CAP.

III INSTALAII DE TURBINE CU ABUR

3.1 Schema si ciclul teoretic al instalatiei cu abur

Ciclul motor cu abur are loc intr-o instalatie complexa cuprinzind, in principal, patru
elemente: cazanul sau in cazul instalatiilor nucleare generatorul de abur, turbina, condensatorul si
pompa ridicatoare de presiune Fig. 3.1.

T Generator

Turbin

Cazan

Condensor

Pomp

Fig. 3.1 Schema de ansmablu a instalaiei electroenergetice cu T.A.

Ciclul teoretic al instalatiei cu abur este ciclul Rankine-Hirn, cuprins intre doua izobare
-curbe de presiune constanta si doua izentrope curbe de fara schimb de energie cu exteriorul
(Fig. 2.2). Fazele ciclului sint:
- incalzirea izobara ABCD, in cazan. Se primeste caldura q1 = aria ABCD
- destindere izentropa DE in turbina. Se produce lucrul mecanic lt = aria AABCDEFFA.
- condensare izobara EF, in condensator. Se cedeaza caldura reziduala q2 = aria aFEda. In aceasta
faza aburul ajuns in condensator elibereaza caldura de vaporizare si se transforma din abur in
lichid pentru ca ulterior sa se reduca cheltuielile cu pomparea.
- compresie izentropa FA in pompa. Se consuma lucrul mecanic lp = aria AAFFA. Intrucit se
comprima apa, lucrul de pompare este foarte mic comparativ cu restul ciclului.
Lucrul mecanic al ciclului este l = lt lp = aria ABCDEFA.
T

K
q1

D
C

Pompa
A

aliment
F
are

E
q2
Fig. 3.2

In cazul centralelor nucleare datorita conditiilor restrictive impuse de temperatura

combustibilului nu are loc la iesirea din generatorul de abur o supraincalzire a aburului, astfel ca
suprafata incalzirii izobare este mai mica (Fig. 3.3). Pentru a compensa acest lucru si a produce
acelasi lucru mecanic, centralele nucleare opereaza cu debite mai mari de abur.
T
K
q1
A
(ia)

q2

C
(io)
E
(ict)

Fig. 3.3

Randamentul teoretic termic al ciclului este:

t = l/q1 = (lt lp)/q1 = aria ABCDEFA/ aria ABCD

1. Imbunatatirea randamementului termic teoretic al ciclului

In general pentru o instalatie care are ciclul de mai sus randamentul variaza intre 33 35%
functie de parametrii ciclului, adica in lucru mecanic util se regaseste doar a treia parte din
energia eliberata de combustibil. Din acest motiv eforturi deosebite se iau pentru marirea
randamentului ciclului.
Metodele se impart in doua grupe:
a)
metode urmarind ridicarea temperaturii medii superioare marirea presiunii aburului;
marirea temperaturii de supraincalzire; supraincalzirea intermediara; preincalzirea apei de
alimentare; cicluri binare.
b)
metode urmarind micsorarea temperaturii medii inferioare coborirea presiunii finale
prin condensatie.

a) Marirea presiunii aburului saturat

Prin marirea presiunii, temperatura de saturatie creste continuu. Pentru ciclul fara supraincalzire
temperatura de saturatie superioara creste rapid cu presiunea pina la 3,5 4 MPa, apoi din ce in ce mai
lent pina la circa 15 MPa si scade in apropierea punctului critic. La cresterea presiunii, curba de
destindere se deplaseaza spre stinga, deci titlul final al turbinei scade (Fig. 3.4)
T
K
B
B

C
C
C

EE E
X scade
S

Fig. 3.4

Acest ciclu este utilizat in cazul instalatiilor nucleare, folosindu-se presiuni de pina la 5 MPa
din ratiuni economice privind investitia (cu cit creste presiunea cu atit grosimea recipientilor se
mareste si implicit consumul de materile) in plus umiditatea finala devenind exagerata, sint
necesare masuri suplimentare pentru retinerea picaturilor de apa, atat la intrarea in turbina cit si
intre corpurile turbinei.
b) Supraincalzirea aburului
Prin supraincalzire, temperatura superioara creste aproximativ liniar. Cresterea temperaturii
este limitata din ratiuni pratice, reprezentate de limitele de fluaj ale materialelor utilizate (peste
anumite temperaturi materialele utilizate la realizarea incalzitoarelor si paletelor turbinei se
apropie de domeniul plastic si pot apare deformatii permanente care pot duce la deteriorarea
acestora). Cresterea temperaturii duce la deplasarea curbei de destindere spre dreapta, deci la
cresterea titlui final (Fig. 3.5)
T
K

