CAPITOLUL 4

METODE DE CREŞTERE A RANDAMENTULUI

TERMODINAMIC

4.1. Generalităţi
În cazul centralelor termoelectrice funcţionând pe combustibili
convenţionali, cea mai mare pondere în preţul de cost al energiei electrice o are
combustibilul. Rezultă că prin reducerea consumului specific de combustibil (kg
c.c./kWh) se poate obţine cea mai semnificativă reducere a preţului de cost al
energiei electrice. Consumul specific de combustibil convenţional (raportat la
0,123
bornele generatorului electric), dat de relaţia b  , se poate reduce prin
 global
creşterea randamentului global  global   caz conducte t m gen te (1   ) .
Randamentul global fiind un produs de randamente parţiale, creşte prin
creşterea oricăruia din termenii care intră în componenţa lui. Se pune însă
problema identificării termenului prin a cărui creştere se obţine creşterea maximă a
randamentului global.
Pentru aceasta, se consideră cazul general, în care randamentul ar fi un
produs de n termeni:
n
  1  2  ...  n   i
i 1

La creşterea cu o cantitate  a unui termen oarecare  j produsul  creşte

cu cantitatea:
n

(  ) j    i
 j i 1,i  j
n
Termenul ( ) j are valoarea maximă atunci când din produsul  i lipseşte
i 1,i  j

termenul având cea mai mică valoare, adică atunci când indicele j corespunde
termenului  j având cea mai mică valoare.
În concluzie, creşterea maximă a randamentului termodinamic se obţine
atunci când creşte cel mai mic dintre cei şapte termeni care intră în componenţa sa,
adică randamentul termodinamic t .

42
 Q2
Expresia randamentului circuitului termic fiind t  1  metodele pentru
Q1
îmbunătăţirea lui  t urmăresc, fie majorarea cantităţi de căldură Q1 intrată în
circuit, fie reducerea cantităţii de căldură Q2 evacuată la condensator.
Metode posibile pentru mărirea randamentului circuitului termic sunt
sintetizate astfel:

a. Metode care acţionează prin creşterea 1-ridicarea parametrilor iniţiali ai aburului

fluxului termic primit de la sursa caldă 2-supraîncălzirea intermediară
3-ciclul de abur suprapus
4-ciclul binar (cu două fluide)

b. Metode care acţionează prin reducerea 5-reducerea presiuni la condensator

fluxului termic cedat sursei reci 6-preîncălzirea apei de alimentare
7-termoficare

4.2. Ridicarea parametrilor iniţiali ai aburului

4.2.1. Creşterea presiunii iniţiale

Prin ridicarea presiuni iniţiale a ciclului la temperatura constantă de
supraîncălzire, temperatura de vaporizare a fluidului creşte iar curba reprezentativă
în diagrama T - s devine 12'3'4'5'6' (figura 4.1) faţă de curba 123456 a unui ciclu de
referinţă cu presiune mai coborâtă.
Adiabata destinderii este deplasată spre stânga, iar pentru aceeaşi
temperatură de condensare, titlul aburului la ieşirea din turbină crescând de la x2 la
x2 ' .
Prin mărirea presiunii, se ridică temperatura medie a sursei calde Tm la Tm ' şi
ca urmare, randamentul ciclului termic se măreşte. Un alt efect termodinamic al
creşterii presiunii iniţiale a aburului viu este reducerea fluxului termic cedat sursei
reci cu o cantitate echivalentă cu aria 2aa'2' .
Creşterea randamentului prin mărirea presiunii se poate urmări în figura
4.2,a.
T
Umiditatea finală a aburului trebuie k
T  T '  const. 1' 1
menţinută sub 0,10 deoarece în caz contrar 1 1

apare o eroziune accentuată a ultimului rând 5' 6'

de palete al turbinei. Această condiţie tehnică Tm'

5 6
limitează posibilitatea de mărire unilaterală a Tm
presiunii. 4'

Creşterea presiunii are următoarele x '

4 2

efecte secundare : 3
2' 2
x 2
s
a) Prin creşterea presiunii p1 se măreşte b a' a
şi consumul de putere pentru pompa de Figura 4.1. Modificările transformărilor
alimentare şi astfel se reduce efectul total util. termodinamice ale ciclului la creşterea
presiunii iniţiale

43
 Se poate considera în mod t [%]
simplificat că puterea la bornele 45
generatorului este direct proporţională
cu randamentul termodinamic (în
condiţiile menţinerii consumului de 40
combustibil):
PB  k  t
În acelaşi mod, se poate
35
considera că puterea serviciilor interne 29 35 100 200 bar
variază liniar în funcţie de presiunea Figura 4.2. Variaţa randamentului termodinamic
iniţială a aburului viu, datorită la creşterea presiunii iniţiale a aburului
creşterii puterii pompei de alimentare:
PSI  k1  k 2  p1
Creşterea presiunii are un efect favorabil din punct de vedere tehnico-
economic atâta timp cât duce la creşterea puterii nete:
Pnet  PB  PSI
Condiţia se exprimă astfel:
d Pnet d PB d PSI d ηt
   0 şi deci k  k2  0
d p1 d p1 d p1 d p1
Rezultă deci condiţia pentru panta curbei de variaţie a randamentului în
d ηt k 2
funcţie de presiune  .
d p1 k
Această limită se atinge pentru valori ale presiunii în intervalul 380-400 bar.
Variaţia randamentului termodinamic cu presiunea iniţială a aburului este redată în
figura 4.2.
b) Prin creşterea presiunii se modifică costul instalaţiilor de la cazan, turbină
şi conductele de înaltă presiune.
Turbina îşi măreşte relativ puţin costul prin ridicarea presiunii datorită
necesităţii de a se creşte grosimea carcaselor. Pompa de alimentare îşi măreşte
costul proporţional cu ridicarea presiunii iniţiale; de asemenea, creşte şi costul
conductelor de alimentare cu apă.
Pentru conductele principale de abur, (legătura cazan – turbină) efectul
ridicării presiunii se manifestă prin reducerea volumului specific şi prin variaţia
vitezei admise pentru transportul aburului.
Volumul specific al aburului, la temperatura constantă de 540 ºC, se
modifică în funcţie de presiune astfel:

Presiune p1 [bar] 140 180 220 250

Volum specific v v( p 140 bar ) 1,0 0,755 0,596 0,512

În concluzie, diametrul conductelor de abur viu di se micşorează.

Odată cu creşterea presiunii aburului, pierderea de presiune pe conductă de
legătură între cazan şi turbină are un efect din ce în ce mai scăzut asupra ciclului.

44
 Viteza admisibilă a aburului creşte cu mărirea presiunii iniţiale. În ipoteza că
se consideră acelaşi spor de consum specific pentru transportul aburului,
dimensionarea conductei principale cazan turbină la un bloc de 150MW conduce la
rezultate din tabelul 4.1.

Tabelul 4.1. Modificarea masei conductelor de abur la creşterea presiunii iniţiale a

aburului
Presiunea p1 [ bar ] 140 180 220 250 220 250
Temperatura iniţială [ oC ] 535 520 510
Viteza admisibilă în conductă [ m/s ] 31,2 36,5 41,8 47,2 40,9 45,7
Grosimea peretelui s [ mm ] 23,2 24,7 26,1 26,5 20,3 17,4
Diametru conductei di [ mm ] 232 187 157 137 155 135
Variaţia procentuală a masei conductei 100 88,5 81 73,5 60,2 42,7
[%]

Creşterea presiuni ciclului duce la o ieftinire a conductei principale de abur.

Prin această conductă devine şi mai elastică şi prin urmare se simplifică şi
problemele de alegere, a traseului, în vederea compensării dilatării ei.
c) Creşterea presiunii are o influenţă negativă asupra disponibilităţii grupului
şi deci din punct de vedere al echivalenţei siguranţei de funcţionare a sistemului
impune considerarea unor rezerve corespunzătoare mărite.

4.2.2. Creşterea temperaturii iniţiale

Prin creşterea temperaturii iniţiale cu p  p '  const.
1 1
T
menţinerea constantă a presiunii iniţiale, 1'
T 1
entalpia aburului se măreşte, punctul 1 din
diagrama T - s (figura 4.3) se deplasează în 1
k T'
1' iar suprafaţa utilă a ciclului, deci 1

randamentul său termodinamic, se

5 6
majorează cu o cantitate echivalentă cu aria T ' m
11'2'2 . Deplasarea spre dreapta a curbei de
T
destindere are ca efect uscarea aburului la m

ieşirea din turbină şi creşterea fluxului de 4

x 2'
2
căldură Q2 cedat sursei reci cu o cantitate 3 x ' 2
echivalentă cu aria haşurată de pe figură 2
s
22' a' a . În acelaşi timp temperatura medie a b a a'

sursei calde se ridică de la valoarea Tm la Figura 4.3. Modificările transformărilor

termodinamice ale ciclului la creşterea
valoarea Tm ' şi randamentul ciclului termic temperaturii iniţiale
este majorat.
Creşterea randamentului variază practic liniar cu temperatura.
Prin creşterea temperaturii iniţiale apar următoarele consecinţe:
a) Volumul specific al aburului creşte concomitent cu scăderea rezistentei
admisibile a oţelurilor, cea ce are ca efect creşterea masivă a greutăţii şi
constituirea conductelor

45
 b) O creştere a temperaturii cu 15o măreşte greutatea conductelor cu 35% iar
o creştere de 25o cu cca. 70%.
Pentru anumite valori este necesară utilizarea oţelurilor cu calităţi
termorezistente superioare.
Întrebuinţarea oţelurilor carbon este limitată datorită apariţiei fenomenului
de fluaj, până la temperaturi ale aburului de 420 C, deasupra căreia se folosesc
oţeluri slab aliate cu crom, molibden şi vanadiu. Peste temperaturi ale aburului de
530-540 C se folosesc oţeluri puternic aliate cu structură ferită iar peste 570 C
oţeluri supra aliate cu structură austenitică.
Utilizarea unei temperaturi iniţiale prea ridicate, pe lângă costurile ridicate
ale materialelor utilizate, creează dificultăţi la prelucrarea mecanică a acestora,
deoarece sunt foarte dure, se sudează numai cu precauţii speciale în atmosferă
inertă, devin fragile după o perioadă de exploatare şi reclamă prelungirea timpilor
de pornire şi oprire a agregatelor datorită dilatării diferite faţă de oţelurile feritice.
În plus, întrebuinţarea unei temperaturi de 540 C reduce simţitor pericolul de
coroziune a gazelor de ardere provenite din combustibili cu conţinut înalt de
vanadiu la temperaturi înalte.

