CAPITOLUL 6

INSTALAŢII DE TURBINE ŞI ANEXELE LOR

6.1.Tipuri de turbine
Turbinele cu abur folosite în CTE sunt de o mare diversitate ca tipuri şi
puteri după scopul lor, antrenarea de generatoare electrice sau antrenarea de
consumatori de putere (pompe, compresoare, ventilatoare).
În prezent toate turbinele folosite sunt cu destinderea axială a aburului.
Construcţia de turbine radiale, se întâlnesc izolat, pentru puteri mici sau mijlocii.
Turbinele cu abur sunt direct cuplate cu generatorul electric sincron
funcţionând cu o turaţie sincronă constantă de 3000 rot/min la reţele de 50 Hz şi
3600 rot/min. la reţele de 60 Hz (S.U.A.). La puterile foarte mari, este interesant
constructiv să se funcţioneze la turaţia de 1500 rot/min (1800rot/min)
corespunzător unui generator cu două perechi de poli.
Turbinele de antrenare funcţionează de obicei cu turaţii variabile şi foarte
ridicate şi sunt legate de consumatorul de putere prin reductoare de turaţie.
Turbinele au mai multe trepte de destindere a aburului şi sunt de tipul cu
acţiune sau cu reacţiune.
Ambele tipuri de turbine au o dezvoltare tehnică asemănătoare şi alegere
uneia sau alteia dintre soluţii constructive depinde de experienţa fabricii şi de
posibilităţile de execuţie ale rotoarelor.
În figura 6.1 sunt reprezentate comparativ două secţiuni de ansamblu prin
turbine cu acţiune şi reacţiune.

a) b)

Figura 6.1. Secţiune axială printr-o turbină

a – turbină cu acţiune; b – turbină cu reacţiune

120
 Turbinele cu acţiune au jocuri mai mari între stator şi rotor.
Din această cauză pericolul deteriorărilor cauzate de deplasarea rotorului
faţă de stator este mai accentuat la turbinele cu reacţiune decât la cele cu acţiune.
Cu toate acestea la turbinele cu reacţiune aglomerările de material sunt mai reduse
şi condiţiile în care pot apărea încălziri sau răciri inegale apar mai accentuat şi mai
frecvent.
Datorită repartiţiei presiunilor, la turbinele cu reacţiune se nasc forţe rotorice
axiale care trebuie preluate prin dispozitive speciale de echilibrare, situaţie cu care
apare la turbinele cu acţiune.
Turbinele cu acţiune se pretează mai bine pentru regimul de funcţionare cu
admisie parţială de abur, pe anumite sectoare, turbinele cu reacţiune dau
performanţele cele mai bune în cazul admisiei totale.
La partea de joasă presiune a turbinelor de foarte mare putere, nu există
deosebiri substanţiale între tipuri deoarece datorită lungimii mari de palete şi a
profilului obligatoriu variabil, treptele sunt combinate, ele lucrând la baza paletei
ca elemente de acţiune şi spre periferie cu un anumit grad variabil de reacţiune.
Consumul specific al ambelor tipuri de turbine, la putere şi parametri egali
este practic acelaşi, eventual cu o mică diferenţă în favoarea turbinelor cu reacţiune
la care totuşi cifra de calitate Parsons, q, definită ca suma pătratelor vitezelor
periferice ale treptelor:
n
q   ui2 are o valoare mai mare.
i 1

Se constată că turbinele cu reacţiune au tendinţa de a fi folosite mai mult

pentru grupuri de condensaţie, de mare putere cu funcţionare în regim constant, de
bază iar turbinele cu acţiune sunt frecvent folosite pentru turbinele de termoficare
cu prize reglabile şi pentru maşini cu regim variabil de sarcină.

6.2. Dispoziţia constructivă a turbinelor

Turbinele cu abur sunt împărţite în mai multe categorii din punct de vedere
al numărului de corpuri după puterea dezvoltată şi căderea adiabatică totală a
ciclului.
Puterea dezvoltată de o turbină de abur cu prize nereglabile şi preîncălzirea
regenerativă a apei de alimentare este dată de relaţia:
n
 
P   m  g  De i1  ic    D pi i1  i pi  [kW ] ,
 i 1 
unde: Dc - debitul masic la condensator, [kg/s];
D pi – debitul de abur la prize, [kg/s] ;
i1 – entalpia aburului la intrare în turbină, [kJ];
ic – entalpia la condensator, [kJ];
i pi – entalpia prizelor, [kJ].
Pentru un anumit ciclu, aportul de putere al aburului extras prin prizele
nereglabile reprezintă o cotă  din puterea produsă în condensaţie :
P   m  g    Dc i1  ic  [kW ]

121
iar
n

 D i pi 1  i pi 
  1 i 1
;  = 1,1  1,3
Dc i1  ic 
Debitul de abur al unei turbine cu abur este determinat de debitul care poate
fi scurs prin ultimul etaj de palete, înainte de ieşirea la condensator.
Din ecuaţia continuităţii se scrie:
we  S e
Dc  kg / s ,
v
unde: we – viteza axială absolută de ieşire, [m/s];
2
S e – aria secţiunii de ieşire din turbină, [m ];
3
v – volumul specific al aburului, [m /kg];
Secţiunea de ieşire a unui flux este limitată constructiv de următori factori:
- eforturile mecanice datorită forţelor centrifuge care acţionează asupra
sistemului de fixare a paletelor în rotor;
- viteza periferică limitată a paletelor determinată de considerente de
eroziune care creşte cu această viteză la puterea a treia.
Eforturile mecanice limitează lungimea paletelor la turbinele cu turaţia
n=3000 rot/min. la 1040-1100 mm, şi aceasta conduce la o secţiune maximă de
ieşire de 8-8,5 m2 pentru un flux de abur.
Forţa centrifugă ce se dezvoltă într-o astfel de paletă atinge o valoare de
(7080)10 3 daN.
La turaţia de 1500 rot/min, limitarea eforturilor mecanice şi a vitezelor
periferice conduce la posibilitatea să se realizeze palete de lungimi de 1500-1600
mm şi secţiuni de ieşire de 18-20 m2 .
Viteza medie de ieşire a aburului din turbină we este limitată de valoarea la
care local se atinge viteza sunetului.
Volumul specific al aburului este dependent de presiunea de condensare pc,
v=f(pc).
Debitul maxim de abur ce se poate scurge spre condensator depinde de
secţiunea de ieşire a aburului din turbină şi scade cu reducerea lui pc.
Puterea maximă dezvoltată de o turbină cu un singur flux de abur, în funcţie
de elementele arătate mai sus se scrie deci:
  l  d med  we
Pmax  K   i1  ic  kW 
v
k - coeficient de proporţionalitate.
Pentru 1m2 suprafaţă de ieşire a aburului spre condensator, această putere
este dată de relaţia:
we
  K 
Pmax
v
i1  i2  kW / m 
2

