POMPE CENTRIFUGE CU

MAI MULTE ETAJE

Este cunoscut faptul că la disc în rotaţie există o limită a vitezei periferice,
determinată de rezistenţa materialului din care este executat acesta. Astfel fonta
obişnuită admite viteze tangenţiale de ordinul u 2 = (50...52)m / s, dar cu oţeluri aliate
(pe bază de crom) sau alte aliaje speciale se poate ajunge la viteze până la
.
u 2 = (500...550)m / s

Rezultă că sarcina maşinii este proporţională cu pătratele diametrului rotorului şi

turaţiei; şi cum ω ⋅ D2 π ⋅ n se obţine:
u2 = = ⋅ D2
2 60
2 2
2 2 2  60 
u 2 = const 2
HT = K H D n = KH D π
2 2  u2
  D2
ceea ce înseamnă că sarcina teoretică maximă este limitată de viteza periferică a
rotorului.
 Cum turaţiile motoarele electrice sunt impuse (pe de o parte de gama uzuală de
fabricaţie pe de altă parte de vitezele periferice indicate mai sus), rezultă că pentru
obţinerea unor sarcini mari şi foarte mari ; pompele cu un singur rotor nu corespund
deoarece sarcinile produse de acestea sunt de ordinul a ( 0,6 − 0,8)106 N / m2 . Drept urmare
se impune construirea unor pompe cu mai multe etaje la care rotoarele sunt utilizate în
serie . În acest fel se pot folosi rotoare mici cu turaţii specifice ce conduc la randamente
ridicate, iar modul de analiză a funcţionării acestui tip de construcţie se face asemănător
celui utilizat la cuplarea în serie a pompelor centrifuge.
 În mod curent se întâlnesc pompe cu 2-20 etaje, dar s-au construit agregate şi cu 30-32
etaje. În acest fel se pot atinge sarcini la refulare de ordinul a 250-300 bar.
Numărul necesar de etaje este definit de diferite criterii, cum ar fi: viteze periferice u2
egale, turaţii specifice sensibil constante pe etaj şi având mărimile dictate de obţinerea unor
randamente cât mai bune (de obicei ns = 30…35) etc.
Din ecuaţiile de bază ale turbomaşinilor rezultă că debitul este proporţional cu turaţia n, dar
şi cu diametrul de ieşire din rotor D2 ; cum ambele valori sunt limitate (după cele arătate
mai sus) şi în plus alegerea unor viteze ridicate de circulaţie ale lichidului prin rotor ridică
probleme din punctul de vedere al fenomenului de cavitaţie; apare şi în acest caz necesitatea
utilizării unor soluţii constructive corespunzătoare asemănătoare cuplării în paralel a
pompelor. Soluţia cea mai rapidă este a rotoarelor duble la care în afară de obţinerea unor
debite ridicate se mai realizează şi o autoechilibrare a forţelor de împingere
axială produse de devierea curentului de lichid la trecerea prin rotor.
Cerinţele producerii unor debite şi sarcini ridicate pe un singur agregat au impus
utilizarea unor soluţii constructive ca cele din figura unde rotoarele montate în serie şi
în paralel pot conduce la realizarea unor debite de 125000-150000mc/h şi sarcini de
250-300 bar.
 IV III II I

I II III IV

Q H=2H1

I II III IV

Q/2
Q/2