4.2.3. Creşterea simultană a presiunii şi a temperaturii

Conjugarea efectelor obţinute prin mărirea presiunii şi a temperaturii conduc
la mărirea apreciabilă a randamentului circuitului termic, menţinând întotdeauna
punctul final al destinderii într-o zonă unde umiditatea la ieşirea din turbină este
optimă.
În felul acesta, fluxul termic cedat sursei reci Q2 rămâne practic constant
însă aria utilă a ciclului creşte cu o cantitate echivalentă cu aria Q1 (figura 4.4).
Creşterea simultană a temperaturii iniţiale a aburului o dată cu presiunea
iniţială este de altfel o necesitate, deoarece la creşterea unilaterală a presiunii
punctul final al destinderii în turbină se poate deplasa într-o zonă cu umiditate
nepermisă. În figura 4.5 este explicată relaţia de dependenţă a presiunii iniţiale de
temperatura iniţială a aburului. Considerând valoarea maximă a temperaturii
iniţiale t lim , presiunea iniţială pentru care se atinge valoarea minimă permisă a
titlului aburului la ultimul etaj de palete
( x  0,88) este p lim (figura 4.5.a). La valori T
p'
ale presiunii iniţiale mai mari decât plim k
1' 1
T' 1

punctul final al destinderii în turbină se

deplasează în zona cu umiditate nepermis 6'
p 1
5'
de mare (marcată în figura 4.5.a cu A ). 1
T 1
Q 1
Presiunea iniţială nu poate deci depăşi 5 6
valoarea p lim , adică izobara corespunzătoare 4'
presiunii iniţiale nu se poate deplasa în zona 4 2
marcată în figura 4.5.a a cu B . La 3
Q
menţinerea constantă a presiunii plim se 2
s
b a
constată din analiza figurii 4.5.b că scăderea Figura 4.4. Modificarea ciclului cu abur
temperaturii iniţiale a aburului sub valoarea la creşterea simultană a parametrilor
iniţiali
46
 p  plim plim p  plim plim
i i t  t lim
B t lim tlim

C
t  t lim

A A
x 1 x 1
x  0,88 x  0,88
s s
a) b)
Figura 4.5. Relaţia între valorile maxime ale parametrilor iniţiali ai aburului
tlim duce la deplasarea punctului final al destinderii în turbină în zona cu umiditate
nepermisă A . Zona C din figura 4.5.b reprezintă deci o zonă nepermisă pentru
izoterma corespunzătoare temperaturii iniţiale.
Pentru valoarea maximă a temperaturii iniţiale atinse în prezent (570 ºC)
valoarea maximă a presiunii care poate fi utilizată fără ca punctul final al
destinderii să intre în zona cu umiditate nepermisă este aproximativ 140 bar. Peste
această valoare presiunea iniţială nu mai poate fi ridicată decât aplicând
supraîncălzirea intermediară a aburului.
Ca exemplu de ordin de mărime a creşterii randamentului circuitului termic
se indică datele din tabelul 4.2.

Tabelul 4.2. Creşterea randamentului cu ridicarea parametrilor iniţiali

Mărimea presiunii la cazan p1 [bar] 32 40 64 100 140 250
Mărirea temperaturii la cazan t1[oC] 420 450 460 540 570 585
Randamentul termic t [%] 40 42 43,5 45,6 50,6 52,6

Creşterea parametrilor iniţiali a constituit o tendinţă, permanentă, pe plan

mondial şi la noi în ţară.
Creşterea temperaturii urmăreşte practic valorile cerute de creşterea presiunii
până la presiunea de 138 bar, când atinge limita superioară folosită în mod raţional.
De la această valoare în sus, dezechilibrul produs între valorile presiunii şi
temperaturii, impune să se aplice supraîncălzirea intermediară ca mijloc de corecţie
a umidităţii finale a aburului.
Creşterea parametrilor iniţiali are loc simultan cu mărirea puterii unitare a
agregatelor, pentru fiecare plafon de putere corespunzând o anumită pereche
optimă de parametri iniţiali, în funcţie şi de preţul combustibilului. Cu cât
combustibilul este mai scump şi grupul are un număr mai mare de ore de utilizare
se justifică parametri mai înalţi.

47
 4.3. Supraîncălzirea intermediară

4.3.1.Efecte, indici termodinamici

Supraîncălzirea intermediară este o metodă de mărire a randamentului
termodinamic al ciclului cu abur care realizează simultan şi o uscare a aburului la
ieşirea din turbină. Supraîncălzirea intermediară presupune că aburul destins parţial
este reîncălzit, destinzându-se în continuare în corpul de joasă presiune al turbinei.
Metoda presupune divizarea turbinei în
două corpuri (notate cu T1 respectiv T2 în
figura 4.6).
Din analiza reprezentării destinderii T1 T2 ~
aburului în diagramele T-s şi i-s se
constată că supraîncălzirea intermediară SI
deplasează punctul final al destinderii în
turbină într-o zonă cu umiditate mai Figura 4.6. Schema de realizare a
redusă, titlul aburului crescând de la supraîncălzirii intermediare
valoarea x' pentru schema fără
supraîncălzire intermediară la valoarea x . Prin supraîncălzire intermediară fluxul
termic primit de la sursa caldă creşte cu o cantitate echivalentă cu aria a'23a .
Creşte şi fluxul termic cedat sursei reci cu o cantitate echivalentă cu aria a'24a .
Randamentul termodinamic creşte cu o cantitate echivalentă cu creşterea ariei utile
a ciclului, respectiv 2342' .
Fluxul termic primit de la sursa caldă este dat de relaţia (figura 4.7):
q1  q1 ' q SI  (i1  i6 )  (i3  i2 )
Fluxul termic cedat sursei reci este dat de relaţia:
q2  i4  i5
Lucrul mecanic specific efectuat prin destinderea aburului:
l  lT 1  lT 2  (i1  i2 )  (i3  i4 )
 
lT 1 lT 2

Randamentul termodinamic al ciclului cu supraîncălzire intermediară:

3
t SI 1
T i
k 3 t1
TSI qSI
1 lT 1
T1
7 8
2 2
q1 ' k 8 lT 2
7
6 4
x' 6
2'
5 2' x 5 4
s q2 ' q2 s
b a' a
Figura 4.7. Procesul de supraîncălzire intermediară în diagramele T-s şi i-s

48
 q1  q2 (i1  i6 )  (i3  i2 )  (i4  i5 )
t  
q1 (i1  i6 )  (i3  i2 )
Supraîncălzirea intermediară devine o necesitate de îndată ce, păstrând
temperatura la 540 ºC, presiunea depăşeşte 125 bar, sau la 570 oC 140 bar.
Supraîncălzirea intermediară măreşte randamentul ciclului termic fiindcă
ataşează ciclului o zonă cu temperatura medie a sursei calde mai ridicată decât a
restului ciclului.
În mod teoretic, de la ieşirea din corpul de înaltă presiune şi până la intrarea
în corpul de joasă presiune se presupune că evoluţia este o încălzire izobară. În
realitate, pe traseul conductelor şi în supraîncălzitorul intermediar au loc pierderi
de presiune, care se ridică la 3-4% pe fiecare conductă şi circa 4% în
0 p01
i p23 p45
1
3 ~ 0
5 1 4
2 6 5
4
2
2t 3
Dp01 – pierderea de presiune cazan – turbină p34
Dp23 – pierderea de presiune turbină – SI
Dp34 – pierderea de presiune în SI
Dp45 – pierderea de presiune SI – turbină

6t 6
s

Figura 4.8. Pierderile de presiune ale procesului de supraîncălzire intermediară şi procesul real
supraîncălzitor, adică în total circa 10% (figura 4.8). Aceasta reduce avantajul
teoretic al procesului. Dacă ciclul termic foloseşte o presiune din domeniul
supracritic, supraîncălzirea intermediară se poate regla, fără ca ieşirea aburului la
condensator să depăşească curba de saturaţie. În figura 4.9 este arătat sporul de
randament în funcţie de numărul de supraîncălziri intermediare.
Linia plină reprezintă valoarea
teoretică, fără pierderi de presiune pe 8  [%]
conducte, iar cea întreruptă valoarea reală cu
pierderi de presiune 10%. Se deduce de aici 6
că a doua supraîncălzire intermediară aduce
un avantaj mai redus decât prima iar o a treia 4
supraîncălzire nu are sens.
Ciclul cu dublă supraîncălzire se 2
justifică economic numai în următoarele
0
condiţii: 1 2 3
- putere unitară mare şi presiuni Numărul de supraîncălziri intermediare
supracritice; Figura 4.9. Variaţia randamentului cu
- funcţionare în regim de bază; numărul de supraîncălziri intermediare

49
 - combustibil scump.
Consecinţa directă a supraîncălzirii intermediare este mărirea ariei utile a
ciclului şi deci reducerea consumului specific de abur.
Căderea de entalpie în turbină este mai mare decât la ciclul simplu, ceea ce
determină practic micşorarea consumului specific de abur şi deci posibilitatea de a
construi pentru acelaşi debit de abur unităţi cu putere mai mare
(i1  i2 )  (i3  i4 )  i1  i2 '
Consumul specific de abur este în mod comparativ:
- la o supraîncălzire intermediară cu presiunea 140 – 200 bar
0,7 – 0,8  10-3 kg / kJ (2,9 – 3,1 kg / kWh)
- la cicluri simple cu presiunea 100 – 140 bar
1 – 1,1  10-3 kg / kJ (3,6 - 3,9 kg / kWh)
Creşterea randamentului este legată de alegerea presiunii şi temperaturii de
supraîncălzire intermediară, iar aceasta este legată şi de dimensionarea instalaţiei
de preîncălzire regenerativă a apei de alimentare deoarece la cele mai multe
instalaţii prima priză a turbinei corespunde cu ieşirea aburului din corpul de înaltă
presiune.
Valoarea presiunii este supraîncălzire intermediară este dependentă şi de
condiţiile tehnice de transport al aburului înapoi la cazan, deoarece volumul
specific creşte cu scăderea presiunii.
Temperatură de supraîncălzire intermediară este şi ea limitată de folosirea
oţelurilor austenitice.
La primele instalaţii, temperatura de supraîncălzire intermediară a fost mai
coborâtă decât temperatura iniţială, de exemplu, la primul bloc cu două
supraîncălziri intermediare temperaturile au fost 620/565/537 °C iar în alt caz
600/560/560 °C.
A urmat tendinţa de coborâre a temperaturii iniţiale, egalând valorile t1 şi tsi
ajungându-se chiar la situaţia t1  tsi, din considerentul tehnic că la supraîncălzirea
intermediară datorită presiunii mai mici, eforturile mecanice sunt mai reduse, şi
deci pentru utilizarea cât mai bună a capacităţii de rezistenţă a oţelurilor slab aliate
se justifică creşterea temperaturii peste valoarea temperaturii iniţiale.
Temperatura de supraîncălzire intermediară scade cu sarcina, mai rapid decât
temperatura iniţială. În general ea poate fi menţinută constantă prin reglare, numai
în domeniul (0,7 – 1)Pmax. Presiunea supraîncălzirii intermediare scade liniar cu
sarcina, după legea generală de variaţie a presiunii prizelor fixe.

4.3.2 Schemele de realizare a supraîncălzirii intermediare

Schema obişnuită de aplicare a supraîncălzirii intermediare, la care s-a referit
întreaga expunere de mai sus este cea cu încălzire directă în cazan. Aburul extras
din turbină este transportat la supraîncălzitorul intermediar, ceea ce reclamă un
număr suplimentar de conducte de legătură între cazan şi turbină. La puteri mari
este nevoie să se folosească mai multe conducte în paralel (2-4 conducte). Legătura
multiplă exclude posibilitatea de a executa o conductă colectoare între mai multe

50
unităţi şi impune astfel să se folosească exclusiv o schemă de racordare bloc între
cazan şi turbină.
Prezenţa supraîncălzitorului intermediar ridică o serie de probleme
suplimentare şi anume:
- măreşte pericolul de asamblare a maşinii datorită volumului de abur
conţinut în sistemul supraîncălzitorului intermediar. Pentru ca să evite acest efect,
la intrarea în CMP al turbinei trebuie instalate organe speciale de închidere
denumite supape de moderare
- în regim tranzitoriu de oprire se pot produse suprapresiuni în
supraîncălzitorul intermediar, apărând necesitatea să se instaleze în plus ventile de
siguranţă în punctul său de ieşire din cazan;
- pentru perioadele de demaraj şi oprire când în cazan se dezvoltă o
temperatură ridicată a gazelor de ardere, dar prin turbină nu circulă abur,
supraîncălzitorul intermediar trebuie răcit, pentru care motiv în schemă se introduc
staţii de reducere-răcire care ocolesc turbina. Acestea, notate cu IRR1 şi IRR2 în
figura 4.10, sunt dimensionate pentru debitul maxim în regim tranzitoriu.
Pentru a reduce traseul conductelor de legătură şi pierderea de presiune s-a
propus schema de supraîncălzire din figura 4.11 în care pentru supraîncălzitor se
prevede un focar separat cu ardere sub presiune instalat chiar în sala maşinilor.
Supraîncălzirea şi uscarea aburului din turbină se poate face şi cu abur de
înaltă presiune, derivând o parte din aburul primar, aşa cum se arată în figura 4.12.
Această soluţie are o influenţă mai mică asupra randamentului dar

IRR1 CIP CJP

IRR2

Figura 4.10. Schema supraîncălzirii Figura 4.11. Supraîncălzire intermediară în

intermediare directe focar separat instalat în sala maşinilor

~
~

Na

Figura 4.12. Supraîncălzire intermediară Figura 4.13. Supraîncălzire intermediară

utilizând abur de înaltă presiune de la cazan indirectă cu circuit de sodiu topit
51
îmbunătăţeşte condiţiile de umiditate în partea finală a grupului. Soluţia este
folosită în centralele nuclear-electrice cu abur saturat unde separarea umidităţii şi
uscarea sunt o necesitate.
Condensatul rezultat din schimbătorul de căldură SI este folosit la ultima
treaptă de preîncălzire a apei de alimentare.
O ultimă propunere de schemă, foloseşte supraîncălzirea intermediară
indirectă cu ajutorul unui circuit de Na topit, al cărui transport se face în condiţii
mai avantajoase decât ale aburului (figura 4.13).