În domeniul presiunilor joase p c  0,04  0,1 bar variaţia volumului specific cu

presiunea este mai mare decât variaţia căderii reale de entalpie din turbină:
V  hr
hr  i1  ic ;  .
 pc  p c

122
 Din această cauză, în detrimentul unui randament mai scăzut, puterea
maximă a turbinei poate fi mărită dacă se trece prin turbină un debit mai mare de
abur cu o presiune mai mare în condensator.

a) b) c)
Figura 6.2. Corp de turbină cu mai multe fluxuri
Din cele de mai sus rezultă pot fi formulate următoarele concluzii:
- turbina cu un singur flux este realizabilă numai pentru puteri limitate, odată
cu creşterea puterii este nevoie să se folosească la partea de joasă presiune mai
multe fluxuri în paralel. Constructiv într-un corp de turbină se pot introduce două
până la patru fluxuri de abur (figura 6.2). În mod obişnuit se construiesc corpuri cu
dublu flux.
- pe măsură ce parametri iniţiali sunt mai mari, numărul de corpuri ale
turbinei traversate în serie de fluxul de abur creşte de la unu la trei (la presiuni
supracritice patru), deoarece numărul treptelor de destindere nu mai permite
construcţia monocorp. În figura 6.3 este arătată alcătuirea constructivă uzuală a
turbinelor cu mai multe corpuri şi multe fluxuri. Este de remarcat că în corpurile de
înaltă şi de medie presiune direcţia de curgerea a aburului este astfel aleasă încât
împingerile axiale să se echilibreze cel puţin în parte.

a) b) c)

d)
Figura 6.3. Alcătuirea constructivă a turbinelor din CTE cu parametri înalţi
a – monocorp, un flux; b – două corpuri, un flux; c – două corpuri, dublu flux la joasă presiune;
d – trei corpuri, dublu flux la joasă presiune

123
 În construcţiile moderne de turbine, corpurile de înaltă şi medie presiune pot
fi realizate într-o dispoziţie compactă, cu două direcţi de curgere a aburului în
acelaşi corp.
Numărul maxim de corpuri care se pot alinia pe un singur ax, fără dificultăţi
constructive şi de montaj este cinci. Aceasta conduce practic la soluţia limită din
figura 6.4 care este compusă dintr-un corp de înaltă presiune, unul de medie
presiune şi trei de joasă presiune în dublu sau în triplu flux pentru turbinele de
înaltă presiune, cu supraîncălzire intermediară şi un corp de medie presiune şi patru
corpuri de joasă presiune la turbinele cu abur saturat.
La turbinele cu abur saturat, debitul de abur spre condensator Dc este cu 70-
80% mai mare decât la cele cu presiune ridicată şi cu supraîncălzire intermediară.
Presiunea de CTE cu abur supraîncălzit şi CNE cu abu saturat cu uscare P
condensare [bar] supraîncălzire intermediară mecanică şi supraîncălzire cu abur [MW]

0,04  0,08 100  250

0,04  0,08 300  500

0,04 600  750

0,06  0,08

0,035  0,08 600  750

Figura 6.4. Alcătuirea grupurilor energetice de puteri mari

Din această cauză, la turbinele cu abur saturat cu puteri de 600 MW şi mai mari
este necesar să se treacă de la turaţia de 3000 rot/min la 1550 rot/min.
Generatorul electric a limitat în trecut puterea maximă realizabilă de maşină.
Din cauza generatorului electric şi din cauza lungirii exagerate a axului turbinei
pentru grupurile de putere maximă se recurge la construcţia agregatului cu două
axe şi două generatoare electrice (figura 6.5). Ambele axe pot avea turaţii egale
(3000rot/min), cu corpurile de joasă presiune distribuite identic pe ambele axe şi cu
două generatoare identice sau turaţiile axelor sunt neegale, 3000 şi 1500 rot/min şi
în acest caz ele sunt parcurse în serie de fluxul de abur

124
 ~
~
3000 rot/min
3000 rot/min

~
~ 1500 rot/min
3000 rot/min
800 MW 900  1300 MW
a) b)
Figura 6.5. Instalaţii de turbine de foarte mare putere pe două axe
Generatoarele electrice ale grupului sunt în acest caz neegale şi cu
caracteristici diferite.
Studiile tehnico-economice au arătat că soluţia cu grupuri pe două axe cu
turaţii neegale este cea mai avantajoasă. Piesele turbinelor şi generatoarelor cu
turaţie 3000 rot/min sunt transportabile pe calea ferată normală.
Datorită diametrului mult mai mare, piesele corpului de joasă presiune ale
turbinelor de 1500 rot/min nu sunt transportabile cu calea ferată, ceea ce constituie
probleme suplimentare pentru aducerea lor la locul de montaj şi creează în anumite
situaţii restricţii pentru fixarea amplasamentului.
Turbina este montată pe o fundaţie formată din cadre cu grinzi şi stâlpi,
rezemaţi pe o talpă comună. Fundaţia poate fi realizată din beton monolit, din piese
de beton prefabricat sau din elemente metalice. Fundaţia turbinei este din punct de
vedere al vibraţiilor subacordată, având o frecvenţă proprie inferioară turaţiei de
regim a maşini. După cum se vede în figura 6.6 sub turbină, în spaţiul dintre stâlpi
se desfăşoară racordurile de abur, condensatorul, răcitorul generatorului şi
instalaţiile auxiliare ale turbinei.

