1.1.4.

Parametrii care influențează valoarea randamentului termic al ciclurilor teoretice ale

instalațiilor de turbine cu abur (presiunea de vaporizare; temperatura de supraîncălzire,
presiunea de condensare).

Pentru analiza influenței diferitor parametri asupra eficienței ciclului termodinamic este rațional
de înlocuit ciclul Rankine cu ciclul echivalent Carnot. Trebuie de menționat că cedarea căldurii
în condensator în limitele aburului umed are loc la temperatura ., ceea ce coincide cu
condițiile ciclului Carnot. Introducerea căldurii în ciclu are loc pe trei porțiuni: încălzirea apei
pînă la temperatura de saturație (linia ab pe diagrama T-s din figura 1), vaporizării apei la
temperatura constantă (linia bc), supraîncălzirea aburului (linia cd).

Cantitatea de căldură, introdusă în condensator se determină cu ajutorul integralei definite în

limitele și , care poate fi prezentată ca produsul dintre temperatura echivalentă și diferența
de entropie :

d . .
(1)

Temperatura echivalentă reprezintă acea temperatură medie la care

se introduce căldura, pentru care eficiența ciclului Rankine este
egală cu eficiența ciclului Carnot. Este evident că temperatura
echivalentă . Poate fi determinată dacă egalăm randamentul
ciclului Rankine cu cel al ciclului Carnot:
.
,
. Fig. 1. Ciclul ideal al
instalației de turbină cu
De unde abur (Ciclul Rankine).

. . (2)

Temperatura aburului viu

Ridicarea temperaturii aburului viu duce la ridicarea

randamentului termic al ciclului. Dacă se compară cele două
cicluri din figura 2, care se deosebesc doar prin temperatura
aburului viu, se poate de observat că, randamentul ciclului cu
temperatura inițială mai mare trebuie să aibă un randament mai
mare. În realitate, ridicarea temperaturii aburului viu poate fi
privită ca o adăugare la ciclul inițial 1 21 cu temperatura
echivalentă . a unui ciclu suplimentar 2 2 2 (lucrul
util al lui este prezentat prin suprăfața hașurată ).

Deoarece temperatura finală în ciclul inițial și cel adăugat sunt

aceleași, randamentul ciclului adăugat este mai mare decît Fig. 2. Compararea
randamentul ciclului inițial, și, respectiv, temperatura ciclurilor ideale ale turbinei
echivalentă a ciclului nou . va fi mai mare decît . ,. cu abur cu temperatura
Astfel, randamentul instalației va fi mai mare la ridicarea inițială diferită.

1 
 
temperaturii inițiale.

În turbinele cu condensație procesul destinderii aburului se termină în domeniul aburului saturat

umed (0 1). Eficiența treptelor ce funcționează cu abur saturat umed este mai mică decît a
celor ce funcționează cu abur supraîncălzit. Deoarece ridicarea temperaturii inițiale la
presiunea inițială și cea finală nemodificate , duce la creșterea titlului de vapori , astfel
crește nu doar randamentul termic total , dar și randamentul relativ intern .

Problemele practice, legate de ridicarea temperaturii aburului viu, constau în faptul, că, oțelurile
utilizate la construcția turbinelor moderne își pierd rezistența la temperaturi ridicate. La creșterea
temperaturii inițiale de la un anumit nivel, brusc cad limitele curgerii și rezistenței.

La temperaturi ridicate apar deformații de fluaj, ceea ce e legat de necesitatea micșorării

tensiunilor admisibile sau durata normată de viață a detaliilor care sunt supuse temperaturilor
înalte ale aburului. Pentru asigurarea unei funcționări sigure pe o durată mai lungă de funcționare
(150 – 200 mii ore), este necesar de utilizat oțeluri termorezistente, îndeosebi pentru suprafețele
de schimb de căldură ale cazanului, conductelor de abur viu și a celui supraîncălzit intermediar,
și elementelor de admisie a burului în turbină. Aceasta duce la ridicarea costului CET în
întregime. În afară de aceasta, ridicarea temperaturii înrăutățește indicatorii de manevră a
echipamentului termoenergetic, adică duce la majorarea timpului necesar pentru pornirea-oprirea
instalațiilor energetice.

