2.

Calculul mecanic al liniei de transport

 calculul conductoarelor active;

Calculul mecanic al liniei de transport vizează două aspecte:

 verificarea unui stâlp de susţinere ;

În urma observaţiilor efectuate la nivel naţional din punct de vedere al manifestărilor

meteorologice s-a ajuns la concluzia că suprafaţa ţării trebuie împărţită în 5 zone
meteorologice:

Figura 2. Zonarea teritoriului României din punct de vedere al condiţiilor climato-meteorologice [NTE1].

În cadrul proiectului, zona meteorologica se va stabili în funcţie de domiciliul

managerului de proiect.

2.1. Calculul mecanic al conductorului activ

2.1.1 Calculul caracteristicilor conductorului echivalent

În construcţia LEA se utilizează conductoare bimetalice de tip Al-Ol. În calculul
mecanic al conductoarelor, conductorul bimetalic este echivalat cu un conductor
monometalic.
Condiţiile de echivalare sunt următoarele:
- secţiunea conductorului echivalent = secţiunea Al + suma secţiunii Ol ;
s=sAl+sOl (se vor utiliza secţiuni reale) .
- forţa ce acţionează asupra conductorului echivalent este egală cu suma forţelor ce
acţionează asupra celor două componente ;
- dilatarea conductorului echivalent este egală cu dilatarea conductorului real, iar dilatarea
secţiunii din Al este egală cu cea a secţiunii din Ol ;

Având în vedere aceste cerinţe, parametrii echivalenţi ai liniei vor fi următorii :

- efortul unitar echivalent de rupere

1
 Fr  rAl  s Al   rOl  sOl
r   [daN/mm2];

Fr  forţa de rupere;
s s

s  secţiunea totală reală;

s  s AL  sOL  294,9  49,5  344,4 mm2

 rAl şi  rOl = eforturi unitare de rupere ale Al, respectiv Ol;

 rAl  (18,8  19,8) daN/mm2
Se va considera  rAl  19 daN/mm2
 rOl  117,6 daN/mm2

E  s  EOl  sOl
- modulul de elasticitate longitudinală echivalent
E  Al Al [daN/mm2];
E Al , EOl  modul de elasticitate longitudinală pentru Al, respectiv Ol
s

EAl = 5500 daN/mm2

EOl = 19600 daN/mm2

  E  s   Ol  EOl  sOl
- coeficientul de dilatare termică liniară echivalent
  Al Al Al [C];
E Al  s Al  EOl  sOl
 Al , Ol  coeficienţi de dilatare termică liniară pentru Al, respectiv Ol;
 Al  2,3  105 0C-1
 Ol  1,1  105 0C-1

2.1.2 Calculul sarcinilor specifice

Sarcina specifică reprezintă forţa care acţionează asupra unei secţiuni de 1mm2 şi a
unei lungimi de 1 m a conductorului.
Sarcinile specifice se exprimă în daN/mm2 ·m.
Sarcinile specifice pot fi sarcini normate (utilizate pentru calculul conductoarelor) şi
sarcini de calcul (utilizate pentru calculul stâlpilor) .

Calculul sarcinilor normate

1) sarcina specifică datorată greutăţii conductorului ( g1n )

g1n 
gc
; gc = greutatea liniară a conductorului ;
s

g c [daN/km]  9,81 g c [kg/km]

Pentru conductor gresat gc= 1250,2 kg/km =1226,4 daN/km = 1,2264 daN/m;

2
 g1n   3,56  10 3 daN/mm2m
1,2264
344,4

2) sarcina specifică datorată depunerii de chiciură ( g2n )

  bch  (d  bch )   ch
g2n  [daN/mm2m];
s

 d este diametrul conductorului, în mm;

în care:

 bch - grosimea stratului de chiciură, definită în tabelul 1, în

 ch - greutatea volumică a chiciurei, în daN/dm3;

mm;

Pentru Un  110 kV şi pentru zonele B, C şi D => bch = 22 mm, iar  ch  0,75 daN/dm3

Tabelul 1. Presiunea dinamică de bază, dată de vânt (corespunzătoare vitezei mediate pe două minute)
la înălţimea de 10 m deasupra terenului şi grosimea stratului de chiciură pe conductoarele LEA.

Presiunea dinamică Grosimea stratului de chiciură

de bază, p pe conductoarele LEA, bch 3, 4)

Altitudinea Vânt maxim Vânt

Zona nesimultan simultan cu
meteorologică Un  110 kV Un = (220÷400) kV
cu chiciură, chiciură,
p(V) p(v+ch)

m daN/m2 daN/m2 mm mm
Zona A 30 12 16 20
Zona B 42 16,8
800
Zona C 55 20 22 24
Zona D
1000 40 16
1200 45 18
Grosimea stratului de chiciură se va
1400 65 26
stabili pe baza datelor statistice
1600 90 36
Zona E 2) furnizate de A.N.M. sau rezultate
1800 110 44
din statisticile de exploatare ale
2000 130 52 LEA şi LTc din zonele respective.
2200 150 60
2400 170 68

3) sarcina specifică datorată greutăţii conductorului şi depunerii de chiciură ( g3n )

g3n  g1n  g 2 n

3
4) sarcina specifică datorată acţiunii vântului pe conductorul fără chiciură ( g4n )

ctc c  d  p
g4n  103 ;
s

ctc – coeficient de rezistenţă frontală sau coeficientul aerodinamic

c – coeficientul de rafală şi neuniformitate al vântului pe conductor
d – diametrul conductorului în mm;

De exemplu, pentru Un  110 kV şi zonele B, C şi D => p = 55 daN/m2

p – presiunea dinamică a vântului;

Tabelul 3. Valorile coeficientului aerodinamic, ctc, pentru conductoare.