D
D
BD

A
E EE
X creste
Fig. 3.5

Supraincalzirea intermediara
Dupa destinderea partiala (Fig. 3.6) din turbine in cazul instalatiilor nucleare, aburul este
trecut printr-un supraincalzitor (alimentat cu abur de la iesirea din generatorul de abur) si apoi se
destinde in continuare in turbina. Trebuie mentionat ca un proces similar se aplica si in cazul
instalatiilor cu combustibil conventional datorita avantajelor metodei, in cazul instalatiilor
nucleare acesta fiind necesar pentru protectia ultimelor palete ale turbinei.
Supraincalzirea intermediara prezinta urmatoarele avantaje:
- creste temperatura medie superioara a procesului, deoarece temperatura medie a procesului este
mai mare decit temperature medie de incalzire din generatorul de abur.
- creste titlul final al aburului, fiind posibila utilizarea unei presiuni superioare a cilului mai mari
fara temperature exagerate. Aceasta duce la o crestere a randamentului turbinei de pina la 8 12%.
- Creste aria ciclului deci lucrul mecanic pe kilogramul de abur.
T

Generator
K

B
A

Caza
n

Turbina
Preincalzitor

D
F

Pompa

Condensor

Fig. 3.6

Preincalzirea apei de alimentare

Prin introducerea apei deja incalzite in generatorul de abur, temperatura medie a procesului din
generatorul de abur creste, iar necesarul de combustibil scade. Se foloseste asa numita preincalzire
regenerative, adica se foloseste caldura reziduala a aburului care s-a destines deja in turbina.

Fig. 3.7

Pentru a putea trece caldura de la abur la apa, aburul folosit in preincalzitoare trebuie sa aiba o temperatura de
saturatie cu 5 - 7 grd mai mare decit temperature apei, deci aburul trebuie scos din turbine inainte de destinderea
totala. Aceasta se realizeaza prin puncte de extractie (prize) nereglate (Fig. 3.7 prezinta schema cu o treapta de
preincalzire).
Aburul de la priza merge la preincalzitor cedeaza caldura Q p, condensindu-se iar condensatul este reintrodus in
circuitul principal.
Folosirea preincalzirii are doua efecte:
a) micsorarea caldurii necesare in generatorul de abur cu Q p si deci reducerea consumlui de combustibil;
b) micsorarea lucrului mecanic necesar pentru pomparea aburului utilizat la preincalzire cu aria L = aria
EFDD. Randamentu teoretic este :

t = (L L)/(Q1 Qp)
Pentru a mari eficienta preincalzirii, trebuie micsorata pierderea de lucru mecanic prin folosirea preincazirii in
trepte, cu abur de presiune din ce in ce mai mare.
In scopul unei cresteri maxime a randamentului, se recomanda cresteri egale ale temperaturii apei la fiecare
treapta de preincalzire. Functie de parametrii ciclului, numarul de prize poate fi maxim opt. In cazul instalatiilor
nucleare unde temperaturile sint mai reduse se utilizeaza de obicei cinci trepte de preincalzire.
Condensatia
Condensatorul are rolul de a micsora presiunea la evacuarea aburului din turbina. Prin aceasta se mareste
lucrul de destindere obtinut in turbina, crescind sensibil randamentul.
Condensatorul este un recipient inchis, bine etansat si racit continuu cu apa. Patrunzind in spatial rece, aburul
se condenseaza, micsorindu-si foarte mult volumul specific. In spatiul condensatorului se afla vapori in stare de
saturatie la temperatura respectiva, avind presiunea p s, si aer, care patrunde prin neetanseitati sau este adus de apa
de adaos si care exercita presiunea pa. Conform legii lui Dalton, presiunea in condensator este:

pc = ps + pa
Pentru a micsora presiunea in condensator este necesara micsorarea celor doua presiuni partiale, ceea ce
impune o buna racire si extragerea continua a aerului.
Pentru a marii cit mai mult suprafata utila asa cum este prezentata in diagrama Rankine se raceste cit mai bine
aburul la iesirea din turbina. Se ating in acest fel presiuni in condensator de
3 7 kPa(a). Tinind cont de faptul
ca presiunea atmosferica este de 100 kPa(a) inseamna ca zona din preajma condensatorului lucreaza sub vid si
trebuie luate masuri pentru reducerea infiltratiilor de aer.
Apa de racire poate fi luata din riuri, lacuri sau mare (racire in circuit deschis) sau poate fi folosita mereu
aceasi apa, care la rindul ei este racita in turnuri sau in bazine (racire in circuit inchis). Intrucit in ambele cazuri
temperatura variaza in timpul anului, pentru dimensionarea turbinei se considera cea mai frecventa temperatura pe
toata durata anului.

PROCESUL TERMIC DIN TURBINA IN ANSAMBLU

Procesul termic teoretic si real din turbina
Procesul turbinei cuprinde o singura faza a ciclului Rankine si anume destinderea. Din cauza curgerii
rapide a aburului, procesul este practic adiabatic. Lucrul mecanic in turbina este egal cu caderea de
entalpie:

dl = - di

sau

l = i 0 ic = H

sau

h [J/kg]

Pentru intregul proces al turbinei, caderea de entalpie va fi notata cu H, iar pentru o treapta sau
regiune din turbina cu h.
Procesul teoretic in turbina este izentropa ABt (Fig. 2.8). Lucrul mecanic teoretic este:

lt = i0 ict = Ht

[J/kg] (Ht - caderea teoretica, impropriu denumita si cadere adiabata)

Fig. 3.8
In mod real in turbina apar diferite pierderi interne care duc la micsorarea lucrului mecanic produs si
la incalzirea aburului. Procesul real este o adiabata ireversibila, reprezentata aproximativ prin oblica AB
din fig. 3.1. Caderea de entalpie in procesul real se numeste cadere interna;

Hi = i0 ic
Lucrul mecanic transmis rotorului in procesul real se numeste lucru intern L i. Raportul dintre lucrul
intern si lucrul teoretic se numeste randament intern sau termodinamic:

i = Li / Lt
Pierderile interne sint date de diferenta dintre lucrul mecanic teoretic si lucrul mecanic intern, avind:

H = Ht Hi = ic ict

Randamentul turbinei
S-a vazut ca din cauza pierderilor interne, aburul transmite rotorolui un lucru mecanic intern mai mic
decit cel teoretic:

Li = i Lt
Lucrul mecanic efectiv Le, adica lucrul mecanic dat la cupla turbinei, este mai mic decit lucrul
mecanic intern din cauza pierderilor externe, de natura mecanica: frecari in lagare, consumul instalatiilor
auxiliare (pompe de ulei, sistem de reglare etc.). Raportul dintre lucrul mecanic efetiv si lucrul mecanic
intern se numeste randament mecanic:

m = Le / Li
In studiul turbinelor se folosesc si randamente mai complexe.
Randamentul efectiv relativ sau, pe scurt , randamentul efectiv este raportul dintre lucrul efectiv si
lucrul teoretic:

e = Le / Lt = (Le / Li )x(Li / Lt ) sau e = i m

Randamentul efectiv absolut sau randamentul total al turbinei este raportul dintre lucrul efectiv si
caldura primita de la abur:

ea = Le / Q1 = (Le / Li )x(Li / Lt )x(Lt / Q1 ) sau e = i mt

In cazul agregatelor turbina - generator electric, de obicei se masoara puterea la bornele generatorului
electric (acesta este un factor important in determinarea productiei de energie electrica si implicit
cistigurile unitatii). In acest caz trebuie considerat si randamentul generatorului electric g. Randamentul
general al turboagregatului este:

agregat = g ea = i mtg
In prezent, prin dezvoltarea tehnologiilor de realizare a agregatelor si pentru puteri unitare ridicate
(puteri de peste 500MWe) s-au ajuns la valori ale randamentelor agregatelor de peste 85%, atingindu-se
pentru randamentele mecanice si randamentul generatorului electric la valori de 95%.
Consumul specific de caldura. Cantitatea de caldura pentru producerea unitatii comerciale de
energie (kilowattora, kWh) se numeste consum specific de caldura q e [J/kWh]. Din formula
randamentului total al turbinei si luind valorile unitare de energie (1kWh = 3,6x10 6 J) rezulta:

ea = Le / Q1 = 3,6x106 / qe sau qe = 3,6x106 / ea

Deci consumul specific de caldura este invers proportional cu randamentul total al agregatului. Acest
parametru este utilizat in evaluarea agregatului, deoarece cu cit un consum specific de caldura este mai
mare cu atit cheltuielile cu productia de energia electrica sint mai mari.

Consumul de abur al turbinei

Se considera o turbina impartita in mai multe trepte prin care circula debitele D 1, D2 [kg/s]; in
fiecare regiune aburul produce un lucru intern h i1, hi2, [J/kg]. Puterea interna produsa de abur este suma
puterilor dezvoltate pe regiuni:

Pi = Dk hik

[J/s]

Tinind cont de randamentul mecanic putem scrie:

Dk hik = 103 Pe / m

[J/s] deoarece 1kW = 1000 J/s

a) Turbine fara prize

Din ecuatia de mai sus, suma are un singur temen si in acest caz ea devine:

D Hi = 103 Pe / m
Deci consumul de abur pentru producerea energiei electrice este:

D = 103 Pe / Hi m
Din aceasta formula se poate vedea specificul centralelor nucleare fata de cele conventionale. Pentru a
produce aceasi energie electrica, la o cadere mai mica de entalpie (datorata lipsei supraincalzirii) este
necesara utilizarea unui debit mai mare de abur. Consecinta debitului mare de abur determina un necesar
mai mare de apa de racire, ceea ce determina amplasarea centralelor nucleare in apropierea unei surse de
apa de racire cu debit ridicat.
Consumul specific de abur , adica consumul pentru producerea unitatii de energie (kWh) devine :

a = Dh[kg/h]/Pe[kWh/h] = 3600x103Pe/ Hi m
acest parametru este un indicator pe durata de viata a centralei, pentru a verifica in timp pierderea
eficientei termice a centralei. In general se urmareste acest parametru si se iau masuri ca acesta sa fie cit
mai aproape de valoarea initiala de proiect.
b) Turbine cu prize nereglabile
Debitele si presiunile de abur extrase la prize se stabilesc la calculul ciclului termic al centralei pentru
a realiza o anumita preincalzire a apei de alimentare. Debitul la prize se pot determina in raport cu un
debit unitar la evacuare sau cu un debit unitar la admisie.
Debit unitar la evacuare. (Fig.3.9 Fie a1, a2, debitele iesite la prize pentru 1kg abur trimis la
condensator. In turbina intra debitul (a1 + a2 + . + 1) [kg]. In realitate la condensator se trimite debitul
Dc [kg/s], deci toate debitele vor fi amplificate cu Dc asa ca debitul care intra in turbina va fi:

D0 = Dc(a1 + a2 + . + 1)

[kg/s]

Fig. 3.9
In treapta I circula intregul debit Dc(a1 + a2 + . + 1), destinzindu-se cu hi1. In urma iesirii debitului
Dca1 prin priza, prin treapta II circula numai debitul Dc(a2 + . + 1) care se destinde cu hi2 s.a.m.d.
Aplicind formula de calcul a puterii in treptele turbinei rezulta:

Dc(a1 + a2 + . + 1)hi1 + Dc(a2 + . + 1)hi2 + . + 1hic = 103 Pe / m sau

Dc = 103 Pe / m[(a1 + a2 + . + 1)hi1 + (a2 + . + 1)hi2 + . + 1hic] [kg/s]
In acest mod se poate determina datele de intrare pentru dimensionarea condensatorului cunoscind
puterea electrica dorita a se produce de centrala.
Se remarca efectul favorabil pentru turbine al prizelor regenerative in sensul unei tendinte de
uniformizare a debitului volumic in lungul turbinei: se mareste debitul la admisie, unde volumul specific
este mic si micsoreaza debitul la evacuare, unde volumul specific este foarte mare.
b) Turbine cu prize reglabile
In cazul prizelor reglabile se aplica aceleasi formule ca si in cazul turbinelor cu prize nereglabile cu
singura deosebire ca, la anumite trepte debitul in loc sa fie constant acesta variaza functie de necesar, intre
zero si valoarea maxima. In general, la prizele reglabile, pentru o dimensionare economica a turbinei se
introduce limitari referitor la debitul maxim ce poate fi preluat de priza reglabila (turbine trebuie
dimensionata pentru debitul minim la priza iar la extragerea debitului maxim partea turbinei de dupa priza
este utilizata ineficient).

Sa consideram cazul unei instalatii nucleare care cuprinde circuitul regenerativ format din
urmatoarele elemente: trei preincalzitoare de joasa presiune PJP, degazorul ( cu rol de extragere a aerului
introdus in circuit fie de infiltratiile de aer fie de apa de adaos) si doua preincalzitoare de inalta presiune
PIP (Fig. 3.10).

D0
Generator

Turbina

Generator

electric

abur

a1
PIP

a
2

a
Condensator

Degazorr

Pompa alimentare

PJP

Pompa condensor

In aceasta configuratie se utilizeaza atit prize fixe pentru preincalzirea apei cit si o priza reglabila
pentru alimentarea degazorului. Pentru prizele fixe dimensionarea debitului extras se realizeaza pentru
asigurarea preincalzirii apei (in acest sens realizindu-se o distributie uniforma de caldura transmisa la
fiecare preincalzitor). In cazul degazorului necesarul de abur se dimensioneaza pentru mentinerea unei
temperaturi constante (degazorul este un schimbator de caldura de amestec aflat la saturatie) pentru a
asigura extragerea gazelor dizolvate in apa de alimentare a generatorului de abur.

Turbina cu gaze
Constructiv asemntoare celei cu abur, se execut n general de tip axial, deosebindu-se
funcional de turbina cu abur prin solicitarea termic puternic a paletelor datorit temperaturii ridicate a
gazelor. Turbina constituie acel element al motorului care are sarcina de a transforma n lucru mecanic
energia gazelor rezultate din arderea combustibilului. Pentru aceasta este necesar transformarea energiei
poteniale a gazelor ce ies din camera de ardere n energie cinetic. Aadar, procesul de funcionare a
turbinei are loc n dou faze :
- prima, de transformare a energiei poteniale a gazelor n energie cinetic;
- a doua, de transformare a energiei cinetice n lucru mecanic.
Prima parte a procesului de funcionare are loc n ajutaje speciale, fixe, dispuse n faa rotorului turbi nei;
n ajutaje, gazele arse se destind de la presiunea cu care ies din camera de ardere pn la o presiune
oarecare, care poate fi chiar presiunea atmosferic (de cele mai multe ori se face o destindere parial);
energia potenial a gazelor se transform n energie cinetic. In partea a doua a procesului, gazele
ptrund n turbin cu mare vitez unde, acionnd asupra paletelor, le imprim micarea de rotaie.
La construcia motoarelor cu turbin cu gaze pentru sistemele de propulsie navale se utilizeaz
att turbine axiale, ct i radiale (centripete), n turbinele axiale direcia de scurgere a gazelor este paralel
cu axa turbinei, n timp ce la turbinele centripete direcia de scurgere este radial. Dup principiul de
funcionare, turbinele cu gaze axiale se mpart n: turbine cu aciune i turbine cu reaciune. La turbinele
cu aciune procesul de destindere a gazelor, deci de transformare a energiei poteniale n energie cinetic,
are loc numai n stator (numit i aparat director); din aceast cauz presiunea gazelor la trecerea prin rotor
rmne constant. La turbinele cu reaciune destinderea gazelor are loc att in statorul turbinei, ct i n
paletele rotorului.

Figura 3.11 Principiul de funcionare a turbinei cu gaze

a- schema turbinei: b - seciune circular prin paletele statorului i ale rotorului.