Figura 6.6 Instalarea turbinei pe fundaţie

1 – corpurile turbinei; 2 – generatorul electric; 3 – excitatricea; 4 – lagăre; 5 – stâlpii fundaţiei; 6 –
condensator; 7 – răcitorul de gaze al generatorului; 8 – spaţiu pentru conductele de abur şi
preîncălzitoarele cu ax vertical; 9 – rezervorul de ulei al turbinei; 10 – răcitoarele de ulei
125
 6.3. Caracteristici ale turbinelor cu abur din centralele termoelectrice
Factorii de care depinde puterea
realizabilă de turbină pe un flux sunt
vidul la condensator şi secţiunea de
ieşire din turbină. Puterea maximă
realizabilă pe flux în funcţie de energia
cinetică reziduală la ieşirea aburului spre
condensator şi de secţiunea de curgere a
ultimei trepte este arătată în figura 6.7.
Secţiunea de ieşire a aburului din
turbină este dependentă de presiunea
nominală din condensator. La puterea
nominală a grupului, la această presiune,
viteza de ieşire are valori între 230 şi
280 m/s. Variaţia consumului specific la
sarcina nominală în funcţie de presiunea
de condensare este indicată în figura 6.8.
Figura 6.7. Puterea maximă realizabilă pe un
Rezultă în principiu necesitatea de a flux
corela secţiunea de ieşire cu presiunea
de condensare cea mai probabilă în exploatare, dat fiind că turbinele cu secţiune de
ieşire specifică (raportată la puterea unitară) mare se comportă mai bine la presiuni
de condensare coborâte iar cele cu secţiuni de ieşire specifice mai reduse realizează
consumuri specifice mai mici decât primele în domeniul presiunilor de condensare

Figura 6.8. Dependenţa consumului specific de (a) – presiunea de condensare şi (b) –

temperatura apei de răcire pentru diferite secţiuni specifice de ieşire a aburului din turbină (a)

126
mai ridicate.
Este recomandabil ca la partea de condensaţie a turbinelor de termoficare cu
condensaţie şi priză reglabilă să se folosească secţiuni de ieşire din turbină mai
reduse, deoarece această parte este utilizată un număr limitat de ore pe an, în
special vara, când presiunea de condensare creşte datorită creşterii temperaturii
apei de răcire.

6.4. Evaluarea randamentului intern al turbinelor

Determinarea exactă a randamentului intern pentru o anumită construcţie de
turbină se efectuează prin calcului destinderii, treaptă cu treaptă. Pentru calculele
preliminare ale circuitului termic, în absenţa datelor detaliate pentru turbine se
folosesc valori globale ale randamentului intern determinate statistic, întrucât, în
prezent, practic toate turbinele aparţinând aceleiaşi clase de putere şi categorii de
parametri ai aburului au randamente interne similare.
Randamentul intern al unei turbine poate fi determinat cu relaţia:
 i     x
în care:
   este randamentul turbinei infinite, dat de relaţia:
   0,27q'0,56
în care q' este raportul dintre cifra de calitate Parsons şi cifra Parsons de
referinţă:
q
q 'a  pentru turbine cu acţiune
2000
q
qr '  pentru turbine cu reacţiune
3000
Pentru turbinele combinate, pentru q' se va considera media ponderată în
raport cu căderile adiabatice între qa ' şi qr ' ;
 H0   1
    1   0,666  0,03 (1  i )1  
 i1  i0   z
în care:
H 0 - căderea adiabatică în turbină;
i1 - entalpia aburului la intrarea în turbină;
i0 - entalpia condensatului la presiunea de ieşire din turbină;
z - numărul de trepte de destindere al turbinei;
1 x Hu
  x  1  0,9 
2 H ad  i
în care:
x - umiditatea la ieşirea din turbină;
H u - căderea reală de entalpie în domeniul aburului umed.
Deoarece atât   cât şi  x sunt dependente de randamentul intern i ,
utilizarea acestor relaţii se face iterativ.

127
 Pentru calcule preliminare randamentul corpului de înaltă presiune se poate
evalua ca media ponderată în raport cu căderile adiabatice în treapta de reglare iTR
respectiv în grupul de trepte de presiune ip :
TR TR
H ad  i  H adp  ip
 iCIP  TR
H ad  H adp
în care H adTR , H adp sunt căderile adiabatice în treapta de reglare respectiv în
grupul treptelor de presiune în kJ / kg
Randamentul intern al treptei de presiune este dat de relaţia:
0,15
 iTR  0,83 
D1v1
în care D1 este debitul maxim în kg / s iar v1 volumul specific al aburului
înainte de turbină în m 3 / kg .
Randamentul intern al grupului de trepte de presiune este dat de relaţia:
 0,5  H adp  600  2,5 
 ip   0,925  1  1  p 
 Dm vm  20000  H ad 
în care:
Dm - debitul mediu în grupul treptelor de presiune în kg / s :
Dm  Di De
vm - volumul specific mediu în m 3 / kg :
vm  vi ve
în care Di , vi sunt debitul respectiv volumul specific ale aburului la intrarea
în grupul de trepte de presiune iar De , ve valorile la ieşirea din turbină.
Pentru corpul de medie presiune randamentul iCMP poate fi determinat cu
relaţia:
 iCMP  iCMP
0 (1  K CMP )
în care:
 i0CMP - randamentul intern de referinţă al corpului de medie presiune depinde
de raportul presiunilor la intrare şi ieşire şi de debitul volumic la intrarea în turbină
(figura 6.9);
K CMP - corecţia de randament dependentă de presiunea şi temperatura la
intrare (figura 6.10).
Randamentul mecanic al grupului turbină-generator la puterea nominală se
poate aproxima pentru grupuri cu puteri mai mici de 100 MW cu relaţia:
0,005
 mn  0,992 
Pn
La grupuri cu puteri între 100 şi 500 MW în mai multe corpuri, randamentul
mecanic nominal are valoarea cuprinsă între 0,994 şi 0,996.

