3.

2 Pompe cu piston

3.2.1 Construcţia şi principiul de funcţionare

Sunt maşini hidraulice în care fluidul de lucru este pus în mişcare prin
deplasarea rectilinie alternativă, în corpul pompei, a unui piston care asigură
variaţia de volum. Sensul mişcării pistonului se schimbă periodic, astfel încât la
capetele cursei (în punctele moarte) viteza devine nulă, mişcarea fluidului fiind
deci pulsatorie. Performanţele acestor pompe sunt mai bune la construcţiile
orizontale, la care puterile pot ajunge la peste 1500 KW. Faţă de maşinile cu
principiu dinamic, pompele volumice cu piston au următoarele avantaje:
a) pot asigura presiuni de refulare foarte mari;
b) presiunea de refulare nu depinde de viteza pistonului, ea putând fi
păstrată constantă la diverse debite;
c) funcţionează cu randamente bune;
d) sunt autoamorsabile.
Dezavantajele acestor maşini sunt următoarele:
a) debit relativ redus datorită secţiunilor mici de trecere, vitezelor mici de
circulaţie şi trecerilor multiple prin punctele de viteză nulă;
b) construcţie complicată datorită organelor de închidere şi mişcării
alternative a pistonului;
c) debit pulsatoriu.
Pompele cu piston se pot clasifica după:
1. tipul constructiv:
- cu un singur cilindru (maşini simplex);
- cu doi cilindri în paralel (maşini duplex);
- cu trei cilindri în paralel (maşini triplex).
2. după numărul de feţe active:
- cu simplu efect (au o singură faţă activă);
- cu dublu efect (au două feţe active);
- diferenţiale (cu simplu efect pe aspiraţie şi cu dublu efect pe
refulare sau invers).
3. după felul acţionării:
- pompe acţionate de motoare prin intermediul unui mecanism bielă-
manivelă;
- pompe acţionate direct, antrenate de o maşină cu abur sau aer
comprimat;
În figura de mai jos 3.1 este prezentată schema constructivă a unei pompe
monocilindru, cu piston şi mecanism bielă-manivelă. Distribuţia se realizează cu
două supape, una de aspiraţie, cealaltă de refulare, iar în cazul presiunilor mari se
folosesc câte două supape (înseriate) pe fiecare circuit.

125
 Funcţionarea pompei cu piston se bazează pe modificarea ciclică a
volumului de lucru. Un ciclu de funcţionare este format din două faze: prima, în
care, prin deplasarea pistonului în sensul de creştere a volumului de lucru, în
cavitatea de lucru apare o depresiune care determină aspiraţia prin supapa de
aspiraţie; a doua, în care prin deplasarea pistonului în sensul în care volumul de
lucru scade, presiunea creşte şi fluidul este evacuat prin supapa de refulare.

Fig. 3.1 Schema constructivă a pompei cu piston

Cilindreea pompei (volumul de lichid refulat pe cursă) este

V = π ⋅ D 2 ⋅ h / 4 , D fiind diametrul, iar h cursa pistonului. La n rot/min ale
arborelui de antrenare, rezultă debitul mediu teoretic:

n π ⋅ D2 n
Q =V ⋅ = ⋅h⋅ (1)
60 4 60

Debitul mediu efectiv este mai mic din cauza pierderilor la etanşarea
pistonului şi la supape şi anume:

Q = η v ⋅ Qt (η v = 0,93............0,96) (2)

Calculul debitului instantaneu presupune determinarea vitezei pistonului.

Astfel, pentru mecanismul bielă-manivelă, spaţiul parcurs de piston este:

x = L cos α + r cos(π − γ ) = L cos α − r cos γ (3)

Dar:
r r2
sin α = sin γ , deci cos α = 1 − 2 sin 2 γ (4)
L L

126
 r
Deoarece < 1 , de obicei 1/5 dezvoltarea în serie a radicalului se poate
L
1 r2
limita fără erori importante la primii doi termeni adică cos α ≅ 1 − ⋅ 2 sin 2 γ şi
2 L
deci:

1 r2
x = L − r ⋅ cos γ − ⋅ sin 2 γ (5)
2 L

Viteza pistonului se obţine derivând pe x în raport cu timpul:

dx dγ r 2 dγ r
v= = r ⋅ sin γ ⋅ − ⋅ sin 2γ ⋅ = rω (sin γ − sin 2γ ) (6)
dt dt 2 L dt 2L

iar debitul instantaneu rezultă de forma:

r
q = A ⋅ v = A ⋅ r ⋅ ω ⋅ (sin γ − sin 2γ ) = k ⋅ q * , (k = A ⋅ r ⋅ ω ) (7)
2L

Fig. 3.2 Variaţia debitului instantaneu în funcţie de unghiul de rotaţie

În figura 3.2 este reprezentată variaţia debitului q * cu unghiul de rotaţie al

manivelei. Curba debitului unui cilindru unic poate fi considerată ca suma unei
semisinusoide sinγ şi a unei sinusoide complete sin2γ afectată de coeficientul –
r/2L; deoarece r/L ≅ 1/5, variaţia debitului se abate puţin de la forma sinusoidală.
La pompa monocilindru cu simplu efect, pulsaţia debitului este inacceptabil de
mare, deoarece pe intervalul unghiular [π ,2π ] , debitul refulat este nul. Pulsaţia
debitului se poate reduce substanţial dacă pompa este cu dublu efect. În acest caz,
ambele feţe ale pistonului sunt active, aspiraţia şi refularea având loc simultan.

127
 Fig. 3.3 Pompă cu piston simplex Fig. 3.4 Pompă cu piston diferenţială

Principiul funcţional al unei pompe simplex cu piston, cu două feţe active,

de tipul celui din fig.3.3, este următorul: la deplasarea pistonului de la dreapta
spre stânga, în cavitatea I presiunea creşte, se închide supapa i1 , se deschide
supapa s1 şi are loc refularea. La aceeaşi deplasare a pistonului, în cavitatea II
presiunea scade, supapa s2 se închide, supapa i2 se deschide şi se produce aspiraţia.
La cealaltă cursă a pistonului au loc, de asemenea, o aspiraţie şi o refulare, numai
că rolul celor două cavităţi de lucru se schimbă.

128
 Fig. 3.5
Pompă cu piston cu două feţe active
a)variaţia debitului instantaneu în funcţie de unghiul de rotaţie;
b) schema constructivă de principiu

Aşa cum se observă în fig. 3.5, în cazul pompelor cu piston cu două feţe
active, pe intervalul [0,2π ] faţa stângă a pisonului de arie A' = π ⋅ ( D 2 − d 2 ) / 4 va
refula şi ea debitul q ' = k ' ⋅ q * , unde k ' = A' ⋅ r ⋅ ω , adică la fiecare cursă a
pistonului vom avea debit. În fine, dacă pompa este construită cu mai mulţi
cilindri în aşa fel încât decalajul unghiular între ei să fie 2 π / z , z fiind numărul de
cilindri în diagrama de debit, sinusoidele vor fi decalate cu acelaşi interval
unghiular, rezultând o pulsaţie a debitului cu atât mai mică, cu cât numărul
cilindrilor este mai mare. În acest caz, pentru acţionarea pistoanelor se foloseşte,
de obicei, o camă (fig.3.6), debitul pompei calculându-se cu relaţia:

Q = 2 ⋅ e ⋅ A ⋅ n ⋅ z / 60 (8)

129
 Fig. 3.6 Pompă cu pistoane în stea

În fig. 3.7 este prezentată o maşină cu piston cu o singură faţă activă, de

tip duplex. Pompa are două pistoane calate la 90˚. Acest tip de maşină hidraulică
are o largă utilizare la bordul navelor deoarece debitarea este mai uniformă decât
prin varianta simplex, iar realizarea ei în varianta constructivă verticală reduce
spaţiul necesar amplasării. În figură s-au făcut următoarele notaţii: 1–elemente de
distribuţie; 2,3- reductor melc-roată melcată, 4- sistem bielă-manivelă; 5- piston.
Neuniformitatea debitării pompei are un efect negativ asupra funcţionării
instalaţiei pentru că introduce vibraţii în aceasta. Pentru diminuarea acestui
neajuns, se recurge la folosirea unor vase tampon (acumulatoare), montate
îndeosebi pe refularea pompelor cu o faţă de lucru.