Pentru a putea aprecia modul n care se produce lucrul mecanic, n fig. 3.11 s-a reprezentat
statorul i rotorul unei turbine cu aciune. Dup cum se poate urmri pe figur, reeaua de palete a
statorului formeaz canale de scurgere convergente, iar reeaua de palete a rotorului, canale de scurgere de
seciune constant. Dup ieirea din camera de ardere, gazele, care au presiunea i temperatura ridicate,
ptrund n paletele statorului, unde se destind; ca urmare, presiunea i temperatura gazelor scad, iar viteza
lor crete pn la viteza absolut C t (300500 m/s). Deoarece paletele rotorului se mic cu viteza periferic U, gazele intr n reeaua de palete sub un anumit unghi cu viteza Wj relativ fa de Clt denumit i
vitez relativ. Viteza Wj este egal cu diferena geometric dintre viteza C t i viteza U. Din analiza
modului de scurgere rezult c pentru a crea condiii optime pentru intrarea gazelor n paletele rotorului,
acestea trebuie astfel profilate nct viteza relativ W s fie tangent la profilul paletelor; n caz contrar,
pierderile de energie sunt mari.
Dup ce gazele au ptruns n reeaua de palete a rotorului, ele se scurg prin canalizaiile curbate
ale acesteia, ceea ce are ca rezultat apariia unei fore centrifuge care acioneaz asupra paletelor i d
natere unui moment de antrenare, deci micrii de rotaie a rotorului turbinei. Dac se neglijeaz
pierderile prin frecare, se poate considera c viteza de scurgere a gazelor prin paletele rotorului este
constant (deoarece seciunea de scurgere este constant). Din aceast cauz viteza relativ la ieire W 2 va
fi egal cu viteza relativ la intrare Wj. Viteza cu care gazele prsesc turbina, deci viteza absolut C 2, se
determin din triunghiul vitezelor la ieire din turbin; ea este egal cu suma geometric a vitezelor W 2 i
U. Gazele prsesc turbina cu o anumit cantitate de energie cinetic care, bineneles, nu mai este
transformat n lucru mecanic util. ntruct eficacitatea funcionrii oricrei maini este determinat de
gradul de folosire al energiei, nseamn c eficacitatea turbinei cu gaze este maxim cnd energia cinetic
a gazelor la ieire are valoarea minim. Dup cum se constat din triunghiul vitezelor pe care le au gazele
la ieirea din turbin, viteza C2 depinde att de viteza relativ W2, ct i de viteza periferic U. Deoarece
viteza W2 depinde de W1, iar din triunghiul vitezelor de la intrare se constat c viteza W 1 depinde de
viteza periferic a paletelor U i de viteza absolut Q cu care gazele ies din aparatul director, rezult c
viteza C2 (i ca urmare i energia care se va pierde) depind de viteza C 1 i de viteza periferic U. Se
demonstreaz c eficacitatea maxim se obine pentru anumite valori ale raportului U/C 1, care la
turbinele cu
gaze are valoarea optim cuprins ntre 0,70,9. Aceast constatare ne permite s
explicm una din proprietile fundamentale ale turbinelor cu gaze i anume funcionarea lor la turaii
mari i chiar foarte mari. ntr-adevr, dac se ine seama de vitezele care se realizeaz la ieirea din stator
(300 500 m/s) i de valorile amintite ale raportului U/C1 rezult c viteza periferic a paletelor turbinei
va fi cuprins ntre 200 450 m/s. Pentru a obine aceste viteze, turbinele cu gaze efectueaz 8 000 pn
la 40 000 rot./min i chiar mai mult, n funcie de .diametrul rotorului turbinei (cu ct diametrul este mai
redus, cu att turaia sa este mai mare). Acest lucru rezult i din relaia:
U = r n/30;
n care:
- U - este viteza periferic a paletelor rotorului;
- r - raza paletelor;
- n - turaia turbinei.

Spre deosebire de turbina cu aciune, la turbina cu reaciune destinderea gazelor are loc att n
stator, ct i n paletele rotorului. n acest scop, paletele rotorului sunt profilate astfel nct s formeze
canale de scurgere convergente, la fel ca n stator. Profilul paletelor i triunghiurile vitezelor la turbina cu
reaciune sunt prezentate n fig. 3.12. Lucrul mecanic pe care l dezvolt turbina cu reaciune depinde nu
numai de energia cinetic a gazelor, ci i de efectul de reaciune datorat destinderii gazelor la trecerea prin
reeaua de palete a rotorului.