128
 Cifrele de pe curbe
reprezintă raportul dintre
presiunea de intrare pi şi
cea de ieşire pe

Figura 6.9. Randamentul intern de referinţă la corpurile de medie presiune

Figura 6.10. Corecţia randamentului corpurilor de medie presiune

6.5.Instalaţii de condensare
Condensarea aburului destins în turbină are loc în condensatoare,
schimbătoare de căldură de suprafaţă sau de amestec răcite cu apă sau cu aer
(figura 6.11).
Soluţia cel mai frecvent aplicată în practică şi folosită în exclusivitate în
centralele electrice din România este cea cu condensator de suprafaţă răcit cu apă.

129
 a – răcire cu apă prin
tc t 'c t ' 'c aparat de schimb de
căldură de suprafaţă
t2 ta 2
b – răcire directă cu aer
t a1 prin aparat de schimb de
t1
M
căldură de suprafaţă
ta 2 c – răcire indirectă cu aer
t a1 prin amestec (sistem
Heller)
t 'c t ' 'c
tc ta 2 ta 2
t2

t a1 t a1
t1
a) b) c)
Figura 6.11. Instalaţii de condensare a aburului
a – condensator de suprafaţă răcit cu apă; b – condensator de suprafaţă răcit cu aer; c – condensator de
amestec răcit cu aer (Heller)
Cerinţele tot mai mari de
apă de răcire şi lipsa tot mai
1
accentuată a acesteia ridică
6
problema răcirii cu aer. 2
Sistemul indirect Heller, 3
condensează aburul cu ajutorul 4
4
unui circuit închis de apă de
răcire iar aceasta se răceşte
într-un schimbător de căldură 4
cu aer.
În cea ce urmează se 7
prezintă numai condensatoare 5
de suprafaţă răcite cu apă. 8
Constructiv acestea sunt
realizate din ţevi drepte,
paralele şi orizontale fixate Figura 6.12. Condensator de suprafaţă răcit cu apă
prin mandrinare între două 1 – racord de intrare pentru abur; 2 – mantaua condensatorului;
3 – ţevi; 4 – camere de apă; 5 – intrare apă de răcire; 6 – ieşire
plăci tubulare (figura 6.12). apă de răcire; 7 – rezervor de colectare a condensatului; 8 –
Ţevile condensatorului trebuie sistem de evacuare a condensatului
să aibă un coeficient de schimb
de căldură K cât mai bun, pentru ca să reducă temperatura de condensaţie tc, sunt
construite din alamă, au diametre interioare cuprinse obişnuit între 18 şi 24 mm şi
grosimi de pereţi de 1-1,5 mm.
Bilanţul de căldură în condensator se scrie:

130
 t 2  t1
Q2  K  S   t med  K  S  ,
tc  t1
ln
tc  t2
unde: S – suprafaţa condensatorului , [m2] ;
tmed – diferenţa medie logaritmică de temperatură , [oC] ;
tc – temperatura de condensare , [oC] ;
t1 – temperatura apei de răcire la intrare , [oC] ;
t2 - temperatura apei de răcire la ieşire , [oC] ;
cu două drumuri de apă, soluţia cea mai uzuală la unităţi cu puteri până la 200
MW. La maşinile foarte mari se folosesc condensatoare cu un singur drum de apă,
pentru ca să nu ajungă la diametre exagerate de mari.
Între turbină şi condensator şi în condensator, aburul trebuie să aibă o cădere
de presiune cât mai redusă. Din această cauză condensatoarele sunt instalate în
imediata apropiere a corpului de joasă presiune a turbinei cu axul paralel cu axul
turbinei sau perpendicular pe acesta. La turbinele cu mai multe fluxuri, se poate
construi câte un condensator pentru fiecare flux de abur sau un singur condensator
comun de formă prismatică pentru mai multe fluxuri. În figura 6.13 este redată
aşezarea relativă a condensatorului faţă de turbină.

a) b) c)
Figura 6.13. Aşezarea relativă a condensatorului în raport cu turbina
a – condensator transversal pe turbină; b – condensator longitudinal sub turbină; c – condensator
longitudinal dublu (lateral faţă de turbină)

În cazul condensatoarelor longitudinale, numărul lor poate fi egal cu două,

iar pentru a micşora înălţimea grupului, se poate adopta construcţia integrală, cu
condensatoarele laterale în raport cu turbina.
Pe partea de apă, condensatoarele sunt de obicei divizate în două părţi în
care circulaţia apei se poate opri în mod independent pentru curăţare.
În exploatare se pun două condiţii pentru condensatoare:
- etanşeitatea volumului de abur faţă de apa de răcire;
- menţinerea suprafeţei interioare a ţevilor în stare curată pentru a avea o
valoare ridicată a coeficientului de schimb de căldură.
Neetanşeitatea condensatorului are ca urmare pătrunderea apei de răcire în
condensator şi impurificarea acestuia cu săruri. Starea de neetanşeitate se poate
detecta deci în mod indirect, urmărind nivelul concentraţiei de săruri în apa
condensată.

