1.2.2 Tubulaturi.

Tubulaturile sunt trasee realizate din ţevi de diferite

tipuri, în funcţie de rolul, utilitatea instalaţiei şi natura fluidului transferat.
Preponderent, la bordul navei se întâlnesc tubulaturile realizate din ţevi de
otel în variantele: ţevi laminate şi ţevi trase pentru dimensiuni mici, ţevi sudate
(pe generatoare sau elicoidal) şi ţevi turnate pentru diametre mari.
Ţevile din cupru şi aliajele sale, care sunt utilizate la bordul navei, se
întâlnesc în special la schimbătoarele de căldura şi în locurile unde există pericol
de explozie prin lovirea ţevii. Tubulatura este caracterizată de diametrul nominal
DN, de diametrul interior dn şi de presiunea nominala pn.
Armăturile de trecere între ţevi se execută la valoarea diametrului interior
şi toate aceste dimensiuni sunt standardizate (de obicei în ţoli).
Presiunea nominală pn reprezintă valoarea medie a presiunii de
funcţionare a instalaţiei în timp.
Observaţie: Pe tubulaturi poate fi întâlnită şi o valoare extremă a
presiunii, numită presiune maximă. În acest caz presiunea maximă reprezintă 0,9
din presiunea la care se deschide valvula de siguranţă montată pe instalaţie.
Grosimea peretelui tubulaturii s se determina cu relaţia(1.2.4):
s  s0  b  c (1.2.4)
unde : s0 - grosimea peretelui din considerente de rezistenţă;
b - adaos datorită subţierii la îndoire;
c - adaos ce ia în calcul coroziunea datorată lichidului transferat.
Considerând semnificaţia mărimilor: D - diametrul exterior al tubulaturii;

p - presiunea maxima în instalaţie;  a - rezistenţa admisibila la tracţiune;  -

coeficient ce ţine cont de procesul tehnologic de obţinere a ţevii ( = 1 pentru ţevi
laminate şi trase;  >1 pentru ţevi sudate); R - raza de curbura a cotului de
îndoit, se pot determina componentele principale ale grosimii peretelui tubulaturii
cu relaţiile (1.2.5, 1.2.6):
Dp 1 D
s0  ; (1.2.5) b s0 (1.2.6)
  200  σ a  p 2,5 R

9
 Observaţie: Tubulaturile din oţel, prin care circulă apa de mare, trebuie
supuse operaţiunii de zincare, în vederea protejării la coroziune.
Optimizarea diametrului tubulaturii în funcţie de cheltuielile de
construcţie şi exploatare [7]. La proiectarea unei instalaţii cu tubulaturi se cere
ca aceasta să transfere un debit Q, la o viteză de transport v şi nelimitându-se
pierderile de sarcină h, ceea ce se poate realiza cu o gamă largă de diametre d.
Astfel, instalaţiile cu tubulaturi de diametre mari au pierderi de sarcină mici,
cheltuieli de exploatare mici, dar cheltuielile de investiţii sunt mari.
Soluţia optimă este aceea în care cheltuielile legate de construirea şi
exploatarea instalaţiei sunt minime.
Cheltuielile de construcţie depind de masa mt a tubulaturii:
m t  ρ1 π  d  s  L (1.2.7)

unde: ρ 1 - este densitatea materialului tubulaturii [kg/m3]; d, s, L – diametrul,

grosimea pereţilor şi lungimea tubulaturii.
Cheltuielile de construcţie C1 sunt :
C1=kp1 ρ1  π dsL,
(1.2.8)
unde : k este coeficientul de majorare a cheltuielilor de construcţie, datorită
necesităţilor de montaj; p1- costul unităţii de masă de tubulatură [lei/kg]
Pentru durata de exploatare a instalaţiei 1/p ani din totalul cheltuielilor de
construcţie, revine anual cota A1=pC1 [lei/an]
Considerând H sarcina instalaţiei [m coloană apă] şi σ rezistenţa
admisibilă a materialului tubulaturii, grosimea pereţilor s se poate exprima, în
funcţie de presiunea interioară ρfgH (f fiind densitatea fluidului )cu relaţia:
s= ρfgHd/2  (1.2.9)
astfel încât se poate scrie că:
A1=k1d2 şi k1=pp1k gρ1ρfLH /2σ (1.2.10)
Toate mărimile incluse în constanta k1 sunt independente de diametru.
Cheltuielile de construcţie pentru maşinile hidropneumatice ale instalaţiilor
depind de puterea instalată:

10
 P2=ρfgQh/1000η [kw] (1.2.11)
Dacă p2 [lei/kw] este costul specific al maşinilor, cheltuielile anuale de
amortizare a maşinilor, A2 sunt:
A2 = p2pρfgQh /1000η (1.2.13)
sau ţinând cont de variaţia parabolică a sarcinii cu debitul rezultă:
A2=k2d-5 [lei/an] unde k2=8103p2 ρf pQ3λl /2η (1.2.14)
Mărimea k2 este independentă de diametru.
Cheltuielile anuale de exploatare A3 reprezintă costul energiei consumate
anual prin frecări. Puterea P3 necesară învingerii rezistenţelor h este :
P3=10-3 ρ f g hQ (1.2.15)