Coeficientul
Specificaţia
aerodinamic, ctc
Diametrul conductorului mai mare sau egal cu 20 mm 1,10
Fără chiciură
Diametrul conductorului mai mic de 20 mm
1,20
Cu chiciură Indiferent de diametrul conductorului

d0

Figura 3. Variaţia coeficientului de rafală şi neuniformitate al vântului pe

conductor, c, în funcţie de înălţimea H deasupra solului şi deschiderea d0.

Vom considera înălţimea medie ca fiind înălţimea la care se află conductorul din
mijloc, adică H = 22 m

5) sarcina specifică datorată presiunii vântului pe conductorul acoperit cu chiciură (g5n)

ctc c  (d  2  bch )  p

g4n  103
s

4
6) sarcina specifică datorată greutăţii conductorului şi acţiunii vântului pe conductorul
fără chiciură ( g6n )

g6n  g12n  g 42n ;

7) sarcina specifică datorată greutăţii conductorului şi acţiunii vântului pe conductorul

cu chiciură ( g7n )

g7n  g 32n  g 52n ;

Determinarea sarcinilor specifice de calcul

Sarcinile specifice de calcul se determină din sarcinile normate prin înmulţire cu

anumiţi coeficienţi de siguranţă.

g1c  1,1  g1n [daN/mm m]

1) sarcina specifică de calcul datorată greutăţii conductorului
2

g 2c  1,8  g 2 n [daN/mm m]

2) sarcina specifică de calcul datorată depunerii de chiciură
2

3) sarcina specifică de calcul datorată greutăţii conductorului şi depunerii de chiciură

g3c  g1c  g 2c [daN/mm m]
2

g 4c  1,3  g 4 n [daN/mm m]

4) sarcina specifică de calcul datorată acţiunii vântului pe conductorul fără chiciură
2

g5c  1,3  g5n [daN/mm m]

5) sarcina specifică de calcul datorată presiunii vântului pe conductorul acoperit cu chiciură
2

6) sarcina specifică de calcul datorată greutăţii conductorului şi acţiunii vântului pe

conductorul fără chiciură
g 6c  g12c  g 42c [daN/mm m]
2

7) sarcina specifică de calcul datorată greutăţii conductorului şi acţiunii vântului pe

conductorul cu chiciură
g 7 c  g32c  g52c [daN/mm m]
2

2.1.3 Determinarea stării de dimensionare

Starea de dimensionare este o stare etalon pentru conductoarele LEA şi corespunde
unei stări critice caracterizate de faptul că eforturile în conductoare sunt maxime. Starea de
dimensionare este cea mai defavorabilă stare pentru conductoare şi corespunde uneia din
stările critice.
În practica de proiectare a LEA se utilizează trei stări critice :

5
 I. Starea de suprasarcină maximă (suprasarcină mecanică), caracterizată de depunere de
chiciură şi vânt mediu pe conductoare

tI  5C
 I  g 7 c – sarcina specifică
 I  k I  r [daN/mm2]
 I – efortul unitar de rupere limită admisibil
k I – coeficient de siguranţă (kI  0,7); se alege kI = 0,7

II. Stare de temperatură minimă, caracterizată de temperatură minimă normată, fără vânt
şi fără chiciură;

tII  30C
 II  g1c
 II  k II  r
Coeficientul de siguranţă se consideră a fi k II  0,5 . Uzual se consideră k II  0,44

III. Starea de vibraţii, caracterizată de temperatură medie şi vânt maxim pe

conductoare

tII  15C
 III  g 6c
 III  k III  r
Pentru conductoare prevăzute cu dispozitive antivibratoare k III  0,25 , iar pentru
conductoare prevăzute fără dispozitive antivibratoare k III  0,18 . În cadrul proiectului se va
folosi varianta cu dispozitive antivibratoare.

Din modul de alegere a coeficientului de siguranţă se constată că în practică, starea II

este puţin probabil să apară. Din această cauză, în vederea stabilirii stării de dimensionare se
consideră doar stările I şi III.

E d 2  2 E d 2  2
Pentru alegerea stării de dimensionare se scrie ecuaţia de stare între cele două stări:
 I   0 2 I    E  t I   III   0 2 III    E  t III
24  I 24  III
Dacă se înlocuieşte d0 (deschiderea nominală) cu dcr (deschiderea pentru care
eforturile în cele două stări sunt aceleaşi), rezultă:
24  I   III    E  (t I  t III )
d cr  
  I    III 
   
2 2
E
  I    III 

dacă d0 > dcr => starea I

d0 < dcr => starea III

6
 2.1.4. Întocmirea tabelului de montaj
Tabelul de montaj oferă informaţii necesare pentru montarea corectă a conductoarelor.
Acest tabel este util şi în activitatea de exploatare prin informaţiile oferite asupra săgeţii
maxime a conductorului. Pentru a aprecia modul de montare a conductorului există două
posibilităţi:
1) montarea săgeţii conductorului; se măsoară temperatura mediului ambiant din
tabelul de montaj realizat de proiectant, se identifică valoarea săgeţii la care
trebuie întins conductorul. Săgeata de măsoară cu ajutorul unui dispozitiv numit
teodolit;
2) Măsurarea forţei de tracţiune din conductor cu ajutorul unui dinamometru (doar
teoretic, deoarece precizia este destul de mică); se măsoară temperatura mediului
ambiant, iar din tabelul de montaj se identifică valoarea tracţiunii; conductorul se
va întinde astfel încât tracţiunea în acesta să fie egală cu valoarea identificată din
tabelul de montaj.
Cea mai sigură (precisă) este metoda de măsurare a săgeţii conductorului.