131
 Pătrunderile de apă au loc în mod cel mai frecvent pe la capetele ţevilor, la
locul de îmbinare prin mandrinare între ţeava de alamă şi peretele din oţel. O a
două cauză poate fi spargerea ţevilor.
La condensatoarele turbinelor care primesc abur de la cazane cu circulaţie
forţată unică trebuie să se dea o atenţie specială calităţi apei, fiind obligatorie
tratarea condensatului.
Această măsură se poate aplica întregului condensat sau numai unei părţi de
condensat, în care caz partea inferioară de colectare a apei este compartimentată şi
numai condensatul colectat din zona impurificată este trimis spre instalaţia de
tratare.
Murdărirea ţevilor condensatorului se datorează mâlului din apa de răcire,
sărurilor care prin încălzire precipită şi depunerilor de substanţe organice
dezvoltate datorită temperaturii apei de răcire. Mărirea vitezei de trecere a apei prin
ţevi micşorează intensitatea depunerilor dar poate cauza uneori eroziunea ţevilor şi
deci spargerea lor.
Curăţirea interioară a ţevilor condensatorului se face pe cale mecanică în
unul din următoarele moduri:
- prin oprirea agregatului şi curăţirea mecanică ţeavă cu ţeavă a
condensatorului, operaţie anevoioasă dat fiind numărul mare de ţevi din
condensator (la o putere de 10 MW circa 8000 ţevi);
- prin oprirea unei jumătăţi a condensatorului şi curăţirea mecanică la o
sarcină redusă a turbinei;
- prin curăţirea continuă
în mers cu ajutorul unui sistem
de bile de cauciuc (sistem
Tapproge). Bilele sunt
antrenate de curentul de apă de 4
răcire şi având un diametru 1
practic egal cu al ţevilor, şi
densitatea egală cu cea a apei, Apă
3
au probabilitatea egală să caldă
treacă prin oricare din ţevi, 2
detaşând impurităţile chiar în
momentul depunerii lor, încă Apă rece
în stare neaderentă. La ieşirea Figura 6.14 Sistem de curăţire cu bile de cauciuc;
din condensator bilele sunt 1 – spaţiul parcurs de bile; 2 – pompă de recirculare a bilelor;
reţinute de o sită şi repompate 3 – rezerva de bile; 4 – sită de reţinere a bilelor
în circuit. Schema curăţirii continue este redată în figura 6.14.

6.6. Instalaţii anexe ale turbinei

6.6.1. Sistemul de vid

În condensator presiunea trebuie să fie egală cu valoarea corespunzătoare
temperaturii de condensare.

132
 În condensator pătrund însă, odată cu aburul, gaze necondensabile. Acestea
sunt formate din aer provenit din neetanşeităţile circuitului apă-abur şi azot
respectiv vapori de amoniac proveniţi din tratarea chimică a apei din cazan. Gazele
se acumulează în zonele laterale ale condensatorului şi determină creşterea
presiunii din condensator, prezenţa lor fiind nedorită. Pentru menţinerea vidului în
condensator se foloseşte o instalaţie de extragere a gazelor.
Extragerea gazelor se face în următoarele moduri :
- cu ejectoare cu abur în două sau trei trepte;
- cu ejectoare cu apă;
- cu pompe rotative de vid;
- cu pompe rotative de vid în serie cu un ejector cu abur.
Pentru pornirea turbinelor este nevoie de un aparat separat pentru evacuarea
aerului din condensator, turbină şi preîncălzitoare de joasă presiune lucrând sub
vid.
Pentru aceasta se foloseşte de obicei un ejector cu abur cu o singură treaptă
cu debit mare dar care realizează numai un vid parţial.
Principiul de funcţionare al unui ejector cu abur rezultă din figura 6.15.

1
2 1
3

8 3
4 2
5 2'
4
4'
6
6
7
5

Figura 6.15. Ejector cu abur într-o treaptă Figura 6.16. Ejector cu abur în două trepte
1 – racord de abur; 2 – ajutaj convergent- 1 – racord de abur; 2, 2' – ejector treapta I respectiv
divergent; 3 – racord aspiraţie gaze din II; 3 – racord aspiraţie gaze din condensator; 4, 4' –
condensator; 4 – difuzor; 5 – condensatorul difuzoarele treptei I respectiv II; 5 – racordul de
ejectorului; 6 – circuitul de condensat aspiraţie al treptei a II-a; 6 – circuitul de condensat
principal; 7 – evacuarea aerului principal; 7 – oală de condensat
Într-un ajutaj convergent-divergent 2 aburul adus prin racordul 1, se destinde
până la o presiune p inferioară celei din condensator pc.
În felul acesta prin conducta 3 se aspiră amestecul de gaze necondensate şi
vapori care este antrenat de jetul de abur în difuzorul 4. Datorită reducerii vitezei,
conform legii conservări energiei presiunea statică creşte până la presiunea p ,
superioară presiunii atmosferice.

133
 Amestecul abur-gaze este răcit în condensatul ejectorului 5, gazele sunt
evacuate în atmosferă, iar condensatul recuperat în circuit. Mediul de răcire al
condensatorului îl formează apa din circuitul termic, care în condensatorul 5 se
preîncălzeşte.
p
Raportul de comprimare al ejectorului este n  . Presiunea minimă
pc
realizabilă cu un ejector cu abur cu o treaptă este de 0,1 bar.
În cazul ejectorului cu mai multe trepte, aerul din primul condensator este
aspirat de treapta următoare a ejectorului după cum se poate urmări în figura 6.16.
Raportul de comprimare în cazul unui ejector cu două trepte egale va fi
p x p 
n   , unde px este presiunea intermediară între trepte. În consecinţă în acest
pc p x
caz n  n .
Raportul de compresie mai redus permite ca în ejectorul cu două trepte să se
atingă presiunea absolută de 0,035-0,04 bar. Aburul de antrenare trebuie să aibă o
presiune de 6-12 bar.
La pornirea ejectorului are nevoie de o sursă externă de abur.
Ejectorul cu apă are o funcţionare asemănătoare. El lucrează cu o singură
treaptă, iar fluidul de lucru este apa preluată de o pompă specială din circuitul de
răcire, după cum rezultă din figura 6.17. Presiunea pompei de refulare a apei este
de 3-6 bar.
Pompele rotative de vid, de tipul denumit de inel de apă şi rotor excentric,
folosesc un debit de apă de circulaţie în circuit închis. Apa din acest circuit trebuie
să fie perfect curată şi cât mai rece, deoarece presiunea minimă de absorbţie este
egală cu presiunea de vaporizare a apei la ieşirea din pompă.
Schema din figura 6.18 prezintă instalaţia unei pompe rotative de vid.
Pompa 1 refulează amestecul apă-aer în rezervorul de separaţie 2, iar răcitorul 3

