CALCULUL UNUI ELECTROMAGNET DE CURENT CONTINUU DE TIP

U-I CU MIŞCARE DE TRANSLAŢIE

Condiţii tehnice de funcţionare:

- Funcţionare normal, acţionat, la (0,85 – 1,05) Un;
- Menţinere, chiar cu vibraţii, a armăturii mobile în poziţia acţionat la scăderea tensiunii
de alimentare la 0,7 Un;
- Eliberarea armăturii mobile din starea “acţionat” la scăderea tensiunii de alimentare la
(0,15 – 0,35) Un.

Date nominale de proiectare:

- Tensiunea nominala, Un = 24 V, 48 V, 110 V, 220 V cc
- Durata de conectare, DC = 1 ; 0,6 ; 0,4 etc.
- Temperatura ambiantă, θa = 35o C;
- Mediu: normal, industrial, coroziv, marin;
- Forţa rezistentă iniţială minimă: FR0 = (10 – 100) N;
- Forţa rezistentă iniţială maximă: FR1 = 2 * FR0 ;
- Valoarea întrefierului iniţial: δ0 = (5 – 10) mm.

Etape de calcul ale electromagnetului

1. Calculul preliminar al miezului feromagnetic (bobină pe miez cilindric sau bobină pe
miez rectangular)
2. Calculul preliminar al bobinei electromagnetului
3. Evaluarea caracteristicii electromecanice a electromagnetului, F(δ)
4. Evaluarea comportării în regim dinamic a armăturii electromagnetului.
5. Calculul rezistenţei economizoare

Proiect la Aparate Electrice Page 1

 ETAPA 1 – Calculul preliminar al miezului feromagnetic de formă cilindrică

Se consideră în Figura 1 schema miezului feromagnetic de formă cilindrică, cu dimensiunile

principale, pe care va fi poziţionată bobina.

Figura 1 – Miez feromagnetic de formă cilindrică a electromagneţilor

Pentru început de adoptă materialul feromagnetic al miezului (tablă silicioasă) pentru care se
cunoaşte caracteristica de magnetizare B(H) – vezi Anexa 1.
Se consideră condiţiile tehnice de funcţionare pentru electromagneţii de curent continuu, la
care cele mai grele condiţii de acţionare sunt pentru:
U = 0.85 Un (1).
Forţa activă rezultantă Frez ce acţionează asupra armăturii mobile a electromagnetului este:
Frez = 2 F (2),
unde F este forţa de atracţie la nivelul unei perechi de piese polare de secţiune transversală
cilindrică, S :

Proiect la Aparate Electrice Page 2

 B2 S π d2 2 μ0 F (3).
F= ⇔ S= =
2 μ0 4 B2

In figura 2 se completează Figura 1 cu dimensiunile corespunzătoare amplasării bobinei pe

miezul feromagnetic cilindric.

Figura 2 – Amplasarea bobinei electromagnetului de c.c. pe miez cilindric

Corespunzător secţiunii S se defineşte o forţă de calcul Fc:

FR0
F c=k sig ⋅ , unde k sig =( 1 .1÷ 1. 5 ) (4),
2
unde ksig este coeficientul de siguranţă a acţionării, cu valori cu atât mai mari cu cât timpii de
acţionare sunt mai mici şi respective apropiate de unitate pentru electromagneţi de reţinere
(macarale, maşini unelte pentru forma pieselor de prelucrat etc.).
Condiţia de calcul a secţiunii transversale a miezului ţine seama de acţionarea la tensiunea U
(relaţia 1), care va genera doar 0.85 din inducţia magnetică în [T], după cum urmează:

( 0 . 85⋅ B δ 0 )2 S
√
F R0 π d 2 k sig ⋅ F R 0 ⋅ μ 0 4 k sig ⋅F R 0 ⋅ μ 0
k sig ⋅ = = ⇔ S= ⇔ d=
2 2 μ0 4 ( 0 .85 ⋅Bδ 0 )
2
π ( 0 . 85⋅ B δ 0 )
2
(5).
Inducţia magnetică iniţială în întrefier se alege Bδ0 = (0.1 – 0.3) T, cu valori cu atât mai mari
cu cât întrefierul iniţial, δ0, este mai mic. In mod normal δ0 = (5 – 10) mm. Permeabilitatea vidului
(aerului) are valoarea μ0=4 π 10-7 [H/m]. Dimensiunile secţiunii miezului rezultă în m2, care este
indicat să fie transformaţi în mm2. In cazul electromagneţilor de curent continuu miezul
feromagnetic are adesea formă cilindrică şi se realizează prin turnare, coloanele cilindrice de

Proiect la Aparate Electrice Page 3

diametru d fiind fixate pe porţiuni rectangular de grosime “a” şi terminându-se cu piese polare
având diametrul dp, vezi Figura 1, Figura 2.
Diametrul dp al piesei polare, ce foloseşte la uniformizarea liniilor de camp în zona
întrefierului, compensează efectul de umflare a liniilor de camp magnetic şi are valoarea:
dp = 1.2 d (6).
Inălţimea pieselor polare, hp, rezultă din condiţia de a nu satura miezul în secţiunea (π d hp),
şi se calculează cu relaţia:
2
πd d
≈π d h p ⇔ h p ≈ (7).
4 4
Acelaşi raţionament referitor la secţiunea critica a miezului impune grosimea “a” a traversei
rectangulare:
2
πd d
≈π d a ⇔ a≈ (8),
4 4
iar dimensiunea “b” rezultă din condiţia:
2
πd
≈a⋅b ⇔ b≈ π ⋅d > d p (9).
4
Miezul de formă rectangular al traversei se realizează de obicei din tole de grosime gt = 0.35
mm sau gt= 0.5 mm, împachetate cu tole marginale mai groase, de valoare gtm = 0.8 mm sau gtm = 1
mm, astfel încât numărul de tole, nt, rezultă:
b
−2 gtm
ki
nt = (10).
gt
Coeficientul ki = (0.8 – 1) este numit de “împachetare” tole şi ţine cont de limitarea
curenţilor turbionari în tolele izolante. Se adoptă nt aproximat cu întregul imediat superior.
Pentru definirea preliminară a dimensiunilor axiale ale miezului feromagnetic se calculează
căderea de tensiune magnetică pe întrefierurile miezului:

{
U m δ 0 =2⋅ ℜδ 0 ⋅ Φδ 0
2 δ 0 Bδ 0
δ0 π d 2p ⇒ U m δ 0=
ℜδ 0 = , Φ δ 0 =B δ 0 S p =Bδ 0 μ0 (11).
μ0 Sp 4
Piesele polare folosesc (la montarea cu filet) şi pentru fixarea bobinei (a semibobinelor) pe
miez.
Se evaluează solenaţia, ₣c ce trebuie dezvoltată de bobina electromagnetului ca fiind:
Um δ 0
F c= (12),
1−α
Unde α = 0.2 – 0.35 ţine seama de contribuţia căderii de tensiune magnetică pe miezul de
fier, dar şi de dispersie, cu atât mai mare cu cât δ0 este mai mare. Pentru calculul dimensiunilor
axiale ale miezului, vezi figura precedenta, se considera ecuaţia de bilanţ termic al bobinei, care
realizată cu conductor cupru – email, clasă de izolaţie E, are temperatura maximă 120 oC şi
supratemperatura medie, υm = 40 – 45 oC:

Proiect la Aparate Electrice Page 4

 2
Rb I b DC= k t S r ϑ m (13),
unde Rb este rezistenţa electrică a bobinei:
ρ lm N
Rb = (14).
SCu

Rezistivitatea cuprului la temperatura de lucru a bobinei, ρ este:

{ ρ= ρ0 [ 1+ α Cu ( ϑ m +θa ) ]
α Cu =4 .3 ⋅10−3 [ 1/ o C ] , ρ0 =1 .58 ⋅10−8 [ Ω m ]
(15).

lm este lungimea medie a unei spire a bobinei:

π ( Di + De )
l m= (16),
2
unde Di este diametrul interior al bobinei, iar De – diametrul exterior al bobinei, vezi Figura 2.

{D i =d +2 j c + 2 gc
De =D i + 2 gbob
(17).

unde jc = 1 – 1.5 mm este jocul de montaj al carcasei bobinei,

jv = 3 – 5 mm jocul de ventilaţie,
gc = 1.5 – 2 mm grosimea carcasei de plastic (ebonită),
gbob ≤ c – d – jv grosimea bobinei, care se alege la limită după calculul lui c,
N – numărul de spire al bobinei,
SCu – secţiunea conductorului de bobinaj,
SF – secţiunea ferestrei miezului feromagnetic,
kt = (4 – 8) [W/m 2 oC] – coeficientul de transmitere al căldurii de la bobină către mediul
ambient, pe suprafaţa de răcire Sr şi la supratemperatura υmed,
t = (4 – 8) – raportul dintre înălţimea (hb) şi lătimea (lb) a bobinei, pentru o bobină de tip
înalt, folosită de obicei în curent continuu,
ku=0.7 – 0.9 este factorul de umplere al bobinajului în fereastra miezului.
Suprafaţa de răcire Sr se consideră dublul secţiunii medii a bobinei (considerând şi hb –
înălţimea bobinei):
π ( D i + De )
S r =2 Sm=2 hb
2
(18).

Folosind cele precizate anterior în relaţia (13) se obţine succesiv:

Proiect la Aparate Electrice Page 5

 {
R b N I b DC ρ l m ( N I b ) DC ρ π ( D i + D e ) F c 2
2 2

= = ⋅
N N S Cu 2 ku SF ⇒
N I b =F c , N S Cu =k u S F , S F =hb l b =t h2b
ρ π ( Di + De ) F
c2 (19).
⋅ =hb π ( D i + De ) k t ϑ med ⇒
2 ku SF

{√ √
ρ F 2c DC t
3
hb =
2 k u k t υ med
2
3 ρ F c DC
lb = 2
2 k u k t υ med t

Se determină dimensiunile hF – înălţimea ferestrei şi c – distanţa dintre axele de simetrie ale

pieselor polare cu relaţiile de aproximare:

{hb ≃h F −h p −2 g c ⇔h F =hb + h p + 2 g c
l b =c −d− j c− j v ⇔c=l b +d + j c + j v
(20).

Se apreciază lungimea armăturii mobile cu relaţia:

dp dp
la= +c + = d p +c (21).
2 2
Cu ajutorul mărimilor anterioare (dimensiuni axiale) se defineşte lungimea de fier, lFe, ca
fiind:
l Fe =2 ( l b + j v + j c + g c +d +h b +h p +a ) (22).

Se poate alege o valoare preliminară a diametrului conductorului de Cu folosit pentru

bobinaj, dCu:

√
2
Un U n SCu U n π d Cu 2 Fc ρ ( D i + D e )
F c=N I =N =N = ⇒ d Cu= (23).
Rb ρ lm N 2 ρ ( D i + De ) π Un

In raport cu valoarea calculată prin relaţia (23) se alege din Anexa 2 valoarea imediat
superioară standardizată (dCu) şi valoarea standardizată a diametrului firului de cupru cu izolaţie (dCu
iz).