4.4.Ciclul suprapus
Suprapunerea unui ciclu cu parametri foarte ridicaţi peste un ciclu cu
parametri scăzuţi de abur dintr-o centrală existentă constituie o metodă de
extindere şi de modernizare a centralelor existente.
După cum rezultă din figura 4.14, într-o centrală existentă cu parametri
coborâţi, cu cazane şi maşini legate prin bare colectoare de abur, se instalează o
turbină cu contrapresiune cu parametri ridicaţi care are la ieşire o presiune cu ceva
mai mare decât a vechiului ciclu.
Această turbină împreună cu cazanul care o alimentează este dimensionată
pentru un debit egal cu debitul produs de vechile cazane de abur.
După ieşirea din noua turbină, aburul trece printr-un supraîncălzitor
intermediar al noului cazan unde îşi ridică temperatura la valoarea cerută de
vechile instalaţii şi apoi alimentează conducta colectoare a acestora.
Noua parte a schemei se numeşte ciclu suprapus sau ciclu înaintaş, turbina
poartă numele de înaintaşă iar vechiul ciclu se numeşte ciclu de bază.
Instalaţiile de condensare ale ciclului de bază rămân neschimbate la
extinderea centralei cu un ciclu suprapus. În circuitul termic, apa va fi luată însă
din rezervorul de condensat R cu ajutorul unei pompe de alimentare noi, de
presiune corespunzătoare noului cazan.
Cazanele ciclului de bază rămân ca unităţi de bază. În majoritatea cazurilor
ele se pot demonta parţial sau total pentru a face loc noilor cazane de mare
Ciclul suprapus Ciclul de bază T

1'
~ k 1

5' 6'

~ ~
2'
5 6
4'
4
2
R s
3
b a
Figura 4.14. Schema unei centrale cu Figura 4.15. Diagrama T-s a unui ciclu
ciclu suprapus suprapus
52
presiune.
Menţinerea lor în funcţiune poate fi însă condiţionată de următoarele
considerente:
- necesitatea de a avea la pornirea cazanelor de înaltă presiune abur de joasă
presiune;
- prepararea apei de adaos prin vaporizare în cazane de joasă presiune;
- rezervă pentru vârful de sarcină sau pentru eventualitatea unei avarii în
partea de înaltă presiune.
Diagrama T - s a unui ciclu suprapus este arătată în figura 4.15. Peste ciclul
de bază 123456 se suprapune ciclu înaintaş 44'5'6'1'2'65 .
Randamentul ciclului termic iniţial :
Aria(123456)
t  , devine ca urmare a ciclului suprapus :
Aria(1ab456)
Aria(123456)  Aria (44'5'6'1'2'65)
 t' 
Aria (1ab 456)  Aria(44'5'6'1'2'65)
t'  t deoarece fracţiei iniţiale de valoare subunitară i s-a adăugat mărimea
constantă Aria(44'5'6'1'2'65) .
Energia produsă de fiecare kilogram de abur creşte corespunzător ariei
haşurate din figura 4.15. Mărirea puterii datorită ciclului suprapus este de 30÷50%
din puterea ciclului de bază .
Comparată cu un bloc energetic cu supraîncălzire intermediară, o instalaţie
de ciclu suprapus are următoarele caracteristici:
 Randamentul total este mai scăzut decât la ciclul cu supraîncălzire
intermediară cu aceeaşi presiune şi temperatură la cazan deoarece:
- temperatura de supraîncălzire intermediară 1 este mult mai scăzută decât a
unui ciclu cu supraîncălzire intermediară;
- căderea de presiune între turbina înaintaşă şi turbina de bază este mai mare
decât la ciclul cu supraîncălzire intermediară;
- randamentul intern al părţii de joasă presiune, compusă din vechile turbine,
cu puteri unitare mai mici este mai scăzut decât randamentul părţii de joasă
presiune a unui grup nou;
- preîncălzirea apei de alimentare în ciclul suprapus se face adaptând
preîncălzirea de la ciclul existent în timp ce la un ciclu nou această preîncălzire
poate fi aleasă cu mult mai multe posibilităţi de optimizare.
 Disponibilitatea întregii instalaţii depinde de starea de uzură a vechilor
turbine, şi aceasta de la caz la caz poate fi mai redusă decât la o instalaţie
nouă.
 Turbina înaintaşă este o maşină de construcţie adaptată necesităţilor
locale, deci este mai scumpă decât o turbină echivalentă de serie.
 Reglajul şi protecţia unui ciclu suprapus, bazat pe aparate existente în
ciclu de bază şi pe aparatură nouă în ciclu înaintaş, este mai complicat şi
oricum eterogen pentru conducerea instalaţiei, ceea ce reduce performanţele
sistemului.

53
 Ciclul suprapus pierde din ce în ce mai mult ca interes. Pentru aplicarea lui
este nevoie să se facă o analiză tehnică şi economică pentru justificarea
oportunităţii.

4.5. Cicluri binare

4.5.1Generalităţi
Ciclurile binare folosesc două fluide de lucru, dintre care unul funcţionează
în domeniul temperaturilor înalte, iar al doilea în domeniul temperaturilor
coborâte, vaporizându-se prin condensarea primului.
Folosirea ciclurilor binare poate avea două scopuri:
- Mărirea randamentului prin apropierea diagramei combinaţiei de cicluri de
forma ciclului ideal Carnot.
- Mărirea puterii unitare prin folosirea în domeniul de joasă presiune a unui
fluid cu volum specific mai mic decât al aburului.
Pentru a realiza un ciclu binar suprapus, fluidul primar trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- să aibă căldura latentă de vaporizare ridicată;
- presiunea de saturaţie să fie cât mai diferită de presiunea de saturaţie a
apei;
- să fie compatibil cu metalele cu care vine în contact în circuit;
- să aibă stabilitate chimică şi termică;
- să nu fie inflamabil şi toxic;
- să fi ieftin.
Fluidele care îndeplinesc cel mai bine aceste condiţii sunt mercurul,
amoniacul, lichidele organice cu punct corespunzător de vaporizare precum
difenilul sau freonul.

4.5.2. Cicluri binare pentru mărirea randamentului

Acestea folosesc în ciclul suprapus ciclului cu abur mercurul sau difenilul.
Mercurul are presiunea de vaporizare fundamental diferită faţă de apă (tabelul 4.3).

Tabelul 4.3. Presiuni de saturaţie ale Hg şi H2O

Temperatura de saturaţie [K ] 391,5 448 523,6 628 789
Presiunea de saturaţie la Hg [bar] 0,001 0,01 0,10 1,0 10
Presiunea de saturaţie a H2O [bar] 1,93 9,10 40,3 179,3 Supracritic

Căldura specifică a mercurului este redusă, iar căldura sa de vaporizare de

asemenea, din care cauză debitul de mercur este mai mare ca al apei. Ciclul de
mercur lucrează în domeniul saturat, aşa cum se poate vedea din schema şi
diagrama din figura 4.16.a şi 4.16.b. Ciclul binar cu vapori de mercur are două
circuite: în primul circuit mercurul se vaporizează în cazanul de vapori de mercur,
vaporii de mercur saturaţi se destind în turbină şi condensează în schimbătorul de
căldură care are în acelaşi timp şi rolul de vaporizator pentru apa din circuitul al

54
 Hg H 2O

A 1 T
D A 1
~ ~ T1
Hg
6 B 2
C B
5 6
C 4 H 2O
3
T2 2
4 3 s

a) b)
Figura 4.16. Ciclul binar mercur – apă.
a) schema circuitului termic; b) reprezentarea proceselor în diagrama T-s

doilea. Aburul produs în vaporizator este supraîncălzit tot în cazanul din primul
ciclu şi se destinde în turbina cu abur.
Mercurul prezintă în zona temperaturilor ridicate următoarele avantaje
termodinamice comparativ cu apa: presiune mai coborâtă a vaporilor saturaţi la
temperaturi ridicate, valori mult mai ridicate ale parametrilor punctului critic,
valori mai scăzute ale căldurii specifice a fazei lichide.
În tabelul 4.4 sunt redate presiunile şi temperaturile corespunzătoare de
saturaţie la mercur.

Tabelul 4.4. Presiunile şi temperaturile de saturaţie la mercur

Presiunea [bar] 0,001 0,01 0,10 1,0 10 20
Temperatura de saturaţie [°C] 118,5 175,0 249,6 355,0 515,6 582,4

Forma ciclului se apropie de forma ciclului Carnot lucrând între acelaşi

temperaturi T1 şi T2, ceea ce măreşte randamentul total al instalaţiei.
În diagrama T-s din figura 4.16.b ciclul 123456 este trasat pentru 1 kg de apă
iar ciclul ABCD este trasat în aşa fel încât entropiile să fie raportate la cantitatea de
mercur care prin condensare produce vaporizarea unui kg de apă. Această cantitate
de mercur se determină din bilanţul termic al condensatorului – vaporizator, adică:
m(iB  iC )  i6  i5 ;
i6  i5 kg vapori Hg
m  12
i B  iC kg abur
Prin urmare în circuitul de mercur al ciclului va circula un debit de mercur
de m  12 ori mai mare decât debitul de apă–abur prin cel de-al doilea circuit.
Randamentul termodinamic al ciclului binar este:
l m(i A  iB )  (i1  i2 )
t  
q1 m(i A  iC )  (i1  i4 )
Prin combinarea celor două cicluri se obţine un randament termodinamic
foarte bun, corespunzător temperaturii iniţiale mari, fără a avea dezavantajul
presiunilor ridicate (care la ciclurile apă-abur trebuie să însoţească temperaturile

55
mari) şi fără să fie necesară preîncălzirea regenerativă a mercurului, ciclul acestuia
fiind apropiat de ciclul Carnot.
Cu toate avantajele sale, utilizarea ciclurilor binare cu vapori de mercur nu s-
a extins, în special din cauză că mercurul este scump, se găseşte în cantităţi
limitate, este toxic şi necesită măsuri prohibitive de siguranţă pentru personalul de
exploatare.
Au fost studiate şi alte fluide cu proprietăţi termodinamice mai favorabile
decât apa în zona temperaturilor ridicate, ca difenilul (C6H5) sau clorura de zinc şi
amoniu (Zn(NH 3)2Cl) dar care nu au fost utilizate în instalaţii.

