2.

2.2. Ciclul Rankine cu supraîncălzire intermediară

În scopul creşterii temperaturii medii a sursei calde se adoptǎ pentru instalaţia de turbinǎ
cu abur, ciclul Rankine cu supraîncălzire intermediarǎ, reprezentat în Fig. 2.3:
1-2: vaporii intrǎ în primul corp al turbinei, denumit uzual corpul de înaltǎ presiune a turbinei
– CIP, în care se destind adiabatic până la o presiune intermediarǎ p2.
2-3: aburul ieşit din CIP este recondus la generatorul de vapori unde este încălzit izobar până
la temperatura T3 în supraîncălzitorul intermediar SI, echipament amplasat de obicei în
generatorul de vapori. Temperatura T3 are valori comparabile cu temperatura iniţialǎ T1.
3-4: cu aceşti parametri, presiunea p2 respectiv temperatura T3, aburul se destinde adiabatic
în corpul de joasǎ presiune al turbinei, denumit CJP, până la presiunea din condensator p4.
4-5-6: în continuare aburul este condensat, iar lichidul astfel obţinut este pompat de pompa
de alimentare la presiunea p1 către generatorul de vapori.

Fig. 2.3. Schema de principiu a instalaţiei de turbină cu vapori cu supraîncălzire

intermediară
GV – generatorul de vapori ; SI – supraîncălzitor intermediar ;
CIP - corpul de înaltǎ presiune al turbinei ; CJP – corpul de joasă presiune al turbinei ;
G – generator (electric) ; Cd – condensator de vapori ; PA – pompa de alimentare ;
M – motor de antrenare al PA

Pentru prezenta analizǎ se neglijează lucrul mecanic de pompare.

Datoritǎ supraîncălzirii intermediare a vaporilor se produce o creştere a titlului vaporilor
la ieşirea din turbinǎ, x4 > x2’, ceea ce permite o reducere a presiunii de condensare fǎrǎ sǎ
apară pericolul scăderii titlului vaporilor sub valoarea minimă caracteristicǎ fiecărui tip de
turbinǎ.
 2.10

În Fig. 2.4 este reprezentat ciclul instalaţiei de turbinǎ cu abur cu supraîncălzire

intermediarǎ, cu procesele de destindere şi pompare adiabat reversibile, în diagramele T-s şi h-
s.

Fig. 2.4. Diagramele T-s şi h-s pentru instalaţia de turbină cu vapori cu supraîncălzire
intermediară

Lucrul mecanic al ciclului Clausius- Rankine cu adiabate reversibile este format din lucrul
mecanic al corpului de înaltǎ presiune al turbinei lT,CIP = h1 – h2 şi din lucrul mecanic al corpului
de joasǎ presiune al echipamentului lT,CJP = h3 – h4:
𝒍𝑻 = 𝒍𝒕,𝑪𝑰𝑷 + 𝒍𝒕,𝑪𝑱𝑷 = (𝒉𝟏 − 𝒉𝟐 ) + (𝒉𝟑 − 𝒉𝟒 ) [kJ/kg] (2.37)
Cǎldura preluatǎ de apǎ-abur de la sursa caldǎ, în generatorul de vapori, este:
𝒒𝑮𝑽 = (𝒉𝟏 − 𝒉𝟔 ) + (𝒉𝟑 − 𝒉𝟐 ) [kJ/kg] (2.38)
unde: q61 = h1 – h6 este cǎldura datǎ mediului lichid-vapori, în kJ/kg;
q23 = h3 – h2 reprezintă căldura preluatǎ de abur la presiunea intermediarǎ p2 în
supraîncălzitorul intermediar.
Cu aceste relaţii randamentul termic al ciclului teoretic al instalaţiei energetice de turbinǎ cu
abur cu supraîncălzire intermediarǎ este:
𝒍 𝑺𝑰𝑰 (𝒉 −𝒉 )+(𝒉 −𝒉 )
𝑺𝑰𝑰
𝑰𝑻𝑨
= 𝒒𝑻 | = (𝒉𝟏 −𝒉𝟐 )+(𝒉𝟑 −𝒉𝟒 ) (2.39)
𝑮𝑽 𝟏 𝟔 𝟑 𝟐

Prin compararea acestui ciclu cu ciclul de referinţǎ 12’61 se observǎ cǎ:

𝒍𝑻,𝟏−𝟐′ ≅ 𝒍𝒕,𝑪𝑱𝑷 = (𝒉𝟑 − 𝒉𝟒 ) [kJ/kg] (2.40)
iar q61 este egalǎ în ambele cicluri. 23

Pe de altǎ parte, din diagrama h-s din Fig. 2.4, se observǎ cǎ h1 − h2  h3 − h2, (prin neglijarea
diferenţei de entalpie h3 – h1).
Rezultǎ astfel:
𝑺𝑰𝑰
𝑰𝑻𝑨
> 𝜼𝑰𝑻𝑨 (2.41)
Puterea instalaţiei de turbinǎ cu abur cu supraîncălzire intermediarǎ şi consumul sǎu de
combustibil total şi specific se determinǎ în mod similar ca în cazul ciclului de referinţǎ al
instalaţiei de turbinǎ cu abur, doar cǎ vor avea valori mai mari.
 2.11

2.3. Metode de creştere a randamentului termic al ciclului Rankine al ITA

Randamentul termic al instalaţiilor energetice cu turbinǎ cu abur care funcţionează după

ciclul Rankine este dependent de :
- parametrii sursei calde, presiunea şi temperatura aburului produs de generatorul de
vapori, valori care sunt practic egale cu cele de la intrarea în turbina cu abur;
- temperatura mediului de răcire, temperaturǎ care impune presiunea de condensare a
vaporilor în condensator, respectiv temperatura de condensare, temperaturǎ care
corespunde sursei reci disponibile.
În analiza influenţei parametrilor menţionaţi asupra randamentului termic al ciclului
Clausius-Rankine, s-au considerat:
➢ procesele din generatorul de vapori şi din condensator sunt izobare,
➢ procesele de pompare din pompă şi destindere din turbinǎ sunt adiabat reversibile,
➢ nu se ţine seama de pierderile de presiune şi de căldură pe circuitele de legătura
dintre echipamente,
➢ se neglijeazǎ lucru mecanic de pompare (lPA < 10 % lT).
Pentru ciclul analizat se considerǎ că în instalaţie evolueazǎ 1 kg de agent termic (lichid-
vapori).

2.3.1. Creşterea parametrilor iniţiali a vaporilor

a) Creşterea presiunii iniţiale a vaporilor: p1’ > p1
Prin aceastǎ modalitate se realizează creşterea temperaturii medii superioare a ciclului şi
deci, creşterea randamentului termic al acestuia.
În Fig. 2.5 sunt reprezentate în diagramele T-s şi h-s ciclurile ITA la presiunile iniţiale p1 şi
’
p1 , ceilalţi parametri ai ciclului rămânând nemodificaţi.
Se constatǎ cǎ pe mǎsurǎ ce presiunea iniţialǎ creşte (p1 < p1’ ), temperatura de saturaţie
corespunzătoare creşte, iar titlul vaporilor la ieşirea din turbinǎ scade (x2’< x2), valoarea
minimă recomandată pentru titlul vaporilor fiind x  0,87.
Reducerea titlului vaporilor este limitatǎ de considerente de funcţionare a turbinei, ceea ce
poate constitui o cauzǎ a limitării presiunii iniţiale a ciclului.
Pe de altǎ parte din Fig. 2.5.b, se observǎ cǎ o creştere a presiunii iniţiale a aburului nu
are drept efect o mǎrire substanţialǎ a lucrului mecanic furnizat de turbinǎ (lT1-2  lT1-2’).
Datoritǎ proprietǎţilor termodinamice ale vaporilor, în special la presiuni ridicate, entalpia se
reduce cu creşterea presiunii, fapt care conduce la o reducere a căldurii necesare procesului de
încǎlzire-vaporizare-supraîncǎlzire a aburului la presiuni ridicate. Cantitativ, pentru cele două
situaţii se poate aprecia:
-pentru lucrul mecanic al turbinei:
𝒍𝑻,𝟏−𝟐 = 𝒍𝑻,𝟏′ −𝟐′ ; 𝒉𝟏 − 𝒉𝟐 ≅ 𝒉𝟏′ − 𝒉𝟐′ (2.42)
-pentru cǎldura preluatǎ de vapori-apǎ în generatorul de vapori
𝒒𝟒−𝟏 > 𝒒𝟒−𝟏′ ; 𝒉𝟏 − 𝒉𝟑 > 𝒉𝟏′ − 𝒉𝟑 (2.43)