Preconizând funcţionarea miezului magnetic în punctul optim (vezi Figura 3), se va calcula
indicatorul tg β de forma:

{
l Fe kH
tg β= ⋅
S ℜδ 1 kB μ 0 l Fe k H
⇒ β=arctg (24).
δ1 δ1 k B
ℜδ 1 =
μ0 S

Considerând caracteristica de magnetizare a materialului miezului feromagnetic, B(H), se

identifică punctul M, pe caracteristica I, în care tangenta la curba de magnetizare face unghiul β cu

Proiect la Aparate Electrice Page 6

orizontala, punct ce defineşte valorile inducţiei magnetice în miez, BFe, respective ale intensităţii
câmpului magnetic, HFe, ce se notează pentru etapele viitoare ale proiectului.

Figura 3 – Identificarea punctului optim de funcţionare şi a parametrilor corespunzători acestuia

Se defineşte şi punctual A, de abscisă f [A/m], cu ajutorul căruia se calculează solenaţia ce

trebuie produsă de bobină:

Fb =f ⋅lFe (25),
cu observaţia că acest calcul se încheie dacă valorile propuse pentru Fc şi cele ce rezultă din relaţia
(25) pentru Fb nu diferă cu mai mult de (10 – 20)%. In caz contrar calculul se reia de la adoptarea
valorilor pentru Fc.

In concluzie calculul preliminar al miezului feromagnetic defineşte:

- Dimensiuni ale secţiunii transversal a miezului;
- Dimensiuni axiale ale miezului;
- Solenaţia bobinei, Fb, pentru calculul bobinei;
- Diametrul preliminar al conductorului de cupru, cu şi fără izolaţie (dCu iz, dCu).

Proiect la Aparate Electrice Page 7

 ETAPA 1’ – Calculul preliminar al miezului feromagnetic de formă
rectangulară

Se consideră în Figura 1’ schema miezului feromagnetic de formă rectangulară, cu

dimensiunile principale, pe care va fi amplasată bobina.

Figura 1’ – Electromagnet de c.c. cu miez rectangular

Pentru început de adoptă materialul feromagnetic al miezului (tablă silicioasă) pentru care se
cunoaşte caracteristica de magnetizare B(H) – vezi Anexa 1.
Se consideră condiţiile tehnice de funcţionare pentru electromagneţii de curent continuu, la
care cele mai grele condiţii de acţionare sunt pentru:
U = 0.85 Un (1’).
Forţa activă rezultantă Fr ce acţionează asupra armăturii mobile a electromagnetului este:
Frez = 2 F (2’),
unde F este forţa de atracţie la nivelul unei perechi de piese polare de secţiune transversală
cilindrică, S : 2μ F
B2 S
F= ⇔ S=a⋅ b= 02 (3’).
2 μ0 B
Corespunzător secţiunii S se defineşte o forţă de calcul Fc:

Proiect la Aparate Electrice Page 8

 FR0
F c=k sig ⋅ , unde k sig =( 1 .1÷ 1. 5 ) (4’),
2
unde ksig este coeficientul de siguranţă a acţionării, cu valori cu atât mai mari cu cât timpii de
acţionare sunt mai mici şi respectiv apropiate de unitate pentru electromagneţi de reţinere
(macarale, maşini unelte pentru forma pieselor de prelucrat etc.).
Condiţia de calcul a secţiunii transversale a miezului ţine seama de acţionarea la tensiunea U
(relaţia 1’), care va genera doar 0.85 din inducţia magnetică în [T], după cum urmează:
2
F R0 ( 0 . 85⋅ B δ 0) S k sig ⋅ F R 0 ⋅ μ 0
k sig ⋅ = ⇔ S=a⋅ b=
2 2 μ0 ( 0 . 85⋅ Bδ 0 )
2
(5’).
Inducţia magnetică iniţială în întrefier se alege Bδ0 = (0.1 – 0.3) T, cu valori cu atât mai mari
cu cât întrefierul iniţial, δ0, este mai mic. In mod normal δ0 = (5 – 10) mm. Permeabilitatea vidului
(aerului) are valoarea μ0=4 π 10-7 [H/m]. Dimensiunile secţiunii miezului rezultă în m2, care este
indicat să fie transformaţi în mm2. Secţiunea transversală se apropie de forma pătrată:
b ≈ 1.1 ·a (6’).
In urma calculelor “a” se alege ca număr întreg, exprimat în [mm].
Miezul de formă rectangulară se realizează de obicei din tole de grosime gt = 0.35 mm sau
gt= 0.5 mm, împachetate cu tole marginale mai groase, de valoare gtm = 0.8 mm sau gtm = 1 mm,
astfel încât numărul de tole, nt, rezultă:
b
−2 gtm
ki
nt = (7’).
gt
Coeficientul ki = (0.8 – 1) este numit de “împachetare” tole şi ţine cont de limitarea
curenţilor turbionari în tolele izolante. Se adoptă nt aproximat cu întregul imediat superior.
Pentru definirea preliminară a dimensiunilor axiale ale miezului feromagnetic se calculează
căderea de tensiune magnetică pe întrefierurile miezului:

{
U m δ 0 =2⋅ ℜδ 0 ⋅Φ δ 0
2 δ0 B δ 0
δ0 ⇒ U m δ 0=
ℜδ 0 = , Φδ 0 =Bδ 0 S=Bδ 0 a b μ0 (8’).
μ0 S

Se evaluează solenaţia, ₣c ce trebuie dezvoltată de bobina electromagnetului ca fiind:

Um δ 0
F c= (9’),
1−α
Unde α = 0.2 – 0.35 ţine seama de contribuţia căderii de tensiune magnetică pe miezul de
fier, dar şi de dispersie, cu atât mai mare cu cât δ0 este mai mare. Pentru calculul dimensiunilor
axiale ale miezului, vezi figura precedent, se consider ecuaţia de bilanţ termic al bobinei, care
realizată cu conductor cupru – email, clasă de izolaţie E, are temperatura maximă 120 oC şi
supratemperatura medie, υm = 40 – 45 oC:
Rb I 2b DC= k t S r ϑ m
(10’),
unde Rb este rezistenţa electrică a bobinei:

Proiect la Aparate Electrice Page 9

 ρ lm N
Rb = (11’).
SCu
Rezistivitatea cuprului la temperatura de lucru a bobinei, ρ este:

{ ρ= ρ 0 [ 1+ α Cu ( ϑ m +θa ) ]
[Ω m ]
α Cu =1 .58 ⋅10 −8
(12’).

lm este lungimea medie a unei spire a bobinei:

π ( Di + De )
l m= (13’),
2

unde Di este diametrul interior al bobinei, iar De – diametrul exterior al bobinei, vezi Figura 1’.

{ Di =a+2 j c + 2 g c
De=Di + 2 g bob
(14’).

unde jc = 1 – 1.5 mm este jocul de montaj al carcasei bobinei,

jv = 3 – 5 mm jocul de ventilaţie,
gc = 1.5 – 2 mm grosimea carcasei de plastic (ebonită),
gbob ≤ c – jc – jv grosimea bobinei,
N – numărul de spire al bobinei,
SCu – secţiunea conductorului de bobinaj,
SF – secţiunea ferestrei miezului feromagnetic,
kt = (4 – 8) [W/m 2 oC] – coeficientul de transmitere al căldurii de la bobină către mediul
ambient,pe suprafaţa de răcire Sr şi la supratemperatura υmed,
t = (4 – 8) – raportul dintre înălţimea (hb) şi lătimea (lb) a bobinei, pentru o bobină de tip
înalt, folosită de obicei în curent continuu,
ku=0.7 – 0.9 este factorul de umplere al bobinajului în fereastra miezului.
Suprafaţa de răcire Sr se consider dublul secţiunii medii a bobinei (considerând şi hb –
înălţimea bobinei):
π ( Di + De )
S r =2 Sm=2 hb (15’).
2
Folosind cele precizate anterior în relaţia (10’) se obţine succesiv:

{
R b N I b DC ρ l m ( N I b ) DC ρ π ( Di + D e ) F c 2
2 2

= = ⋅
N N S Cu 2 ku SF ⇒
N I b =F c , N S Cu =k u S F , S F =hb l b =t h2b
ρ π ( Di + De ) F
c2
⋅ =hb π ( D i + De ) k t ϑ med ⇒
2 ku SF

{√ √
3 ρ F 2c DC t
hb =
2 k u k t υ med (16’).
2
3 ρ Fc DC
lb= 2
2 k u k t υ med t

Proiect la Aparate Electrice Page 10

 Se detemină dimensiunile hF – înălţimea ferestrei şi c – distanţa dintre coloanele armăturii
fixe cu relaţiile de aproximare:

{hb ≃h F −2 g c ⇔ hF =hb +2 gc
l b =c − j c − j v ⇔ c=l b + j c + j v
(17’).

Lungimea armăturii mobile, la, va fi:

la =2⋅a + c
(18’).
Cu ajutorul mărimilor anterioare (dimensiuni axiale) se defineşte lungimea de fier, lFe, ca
fiind:
l Fe =2 ( l b + j v + j c + g c +a+ hb + a ) (19’).

Se poate alege o valoare preliminară a diametrului conductorului de Cu folosit pentru

bobinaj, dCu:

√
2
Un U n SCu U n π d Cu 2 Fc ρ ( Di + De )
F c=N I =N =N = ⇒ d Cu= (20’).
Rb ρ l m N 2 ρ ( D i + De ) π Un

In raport cu valoarea calculată prin relaţia (20’) se alege din Anexa 2 valoarea imediat
superioară standardizată (dCu) şi valoarea standardizată a diametrului firului de cupru cu izolaţie (dCu
iz).

Preconizând funcţionarea miezului magnetic în punctul optim (vezi Figura 3), se va calcula
indicatorul tg β de forma:

{
l Fe kH
tg β= ⋅
S ℜδ 1 kB μ 0 l Fe k H
⇒ β=arctg (21’).
δ1 δ1 k B
ℜδ 1 =
μ0 S

Considerând caracteristica de magnetizare a materialului miezului feromagnetic, B(H), se

identifică punctul M, pe caracteristica I, în care tangenta la curba de magnetizare face unghiul β cu
orizontala, punct ce defineşte valorile inducţiei magnetice în miez, BFe, respective ale intensităţii
câmpului magnetic, HFe, ce se notează pentru etapele viitoare ale proiectului.

Proiect la Aparate Electrice Page 11

 Figura 2’ – Identificarea punctului optim de funcţionare şi a parametrilor corespunzători acestuia

Se defineşte şi punctual A, de abscisă f [A/m], cu ajutorul căruia se calculează solenaţia ce

trebuie produsă de bobină:

Fb =f ⋅lFe (22’),
cu observaţia că acest calcul se încheie dacă valorile propuse pentru Fc şi cele ce rezultă din relaţia
(22’) pentru Fb nu diferă cu mai mult de (10 – 20)%. In caz contrar calculul se reia de la adoptarea
valorilor pentru Fc.

In concluzie calculul preliminar al miezului feromagnetic defineşte:

- Dimensiuni ale secţiunii transversale a miezului;
- Dimensiuni axiale ale miezului;
- Solenaţia bobinei, Fb, pentru calculul bobinei;
- Diametrul preliminar al conductorului de cupru, cu şi fără izolaţie (dCu iz, dCu).