4.5.3 Cicluri binare pentru mărirea puterii

Creşterea puterii unitare a turbinelor vH O / v NH
cu abur moderne este limitată de volumul 600 2 3

foarte mare al aburului la ultimele trepte de

palete, adică la eşaparea lui din turbină, 400
fiind deci funcţie de numărul de corpuri de
joasă presiune şi de lungimea ultimelor
palete. De exemplu, puterea limită a unei 200
turbine pe un ax, cu patru eşapări (două
corpuri de joasă presiune în dublu flux) cu
20 40 60 80 100
lungimea paletei la ultima treaptă 825 mm Temperatura de saturaţie [°C]
şi presiunea în condensator 0,052 bar este Figura 4.17. Raportul între volumul
de 700 MW. Pentru cazul a patru corpuri de specific al aburului şi al amoniacului în
joasă presiune în dublu flux şi palete de funcţie de temperatura de saturaţie
până la 1200 mm lungime, la 3000 rot/min,
puterea turbinei poate atinge 1000 MW.
Prin utilizarea la partea de joasă presiune a unui fluid cu volum specific mai
mic decât al vaporilor de apă creează posibilitatea creşterii puterii unitare a
turbinelor prin creşterea debitului de abur care se poate destinde în turbină. Se
realizează astfel un ciclu binar la care în circuitul superior circulă apă-abur care se
destinde în turbină până la o presiune mai ridicată decât cea din condensatoarele
ciclului Rankine standard. În schimbătorul de căldură intermediar aburul
condensează vaporizând fluidul din cel de-al doilea circuit. Ca fluide pentru acest
ultim circuit au fost propuse amoniacul, freonul 21, freonul 12, bioxidul de carbon,
etc.
Ciclul cu apă este ciclul superior, iar cel cu al doilea fluid, amoniac(NH3),
freon 21 sau CO2 ca ciclu inferior. Un exemplu este arătat în schema din figura
4.18.
În acest caz, partea de joasă presiune este înlocuită cu un ciclu de joasă
presiune cu amoniac, iar vaporizatorul acestui circuit constituie condensatorul
turbinei de abur, care lucrează la presiune supraatmosferică.
Pentru un agregat de 1000 MW, care se poate construi azi pe un singur ax la
turaţia de 3000 rot/min., un corp cu un simplu flux cu 10 trepte, funcţionând cu
NH3 înlocuieşte 3 corpuri cu dublu flux pentru abur, fiecare cu 5 trepte, cu lungimi

56
 T
~

H 2O

H 2O T1
NH 3 NH 3
 T2
s

Figura 4.18.Ciclul mixt vapori de apă - amoniac

de palete de 1000mm. Acest lucru este posibil deoarece volumul amoniacului
gazos este mult mai redus decât al aburului.
Un al doilea avantaj provine din faptul că atât freonul cât şi amoniacul au
presiuni de saturaţie superioare apei şi deci presiunea de condensare este mai
ridicată. Pentru freon 21, condensarea la 54 C se face la presiunea atmosferică.
Diagrama T - s a unui astfel de ciclu este reprezentată în figura 4.18 în care
se poate urmări ca datorită diferenţei de temperatură (notată în figura 4.18 cu T1 )
cauzată de schimbul de căldură în condensatorul vaporizator H2O-NH3, suprafaţa
utilă a ciclului (aria haşurată) se reduce. Un alt dezavantaj este reprezentat de
faptul că la aceeaşi temperatură a apei de răcire, presiunea de condensare a
amoniacului este mai mare decât a apei, ceea ce duce la reducerea suprafeţei utile a
ciclului. În cazul ciclului cu abur la care răcirea s-ar realiza cu apă cu aceeaşi
temperatură, destinderea ar avea loc până la o temperatură cu T2 (figura 4.18) mai
mică decât în cazul ciclului mixt vapori de apă – amoniac.
Pentru o instalaţie de 500 MW cu 162 bar şi 565 °C, cu o supraîncălzire
intermediară şi o temperatură a apei de răcire, de 20 °C, se obţin valorile de mai
jos; de notat că instalaţia ciclului binar, nu necesită supraîncălzire intermediară:
- ciclul clasic randament electric relativ 45 % ;
- ciclul binar H2O/NH3 randament electric relativ 42,5 %
- ciclul binar H2O/Freon 21 randament electric relativ 44,15 %.
Folosind ciclul binar, puterea unitară a grupului poate fi ridicată la 2000
MW, procedeul fiind deci interesant pentru dezvoltarea viitoare a blocurilor de
mare putere.

4.6.Reducerea temperaturii de condensare

Coborârea nivelului temperaturii de condensare de la T2 la T2' măreşte
suprafaţa utilă a ciclului şi randamentul deoarece are ca efect reducerea fluxului
termic cedat sursei reci de la valoarea Q2 , echivalentă cu aria 2ab3 la valoarea Q2 ' ,
echivalentă cu aria 2' ab '3' ( figura 4.19).

57
 T i 1
1
k

5 6 k 6
5

4 x2
4 2
4' 3 2
4' 3 x2
3' 2' 3' 2' x2 ' s
Q2 ' x2 ' s
b' b a
Figura 4.19. Modificarea ciclului cu abur la reducerea presiunii de condensare
Odată cu aceasta se măreşte şi umiditatea aburului la ieşirea din turbină,
titlul scăzând de la valoarea x 2 la valoarea x2 ' , şi creşte semnificativ volumul
specific al acestuia.
Nivelul temperaturii de condensare tc depinde de temperatura apei de răcire
tr1, de debitul acestuia Dr şi de mărimea suprafeţei de schimb de căldură.
Conform diagramei schimbului de
t
căldură în condensator din figura 4.20
temperatura de condensare este dată de  tsr
tc
relaţia: t c  t r1  t  t , unde t - diferenţa t
de temperatură între apa de răcire la ieşirea tr 2 tmed
din condensator şi la intrarea în
condensator, rezultând din bilanţul de t
căldură:
Q2 t r1
t  t r 2  t r 1  S
c p Dr
S0
în care Q2 este fluxul termic cedat apei de Figura 4.20. Diagrama schimbului de
răcire, Dr este debitul de apă de răcire şi c p căldură în condensator
căldura specifică medie a apei de răcire în
intervalul [t r1 , t r 2 ] .
t – diferenţa între temperatura de condensare şi temperatura apei la ieşirea
din condensator t  t r 2  t r1 . Această valoare rezultă din ecuaţia schimbului de
căldură în condensator:
t max  t min t t
Q2  kS 0 t med  kS 0  kS 0 r 2 r1
t max t t
ln ln c r1
t min t c  tr 2
în care:
k – coeficientul global de schimb de căldură în condensator [Wm 2 K 1 ]
tmed – diferenţa medie logaritmică de temperatură între fluidele care schimbă
căldură. Rezultă deci:

58
 Q2 t t
 şi deci t 
kS 0 ln t  t kS0 t

t 1  e Q2
Q Q2
În final tc  t r1  2 
c p Dr   kS 
c p Dr 1  exp 0 
c D 
  p r 
Valoarea temperaturii de condensare este dependentă de condiţii obiective,
climatice, care definesc temperatura apei de răcire şi de dimensionarea unor
mărimi precum debitul de apă de răcire şi suprafaţa condensatorului. În cazul
răcirii cu ajutorul turnurilor de răcire, temperatura tr1 este dependentă de
dimensionarea turnurilor de răcire.
Temperatura de condensare este deci legată de o serie de investiţii făcute
pentru partea rece a ciclului.
Coborârea temperaturii de condensare este limitată de următoarele condiţii
impuse de ieşirea aburului din turbină şi anume:
- umiditatea finală a aburului este limitată la 10% (excepţional 12%), pentru
ca să nu aibă loc eroziuni premature ale ultimelor palete datorită picăturilor de apă;
- viteza absolută de ieşire a aburului din ultimele trepte este limitată de
atingerea vitezei sunetului în secţiunea de curgere. După aceasta, oricât s-ar coborî
temperatura, presiunea după ultima treaptă nu mai este influenţată, iar debitul de
abur are o valoare plafon dată.
Dacă nu se atinge viteza sunetului, odată cu coborârea temperaturii de
condensare are loc o creştere de putere a turbinei proporţională cu diferenţa între
cantităţile de căldură utile realizate şi energia cinetică a aburului după ce a ieşit din
ultima treaptă.
Dacă prin coborârea temperaturii de la T2 la T2 ' , entalpia aburului se
modifică de la i2 la i2 ' iar viteza de ieşire de la we la we ' , pentru un anumit debit
constant de abur în condensator Dk în kg/s şi pentru randamentul mecanic  m
respectiv randamentul generatorului  g , diferenţa de putere P are expresia:
2
 we'  we2 
P  Dk m g (i2  i2 ' )  (1  R )  [kW ]
 2 103  q
[%]
Întrucât ieşirea din turbină se găseşte q
5 P  60%
în domeniul aburului umed, între presiunea
de condensare şi temperatura de condensare 4 P  80%
se găseşte o relaţie biunivocă, în sensul că 3 P  100%
temperatura de condensare reprezintă
2
temperatura de saturaţie corespunzătoare
presiunii de condensare. 1
5 tr1 [0 C ]
Cu cât secţiunea de ieşire din turbină 10 15 20 25 30
va fi mai mare respectiv vitezele de ieşire 1
mai mici, creşterea de putere este mai Figura 4.21. Variaţia consumului specific
accentuată şi continuă până la temperaturi cu temperatura apei de răcire pentru
mai coborâte. Acelaşi lucru se întâmplă la diferite valori ale sarcinii

59
sarcini parţiale când datorită micşorării debitului Dk , viteza aburului la ieşirea din
ultima treaptă se reduce şi turbina devine mai sensibilă la schimbarea temperaturii
de condensare.
Variaţia consumului specific al turbinei q , are loc asemănător cu variaţia
puterii, iar în figura 4.21 este redată modificarea relativă a acestuia în funcţie de
temperatura de condensare pentru o anumită turbină.
Rezultă în final că dimensionarea ultimei trepte a unei turbine de putere dată
este legată de temperatura apei de răcire şi că turbinele destinate să funcţioneze la
temperaturi coborâte de condensare au secţiuni de ieşire mai mari. Alegerea
dimensiunii adecvate este de asemenea o problemă de optimizare tehnico-
economică.
Soluţia optimă este cea pentru care sporul de investiţii pentru toate
elementele care constituie partea rece este amortizat prin economiile datorate
reducerii consumului specific de căldură şi a celor datorate mărimii puterii livrate.
Această condiţie se poate scrie:
Ban I
Y , în care:
tc  tc
I – sunt investiţiile pentru elementele părţii reci;
Ban – consumul anual de combustibil;
Y – factor de proporţionalitate care defineşte raportul dintre economia de
combustibil şi mărimea investiţiei care asigură încă eficienţa economică cerută.
Optimul problemei depinde de costul combustibilului şi de utilizarea
centralei în sistem (bază sau vârf), temperatura nominală de condensare fiind mai
mică dacă se foloseşte combustibil scump într-o centrală de bază şi crescând
(presiunea mai mare în condensator) la centralele electrice de vârf sau în
conjunctura folosirii unui combustibil ieftin.
Pentru condiţiile climatice din România temperaturile uzuale ale apei de
răcire sunt date în tabelul 4.5.

Tabelul 4.5. Temperaturile uzuale ale apei de răcire în România

Felul răcirii tr1 [ oC ]
minim iarna maxim vara Mediu anual
Circuit deschis 1–5 26 – 28 10 - 14
(cel mai frecvent)
11,5 - 12,5
Circuit închis cu:
Turnuri cu tiraj natural 13 – 15 29 – 33 22 – 24
Turnuri cu tiraj forţat 15 - 16 25 - 28 19 - 20

Dacă răcirea se face în circuit mixt, cu amestec de apă din râu şi din turnurile
de răcire, temperatura apei de răcire se determină prin medierea ponderată a celor
două temperaturi.
Pentru cazul unei instalaţii construite apare probleme exploatării optime şi
fixarea debitului de apă de răcire care asigură cea mai mare putere netă la acelaşi
consum de combustibil.
60
 Considerând variaţia de putere a turbinei PB în funcţie de temperatura apei
de răcire la debit constant de abur, după diagrama din figura 4.22 şi variaţia puterii
pompelor de răcire Pr , care asigură debitul apei de răcire Dr , condiţia este :
Pnet  PB  Pr  max
Puterea pompelor este dată de o expresie de forma :
Pr  ADr H  f ( Dr3 )
unde:
A – coeficient de proporţionalitate;
H – înălţimea de pompare, dependentă de rezistenţa hidraulică, deci
proporţională cu Dr2 .
Considerând o anumită valoare ca Pr  PrX  Pr
P
punct de referinţă X pe diagrama din
figura 4.22 se poate observa cum variază PB  PB  PBX
puterile dacă se măreşte debitul de răcire
Dr în raport cu cel aferent punctului de Pnet  PB  Pr
referinţă.
Diferenţa între plusul de putere Pnetmax
produsă şi puterea consumată este
exprimată prin diferenţa ordonatelor
curbelor puterii la borne PB şi puterii
Dr
consumate de pompele de apă de răcire opt
Dr X
Pr şi are la un moment dat o valoare
maximă care corespunde debitului optim Figura 4.22. Determinarea valorii optime a
debitului de apă de răcire
apei de răcire.
În condiţiile normale de funcţionare, acest debit optim corespunde unui
interval de temperatură în condensator t egal cu:
8 – 9 grd. la răcire în circuit deschis;
9 – 11 grd. la răcire cu turnuri de răcire;
10 – 14 grd. la instalaţiile de vârf sau părţi de condensaţie ale turbinelor de
termoficare cu număr redus de ore de utilizare anuală a capacităţii maxime de
protecţie.