130
 Fig. 3.7 Pompă cu piston duplex

3.2.2 Performanţe şi domenii de utilizare

Pompele cu piston prezintă avantajul că realizează valori mari ale

presiunilor de lucru, peste 200 bari, fapt care compensează neajunsurile debitării
neuniforme. Sunt întâlnite la bordul navelor îndeosebi la instalaţiile la care
condiţiile de funcţionare pe aspiraţie sunt grele sau foarte grele (instalaţia de
santină, instalaţia de transfer combustibil şi ulei, etc.). Realizează debite specifice
relativ mici, însă au şi unele avantaje nete faţă de alte maşini hidraulice:
- asigură o aspiraţie uscată;
- pot manipula lichide calde şi reci;
- fluidul de lucru poate avea în componenţa sa şi suspensii mecanice.
Gabaritele şi greutăţile maşinilor cu piston sunt totuşi mari faţă de celelalte
pompe, deoarece, neputând fi antrenate la turaţii mari, au prevăzut un reductor
între motorul de antrenare şi axul manivelelor. Antrenarea cu viteze periferice
mari a axului manivelelor duce la acceleraţii mari ale pistoanelor la capetele de

131
cursă, ceea ce provoacă desprinderea lichidului de piston ca urmare a scăderii
presiunii, deci apariţia cavitaţiei. Din acest motiv, turaţiile de antrenare sunt
adeseori limitate la valori cuprinse între 40 şi 180 rot/min. Utilizarea reductoarelor
pe lanţul de antrenare a pompei are consecinţe directe nu numai asupra gabaritului
şi greutăţii maşinii, ci şi asupra preţului de cost.

3.3 Pompe cu pistonaşe radiale

3.3.1 Construcţia şi principiul funcţional

Pompele cu pistonaşe radiale fac parte din categoria generatoarelor

hidraulice volumice şi se utilizează cu precădere în acţionările hidraulice.
La pompele cu pistonaşe radiale, poziţia pistonaşelor în blocul cilindrilor
este pe raza, variaţia ciclică a volumelor de lucru realizându-se datorită dispunerii
excentrice a blocului cilindrilor faţă de statorul pompei. Pompele cu pistonaşe
radiale sunt, în principal, de două tipuri:
- cu alimentare exterioară;
- cu alimentare interioară.
La maşinile cu alimentare interioară, distribuţia se face central, prin axul
motorului ca în figura 3.8, unde rotorul se roteşte în sensul acelor de ceasornic.

Fig. 3.8 Schema pompei cu pistonaşe radiale cu alimentare interioară

1 - rotor; 2- piston radial; 3 - stator; 4 – ax central;
5 – orificiu de aspiraţie; 6 – orificiu de refulare

132
 Între rotorul 1 şi statorul pompei 3 există excentricitatea e datorită căreia
fiecare piston radial 2 execută o cursa h = 2e ; distribuţia se face prin axul central
fix care cuprinde canalizaţia de aspiraţie şi cea de refulare. Statorul are rol de
ghid, contactul pistonaşelor la suprafaţa de ghidare fiind menţinut datorită forţei
centrifuge a unor arcuri sau inele laterale de ghidare.
Pistoanele 2 culisează în cilindrii radiali practicaţi în blocul rotativ 1
amplasat excentric faţă de carcasă. Distanţa dintre carcasă şi blocul cilindrilor este
variabilă: pe un arc de 180 o în sensul rotaţiei creşte, pistoanele ies din cilindri şi
aspiră lichid prin fereastra de aspiraţie a distribuitorului; urmează scăderea
distanţei dintre carcasă şi blocul cilindrilor, care determină pătrunderea
pistoanelor în cilindri şi evacuarea lichidului prin fereastra de refulare a
distribuitorului.
Frecarea excesivă dintre pistoane şi carcasă este evitată prin utilizarea unui
rulment, a lagărelor hidrostatice sau a unor role ataşate pistoanelor, care se
deplasează în canale practicate în pereţii laterali ai carcasei.

Fig. 3.9 Pompă cu pistonaşe radiale cu alimentare interioară cu debit variabil

1- carcasă; 2- stator; 3- bucşă de fricţiune; 4- şurub pentru reglarea
excentricităţii; 5- distribuitor; 6- pistonaş; 7- rolă.

În figura 3.9 este prezentată o maşină cu pistonaşe radiale cu debit variabil

la care reglarea excentricităţii şi deci a cilindreei se face cu ajutorul unui sistem de
tip şurub – piuliţă. Pompele cu pistonaşe radiale se fabrică într-o varietate mare de
forme constructive. Principiul de funcţionare este acelaşi pentru toate tipurile,
diferite fiind numai modul în care se face distribuţia lichidului de lucru la
aspiraţie, respectiv refulare şi felul în care are loc contactul dintre suprafaţa
frontală a pistonaşelor şi stator.
Prin dispunerea pistoanelor pe mai multe rânduri se pot obţine debite mari
în condiţiile unui gabarit redus. Reglarea debitului se face simplu, prin
modificarea excentricităţii rotorului faţă de carcasă.

133
 Randamentul volumic şi cel total au valori ridicate, presiunea maximă
fiind cuprinsă între 350 şi 420 bar.
În figura 3.10 sunt ilustrate câteva moduri de realizare a contactului dintre
pistonaş şi stator. Pistoanele au de asemenea tijele articulate excentric.
Distribuţia pompelor cu alimentare exterioară se face prin nişte canale
periferice ale carcasei, distribuitorul lipsind. Dirijarea uleiului către aspiraţie,
respectiv refulare se face prin aceleaşi canale care sunt legate la conductele de
aspiraţie şi refulare.

Fig 3.10 Contactul pistonaş- stator

3.3.2 Performanţe şi domenii de utilizare

Pompele cu pistonaşe radiale au, în general, pentru puteri mari (uneori

până la 3000 kW), debite de până la 8000 l/ min şi presiuni de 250-300 bar.
Turaţiile de antrenare variază între 100 şi 1500 rot/min. Aceste pompe sunt
folosite la nave în majoritatea cazurilor la acţionările hidrostatice.