2.1.4.1. Rezolvarea ecuaţiei de stare

Pentru întocmirea tabelului de montaj se scrie ecuaţia de stare, între starea de
dimensionare şi o stare oarecare.

E d 02   2m E d 02   n2
m              E  tn
24 2m 24 n2
E t m n

S-a notat prin indicele m starea de dimensionare obţinută anterior, iar prin indicele n s-
a notat o stare oarecare, pentru care se cunoaşte temperatura tn şi condiţiile de mediu.
Se rezolvă ecuaţia de mai sus în raport cu n .
 E d 2  2 
3n   m   0 2 m    E  (tm  tn )   n2   d 02   n2  0
E
 24 m  24

E d 2  2
Dacă se fac notaţiile:
An  m   0 2 m    E  (tm  tn )
24  m

Bn   d0   n
E 2 2
24

3n  An  2n  Bn  0
se obţine:

Se va determina efortul unitar n al stării critice oarecare prin rezolvarea ecuaţiei cu

ajutorul unei metode numerice (metoda bisecţiei, metoda trapezelor etc.). Deoarece, în acest
caz, avem de-a face cu o forţă de tracţiune, se va considera doar soluţia pozitivă a ecuaţiei.

2.1.4.2. Calculul săgeţii conductorului

În întocmire tabelului de montaj ne interesează săgeata maximă a conductorului pentru
fiecare temperatură tn.

7
 d 02   n
f max, n 
8  n

 n – sarcina specifică a unei stări oarecare;

unde:

n – efortul unitar al unei stări oarecare.

d0 – deschiderea nominală;

2.1.4.3. Algoritm pentru rezolvarea numerică a ecuaţiei de stare şi

calculul săgeţii
.....

Tabelul de montaj

Tabelul de montaj
tn n n fmax,n Tn
0 An Bn
[ C] [daN/mm2] [daN/mm ]2
[m] [daN]
-30 g1c
-25 g1c
-20 g1c
-15 g1c
-10 g1c
-5
fără chiciură
g1c
-5
+chiciură g7c
+vânt med.
0 g1c
5 g1c
10 g1c
15 g1c
15
+vânt max.
g6c
20 g1c
25 g1c
30 g1c
35 g1c
40 g1c

2.1.5. Determinarea temperaturii critice

Temperatura critică este temperatura din timpul verii pentru care săgeata
conductorului devine egală cu săgeata corespunzătoare stării de suprasarcină maximă (-5C +

   
chiciură + vânt ).

tcr  t I  I  1  t ,cr 
E  I 

8
unde  t ,cr  g1c
Temperatura critică permite stabilirea stării în care săgeata conductorului este maximă.
– dacă tcr < 40 C => săgeata maximă se va înregistra la 40 C
– dacă tcr > 40 C => săgeata maximă se va înregistra la –5 C +chiciură+vânt

2.2. Alegerea şi verificarea unui stâlp normal de susţinere

În construcţia LEA se folosesc mai multe categorii de stâlpi din punct de vedere
funcţional: stâlpi de susţinere, de întindere, de colţ, stâlpi terminali şi stâlpi speciali etc.
În cadrul proiectului se va verifica din punct de vedere mecanic un stâlp de susţinere
normal. Acest stâlp se va alege dintr-un catalog oferit de firme specializate. În cadrul
proiectului se va folosi un stâlp de tipul SSN 110252 (stâlp de susţinere normal de 110 kV,
cu două circuite), proiectat de ISPE .

2.2.1. Ipoteze de calcul

Verificarea stâlpului de susţinere normal se face pentru următoarele regimuri de

funcţionare:
I. Regim normal de funcţionare când asupra stâlpului acţionează forţe orizontale
datorate acţiunii vântului pe conductoare, izolatoare şi elementele stâlpului şi forţe
verticale provenite din greutatea conductoarelor, izolatoarelor şi elementelor stâlpului.
Nu se consideră depuneri de chiciură .
II. Regim normal de funcţionare în care forţele sunt aceleaşi ca la regimul I, dar se
consideră că pe linie există depunere de chiciură.
III. Regim de avarie, caracterizat de ruperea unui conductor activ (conductorul care
produce cel mai mare moment de torsiune faţă de axul stâlpului). În acest caz se
consideră că linia este acoperită cu chiciură .

Precizări:
– se consideră viteza vântului perpendiculară pe direcţia liniei;
– în conformitate cu lucrarea PE104/90, la determinarea forţelor care acţionează asupra
stâlpilor trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte :
 la determinarea încărcărilor provenite din acţiunea vântului asupra stâlpilor
metalici cu zăbrele şi asupra izolatoarelor, în cazul vântului simultan cu chiciura,

 la determinarea încărcărilor provenite din greutatea stâlpilor metalici cu zăbrele şi

suprafaţa stâlpului se majorează cu 50%, iar suprafaţa izolatoarelor cu 25% .

a izolatoarelor, în cazul depunerilor de chiciură aceste valori se majorează cu 10%.

