Sunteți pe pagina 1din 23

CARACTERISTICI TERMOENERGETICE ALE

ANVELOPEI CLĂDIRILOR

1. Caracteristici normate ale anvelopei clădirilor

1.1 Metoda de calcul a rezistentei termice a pereţilor


Rezistenţa termică a unui perete exterior RPE [m2K/W] se calculează (ecuaţia (1)) ca
sumă a rezistenţelor termice Rk [m2K/W] a fiecărui strat k al peretelui şi a straturilor
limită de pe faţa interioară Ri [m2K/W] şi exterioară Re [m2K/W] :
1 1 δ
R = R + R +∑R = + +∑ k (1)
PE i e k α α λ
k i e k k
unde
αi [W/m2K] –coeficient de transfer termic convectiv la faţa interioară a peretelui;
αe [W/m2K] –coeficient de transfer termic convectiv la faţa exterioară a peretelui;
δk [m] –grosimea stratului de perete k;
λk [W/mK] –conductivitatea termică a stratului de perete k;

Coeficienţii de transfer convectiv sunt prezentaţi în tabelul 1 pentru fiecare sens şi


direcţie a fluxului termic: orizontal/vertical, ascendent/descendent. Este de reţinut faptul
că valoarea acestui coeficient este sub 10 W/m2K pentru spaţii interioare, unde
temperatura este mai ridicată şi nu avem curenţi de aer, şi peste 20 W/m2K la exterior,
unde temperatura este mai scăzută şi adie vântul.

Elemente de construcţii în Elemente de construcţii în


contact cu: exteriorul, pasaje contact cu spaţii ventilate
Direcţia şi sensul
deschise (ganguri), rosturi neincălzite: subsoluri şi pivniţe,
fluxului termic
deschise poduri, balcoane şi logii închise,
rosturi închise, alte încăperi

αi/Rsi αe/Rse αi/Rsi αe/Rse


Flux orizontal 8/0,125 24/0,042* 8/0,125 12/0,084
Flux ascendent 24/0,042* 8/0,125 12/0,084
8/0,125
vertical
Flux descendent 8/0,125 24/0,042* 6/0,167 12/0,084
vertical
*) Pentru condiţii de vară: αe=12 W/m2•K, Rse=0,084 m2•K/W
Tabelul 1 : Coeficientii de transfer termic superficial αi/ αe in W/m2•K si rezistenţele
termice superficiale Rsi , Rse, în m2•K/W

Conductivităţile termice sunt caracteristice fiecărui tip de material, materialele izolante


termic fiind caracterizate de conductivităţi sub 0,1 W/mK. Dacă aceste condiţii se
recomandă pentru clădirile noi, aflate în stadiu de proiectare, în cazul clădirilor vechi
proprietăţile termotehnice ale materialelor de construcţie suferă unele modificări datorită
degradării în timp a construcţiilor. De exemplu, datorită acţiunii ploii, unele straturi de
izolaţie pot fi parţial imbibate cu apă, ceea ce conduce din punct de vedere termic la o
mai bună conducţie a căldurii, deci la o creştere a pierderilor de căldură. Astfel,
conductivitatea termică a materialelor cu o anumită vechime trebuie majorată, în
vederea unei corecte aproximări a caracteristicei termice a anvelopei.

Coeficienţii de majorare a conductivităţii termice a diferitelor materiale de construcţie


(Tabelul 2) sunt diferiţi în funcţie de tipul materialului şi de degradarea pe care a suferit-
o.
Coeficient de
Material / Produs Vechime majorare a Observaţii
conductivitătii
> 30 ani 1,03 în stare uscată
Zidărie din cărămidă
- 1,15 afectată de condens
sau blocuri ceramice
- 1,30 afectată de igrasie
Zidărie din blocuri din > 20 ani 1,05 în stare uscată
B.C.A. sau betoane - 1,15 afectată de condens
uşoare - 1,30 afectată de igrasie
Beton armat - 1,10 afectat de condens sau de igrasie
> 30 ani 1,03 în stare uscată
Tencuială - 1,10 afectată de condens
- 1,30 afectată de igrasie
> 10 ani 1,15 în stare uscată
Vată minerală în vrac,
- 1,30 afectată de condens
saltele sau pâsle
- 1,60 afectată de infiltraţii de apă
> 10 ani 1,10 în stare uscată
Vată minerală - plăci
- 1,30 afectată de condens
rigide
- 1 ,60 afectată de infiltratii de apă
> 10 ani 1,05 în stare uscată
Polistiren expandat - 1,10 afectat de condens
- 1,15 afectat de infiltratii de apă
> 10 ani 1,02 în stare uscată
Polistiren extrudat - 1,05 afectat de condens
- 1,10 afectat de infiltratii de apă
> 10 ani 1,05 în stare uscată
Poliuretan celular
- 1,15 afectat de condens
- 1,25 afectat de infltraţii de apă
Pereti din paiantă sau > 10 ani 1,10 Fără degradări
chirpici - 1,30 Cu degradari (fisuri, umezire, etc)
> 20 ani 1,05 Fără degradări vizibile
Elemente din lemn Cu degradari (fisuri,
- 1.30
microorganisme, umede, etc)
Tabelul 2 : Coeficienţi de majorare a conductivităţii termice (continuare)
Se observă că acesti coeficienţi pot varia cu până la:
- 30 % pentru materiale de tipul : cărămidă, BCA,
- 60 % pentru materiale poroase precum vata minerală sau vata de sticlă,
- 15 % pentru polistiren, datorită etanşeităţii sporite a sistemului celular al acestuia,
- 10 % pentru beton, datorită lipsei de pori şi de mortar necesar ridicării peretelui.

