. 2.2
 13

Forţa tăietoare din acţiunea vântului şi a forţei de şerpuire:

VE h  VA  VA'  1276  5 629  6 905 daN

Rezultă solicitările de calcul ale antretoazei:

ME d  ME 0   0ME h  148 912  0.80  10 445  157 268 daN  m

VE d  VE 0   0 VE h  80 683  0.80  6 905  86 207 daN
unde coeficientul de grupare a acţiunilor:  0  0.80

Verificarea secţiunii antretoazei

SECŢIUNE: SOLICITĂRI:
Tălpi: b×t = 300×25 mm MEd=157 268 daNm
Inima: hw×tw = 1000×20 mm TEd=86 207 daN

Verificarea la încovoiere

Clasa secţiunii:

c 300  20  / 2
- talpa:   5.6  9    9  clasa 1
t 25
c 1000
- inima:   50  72    72  clasa 1
t 20
Secţiunea transversală fiind de clasa 1, momentul de rezistenţă de calcul se
calculează cu relaţia:
Wpl f y
Mc.Rd   12 687  2350  10 2  298 145 daNm
 M0
100  2.5 2  100 2
unde: Wpl  2  30  2.5   12 687 cm 3 ;  M0  1.0 - EC 3 - Part 2
2 4
Se obţine:
MEd 157 268
  0.53  1
Mc.Rd 298145

Rezistenţa secţiunii la forfecare

Rezistenţa de calcul la forfecare:

A w (fy / 3 ) 100  2  2350 / 3

Vc.Rd  Vpl.Rd    271363 daN
 M0 1.0
Rezultă:

VEd 86 207
  0.32  1
Vc.Rd 271363
 14

Rezistenţa la voalare din forfecare

Inima antretoazei este prevăzută cu două rigidizări transversale intermediare

în dreptul rezemării lonjeronilor.
h w 1000  1
  31 k   31 6.5  66  nu este necesară verificarea
tw 20  1.20
la voalare din forfecare a inimii antretoazei.

unde:
2 2
h   100 
k   5.34  4.00 w   5.34  4.00   6 .5
 a   185 

Verificarea efortului unitar echivalent

Se verifică efortul unitar echivalent la nivelul legăturii dintre talpa antretoazei şi

inimă, unde se cumulează efectul eforturilor unitare normale longitudinale  x (din M),
şi ale eforturilor unitare tangenţiale produse de forţa tăietoare,  .
Pentru verificarea elastică se va utiliza criteriul de curgere dat de relaţia:
2 2
  x.Ed   
   3 Ed   1.0
f /  f / 
 y M0   y M0 
Efortul unitar normal longitudinal  x :
MEd h w 157 268  10 2
 x.Ed    50  1402 daN / cm 2
I 2 560 717
Efortul unitar tangenţial:
V 86 207
 Ed  Ed   431 daN / cm 2
Aw 200
2 2
  x.Ed   
Se obţine:    3  Ed   0.36  1.0
f /  f / 
 y M0   y M0 

Verificarea la oboseală

Se vor verifica următoarele condiţii:

1. Ecartul de eforturi unitare:

  1.5  f y
  1.5  f y / 3

2. Rapoartele între valorile de calcul ale ecarturilor de tensiuni şi valorile

ecarturilor de tensiuni pentru oboseală:
 15

 Ff  E.2
 1 .0
 C /  Mf
 Ff  E.2
 1 .0
 C /  Mf

3. Efectul combinat al eforturilor unitare normale şi al eforturilor tangenţiale

(stare de tensiune plană):
3 5
  Ff  E.2    Ff  E.2 
      1.0
  C /  Mf    C /  Mf 