Proiect la Aparate Electrice Page 12

ETAPA 2 – Calculul preliminar al bobinei de tensiune pentru un electromagnet
de curent continuu

Datele initiale ale acestei etape sunt cele rezultate de la calculul miezului ferromagnetic.
Conditiile tehnice de functionare la diferite valori ale tensiunii de alimentare au fost indicate la
inceputul etapei precedente.
Se vor calcula in aceasta etapa numarul de spire ale bobinei, N, diametrul de cupru al
conductorului de bobinaj, dCu, diametrul conductorului izolat, dCu iz, numarul de spire pe strat, n1,
numarul de straturi, n2, dimensiunile bobinei (trebuie confirmate valorile anterioare) lb si hb,
rezistenta bobinei, Rb.
Calculul de verificare confirma amplasarea bobinei in fereastra miezului, solenatia bobinei,
Fb, incalzirea bobinei si caracteristica electromecanica, care trebuie sa fie pozitionata peste
caracteristica rezistenta.
Pentru a determina numarul de spire al bobinei de tensiune, N, se folosesc relaţiile:
Un Un U n SCu
Fb =N I =N =N = ⇔ (26),
Rb ρ lm N ρ lm
SCu
unde ρ – rezistivitatea cuprului la temperatura medie a bobinei (calculate anterior, relatia 15), iar
θ =θ ρ + υl m . Din
Urelatia (13) de bilanţ termic se pot scrie ecuaţiile:
= n
med a med

S Cu F b 2
ρ lm N I ρ l m F 2b
DC =k t S r ϑ med ⇔ DC =k t S r ϑ med (27),
S Cu SCu N
unde numarul de spire al bobinei, N, se alege numarul intreg Un F b DC
imediat superior valorii obtinute din
S r =2 Smed =π ( D i +De ) hb ⇒ N =
relatia (27).
k S ϑ
Curentul electric care trece prin spirele bobinei este:t r med

Fb (N I ) (28).
I= = [A]
N N
Dacă se consideră densitatea de current, în raport cu j0 = (1.5 – 2.5) A / mm2, cunoscut:

j0
j=
√ DC (29),

atunci rezultă diametrul de cupru al conductorului care se calculează din relaţia următoare:

√
2
π d Cu 4I
j=I ⇒ d Cu= [ mm ] (30).
4 π j
Valoarea dCu se alege cea imediat superioară din Anexa 2, tabelul de conductoare, şi se
notează şi diametrul de cupru izolat standardizat, dCu iz.

Proiect la Aparate Electrice Page 13

 In cele ce urmează se verifică jocul de ventilaţie, jv, care confirmă faptul că bobina se poate
amplasa în fereastra miezului, după ce se confirmă valoarea solenaţiei dezvoltate de bobină
(F* = Fb).
Se calculează rezistenţa bobinei folosind curentul I obţinut cu relaţia (28):
Un
Rb = [Ω] (31).
I
Se poate adopta (din nou) grosimea carcasei, gc = (1 – 3) mm, cu atât mai groasă cu cât
valoarea lui dCu este mai mare.
Inălţimea bobinajului, vezi Figura 4, se apreciază cu aceeaşi relaţie indiferent dacă miezul
este rectangular sau cilindric:
hb = H – 2 gc (32).

Figura 4 – Definire lungime medie a unei spire, miez cilindric

Numărul de spire pe strat rezultă:

hb
n1 =
d Cu iz (33),

iar numărul de straturi va fi:

N
n 2 =
Proiect la Aparate
n1Electrice Page 14
 (34).

In aceste condiţii grosimea bobinei va rezulta:

gbob = n2 k u d Cu iz (35).
Factorul de umplere, ku, are valori subunitare în intervalul (0.7 – 0.9).
Grosimea bobinei se poate defini şi cu ajutorul indicatorului n0 [spire / cm2], din tabelul de
conductoare din Anexa 2, ce consider valorile dCu şi defineşte secţiunea ferestrei ocupată de bobinaj,
Sbob:

N
S bob = [ cm 2 ]
n0 (36),

astfel încât grosimea bobinei rezultă:

S bob
gbob = [ mm ]
hb (37).

Verificarea jocului de ventilaţie, jv, ce trebuie să aibă valori de ordinal (3 – 5) mm, se poate
face cu relaţia ce utilizează şi valorile jocului tehnologic de montare, jt = (0.5 – 1) mm:
j v= A− j t −g c−g bob ≥ 3 mm (38).
Indeplinirea condiţiei ca jocul de ventilaţie să fie în intervalul precizat anterior confirm
posibila amplasare a bobinei pe miezul feromagnetic.
In continuare se va confirma solenaţia bobinei. Pentru aceasta se evaluează lungimea medie
a unei spire a bobinei, lm, care în cazul din figura 4 este dată de relaţia:

π ( Di + De )
l m= [ mm ]
2

{ D i =d +2⋅ j t +2⋅ g c
D e=D i +2 ⋅ gb
Rezultă în consecinţă rezistenţa de calcul a bobinei, Rb*, de forma:
(39).

4 ρ lm N
Rb =¿ [Ω]
π d (40).
Cu 2
Valoarea obţinută din ultima relaţie trebuie să fie cât mai apropiată de valoarea obţinută cu
relaţia 31. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci trebuie ajustat numărul de spire sau se accept
valori Rb ceva mai mici, ce vor genera solenaţii ale bobinei mai mari, astfel încât să permită

Proiect la Aparate Electrice Page 15

funcţionarea electromagnetului. In cazul în care diferenţele dintre rezultatele obţinute cu relaţiile 31
şi 40 sunt mari, atunci se poate relua calculul de la începutul etapei.
In vederea verificării termice a bobinei, se consideră condiţia tehnică de funcţionare normală
la 1.05 Un căreia îi corespunde un curent electric:

¿
Un (41).
I =1 . 05 ¿
Rb
In consecinţă ecuaţia de bilanţ termic devine:
2
¿ ¿ ¿ ¿
Rb I DC=k t Sr ϑ m (42).