4.7. Preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare

4.7.1 Efectul de creştere a randamentului termodinamic

Încălzirea apei în cazan de la temperatura de alimentare până la cea de
vaporizare este în cadrul circuitului termic procesul cu nivel coborât de
temperatură al sursei calde.
Prin preîncălzirea apei de alimentare se obţine o mărire a temperaturii cu
care apa intră în cazan, folosind debite de abur preluate din prizele nereglabile ale
turbinei (figura 4.23).
Se constată că folosind pentru preîncălzire o parte din căldura de condensare
a aburului care va fi evacuată în condensator, se recuperează şi randamentul

61
circuitului se îmbunătăţeşte. Un asemenea [1]
proces de încălzire se numeşte i1
,,regenerator”.
În acelaşi timp, deoarece nu întreaga ial [a 1] n
cantitate de abur se destinde de la intrarea 1   ai
[a 2] i 1
în turbină până la condensator, energia
i2
specifică produsă de aburul intrat în ciclu se
micşorează. [a 3]
Randamentul termic al ciclului cu
preîncălzire regenerativă (pentru cazul în [a 4]
i3
care se lucrează cu debit unitar la cazan): [a 5]
i2  i3
t  1  n
  [a 6 ]
1   ai (i1  ial )
 i1 
Maximul funcţiei coincide cu
n
  Figura 4.23. Schema circuitului termic cu
maximul produsului 1   ai (i1  i al ) ,
 i 1  preîncălzire regenerativă
unde evident, entalpia finală a preîncălzirii
n
 
este legată de debitul de abur extras prin priza ial  f   ai  şi are loc pentru o
 i 1 
valoare a temperaturii de preîncălzire mai mică decât temperatura de saturaţie din
cazan.
Creşterea optimă a entalpiei a 6 
apei preîncălzite depinde de 5
parametrii iniţiali ai ciclului, de
numărul de prize şi de prezenţa 4
supraîncălzirii intermediare.
3
Efectul preîncălzirii
regenerative asupra randamentului 2
termodinamic al ciclului este redat
1
în figura 4.24, de unde rezultă că
sporul de randament termodinamic
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
adus de fiecare treaptă de Număr de prize
preîncălzire este din ce în ce mai
mic cu cât numărul de trepte de Figura 4.24. Sporul de randament termodinamic
adus de fiecare treaptă de preîncălzire regenerativă
preîncălzire este mai mare.
Efectele preîncălzirii apei de alimentare:
Avantaje:
- preîncălzirea regenerativă aduce o economie de căldură, deoarece
cantitatea de căldură din aburul care alimentează preîncălzitoarele este
recuperată integral în loc sa fie evacuată la condensator;
- ultimele trepte ale turbinei sunt descărcate cu până la 30-40% din debitul
de abur de la intrarea în turbină, reducându-se secţiunea de ieşire din
turbină şi lungimea paletelor ultimelor trepte;

62
 - condensatorul are dimensiuni mai mici, debitul de abur fiind mai mic;
- cazanul este dimensionat pentru un debit hidraulic mai mare, dar în cazan
se introduce o cantitate mai mică de căldură deoarece apa intră în cazan
preîncălzită;
- introducând apa preîncălzită în cazan, gazele de ardere vor ieşi din
economizor cu temperatură mai mare, apărând necesitatea preîncălzirii
regenerative a aerului de ardere, în acest fel mărindu-se randamentul
cazanului.
Dezavantaje:
- spor de investiţii şi cheltuieli de exploatare;
- pomparea apei preîncălzite necesită un surplus de lucru mecanic;
- ciclul cu prelevarea aburului la prizele turbinei produce mai puţină
energie electrică;
- creşte consumul de energie pentru servicii proprii.

4.7.2. Alegerea parametrilor preîncălzirii regenerative

În vederea optimizării procesului de preîncălzire regenerativă astfel încât
creşterea de randament termodinamic să aibă valoarea maximă, trebuie aleşi o serie
de parametri de care depinde procesul de preîncălzire regenerativă. Cei mai
importanţi parametri sunt:
1. Distribuirea căderii de entalpie pe treptele de preîncălzire
2. Temperatura finală optimă de preîncălzire
3. Numărul de trepte de preîncălzire

4.7.2.1. Distribuirea căderii de entalpie pe treptele de preîncălzire

Se consideră o instalaţie ideală cu "n " prize de preîncălzire regenerativă, fără
n
[1   a i ], i1
i 1
n
[1   a i ], i a n
i 1 [ a n ], i p n
n 1
[1   a i ], i a n 1 "n" [1], i 2
i 1 [ a n 1 ], i p n 1
" n  1"
ia i - Entalpia apei de
3
[1   a i ], ia 3 alimentare după
i 1 preîncălzitorul "i "
[ a 3 ], i p 3 i3
i p i - Entalpia aburului la
[1  a1  a 2 ], ia 2 "3"
priza de preîncălzire
[ a 2 ], i p 2
regenerativă "i "
[1  a1 ], ia1 "2"
[ a1 ], i p 1 [ai ] - Debitul raportat de
"1 " abur la preîncălzitorul
regenerativ "i "
ia 0
Figura 4.25. Instalaţie cu preîncălzire regenerativă cu repomparea condensatului secundar după
fiecare treaptă
63
degazor, cu repomparea condensatului secundar în conducta principală de apă de
alimentare după fiecare treaptă (figura 4.25). Se va lucra cu debit unitar la
condensator. Se vor determina expresiile debitelor raportate de abur la prizele de
preîncălzire regenerativă în funcţie de entalpiile apei de alimentare înainte şi după
preîncălzitoarele regenerative şi entalpiile aburului la prizele de preîncălzire
regenerativă.
Debitele raportate de abur se determină din bilanţul termic pe fiecare priză
de preîncălzire regenerativă, exprimat sub forma  qi   qe , în care qi reprezintă
căldură intrată iar qe căldură ieşită.
Treapta “1”
ia1  iao ia1
1 ia  a1  i p1  (1  a1 )ia1  a1  
o
i p1  ia1 i p1
ia1 - creşterea de entalpie a apei de alimentare în treapta 1;
i p1 - scăderea de entalpie a aburului în treapta 1 (căldura cedată în treapta
1).
Treapta “2”
(1  a1 )  ia1  a 2  i p2  (1  a1  a 2 )ia2
a 2 (i p2  ia2 )  (1  a1 )  (ia2  ia1 )
ia2  ia1  i  ia2
a2  (1  a1 )  1  a1 
i p2  ia2  i p  i p
 1  2

Treapta “3”
(1  a1  a2 )  ia 2  a3  i p3  (1  a1  a2  a3 )ia3
a3 (i p3  ia3 )  (1  a1  a2 )  (ia3  ia2 )
i a3  i a 2  i a  i a1  ia2  i a3
a 3  (1  a1  a 2 )  1  1  1    
i p3  i a3   i p  i p
 i p1  i p1  2  3

 i   i  i
 1  a1   1  a2   a3
 i p   i p 2  i p
 1    3

Pentru o treaptă oarecare, cu indicele "k " , k

expresia bilanţului termic este (figura 4.26): [1   a j ], ia k
j 1
 k 1   k 
1   a j   iak 1  ak  i pk  1   a j iak
   
 j 1   j 1 
sau:
[ak ], i p k
 k 1   k 
1   a j   ia  ak  i p  1   a j  ak ia
  k 1 k   k
 j 1   j 1  "k "
Prin regruparea termenilor care îl conţin pe [ak ]
k 1
se obţine: [1   a j ], ia k 1
 k 1  ia  iak 1  k 1  ia j 1
a k  1   a j  k  1   a j   k
 j 1  i pk  iak  j 1  i pk Figura 4.26. Debitele raportate
Analizând expresiile debitelor [ a1 ] , [ a2 ] şi [a 3 ] pentru o treaptă oarecare de
preîncălzire regenerativă
se constată că acestea au forme similare. Dacă aceste
64
forme se menţin şi pentru treptele de ordin superior, atunci pentru treapta " k "
debitul raportat ar trebui să fie de forma:
 ia  ia2   iak 1  iak
ak  1  1 1  ...1  
 i p  i p   i p  i p
 1  2   k 1  k
În cele ce urmează se va demonstra prin procedeul inducţiei matematice
echivalenţa expresiilor pentru debitul [ak ] .
Se va presupune că până la ordinul " k  1" debitele a j au forma:
 ia  ia2   ia j 1  ia j
a j  1  1 1  ...1  
 i p  i p   i p  i p
 1  2   j 1  j

k 1
Atunci suma 1   a j se scrie astfel:
j 1
a2 a3
a1      
ia  ia ia  ia   
ia ia
1  a1  a2  ...  ak 1  1  1  1  1  2  1  1 1  2  3  ... 
i p1  i p1  i p2  i p1  i p2  i p3
    
ak 1
   
 ia  ia   ia  ia
 1  1 1  2 ...1  k 2  k 1 
 i p  i p   i p  i p
 1  2   k 2  k 1

 ia  ia2   i  i  k 1  i 
 1  1 1  ...1  ak 2 1  ak 1    1  a j 
 i p  i p   i p  i p  j 1  i p 
 1  2   k  2  k 1   j 

Rezultă egalitatea:
k 1 k 1  ia j 
1   a j   1  
j 1 j 1
 i p 
 j 
Expresia debitului raportat [a k ] devine:
k 1  ia j  ia
a k   1   k
j 1
 i p  i p
 j  k
Randamentul termodinamic al ciclului este dat de relaţia:
q2 i2  i3
t  1  1
q1  n 
1   a j (i1  ia )
  n
 j 1 
Presupunând entalpiile i2 , i3 , i1 şi ian fixate, maximizarea t înseamnă
 n 
maximizarea termenului 1   a j  .
 j 1 
k 1 k 1  ia j 
Pe baza relaţiei 1   a j   1   se poate scrie:
j 1 j 1
 i p j 

n n  ia j 
1   a j   1  
j 1 j 1
 i p 
 j 

65
 n  ia j 
deci: t  max   1    max
j 1
 i p j 

Se va considera cazul în care variază numai presiunea de la priza cu indicele
"i" , celelalte presiuni p1 ,..., pi 1 , p i 1 ,... p n fiind menţinute constante.
În termeni geometrici, variaţia lui pi se traduce prin deplasarea punctului "i"
pe curba limită a lichidului saturat sau prin restricţionarea variaţiei mărimilor ia i şi
ia i 1 la ia i  ia i1  ia (constant), aşa cum rezultă din figura 4.27.
ia j 
n 
Din produsul
j 1
 1  i
 numai doi factori sunt influenţaţi ca urmare a

 pj 

n  ia 
acestei deplasări, deci relaţia  1  j   max presupune numai maximizarea
j 1
 i p 
 j 

produsului:
 i  i   i  i  ia i 
F  1  a i 1  a i1   1  a i 1  a 
 i  i   i   i 
 p i  p i 1   p i  p i 1 
Scăderea de entalpie a aburului i p i este practic independentă de ia i şi se
poate face aproximarea i p i  i p i 1  i p (fixat).
Maximul produsului F se obţine pentru valoarea lui ia i care îi anulează
prima derivată :
F
0
 ( iai )
F 1  ia  ia i   ia i
  1 
 1
 

0
 1
 (iai ) i p  i p   i
  p
 i
 p



s
i p i 1

ia i 1 "i  1" i p i
ia i 1
ia i ia
ia i "i"
ia i 1 2
"i  1"
ia0
3
i
s
Figura 4.27. Relaţia dintre variaţiile creşterilor de
entalpie la două prize de preîncălzire regenerativă

66
 Din relaţia anterioară rezultă valoarea creşterii de entalpie pe treapta de
preîncălzire regenerativă "i" pentru care se obţine valoarea maximă a
randamentului termodinamic:
 ia
ia i  ia i 1 
2
În concluzie, poziţia optimă a preîncălzitorului "i" este aceea care realizează
creşteri de entalpie egale pe "i" şi "i  1" . Raţionamentul care a condus la această
concluzie poate fi repetat pentru orice altă pereche de preîncălzitoare alăturate. În
ia j 
n 
final rezultă că relaţia
j 1
 1  i
  max este îndeplinită atunci când creşterea

 pj 

totală de entalpie ia n  ia 0 este distribuită în mod egal pe cele "n" trepte de

preîncălzire regenerativă.