Verificarea la oboseală se efectuează pentru prinderea cu suduri în K a tălpilor

de inimă, în zona centrală (zona de rezemare a lonjeronilor), unde atât momentul
încovoietor, cât şi forţa tăietoare sunt maxime pentru acţiunile produse de modelul de
încărcare LM 71.
Factorul de echivalenţă al vătămărilor pentru poduri CF cu deschiderea de
până la 100 m este:
   1   2   3   4  0.93  1 1 1  0.93   max  1.4
-  1  0.93 - Tabelul 9.4–EC3 – Part 2, pentru Li = 2×5.0 m (deschiderea
lonjeronilor);
-  2  1.00 - Tabelul 9.5-EC3-Part 2, pentru un tonaj anual din trafic de 25×106 tone;
-  3  1.00 - Tabelul 9.6-EC3-Part 2, pentru o durată de viaţă de 100 ani;
-  4  1.00 - Tabelul 9.7-EC3-Part 2, pentru o linie CF;
Coeficientul dinamic care se ia în considerare pentru verificarea la oboseală
1.44
este: 2   0.82  1.28
L   0 .2
Momentul încovoietor şi forţa tăietoare pentru calculul eforturilor unitare
maxime, pentru calculul la oboseală (fără considerarea coeficienţilor acţiunilor) sunt:

MLM 71  MP max  2R PL  a  37104  1.85  68 642 daNm

VLM 71  VP max  2R PL  37 104 daN
Se obţin eforturile unitare, normale şi tangenţiale, maxime şi minime:

MP max h w 68 642
 P max    50  612 daN / cm 2  61.2 N / mm 2 ;  Pmjn  0
I 2 560 717
V  S 37104  3844
 P max  P max   127 daN / cm 2  12.7 N / mm 2 ;  P min  0
I tw 560 717  2
unde momentul static al tălpii faţă de axa neutră: S=302.551.25=3844 cm3.

Ecarturile de tensiuni:

 P   P max   P min  61.2 N / mm 2  1.5  f y  1.5  235  352.5 N / mm 2

 P   P max   P min  12.7 N / mm 2  1.5  f y / 3  203.5 N / mm 2

 16

Ecarturile echivalente de eforturi unitare pentru 2×106 cicluri de solicitare:

 E 2     2   P  0.93  1.28  61.2  72.8 N / mm 2

 E 2     2   P  0.93  1.28  12.7  15 N / mm 2

Se obţine:

 Ff  E.2 1 72.8
  0.75  1.0
 C /  Mf 112 / 1.15
 Ff  E.2 1 15
  0.22  1.0
 C /  Mf 80 / 1.15

Conform încadrării detaliului constructiv de îmbinare - Tabelul 8.2 şi Tabelul

8.5 din EC3-1-9 s-au utilizat valorile:

 C  112 N / mm 2 ;  C  80 N / mm 2

Se verifică efectul combinat al eforturilor unitare normale şi al eforturilor

tangenţiale (pentru starea de tensiune plană):
3 5
  Ff  E.2    Ff  E.2 
      075 3  0.22 5  0.42  1.0
  C /  Mf    C /  Mf 
 17

3. GRINDA PRINCIPALĂ

Stabilirea solicitărilor ( EC 0, EC 1-2)

Greutatea proprie a structurii şi a căii, pentru o grindă, a fost evaluată la

valoarea:
g = 15 kN/m.
Momentele încovoietoare şi forţele tăietoare s-au determinat cu ajutorul
încărcărilor echivalente prezentate în anexă
Forţa tăietoare maximă este:
g  L 15  30
Tg max    225 kN.
2 2
Forţa tăietoare într-o secţiune oarecare "x" se calculează cu relaţia:
L 
Tgx  g    x ,
2 
Grinzile principale ale podului de cale ferată prezentat sunt încărcate indirect
(încărcările aplicate în dreptul antretoazelor).
Datorită încărcării indirecte a grinzii (prin intermediul antretoazelor), forţa
tăietoare produsă de convoi este constantă pe lungimea  a panoului, de aceea s-au
determinat forţele tăietoare maxime şi minime pentru fiecare panou.

Stabilirea modului de analiză (statică sau dinamică)

Conform EN 1991-2:2002, punctul 6.4.4, se calculează frecvenţa naturală a

structurii n0 şi funcţie de schema statică, de viteza maximă de circulaţie pe pod
(stabilită la 200 km / h) şi de încadrarea frecvenţei între limitele maxime şi minime
date de diagrama din EN 1991-2 (sau cu relaţiile analitice), se stabileşte dacă este
necesară analiza dinamică a structurii.

