Calculul termodinamic al unei turbine cu abur cu condensație

de 12 MW, de tipul cu acțiune

Turbina este o mașina termică rotativă care transformă energia potențială a aburului în
energie cinetică și pe aceasta în energie mecanică. Principiul de funcționare al turbinelor cu abur
este complet diferit de cel al mașinilor alternative.
Diferența constă în modul în care lucrează aburul în turbină, precum și modul în care se
obține energia mecanică la flanșa de putere a acestor mașini. Mișcarea de rotație este mult mai
simplă decât mișcarea alternativă, iar forțele neechilibrate, care apar în mișcarea alternativă și
produc vibrații, pot fi eliminate în cazul turbinelor cu aburi.
Transformarea energetică este continuă - fapt ce face ca mașina să dezvolte puteri foarte
mari. Forțele dinamice sunt doar de tip centrifugal, care se echilibrează ușor.  Forța neechilibrată
este incomparabil mai mică decât în cazul mașinilor alternative, iar funcționarea turbinelor este
mult mai lină.  Acest lucru face ca oboseala materialului să fie redusă, iar fundația turbinei să fie
foarte ușoară. Punctele de frecare se întâlnesc numai în lagare - fapt ce duce la un consum redus
de ulei, uzuri reduse și randament mecanic ridicat.
De la apariția lor, în secolul al - IX - lea, turbinele cu abur au avut o largă răspindire
industrială și constructiv, s-au perfecționat în mod continuu. Turbinele s-au impus ca mașini de
forță principale și auxiliare în serviciul maritim. În anul 1883, inginerul suedez Carl Gustav De
Laval construiește o turbină, care constă dintr-o roată cu palete asupra cărora acționează aburul
trimis cu mare viteză prin intermediul unor ajutaje convergent - divergente, care încă de atunci s-
au numit ajutaje Laval.
Turbina realizează turație mare: 500 rot/s., și pentru a putea fi folosită necesită un
reductor de turație. Turbina este cu acțiune și este folosită pentru puteri mici. În anul 1184,
inginerul englez Charles  Alyeron  Parson construiește o turbină multietajată cu reacțiune cu o
turație  de 284 rot/s. Ulterior turația turbinei este adusă în limite convenabile și în perioada 1896
- 1903, este folosită ca mașină de propulsie pe yachtul "TURBINIA".
La evoluția turbinelor și-au adus contribuția: americanul  Curtis  care construiește o
turbina în care energia cinetică este utilizată în trepte, francezul  Rateau  care construiește turbine
multietajate, etc. Prima navă echipată cu turbină, ca mașină de propulsie, în 1907, a făcut
traversarea Atlanticului în patru zile și jumătate în loc de 29 de zile, cât le trebuiau navelor
propulsate cu mașini alternative.
 Turbina transformă energia aburului în energie mecanică prin intermediul unor palete în
mișcare de rotație. Destinderea aburului se face cu ajutorul paletelor care formează rotorul
turbinei. Admisia aburului în turbină se face prin intermediul unui racord de admisie. În interior,
carcasa este compartimentată cu ajutorul unor diafragme, montate perpendicular pe ax, în
compartimente de presiuni diferite. În diafragme sunt montate ajutajele în care are loc
destinderea aburului si cresterea vitezei, dupa care aburul este dirijat intre paletele fixate pe
discurile rotorului.
O treaptă a turbinei este formată dintr-o diafragmă și un disc cu palete. Numerotarea
treptelor se face în ordinea numerelor crescatoare în sensul scurgerii aburului. Uzual, diafragma
primei trepte lipsește. Evacuarea aburului lucrat în turbină se face printr-un racord de evacuare.
Etanșarea dintre diafragma și rotor, în zona trecerii arborelui prin diafragma, se face cu
labirinții.  Acest tip de etanșare este numită - intermediar - iar etansarea, atunci când se află lângă
prima treapta a turbinei, este numită - labirint de inalta presiune, iar când este vorba de de cea de
lângă ultima treapta, este numită - labirint de joasă presiune.
Rotorul turbinei este susținut de un lagăr radial de înaltă presiune, fixat în partea de
intrare a aburului și un lagar radial de joasă presiune situat în zona de ieșire a aburului. Poziția
axială a rotorului este asigurată de către un lagăr axial. În afara celor specificate, turbinele mai
sunt prevazute cu un sistem de reglaj, cu aparate și instrumente de măsurare și semnalizare și cu
instalații auxiliare: de ungere și răcire a lagărelor, de condensare a aburului, pentru preîncălzirea
apei de alimentare a căldării și altele.