Deși, au fost însușite tehnologiile ce permit utilizarea aburului supraîncălzit pînă la temperaturi
de 565 -580 oC, și chiar în unele cazuri pînă la 600 -650 oC, din cauza necesității utilizării unor
oțeluri din clasa austenite, ce posedă un șir de dezavantaje tehnologice și au un cost mai mare, și
condițiilor de manevră, în instalațiile moderne temperatura aburului viu și supraîncălzit
intermediar nu depășește 535 -540 oC, doar unele agregate sunt exploatate la temperaturi de 560
-565 oC.

Presiunea aburului viu

Fig. 3. Comparația ciclurilor Fig. 4. Modificarea căderii disponibile de

termodinamice cu presiunea entalpie în dependență de presiunea
aburului viu diferită în diagrama T- aburului viu la menținerea temperaturii
s. aburului viu ți presiunea în condensator

2 
 
 nemodificate.

Ridicarea presiunii aburului viu este legată de ridicarea temperaturii de saturație, ceea ce duce la
ridicarea temperaturii echivalente . și ridicarea eficienței ciclului termodinamic.

Pentru comparație în figura 3 în diagrama T-s sunt prezentate două cicluri ideale cu presiunea
aburului viu diferită, însă cu aceiași presiune în condensator . În ciclul 1 2 1 cu
presiunea mai mare are loc introducerea căldurii la o temperatură echivalenta . .
mai mare, acest ciclu este mai eficient ca ciclul 1 21.

Însă pe măsura creșterii presiunii aburului viu temperatura echivalentă . , la început crește ,
iar apoi creșterea încetinește, și creșterea ulterioară a presiunii va duce deja la micșorarea
temperaturii echivalente . și, respectiv, a eficienței ciclului. Căderea disponibilă de entalpie
în turbină , adică numărătorul în formula

Odată cu creșterea presiunii crește pînă în momentul în care tangenta ab la izoterma

. nu devine paralelă la porțiunea izobarei . (figura 4).

Odată cu creșterea la . crește umiditatea la sfîrșitul procesului de destindere a

aburului, ceea ce duce la micșorarea randamentului relativ intern al turbinei. În cazul
umidității înalte a aburului în treptele următoare poate apărea coroziunea paletelor. De aceea
creșterea presiunii aburului viu se însoțește și de creșterea temperaturii inițiale. Astfel, pentru
3,5 4 temperatura aburului nu trebuie să fie mai mică decît 400 435 ,
pentru 9 temperatura aburului nu trebuie să fie mai mică decît 480 500 .

La alegerea presiunii trebuie de luat în considerare următorii factori:

‐ Odată cu creșterea cresc tensiunile în unele elemente ale turbinei. De aceea aceste
elemente trebuie să fie confecționate cu pereții mai groși, ceea ce duce la majorarea
timpului necesar pentru încălzirea acestor elemente și respectiv a timpului necesar pentru
pornirea turbinei.
‐ Creșterea duce la creșterea costului turbinei. Deși în acest caz scade consumul de abur
și diametrele treptelor, crește numărul treptelor, grosimea pereților și sunt necesare
etanșări mai performante.
‐ Creșterea duce la creșterea înălțimii de pompare a pompelor apei de alimentare, și
respectiv puterii lor.

Presiunea de condensare .
Aburul destins în turbină, este îndreptat în condensator și se condensează în el la contactul cu
țevile reci, în interiorul cărora circulă apa de răcire. Condensarea aburului are loc la presiunea
constantă, și respectiv, aburul ce nimerește în condensator în stare de saturație își păstrează
temperatura constantă pe întreaga durată a procesului. Presiunea în condensator este
determinată de nivelul temperaturii de saturație . Apa de răcire ce circulă prin condensator,
asigură nivelul jos al . Apa de răcire se utilizează din bazine acvatice naturale sau se utilizează
apa ce este răcită în turnuri de răcire. Pentru menținerea vacuumului trebuie să fie asigurat un
3 
 
bun transfer de căldură – pentru aceasta din spațiul de abur al condensatorului cu ajutorul
ejectorului se extrag gazele care nu se condensează.