3.3.3 Elemente de calcul la pompele cu pistonaşe radiale

Pentru început, se pune problema calculului de predimensionare. Datele de

intrare sunt debitul Q, presiunea p şi turaţia n. Dacă se notează cu d diametrele
pistonaşelor, cu h cursa, cu ηv randamentul volumic, iar cu z numărul de pistonaşe,
atunci debitul Q va avea expresia:

Q = V p nη v (1)

unde ηv = 0, 96 ~ 0, 98. Din relaţia de mai sus se poate scoate cilindreea Vp:

Q
Vp = (2)
nη v
Pe de altă parte însă, din figura 3.11 se vede că, pentru un pistonaş, cursa
este h = 2e. În acest caz:

134
 πd 2
V =z 2e (3)
4

Cunoscând turaţia n a discului, se scrie expresia debitului teoretic sub

forma produsului dintre turaţie şi cilindree:

πd 2
Qt = nV = nz e (4)
2

Fig. 3.11 Schema de calcul la pompa cu pistonaşe radiale

În funcţie de debitul teoretic se poate calcula debitul real:

Q = Qtη v (5)

unde ηv este randamentul volumic. Literatura recomandă valorile raportului dintre

excentricitatea “e“ şi diametrul pistonaşelor d, prin valoarea constantei ψ = e/d.
În aceste condiţii,

πd 3
z ψnη v = Q (6)
2

de unde, prin urmare, se poate determina relaţia de predimensionare a diametrului

pistonaşului pompei:

2Q
d =3 (7)
πzψnη v

135
 Se consideră acum contururile statorului şi rotorului dispuse unul faţă de
celalalt la distanţa e. Pentru început, se pune problema calculului cinematic. În
triunghiul OAO1 din figura 3.11 se poate scrie:

O1 A 2 = e 2 + OA 2 − 2eOA cos(180 o − ϕ ) = e 2 + OA 2 + 2eOA cos ϕ (8)

Pe de altă parte:

OA = r + x ; O1 A = R = r + e ; O1O = e (9)

introducând relaţia (9) în (8), se obţine:

(r + e) 2 = e 2 + r 2 + 2rx + x 2 + 2e(r + x ) cos ϕ (10)

sau după unele prelucrări simple:

2re = 2rx + x 2 + 2e( r + x) cos ϕ (11)

Ordonând după puterile descrescătoare ale lui x, va rezulta:

x 2 + 2 x(r + e cos ϕ ) + 2er (cos ϕ − 1) = 0 (12)

rezolvând ecuaţia (12) în raport cu x, se obţine cursa pistonului la un moment

oarecare t:

x = −(r + e cos ϕ ) + r 2 + 2er + e 2 cos 2 ϕ (13)

Derivând această expresie în raport cu timpul, se va obţine viteza relativă:

ωe 2 cosϕ sinϕ  e cosϕ sinϕ 

= eω sinϕ +  (14)
dx
vr = = x& = eω sinϕ +
dt r + 2er + e cos ϕ
2 2 2  r + e cos ϕ + 2er 
2 2 2


Dacă se neglijează la numitorul fracţiei termenii ce conţin pe e, va rezulta:

 e 
v r = eω  sin ϕ + sin 2ϕ  (15)
 2r 

136
 Derivând din nou în raport cu timpul, se va obţine acceleraţia relativă:

dvr  e 
ar = = &x& = eω 2  cos ϕ + cos 2ϕ  (16)
dt  2r 

Acceleraţia de transport (centripetă) va fi:

at = OA ⋅ ω 2 = ω 2 (r + x ) = ω 2 (r 2
+ 2er + e 2 cos 2 ϕ − e cos ϕ ) (17)

iar acceleraţia Coriolis:

 e 
a c = 2ωv = 2ω 2 e sin ϕ + sin 2ϕ  (18)
 2r 

Pentru calculul debitului teoretic se pleacă de la expresia cilindreei definită

prin produsul dintre aria pistonaşului şi cursă:

πd 2
V =z h (19)
4

La pompele cu pistonaşe radiale:

h = 2e

şi în aceste condiţii:

zπd 2 e
V= (20)
2

iar debitul teoretic va fi:

πd 2
Qt = nz e (21)
2

Debitul real se calculează în funcţie de debitul teoretic şi randamentul

volumic:

Q = Q tη v (22)

137
 3.3.4 Neuniformitatea debitării la pompele cu pistonaşe radiale

Aprecierile făcute la pompele cu pistonaşe axiale referitor la

neuniformitatea debitării rămân aceleaşi din punct de vedere cantitativ şi la
pompele cu pistonaşe radiale. La început se stabileşte expresia debitului
momentan al unui pistonaş considerând viteza relativă dată mai sus:

πd 2 πd 2  e 
q1 = vr = eω  sin ϕ + sin 2ϕ  (23)
4 4  2r 

Presupunem că pompa are în total z pistonaşe, din care numai p lucrează

pe refulare. În aceste condiţii, debitul momentan livrat de cele p pistonaşe se poate
obţine prin însumarea celor p debite q1 :

p p
πd 2  e 
qt = ∑ q1 = ∑ eω  sin ϕ i + sin 2ϕ i  (24)
i =1 i =1 4  2r 

Pentru că excentricitatea e este mult mai mică decât raza r, se neglijează

termenul al doilea din paranteza membrului drept al ecuaţiei de mai sus:

p
πd 2
qt = ∑ eω sin ϕ i (25)
i =1 4

Aşa cum am arătat la pompele cu pistonaşe axiale,

ϕ i = ϕ + (i − 1)γ (26)

2π
unde γ = , reprezintă pasul unghiular. Cu această observaţie, ecuaţia (25)
z
devine:

p
πd 2 πd 2 p
qt = ∑ eω sin [ϕ + (i − 1)γ ] = eω ∑ sin [ϕ + (i − 1)γ ] (27)
i =1 4 4 i =1

Ţinând cont că suma din membrul drept al ecuaţiei de mai sus se poate
pune sub forma:

138
 γp
sin
2 sin  ϕ + γ p − π 
p

∑ sin [ϕ + ( i − 1)γ ] = (28)

i =1
γ  2 z 
sin
2

se găseşte expresia debitului refulat total:

γp
sin
πd 2 2 sin  ϕ + γp − π 
q t (ϕ ) = eω   (29)
4 γ  2 z
sin
2

Plecând de la expresia generală a gradului de neuniformitate a debitării:

q max − q min
δ' = (30)
q med

se defineşte debitul momentan mediu:

πd 2
q med = z 2en (31)
4

z 2π
în cazul pompelor cu un număr par de pistonaşe p = şi γ = , prin urmare:
2 z

2π z
sin ⋅
πd 2 z 4 sin  ϕ + 2π ⋅ z − π  = πd eω 1 cosϕ − π 
2
qt (ϕ ) = eω (32)
4 2π  z 4 z 4 π  z
sin sin
z z
se face din nou notaţia:

1  π
ψ = cos ϕ −  (33)
π  z
sin
z

cu care din ecuaţia (32) a lui qt (ϕ ) se determină expresiile debitelor instantanee

maxim şi minim:

139
 πd 2 πd 2
q t max = eωψ max ; q t min = eωψ min (34)
4 4

în care:

ψ max =
1 π
π ; ψ min = ctg (35)
ϕ=
z π ϕ =0
z
sin
z

În aceste condiţii, expresia gradului de neuniformitate a debitării la pompa

cu un număr par z de pistonaşe radiale devine:

 π 
 1 cos 
πd 2 z
eω  − 
π π  π
4  sin sin   1 − cos 
 z z  = π  z π π π2
δ zpar
'
= = tg ≈ (36)
πd 2
z π z 2z 2z 2
zen sin
2 z

z +1
În cazul pompelor cu un număr impar de pistonaşe, p = şi repetând
2
calculele se găseşte că:

π2
δ zimpar
'
≈ (37)
8z 2

Se observă că gradul de neuniformitate a debitării în cazul pompelor cu

număr impar de pistonaşe este de patru ori mai mic decât în cazul pompelor cu
numar par. De asemenea, δ se micşorează cu pătratul lui z. Din acest motiv, se
recomandă numere impare cât mai mari de pistonaşe.