3
4

1
2 2
3
4
1
5

Figura 6.17. Ejector cu apă
1 – bazin de aspiraţie pentru apă; 2 – pompă de apă;
3 – ejector; 4 – racord de aspiraţie pentru gazele din
condensator; 5 – bazin cu deversor
5 5
Figura 6.18. Pompă rotativă de vid
1 –pompă; 2 – bazin de separaţie al aerului; 3
– răcitor; 4 – apă de adaos; 5 – evacuarea apei

134
răceşte apa de circuit care se încălzeşte datorită:
- aportului de căldură a vaporilor de apă din condensator ;
- lucrul mecanic consumat prin frecarea apei în pompă.

6.6.2.Sistemul de ungere
Ungerea turbinelor se face cu ulei sub presiune. În cea mai mare parte din
cazuri, reglarea turbinei foloseşte de asemenea un circuit de ulei cu presiune
ridicată.
Sistemul de ulei al turbinei îndeplineşte ambele funcţiuni. Asigurarea
continuităţii de lucru a acestei instalaţii este de maximă importanţă dat fiind că
lipsa de ulei pe toată durata rotirii turbinei are efect grav, conducând la topirea
lagărelor, schimbarea poziţiei rotorului faţă de stator şi ca o consecinţă, distrugerea
elementelor de etanşare şi chiar distrugerea întregului paletaj.
Siguranţa sistemului de ungere este realizată prin folosirea unui număr de
pompe de rezervă şi a mai multor surse de energie pentru antrenarea lor.
În figura 6.19 este arătat un exemplu de schemă a sistemului de ungere care
corespunde situaţiei de la turbinele de putere mijlocie şi mare. Acestea cuprind
următoarele pompe:
- pompa principală de ulei antrenată direct de arborele turbinei principale;
- pompa de ulei de pornire, oprire şi rezervă care intervine la scăderea
presiunii de ulei în circuit şi în toate cazurile când datorită turaţiei reduse a
turbinei, pompa principală nu poate asigura ungerea şi reglajul. Pompa a doua este
în general antrenată electric în curent alternativ.
1 2 2

~ E

8
6 7 12

4 5 9

11 10
Figura 6.19. Circuitul de ulei al turbinei
1 – lagără axial; 2 – lagăre radiale; 3 – pompa principală; 4 – pompa de rezervă; 5 – pompa de siguranţă;
6 – pompă de presiune înaltă pentru pornire; 7 – răcitoare de ulei; 8 – ventil de laminare pentru reducerea
presiunii; 9 – conducte de ulei de la lagăre; 10 – rezervor de ulei; 11 – filtru de ulei; 12 – ulei spre
sistemul de reglare

135
 - pompa de ulei de siguranţă, având caracteristici identice cu pompa de
rezervă. Această pompă este antrenată de un motor de curent continuu alimentat
din bateria de acumulatoare, un motor de curent alternativ alimentat de la o reţea
separată de siguranţă, prin grupuri convertizoare de la bateria de acumulatoare sau
cu ajutorul unei mici turbine cu abur.
Uleiul refulat de pompă traversează răcitoarele de ulei 7 şi se repartizează la
sistemul de reglaj 12 prin intermediul unui reductor de presiune 8 la conductele
colectoare de ulei de ungere.
Pentru uşurarea pornirii instalaţiei cuprinde pompa de mare presiune 6,
antrenată de un motor de curent alternativ. Aceasta asigură o presiune mărită de
ulei (80-100 bar) înainte de punerea în mişcare a rotorului şi permite crearea
peliculei de ulei de ungere între fusuri şi lagăre. Prin aceasta cuplul iniţial de
învârtire este semnificativ mai mic.
La turbinele de mare putere fiecare lagăr are o pompă proprie pentru
presiunea mărită la pornire. Toate pompele preiau uleiul din rezervorul de ulei 10
în care se găsesc instalate filtre de ulei 11, cu posibilitatea da a fi curăţite în mers.
În rezervor se găseşte, în funcţie de mărimea turbinei o cantitate de 15-30 t
ulei.

6.6.3. Instalaţia pentru pornirea turbinei

Învârtirea rotorului la pornire, înainte de a se introduce abur în turbină şi
după oprirea ei se face cu ajutorul unui viror. Cuplul de învârtire poate fi dat de:
- motor electric acţionând printr-un demultiplicator şi un angrenaj asupra
rotorului. În funcţie de turaţia rotorului cuplarea şi decuplarea virorului se poate
face automat;
- un câmp electric rotativ creat de un bobinaj montat în jurul uneia din
cuplele rotorului care funcţionează cu un motor electric asincron cu rotorul în
scurtcircuit, cu un număr mare de perechi de poli;
- o turbină hidraulică acţionând în capătul rotorului şi folosind ca mediu de
acţionare ulei sub presiune din sistemul de ungere.
Turaţia obişnuită dată de viror este de 2-10 rot/min.
În cazul acţionării hidraulice, această turaţie poate fi mai mare.