În Diagrama T-s prezentată în figura 5 sunt arătate două cicluri, care diferă doar prin presiunea
aburului în condensator și, respectiv, prin nivelul de temperatură la care are loc cedarea căldurii
de la fluidul de lucru. Lucrul disponibil în ciclu este mai mare decît lucrul disponibil în
ciclul cu mărimea echivalentă a suprafeței hașurate . Astfel, căderea
disponibilă de entalpie în primul ciclu este mai mare decît căderea de entalpie în al doilea ciclu
cu:

∆ .

Deoarece temperatura slab influențează asupra căldurii consumate în cazan, astfel micșorarea
întotdeauna duce la ridicarea eficienței ciclului termodinamic.

Nivelul de temperaturi la care are loc cedarea căldurii în condensator depinde de temperatura
apei de răcire, și el poate fi găsit din relația:

∆ ,

unde – temperatura apei de răcire la intrare

în condensator,

∆ – încălzirea apei de răcire în

condensator ce depinde de cantitatea de căldură
cedată unui kg de abur la condensarea
lui și de multiplul de recirculație : ∆
;
,

– diferența de temperatură
dintre temperatura de saturație a aburului
pentru presiunea din condensator și
temperatura apei de răcire la ieșire din
Fig. 5. Comparația ciclurilor termodinamice condensator .
cu presiunile finale prezentate în diagrama
T-s. Diferența de entalpii reprezintă căldura latentă de
condensare și puțin se modifică pentru turbinele
cu condensație: 2200 2300 / . De aceea ∆ în mare măsură depinde de
multiplul de recirculație . Cu cît e mai mare multiplul recirculație cu atît e mai mic ∆ și
respectiv presiunea . Însă odată cu acesta crește și consumul de apă de răcire și, respectiv,
crește consumul de energie pentru pompele de recirculare a apei de răcire. În practică multiplul
de recirculație se adoptă în limitele 40 90, ceea ce corespunde cu creșterea temperaturii
∆ 14 6 .

Diferența de temperatură depinde de sarcina suprafeței condensatorului, adică cantitatea de

abur, care se condensează pe 1 . În afară de aceasta, depinde de cît e de curată suprafața,
de densitatea aerului din condensator și de temperatura și viteza apei de răcire. De obicei
5 10 .
4 
 
Dacă turbina cu abur este destinată pentru o centrala electrică, care dispune de cantități mari de
apă curgătoare utilizată ca apa de răcire, atunci temperatura ei se modifică de la 2 iarna, pînă
la 25 vara. Pentru turbinele cu puterea electrică 50 temperatura medie de calcul se
adoptă ca 10 12 , la ce corespunde presiunea 3,4 4 .

Dacă centrala electrică se află la distanțe mari de la bazinele naturale de apă, atunci este necesar
de aplicat recircularea apei de răcire prin turnuri de răcire. În așa caz temperatura ei se modifică
de la 10 15 iarna, pînă la 30 35 vara, iar temperatura medie de calcul se adoptă ca
20 27 , la ce corespunde presiunea 5 8 .

În unele cazuri reieșind din condițiile climaterice sau tehnico economice presiunea de calcul din
condensator poate fi și mai mare 10 12 .

5 
 
1.1.5. Influența supraîncălzirii intermediare a aburului asupra randamentului termic al
ITA

Schema ITA cu supraîncălzire intermediară a aburului este prezentată în figura 1.

Aburul după destinderea sa de la presiunea pînă la presiunea în partea de înaltă presiune 4

a turbinei, este îndreptat în supraîncălzitorul intermediar a aburului, unde aburului se transmite
căldură și temperatura lui se ridică de la pînă la . . . După aceasta aburul este îndreptat din
nou în turbină 6, unde are loc destinderea lui pînă la presiunea din condensator .

Fig. 1. Schema de principiu a unei ITA cu

supraîncălzire intermediară a aburului:
1 – pompa apei de alimentare; 2 – cazan; 3
– supraîncălzitor de abur; 4 – cilindrul de
înaltă presiune a turbinei; 5 –
supraîncălzitor intermediar de abur; 6 – Fig. 2. Ciclul ideal al ITA cu supraîncălzire
cilindrul de joasă presiune a turbinei; 7 – intermediară a aburului în diagrama T-s.
condensator.