Sr* este secţiunea de răcire pentru dimensiunile obţinute ale bobinei, cu grosimea gbob. Se
poate calcula supratemperatura medie:
¿ ¿2
Rb I DC
ϑm = ¿
¿ (43),
k t Sr
precum şi temperatura medie:
¿
θm = ϑ m + θa
¿ (44),
respectiv temperatura celui mai cald punct al bobinei:
¿
θmax |1 .05 U = 2 θm − θa +ϑ s (45),
n

υs = (5 – 8) oC este supratemperatura la suprafaţa exterioară a bobinei.

Trebuie să fie verificată condiţia, impusă de tipul de izolaţie cupru – email, clasă E:
o
θmax ≤ 120 C (46).
Dacă această condiţie nu este îndeplinită este necesară funcţionarea electromagnetului cu o
rezistenţă economizoare (etapa 5), care se conectează în serie cu bobina electromagnetului limitând
curentul la o valoare “de menţinere”:
¿
Im ≤ I (47).

Proiect la Aparate Electrice Page 16

 ETAPA 3 – Evaluarea caracteristicii electromecanice a electromagnetului de
curent continuu

Valoarea adoptată la etapa 1 – Calculul preliminar al miezului feromagnetic, pentru inducţia

magnetică iniţială, Bδo [T], permite evaluarea forţei de atracţie F0 = Fδo > FR0 cu ajutorul relaţiei:
2
Φ 2 ( Bδ 0 S )
F ( δ 0 )=2 = [N ] (48).
2 μ0 Sp μ0 S p
Evaluarea solenaţiei bobinei prin metoda raportării cu definirea unghiului β (din tg β) ne
precizează inducţia în miezul electromagnetului cu armătura mobilă atrasă, BFe, care este de fapt
inducţia magnetică în miez la întrefierul minim, δ1 ≈ 0 mm, ceea ce permite definirea forţei portante
Fp, vezi Figura 5, cu ajutorul relaţiei:
2
Φ
¿
( B Fe S )2
F p=F ( 0 )=2 = [N] (49).
2 μ0 Sp μ0 Sp

Figura 5 – Caracteristici ale evoluţiei forţelor în raport cu întrefierul la electromagnetul de curent

continuu

Considerând expresia care aproximează caracteristica electromecanică a unui asemenea

electromagnet ca fiind de forma:

Proiect la Aparate Electrice Page 17

 k
F ( δ )= 2
[N] (50).
( δ+ a )
unde k şi a reprezintă constante pentru un electromagnet ce se pot determina din următorul sistem
de ecuaţii:

{
k
F (δ 0)= 2
[N ]
( δ 0 +a )
(51).
k
F ( 0 )= 2 [ N ]
a

{
a cărui rezolvare defineşte constantele după cum urmează:

[√ ]
2
δ0
k=F ( 0 )
F (0 )
−1
F (δ 0 )
(52).
δ0
a=

√ F (0 )
F (δ 0 )
−1

Se trasează apoi caracteristica electromecanică a electromagnetului calculat (vezi Figura 5),

pentru constantele definite cu relaţiile (52) şi se compară cu caracteristica forţelor rezistente FR(δ),
determinată de constantele resorturilor, de forţele de frecare etc. Alura lui FR(δ) corespunde unui
aparat electric de comutaţie cu contacte. Evident pentru ca armătura mobilă să se poată deplasa şi să
se asigure funcţionalitatea electromagnetului trebuie ca:
F(δ) > FR(δ) (53).

Proiect la Aparate Electrice Page 18

 ETAPA 4 – Evaluarea comportării în regim dinamic a armăturii
electromagnetului

Curbele din Figura 5 permit şi evaluarea timpului de mişcare a armăturii mobile a

electromagnetului dacă se precizează corect alura caracteristicii rezistente, FR(δ) şi masa
ansamblului în mişcare, M*, pentru poziţia de mişcare cea mai dificilă a miezului, când armătura
mobilă este în partea inferioară (de jos), ceea ce implică ca forţa de acţionare să învingă şi forţa de
greutate a armăturii, Figura 6.

Figura 6 – Electromagnetul de curent continuu cu armătura mobilă plasată în partea inferioară

Masa în mişcare, M*, are drept principală componentă masa armăturii mobile, M’, dar şi
masa altor elemente prinse de aceasta care se mişcă în acelaşi timp cu armătura mobilă. Prin urmare
M* se evaluează în funcţie de construcţia dispozitivului electromagnetic considerat.
Pentru a evalua timpul de mişcare a armăturii mobile se va folosi teorema variaţiei energiei
cinetice, de forma:
d W c =d L (54),
unde d Wc este variaţia infinitezimală a energiei cinetice, iar d L – lucrul mecanic infinitezimal
efectuat de elementele în mişcare. Relaţia precedentă se poate scrie în creşteri finite:
Δ W c= Δ L (55).
Stările succesive ale armăturii mobile pot fi definite pe seama unei partiţii convenabile a
domeniului de variaţie al întrefierului, (0 – δ0), posibile în mişcarea armăturii mobile, preferându-se
domenii egale, Figura 7, cu precizie cu atât mai mare cu cât n este mai mare:

δ 0 −δ1 =δ 1 −δ 2 =. ..=δ n−1 −δ n (56).