2.2.2. Alegerea izolatoarelor şi a armăturilor

Izolatoarele au rolul de a asigura fixarea conductoarelor. Alegerea lor se face în
următoarele condiţii:
A) Condiţia electrică care vizează asigurarea nivelului de izolaţie ţinând cont de
tensiunea de serviciu şi de condiţiile atmosferice. Această condiţie se verifică prin :
– tensiunea de ţinere la 50 Hz, un minut sub ploaie;
– tensiunea de ţinere la impuls de trăsnet de forma 1,2s /50s ;
– lungimea specifică minimă a liniei de fugă [kV/cm];

9
 În cadrul proiectului alegerea numărului de izolatoare se va face în funcţie de
tensiunea de ţinere la 50 Hz, un minut sub ploaie. Se vor utilizeaza lanţuri de izolatoare cu
izolatoare de tip CTS120-20p (capăt – tijă din sticlă călită).
Numărul de izolatoare din lanţul de izolatoare se determină pe baza condiţiilor
electrice, adică:
niz  CP  (1  2)
U
U CPiz
unde: niz – numărul de izolatoare din lanţ ;
U CP – tensiune de conturnare sub ploaie a lanţului de izolatoare ;
U CPiz – tensiune de conturnare sub ploaie a unui izolator .
Din motive de siguranţă în proiectare şi de rezervare se vor monta 12 izolatoare în plus
faţă de numărul obţinut.
U CP se determină cu formula:

U CP 
UC
k  k r  k   k 
unde: U C este supratensiunea de comutaţie maximă determinată în funcţie de factorul de
supratensiune admis ( ks ), care se determină cu formula:
1,1  2
U C  ks  U n
3
iar Un este tensiunea nominală a reţelei, adică 110 kV, şi k s reprezintă
factorul de supratensiune a cărei valoare uzuală este k s  3,3  3,5 (se va
alege k s  3, 4 );
k – coeficient de corecţie ce ţine seama de caracterul statistic al descărcării,
k  0,85 ;
kr – coeficient de corecţie ce ţine seama de abaterea presiunii faţă de presiunea

 p 
normală, care se determină cu formula:
kr  0,5   1  
 760 
p fiind presiunea atmosferică, în mmHg, adică p = 760 mmHg;
k  – coeficient de corecţie care ţine seama de posibilitatea de poluare a suprafeţei
izolatorului şi de variaţia conductivităţii electrice şi a intensităţii ploii faţă de
valorile normalizate ( k  1,1 ) ;
k – coeficient de impuls, care se calculează cu formula :
U 
k  1  0,5   CUiz  1
 U CPiz 
iar U CUiz este tensiunea de conturnare pe timp uscat a izolatorului la 50 Hz,
respectiv U CPiz este tensiunea de conturnare sub ploaie a izolatorului la 50 Hz.

 Diametrul Diz  280 mm ;

Caracteristicile tehnice ale izolatorului CTS120-2p sunt date în anexă:

 Înălţimea (pasul) H iz  146 mm ;

 Diametrul tijei dtijă  16 mm ;

10
  Lungimea linei de fugă = 425 mm;
 Tensiunea de ţinere ITT în stare uscată pozitiv = 125 kV;
 Tensiunea de ţinere ITT în stare uscată negativ = 130 kV;
 Tensiunea de ţinere 50Hz 1 min pe timp uscat = 85 kV;
 Tensiunea de ţinere 50Hz 1 min pe sub ploaie = 50 kV;
 Sarcina maximă de rupere garantată Gr  120 kN ;
 Masa m=6,7 kg.
De obicei LEA 110 kV se construiesc cu cel puţin 7 izolatore .

B) Condiţia mecanică impusă de greutatea conductorului la suprasarcină.

cel mult egale cu sarcina de calcul de rupere a izolatoarelor: Gmax  GC ;

La încărcarea maximă (vânt + chiciură), forţele de calcul trebuie să fie mai mici sau

 Gmax este sarcina maximă aplicată lanţului de izolatoare:

Gmax  1, 03  g 7 c  s  d 0 [daN]
 GC este sarcina de calcul a izolatoarelor:
GC  kr  Gr [daN]
unde: kr este coeficient de siguranţă;
Gr – sarcină de rupere a izolatorului;

Armăturile se aleg pe considerente mecanice.

2.2.3. Alegerea stâlpilor şi stabilirea distanţei de gabarit

S-a menţionat în paragraful 2.1.5. că s-a ales un stâlp de tipul SSN110252. Pentru
acest stâlp este necesară stabilirea înălţimii. În acest scop, stâlpul se va împărţi în mai multe
tronsoane. De asemenea, faţă de baza stâlpului se vor stabili câteva niveluri faţă de care, din
calcule, se va stabili înălţimea necesară stâlpului.

Fig. … Fig. ...

H st  hC  liz  f max  hp
Înălţimea necesară a stâlpului se calculează cu formula:

11
  hC este înălţimea coronamentului:
unde:

hC  3100  6000  6000  15100 mm

 liz este lungimea lanţului de izolatoare:
liz  niz  H iz
 f max este săgeata maximă a conductorului obţinută din tabelul de montaj, care se

 hp este înălţimea de protecţie a conductoarelor faţă de sol, hp  6000 mm . Se

stabileşte în funcţie de temperatura critică tcr ;

consideră că stâlpul va fi amplasat în afara zonelor locuite, accesibile

transporturilor şi maşinilor agricole.