Ciclul ITA cu suprîncălzire intermediară a aburului și parametri supracritici ai aburului viu în

diagrama T-s sunt prezentateîn figura 2. Acest ciclu poate fi privit ca combinația dintre ciclul de
bază 1 21 și a ciclului suplimentar 2 32. Admitem, că temperatura echivalentă a
ciclului Carnot a ciclului de bază este egală cu . , iar temperatura echivalentă a ciclului
suplimentar . . . . Dacă . .. . , atunci eficiența ciclului suplimentar va fi mai
mare decît eficiența ciclului de bază și teoretic randamentul ciclului va crește.

Creșterea eficienței în instalația cu supraîncălzire a aburului are loc nu doar din cauza creșterii
eficienței ciclului termodinamic. Un cîștig considerabil este determinat de micșorarea umidității
în ultimele trepte (figura 2) datorită cărui fapt randamentul intern relativ al acestora va fi mai
mare, și, respectiv, randamentul relativ intern al turbinei va fi mai mare.

Căderea disponibilă de entalpie în ciclul cu supraîncălzire intermediară va fi:

..
.. ; (1)

pe de altă parte , căldura, consumată în cazan și supraîncălzitorul intermediar de abur pentru 1 kg

de abur, este
..
.. , (2)
iar randamentul termic al ciclului ideal:
..
.. ..
.. . (3)
..

Randamentul absolut intern poate fi notat ca:

.. ..
, (4)
..

unde , reprezintă randamentele relative interne ale părților turbinei pînă la

supraîncălzitorul intermediar și după el;

– entalpia aburului la ieșire din cilindrul de înaltă presiune a turbinei.

Aburul, direcționat în supraîncălzitorul intermediar, pierde presiunea din cauza rezistențelor

conductelor (conducta dintre turbină și supraîncălzitorul de abur și de la supraîncălzitorul de abur
pînă la turbină). Aceste pierderi duc la micșorarea eficienței. De aceea, se consideră admisibilă
pierderea de presiune în aceste conducte nu mai mare de 10 % din presiunea absolută din
supraîncălzitorul intermediar.

Creșterea ulterioară a eficienței ciclului poate fi obținută prin supraîncălzirea intermediară dublă,
care se realizează conform aceleiași scheme ca și supraîncălzirea intermediară simplă. Însă din
cauza complicării instalației cu dublă supraîncălzire intermediară, aplicarea ei este limitată.

Nivelul de temperatură, pînă la care se efectuează supraîncălzirea intermediară, deobicei se

adoptă ca . . 10 20 .

Aplicarea dupraîncălzirii intermediare conduce la complicarea instalației și la necesitatea

utilizării oțelurilor înalt aliate, astfel că costul turbinei crește considerabil.

Căderea disponibilă de entalpie din această instalație poate fi prezentată ca suma ∆ , unde
– căderea disponibilă de entalpie a ciclului de bază (fără supraîncălzire intermediară), care
corespunde suprafeței ; ∆ – căderea disponibilă de entalpie suplimentară,
determinată de supraîncălzirea intermediară și este echivalentă suprafeței .

Pe de altă parte, consumul de căldură în acest ciclu comun poate fi la fel prezentată ca ∆ ,
în care reprezintă consumul de căldură pentru 1 kg de abur viu (suprăfața 1 21), ∆ –
consumul suplimentar de căldură în supraîncălzitorul intermediar, echivalentă cu suprăfața
2 32.

Randamentul termic al ciclului cu supraîncălzirea intermediară a aburului poate fi scrisă ca:

.. ∆
. (5)
∆

Dacă presupunem, că temperatura supraîncălzirii intermediare a aburului este egală cu

temperatura aburului viu, la modificarea temperaturii aburului îndreptat din turbină în
supraîncălzitorul intermediar , se poate observa următorele. Cu cît este mai mare temperatura
, cu atît va fi mai mare randamentul ciclului suplimentar, însă cota parte a lui în ciclul comun
scade. Dacă va coincide cu , supraîncălzire intermediară nu există. Pe de altă parte dacă se
micșorează , se micșorează și temperatura echivalentă a ciclului suplimentar . . . , ceea ce
poate duce într-un final nu la ridicarea randamentului termic dar la micșorarea lui. Este evident
că, în procesul modificării temperaturii există așa o valoare a ei , pentru care randamentul
ciclului comun va fi maxim.