Proiect la Aparate Electrice Page 19

 Figura 7 – Partiţionarea cursei armăturii mobile a electromagnetului

Se identifică astfel, între curba forţei active F(δ) şi cea a forţei rezistente FR(δ) suprafeţele
S1, S2, …, Sn, proporţionale în fapt cu lucrul mecanic, Lk, efectuat de lucrul mecanic în deplasarea de
la δk-1 la δk:

[ ] [ ]
2
N m
Lk ≈ S k , Lk =S k [ mm 2 ] k F kδ (57),
mm mm
unde Sk [mm2] se poate aprecia prin planimetrizare, la trasarea curbelor din Figura 7 pe hârtie
milimetrică, iar factorii de scară kF şi kδ se identifică pentru fiecare reprezentare grafică în parte.
Pentru domeniul [δ0, δ1] se pot scrie succesiv relaţiile:

Δ W c 0−1=Δ L0−1 (58),

2 2
v 1 −v 0
M∗ =S1 k F k δ
2 (59),
unde v0 = 0, adică mişcarea începe din stare de repaus după închiderea contactului k, vezi Figura 6.

v 1=
√ 2 2
v0 +
S1 k F k δ
M∗¿
=
√
2 S1 k F k δ
M∗¿
¿¿
Viteza medie a armăturii mobile pe intervalul [δ0, δ1] va fi:
(60).

Proiect la Aparate Electrice Page 20

 v 0+ v 1 v 1
v 1 m= = (61).
2 2
Prin urmare timpul de mişcare pe acest prim interval considerat va fi:
δ 0 −δ 1
Δ t 1= (62).
v1 m
In concluzie la momentul Δt1 corespunde viteza v1 a armăturii mobile şi poziţia δ1 a acesteia.

{
Pentru următorul interval, [δ1, δ2] se pot scrie în mod similar următoarele relaţii:

2 2
v 2−v1
M∗ =S2 k F k δ
2

√ 2 2 S2 k F k δ
v 2= v 1+
M∗¿
δ1−δ2
¿ v 2m=
v 1+v 2
2
(63),

Δ t2 =
v 2m
astfel încât la momentul Δt1 + Δt2 armătura mobilă are viteza v2 şi poziţia δ2.
Se poate continua în mod similar acelaşi raţionament pentru un domeniu oarecare [δk-1, δk],

{
caz în care se pot scrie relaţiile:

2 2
v k −v k−1
M∗ =S k k F k δ
2

√ 2 2 Sk k F k δ
vk = vk−1+
M∗¿
¿ v km=
δ k−1−δ k
v k−1+vk
2
(64),

Δ tk=
v km

astfel încât la momentul Δt1 + Δt2 +…+ Δtk armătura mobilă va avea viteza vk şi se va găsi în poziţia
δk.
După ultimul interval al întrefierului [δn-1, δn] se poate defini timpul de mişcare al armăturii
mobile, τm, şi se pot trasa curbele v(t) respectiv δ(t) pe durata mişcării acesteia:

Proiect la Aparate Electrice Page 21

 n
τ m =∑ Δ t k (65).
k=1
Timpul de acţionare pentru un electromagnet, ta, are o componentă de mişcare τm, definită cu
relaţia (65), şi o componentă de pornire, τp:

t a=τ m +τ p (66),
unde τp se obţine în funcţie de constanta de timpa circuitului bobinei, T0.
Considerând că forţa de atracţie se poate obţine ca forţă generalizată de tip Lagrange:

{
1
W magn = L ( δ ) I 2b
2 ∂ W magn 1 k 0 I 2b (67),
⇒ F=− = ⋅
ko ∂δ 2 ( δ +a )2
L ( δ )=
( δ +a )
prin derivarea energiei magnetice pentru întrefierul maxim iniţial, δ0, rezultă:

1 k 0 I 2b 2 F δ0 δ 0+ a 2
( )( )
( )
F δ0 = ⋅
2 δ 0+ a 2
⇒k 0= (68),
( ) I 2b
astfel încât inductanţa bobinei electromagnetului la întrefierul δ0 va fi:
k0
L0 = (69),
δ0+ a
iar constanta de timp a circuitului bobinei la δ0:
L0
T 0= (70).
Rb
Timpul total de acţionare pentru electromagnetul de curent continuu proiectat rezultă deci ca
fiind:

t a≃τ m +T 0 [ s ] (71).

Valorile obţinute pentru ta trebuie să fie cel mult de ordinul zecimilor de secundă.

Proiect la Aparate Electrice Page 22

 ETAPA 5 – Calculul rezistenţei economizoare

In cazul unui electromagnet de curent continuu poate fi necesară utilizarea unei rezistenţe
economizoare, Re, montată în serie cu bobina de tensiune a electromagnetului, pentru limitarea
valorii curentului prin bobină şi implicit, obţinerea unor temperaturi mai mici de încălzire a
acesteia. De asemenea această rezistenţă poate fi utilă pentru a realiza reducerea timpului de
acţionare în funcţionarea acestui tip de electromagneţi prin forţarea regimului tranzitoriu. Modul ei
de conectare în circuit este ilustrat în Figura 8, în care c1 şi c2 sunt contactele aparatelor electrice de
comutaţie aferente.