2.1. Datele de proiectare

Pentru calculul termodinamic al turbinei cu abur cu condensație de tipul cu acțiune,

destinată antrenării unui turbogenerator, sunt necesare următoarele mărimi:
- puterea nominală la bornele generatorului,

- presiunea aburului la intrarea în turbină,

- temperatura aburului la intrarea în turbină:

- presiunea aburului la intrarea în condensator:

- presiunea la priza nereglabilă, la regimul economic:

- debit prizei la regimul economic:

- turaţia generatorului electric:

- numărul orelor de utilizare într-un an: .
2.2. Calcule preliminare

Puterea economică a turbinei se ia egală cu puterea nominală:

= =12000 kW

Apreciind randamentul generatorului la puterea nominală (Figura 3.2 -1)  0,968,

rezultă o putere la cuplă

Figura 3.2-1. Randamentul generatorului electric în funcţie de putere

Randamentul mecanic al turbinei, conform Figura 3.2 -2, se poate aprecia la =0.995

În acest caz puterea interioară a turbinei va fi:

Figura 3.2-2 Randamentul mecanic al turbinelor în funcţie de puterea la cuplă

Având în vedere puterea mică a turbinei, în afara prizei de abur impuse în temă nu se va
prevedea o altă priză pentru preîncălzirea apei de alimentare. Calculul schemei termice a
centralei a arătat că debitul de 1,7 kg/s este suficient pentru a acoperi consumul intern de abur al

centralei.
Din diagrama i-s rezulta caderea de entalpie disponibila de turbina:
unde : ho =entalpia aburului la intrare in turbina;
het = entalpia aburului la intrare in condensator;

3124,6-1973,4=1151,2 kJ/kg

Randamentul efectiv, se apreciază la e = 0.82 S-a ales o valoare relativ mică având în
vedere numărul redus de ore de funcţionare în decurs de un an.

Dacă se notează cu ma debitul care trece prin partea de joasa presiune, atunci debitul
prin partea de inalta presiune va fi (ma-mp), iar puterea la cuplă:

unde s-a notat cu H1 = ho - h1=3124,6-2696=428,6 kJ/kg caderea de entalpie disponibila pe partea

de inalta presiune
De aici se poate determină debitul ma:

Consumul total de abur al turbinei va fi:

Turaţia turbinei, din motivele amintite mai înainte, se ia egală cu turaţia generatorului,
deşi în condiţii normale o turaţie mai mare ar fi condus la o soluţie mai economică.
Din punct de vedere constructiv, turbina va consta dintr-o treaptă de reglare cu două
coroane de palete, urmată de un număr oarecare de trepte cu acţiune. Reglarea turbinei se va face
prin admisie. Debitul maxim pentru care se vor calcula ventilele se ia de 1,8 kg/s. Ținând seama
de valoarea relativ mică a randamentului, se adoptă un factor de calitate
Pierderea de presiune din ventilul rapid la debitul maxim de 1,8 kg/s se apreciază la 3
%, iar pierderea de presiune din ventilele de admisie, la acelaşi regim, la 2,25 % .
Pierderea de presiune din ventilele de presiune rezultantă, de la intrarea în ventilul rapid
VR până la ieşirea din ventilele de admisie VA (Figura 3.2 -3), va fi deci:
 Figura 3.2-3 Conducta principală de abur.
VP - ventil principal; VR- ventil rapid; VA - ventile de admisiune

de unde:

Presiunea la ieşirea din ventilele de admisie (egală cu presiunea de la intrarea în

ajutajele treptei de reglare) va fi deci :

Izobara se determină, în diagrama i – s (Figura 3.2 -4), punctul care reprezintă

starea aburului la intrarea în prima treaptă a turbinei.

Figura 3.2-4 Reprezentarea schematică în diagrama i-s a destinderii din turbină

Viteza aburului în dreptul flanşei racordului de evacuare spre condensator se apreciază
la ce = 100 m/s, iar coeficientul de pierdere la λ=0.1;
Pierderea de presiune de la ieşirea din ultima treaptă şi până la intrarea în condensator
va fi, conform relaţiei:
 Presiunea la ieşirea din ultima treaptă va fi atunci:

Căderea de entalpie disponibilă pe treptele turbinei rezultă din diagrama i–s:

Factorul de recâștig se poate calcula cu relaţia aproximativă ,

în care coeficientul numărul de trepte s-a apreciat la z = 20, iar randamentul

interior a rezultat din relaţia:

astfel că:

Suma căderilor de entalpie disponibile pe treptele turbinei va fi:

În continuare ar trebui determinată valoarea cea mai mare a diametrului mediu al treptei
de reglare care ar mai asigura o admisie totală, fără ca lungimea paletelor să scadă sub o anumită
limită.
Căderea de entalpie disponibilă pe această treaptă se determină pe baza unui studiu
separat. Acest studiu a condus la o treaptă având diametrul de 800 mm, care prelucrează o cădere
de entalpie corespunzătore unei presiuni în camera treptei de reglare de
p2(1)=16,66bar.
Apreciind randamentul treptei de reglare la i(1)=0,824 căderea interioară a treptei ar fi:

Entalpia finală a aburului în camera treptei de reglare is(1) va fi deci:

Presiunea de bar şi entalpia de determină starea aburului la intrarea în treapta

2. Plecând de la această stare a aburului, urmează să se determine diametrul mediu al primei

trepte neregulate (deci a treptei 2), care ar mai asigura o admisie totală fără ca înălţimea paletelor
să scadă sub o anumită limită dată. Având în vedere randamentul mic admis, pentru a obţine un
număr mic de trepte se va adopta l = 10 mm (în condiţii normale se admite l = 20 mm), ceea ce
va permite utilizarea unor palete existente, evident că în detrimentul randamentului.
 Deşi adoptarea unui unghi mai mic la ieşirea din ajutaj 1 ar fi fost mai avantajoasă,
deoarece ar fi condus la o înălţime mai mare pentru palete, totuşi, pentru a putea utiliza unele
SDV – uri existente. Adoptăm profilul C-9012Apentru care unghiul optimal .

Alegem .
Ținând seama de (Figura 3.2 -4) şi de observațiile . referitoare la diafragmele sudate (
) şi apreciind diametrul mediu la D = 700 mm, se poate lua o diafragmă cu o
lăţime B =40 mm, Figura 3.2 -5. Pasul corespunzător acestei lăţimi se ia, pe baza diagramei din
Figura 3.2 -6, de t1=30mm.

Figura 3.2-5 Lășimea B1 a ajutajelor unei trepte cu acțiune

Figura 3.2-6 Pasul t1 al ajutajelor în funcţie de lăţimea lor B1

Cu aceste valori, folosind formula rezultă:

Se apreciază Căderea de entalpie corespunzătoare diametrului de 700 mm şi

raportului din (fig.6), este pentru care din diagrama i – s rezultă

volumul specific

Admițând ,
 D1 – D = 369 mm
Pentru a II-a aproximatie, admitem D = 1250 mm și se verifică exactitatea acestei valori
admise. Pentru acest diametru, căderea de entalpie h1 = 66,68 kJ/kg, pentru care din digrama i-s
rezulta volumul specific v1 = 0,2357 m2/kg.

Diametru primei trepte nereglate. Se trece apoi la calculul diametrului mediu D

minimum realizabil pentru treaptă. Valoarea lui se apreciază la Având în vedere
puterea relativ mică a turbinei, se admite
Debitul ultimei trepte, ținând seama de debitul prelevat la priză, va fi:

Pentru obţinerea volumului specific al aburului la ieşirea din ajutajul ultimei trepte se
reprezintă întâi punctul final E al transformărilor din turbină.
În acest caz se calculează randamentul interior i =0.824 şi căderea de entalpie:

cu care se obţine entalpia finală:

Apreciind diametrul ultimei trepte la D=1100mm, din Figura 3.2 -7 rezultă o cădere de
entalpie =73,7kJ/ kg. Admițând un grad de reacţiune al treptei ρ=0,3, rezultă o cădere de

entalpie disponibilă în rotor:

 Figura 3.2-7 Căderile de entalpie izentropice din stator în funcţie de diametrul mediu D al
treptei

Apreciind pierderile din paletele rotorului, pierderile de la ieşire, pierderile prin frecarea
discului, pierderile prin neetanșeitățile şi pierderile prin umiditatea aburului din această treaptă la
, din diagrama h-s rezultă volumul specific al aburului la ieşirea din ajutajul
ultimei trepte, v1 = 10 m2/kg.
Pentru D=1100mm, din Figura 3.2 -5 rezultă B1=54 mm, iar din Figura 3.2 -6 rezultă
t1=51mm.
Adoptând o diafragmă turnată cu o grosime a bordului de fugă de , adică
egal cu 2mm şi apreciind unghiul de intrare al ajutajului la (profilul C-9033A), se obţine
coeficientul de utilizare a secțiunii:

Cu aceste valori rezultă diametrul ultimei trepte:

Deoarece valoarea obținută este diferită de cea admisă anterior, se impune a face o nouă
iterație. Presupunem .
Pentru D=1200mm, din Figura 3.2 -5 rezultă B1 = 55 mm, iar din Figura 3.2 -6 rezultă
t1=52mm.
 Coeficientul de utilizare a secțiunii:
Diametrul calculat al ultimei trepte:

Treptele intermediare se vor grupa pe două diametre, treptele de ÎP pe D=700mm, iar

cele de JP pe D=1200mm.
Presiunea minimă admisibilă pentru treptele de ÎP se determină în aşa fel încă ϑ să

nu scadă sub valoarea . Înlocuind în formula pe D, cu valorile adoptate

pentru treptele de ÎP se obţine volumul specific:

Intersecţia izocorei vm=0,54 m3/kg cu curba de destindere (Figura 3.2 -4 dă

presiunea pm=5 bar.