Această temperatură poate fi găsită reieșind din următoarele considerații.

Căderea disponibilă de entalpie a ciclului suplimentar poate fi prezentată ca:

.. ..
∆ , (6)

unde reprezintă căderea entalpiei disponibile la creșterea .

Fiecare ciclu suplimentar va avea randamentul mai mare decît cel al ciclului de bază, adică mai
mare decît . / . , dacă temperatura inițială a ciclului suplimentar va fi mai mare
ca . . Respectiv, dacă temperatura aburului îndreptat în supraîncălzitorul intermediar va fi
egală cu temperatura echivalentă a ciclului de bază . , atunci ciclul suplimentar va avea
eficiența mai mare decît a celui de bază, și, respectiv, randamentul ciclului comun va fi mai mare
decît randamentul ciclului de bază . . .

Temperatura trebuie să fie aleasă astfel ca ciclul suplimentar să aibă un randament,

aproximativ egal cu randamentul ciclului comun, adică .. Pentru început trebuie de
determinat .:

. . (7)

După aceasta se determină . . conform formulei (3) sau (4) pentru ciclul comun pentru
. și conform formulei:

.. . (8)

De obicei 1,02 1,04 ..

La proiectarea ITA parametrii aburului înainte de supraîncălzitorul intermediar, de obicei se aleg

conform presiunii relative, care cel mai des are valori de . . / 0,2 0,3. În cazul
supraîncălzirii intermediare duble a aburului, presiunea supraîncălzirii intermediare în al doilea
supraîncălzitor se alege în limitele . . / . . 0,2 0,3.
1.1.6. Influența preîncălzirii regenerative a apei de alimentare asupra randamentului
termic al ITA (reprezentarea în diagrama T-s).

Pierderile de căldură cu apa de răcire în condensatorul turbinei sunt direct proporționale cu

cantitatea aburului destins, direcționat în condensator. Debitul aburului în condensator poate fi
considerabil micșorat (cu 30 -40 %) prin prelevarea lui din cîteva trepte intermediare în scopul
preîncălzirii apei de alimentare, după ce el a produs lucru în treptele precedente.

Condensatul evacuat din condensator are o temperatură egală cu temperatura de saturație la

presiunea din condensator. În dependență de presiunea din condensator această temperatură
poate fi 20 – 40 oC.

Temperatura de vaporizare a apei de alimentare, în dependență de presiunea din cazan, poate

varia între 230 – 374 oC.

Pentru diferența mare dintre temperatura de vaporizare și temperatura condensatului, evacuat din
condensator, se poate de preîncălzit apa de alimentare cu abur, prelevat din treptele intermediare
ale turbinei. O astfel de preîncălzire a apei de alimentare se numește preîncălzire regenerativă.

Ciclul regenerativ în comparație cu ciclul obișnuit, are o temperatură medie mai înaltă de
introducere a căldurii în ciclu, în timp ce temperatura la care este cedată rămîne neschimbată. De
aceea ciclul regenerativ are un randament termic mai mare.

Ridicarea eficienței în ciclu regenerativ, la fel ca și în cel cu termoficare, este proporțională cu

puterea electrică dezvoltată pe baza consumului de căldură, adică căldurii transmise apei de
alimentare în sistemul de regenerare. Această cantitate de căldură depinde diferența de căldură
dintre apa de alimentare și condensat, și practic nu depinde de numărul prizelor regenerative.
Însă puterea electrică a turbinei, dezvoltată de turbină în cazul unei și aceleiași cantități de
căldură pentru preîncălzirea apei de alimentare și aceluiași consum de abur viu, depinde în mare
măsură de numărul prizelor și distribuția încălzirii apei de alimentare în preîncălzitoarele
regenerative. Pentru aceiași temperatură a apei de alimentare puterii maxime îi corespunde un
număr infinit de prize regenerative, iar cea minimală –
unei singure prize.

În cazul preîncălzirii regenerative a apei de alimentare

într-o singură treaptă, se obține eficiența minimă la
presiunea foarte înaltă (apropiată de presiunea aburului
viu) sau la cea foarte joasă (presiunea aburului îndreptat
în condensator), iar eficiența maximă – la valoare
intermediară a presiunii.