3.3.5 Calculul momentului rezistent la maşinile motoare cu pistonaşe

radiale

Consideram cazul unui pistonaş radial aflat în contact intim cu cercul

director al statorului pompei, fig. 3.12.
Presupunem că presiunea de pe faţa activă a pistonaşului este p. Forţa din
pistonaş determinată de presiunea p este:

140
 πd 2
F p = Fx = p (38)
4

iar componentele sale tangenţială şi normală sunt respectiv:

πd 2 πd 2 p
Ft = Fx tan β = p ⋅ tgβ ;N = ⋅ (39)
4 4 cos β

Fig. 3.12 Schema de calcul a momentului rezistent

Momentul dat de pistonaş este:

M 1 = Ft ⋅ R = Ft ⋅ OA

unde:

OA = O E + E A

S-a arătat mai înainte, atunci când s-a analizat figura 3.11, că:

OA = e cos ϕ + R cos β

ceea ce conduce la:

πd 2
M1 = p(e cosϕ + R cos β ) ⋅ tgβ (40)
4

141
 Deoarece din scrierea în două moduri a segmentului O1 E (vezi fig.3.11)
se poate obţine relaţia de legatură dintre unghiurile φ şi β:

e
sin β = sin ϕ (41)
R

vom avea mai departe:

e2
cos β = 1 − 2 sin 2 ϕ (42)
R

sau în cazul unghiului mic β:

e2
cos β = 1 − 2
sin 2 ϕ (43)
R

În aceste condiţii, forţa generată pe pistonaş de presiune şi momentul

rezistent la un singur pistonaş în raport cu punctul O din figura 3.12 vor avea
expresiile:

e
sin ϕ
πd 2
R
Ft = p (44)
4 e2
1− sin 2 ϕ
2R 2

e
sin ϕ 
πd R
2
 e2 
M1 = p  e cos ϕ + R  1 −
 2R 2 sin 2
ϕ  (45)
4 e2   
1− 2
sin 2 ϕ
2R

Momentul total al tuturor celor p pistonase cuplate pe refulare se obţine

prin însumare:
p
πd 2 e p sin ϕ i   e2 
Mt = ∑Mi = p ∑ 2  e cos ϕ i + R 
 1 − 2
sin 2 ϕ i   (46)
i =1 4 R i =1
1 − 2 sin 2 ϕ i 
e  2R 
R

142
 Din relaţia anterioară se observă că momentul rezistent total depinde de
unghiul de rotire ϕ i = ϕ + (i − 1)γ unde γ = 2π / z .
Atât la pompe, cât şi la motoare, momentele rezistente sunt pulsatorii şi ele
se pot constitui în elemente de excitare a sistemului mecanic, putând provoca
vibraţii torsionale. Din raţiuni pur constructive, raportul e 2 /( 2 R 2 ) se poate neglija.
În aceste condiţii, expresia momentului total se simplifică, putând fi scrisă sub
forma:

πd 2 e p
Mt = p ∑ sin ϕ i [e cosϕ i + R ] (47)
4 R i =1

În final, puterea pompei va fi:

ω Qp
PP = M med = (48)
η pompa η pompa

iar cea a motorului hidraulic:

ω
PM = M med = Qpη mot (49)
η mec

3.4 Pompe cu pistonaşe axiale

3.4.1 Construcţia şi principiul funcţional

Pompa se compune dintr-un bloc al cilindrilor în care sunt amplasate

pistonaşele axiale, dintr-un disc pe care sunt fixate la unul din capete tijele
pistonaşelor (prin intermediul unor articulaţii sferice) şi dintr-o placă de
distribuţie.
Poziţia relativă a acestor elemente şi sistemul lor de antrenare definesc trei
tipuri mari de maşini: pompe cu pistonaşe axiale cu bloc fix înclinat, fig. 3.13 (a),
pompe cu disc înclinat fig. 3.13 (b) şi pompe cu disc fulant fig. 3.13 (c). Din punct
de vedere al posibilităţilor de debitare, maşinile cu pistonaşe axiale sunt de două
tipuri: cu debit constant şi cu debit variabil.

143
 Pompă cu
pistonaşe axiale

Pompă cu pistona;e axiale cu

Pompă cu pistonaşe axiale cu disc fulant
bloc fix înclinat

Fig. 3.13 Pompe cu pistonaşe axiale. Variante constructive

Pompele cu pistonaşe axiale sunt cele mai răspândite, utilizându-se

frecvent în sistemele de acţionare hidraulică datorită gabaritului redus,
reversibilităţii, posibilităţii de reglare a debitului şi momentului de inerţie redus al
părţii mobile. Cilindrii sunt dispuşi circular într-un bloc, având axele paralele cu
axa de rotaţie a acestuia. Mişcarea rectilinie alternativă a pistoanelor este
determinată de un disc a cărui axă este înclinată faţă de axa blocului cilindrilor.
Discul poate fi imobil sau în mişcare de rotaţie. În primul caz, contactul dintre
pistoane şi discul înclinat se face printr-un rulment radial-axial sau prin lagăre
hidrostatice, pistoanele fiind extrase din cilindri de o placă de reţinere a patinelor
hidrostatice, de arcuri amplasate în cilindri sau prin supraalimentarea pompei la o
presiune corespunzătoare turaţiei. În cazul pompelor cu disc mobil, acestea
acţionează pistoanele prin biele având ambele extremităţi sferice. Desprinderea
bielelor de pistoane şi de disc în faza de aspiraţie este împiedicată prin mai multe
procedee, cel mai utilizat fiind sertizarea. Dacă arborele pompei roteşte blocul
cilindrilor, pompa se numeşte „cu disc înclinat”; dacă arborele roteşte discul şi
acesta antrenează blocul cilindrilor, pompa se numeşte „cu bloc înclinat”. În acest
caz, transmiterea mişcării de la disc la bloc se face cu un arbore cardanic (figura
3.14), prin contactul lateral dintre biele şi pistoane sau printr-un angrenaj conic.
Datorită rotaţiei blocului cilindrilor faţă de carcasă, este posibilă realizarea
distribuţiei cu distribuitor fix frontal, plan sau sferic, care limitează presiunea
maximă de funcţionare la 350 … 450 bar.