8λ  l Q 3
ρf  g 
P3=10-3 π2  g d5 (1.2.16)
Energia pierdută anual pin frecare pentru  ore de funcţionare a instalaţiei
este: E=P3 [kwh/an] (1.2.17)
Notând p3[lei/kwh], costul energiei consumate, cu ajutorul relaţiilor 1.2.16
şi 1.2.17 se poate scrie :
A3=k3d-5 [lei/an] unde k3=8103p2 ρf pQ3λl /2 (1.2.18)
Toate mărimile incluse în expresia lui k3 sunt de asemenea independente
de diametru d.
Cheltuielile anuale de construcţie şi exploatare sunt minime când suma
A=A1+A2+A3 este minimă, soluţie a ecuaţiei obţinută prin derivarea lui A.
Ţinând cont de 1.2.10,1.2.14, şi 1.2.18 se poate scrie:
A=k1d2+(k2+k3)d-5 (1.2.19)
Suma A este minimă pentru diametrul care constituie soluţia ecuaţiei:
∂A/∂d=0=2k1d-5(k2+k3)d-6 (1.2.20)
deci valoarea optimă a diametrului este:
dopt= 7 5(k 2  k 3 )/2k1 (1.2.21)

11
 1.2.3 Armături. Armăturile sunt dispozitive cu rol de dirijare a fluidului pe
conducte sau pentru a modifica parametrii de stare (în general debitul şi sarcina)
a acestor fluide.
Majoritatea armăturilor sunt constituite din valvule de diverse tipuri: cu
ventil, cu sertar, de siguranţă, etc. – când diametrul interior de cuplare la
tubulatură este mai mic de 32 mm (Dn < 32 mm) valvulele poartă denumirea de
robineţi.
Având în vedere rolul funcţional al armăturilor acestea se clasifică astfel :
a) armături de trecere - reglează debitul închizând parţial sau total
secţiunea de trecere (fig. 1.2.1):

fig. 1.2.1 Armătură de trecere

b) armături de trecere şi reţinere – permite trecerea şi reglarea debitului în
sensul săgeţii neînegrite (fig. 1.2.2) :

fig. 1.2.2 Armătură de trecere şi reţinere

c) armături de distribuţie
 casetă de distribuţie cu trecere (fig. 1.2.3):

12
 fig. 1.2.3 Casetă de distribuţie cu trecere

R
 casetă de distribuţie cu reţinere (fig. 1.2.4):

fig. 1.2.4 Casetă de distribuţie cu reţinere

d) armături de manevră (fig. 1.2.5) - realizează schimbarea sensului de
circulaţie a fluidului în instalaţie.

fig. 1.2.5 Armături de manevră

Armăturile de manevră sunt construcţii compacte care trebuie să aibă
indicaţii pentru manevre foarte clare.
e) armături de reglaj - au rolul de a regla valorile unor parametri ai fluidului
din instalaţii, fie în sensul limitării (superioară - inferioară), fie în scopul menţinerii
unui parametru la o valoare fixă optimă.
f) armături ce modifică faza unui agent de lucru – în această categorie
sunt incluse oalele de condens utilizate în instalaţia de încălzire cu abur.

13
 g) coturi şi derivaţii – realizează schimbarea direcţiei fluidului pe tubulaturi
f) servovalve – sunt valve comandate de la distanţă care pot realiza o
serie de cerinţe ca: debite variabile corespunzătoare rolului funcţional al
instalaţiei deservite, presiuni proporţionale cu un curent de intrare, etc. –
acţionarea lor poate fi făcută electric, hidraulic sau pneumatic, etc.
1.2.4 Aparatura de măsură şi control. Aparatura de măsură şi control
are rolul de a monitoriza parametrii funcţionali ai instalaţiei, putând oferi în orice
moment informaţii despre valoarea acestora.
Sistemele de măsurare existente la bordul navei sunt:
a) sisteme de măsurare locale - montate direct pe instalaţie;
b) sisteme de măsurare de la distantă - în acest caz senzorii montaţi în
instalaţie au posibilităţi multiple (indicare, afişare, înregistrare, semnalizare,
protecţie, etc.)
Observaţie: Sistemul de control de la distanţă dublează de fapt sistemul
de măsură local şi este întâlnit în general la supravegherea instalaţiilor
compartimentelor de maşini automatizate, la care nu este necesară prezenţa
omului pentru supraveghere.
În categoria aparatelor de măsură intră o mare diversitate de tipuri
constructive de aparate utilizate pentru monitorizarea mărimilor de stare ale
fluidelor care circulă prin tubulaturi. Astfel se întâlnesc: manometre, vacumetre,
debitmetre, termometre, nivelmetre, umidometre, sticle de nivel, etc.
1.2.5 Compensatoare. Datorită vibraţiilor şi dilatării termice, în timp se
produce obosirea materialului şi ruperea tubulaturii.
Pentru a evita acest fenomen instalaţiile navale cu tubulaturi sunt
prevăzute cu compensatoare de tip buclă (liră) sau lenticular.

14
 Pentru locuri foarte solicitate termic, de obicei la instalaţiile ce utilizează
ca agent de lucru aburul la presiuni peste 30 bari, se folosesc compensatoarele
de tip liră sau spiră (fig. 1.2.6).

fig. 1.2.6 Compensator tip liră sau spiră –se montează în serie cu ţevile, pentru preluarea dilatărilor

tubulatură

Racord
cuplare

15