Pentru a ne convinge de acest fapt să analizăm schema de

principiu a ITA cu regenerare prezentată în figura 1. Fig. 1. Schema de principiu al ITA
cu o treaptă de preîncălzire
Pentru regenerarea apei se utilizează în această schemă,
regenerativă a apei.
un schimbător de căldură de suprafață. Apa de alimentare
este direcționată cu ajutorul pompei în cazan prin fascicolul de țevi al schimbătorului de căldură,
unde este preîncălzită din partea exterioară cu ajutorul aburului preluat din priza regenerativă a
turbinei. În acest caz temperatura apei de alimentare la ieșire din cazan va fi puțin mai mică decît
cea de saturație a aburului încălzitor. Această diferență de temperaturi constituie 1,5 – 6 oC.

În afară de schimbătoarele de căldură de suprafață, la presiuni mici ale aburului prelevat, pentru
preîncălzirea apei de alimentare se utilizează și schimbătoare de căldură prin amestec, în care
aburul se amestecă cu apa de alimentare.

Pentru regenerarea apei, în schema din figura 1, se utilizează un schimbător de căldură de

suprafață. La trecerea apei de alimentare preîncălzitorul regenerativ, ea se preîncălzește și
entalpia ei crește de la pînă la . . . în timpe ce entalpia aburului ce încălzește apa de
alimentare, se micșorează de la pînă la . Condensatul aburului încălzitor cu entalpia
este îndreptat în condensator. Diferența de entalpie dintre entalpia apei de alimentare la ieșire din
preîncălzitor și entalpia condensatului aburului încălzitor îndreptat în condensator va fi:

. ..

Dacă notăm prin cantitatea de abur prelevată din priza regenerativă, exprimată în părți ale
cantității aburului viu îndreptate în turbină, bilanțul termic al preîncălzitorului regenerativ va fi:

. . .(1)

De aici rezultă cota parte a aburului prelevat din priza regenerativă:

, (2)

Puterea relativă, dezvoltată de aburul prelevat, se va determina cu următoarea relație:

. (3)

Această putere este dezvoltată fără a avea

pierderi în condensator. Dacă pe axa ordonatelor
de depus entalpia aburului extras din priza
regenerativă , iar pe axa abscislelor –
entalpia condensatului lui, se poate de obținut
dependența grafică 1 între aceste valori. Luînd
în considerație diferența . .,
deplasîn cu valoarea linia 1 în stînga, se
obține dependența 2 entalpiei aburului încălzitor
de entalpia apei de alimentare.

Deoarece diferența entalpiilor dintre aburul

Fig. 2. Dependența aburului extras de
extras din priza regenerativă și condensatul lui, entalpia condensatului lui
din numitorul relației (3), puțin depinde de
presiunea aburului extras, puterea , dezvoltată de aburul extras, este proporțională cu suprafața
dreptunghiulară hașurată, avînd laturile și (figura 2). În cazul entalpiei
aburului extras egală cu egală cu sau cu , aria acestei suprafețe, și respectiv, vor fi
egale cu zero. În timp ce puterea maximă se va obține pentru o valoare intermediară a
entalpiei aburului extras, apropiată de media valorilor entalpiilor și , cînd căldura transmisă
apei de alimentare în preîncălzitorul regenerativ va fi aproximativ egală cu jumătate din căldura
necesară pentru preîncălzirea ei de la temperatura condensatului pînă la temperatura de saturație
la presiunea din cazan.

Dacă, în loc de prîncălzire a apei de alimentare într-o singură treaptă, s-ar aplica preîncălzirea ei
în trei trepte, atunci puterea dezvoltată de aburul extras ∑ va crește pînă la valoarea
proporțională cu suprăfața . Iar în cazul unui număr infinit de trepte de preîncălzire
regenerativă, puterea dezvoltată ar ajunge valoarea ei maximă, echivalentă cu suprafața .

În practică, reieșind din condițiile tehnico-economice, numărul prizelor regenerative este limitat
(de obicei nu mai mult de nouă), iar punctele de extragere a aburului se aleg, astfel ca, în fiecare
preîncălzitor entalpia apei de alimentare să crească cu aproximativ aceiași valoare, adică ca
căderea de entalpie a aburului între prizele vecine să fie aproximativ aceeași.