144
 Fig. 3.14 Pompă cu pistonaşe axiale cu bloc înclinat

Fig. 3.15 Secţiune longitudinală printr-o pompă cu pistonaşe axiale cu bloc

înclinat şi debit constant

145
 Fig. 3.15 prezintă o secţiune longitudinală printr-o pompă cu pistonaşe
axiale cu debit constant. În figură s-au făcut notaţiile: 1-arbore; 2-carcasă; 3-
articulaţii sferice; 4-piston plunjer; 5-orificiu de aspiraţie; 6-distribuitor; 7-blocul
cilindrilor; 8-şurub de strângere; 9-lagăr de rostogolire; 10-disc în mişcare de
rotaţie.
Blocul cilindrilor este înclinat faţă de arborele motor la un unghi α<300,
fiind antrenat în mişcarea de rotaţie de arborele motor prin intermediul discului 10
şi a articulaţiilor sferice 3. Datorită faptului că blocul cilindrilor este înclinat, la o
rotaţie completă a arborelui 1, volumele de lucru delimitate de pistoanele 4 şi de
cavităţile din blocul cilindrilor variază. La cursa ascendentă a pistonului, de la
poziţia inferioară din figură la cea superioară, volumul variază crescător.
Creşterea volumului de lucru este însoţită de scăderea presiunii, fapt care
determină generarea aspiraţiei. Aspiraţia se produce printr-unul din orificiile
distribuitorului 6 care este parţial conectat la tubulatura de aspiraţie, parţial la cea
de refulare. La cursa descendentă a pistonului 4, volumele de lucru variază
descrescător. Micşorarea volumelor de lucru produce creşterea presiunii,
determinând refularea. Fluidul este refulat tot prin canalele distribuitorului 6 către
exterior. Maşina prezentată în fig. 3.15 este una cu debit constant, pentru că
valoarea cursei maxime a pistonaşelor este constantă. Ea este în funcţie de unghiul
de înclinare blocului cilindrilor faţă de arborele motor, unghi care, la acest tip de
pompă, este fix. În cazul în care există posibilitatea modificării unghiului de
înclinare, pompa se numeşte cu debit variabil. Pompa cu disc înclinat se
deosebeşte de pompa cu bloc înclinat numai prin modul de reglare unghiului α
care în cazul acestuia se realizează prin înclinarea discului în jurul articulaţiei din
dreapta arborelui cardanic.
Pompele cu pistonaşe axiale sunt în general construcţii pretenţioase,
suprafeţele de lucru trebuind realizate la rugozităţi foarte mici. Este vorba în
special de pisoane, alezajele cilindrilor, suprafeţele de contact dintre blocul
cilindrilor şi distribuitor şi articulaţiile sferice ale bielelor.
Performanţele energetice şi cavitaţionale ale pompelor cu disc înclinat şi
ale celor cu bloc înclinat sunt comparabile. Randamentul volumic şi cel total au
valori ridicate: η v = 0,93...0,97 şi η t = 0,84...0,93 . Debitul acestor pompe poate fi
reglat prin modificarea înclinării discului sau a blocului cilindrilor care au ca efect
variaţia cursei pistoanelor.
Pompele cu disc înclinat sunt compacte şi ieftine, fiind adecvate îndeosebi
transmisiilor în circuit închis, frecvent utilizate în instalaţiile hidrostatice ale
utilajelor mobile. Pompele cu bloc înclinat sunt robuste, dar necesită o tehnologie
mai complexă, iar varianta reglabilă are un gabarit relativ mare.
Pompele cu pistonaşe axiale cu disc fulant sunt pompe cu cilindri imobili
axiali aşa cum se observă în figura de mai jos (fig. 3.16).

146
 a) Schema pompei

b) Desen de ansamblu al pompei

Fig. 3.16 Pompa cu pistonaşe axiale şi disc fulant

Se utilizează pentru pomparea lichidelor lubrifiante, debitul fiind constant.

Pistoanele sunt acţionate de un disc înclinat cu 8…18 o faţă de axa de rotaţie
(discul fulant), prin intermediul unui rulment radial-axial (figura 3.16 a şi b) sau
prin lagăre hidrostatice axiale. Distribuţia se realizează de obicei cu supape atât la
aspiraţie, cât şi la refulare, distribuitorul rotativ (cilindric) antrenat de arbore fiind
utilizat îndeosebi în cazul maşinilor rotative (fig. 3.17). Supapele de aspiraţie pot
fi evitate în cazul sprijinirii pistoanelor pe discul fulant prin lagăre hidrostatice,
dacă în disc se practică o fantă suplimentară care permite accesul lichidului din
carcasă în cilindri prin pistoane. În exploatare se utilizează şi variante de aspiraţie
fără supape, la care arcurile din cilindri împing pistoanele spre discul fulant,
determinând în faza de aspiraţie crearea vidului în cilindri; umplerea acestora cu

147
lichid din conducta de aspiraţie se produce rapid, prin degajările dreptunghiulare
ale pistoanelor, la ieşirea din cilindri. Debitul acestei pompe se reglează cu un
drosel montat pe traseul de aspiraţie.
Utilizarea supapelor permite obţinerea unor presiuni de cca. 700 bar,
limita actuală fiind de 2000 bar. În cazul distribuitoarelor rotative, presiunea de
funcţionare continuă nu depăşeşte 350 bar.
Cursa de aspiraţie a pistoanelor se realizează uzual datorită unor arcuri
amplasate în cilindri sau prin supraalimentare cu o pompă auxiliară. Aceste soluţii
asigură contactul permanent dintre pistoane şi discul fulant în faza de aspiraţie.

Fig. 3.17 Pompa cu pistonaşe axiale cu disc fulant

şi distribuitor rotativ cilindric

Antrenarea pistoanelor prin rulment limitează presiunea maximă de

funcţionare continuă la cca. 250 bar datorită presiunii mari de contact dintre
pistoane şi inelul mobil al rulmentului axial şi datorită solicitării acestuia. În cazul
utilizării lagărelor hidrostatice, presiunea maximă de funcţionare continuă este
limitată de ruperea peliculei portante în anumite condiţii de vâscozitate,
temperatură şi de contaminare a lichidului. Există variante constructive care
funcţionează la 2000 bar cu o înclinare a discului de 8o.
Deşi pulsaţia debitului acestor pompe este redusă, pulsaţia
corespunzătoare presiunii determină zgomote şi vibraţii în întreaga instalaţie,
putând provoca ruperea conductelor şi a altor componente prin oboseală.

148
 3.4.2 Performanţe şi domenii de utilizare

Pompele cu pistonaşe axiale obţin debite de până la 800 l/min şi au o

putere specifică ce poate ajunge până la 4-5 kW/kg, la turaţii cuprinse între
1000 – 4000 rot/min. Sunt pompe de presiuni mari şi foarte mari, cu o debitare
suficient de uniformă şi care au o largă răspândire la acţionările hidrostatice ale
armăturilor de închidere din sistemele centralizate navale, la acţionarea vinciurilor
şi cabestanelor, a maşinilor de cârmă, capacelor mecanice, uşilor etanşe etc.

3.4.3 Calculul pompei cu pistonaşe axiale

3.4.3.1 Schema cinematică a pompei

Fig. 3.18 Schema tridimensională a mecanismului unei pompe cu

pistonaşe axiale

149
 C

Fig. 3.19 Schema cinematică a unei pompe cu pistonaşe axiale cu bloc

înclinat

3.4.3.2 Calculul debitului pompei cu pistonaşe axiale

Debitul pompei se determină din cinematica mecanismului din fig. 3.19.

La o rotaţie a discului cu unghiul φ punctul A se deplasează în A’ şi
corespunzător pistonul către dreapta cu distanţa x, reprezentând o fracţiune din
cursa h. Dacă C este intersecţia perpendicularei coborâte din punctul A’ pe raza
discului OA şi având în vedere triunghiurile dreptunghice care se formează
rezultă:

x = AC sin α = (O A − OC ) sin α = ( R − R cos ϕ ) sin α (1)

unde R reprezintă raza cercului pe care sunt amplasate articulaţiile în disc, iar α
unghiul de înclinare al discului.
Viteza pistonului fiind derivata în raport cu timpul a spaţiului x parcurs de
piston la rotirea discului cu unghiul φ, rezultă:

dϕ
= [R (1 − cos ϕ ) sin α ] = R sin α sin ϕ
dx d
v= = Rω sin α sin ϕ (2)
dt dt dt

Dacă se notează cu A secţiunea unui pistonaş, atunci cilindreea elementară

a unui pistonaş dVp se calculează cu relaţia:

150
 dV p = Adx = AR sin α sin ϕdϕ (3)

Debitul mediu al unui piston se calculează integrând relaţia de calcul a lui

dVp între limitele φ = 0 şi φ = π , când viteza pistonului este minimă respectiv
maximă.