Verificarea distanţelor de gabarit

În conformitate cu recomandările PE104/90, montarea conductoarelor pe stâlpi se va

realiza ţinând cont de următoarele condiţii:
a) respectarea distanţei minime admisibile între părţile aflate sub tensiune
(conductoarele active) precum şi între acestea şi elementele legate la pământ;
 în poziţie nedeviată a conductoarelor active, distanţele dintre acestea trebuie să
fie mai mari decât o distanţă minimă, care se determină cu formula:
d min,1  k  f max  liz  n [m]
U
150
unde k este un coeficient ce depinde de tensiunea nominală Un, de materialul
şi secţiunea conductorului precum şi de poziţia conductoarelor pe stâlpi:
k  k h  (kv  k h )  2
b2
a  b2
iar, a este distanţa pe orizontală dintre conductoare, b este distanţa pe verticală
dintre conductoare, kh este un coeficient ce ţine seama de aşezarea
conductoarelor pe orizontală, kv este un coeficient ce ţine seama de aşezarea
conductoarelor pe verticală. Pentru conductoare Al-Ol cu s = 185 ÷ 300 mm2
şi tensiunea nominală Un = 110 kV, kh = 0,62 şi kv = 0,75.

Se verifică condiţia d min,1  a 2  b 2 pentru toate conductoarele unui circuit, precum

şi între conductorul cel mai de sus şi conductorul de protecţie.

Fig. … Fig. ...

12
  în poziţie deviată datorită acţiunii vântului se verifică distanţele dintre
conductoarele active supuse acţiunii vântului şi părţile metalice ale stâlpului.
Pentru temperatura medie şi viteza vântului v  0,1 m/s la o tensiune nominală
U n  110 kV , din normativul PE104/90 se obţine d min,2  90 cm

Fig. …

Corespunzător tensiunii U n  110 kV , unghiul  se determină astfel:

a g
tg  v vc  0,5
ag  g c
unde: av este deschiderea la încărcări orizontale, respectiv la acţiunea vântului, av = d0;
ag – deschiderea la încărcări verticale a liniei, ag = 400 m;
gvc – sarcina specifică datorată acţiunii vântului pe conductorul fără chiciură,
gvc = g4n;
gc – sarcina specifică datorată greutăţii proprii a conductorului, gc = g1n;

Verificarea se va face pentru conductorul 1 sau pentru conductorul 3, deoarece pentru

Se vor verifica condiţiile d1  d min,2 şi d2  d min,2 ;

acesta distanţa d2 ia valorile cele mai mici; distanţa d1 este aceeaşi pentru toate conductoarele.

b) respectarea unghiului de protecţie, în vederea protejării liniei contra loviturilor

În acest sens, trebuie ca toate unghiurile  să fie mai mici sau cel mult egale cu 30.
directe de trăsnet.

Fig. …

În situaţia în care condiţia anterioară nu este respectată, se vor propune soluţii.

13
 2.2.4. Calculul eforturilor verticale şi orizontale asupra stâlpului
Asupra stâlpului acţionează forţe orizontale (produse de acţiunea vântului pe
conductoare, izolatoare şi elementele stâlpului, precum şi forţa datorată ruperii unui conductor
activ) şi forţe verticale (datorate greutăţii conductoarelor, izolatoarelor şi elementelor
stâlpului). Aceste forţe produc momente de încovoiere şi de torsiune.
Forţele care acţionează asupra stâlpului în [ daN ]
Regimuri de funcţionare
Simbol Formula de calcul
gvcp av
I II III

gvf Svf
Vcp

Vca Viy
Vvf

gvI SI
Vcs

gvII SII
VI

gvIII SIII
VII

gvIV SIV
VIII

ke d
VIV

gcp ag
F - -

gca ag s+Giz

Gcp

gbare
Ga

gbare
Gvf

gbare
GI

gbare
GII

gbare
GIII

gbare
GIV

gbare
GCS1

gbare
GCS2
GCS3

Sarcinile care acţionează asupra stâlpului se calculează astfel:

a) Forţa datorată acţiunii vântului asupra conductorului de protecţie.

Vcp  g gvcp  av  scp

– regimul I de funcţionare:

 av  d 0 , este deschiderea la încărcări orizontale

 scp este secţiunea cpnductorului de protecţie
 g vcp este sarcina specifică datorată vântului pe conductorul de protecţie
g vcp    kc  k p  p  d cp 103 [daN/m]
  este coeficientul de dilatare termică
 kc este coeficient de rezistenţă frontală
 k p este coeficient de majorare a presiunii dinamice a vântului
 p este presiunea dinamică de bază (=55 daN/mm2 pentru zona I)
 d cp este diametrul conductorului de protecţie
g vcp  scp  1, 63 daN/m
– regimurile II şi III de funcţionare:

14
 Vcpch  g vcp
ch
 av  scp
 ch
g gvcp este sarcina specifică datorată vântului pe conductorul de protecţie acoperit

 scp  2, 086 daN/m

cu chiciură
ch
g vcp

b) Forţa datorată acţiunii vântului asupra vârfarului

Vvf  g vf  Svf
– regimul I de funcţionare:

 g vf este sarcina specifică datorată acţiunii vântului pe vârfar

g vf  kcvf  k pvf  p
 kcvf este coeficient de rezistenţă frontală
 k pvf este coeficient de majorare a presiunii dinamice de bază

a/b  h kc kp
Vf 1 03 30 2,31 1,42
I 1 0,3 20 2,31 1,25
II 1,1 0,2 15 2,54 1,125
III 1,2 0,2 10 2,55 1
IV 1,33 0,2 3 2,6 1

Fig. …

  este gradul de umplere al secţiunii:


S plin
Stotal
Svf  l  h  1,1  3,1  3, 41 m 2
– regimurile II şi III de funcţionare:
Vvfch  1,5  Vvf

c) Forţa datorată acţiunii vântului pe elementele susţinute de console

Vcs  Vca  Viz

– regimul I de funcţionare:

 Vca este forţa datorată vântului pe conductorul activ

Vca  gVca  av  s  g 4 c  av  s
 Viz este forţa datorată vântului pe izolator
Viz  gViz  Siz
gViz  kc  k p  p [daN/m2]