Rezultă că randamentele celor douǎ cicluri sunt:

 2.12

𝒍 𝒍𝑻,𝟏−𝟐 𝒍𝑻,𝟏′ −𝟐′

𝑰𝑻𝑨 = 𝒒𝑰𝑻𝑨 = 𝒒𝟑−𝟏
; ′𝑰𝑻𝑨 = 𝒒𝟑−𝟏′
(2.44)
𝟑−𝟏

Ţinând seama de expresiile (2.42) şi (2.43), rezultǎ că randamentul ciclului cu presiune

iniţială ridicată p1’ este superior ciclului cu presiune mai scăzută p1:
𝒑′
𝑰𝑻𝑨
𝟏
> 𝑰𝑻𝑨 (2.45)'

Fig. 2.5. Influenţa creşterii presiunii iniţiale asupra randamentului termic al ciclului
Rankine al ITA: a) diagrama T-s; b) diagrama h-s

b) Creşterea temperaturii iniţiale a vaporilor: T1’ > T1

În mod asemǎnǎtor cu cazul precedent, prin mǎrirea temperaturii iniţiale se obţine o creştere
a temperaturii medii a sursei calde. În Fig. 2.6 sunt reprezentate ciclurile Rankine pentru douǎ
temperaturi iniţiale diferite (T1’ > T1).
Se constatǎ din aceste diagrame cǎ pe mǎsurǎ ce temperatura iniţialǎ creşte, se măreşte titlul
vaporilor la ieşirea din turbinǎ, x2’ > x2, iar căldura preluatǎ de apǎ-abur în generatorul de vapori
sporeşte cantitativ aproximativ în aceeaşi măsură cu lucrul mecanic furnizat de turbinǎ cu
vapori.
 2.13

Fig. 2.6. Influenţa creşterii temperaturii iniţiale asupra randamentului termic al ITA :
a) diagrama T-s; b) diagrama h-s

Acest fapt se poate constata din diagrama h-s (Fig. 2.6b), în care se observă divergenţa
accentuată a curbelor izobare, prin:
- aportul suplimentar de cǎldurǎ pentru generatorul de vapori:
𝑞1−1′ = ℎ1′ − ℎ1 (2.46)
- sporul de lucru mecanic în turbinǎ:
𝑙 𝑇,1−1′ = ℎ1′ − ℎ1 (2.47)
Datoritǎ proprietăţilor vaporilor şi a pantei reduse a izobarelor de joasǎ presiune în zona de
condensare, se poate neglija diferenţa de entalpie h2’ – h2 în comparaţie cu diferenţa de entalpie
h1’ – h1.
Astfel, randamentul ciclului 1’2’31’, având temperatura T1’ > T1 este:
𝑻 ′ 𝒍𝑻,𝟏′ −𝟐′ 𝒍𝑻,𝟏−𝟐 +𝒍𝑻,𝟏−𝟏′
𝑰𝑻𝑨
𝟏
= 𝒒𝟑−𝟏′
≅ 𝒒𝟑−𝟏 +𝒒𝟏−𝟏′
(2.48)

Din diagrama h-s, arătata în Fig. 2.6b s-a constat cǎ lT11’ = q11’.
Aceastǎ cantitate de energie se regăseşte ca supliment la numărătorul precum şi la numitorul
relaţiei (2.48).
𝑻 ′ 𝒍𝑻,𝟏−𝟐
În aceastǎ situaţie rezultă 𝑰𝑻𝑨
𝟏
> 𝜼𝑰𝑻𝑨 (cu 𝜂𝐼𝑇𝐴 = , randamentul termic al ciclului de
𝒒𝟑−𝟏
referinţǎ).
La instalaţiile actuale de turbine cu abur, temperatura iniţialǎ a ciclului este limitatǎ
la circa 560…5650C. Aceste valori sunt impuse printre altele de utilizarea oţelurilor înalt
aliate neaustenitice, în special la generatorul de vapori, precum şi pentru reducerea
semnificativă a duratei regimurilor tranzitorii şi a frecvenţei avariilor.
 2.14