4.7.2.2. Temperatura finală de preîncălzire optimă termodinamic

q2
Randamentul termodinamic  t  1  atinge valoarea maximă atunci când
q1
este îndeplinită condiţia:
n
 
q1  max ; q1  1   ai (i1  ian )  max
 i1 
Se admite concluzia stabilită anterior, conform căreia randamentul
termodinamic are valoarea maximă la divizarea în trepte egale a creşterii totale de
entalpie pe treptele de preîncălzire regenerativă:
ia1  ia 2  ...  ia n  ia
De asemenea, se acceptă valori egale ale scăderii de entalpie a aburului la
prize:
i p1  i p 2  ...  i p n  i p
Fluxul termic primit în cazan are expresia:
n
n  n  ia i   
 
q1  1   ai (i1  ian )   1   (i1  ia n )  1  ia  (i1  ia n ) 
 i 1   i 1  i p i 

 i p



n
 ia n  ia 0 
 1   (i1  ia n )
 n (i p  ia ) 
în care s-a notat în mod convenţional i p  i p  ia .
Condiţia de maxim pentru fluxul termic primit în cazan este anularea
derivatei acestuia în raport cu entalpia apei de alimentare la intrarea în cazan ia n :
dq1
0
dia n
sau:
n 1 n
dq1  ia n  ia 0  i1  ia n  ia n  ia 0 
 n 1     1   0
dia n  n(i p  ia )  n(i p  ia )  n(i p  ia ) 

67
 După simplificări se obţine expresia entalpiei apei de alimentare pentru care
randamentul termodinamic are valoarea maximă:
n[i1  (i p  ia )]  ia 0
ia n  0
n 1
În expresia de mai sus intervine scăderea de entalpie a aburului la prizele de
preîncălzire regenerativă, pentru a cărei determinare se recurge la următoarea
metodă:
Ciclul dat se echivalează cu un ciclu virtual care are un preîncălzitor în plus,
alimentat cu abur supraîncălzit direct de la ieşirea din cazan şi încălzind apa de
alimentare până la temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii din cazan.
Acest ultim preîncălzitor, notat cu indicele " n  1" primeşte debitul de abur
[ a n 1 ] direct de la ieşirea din cazan şi realizează la ieşirea sa temperatura de
saturaţie corespunzătoare presiunii din cazan (figura 4.28).

n 1 n

[1   ai ], i1 [1   ai ], i1
i 1 i 1

n 1
[1   ai ], is a n 1
i 1

n
[1   a i ], ia n " n  1"
i 1

Figura 4.28. Echivalarea ciclului real cu un ciclu virtual prevăzut cu o treaptă suplimentară de
preîncălzire regenerativă
n
1   ai  an 1
1 i 1 1
n
k 1   ai k
i 1
n
qs 1 qs1
1   ai
i 1
qn  s s s
n " n  1" n
1   ai 1   ai  an 1
i 1 i 1
"n" "n"
n an
T T 1   ai
i 1
s s
a) b)
Figura 4.29. Echivalenţa termodinamică dintre ciclul real (a) şi ciclul virtual (b)

În cazul ciclului real (figura 4.29.a) circuitul de preîncălzire regenerativă

aduce apa până la o temperatură apropiată de temperatura de saturaţie

68
corespunzătoare presiunii din cazan. În cazan apa de alimentare primeşte cantitatea
de căldură necesară încălzirii până la saturaţie, vaporizare şi supraîncălzirea
aburului, dată de: q n s  q s 1 .
În cazul ciclului virtual circuitul de preîncălzire regenerativă aduce apa de
alimentare la temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii din cazan, în cazan
apa de alimentare primind numai cantitatea de căldură necesară vaporizării apei şi
supraîncălzirii aburului q s 1 .
Condiţia de echivalenţă dintre cele două cicluri presupune aceeaşi cantitate
de căldură primită în cazan:
n n
   
1   ai (i1  ia n )  1   ai  an 1 (i1  is )
i 
1
 i 1

   
ciclul real ciclul virtual

Din această relaţie se deduce expresia debitul ultimului preîncălzitor pentru

care este îndeplinită condiţia de echivalenţă dintre cele două cicluri:
 n
i i  n  i   i  i
an 1  1   ai  s a n   1  a i  s a n
 i 1  i1  is  i 1  i p i  i1  is
Printr-un raţionament similar cu cel prin care s-a determinat împărţirea
optimă a creşterii de entalpie pe treptele de preîncălzire regenerativă rezultă:
ia1  ia2  ...  ian  is  ia n  ia
i p1  i p2  ...  i pn  i1  is  i p
În felul acesta s-a determinat scăderea de entalpie a aburului la treptele de
preîncălzire regenerativă, entalpia optimă a apei de alimentare devenind:
n[i1  (i p  ia )]  ia 0 n[i1  (i1  is )]  ia 0 nis  ia 0
ia n   
n 1 n 1 n 1
Expresia de mai sus se pune sub forma:
n
ia n  ia 0  (is  ia 0 )
n 1
sau:
ia n  ia 0 n

is  ia 0 n 1
Ţinând seama proporţionalitatea aproximativ directă dintre temperatură şi
entalpie pentru apă se poate scrie:
tal  tcondensator n

tsat ( pcazan )  tcondensator n  1
Temperatura apei de alimentare se alege de regulă între 0,66 şi 0,75 din
temperatura de saturaţie la presiunea din cazan (tabelul 4.6).

Tabelul 4.6. Valorile parametrilor la centrale termoelectrice din România

CTE Debit cazan p1 t1 tal tsat t al
[t/h] [bar] [oC] [oC] t sat
Deva 660 140 540 240 335 0,71
Rovinari 645 178 550 250 354 0,70

69
 Întrucât ridicarea temperaturii de preîncălzire înseamnă să se folosească
aparate schimbătoare de căldură mai mari şi mai scumpe, rezultă şi aici condiţia de
eficienţă economică:
Ban I
 Y al , unde:
t al  t al
Ban – consumul anual de combustibil;
t al – temperatura de preîncălzire a apei;
I al – investiţia pentru instalaţia de preîncălzire a apei;
Y – factor de proporţionalitate care defineşte raportul dintre
economia de combustibil şi mărimea investiţiei care asigură eficienţa economică
cerută.
Temperatura apei de alimentare optimă economic este mai mică decât
temperatura optimă termodinamic deci, punctul de funcţionare se alege spre stânga
zonei.
t alopt .ec  t cond   (t alopt .term  tcond )
  0,85
Reducerea consumului specific în funcţie de preîncălzirea apei de alimentare
este redată în figura 4.30.
n
1   ai
i 1 Zonă de optim
i1  ia n n
n
  1   ai
1   a i (i1  ia n ) i 1
 i 1 

n
 
1   a i (i1  ia n )
 i 1 

ia n

n i1  i a n
Figura 4.30. Variaţia produsului 1   ai (i1  ia n ) în funcţie de valoarea entalpiei apei de
 i 1 
alimentare la intrarea în cazan
În jurul optimului dat de temperatura optimă de preîncălzire şi de creşterea
de entalpie pe treapta de preîncălzire, curba de creştere a randamentului este foarte
aplatizată şi se pot face abateri de la împărţirea teoretică în funcţiile de condiţiile
constructive ale turbinei şi anume:
- mărirea căderii adiabatice în treapta de reglaj;
- realizarea treptelor de destindere în turbină după condiţiile impuse de
criteriile hidrodinamice şi ale randamentului intern.

70
 4.7.2.3. Numărul optim de trepte de preîncălzire regenerativă
Numărul de trepte de preîncălzire, urmează să se aleagă astfel încât avantajul
produs prin economia de combustibil să fie mai mare sau egal cu surplusul de
cheltuieli anuale produse de priza respectivă.
Numărul optim de prize de preîncălzire regenerativă depinde în principal de
puterea instalată a grupului energetic, de durata de utilizare anuală şi de preţul de
cost al combustibilului. În general, cu cât puterea instalată şi durata anuală de
utilizare sunt mai mari şi combustibilul este mai scump, cu atât mai mult se
justifică alegerea unui număr mai mare de prize de preîncălzire regenerativă. La
grupuri energetice de puteri mici sau cu durate anuale de utilizare mici creşterea de
randament termodinamic pe care o aduce preîncălzirea regenerativă duce la
economii anuale de combustibil care nu justifică o investiţie majoră prin adoptarea
unui număr mare de prize de preîncălzire regenerativă.
Numărul optim de trepte de preîncălzire regenerativă ca şi temperatura apei
de alimentare se aleg în urma unui calcul tehnico-economic complex, care ţine
seama de economia anuală de combustibil datorată creşterii randamentului
termodinamic şi de creşterea investiţiei iniţiale în instalaţiile circuitului de
preîncălzire regenerativă (aparate de schimb de căldură, conducte de abur şi de
condensat, armături, etc.).
În tabelul 4.7 sunt redate principalele caracteristici ale preîncălzirii
regenerative.