15


kc este coeficient de rezistenţă totală, kc = 0,35;


kp este coeficient de majorare a secţiunii active de bază, kp = 1,28;
p este presiunea dinamică de bază p = 55 daN/m2;

Siz  liz  Diz
Siz este suprafaţa izolatorului măsurată pe lateral:

– regimurile II şi III de funcţionare:

Vcsch  Vcach  1, 25  Viz
Vcach  gVca
ch
 av  s  g5c  av  s

d) Forţa datorată acţiunii vântului pe tronsonul I

VI  g vI  S I  kcI  k pI  p  S I [daN]
– regimul I de funcţionare:

– regimurile II şi III de funcţionare:

VIch  1,5 VI

e) Forţa datorată acţiunii vântului pe tronsonul II

VII  g vII  S II  kcII  k pII  p  S II [daN]

– regimul I de funcţionare:

– regimurile II şi III de funcţionare:

VIIch  1,5  VII

Fig. …

f) Forţa datorată acţiunii vântului pe tronsonul III

VIII  g vIII  S III  kcIII  k pIII  p  S III [daN]

– regimul I de funcţionare:

– regimurile II şi III de funcţionare:

VIIIch  1,5 VIII

g) Forţa datorată acţiunii vântului pe tronsonul IV

VIV  g vIV  S IV  kcIV  k pIV  p  S IV [daN]

– regimul I de funcţionare:

– regimurile II şi III de funcţionare:

VIVch  1,5 VIV

16
 h) Forţa datorată ruperii unui conductor activ
Verificarea la ruperea unui conductor se face pentru cea mai periculoasă situaţie şi

F  ke  d [daN]
anume pentru cazul ruperii conductorului de pe consola 2

 F este forţa datorată ruperii conductorului activ al consolei mari;

 ke est un coeficient prin care se ţine seama de efectul de eliberare al
conductorului din clemă la o anumită tracţiune; pentru o linie cu U n  110 kV ,
ke  25 daN/mm ;
 dc este diametrul conductorului

i) Forţa datorată greutăţii conductorului de protecţie

Gcp  g cp  ag  scp
– regimul I de funcţionare:

 g cp este sarcina specifică datorată greutăţii conductorului de protecţie

g cp  scp  1, 24 daN/m
– regimurile II şi III de funcţionare:
Gcpch  g cpch  ag  scp
g cpch  scp  1, 24 daN/m

j) Forţa datorată greutăţii conductoarelor active şi a izolatoarelor

Ga  g ca  ag  s  Giz  Gca  Giz

– regimul I de funcţionare:

 g ca este sarcina datorată conductorului activ, g ca  g1c

Giz  niz  miz  g
 g este acceleraţia gravitaţională, g  9,81 m/s 2
– regimurile II şi III de funcţionare:
Gach  g cach  ag  s  1,1  Giz
 g cach este sarcina specifică datorată greutăţii conductorului cu chiciură, g cach  g3c

k) Forţa datorată greutăţii vârfarului

Gvf   gbare  175 daN

– regimul I de funcţionare:

– regimurile II şi III de funcţionare:

Gvfch  1,1  Gvf

l) Forţa datorată greutăţii tronsonului I

GI   gbare  700 daN

– regimul I de funcţionare:

– regimurile II şi III de funcţionare:

GIch  1,1  GI

m) Forţa datorată greutăţii tronsonului II

17
 GII   gbare  335 daN
– regimul I de funcţionare:

– regimurile II şi III de funcţionare:

GIIch  1,1  GII

n) Forţa datorată greutăţii tronsonului III

GIII   gbare  575 daN

– regimul I de funcţionare:

– regimurile II şi III de funcţionare:

ch
GIII  1,1  GIII

o) Forţa datorată greutăţii tronsonului IV

GIV   gbare  715 daN

– regimul I de funcţionare:

– regimurile II şi III de funcţionare:

GIVch  1,1  GIV

p) Forţa datorată greutăţii consolelor 1 şi 3

Gcs ,1 (3)   gbare  290 daN

– regimul I de funcţionare:

– regimurile II şi III de funcţionare:

Gcsch,1 (3)  1,1  Gcs ,1 (3)

q) Forţa datorată greutăţii consolei 2

Gcs ,2   gbare  325 daN

– regimul I de funcţionare:

– regimurile II şi III de funcţionare:

Gcsch,2  1,1  Gcs ,2

18
Fig. …

19
 Valoarea forţei Distanţa până la secţiune Momente încovoietoare în secţiunea de calcul [daNm]
Forţa

Nr. [daN] [m]

crt
I II III
I II III 0-0 1-1 2-2 3-3 4-4 0-0 1-1 2-2 3-3 4-4 0-0 1-1 2-2 3-3 4-4 0-0 1-1 2-2 3-3 4-4
1 Vcp
2 Vcs1 – – – –

3 Vcs2 – – – –

4 Vcs3 – – – – – – – –

5 Vvf
6 VI – – – –

7 VII – – – – – – – –

8 VIII – – – – – – – – – – – –

9 VIV – – – – – – – – – – – – – – – –

10 F – – – – – – – – – – – – – –

Moment după axa x-x rezultat din excentricitatea

11
conductorului de protecţie
12 Momente totale după axa x-x

13 Momente totale după axa y-y – – – – – – – – – – –

Forţele verticale şi orizontale acţionează în centrul de greutate.