Săgeata la mijlocul deschiderii din încărcările permanente

Săgeata grinzilor cu inimǎ plină, simplu rezemate, cu moment de inerţie

variabil, încărcate cu sarcină permanentă, uniform distribuită, se calculează cu
relaţia:
5,5  g  L4 5,5  Mmax  L2
0   ,
384  E  Im 48  E  Im
în care:
g - încărcarea permanentă;
Mmax - momentul maxim provenit din încărcările permanente;
Im - momentul de inerţie mediu ponderat al secţiunii transversale a grinzii.
I  12  I2  18 11 363 125  12  15 517 080  18
Im  1   13 855 498 cm4
30 30
5,5  Mmax  L2 5,5  1 687,5  10 4  30 2  10 4
Rezultă:  0    0,597 cm
48  E  Im 48  2,1 10 6  13 855 498
 18

unde:
gL2 15  30 2
Mmax    1687.5 kNm
8 8

Frecvenţa naturală a structurii este:

n 0  17,75 /  0  17,75 / 5,97  7,265 Hz
şi se încadrează în limitele:
- valoarea limită superioară:
n 0  94,76  L0,748  7,44 Hz
- valoarea limită inferioară:
n 0  23,58  L0,592  3,15 Hz
În concluzie, nu este necesară analiza dinamică a structurii.

Coeficienţi dinamici

La verificările grinzilor principale după euronorme se vor folosi coeficienţii

dinamici:
1,44
1  2   0,82  1,67 - pentru calculul la oboseală, respectiv
L   0,2
2,16
1  3   0,73  2 (cale cu întreţinere normală) pentru celelalte verificări.
L   0,2
Pentru: L  =30 m, se obţine  3 =1.139.

Verificări de rezistenţă

Rezistenţa secţiunii transversale la încovoiere

Încovoiere plană pură
Mmax   G,sup  M g   Q   3  MLM71  1.35  1687 .5  1.45  1.139  6131 .25  12 235 .4 kNm
unde:
gL2 15  30 2
Mg  Mmax    1687.5 kNm
8 8
q L2 109  30 2
MLM71  0.5 m  0.5  6131.25 kNm
8 8
qm  109 kN / m - încărcarea echivalentă pentru convoiul LM 71, corespunzătoare
deschiderii L=30 m (Anexa 7).

Observaţie:

Momentul încovoietor se poate calcula şi cu ajutorul liniei de influenţă a momentului pentru

secţiunea de mijloc, pe care se dispune convoiul LM 71.
 19

Clasificarea secţiunii

c 390
Talpa comprimată:   13  14    14  talpa clasa 3
tf 30
c h 3000
Inima :  i   150  124    124  inima clasa 4
tw ti 20

Clasa secţiunii =max [clasa inimii; clasa tălpii comprimate]=4

Rezultă că momentul de rezistenţă de calcul (rezistenţa de calcul la
încovoiere) Mc.Rd se determină cu relaţia:
Weff .min fy
Mc.Rd 
 M0
Secţiunea eficace a tălpii comprimate

Talpa comprimată este un element rezemat pe o singură latură, figura 3.1,

solicitat la compresiune uniformă.

 σ1 = σ2
 coeficientul de voalare kσ = 0.43
 fy bp / t
 p   =0.698
 cr 28,4    k 
  p  0.626  0.748 , rezultă   1
Fig. 3.1

Secţiunea eficace a inimii

Inima grinzii este un element rezemat pe două laturi, solicitat la încovoiere,

figura 3.2.

Fig. 3.2

2
Pentru  =  0 , avem: beff=  b c   bp / 1    ; be1=0.4 beff; be2=0.6 beff
1
În acest caz  = - 1 ; kσ =23.9.

Rezultă :
 bp / t
p   1.08
28,4    k 
 20

p  0,055(3   )
 p  1.08  0.673 , rezultă    0.832  1
2p

Se obţine:

beff=0.832 ּ◌150=125 cm;

be1=50 cm; be2=75 cm

Iy,eff = 15 113 000 cm4

Wy,eff = 96 112 cm3

Secţiunea eficace a grinzii şi distribuţia

eforturilor unitare este prezentată în fig. 3.3.