2.3.2. Reducerea presiunii de condensare

Dacǎ în cazul parametrilor iniţiali modificarea acestora era limitatǎ de considerente

tehnice (materiale rezistente la temperaturi şi presiuni ridicate, fiabilitatea sistemului, etc.),
temperatura sursei reci, care impune temperatura de condensare, depinde de sistemul de răcire
adoptat. Sistemul de răcire al condensatoarelor turbinelor cu abur este în strânsǎ corelaţie cu
sursele de răcire disponibile care pot fi: locale (turnuri de rǎcire); conectate la surse naturale
de apǎ (râuri, fluvii, lacuri, mǎri), mixte ( turnuri şi surse naturale de apǎ), baterii de rǎcire cu
aer. În toate situaţiile se constatǎ o dependenţǎ a presiunii de condensare, şi implicit a
temperaturii de condensare, de parametrii apei de rǎcire (temperatură, debite disponibile), de
umiditatea relativǎ şi temperatura aerului.
Influenţa reducerii presiunii, respectiv a temperaturii de condensare asupra ciclului
Rankine, este prezentatǎ în Fig. 2.7.
Se constatǎ cǎ o reducere a presiunii de condensare atrage dupǎ sine o creştere a
lucrului mecanic furnizat de turbinǎ (Fig. 2.7b):
𝑙 𝑇,1−2′ > 𝑙 𝑇,1−2 (2.49)
şi o scǎdere a titlului vaporilor la ieşirea din turbinǎ x2’<x2, reducerea titlului fiind limitatǎ de
considerente de concepţie şi construcţie a ultimelor trepte a turbinei cu abur.

De exemplu, la turbinele cu abur ce funcţionează la turaţia de 3000 rot/min se recomandǎ

ca titlul final x2’ sǎ nu scadă sub 0,88 (0,87).

Diferenţa dintre lucrurile mecanice în cele douǎ cazuri reprezintă un supliment de lucru
furnizat de turbină dat de diferenţa de entalpii h2 şi h2’ :
𝑙 𝑇,2−2′ = 𝑙 𝑇,1−2′ − 𝑙 𝑇,1−2 = ℎ2 − ℎ2′ (2.50)
Cantitatea de cǎldurǎ preluatǎ de agentul termic în generatorul de vapori q31, rǎmâne practic
aceeaşi (h3h3’), şi în consecinţǎ randamentul termic creşte :
𝒑 ′ 𝒍𝑻,𝟏−𝟐′ 𝒍𝑻,𝟏−𝟐 +𝒍𝑻,𝟐−𝟐′ 𝒍𝑻,𝟐−𝟐′
𝑰𝑻𝑨
𝟐
=
𝒒𝟑−𝟏
≅
𝒒𝟑−𝟏
= 𝜂𝐼𝑇𝐴 +
𝒒𝟑−𝟏
> 𝜼𝑰𝑻𝑨 (2.51)

Fig. 2.7. Influenţa scǎderii presiunii la condensator asupra randamentului termic a ciclului
ITA
a) diagrama T-s ; b) diagrama h-s
 2.15

Variaţia presiunii la condensator, în zona presiunilor de sub 0,1 bar, cu circa 0,02 bar, cǎreia
îi corespunde o variaţie de temperaturǎ de aproximativ 6 K, are un efect asupra randamentului
termic al instalaţiei similar cu situaţia în care variaţia temperaturii la sursa caldǎ ar fi de circa
50 K, la o temperaturǎ de referinţǎ de 500°C (500  50°C), sau pentru o variaţie a presiunii
iniţiale de circa 50 bar, pentru o presiune de referinţǎ de 150 bar (150  50 bar).

Dupǎ cum se constatǎ, combinarea celor trei modalitǎţi conduce la o creştere aprecialbilǎ a
randamentului termic al instalaţiilor de turbina cu abur.
OBS: Concluziile calitative obţinute mai sus pentru ciclul teoretic Clausius-Rankine sunt
valabile şi pentru ciclul real al instalaţiei de turbinǎ cu abur la care procesul de pompare a
apei şi procesul de destindere al aburului în turbină sunt procese adiabat ireversibile.