Preîncălzirea regenerativă a apei ar putea fi realizată pînă la

temperatura de saturație la presiunea din cazan. Însă, în acest
caz ar crește considerabil pierderile cu temperatura gazelor
evacuate din cazan. De aceea, conform normelor internaționale,
temperatura apei de alimentare la intrare în cazan trebuie să fie
egală cu 0,65 – 0,75 din valoarea temperaturii de saturație.

Randamentul termic al ciclului cu regenerare (în cazul unui

număr infinit de prize regenerative) poate fi evaluat cu ajutorul
diagramei T-s, în care căldură transmisă în cazan este
. . , echivalentă cu suprafața 1 21 , iar căldura
cedată în condensator – . . , echivalentă cu
suprăfața 1 21. Astfel, randamentul termic al ciclului ideal cu
regenerare fără supraîncălzirea intermediară a aburului și cu un
număr infinit de prize regenerative, va fi: Fig. 3. Ciclul ideal al ITA cu
preîncălzire regenerativă (în
. . cazul unui număr infinit de
1 . (4) prize regenerative).
. .

În mod analog, se poate scrie relația randamentului pentru ciclul regenerativ cu supraîncălzirea
intermediară a aburului și cu un număr infinit de prize regenerative:

. .
1 . (5)
. .

Randamentul termic al ciclului fără regenerare și supraîncălzirea intermediară a aburului:

1 . (6)

Randamentul termic al ciclului cu supraîncălzirea intermediară a aburului și fără regenerare:

1 . (7)

Astfel, ridicarea eficienței care poate fi obținută la aplicarea regenerării căldurii în ciclul ideal, va
fi:
 a) în cazul lipsei preîncălzirii intermediare:
, (8)
b) în cazul preîncălzirii intermediare:

. (9)

În cazul unui număr limitat de prize regenerative la , ridicare eficienței poate fi evaluat cu
următoarea relație:

1 , (10)
. .

unde – entalpia aburului extras din priza regenerativă superioară;

– eficiența sistemului de regenerare ( 0,98 0,99).

Calculul mai exact al eficienței ITA cu sistemul de regenerare concret poate fi efectuat în felul
următor.

Admițînd randamentul relativ intern al secțiunilor turbinei, se prezintă procesul de destindere în

diagrama h-s (figura 4) și notăm punctele de extragere a aburului pentru regenerare. Apoi se
întocmesc bilanțurile termice ale preîncălzitoarelor, din care se determină cantitatea
aproximativă a aburului extras din prize, și se calculă lucrul produs de 1 kg de abur viu:

Pentru cazul general:

1.1.7. Influența termoficării asupra parametrilor ITA (scheme de principiu, reprezentarea
proceselor termice în diagrama T-s)

În orașe și regiunile industrializate, pe lîngă consumul de energie electrică există și consumul de

energie termică (pentru încălzire, prepararea apei calde menajere, necesități tehnologice etc.).
Consumul de energie termică pentru încălzire în mare măsură depinde de perioada anului,
atingînd valori maxime în perioada de vară și practic lipsind în perioada de vară.

Fig. 1. Compararea ciclurilor termodinamice ideale Fig. 2. Schemele de principiu ale instalațiilor de
în diagrama T-s pentru turbina cu condensație și producere a energiei electrice și a celei termice:
cea cu contrapresiune. a – instalație separată;
b – instalație combinată.

Consumatorii tehnologici de obicei au nevoie de energie termică pe parcursul întregului an. O

eficiență mai mare poate fi atinsă la producerea combinată a energiei electrice și a celei termice.
În acest caz în cazan se produce abur de presiuni mai înalte, care este îndreptat în turbină, unde
are loc destinderea lui pînă la presiunea necesară consumatorului termic. Condensîndu-se în
instalațiile tehnologice de încălzire sau uscare ale consumatorului, aburul cedează căldura latentă
de condensare și în formă de condensat se returnează în întregime sau parțial la CET.