π
πd 2
dV p = AR sin α ∫ sin ϕdϕ = R sin α (4)
0
2

Aşadar, debitul mediu al pompei cu z pistonaşe la n rot/min are valoarea

teoretică:

n π 2 n
Qt = V p z = d Rz sin α (5)
60 2 60

În funcţie de debitul teoretic, se poate calcula debitul real:

Q = Qtη v (6)

unde η v este randamentul volumic. Literatura de specialitate recomandă valorile

raportului dintre raza cercului pe care sunt amplasate articulaţiile şi diametrul
pistonaşelor ψ = R / d . În aceste condiţii:

πd 3 n
Q= ψzη v sin α (7)
2 60

de unde se poate determina mai departe relaţia de predimensionare a diametrului

pistonaşului:

120Q
d =3 (8)
πzψnη v sin α

în care αmax = 25º........30º.

151
 3.4.3.3 Calculul neuniformităţii debitării

Cu viteza relativă calculată anterior se determină debitul instataneu

furnizat de un pistonaş:

πd 2 πd 2
q1 = v= Rω sin α sin ϕ (9)
4 4

Debitul momentan maxim al unui pistonaş (atunci când sinφ = 1) este:

πd 2
q1 max = Rω sin α (10)
4

Debitul instantaneu total este egal cu suma debitelor instantanee ale

cilindrilor cuplaţi la refulare.
Presupunem că la refulare sunt cuplate p pistonaşe:

p
πd 2 p
qt = ∑ qi = Rω sin α ∑ sin ϕ i (11)
i =1 4 i =1

În relaţia (11) ϕ i sunt unghiurile momentane dintre punctul mort interior

şi poziţia punctului C pentru fiecare cilindru. Din (11) se observă că debitul
refulat este pulsatoriu (este o funcţie periodică de φ). Pentru determinarea grafică
a pulsaţiilor trebuie reprezentate z sinusoide de tipul celei prezentate la pompa cu
piston, defazate între ele cu 2π / z . Pentru fiecare valoare a lui φ se însumează
ordonatele obţinându-se graficul de variaţie al debitării. Se presupune apoi că
pasul unghiular al cilindrilor pistonaşelor este γ. În aceste condiţii, unghiul care
defineşte poziţia instantanee a pistonaşului i poate fi exprimat ca o funcţie de
pasul unghiular:

ϕ i = ϕ + (i − 1)γ (12)

unde γ = 2π / z .
Prin urmare, debitul instantaneu total devine:

πd 2 p
qt = Rω sin α ∑ sin[ϕ + (i − 1)γ ] (13)
4 i =1

152
dar:

γp
sin
2 sin ϕ + γp − π 
p

∑ sin [ϕ + (i − 1)γ ] =  (14)

i =1
γ 2 z 
sin
2

deci:

γp
sin
πd 2 2 sin ϕ + γp − π  = q (ϕ )
qt = Rω sin α  (15)
γ 2 z 
t
4
sin
2

Se defineşte gradul de neuniformitate a debitării:

q max − q min
δ '= (16)
q med

Ţinând cont de relaţia (11), debitul mediu pentru cele z pistonaşe poate fi
scris sub forma:

πd 2
q med = 2 Rn z sin α (17)
4

În cazul maşinilor cu un număr par de pistonaşe:

z
p= unde γ = 2π / z (18)
2

şi prin urmare,

z 2π
sin
πd 2 4 z sin ϕ + z 2π − π  = πd Rωψ sin α
2
qt = Rω sin α  (19)
4 2π 4 z z  4
sin
2z

153
unde:

1  π
ψ = cos ϕ −  (20)
π  z
sin
z

Debitele instantanee totale minim şi maxim sunt:

πd 2
qt min = Rωψ min sin α (21)
4

şi respectiv,

πd 2
q t max = Rωψ max sin α (22)
4

unde:

π
ψ min ϕ =0 = ctg (23)
z

şi respectiv,

1
ψ max = (24)
ϕ=
π
π
z sin
z

Prin urmare, în urma substituirilor se ajunge la:

 
πd 2  1 π
Rω sin α  − ctg 
4  sin π z  
 z = ω  1 π 
δ zpar
'
=  π − ctg  (25)
πd 2
2 zn  z
2 zRn sin α sin
4  z 

154
 Ţinând cont că:

1 π 1  π 1 π π
− ctg = 1 − cos  = 2 sin 2 = tg (26)
π z π z π π z 2z
sin sin 2 sin cos
z z 2z 2z

ecuaţia (25) devine:

ω π π π π2
δ zpar
'
= tg = tg ≈ 2 (27)
2 zn 2 z z 2 z 2 z

În cazul pompelor cu un număr impar de pistonaşe:

z +1
p= (28)
2

şi repetând calculele, ţinând cont din nou de faptul că γ = 2π / z , se obţine:

π π π2
δ zimpar
'
= tg ≈ 2 (29)
2 z 4 z 8z

Se constată că în cazul numărului impar de cilindri diagramele de debitare

sunt mai favorabile deoarece numărul vârfurilor (qmax) este egal cu dublul
numărului de cilindri. În plus, amplitudinea vârfurilor este mai mică. La pompele
cu z = par, numărul de vârfuri este egal cu numărul de cilindri, amplitudinea
vârfurilor mai mare şi deci, gradul de neuniformitate mai mare. Pe de altă parte,
δ’se micşorează cu pătratul lui z şi de aceea se recomandă numere mari de
pistonaşe. Uzual, în practică se utilizează maşini cu z = 7.

3.4.3.4 Calculul momentului rezistent la maşinile cu pistonaşe axiale

Câtă vreme maşinile cu pistonaşe axiale sunt reversibile din punctul de

vedere al conversiei, problema calculului momentului rezistent se pune diferit
pentru fiecare tip de maşină. Astfel, la pompe se urmăreşte calculul momentului la
ax, necesar realizării presiunii p la refulare, în timp ce la motoare se urmăreşte
determinarea momentului dezvoltat la ax atunci când maşina este alimentată cu
presiunea p. Considerăm schema de calcul din figura de mai jos (fig. 3.20).
Articulaţiile sferice sunt considerate ca fiind reazeme pe care se sprijină
pistoanele. Fie forţa de presiune F , care acţionează asupra pistoanelor în lungul
axelor acestora şi este transmisă în punctul de articulaţie al tijei pistonului în disc.

155
Forţa F se descompune după două direcţii axială F1 şi tangenţială F2 . Dintre
cele două forţe moment faţă de axa de rotaţie M 1 dă numai forţa F2 .