2.3.3. Supraîncălzirea intermediară a aburului (discutată anterior)

2.3.4. Ciclul instalaţiei energetice cu turbină cu abur cu preîncălzire regenerativă

După cum s-a constatat în cazurile tratate anterior, creşterea temperaturii medii a sursei calde
a instalaţiilor energetice de turbinǎ cu abur ITA conduce la creşterea randamentului instalaţiei.
O altǎ posibilitate de creştere a temperaturii medii a sursei calde se poate realiza prin mărirea
temperaturii lichidului la intrarea în generatorul de vapori.
Preîncălzirea apei de alimentare se face până la o temperaturǎ inferioarǎ temperaturii de
saturaţie corespunzătoare presiunii lichidului.
Agentul termic utilizat pentru preîncălzirea apei în stare lichidă este constituit din aburul
prelevat din turbinǎ la o presiune, astfel încât temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii
prizei sǎ fie superioarǎ temperaturii lichidului supus preîncălzirii care iese din preîncălzitorul
respectiv.
Spre exemplificare, se considerǎ cazul unei instalaţii de turbinǎ cu abur cu preîncălzire
regenerativǎ. Preîncălzirea lichidului este realizatǎ în trei preîncălzitoare, douǎ de
suprafaţǎ şi unul de amestec.
Fiecare preîncălzitor de lichid este alimentat cu abur prelevat de la prizele turbinei (Fig.
2.8). Presiunea aburului prelevat la o anumitǎ prizǎ este astfel aleasǎ încât temperatura de
saturaţie aferentă, sǎ fie superioarǎ temperaturii lichidului la ieşirea din preîncălzitorul
respectiv cu circa 10-15 K.
În acest mod se respectǎ principiul al-II-lea al termodinamicii care postulează
imposibilitatea trecerii în mod natural a căldurii de la un corp cu temperaturǎ coborâtǎ cǎtre
un corp cu temperaturǎ mai ridicatǎ (enunţul lui Clausius).
Pentru bilanţul termic şi de masă al instalaţiei prezentate în Fig. 2.8, se consideră că
generatorul de vapori produce 1 kg de vapori supraîncăziţi.
Se neglijează pierderile de presiune în echipamentele de transfer termic, preîncălzitoare şi
condensatorul de vapori.
Pentru schema analizată se neglijează pierderile de căldură pe circuitele de legătură dintre
echipamente şi din echipamenele propriu-zise (preîncălzitoare, condensator, turbină, pompe).
Aceste simplificări afectează în măsură redusă bilanţul termic real al instalaţiei.
 2.16

Fig. 2.8. Schema instalaţiei energetice cu turbină cu abur cu supraîncălzire intermediară şi

preîncălzire regenerativă
GV – generatorul de vapori ; SI – supraîncălzitor intermediar ; CIP - corpul de înaltǎ
presiune a turbinei ; CJP – corpul de joasă presiune a turbinei cu vapori ; G – generator
(electric) ; Cd – condensator de vapori ; PA – pompa de alimentare ; PC – pompă de
circulaţie ;
PJP – preîncălzitor de joasă presiune ; PIP – preîncălzitor de înaltă presiune
D – preîncălzitor de amestec – degazor

Vaporii supraîncălziţi produşi de generatorul de vapori, cu parametrii iniţiali p1 şi T1 sunt

conduşi la corpul de înaltǎ presiune al turbinei CIP, unde se destind adiabatic până la presiunea
intermediarǎ p2.
Aburul ieşit din CIP este dirijat către supraîncălzitorul intermediar SI unde este încălzit
izobar până la temperatura T3, fiind trimis ulterior la corpul de joasǎ presiune CJP al turbinei.
După destinderea adiabatică în acest corp vaporii, având parametrii punctului 4, sunt trimişi
la condensatorul turbinei Cd, iar în urma procesului izobar de condensare se obţine lichidul cu
parametrii aferenţi punctului 5.
Lichidul astfel obţinut este pompat de pompa de circulaţie PC până la presiunea
corespunzătoare punctului 5’, presiune care domneşte în preîncălzitorul de joasǎ presiune de
suprafaţǎ PJP şi în preîncălzitorul de amestec, denumit şi degazor, D, preîncălzitor în care
aburul vine în contact direct cu lichidul.
În afarǎ de procesul de preîncălzire a lichidului, în preîncălzitorul de amestec D se realizează
şi desorbţia gazelor dizolvate în lichid.
O desorbţie eficientǎ a gazelor dizolvate în lichid se produce în vecinătatea temperaturii de
 2.17