Fig. 3.3

Weff .min f y 96112  2350

Rezultă: Mc.Rd    22586  10 4 daNcm= 22 586 kNm
 M0 1,1

Momentul încovoietor de calcul trebuie să satisfacă condiţia:

MEd 12235 .4
 1 .0 ;  0,54  1
Mc.Rd 22586

Încovoiere plană cu forfecare

(moment încovoietor şi forţă tăietoare)

VEd,max   G,sup  VEd,g   Q   3  VEd,LM71  1.35  225  1.45  1.139  712 .5 = 1 480 kN
unde:
VEd.g  Tg. max  225 kN
VEd.LM71  0.5  q v    0.5  114  12.5  712.5 kN
q v  114 kN / m - încărcarea echivalentă pentru forţa tăietoare, corespunzătoare
deschiderii L=30 m (Anexa 7).
0.833  30
  12.5 - aria liniei de influenţă pentru forţa tăietoare, corespunzătoare
2
panoului 0 -1 al grinzii principale, figura 3.4.
 21

Fig. 3.4

A v (fy / 3 ) 2  300  (2350 / 3 )

Vpl.Rd    740 058 daN = 7 400.58 kN
 M0 1 .1
A v  A w  2  300  600 cm 2
Deoarece VEd  0.5  Vpl.Rd , în orice secţiune a grinzilor principale, prezenţa
forţei tăietoare nu reduce momentul încovoietor rezistent al secţiunii.

Rezistenţa secţiunii la forţă tăietoare

Verificarea se face în secţiunea de pe reazem, unde forţa tăietoare este

maximă.
Forţa tăietoare de calcul trebuie să satisfacă în fiecare secţiune transversală
relaţia:
VEd
 1.0
Vc.Rd

VEd,max   G,sup  VEd,g   Q   3  VEd,LM71 = 1 480 kN

A v (f y / 3 )
Vc.Rd  Vpl.Rd   740 058 daN = 7 400.58 kN
 M0

Rezultă:
VEd 1480
  0.20  1.0
Vc.Rd 7400.58

Verificarea rezistenţei de calcul elastice la forfecare:

Af 60  2.5 V  S 1480  10 2  45187

  0.25  0.6   Ed  Ed   294 daN/cm2,
Aw 2  300 t I 2  11 363 125
 22

unde momentul static, figura 3.5:

S  60  2.5  151.25  2  150  75  45187 cm 3

Rezultă:

 Ed 294
  0,24  1.0
f y /( 3  M0 ) 2350 /( 3  1,1)

Fig. 3.5

Rezistenţa la voalare din forfecare

hw 
Pentru plăci (tole) rigidizate transversal la care  31 k  , se va efectua
tw 
verificarea la voalare din forfecare.

235
 =1;   1.20
fy
k  - coeficientul de voalare din forfecare.

Panou marginal 1250x3000 mm

2
h 
a / h w  125 / 300  0,417  1  k   4.00  5.34  w 
 a 
2
 300 
k   4.00  5.34    34.76
 125 
h w 300  1
  150  31 k   31   34.76  152.3
tw 2  1.2
Verificarea la voalare din forfecare nu este necesară.

Panou curent 2500x3000 mm

2
h 
a / h w  250 / 300  0,833  1  k   4.00  5.34  w 
 a 
2
 300 
k   4.00  5.34    11.69
 250 
h w 300  1
  150  31 k   31   11.69  88.33
tw 2  1 .2
 23

Rezistenţa de proiectare la voalare

2 2
 2Et 3 t  20 
E   190 000   190000     8.44 N / mm 2
12 (1   ) b
2 2
b  3000 
 cr  k    E  11.69  8.44  98.66 N/mm 2

Parametrul de zvelteţe  w se determină cu relaţia:

f yw 235
 w  0.76  0.76  1.173  1.08
 cr 98.66
sau
hw 3000
w    1.173  1.08
37.4 t  k  37.4  20  1  11.69
Rezultă:


 w  1.37 / 0.7   w  0.73 
 w f yw h w t 0.73  235  3000  20
Vbw .Rd    5402424 N  5 402.4 kN
3  M1 3  1 .1

Rezultă: VEd  1 480 kN  Vb.Rd

Se verifică rezistenţa la voalare în situaţie în care nu există rigidizări pe

distanţa dintre antretoaza:

Panou curent 5000x3000 mm

2
h 
a / h w  500 / 300  1.67  1  k   5.34  4.00  w 
 a 
2
 300 
k   5.34  4     6.78
 500 
h w 300  1
  150  31 k   31   6.78  67.3
tw 2  1 .2