6.6.4. Pompele de apă ale condensatorului

Condensatorul turbinei răcit cu apă, dispune de două pompe principale:
- pompe de condensat principal;
- pompa de apă de răcire.
Ambele pompe sunt servicii interne principale fiindcă fără ele nu poate
funcţiona.

6.6.5. Pompe de condensat

Pompa de condensat extrage apa condensată din condensator şi o refulează
în circuitul de preîncălzire până la degazor. Schema de încadrare a pompei de
condensat este redată în figura 6.20.

136
 Înălţimea totală de refulare a pompei de hd
condensat H, exprimată în m coloană de apă, se
determină cu relaţia : Hg
H  Hm  Hg  Hr
în care: Hm – înălţimea manometrică de hc
refulare a pompei, [m] ; 1
105
Hm   p  pc  [m] ,
g d 3
3
unde:  - masa specifică a apei, [kg/m ]
pd, pc – presiunile în degazor respectiv în
condensator, [bar]
10
sau Hm   p  pc  , dacă pd şi pc sunt exprimate Figura 6.20. Poziţia2 pompei de
 d
în at. condensat în schema termică
1 – pompa de condensat; 2 – ventil de
Hg – înălţimea geodezică este dată de reglare; 3 – ventil de recirculare
diferenţa nivelurilor între degazor şi oglinda apei
în condensator
Hg=hd - hc .
Această înălţime este condiţionată de funcţionarea pompei de alimentare şi
este de ordinul 20-28 m.
Hr – este înălţimea corespunzătoare rezistenţei de curgere a apei între
condensator şi degazor, depinzând de viteza apei, de numărul de preîncălzitoare şi
de forma şi lungimea traseului. În mod obişnuit, H r=20-30 m.
Pentru cazul obişnuit al unui degazor lucrând la o presiune de 6 bar,
înălţimea de refulare a pompei este de 100-120 m.
Debitul pompat de pompa de condensat principal, este egal cu
i
D  Dc   a j Dc  bDc  Dej [kg/s] ,
j 1

unde: Dc – debitul masic de abur în condensator, [kg/s] ;

 a j – debitul relativ de condensat de la prizele de joasă presiune recuperat
prin scurgere la condensator ;
b – debitul relativ de apă de adaos, dacă aceasta se introduce în
condensator ;
Dej – debitul de condensat de la ejector , ]kg/s].
Puterea pompei de condensat ca di deci :
DH
P , [kW].
102   p
Constructiv, pompa de condensat este o pompă multietajeată (3-4 etaje), şi
ea trebuie să fie aşezată sub nivelul apei din condensator deoarece primeşte apă
practic la temperatura de saturaţie. Coloana de apă formată prin aşezarea ei sub
nivelul apei din condensator măreşte presiunea în aspiraţia pompei, astfel
reducându-se riscul apariţiei regimului de cavitaţie.

137
 La instalaţiile noi este preferabil ca
această pompă să fie cu axul vertical, astfel
încât pompa să se găsească la o cotă cât mai
joasă, dar cu motorul electric aşezat sus. Pompa
de condensat cu ax vertical economiseşte spaţiu
în sala maşinilor.
Puterea pompelor de condensat depăşeşte
100 kW. Din această cauză ele sunt antrenate
5 1
de motoare electrice asincrone la tensiuni
ridicate (6 kV).
Dimensionarea pompelor de condensat
se face în următoarele moduri:
- la grupuri de putere mijlocie: două 3
pompe din care una de rezervă, fiecare cu
debitul D pc  10,5 D ; 4 2
- la grupuri de mare putere: trei pompe Figura 6.21. Schema de condensat
principal pentru grupuri cu tratarea
din care una de rezervă, fiecare cu debitul condensatului
D pc  0,55 D . 1 – pompa de condensat treapta I; 2 –
Debitul de apă în circuitul termic este pompa de condensat treapta a II-a; 3 –
staţie de tratare chimică a condensatului; 4
variabil în funcţie de încărcare. Reglarea – ventil de reglaj; 5 – ventil de recirculare
debitului pompei de condensat se face prin
ventilul de reglaj 4 şi prin recircularea condensatului cu ajutorul ventilului de
recirculare 5 (figura 6.21).
Pompele de condensat funcţionează la turaţie constantă.
În cazul când se face tratarea chimică a condensului principal, presiunea
maximă admisă la instalaţiile de tratare nu depăşeşte 4-6 bar şi este inferioară
presiunii din degazor. În acest caz pompele de condensat se fracţionează în două
trepte.

6.6.6. Pompele de apă de răcire

Pompele de răcire asigură circulaţia apei de răcire prin condensator răcitorii
de ulei şi răcitorii generatorului. Pe lângă funcţiile de răcire există apa vehiculată
de pompele de răcire îndeplineşte o serie de alte funcţii, cum ar fi unele răciri
tehnologice la lagăre, compresoare, motoare electrice mari, transportul hidraulic al
zgurei şi cenuşii, etc.
Încadrarea pompelor de răcire în schema termică este arătată în figura 6.22.
Înălţimea de refulare totală a pompei de răcire este dată de expresia:
H  Hg  Hr
Apa fiind refulată de pompă în canalele deschise, înălţimea de pompare
manometrică H m  0 .
Înălţimea geodezică depinde de felul răcirii. Conform figurii 6.22 această
înălţime este redată în tabelul 6.1.