Figura 8 – Introducerea rezistenţei economizoare în circuitul bobinei

Utilitatea rezistenţei economizoare este evidenţiată prin calculul indicatorului m, unde:

2
F p∗¿ (72),
m= ¿¿
F r max∗¿
cu valori mult mai mari decât 1, m = (10 – 103). Indicele “*” se referă la faptul că mărimile care
intervin corespund valorii minime a întrefierului, teoretic 0, practic nenul, δmin (vezi Figura 9).
Pentru a defini parametrii corespunzători rezistenţei economizoare, Re, Pe, se ţine seama de
condiţia tehnică ce impune funcţionarea normală a electromagnetului la o tensiune de alimentare a
bobinei U = 0.85 Un, ceea ce presupune valori ale forţei portante, în prezenţa acestei rezistenţe, Fpe,
de forma:

1
F ep=
¿
k F
2 S r max
⇔
0. 85
e ¿ (73),
F p=k Fr max
unde kS = 1.05 – 2.5 reprezintă un coeficient de siguranţă a acţionării electromagnetului, iar
k = 1.5 – 2 este un factor de corecţie.
Având în vedere faptul că valorile forţei de atracţie sunt proporţionale cu pătratul valorilor
solenaţiei (ale curentului ce parcurge spirele bobinei) se pot scrie relaţiile:

Proiect la Aparate Electrice Page 23

 ( )
2
Un

( )
Fp Rb Re m2
2
= = 1+ = ⇔

( )
e
Fp Un
2 Rb k
R b + Re (74).

( )
2
Un
Re =R b ( m
√k )
−1 , Pe =Re
R b+ R e

Figura 9 – Influenţa rezistenţei economizoare asupra caracteristicii electromecanice a

electromagnetului

Cunoscând parametrii nominali ai rezistenţei economizoare se poate realiza apoi proiectarea

preliminară a acesteia, care pentru varianta constructivă utilizată de obicei în asemenea situaţii, de
tip rezistor bobinat într-un strat, după alegerea materialului conductor şi după adoptarea
temperaturii admisibile, vezi Anexa 3, permite calculul următorilor parametri:
- Suprafaţa de răcire a carcasei rezistorului, Src:

[ ]
ρe W
Sr c= , k t =(15 − 40 )
k t θ adm m2 o C (75);

- Diametrul conductorului, d:

d=
√
4 ρ Sr c
3
π ki R e
Proiect la Aparate Electrice Page 24
(76).
 Constanta ki poartă numele de coeficient de înfăşurare şi are valori de (1.05 – 1.2) pentru fir
rezistiv izolat, respectiv de (1.5 – 2) pentru fir rezistiv neizolat.
- Lungimea conductorului, L:
2
π Re d (77);
L=
4ρ
- Dimensiunile carcasei cilindrice a rezistorului, Dc şi lc:

{
S r c=π Dc l c
Dc
lc
=ε ∈
1
15 5
÷ [
1 ⇔
]

{ √ Sr c
lc =
ε π

√
ε Sr c (78);
D c=
π
- Numărul de spire al înfăşurării rezistorului, Nr:
L
N r= (79);
π Dc
- Pasul înfăşurării, t:
lc
t=
Nr (80),
cu respectarea condiţiei:
t≤kd (81).
In final se recalculează valoarea rezistenţei electrice a rezistorului proiectat ţinând seama de

{
rezultatele calculului preliminar şi se obţine:

4 ρ lm N r
R e∗¿ 2
πd
π Dc
lm= (82).
cos β ¿
t
tg β=
Dc
¿
Proiect la Aparate Electrice Page 25
 Valorile obţinute cu ajutorul relaţiilor (82) trebuie să depăşească cu maxim (5 – 10)%
valorile propuse. După reprezentarea la scară a rezistorului calculat se analizează posibilităţile de
amplasare ale acestuia pe aparatul de comutaţie, de preferat astfel încât influenţele termice reciproce
să fie cât mai reduse.

Proiect la Aparate Electrice Page 26

 Anexa 1 – alegerea materialului feromagnetic şi stabilirea caracteristicii B(H)

Proiect la Aparate Electrice Page 27

Proiect la Aparate Electrice Page 28
 Anexa 2 – Diametrele conductoarelor de bobinaj

dCu [mm] dCu iz [mm] Numar de spire / cm2

0.07 0.085 8820
9760
0.08 0.095 7330
8100
0.09 0.105 5970
6800
0.1 0.12 4460
6100
0.11 0.13 4460
6100
0.12 0.14 3080
4250
0.13 0.15 3080
4250
0.14 0.16 2810
3600
0.15 0.17 2810
3600
0.16 0.18 2100
2730
0.18 0.2 1730
2050
0.20 0.225 1465
1715
0.22 0.245 1240
1450
0.25 0.275 978
1140
0.28 0.305 812
920
0.315 0.352 659
850
0.355 0.395 505
623
0.4 0.442 350
470
0.45 0.495 277
371
0.5 0.548 224
300
0.56 0.611 198
225
0.63 0.684 162
175
0.7 0.76 146
153
0.75 0.809 121

Proiect la Aparate Electrice Page 29

 135
0.8 0.861 95.5
117
0.85 0.913 83
108
0.9 0.965 78
93
0.95 1.1017 68
84
1 1.068 65
75
1.06 1.13 59.5
68
1.12 1.192 53.5
61
1.18 1.254 47.5
52
1.25 1.325 41.5
48
1.32 1.397 36
43
1.4 1.479 30.5
39
1.5 1.581 26.5
33.5
1.6 1.683 24.5
30.5
1.7 1.785 22.5
27
1.8 1.888 18.5
24
2 2.092 15.5
19
2.5 2.65 15.5
19

Proiect la Aparate Electrice Page 30

 Anexa 3 – Tabel constante de material

Materialul Rezistivitatea Temperatura admisibila

[Ω m] [o C]
Constantan (0.45 – 0.52) 10-6 400 – 500
Nicrom A 0.87∙ 10-6 930
Nicrom B 1.3 ∙ 10-6 1000
Fecral 1.18 ∙ 10-6 300 – 800
Fier (otel, (0.11 – 0.3) 10-6 200 – 300
fonta)
Grafit (7 – 14) 10-6 400

Proiect la Aparate Electrice Page 31