Rezistenţa de proiectare la voalare

2 2
 2Et 3 t  20 
E   190 000   190000     8.44 N / mm 2
12 (1   ) b
2 2
b  3000 
 cr  k    E  6.78  8.44  57 .22 N/mm 2

Parametrul de zvelteţe  w se determină cu relaţia:

f yw 235
 w  0.76  0.76  1.54  1.08
 cr 57.22
 24

sau:
hw 3000
w    1.54  1.08
37.4 t  k  37.4  20  1  6.78
Rezultă:
 
 w  1.37 / 0.7   w  0.61
 w f yw h w t 0.61  235  3000  20
Vbw .Rd    4514354 N  4 514.354 kN
3  M1 3  1 .1
Rezultă VEd  Vb.Rd , prin urmare este verificată rezistenţa la voalare şi pentru
panouri cu dimensiunea de 5.0 m, corespunzătoare distanţei dintre antretoaze.

Verificarea la oboseală
Se verifică la oboseală prinderile sudate (sudura de prindere a inimii de talpă
şi sudura de îmbinare a platbandelor tălpilor) din secţiunea transversală a grinzilor
principale conform EC 3-1-9, EC3-2.
Solicitările sunt calculate corespunzător convoiului de calcul LM 71. Traficul
este de 25 milioane tone pe linie şi an.
Oţelul utilizat este S 235.

Verificarea la oboseală pentru prinderea cu suduri în K, a tălpilor de inimă, la

mijlocul deschiderii, unde momentul încovoietor este maxim:

Grosimea de calcul a sudurilor în K se consideră egală cu grosimea inimii.

Factorul de echivalenţă al vătămărilor:

  1   2   3   4 = 0,65  1 1 1  0,65   max  1,4
Coeficientul dinamic:
1,44 1,44
2   0,82 =  0,82  1,093
L   0,2 30  0,2
Conform încadrării detaliului constructiv de îmbinare - tabelul 8.2 şi tabelul 8.5
din EC 3-1-9 se utilizează valorile:
 C  112 N/mm2 şi C  80 N/mm2
Coeficientul parţial de siguranţă pentru rezistenţa la oboseală (tabelul 3.1, EC
3-1-9) este  Mf =1,15.
Coeficientul parţial de siguranţă pentru acţiunile de oboseală: Ff =1
Eforturile unitare maxime şi minime, determinate pentru detaliul constructiv,
folosind modelul de încărcare LM 71:

MLm71 h w 6131,5  10 4
 P,max    150  59,3 daN/cm2 = 59,3 N/mm2,
I 2 15517080
P,min  0 N/mm2

.LM71  S
max .L / 2
VEd 256.5  10 2  58 860
P,max    49 daN/cm2  5 N/mm2,
t I 2  15517080
 25

 P,min  2.2 N/mm2

Forţa tăietoare maximă şi minimă în secţiunea de mijloc a grinzii se obţin cu

ajutorul liniei de influenţă pentru panoul central, figura 3.6

Fig. 3.6

.LM71  0.5  q v   1  0.5  114  4.5  256.5 kN

max .L / 2
VEd

.LM71  0.5  qv   2  0.5  114  2  114 kN

min .L / 2
VEd

Ecartul de eforturi unitare de referinţă:

P  P,max  P,min =59,3 N/mm2

P  P,max  P,min = 7.2 N/mm2

Se verifică relaţiile:

 P  59.3  1.5  f y  352 .5 N/mm2

P  7.2  1.5  f y / 3  203.5 N/mm2

Ecartul echivalent de eforturi unitare pentru 2x106 cicluri de solicitare:

E2    2  P = 0,65  1,093  59,3  42,13 N/mm2

E2    2  P = 0,65  1,093  7.2  5 N/mm2

Rezultă:
C 112
 Ff  E2  1 42.13    97.4 N/mm2 ; 42,13  97,4 N/mm2
 Mf 1.15
 Ff  E 2
 100  43%
 C /  Mf
 26

 Ff   E 2 1 5
 100   100  7.2%
 C /  Mf 80 / 1.15

Se mai verifică dacă:

3 5
  Ff  E 2    Ff  E 2 
    1; 0,43  0,072  0.079  1
3 5

  C /  Mf    C /  Mf 

Verificarea la oboseală a prinderilor sudate, în secţiunea de variaţie a

platbandei tălpii inferioare (cazul b)

Momentele încovoietoare şi forţele tăietoare maxime şi minime în secţiunea de

variaţie a platbandei tălpii inferioare sunt:

x = 5,6 m 

MP,max  3720 kNm; MP,min  0 kNm;

TP,max  456 kN ; TP,min  28.5 kN

Solicitările M şi T, maxime şi minime, se obţin cu ajutorul liniilor de influenţă

pentru moment încovoietor şi forţă tăietoare, corespunzătoare secţiunii, respectiv
panoului în care se află amplasată îmbinarea, figura 3.7 şi figura 3.8.

Fig. 3.7

MP. max  0.5  qm    0.5  109  68.25  3 720 kNm

TP. max  0.5  q v  1  0.5  114  8  456 kN

TP. min  0.5  q v   2   0.5  114  0.5  28.5 kN

 27

Fig. 3.8

Sudura cap la cap, de îmbinare a platbandei 800x30 cu platbanda 600x25

(cazul b1):
- secţiune simetrică: - inima 3000X20 mm
- tălpi 600X25 mm
- I  11 363 125 cm 4

Conform încadrării detaliului constructiv de îmbinare - tabelul 8.3 din EC 3-1-9

se utilizează valorile:  C  112 N/mm2.
Eforturile unitare maxime şi minime, determinate pentru detaliul constructiv,
folosind modelul de încărcare LM 71:

MP. max  h w  t f  3720  10 4

 P,max     151.5  496 daN/cm2 =49.6 N/mm2;
I  2  11363125
P,min  0 N/mm2

Ecartul de eforturi unitare de referinţă:

P  P,max  P,min =49.6 N/mm2

Se verifică relaţiile:
  49.6  1.5  f y  352.5 N/mm2

Ecartul echivalent de eforturi unitare pentru 2x106 cicluri de solicitare:

E2    2  P = 0,65  1,093  49.6  35.24 N/mm2

Rezultă:

 Ff   E 2 1 35.24
  0.36  1;
 C /  Mf 112 / 1,15
 Ff   E 2
 100  36%
 C /  Mf
 28

Sudura de prindere a inimii de talpă (cazul b2):

Conform încadrării detaliului constructiv de îmbinare - tabelul 8.2 şi tabelul 8.5

din EC 3-1-9 se utilizează valorile:  C  112 N/mm2 şi C  80 N/mm2
MP. max  h w  3720  10 4
 P,max     150  491 daN/cm2 = 49.1 N/mm2;
I  2  11363125
P,min  0 N/mm2
TP. max 456  10 2
 P,max    76 daN/cm2 = 7.6 N/mm2,  P,min  0.48 N/mm2
Aw 600

Ecartul de eforturi unitare de referinţă:

P  P,max  P,min =49.1 N/mm2

P  P,max  P,min = 8 N/mm2

Se verifică relaţiile:

  49.1  1.5  f y  352 .5 N/mm2

  8  1.5  f y / 3  203.5 N/mm2

Ecart echivalent de eforturi unitare pentru 2x106 cicluri de solicitare:

E2    2  P = 0,65  1,093  49.1  34.88 N/mm2

E2    2  P = 0,65  1,093  8  5.7 N/mm2

Rezultă:

 Ff   E 2 1 34.88
  0.358  1;
 C /  Mf 112 / 1,15

3 5
  Ff  E 2    Ff  E 2 
  1; 0.36  0,082  0.047  1
3 5
  
  C /  Mf    C /  Mf 

Stabilitatea generală a tălpii comprimate

Având în vedere faptul că prinderea antretoazelor de grinzile principale se
realizează prin dezvoltarea unor ranforţi puternici (pe toată înălţimea grinzilor), aceşti
ranforţi contribuie la asigurarea stabilităţii generale a grinzii în dreptul lor, funcţionând
ca nişte reazeme elastice.
 29

Calculul exact privind pierderea

stabilităţii generale presupune să fie luată
în considerare rigiditatea efectivă a acestor
ranforţi, eforturile din talpa superioară şi
secţiunea grinzii pe fiecare panou.
Verificarea se poate face asimilând
talpa superioară a grinzii principale cu talpa
superioară a unei grinzi cu zăbrele (EN
1993-2:2005 punctul 6.3.4).
Secţiunea transversală a grinzii
principale se încadrează în clasa 4 de
secţiuni.