138
Tabelul 6.1. Înălţimea geodezică de pompare
Felul răcirii Hg [m] Explicaţia
Circuit deschis 0,5-1 Diferenţa de nivel între nivelul apei în canalul de apă
caldă şi rece (h 2d-h1)
Circuit închis 8-10 Înălţimea de ridicare a apei în turn deasupra nivelului
apei în canalul de apă rece (h 2i-h 1 pe figura 6.22)

Rezistenţa hidraulică a circuitului condensatorului este de asemenea redusă,

valoarea uzuală fiind H r  6  8 m
În consecinţă înălţimea totală de pompare este foarte redusă iar pompele de
răcire sunt de construcţie cu un singur etaj, preferabil cu ax vertical şi cu rotor cu
scurgere axială, asemănătoare pompelor de irigaţie.
Puterea acestor pompe este mai mare decât puterea pompelor de condensat,
ele sunt antrenate cu motoare de tensiune ridicată (6 kV). În mod obişnuit acestea
sunt motoare asincrone cu o singură turaţie sau cu două turaţii, asigurând astfel
eventual un reglaj al debitului în două trepte.
Pentru o reglare continuă a debitului, pompele de răcire de tip axial pot avea
paletele rotorului cu unghi
variabil, asemănător
turbinelor hidraulice h2i
elicoidale Kaplan.
Modificarea unghiului se 4 3
poate face în mers sau cu 7
2
pompa oprită.
Pompele de răcire au o
H gi
funcţionare sigură iar în
dimensionarea lor nu se 1 1
prevede rezervă numerică. De 6
obicei se folosesc două hgd
h2 d
pompe, ambele în funcţiune, 5 h1
cu un debit D PR egal cu
DPR  0,5D R , în care DR
Figura 6.22. Poziţia pompelor de răcire în schema
reprezintă debitul total de termică
răcire al grupului. 1 – pompe de răcire; 2 – condensator; 3 – răcitor de ulei;
O a treia pompă de 4 – răcitor generator; 5 – cămin apă rece; 6 – cămin apă
caldă; 7 – distribuţia apei la turnul de răcire (în cazul
rezervă se întâlneşte numai la
răcirii în circuit închis)
anumite condensatoare ale
grupurilor din centrale nuclear electrice.

6.7. Pornirea şi oprirea turbinelor în CTE

Pornirea şi oprirea turbinei ridică probleme deosebite în exploatare.
Posibilităţile de avarie sunt mărite datorită regimului tranzitoriu de temperatură.
Acesta conduce la dilatări diferenţiale ale statorului şi rotorului şi eforturi termice
suplimentare. Aceste fenomene limitează viteza de pornire şi oprire fixând astfel

139
timpul total de pornire. Durata de pornire şi oprire creşte cu temperatura iniţială a
aburului.
Secvenţele generale ale pornirii unui grup sunt următoarele :
1. Asigurarea ungerii. Este demarată pompa de ulei de pornire.
2. Etanşarea labirinţilor dintre rotor şi stator cu abur provenit din sursa externă.
3. Pornirea instalaţiei de vid pentru extragerea aburului din turbină şi
condensator şi asigurarea circulaţiei apei de răcire în condensator.
4. Rotirea rotorului turbinei cu virorul simultan cu admisia unui debit limitat de
abur cu parametri scăzuţi pentru încălzire. În această perioadă se pun în
funcţiune şi dispozitivele electrice sau cu abur pentru încălzirea flanşelor şi a
butoanelor flanşelor şi se deschid toate căile de golire prevăzute pentru
condensatorul format.
5. Încălzirea turbinei prin introducerea de abur care antrenează rotorul la turaţie
mică 300-500 rot/min, simultan cu încălzirea flanşelor.
6. Ridicarea turaţiei în trepte cu continuarea încălzirii.
7. Efectuarea paralelului generatorului cu reţeaua după ca s-a atins 3000
rot/min şi încărcarea maşinii.
Încărcarea se face progresiv, viteza de încărcare fiind limitată deoarece
dilatările diferenţiale în timpul încărcării sunt cel puţin la fel de mari ca şi cele din
prima perioadă de încălzire, când se creşte turaţia.
Timpul de pornire depinde de starea turbinei în momentul demarării. Dacă
turbina a fost în stare rece durata orientativă poate fi:
- 90-120 min. la turbinele cu pornire rapidă ;
- 120-180 min. la turbinele moderne ;
- circa 8 ore la turbinele vechi şi cu carcasa simplă la corpul de înaltă
presiune.
La turbinele aflate în stare caldă în momentul pornirii apar două situaţii:
- turbine construite astfel încât permite repornirea din orice stare. În acest
caz pornirea se face într-o durată de timp de 30-60 min.
- turbine care dacă au fost oprite mai mult decât un anume timp trebuie să fie
răcită parţial pentru egalizarea temperaturilor. În alte cazuri repornirea se face
decât după ce au trecut 8-12 ore.
Secvenţele opririi unei turbine sunt următoarele :
1. Închiderea admisiei de abur şi deschiderea staţiilor de reducere răcire
ocolitoare ale turbinei.
2. Continuarea răcirii condensatorului, care primeşte abur prin staţiile de ocolire
a turbinei.
3. Pornirea pompei de ulei de rezervă pentru asigurarea presiunii de ungere.
4. Se aşteaptă ca turaţia să coboare de la sine la turaţia asigurată de viror.
Timpul necesar coborârii turaţiei depinde de momentul de inerţie al
rotorului, având valori de 2-4 ore.
5. Anclanşarea virorului şi continuarea rotirii până ce turbina s-a răcit complet.
În cazul unor avarii este necesar ca turaţia la oprire să fie redusă mai rapid. În
acest caz se admite aer în condensator ceea ce conduce la mărirea frecărilor prin

140
ventilaţie ale rotorului. Turaţia coboară până la cea a virorului în 30-60 min. după
care se continuă rotirea cu virorul.
Întreruperea prea timpurie a rotirii turbinei cu virorul conduce la îndoirea
rotorului, deformaţiile permanente provenind din răcirea mai accelerată a părţii
inferioare şi mai lente a părţii superioare.
În timpul răcirii şi pornirii energia electrică şi aburul sunt asigurate de
serviciile interne din surse exterioare.

141