20
Determinarea centrului de greutate
y
O

A1 O1
B1

CG

A2 B2
O2
x
Fig. …

yi Ai Aiyi
mm mm2 mm3
OA2B2
Δ OA1B1
Diferenţa

yi – reprezintă înălţimea triunghiului;

Ai – reprezintă aria triunghiului

AOA2 B2 yOA2 B2  AOA1B1 yOA1B1

Distanţa faţă de baza mare a centrului de greutate este dat de formula:
yCG 
AOA2 B2  AOA1B1

21
 2.2.5. Verificarea montanţilor
Montanţii preiau momente de încovoiere produse de forţele orizontale şi forţa datorată
excentricităţii conductorului de protecţie. În vederea calculării momentelor de înconvoiere
este necesar a se defini secţiuni de calcul. Aceste secţiuni se aleg la baza fiecărui tronson.
Forţele de presiunea acţionează în centrele de greutate ale tronsoanelor.

Fig. ...

Calculul forţelor în montanţi

În vederea determinării eforturilor unitare produse de momentele încovoietoare se

echivalează fiecare moment încovoietor cu două cupluri de forţe egale ce acţionează pe feţele
paralele ale stâlpului. Astfel, vor exista două tipuri de forţe, una de compresiune şi una de
tracţiune care acţionează asupra montaţilor.

X X x
T vânt e
X X
C G/4 T G/4 b’
a’ G/4 y b
G/4 C

e
e a’ e
a
Fig. ... Fig. ...

Componenta axială X se calculează cu formula:

M x  2  X  a  X 
Mx
2  a
;

22
Notă: Se vor calcula valorile mărimii a’ la nivelul fiecărei secţiuni, iar Mx se obţine din
tabelul numit “Calculul momentelor înconvoietoare” din secţiunea “Momente totale după
axa x-x”
G reprezintă forţa de greutate care acţionează la nivelul fiecărei secţiuni şi reprezintă
suma forţelor de greutate situate deasupra secţiunii respective.

C  X G 4
Forţa de compresiune se calculează cu relaţia:

T  X G 4
iar forţa de tracţiune se calculează cu relaţia:

Tabelul forţelor ce acţionează asupra montanţilor

Componente
Secţiune

Caracteristici geometrice secţiune Forţe rezultante

Regim

axiale
’ ’
a b e 2a 2b X G/4 C=X+G/4 T=X-G/4
[m] [m] [m] [m] [m] [daN] [daN] [daN] [daN]
I
0-0 1,1 1,1 0,014
II
I
1-1 1,1 1,1 0,0169
II
I
2-2 1,601 1,441 0,0226
II
I
3-3 2,463 2,041 0,0226
II
I
4-4 3,283 2,557 0,0226
II

Pentru calculul eforturilor unitare în fiecare secţiune de calcul se ţine seama de tipul
solicitării. La solicitarea de compresiune montanţii se consideră ca fiind bare lungi; în acest
caz se ia în considerare şi fenomenul de flambaj.
Atât pentru calculul forţei de tracţiune cât şi pentru calculul forţei de compresiune se
ţine seama de înclinarea montantului faţă de verticală.

Fig. ...

Efortul unitar de compresiune este dat de relaţia:

c   cos()
C
A  ( )
unde: 
() – factorul de flambaj;
este unghiul de înclinare a montantului faţă de verticală;

 – coeficientul de zvelteţe, cu:

 f
L
i
Lf – lungime de flambaj;

23
 I – raza de inerţie a secţiunii respective;
A – aria brută a secţiunii.

Efortul unitar de tracţiune se calculează cu relaţia:

T   cos()
T
Anet

Pentru un material de Ol-52, în tabele următoare de dă valoarea factorilor de flambaj

în funcţie de coeficientul de zvelteţe.

 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
() 0,888 0,857 0,821 0,782 0,740 0,696 0,652 0,608 0,566 0,525 0,487 0,452 0,419

 105 110 115 120 125 130 135 140 145 150 155 160 165
() 0.389 0.361 0.336 0.313 0.292 0.273 0.256 0.24 0.225 0.212 0.2 0.188 0.178

 170 175 180 185 190 195 200

() 0.168 0.16 0.151 0.144 0.137 0.13 0.124

Eforturile unitare în montanţi exprimate în [daN/cm2]

Caracteristici Forţe Eforturi Unitare
Secţiune

Regim


A Lf i Compresiune Tracţiune
 () C T
Profil C T Anet
cm2 cm cm
cm2
I
0-0 L50×50×2 4,5 310/4 0,92 3,925
II
I
1-1 L70×70×7 9,4 1200/10 2,12 7,563
II
I
2-2 L80×80×8 12,3 400/3 2,43 10,2
II
I
3-3 L80×80×8 12,3 600/4 2,43 10,2
II
I
4-4 L80×80×8 12,3 600/4 2,43 10,2
II

2.2.6. Verificarea diagonalelor

Pentru un stâlp metalic cu zăbrele diagonalele au rolul de a prelua momentul de
torsiune produs de ruperea unui conductor activ. Acest moment de torsiune se consideră că
este preluat de către două cupluri de forţe egale două câte două care acţionează pe feţele
paralele ale stâlpului şi de patru momente de torsiune care se exercită asupra montanţilor.