Fig. 3.20 Schema de calcul dinamic a unei maşini cu pistonaşe axiale

πd 2
M 1 = F2 R sin ϕ = pR sin α sin ϕ (30)
4

Momentul dat de toate pistonaşele are o variaţie bidimensională descrisă

de ecuaţia:

πd 2 p
Mt = pR sin α ∑ sin [ϕ + (i − 1)γ ] (31)
4 i =1

Se observă că pentru mărirea momentului de acţionare, preferabil ar fi să

crească diametrul pistonaşelor d, dar totodată creşterea numărului de pistonaşe z
favorizează micşorarea pulsaţiilor de debit sau turaţie.
Plecând de la observaţia că, dat fiind caracterul variabil al momentului
rezistent, se poate defini un grad de neuniformitate pentru acesta:

M max − M min
δ '= (32)
M med

Mai departe, se poate face aceeaşi analiză ca mai sus pentru calculul lui
M max , M min , M med . Momentul rezistent total de la axul maşinii este variabil în
timp. El va induce în linia de antrenare vibraţii torsionale care uneori pot produce
rezonanţă.

156
 Maşina cu pistonaşe axiale, cu bloc înclinat, sub aspectul transmiterii
forţelor, se caracterizează prin aceea că blocul pistonaşelor este descărcat de forţe
exterioare perpendiculare pe axa blocului. Discul şi arborele lui sunt în schimb
încărcate prin forţele F1 şi F2 care solicită la încovoiere şi torsiune acest
ansamblu. Reacţiunile R1 şi R2 din lagarele arborelui discului au valori importante,
acţionează pulsatoriu şi necesită lagăre cu rulmenţi radial-axiali multipli şi uneori
cu rulmenţi cu ace.

3.4.3.5 Calculul sistemului de distribuţie pompelor cu pistoane axiale

rotative

Rotirea blocului cilindrilor (fig. 3.21) în faţa distribuitorului frontal

(fig. 3.22) permite conectarea alternativă a cilindrilor la racordurile de aspiraţie şi
refulare prin fante practicate în cilindri şi ferestre realizate în distribuitor. Fantele
şi ferestrele de distribuţie se obţin cu freze cilindro-frontale; forma lor uzuală este
de segment de coroană circulară având capetele rotunjite.
Distribuitorul trebuie să asigure închiderea ermetică a cilindrilor în
vecinătatea punctelor moarte ale pistoanelor, pentru a nu permite trecerea
lichidului din fereastra de refulare în cea de aspiraţie. Etanşarea implică o
distribuţie cu „acoperire” pozitivă (fig. 3.22), exprimată prin condiţia ψe – ψf > 0
care datorită compresibilităţii reduse a lichidului generează în cilindri
suprapresiuni şi depresiuni ce pot fi evidenţiate pe „diagrama indicată”. Aceasta
reprezintă variaţia presiunii într-un cilindru, p cil în funcţie de timp sau de unghiul
de rotaţie al arborelui (fig. 3.23). Se consideră un cilindru aflat în faza de aspiraţie
şi fie t1 momentul în care fanta sa de distribuţie ajunge tangentă exterioară la
fereastra de aspiraţie. Pistonul continuă să iasă din cilindru până la momentul t2,
când ajunge la punctul mort exterior; în intervalul de timp t2 – t1, corespunzător
rotirii blocului cilindrilor cu unghiul de etanşare ψa1, creşterea volumului
lichidului închis între cilindru, piston şi distribuitor determină scăderea presiunii,
existând pericolul degajării gazelor dizolvate şi vaporizării lichidului, deci al
apariţiei fenomenului de cavitaţie.

a) b)
Fig. 3.21 Blocul cilindrilor pompelor cu pistoane axiale:
a) secţiune axială; b) vederea suprafeţei de distribuţie

157
 Scăderea presiunii este limitată de neetanşeitatea corespunzătoare jocurilor
existente între cilindru şi piston, respectiv între cilindru şi distribuitor. La
momentul t2 pistonul începe să reducă volumul lichidului din cilindru, dar acesta
rămâne închis până la momentul t3, când fanta sa ajunge tangentă la fereastra de
refulare.

a)

b)
Fig. 3.22 Distribuitorul plan al pompelor cu pistoane axiale: a) vedere;
b) secţiune

În intervalul t3 – t2, blocul cilindrilor se roteşte cu unghiul de etanşare ψa2,

volumul lichidului din cilindru revine la valoarea de la t1, dar presiunea depăşeşte
valoarea medie din racordul de aspiraţie datorită scurgerilor din racordul de
refulare spre cilindru. Conectarea acestuia la fereastra de refulare determină
creşterea rapidă a presiunii, care atinge practic valoarea medie după câteva
oscilaţii de înaltă frecvenţă. Începutul refulării altui cilindru provoacă oscilaţii de
presiune similare. Închiderea cilindrului la momentul t6, când fanta sa devine din
nou tangentă exterioară la fereastra de refulare, are ca efect creşterea presiunii
până când pistonul ajunge la punctul mort interior (t = t7), cilindrul rotindu-se cu
unghiul ψa3. Urmează creşterea volumului până la valoarea de la momentul t6,
presiunea scăzând la t = t8 sub valoarea medie de refulare datorită scurgerilor spre
fereastra de aspiraţie şi spre carcasă. Conectarea cilindrului la fereastra de
aspiraţie la t = t8 produce scăderea oscilatorie a presiunii la valoarea medie din
racordul de aspiraţie.

158
 Fig. 3.23 Diagrama indicată a unei pompe cu pistoane axiale

Începutul aspiraţiei altui cilindru determină oscilaţii similare ale presiunii.

Variaţiile rapide ale acesteia în timpul conectării cilindrilor la ferestrele de
distribuţie generează unde de şoc de înaltă frecvenţă, vibraţii şi scurgeri de lichid
cu viteze mari, care produc fenomene de eroziune datorită particulelor abrazive,
prezente întotdeauna în lichid. Aceste fenomene pot fi atenuate dacă ferestrele
distribuitorului sunt prevăzute la extremităţi cu teşituri de formă triunghiulară
(fig.3.24) care asigură conectarea şi deconectarea progresivă a cilindrilor. O altă
posibilitate de reducere a nivelului zgomotului şi amplitudinii oscilaţiilor de
presiune este „întârzierea” începutului refulării şi aspiraţiei. Prin alegerea
adecvată a unghiului ψa2, în intervalul t3 – t2 presiunea din cilindru poate fi mărită
comprimând lichidul izolat până la valoarea medie a presiunii din fanta de
refulare.

Fig. 3.24 Distribuitor plan cu fante de amortizare

159
 Viteza de micşorare a presiunii din cilindru la sfârşitul refulării, în
intervalul t8 – t7, poate fi redusă prin alegerea corespunzătoare a unghiului ψa4.
Unghiurile ψa1 şi ψa3 pot fi în acest caz nule sau chiar negative.
Volumul V al spaţiului cuprins între piston, cilindru şi distribuitor variază
conform relaţiei:

πd 2 πd 2
V (ϕ ) = V0 + S− ⋅ x(ϕ ) (33)
4 4

unde V0 este volumul mort al cilindrului (fig. 3.21).