saturaţie a lichidului, motiv pentru care temperatura lichidului la ieşirea din degazor este practic
egalǎ cu temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii de lucru din acesta.
Lichidul obţinut în urma proceselor de încălzire-degazare, având parametrii punctului 7, este
preluat de pompa de alimentare PA şi pompat până la presiunea din generatorul de vapori p1.
De la ieşirea din pompa de alimentare, lichidul, având parametrii punctului 7’, este introdus
în preîncălzitorul de înaltǎ presiune PIP.
În urma preluării căldurii de la aburul care se condensează, lichidul se încălzeşte până la
temperatura corespunzătoare punctului 8, după care este introdus în generatorul de vapori GV.
Ciclul teoretic al instalaţiei de turbinǎ cu abur cu supraîncălzire intermediarǎ şi preîncălzire
regenerativǎ, reprezentat în diagramele T-s şi h-s, este arătat în Fig. 2.9 şi 2.10. La ciclul teoretic
al instalaţiei menţionate s-au considerat procesele de pompare din pompe şi de destindere din
turbinǎ, ca fiind adiabate reversibile (izoentrope).
Dupǎ cum s-a precizat anterior, preîncălzirea lichidului este realizatǎ în preîncălzitoare
alimentate cu abur de la prizele amplasate în corpurile turbinei cu abur.
În urma procesului de cedare a căldurii de către abur lichidului supus încălzirii, vaporii sunt
condensaţi.
De la preîncălzitoarele de suprafaţǎ, şi anume preîncălzitorul de înaltǎ presiune PIP şi
preîncălzitorul de joasǎ presiune PJP, ca urmare a condensării aburului, se obţine lichid care
se considerǎ cǎ are temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii prizei respective.
În degazorul D se realizează preîncălzirea lichidului prin amestec, iar procesul de condensare
are loc în urma contactului direct al vaporilor, având presiunea de la priza 2 = pp1, cu lichidul.
Pe schema prezentatǎ în Fig. 2.8 s-au notat cu p1, p2 şi p3 punctele corespunzătoare prizelor,
iar cu s1 şi s3 s-au notat punctele corespunzătoare lichidului aflat la temperaturile de saturaţie
aferente presiunilor prizelor p1 şi p3.
Vapori extraşi la priza p1 au presiunea pp1. Aceastǎ prizǎ este amplasatǎ la ieşirea din corpul
de înaltǎ presiune al turbinei.
Prizele p2 şi p3, având presiunile de abur pp2 şi pp3, sunt constituite în corpul de joasǎ
presiune a turbinei. Se observǎ cǎ punctul s2 nu existǎ deoarece condensatul corespunzător
prizei p2 este introdus în circuitul principal în schimbătorul de căldură de amestec, degazorul
D.
În scopul unei recuperări energetice cu pierderi minime de exergie, lichidul condensat
aferent prizei p1, obţinut din preîncălzitorul de înaltă presiune PJP, este condus către degazorul
D, în care presiunea este mai redusǎ decât presiunea prizei 1, pp1.
De la preîncălzitorul de joasǎ presiune PJP se obţine lichidul condensat având parametrii
punctului s3, lichid care este trimis la condensatorul turbinei.
Pentru bilanţul termic şi de masǎ al schemei prezentate în Fig. 2.8 se considerǎ drept referinţă
cantitatea de 1 kg abur produsǎ de generatorul de vapori şi care intrǎ în corpul de înaltǎ presiune
al turbinei.
Se adoptǎ pentru bilanţul de masǎ notaţia cantităţilor în paranteze drepte (exemplu 1kg - [1]).
În continuare se va efectua bilanţul termic şi de masǎ pe fiecare echipament al instalaţiei în
scopul determinării debitelor specifice de abur la prizele turbinei [ai], în kg vapori prelevat
la priza i raportat la 1 kg abur produs de generatorul de vapori.
Deci, ai se exprimă în [kg abur extras la priza i/kg abur ieşit din generatorul de vapori şi
 2.18

intrat în turbină prin corpul de înaltă presiune CIP].

1 3 T1=T3
cr

2=p1 p2

8 p3

7’
7
6
x=1
5’
5
4

Fig. 2.9. Diagrama T-s pentru ciclul ITA cu supraîncălzire intermediară şi preîncălzire
regenerativă
 2.19

Fig. 2.10b

Fig. 2.10. Diagrama h-s pentru ciclul ITA cu supraîncălzire intermediară şi preîncălzire
regenerativă, a) – ciclul complet ; b) – detaliu zona de pompare şi preîncălzire lichid