Tabelul 4.7. Elementele preîncălzirii regenerative

Numărul de trepte de UM
3 4 5 6-7 8-9
preîncălzire
Temperatura finală de
ºC 170-180 190-200 210-220 235-265 270-290
preîncălzire
Număr de trepte de
- 1 2-3 3 3-4 5-6
preîncălzire de joasă presiune
Presiunea de degazare bar 1,2 4-10 4-10 6-10 6-10
Număr de trepte de
preîncălzire de înaltă - 1 1 1 2 3
presiune
CTE cu supraîncălzire
Tipul circuitului termic - CET CET CTE
intermediară

4.7.3. Preîncălzirea regenerativă în instalaţii cu supraîncălzire

intermediară
În cazul ciclurilor cu supraîncălzire intermediară condiţia ca randamentul să
fie maxim nu se mai realizează la împărţirea în trepte egale a intervalului total de
preîncălzire. Acest lucru este rezultatul întreruperii destinderii aburului în turbină
şi alimentării preîncălzitoarelor regenerative superioare, alimentate cu abur din
prize situate înaintea supraîncălzirii intermediare, cu cantităţi de căldură i 0p mult
mai mici decât căldura cedată în preîncălzitoarele inferioare i p .
Trebuie stabilit cât din intervalul total de preîncălzire i  ial  ia 0 trebuie
realizat în preîncălzitoarele alimentate cu abur extras înainte de supraîncălzitorul
71
 i i1
i1 '
i1
i1 '
ip2
pp2
i p1 i p1
p p1 ip3 ia0
pp3
ip4
pp4
ip5 i p2
pp5 ia

Figura 4.31. Distribuirea prizelor de preîncălzire regenerativă în corpul de medie presiune în

cazul instalaţiilor cu supraîncălzire intermediară

intermediar şi cât în restul preîncălzitoarelor (figura 4.31), astfel încât randamentul

să fie maxim.
Ciclul poate fi asimilat cu un ciclu suprapus, format dintr-o turbină cu
contrapresiune şi o turbină cu condensaţie astfel încât pentru ciclul de bază se
poate admite că maximizarea randamentului presupune preîncălzirea regenerativă a
apei de alimentare în trepte egale ia :
i  ia
ia1  ia 2  ...  ia n 1   ia
n 1
Se admite de asemenea concluzia stabilită la circuitul fără preîncălzire
regenerativă, conform căreia scăderile de entalpie ale aburului la prizele de
preîncălzire regenerativă sunt egale pentru primele n  1 trepte:
i p1  i p2  ...  i pn1  i p
n n  ia j 
Egalitatea stabilită în §4.7.2.1 1   a j   1   are forma pentru
j 1 j 1
 i p j 

primele n  1 trepte:
n 1
n 1  i 
1   a i  1  a 
 i 
1  p 
0
Notând cu ia creşterea de entalpie pe ultima treaptă de preîncălzire, se pot
scrie următoarele relaţii:
(n  1)ia  ia0  i
ia0  zia
ia0
în care z reprezintă mărimea raportului şi constituie necunoscuta
ia
problemei.
Aceste două relaţii constituie un sistem de ecuaţii cu ajutorul cărora se
exprimă creşterile de entalpie ia şi ia0 :

72
 i
ia 
n 1 z
zi
ia0 
n 1 z
Randamentul termodinamic are expresia:
q2 icond
t  1   1
q1  n
  n 1 
1   ai icaz  1   ai iSI
 1   1 
în care:
icond - căldura cedată de abur în condensator;
icaz - creşterea de entalpie a agentului termic în cazan (înaintea
supraîncălzirii intermediare);
iSI - creşterea de entalpie a aburului în supraîncălzitorul intermediar.
Debitul raportat de abur la ultimul preîncălzitor regenerativ (alimentat cu
abur de la întoarcerea aburului din corpul de înaltă presiune spre supraîncălzirea
intermediară) rezultă din bilanţul termic pe treapta n (figura 4.32):
n1
(1   ai )ia0  an i 0p
1

Expresia debitului raportat an este:

n 1
 n 1   i 0   i  ia0
an  1   ai  a0  1  a 
 1  i p  i p  i 0p
Fluxul termic total primit de agentul termic în cazan (inclusiv cel primit în
supraîncălzitorul intermediar) are expresia:
n n 1
q1  qcaz  qSI  (1   ai )icaz  (1   ai )iSI 
1 1 n
n 1 n 1 [1   a j ], i a n
 (1   ai )icaz  an icaz  (1   ai )iSI  j 1
1 1
n 1
 (1   ai )(icaz  iSI )  an icaz
1
[an ], i p n
Înlocuind în expresia randamentului mărimile din
relaţiile care dau creşterile de entalpie pe treptele de
"n"
preîncălzire se obţine:
icond n 1
t  1 
  
n 1 [1   a j ], i a n1
i zi  icaz 
1  icaz  iSI 
  j 1

 (n  1  z )i p 
 (n  1  z )i 0p 
Figura 4.32 Elementele
Aceasta este o funcţie de tipul t  f (z ) al cărei bilanţului termic pentru
maxim se obţine din condiţia: preîncălzitorul n
d t
0
dz
Prin derivarea relaţiei .... şi egalarea cu zero se obţine soluţia:
 i 0 
zopt   a  
 
(n  1) i p  icaz  (icaz  iSI )i 0p  i  icaz
 ia opt (icaz  iSI )0p  icaz (i p  i )

73
 Valorile uzuale pentru z se situează în intervalul 1,8...2,2 .
Creşterea mai mare de entalpie pe ultima treaptă de preîncălzire regenerativă
permite reducerea entalpiei apei de alimentare înaintea acesteia. În felul acesta, a
doua priză de preîncălzire regenerativă (prima practicată în corpul de medie
presiune, după supraîncălzirea intermediară) se poate afla la o cădere de entalpie de
aproximativ două ori mai mare decât următoarea priză (figura 4.31):
i1 'i p 2  2(i p 2  i p 3 )
Această constatare este în concordanţă şi cu necesitatea constructivă de a nu
folosi la prize temperaturi prea înalte pentru abur pentru care trebuie utilizate în
construcţia conductelor de abur şi a aparatelor de schimb de căldură oţeluri
speciale, rezistente la temperaturi ridicate.

4.7.4. Efectele preîncălzirii regenerative asupra circuitului termic

Pentru o putere constantă la borne, debitul de abur la intrarea în turbină, în
corpul de înaltă presiune creşte iar cel de la ieşirea din turbină scade, după cum
arată figura 4.33. Paletele corpului de înaltă presiune vor fi mai lungi iar
randamentul intern al acestuia creşte. În corpul de joasă presiune lungimea
paletelor se va reduce şi secţiunea de ieşire a aburului spre condensator –
elementul care limitează constructiv turbina
– se micşorează. D1 1
Pentru acelaşi debit constant la D0
condensator Dk , turbina cu prize de
Dk
preîncălzire produce o putere suplimentară 2
faţă de cea fără prize. Dacă debitul de
intrare în turbină este constant, prezenţa
preîncălzirii regenerative reduce puterea 2
fiindcă o parte din abur nu se destinde până
presiunea condensatorului.
Pentru o putere constantă la bornele
generatorului electric debitul de abur la
intrarea în corpul de înaltă presiune D1 1
creşte faţă de valoarea pentru turbina fără
prize de preîncălzire regenerativă iar cel de Figura 4.33. Debitul aburului prin turbină
(1) – turbină fără preîncălzire regenerativă;
la ieşirea din turbină Dk scade (figura (2) – turbină cu preîncălzire regenerativă;
4.33). Paletele corpului de înaltă presiune
sunt mai lungi iar randamentul intern al corpului de înaltă presiune creşte. La
corpul de joasă presiune lungimea paletelor se reduce datorită reducerii debitului
de abur. De asemenea, se reduce şi secţiunea de ieşire din turbină, factorul care
limitează puterea turbinei.
Pentru acelaşi debit constant la condensator Dk turbina cu prize de
preîncălzire regenerativă produce o putere suplimentară faţă de cea fără prize.
Menţinând debitul la intrare constant D0 , turbina cu prize de preîncălzire produce o
putere mai mică datorită prelevării de abur la prize.

74
 Pentru o putere constantă condensatorul este mai mic şi instalaţiile pentru
apa de răcire necesită un debit de răcire mai redus însă conductele de înaltă
presiune au diametre mai mari şi sunt mai scumpe.
Cazanul de abur are debitul mai mare D1  D0 , şi totodată apare tendinţa de a-
şi micşora randamentul.
Prin alimentarea cazanului cu apă preîncălzită, gazele de ardere vor părăsi
economizorul cu o temperatură mai înaltă şi apare necesar să se recupereze căldura
gazelor de ardere prin preîncălzirea avansată a aerului.
În aceste condiţii costul cazanului creşte. Variaţia randamentului cazanului şi
mărimea costului sunt elemente care intră în calculul tehnico-economic şi
acţionează în sensul limitării temperaturii de preîncălzire a apei.
Puterea necesară pompei de alimentare de măreşte atât din cauza creşterii
debitului cât şi din cauza rezistenţei hidraulice suplimentare a traseului
preîncălzitoarelor.

4.7.5. Realizarea practică a preîncălzirii regenerative

Încălzirea apei se poate face în două moduri, cu schimbătoare de căldură de
suprafaţă şi de amestec.

t
tp
tp
ts
tn tn 1 t tc
tn
tc

tn 1
S
Figura 4.34. Preîncălzitor regenerativ de suprafaţă şi diagrama temperatură – suprafaţă a
acestuia

În cazul schimbătoarelor de suprafaţă, conform celui de-al doilea principiu al

termodinamicii temperatura apei la ieşirea din preîncălzitor tn este mai redusă decât
temperatura agentului încălzitor – temperatura de saturaţie la presiunea prizei t s (
figura 4.34)
Mărimea diferenţei  t defineşte mărimea suprafeţei aparatului de schimb
de căldură şi urmează a fi aleasă pe criteriul unei optimizări economice.
În practică, valorile pentru t sunt următoarele :
4-7 grd la preîncălzitoarele de joasă presiune cu ţevi din alamă sau oţel cu
pereţi subţiri ;
7-15 grd la preîncălzitoarele de înaltă presiune cu ţevi cu pereţi groşi.

75
 La prizele de înaltă presiune, temperatura aburului la priză t p având valori
mult peste temperatura de saturaţie, se pune problema valorificări acestui nivel
ridicat de temperatură. Nivelul de supraîncălzire al aburului la priză (figura 4.35)
este definit ca diferenţa dintre entalpia aburului la priză şi entalpia corespunzătoare
stării de saturaţie iSIi  i p i  i ' ' ( p p i ) .

i
3
1
p p2 1 – 2 destinderea în corpul de
înaltă presiune
p p3 3 – 4 destinderea în corpul de
medie şi joasă presiune
iSI2 p p4 p pi presiunea la priza de
1
i SI iSI3 preîncălzire regenerativă “i”
i ' ' ( p p1 ) 2 p p5
iSIi - nivelul de supraîncălzire
iSI4
i' ' ( p p 2 ) al aburului la priza “i”
i' ' ( p p 3 )
iSI5 i ' ' ( p p i ) - entalpia aburului
i' ' ( p p 4 )
i ' ' ( p p5 ) saturat uscat corespunzătoare
presiunii prizei “i”
pc 4 pc - presiunea de condensare
s
Figura 4.35. Nivelul de supraîncălzire al aburului la prizele de preîncălzire regenerativă

Această situaţie are loc în special la ciclurile de supraîncălzire intermediară

unde prizele din corpul de medie presiune al turbinei după întoarcerea aburului de
la supraîncălzirea intermediară au temperaturi înalte, rezultând un nivel foarte
ridicat de supraîncălzire, după cum rezultă din figura 4.35.
t P – preîncălzitorul propriu-zis
tc i
DS – desupraîncălzitor
ta i ta i 1 R – răcitor de condensat

ta i 1 - temperatura apei de alimentare

la intrarea în aparat
tpi ta i - temperatura apei de alimentare
tpi
la ieşirea din aparat
t p i - temperatura aburului la priză
t s
ts i tc i - temperatura condensatului la
 t3 t 2
ta i ieşirea din aparat
tc i t1
 t2 ts i - temperatura de saturaţie
t a i 1 corespunzătoare presiunii aburului la
S priză
DS P R
Figura 4.36. Diagrama temperatură – suprafaţă pentru un preîncălzitor regenerativ prevăzut cu
desupraîncălzitor de abur şi cu răcitor de condensat

76
 Pentru valorificarea acestui nivel de supraîncălzire, se instalează după
preîncălzitorul propriu-zis (figura 4.36) un schimbător de căldură abur – apă în
contracurent numit desupraîncălzitor.
Tot în scopul de a apropia cât mai mult temperatura agentului primar de
aceea a apei de alimentare se poate instala şi un schimbător de căldură de suprafaţă
apă – apă pentru recuperarea căldurii condensatului secundar, numit răcitor.
Diferenţele specifice de temperatură sunt următoarele:
t1 - diferenţa dintre temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii la
priză şi temperatura apei de alimentare la intrarea în aparat; este specifică
degazoarelor.
t 2 - diferenţa dintre temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii la
priză şi temperatura apei de alimentare la intrarea în aparat; este specifică
preîncălzitoarelor fără desupraîncălzitor.
t3 - diferenţa dintre temperatura de saturaţie şi temperatura apei de
alimentare la ieşirea din aparat; este specifică preîncălzitoarelor prevăzute cu
desupraîncălzitor.
t 4 - diferenţa dintre temperatura condensatului secundar la ieşirea din aparat
şi temperatura apei de alimentare la intrarea în aparat; este specifică răcitoarelor de
condensat.
În tabelul 4.8 sunt redate valorile specifice ale diferenţelor de temperatură
pentru fiecare tip de schimbător de căldură.