24
 Y
Mt0 Mt0
X F’
X FR
F’’
Mt0 Y Mt0
l
Fig. ...

M t  F  l  605  5,05  3055, 25 daN×m

Momentul de torsiune produs de ruperea unui conductor se calculează astfel:

unde l este distanţa de la punctul de aplicare al forţei F până la axa de simetrie a stâlpului.
Pe de altă parte, momentul de torsiune total este dat de suma momentelor datorate
forţelor pe axa x şi axa y, respectiv cele 4 momente ce acţionează în montanţi.
M t  M x  M y  4  M to
Pentru stâlpii de construcţie recentă momentele preluate de montanţi pot fi neglijate,

M to  0
astfel că:

Se poate demonstra că, în condiţiile în care stâlpul este o construcţie recentă, cuplurile
de forţe care acţionează pe feţele paralele sunt egale, Mx = My, adică:

2  M x  Mt
2  M y  Mt
adică:
X a 
Mt
2
Y b  t
M
2
de unde rezultă:
X
Mt
2a
Y t
M
2b

X t  X  F 
Forţele totale ce acţionează în cele două axe sunt:

Yt  Y

X t (max)  X  F / 2
Pentru verificare se va considera cea mai mare valoare a forţei Xt, adică:

Determinarea forţelor din diagonale se realizează folosind metoda secţiunilor lui

X t (max)  h  Dk  rk
Ritter:

25
 h

Dk Xt = X + FR/2
rk
Fig. …

Forţa de apare în diagonală este:

Dk  X t (max) 
h
rk

Este suficient să verificăm o diagonală .

Din relaţiile anterioare se observă că prin creşterea lui rk , Dk scade => forţa cea
mai mare se va exercita în prima diagonală din partea superioară . Datorită evazării stâlpului
la partea inferioară lungimea diagonalelor creşte şi poate apărea fenomenul de flambaj .
Pentru fiecare tronson se va verifica prima diagonală din partea superioară şi
inferioară.
T 
Dk
Anet

c 
Dk
()  A
Notă: Pentru fiecare secţiunea se vor calculea următoarele mărimi:
– dimensiunile a şi b
– forţa X
– forţa totală X t (max)
– forţa Dk ; pentru vârfar şi tronsonul I aceasta se calculează cu relaţia:

Dk  X t (max) 
1
cos()
unde  este unghiul făcut de diagonală cu baza

În continuare se vor calcula eforturile unitare. Efortul unitar de tracţiune ce solicită

diagonala este dat de expresia:
T 
Dk
Anet
iar efortul unitar de compresiune este:
C 
Dk
( )  A
Calcule suplimentare sunt necesare pentru determinarea coeficientului de zvelteţe  , a
cărui valoare este dată de formula:

Lf
i
unde, L f este lungimea de flambaj, care reprezintă lungimea unei părţi de diagonală aflată
între două puncte de prindere succesive.

26
 Din expresia formulei forţei în diagonală Dk se poate observa că valoarea acesteia este
mai mare spre baza mică deoarece distanţa rk este mai mică. Însă, lungimea de flambaj este
mai mică spre baza mică, respectiv mai mare spre baza mare. Din acest motiv se vor verifica
prima şi ultima diagonală a fiecărui tronson.
Efortul unitar de tracţiune ce solicită diagonala este dat de expresia:
T 
Dk
Anet
iar efortul unitar de compresiune este:
C 
Dk
( )  A

Eforturile unitare în diagonale exprimate în [daN/cm2]

Caracteristici Forţe Eforturi unitare
Secţiune

Regim

A Lf i Compresiune Tracţiune
 () C T
Profil Dk Anet
cm2 cm cm
cm2
0-0 III L45×45×4 3,3 0,88 1,775

III L50×50×5 4,5 0,92 2,5

1-1
2-2 III L50×50×5 4,5 0,92 2,5

3-3 III L50×50×5 4,5 0,92 2,5

4-4 III L70×70×4 5,3 1,37 3,275

2.2.7. Verificarea consolelor

Consolele susţin conductoarele active prin intermediul lanţurilor de izolatoare. Sunt

realizate din profil L cu aripi egale şi se compun din talpă şi tijă (tirant). Forţele exterioare ce
acţionează asupra consolei sunt :
- forţa rezultată din greutatea conductorului activ şi a lanţului de izolatoare;
- rezultanta forţelor produse de vânt pe conductor şi izolatoare;
- forţa datorată ruperii unui conductor activ.

Fig. ... Fig. ....

Datorită greutăţii conductorului şi a lanţului de izolatoare, în consolă apar două forţe:

– o forţă de tracţiune care solicită tirantul:
T
Ga
sin()
[daN]

unde α este unghiul făcut de direcţia forţei T şi axa orizontală.

27
 – o forţă de compresiune care solicită talpa:
S
Ga
tg ()
[daN]

Forţa S se descompune în două forţe egale notate prin S1 ce acţionează pe cele două
laturi ale tălpii consolei, care se calculează astfel:
S1 
S 2
cos()
unde β este unghiul dintre cele două braţe ale tălpii consolei.
Forţa datorată ruperii unui conductor activ acţionează pe una dintre braţele tălpii
supunând-o la compresiune:
S2 
F 2
sin()

S  S2
Efortul unitar de compresiune ce apare în talpă este:
c  1
()  A
unde S1  S 2 reprezintă influenţa dată de forţa de greutate în talpă şi forţa datorată ruperii
conductorului activ.
Efortul unitar de tracţiune ce apare în tirant este:
T 
T
Anet
unde Anet este aria netă a profilului.

Eforturile unitare în console exprimate în [daN/cm2]

Caracteristici Forţe Eforturi unitare
A Lf i Compresiune Tracţiune
 () c T
Secţiune Regim
Profil Dk Anet
cm2 cm cm
cm2
Tirant
CS2
III L50×50×5 4,5 0,98 T - - - 3,925
Talpă
III L70×70×7 9,4 2,12 S1  S2 - -
CS1

Bibliografie

[NTE1] NTE 003/04/00 –Normativ pentru construcţia liniilor aeriene de energie electrică cu
tensiuni peste 1000 V.

28