În diagrama T-s din figura 1 sunt prezentate procesele din ITA cu condensație și ITA cu
contrapresiune. Deoarece consumatorii de energie termică utilizează aburul cu temperatura de
saturație ridicată, presiunea aburului la ieșire din turbina cu contrapresiune, de obicei, este mai
mare ca presiunea atmosferică și cedarea căldurii în ciclu are loc la un nivel de temperaturi mai
înalt , decît în temperatura cu condensație. De aceea lucrul produs de 1 kg de abur în turbina
cu contrapresiune este mai mic, decît în turbina cu condensație, ce reiese ușor din compararea
suprafețelor și , echivalente căldurii care poate fi transformată în lucru în
ambele instalații.

Însă în ITA cu condensație căldura aburului destins, suprafața echivalentă 1 21 și egală cu

, este transmisă apei de răcire și se pierde, în timp ce ITA cu contrapresiune, ce
alimentează cu energie termică consumatorii externi, căldura aburului destins (echivalentă cu
suprafața 1 21 ) poate fi într-o mare măsură poate fi utilizată. Adică, în loc de a produce
energie electrică la ITA cu condensație pură, care are 60 – 65 % de pierderi cu căldura transmisă
da la aburul destins către apa de răcire, și plus la aceasta de consumat suplimentar combustibil
pentru asigurarea cu energie termică a consumatorilor, se poate de produs într-un ciclu combinat

1 
 
(co-generare) utilizînd aproape toată căldura conținută în aburul destins echivalentă suprafeței
1 21 . În același timp căldura echivalentă cu suprafața se utilizează pentru
producerea energiei electrice, iar căldura echivalentă cu suprăfața 1 21 este transmisă
consumatorului termic extern.

În majoritatea cazurilor energia electrică, care rațional ar trebui să fie produsă pe baza energiei
termice, nu acoperă toate necesitățile consumatorilor din regiune. De aceea, pe lîngă instalațiile,
a căror abur destins este utilizat pentru acoperirea sarcinii termice a consumatorilor din regiune,
se instalează și ITA cu condensație pură. Însă cu cît mai multă energie electrică se produce în
baza consumului de energie termice, cu atît mai mică puterea instalațiilor de condensare este
necesară și, respectiv, o cantitate mai mică de căldură va fi cedată apei de răcire.

Pentru a evalua economia de energie termică obținută la producerea combinată a energie, trebuie
comparate schemele de principiu din figura 2 a) și b). Pe prima schemă sunt prezentate două
instalații, în care energia electrică se produce separat în ITA cu condensație, iar energia termică –
într-o centrală termică separată. În figura 2 b) este prezentată schema de principiu a instalației
pentru producerea combinată a energiei electrice și a celei termice. Această instalație constă
dintr-o turbină cu contrapresiune și una cu condensație. Căldura aburului destins în turbina cu
contrapresiune se utilizează pentru acoperirea sarcinii termice. Ambele turbine sunt alimentate
cu abur viu produs în același cazan.

Se presupune, că trebuie de acoperit sarcina electrică și sarcina termică . În continuare se

va stabili în care din cele două instalații prezentate în figura 2, consumul de căldură va fi mai
mic. Căderile reale de entalpie, respectiv, pentru turbina cu contrapresiune și cu condensație vor
fi și . Pentru comparare se admite că în ambele cazuri la intrare în
cazan are aceeași entalpie .

Pentru simplificare în continuare se admite că, puterii electrice corespunde puterea internă
:

/ . (1)

Atunci consumul de căldură pentru producerea separată în instalațiile din figura 2, a) va fi:

. (2)

Pentru producerea combinată a energiei în instalația cu turbina cu contrapresiune și cea cu

condensație, va fi necesar consumul de abur și, respectiv, . Puterea acestor turbine va fi:

, (3)

De unde rezultă consumul de abur pentru turbina cu condensție :

. (4)

Astfel, consumul de căldură pentru producerea combinată va fi:

2 
 
 1 . (5)

Introducînd mărimea , determinată în dependență de cantitatea de căldură necesară

consumatorului,

, (6)

determinăm

1 . (7)

Scăzînd din consumul de căldură pentru producerea separată consumul de căldură pentru
producerea combinată , se determină economia de energie:

Δ 1 1 1 . (8)

Economia de energie poate fi exprimată și procentual în raport cu căldura livrată consumatorului:

1 . (9)

3