Aparat director
Rotor

C1

1
W

C0

a)
2
C2 2

C1 U

1
2

C2
b)

Figura 3.12 Reeaua de palete a turbinei cu gaze cu reaciune (a)

i seciune circular prin paletele statorului si rotorului (b)
ntruct la turbina cu reaciune destinderea gazelor n aparatul director este mai mic dect la
turbina cu aciune, viteza de scurgere a gazelor este mai redus. Ca urmare, pierderile prin frecare sunt
mai mici i randamentul turbinei crete. Acesta este i motivul pentru care turbina cu reaciune a cptat
o larg utilizare n domeniul sistemelor de propulsie navale.
Dac gazele arse se gsesc la presiuni i temperaturi ridicate i transformarea energiei lor n lucru
mecanic are loc ntr-o turbin compus numai dintr-un singur rnd de palete statorice i un singur rnd de
palete rotorice (turbin cu o singur treapt), viteza de scurgere a gazelor i turaia turbinei sunt relativ
mari; acest fapt conduce la pierderi mari i ridic probleme la construcia turbinelor. De aceea, frecvent,
destinderea are loc n mai multe trepte, ceea ce face ca vitezele de scurgere a gazelor i de rotaie a
turbinei s se reduc. La turbina radial, gazele care ptrund n rotor conin pe ling energia cinetic cu
care vin din stator i o energie potenial, datorit forei centrifuge. Ultima parte a energiei se reduce pe
msur ce gazele se apropie de centru, transmindu-se integral asupra rotorului (deoarece ea nu este
legat de condiiile de scurgere prin rotor). Factori care influeneaz randamentul turbinei
Din analiza modului de funcionare a rezultat c turbina nu folosete ntreaga energie pe care o
conin gazele la ieirea din camera de ardere. De asemenea, s-a menionat c nu este posibil
transformarea integral n lucru mecanic a energiei cinetice. Apare evident ntrebarea: unde se pierde
aceast energie i care sunt cile de a o reduce.

Primele pierderi de energie apar la scurgerea gazelor prin paletele statorului; ele se datoresc att
frecrii gazelor de pereii canalelor de scurgere, ct i micrilor turbionare care se produc la trecerea
gazelor prin canale. Acestea reprezint 38% din totalul pierderilor. O alt cantitate de energie se pierde
la trecerea gazelor, din stator n reeaua de palete a rotorului, precum i la scurgerea pe aceast reea; i n
acest caz pierderile se datoresc frecrilor i micrilor turbionare. De regul, valoarea acestor pierderi este
cuprins ntre 410% dar ea poate crete cnd turbina nu lucreaz la regimul ei de calcul.
Pierderi importante de energie se produc i atunci cnd viteza de ieire a gazelor din turbin (C 2)
este mare; valoarea acestor pierderi este de 310%. n plus, pierderi de energie se mai produc datorit
frecrii rotorului cu gazele, neetaneitii i transmiterii cldurii gazelor ctre exterior; de obicei aceste
pierderi nu depesc 5%. n afara pierderilor de energie enumerate, o parte din energia dezvoltat de
turbin se consum pentru nvingerea lucrului mecanic de frecare din lagrele de susinere ale arborelui
turbinei i pentru acoperirea consumului de energie folosit la antrenarea instalaiilor auxiliare (pompa de
combustibil, pompa de ulei etc.). Aceste pierderi de energie sunt apreciate prin randamentul mecanic al
turbinei, a crui valoare este de 0,970,98.
mbuntirea randamentului turbinei cu gaze este legat de perfecionarea construciei ntregului
traiect de scurgere a gazelor (realizarea unor profiluri corespunztoare a paletelor statorului i ale
rotorului i mbuntirea gradului de finisare a suprafeelor de scurgere), de crearea unor condiii optime
de scurgere din aparatul director n reeaua de palete a rotorului la toate regiunile de funcionare i de
reducere a pierderilor mecanice.