Presiunea maximă admisibilă pm pentru treptele de joasă presiune se determină astfel
încât lungimea paletelor să nu scadă sub Înlocuind în formula pe: D=1,2 m; x1 = 0,46;
m1 = 14,2 kg; τ=0,905; l1 = 0,01; 1 = 24o, se va obţine volumul specific:

Intersecţia izobarei vM = 0,48 m3/kg cu curba de destindere se obține presiunea

pm=9 bar.
Deoarece , presiunea la ieşirea din partea de înaltă presiune se poate alege

între 5 şi 9 bar
Se trece apoi la determinarea numărului de trepte pentru fiecare parte a turbinei separat.
Astfel, căderea disponibilă pe partea de ÎP măsurată pe dreaptă este de 428.6 kJ / kg ,din

care 157 kJ / kg sunt prelucrate de treapta de reglare.

În consecinţă căderea de entalpie disponibilă pentru restul treptelor de înaltă presiune,
ținând seama şi de factorul de recâștig mediu de va fi:

Dacă media căderilor de entalpie disponibile ale treptelor de înaltă presiune ar fi egală
cu căderea primei trepte nereglate, atunci numărul necesar de treptele ar fi:
 Se adoptă trepte.
Căderea de entalpie disponibilă pe partea de joasă presiune măsurata tot pe dreapta

este astfel că suma căderilor de entalpie ale

,
treptelor de joasă presiune va fi:

Daca media căderilor de entalpie disponibile ale treptelor de joasă presiune ar fi egală
cu căderea ultimii trepte de joasa presiune, atunci numărul necesar de trepte va fi:

Se adopta
Numărul total al treptelor va fi deci z=1+9+6=16;
z⇒ 16 trepte;
Factorul de calitate al turbinei:

unde pentru s-a prevăzut un coeficientul 1,5 care ţine cont că o roată Curtis cu două coroane

de palete prelucrează căderi mai mari cu un randament mai ridicat decât o roată cu o singură
coroană de palete de acelaşi diametru, iar:

.................................................................

Deci:

Valoarea foarte apropiată de cea admisa inițial X≅310.

Se trece apoi la determinarea în prima aproximație a diametrului arborelui. În acest scop
se calculează distanța dintre lagăre cu formula:
din care, apreciind la câte 20 mm lățimea (axială) a coroanelor de palete ale rotii Curtis și a
coroanei redresoare și la 2,5 mm jocul axial între aceste coroane, va rezulta:

Pasul axial a treptelor de înaltă presiune rezultă:

iar al celor de joasă presiune:

Distanța dintre treapta de reglare și treapta 2 se alege L 1 = 60mm, distanța dintre treptele
de înalte presiune și joasă presiune de 90 mm, iar distanța dintre treptele 9 și10 de 65 mm
(ultimele două distanțe sunt impuse de dimensiunile carcasei existente).
Distanța între mijlocul lagărului radial și coroana de palete cea mai apropiată la IP,
respectiv JP, se ia constructiv , prin comparare cu turbine existente cu caracteristici apropiate:

Cu aceste mărimi distanța dintre lagăre va fi:

L=65+9*55+6*80+60+90+65+935=2190 mm;
Se apreciază masa rotorului la mr = 3400kg, iar turația critică la 60 rot/s. Cu aceste
valori, se obține diametrul maxim al arborelui:

=2.190 =301 mm

Având cunoscute diametrul maxim al arborelui și distanta între lagăre, diametrele medii ale
treptelor, dimensiunile axiale ale treptelor si ale diafragmelor, înălțimile paletelor primei si
ultimei trepte etc., se întocmește un desen sumar de anteproiect, reprezentând o secțiune
longitudinala prin turbină, în care se trec și dimensiunile probabile ale butucilor, numărul
elementelor de etanșare ale diafragmelor, conturul secțiunii longitudinale ale fiecărei diafragme,
forma aproximativă ale carcaselor, precum și ale dimensiuni mai importante, luate constructiv. În
cazurile când există bănuiala, ca dimensiunile adoptate ar putea sa sufere modificări mari în
urma efectuării calculelor se ia rezistența, este recomandabil să se efectueze în prealabil un
calcul sumar de rezistența pentru elementele primei și ultimei trepte și în baza rezultatelor
obținute, să se corecteze dimensiunile provizorii adoptate in desenul sumar de anteproiect. În
acest stadiu se poate trece la calculul termodinamic detaliat al treptelor.