Fig. 3.9

În cazul secţiunilor de clasă 4, A wc (aria zonei comprimate din inimă) trebuie

luată ca arie efectivă (eficace), figura 3.9.
Înălţimea efectivă a inimii, în zona comprimată, este:
h wc  42  750  500  1292 mm .
Rezultă: h wc / 3  430,66 mm.

Astfel, la verificarea stabilităţii generale a tălpii

comprimate se va lua în considerare secţiunea alcătuită din
talpa superioară (comprimată) a grinzii şi o porţiune egală
cu 430,66 mm din inimă, figura 3.10.

Fig. 3.10

Iz  128030 cm4; A  326 cm2

Verificarea stabilităţii generale a grinzilor principale se face în ipoteza că

montantul este alcătuit din rigidizarea interioară (2L 100x100x10), platbanda dintre
corniere (100x20), porţiunea activă din inimă (15 ti = 300 mm), figura 3.11.a şi
ranfortul cu secţiunea variabilă, figura 3.11.b
 30

Fig. 3.11

Cu: h=250 cm; hv=160 cm; bq=500 cm; Iv=125 000 cm4; Iq=560 717 cm4, se obţine:

C d  54 139 daN/cm

Cd
c  108.3 daN/cm2
l

cL4
  32 627  n  4.28 , dar n  Z  n  4 (bara are 3 puncte de inflexiune,
EI z
numărul de semiunde fiind 4).

2 
m    2  n 2  32
 2

  Ncrit  9 434 176 daN
 EI z
2
NE   294818 
L2 

A eff  A wc / 3  f y
 FT   0,28   FT  0,95
Ncrit

Nb.Rd   FT  A  f y /  M1  0.95  326  2350 / 1.1  661 632 daN

Se calculează NEd , pentru secţiunea din figura G6 :

Mmax   G,inf  Mg   Q   3  MLM71  1.05  1687.5  1.45  1.139  6131.5  11898 kNm

Mmax 11898  10 4
 y   151,11  1189.66 daN/cm2
Ieff 15113000

NEd    A  1189,66  326  387 831daN

NEd N
  0,57 ; Ed  100  57%
Nb,Rd Nb,Rd
 31

Observaţii

Comportarea tălpii comprimate a grinzii principale este influenţată de

rigiditatea semicadrelor transversale. Numărul de semiunde (numărul de puncte de
inflexiune) depinde direct de modulul de elasticitate (rigiditatea liniară) a mediului
elastic. Rigiditatea semicadrelor transversale se calculează după EN 1993-2:2005,
înlocuind şirul de reazeme elastice aflate la distanţa l cu un mediu elastic continuu
echivalent.
Se obţine rigiditatea liniară a mediului elastic, raportând rigiditatea
semicadrelor transversale la distanţa l dintre ele. Cu cât rigiditatea semicadrelor este
mai mare, şi cu cât acestea sunt mai apropiate, cu atât n (numărul de semiunde)
este mai mare iar talpa comprimată este mai puţin supusă pericolului pierderii
stabilităţii generale.
În EN 1993-2:2005, se face observaţia că m>1. Ţinând cont de faptul că
2 2 c  L4
m      2  n2 , iar n Z, rezultă că m poate lua doar următoarele
2 2 EIz
valori: 2 (pentru n  1 ), 8 (pentru n  2 ), 18 (pentru n  3 ) etc. Astfel, valoarea lui m
ar trebui limitată inferior la 2.
De asemenea, procedura de calcul prezentată în EN 1993-2:2005, nu reflectă
în totalitate comportarea reală a tălpii comprimate la grinzile principale de poduri,
deoarece nu ţine seama de:
 posibila variaţie a secţiunii tălpii comprimate;
 variaţia efortului de compresiune din talpă (care este maxim la mijlocul
grinzii şi minim la reazeme, în cazul grinzilor simplu rezemate);
 caracteristicile panourilor alăturate panoului în care se face verificarea
la stabilitate.