Tabelul 4.8. Valorile specifice ale diferenţelor de temperatură

Aparatul de schimb de Caracteristici Diferenţa de Observaţii
căldură temperatură
PJP - utilizare anuală redusă t 2  2...4 Valorile mici
- utilizare anuală medie t 2  3...5 pentru abur
supraîncălzit
PIP fără - utilizare anuală redusă t 2  10...15
desupraîncălzitor - utilizare anuală medie t 2  7...10
PIP cu desupraîncălzitor - utilizare anuală redusă t3  4...7
- utilizare anuală medie t3  1...4
- utilizare anuală mare
t3  1,5... ( 3)
Desupraîncălzitoare t2  7...10 t s  20...25
Răcitoare de condensat Raportul debitelor Valori mari la
condensat/apă de răcitoare cu
alimentare: t 4  2...4 apă la presiune
1/5 – 1/7 t 4  3...6 ridicată
1/7 – 1/10
t 4  5...10
1/10 – 1/20
Răcitoare de purjă t 4  15...20
Degazoare - cu coloană t1  0,25...1 Datorită
- cu barbotare t1  1,5...3 suprapresiunii
aburului
Vaporizatoare şi Diferenţa temperaturilor de 8 -12
transformatoare de abur saturaţie

77
 4.7.6. Alegerea schemei de preîncălzire
Obiectivele urmărite prin alegerea schemei de preîncălzire sunt:
- obţinerea unui randament termic cât mai ridicat (bilanţ exergetic optim);
- plasarea corespunzătoare a pompelor de alimentare (în ceea ce priveşte
temperatura de lucru);
- realizarea unei soluţii cu investiţii şi cheltuieli anuale care să conducă la o
soluţie eficientă economic;
- realizarea unei exploatări simple şi sigure;
- evitarea antrenării produselor de coroziune în cazan şi reducerea punctelor
unde pot avea loc neetanşeităţi (prin modul de recuperare a condensului);
- obţinerea unei rezerve de apă în circuitul termic care să uşureze
funcţionarea în regimurile tranzitorii de pornire şi oprire.
Schemele uzuale de preîncălzire regenerativă sunt indicate în figura 4.37.
pal pal pal pal
pal
PA2
PA PA

PA
PA1 PA

C C C

a) b) c) d) e)
Figura 4.37. Scheme de preîncălzire regenerativă

Preîncălzitoarele de amestec în care apa ajunge la temperatura de saturaţie

au simultan şi rolul de degazor. Pentru a trimite apa la următoarea treaptă de
preîncălzire regenerativă, la o presiune mai înaltă, fiecare treaptă este urmată de o
pompă.
Varianta a este din punct de vedere exergetic optimă fiindcă nu există
diferenţe între temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii prizei şi
temperatura apei de alimentare. Practic ea nu este realizabilă din cauza numărului
mare de trepte de pompare.
Schemele b şi c folosesc un singur preîncălzitor de amestec care are simultan
rolul de degazor şi de rezervă de apă în circuit. Poziţia sa este impusă de poziţia
aleasă pentru pompa de alimentare. În varianta b, toate preîncălzitoarele lucrează
cu presiune scăzută pe partea de apă, ceea ce ieftineşte realizarea schemei, în
schimb pompa de alimentare funcţionează în condiţiile cele mai grele de

78
temperatură. Schema b poate fi aplicată uzual la cicluri cu număr mic de prize de
preîncălzire (maxim 4) adică practic la centrale electrice cu parametri coborâţi ai
aburului şi la centralele nuclear-electrice cu temperaturi reduse de preîncălzire.
În schema c, preîncălzitorul de amestec se află în zona mediană a traseului
de preîncălzire şi lucrează în domeniul de presiune 4-10 bar.
Degazorul este raţional construit din punct de vedere al rezistenţei mecanice
iar pompa de alimentare lucrează într-un domeniu de temperaturi moderate (140 –
180 oC) la care problemele constructive de dilatare, etanşare şi răcire se rezolvă
mai uşor.
Un număr de două de până la trei preîncălzitoare sunt instalate după
refularea pompei de alimentare, lucrând cu presiune mare pe partea de apă.
Presiunea de refulare a pompei de alimentare este mărită, fiindcă preia apa
din rezervorul aflat la o presiune mai mică şi are o serie de rezistenţe hidraulice
suplimentare pe traseul refulării.
În cazul presiunilor deosebit de înalte (supracritice), este necesar să se
reducă nivelul de presiune în preîncălzitoarele de suprafaţă. În acest scop
pomparea apei de alimentare în cazan se face în două trepte, menţinând o parte în
poziţia intermediară (PA1) şi deplasând un număr de etaje ale pompei după ultimul
preîncălzitor (PA2).
În figura d este reprezentată o asemenea schemă în care s-a exclus
preîncălzitorul de amestec, iar pompele lucrează în serie, fără rezervă intermediară
de apă. Degazarea apei are loc numai pe cale chimică.
Rezerva de apă a circuitului şi degazarea au loc în condensatorul principal
iar degazarea principală se face folosind substanţe chimice.
Asemenea scheme sunt aplicate mai ales ciclurile cu presiune iniţială mare
(250-350 bar), cu puteri mari şi dublă supraîncălzire intermediară. S-a propus
utilizarea acestui tip de schemă şi pentru centralele nucleare cu circuit direct de apă
grea, la care se urmăreşte reducerea volumului de lichid din circuitul termic.
O idee aplicată la blocurile noi de foarte mare putere şi care urmăreşte
micşorarea suprafeţei de contact între apă şi metal, înainte ca apa să fie degazată
(în scopul de a diminua coroziunea) este prezentată în figura e.
În acest caz preîncălzitoarele de amestec folosite în zona prizelor de presiune
joasă sunt dispuse două câte două etajat, astfel încât o legătură cu sifon să permită
curgerea apei de la aparatul superior la cel inferior. La fiecare a doua treaptă este
instalată o pompă pentru pomparea apei spre următorul grup de trepte. Acest mod
de dispunere a preîncălzitoarelor permite reducerea numărului de trepte de
pompare, între preîncălzitoarele pereche circulaţia apei realizându-se gravitaţional.
Recuperarea condensului se poate face în două moduri:
- prin scurgere din treaptă în treaptă spre presiuni inferioare;
- prin repompare.
Repomparea apei este mai avantajoasă din punct de vedere al randamentului,
reducând consumul specific al ciclului cu (0,58  1,16)  10 3 kJ / kg .
În tabelul 4.9 sunt indicate domeniile de folosire şi justificarea fiecărui
procedeu de recuperare.

79
 Tabelul 4.9. Procedeele de recuperare a condensatului secundar
Felul Se aplică la Justificarea tehnică
recuperării
Obligatoriu
- preîncălzitoarele de înaltă - Nu se poate face repomparea
presiune condensatului prizei până la nivelul
presiunii de alimentare

- treapta de preîncălzire - Presiunea coborâtă pune problema

alimentată la presiune etanşeităţii pompei sub vid, iar entalpia
Prin scurgere subatmosferică din ultima priză a redusă a condensatului nu cauzează
turbinei pierderi de căldură importante dacă se
face scurgerea în condensator

Facultativ - În cazurile când se urmăreşte colectarea

- preîncălzitoarele de joasă cantităţii de condensat de la prize în
presiune condensator în vederea tratării chimice
integrale
Facultativ - Reducerea consumului specific cu 2÷4
- preîncălzitoarele de joasă kJ/kWh pe treaptă. Se realizează grupând
Prin repompare
presiune treptele câte două, cu scurgere între ele şi
repompare comună.

Optimizarea schemei termice prin folosirea desupraîncălzitoarelor şi a

răcitoarelor de condensat se pot face pe baza unei analize exergetice dublată de un
calcul tehnico-economic. Rezultatele pun în evidenţă următoarele:
Desupraîncălzitoarele sunt eficiente la prizele cu nivel ridicat de
supraîncălzire şi sunt aplicabile preîncălzitoarele de înaltă presiune (două sau trei
trepte). Aplicate la toate treptele unui circuit cu supraîncălzire intermediară ele
aduc o economie cumulată de (4,2  5,8)  10 3 kJ/kg.
Dacă la prizele de înaltă presiune ale aceluiaşi ciclu se introduce un răcitor
de condensat la treapta care se scurge în degazor, pe lângă desupraîncălzitoare,
economia cumulată, atinge 6  10 3 kJ/kg, iar dacă toate treptele au
desupraîncălzitoare şi răcitoare, 7,37  10 3 kJ/kg.
Răcitoarele de condensat sunt eficiente în special la prizele de joasă
presiune. Aplicate ultimei prize al cărui condensat se scurge în condensator
răcitorul aduce o economie de 2,1  10 3 kJ/kg, aplicată la toate patru
preîncălzitoarele de joasă presiune, conform schemei c economia atinge 4,2  10 3
kJ/kg.
La ciclurile cu supraîncălzire intermediară, instalarea desupraîncălzitoarelor
în serie, după fiecare treaptă, nu este soluţia termodinamică ideală fiindcă nivelele
de temperatură mai ridicate ale prizelor 2 şi 3 nu sunt raţional folosite. Aceste
desupraîncălzitoare se pot aşeza la capătul lanţului de preîncălzitoare sau în
derivaţie cu ele (schema denumită Nekolny-Ricard).

80
 Cele trei posibilităţi de montare a desupraîncălzitoarelor sunt redate în figura
4.38.
Schemele a şi c permit constructiv ca desupraîncălzitoarele să formeze corp
comun cu preîncălzitorul propriu-zis, pe când aşezarea din figura b impune ca

a) b) c)
Figura 4.38. Partea de înaltă presiune a schemelor de preîncălzire regenerativă la cicluri cu
supraîncălzire intermediară. a – schema convenţională; b – schema perfecţionată; c – schema
Nekolny - Ricard
aceste aparate să formeze corpuri separate.
La ciclurile cu supraîncălzire intermediară schema b aduce un avantaj de
consum specific faţă de schema a de 5,8·10-3 kJ/kg, şi are ca efect secundar
micşorarea presiunii de supraîncălzire intermediară pentru aceeaşi temperatură
finală de preîncălzire.
La alegerea schemei efective a circuitului termic, decizia trebuie însă luată
ţinând seama de ansamblul problemelor tehnice şi economice. Din acest punct de
vedere schema c prezintă dezavantaje constructive pentru desupraîncălzitoare
parcurse în derivaţie de debite reduse de apă, care limitează practic posibilitatea de
aplicare.

4.7.7. Comportarea preîncălzirii la sarcini parţiale

Presiunea prizelor nereglabile variază cu sarcina după o caracteristică
aproximativ liniară, aşa cum se poate urmări din figura 4.39. Temperatura de
preîncălzire este determinară de temperatura de saturaţie a prizelor. În consecinţă
la sarcini parţiale, valoarea temperaturii ta1 se reduce. Efectul de reducere a
temperaturii finale de preîncălzire regenerativă este determinat şi de reducerea
debitelor de abur la prizele de preîncălzire regenerativă la funcţionarea la sarcini
parţiale.
La sarcini parţiale efectul de economie de combustibil prin preîncălzirea apei
se reduce şi aceasta cu cât mai mult cu cât şi presiunile prizelor se îndepărtează de
la valorile optime. Această constatare duce la concluzia că efectul pozitiv al acestei
81
metode de îmbunătăţire a randamentului este mai redus la unităţile destinate să
funcţioneze în regim de vârf, cu sarcină variabilă, la care este raţional să se aleagă
un număr mai mic de prize decât la grupurile de bază.
tal [0 C ]
p p5 240

pp4 220

p p3 200
pp2
p p1 180
patm
160 P [%]
Pmax 0 25 50 75 100
a) b)
Figura 4.39. Influenţa sarcinii grupului asupra preîncălzirii regenerative
a – modificarea presiunilor la prizele de preîncălzire regenerativă; b – modificarea temperaturii
apei de alimentare

82