πd 2
V =z 2 R sin α (34)
4

x1 (ϕ1 ) = R sin α (1 − cosϕ1 ) (35)

Ţinând seama de relaţiile (34) şi (35):

πd 2
V (ϕ ) = V0 + R sin α (1 − cos ϕ1 ) (36)
4

La începutul refulării, φ = 0:

πd 2
V (0) = V0 + R sin α (37)
4

Unghiul de rotire distribuitorului la refulare:

 4( p 2 m − p1m )  πd 2 
ψ ar = arccos1 − 
 V + R sin α  (38)
πd εR sin α 
2 0
 2 

Scăderea volumului lichidului până la φ = ψar,

πd 2
∆Vr = V (ψ ar ) − V (0) = R sin α [cos(ψ ar ) − 1] <0 (39)
4

determină creşterea de presiune:

160
 ε ⋅ ∆V r
∆p r = p (ψ ar ) − p(0) = − >0 [bar] (40)
v (0)

Volumul lichidului din cilindru devine minim la φ = π; V(π) = V0.

Unghiul de rotire distribuitorului la aspiraţie:

 4( p 2 m − p1m ) 
ψ aa = arccos 1 − (41)
 πd 2 εR sin α 

Pentu φ = π + ψaa

πd 2
V (π − ψ aa ) = V0 − R sin α [1 − cos(ψ aa )] (42)
4

deci, creşterea volumului lichidului până la începutul aspiraţiei este:

πd 2
∆V a = V (π − ψ aa ) − V (π ) = R sin α [1 − cos(ψ aa )] >0 (43)
4

Presiunea trebuie să varieze cu:

ε ⋅ ∆V a
∆p a = p (π + ψ aa ) − p (π ) = − ∆p r = − < 0 [bar] (44)
V (π )

Se observă că ψar > ψaa datorită diferenţei dintre volumele iniţiale supuse
variaţiei, V(0) şi V(π). Dacă pompa trebuie să fie bidirecţională sau să funcţioneze
şi ca motor bidirecţional, distribuitorul trebuie să fie simetric: ψa1 = ψa2 = ψa3 =
ψa4 = ψa = 0,5...2o. Valorile mici ale unghiului de etanşare alterează randamentul
volumic, dar micşorează zgomotul, iar în cazul motoarelor asigură şi funcţionarea
stabilă la turaţii reduse.

161
 Fig. 3.25 Variaţia presiunii pe cercul
de diametru mediu al unui distribuitor plan

În fig. 3.25 este prezentată variaţia presiunii medii pe cercul de diametru

D0 al unui distribuitor. Se remarcă zonele de suprapresiune şi depresiune
corespunzătoare punctelor moarte ale pistoanelor.

Determinarea formei şi dimensiunilor fantelor de distribuţie

Forma şi dimensiunile fantelor de distribuţie trebuie să asigure curgerea
lichidului prin secţiunile caracteristice cu viteze moderate, pentru a evita pierderi
de sarcină exagerate. În acelaşi timp, este necesar să se asigure un joc optim între
blocul cilindrilor şi distribuitor, care să permită trecerea particulelor solide din
lichid cu pierderi de debit minime. În fig. 3.26 se prezintă variaţia cursei x(φ),
vitezei pistonului v(φ), ariei deschiderii fantei A(φ) şi vitezei lichidului în
deschidere, vf(φ), pentru o pompă cu pistoane axiale tipică. Viteza vf este minimă
la începutul şi sfârşitul refulării (aspiraţiei) şi mult mai mare decât valoarea
corespunzătoare vitezei maxime a pistonului, v(π/2). Simpla mărire a ariei fantelor
Af nu permite micşorarea esenţială a vitezei maxime a lichidului. Evitarea
cavitaţiei la începutul şi la sfârţitul aspiraţiei necesită limitarea turaţiei sau
supraalimentarea pompei. În acest timp, micşorarea vitezei lichidului în fante, prin
mărirea ariei acestora reduce forţa de apăsare a blocului cilindrilor pe distribuitor
(prin aria Ac – A1). Asigurarea echilibrului necesită micşorarea lăţimii gulerelor de
etanşare, deci mărirea gradientului de presiune radial şi creşterea pierderilor de
lichid la acelaşi joc între blocul cilindrilor şi distribuitor.

162
 Fig. 3.26 Variaţia cursei şi vitezei pistonului, ariei
deschiderii fantei de distrbuţie şi a vitezei lichidului în
fantă, în funcţie de unghiul de rotaţie arborelui
unei pompe cu pistonaşe axiale

Viteza pistonului, v (ϕ ) = ωR sin ϕ , devine maximă la φ = π/2,

v max = v(π / 2) = ωR sin α şi în practică nu depăşeşte 4 m/s. La φ = π/2 fanta
cilindrului este complet deschisă, deci A(π/2) = Af. Din ecuaţia de continuitate se
poate calcula:

π π A A
v f ( ) = v( ) ⋅ c = ωR c sin α (45)
2 2 Af Af

în care: Ac = πd . Se admite vf (π/2) ≤ 8 m/s.

2

4
Raportul Af /Ac este cuprins la construcţiile uzuale între 0,42 şi 0,48 dar
prin micşorarea lăţimii gulerelor de etanşare se poate ajunge la 0,6. Diametrul
mediu de amplasare a fantelor D0 este în general egal cu diametrul de dispunere a
axelor cilindrilor Dc = 2∙rp, dar s-a constatat experimental că micşorarea
diametrului D0 în vederea reducerii vitezei periferice a fantelor micşorează viteza
de uzură a sistemului de distribuţie şi permite realizarea unei presiuni medii mai
mari.
Considerăm, pentru efectuarea calculelor, cazul în care fanta se încadrează
în gabaritul cilindrului, D0 = Dc, adică lungimea liniei medii a fantei l este practic
egală cu diametrul cilindrului.

D0 − Dc = z ⋅ rp

163
Raza frezei cilindro-frontale (cu care trebuie să se execute fanta) este:

Af
ρ = 1,165d (1 − 1 − 0,674 ) (46)
Ac

Unghiul de lucru al frezei cilindro-frontale de rază ρ este:

d − 2ρ
ψ 'f = (47)
rp

Pentru un distribuitor simetric, unghiurile caracteristice sunt:

Unghiul fantei:

ψ f = ψ 'f + 2 ρ (48)

Unghiul de etanşare:

ψ e = ψ f + 2ψ a (49)

Unghiul de distribuţie:

ψ d = π −ψ e (50)

Unghiul de frezare a ferestrelor:

ρ
ψ d' = ψ d − 4 (51)
D0

Aria unei ferestre poate fi aproximată prin relaţa:

Ad = ψ d' D0 ρ + πρ 2 (52)

Viteza medie a lichidului în ferestre:

Q
vd = (53)
ψ D0 ρ + πρ 2
'
d

164
 Pentru calculul lăţimii gulerelor de etanşare a, se admite că distribuţia
presiunii pe zona de etanşare (0 ≤ φ ≤ π) este limitată în orice direcţie
perpendiculară pe conturul ferestrei de refulare.
Blocul cilindrilor este apăsat pe distribuitor de forţa medie:

ρ nom Ac z
Fa = (54)
2

Pentru determinarea forţei de respingere se adoptă un coeficient

λ = 0,89...0,94:
Forţa de respingere este:

Fd = Fa λ (55)
1
şi a= (λAc z − Ad ) − ρ (56)
πD0

Însă, statistic, s-a constatat că:

a = ar 3 V (57)

Ştiind că:

z −1
ar = (58)
z

Pentru 10 cm3/rot < V ≤ 800 cm3/rot se impune ca a ≤ 6.

Verificarea lăţimii gulerelor se face calculând aria de sprijin şi presiunea
de contact convenţională ce corespunde acesteia:

πD0 Fa − Fd
A= (2a + 2 ρ ) + Ad şi σ= (59)
2 A

165