1.2 Condiţiile privind rezistenţa termică a pereţilor exteriori

În principiu, pentru a putea să asigure un anumit grad de confort la interior, rezistenţa


termică a peretelui trebuie să depăşească anumite valori minime stabilite prin calcul,
care asigură acest nivel de confort. Mai precis, trebuiesc îndeplinite trei condiţii:
- CONDIŢIA 1: evitarea condensului pe suprafaţa interioară a peretelui;
- CONDIŢIA 2: evitarea disconfortului datorat radiaţiei reci a peretelui;
- CONDITIE 3: provenită din principii tehnico-economice.

În final, rezistenţa termică a peretelui, pentru calculul de proiectare, se va alege ca


maxima dintre cele trei condiţii mai sus enunţate, al căror mod de calcul este detaliat în
cele ce urmează.

CONDIŢIA 1:
Rezistenţa termică a peretelui se poate calcula funcţie de rezistenţa termică a stratului
limită interior, dacă se cunoaşte temperatura pe suprafaţa interioară a peretelui (ecuaţia
2).
ti − te
RPE = Ri ⋅ (2)
t i − t si

unde
ti – temperatura aerului interior (oC);
tsi – temperatura suprafeţei interioare a peretelui (oC);
te – temperatura aerului exterior (oC);

Această cerinţă, de evitare a condensului pe suprafaţa interioară a peretelui presupune


ca temperatura suprafeţei interioare a peretelui să fie mai mare decât temperatura
punctului de rouă caracteristic stării aerului interior, tr (oC). Deci, presupunînd că
temperatura suprafeţei interioare a peretelui este mai ridicată cu un minim de 1 oC,
rezultă că rezistenţa termică a peretelui trebuie să fie mai mare decât rezistenţa
peretelui calculată în aceste condiţii (ecuaţia 3). Cu cât rezistenţa termică a peretelui
este mai mare cu atât şi temperatura suprafeţei interioare este mai ridicată.

ti − te
RPE min = Ri ⋅
(
t i − t r + 1o C ) (3)
CONDIŢIA 2:

Această cerinţă de confort impune ca diferenţa dintre temperatura aerului interior şi


temperatura suprafaţei interioare a peretelui să fie mai scăzută decât o anumită valoare,
diferită de la un perete la altul. Astfel se poate evita disconfortul creat de radiaţia rece a
peretelui exterior pe o parte a corpului uman faţă de radiaţia caldă a pereţilor interiori, pe
cealaltă parte a corpului uman.

Pornind de la ecuaţia 2, valoarea limită minimă a rezistenţei termice a peretelui exterior


se calculează în funcţie de diferenţa de temperatură impusă pentru fiecare perete
(ecuaţia 4):

ti − te
RPE = Ri ⋅ (4)
Δt i max

unde
Δti max [oC] – diferenţa dintre temperatura aerului interior şi temperatura suprafaţei
interioare a peretelui (în oC). Valorile acestei diferenţe de temperatură sunt prezentate în
tabelul 3.

Cu cât rezistenţa termică a peretelui este mai mare cu atât şi diferenţa dintre
temperatura aerului interior şi temperatura suprafaţei interioare a peretelui este mai
scăzută, iar disconfortul radiaţiei reci este mai scăzut.

Grupa Φ i, Valori normate Δti max [K]


Destinatia clădirii [%]
Clădirii
Pereti Tavane Pardoseli
• Clădiri de locuit, cămine,
internate, Spitale, policlinici ş. a. 60 4,0 3,0 2,0

I • Creşe, grădinite, Scoli, licee ş.a.


50 4,5 3,5 2,5

• Alte clădiri social-culturale, cu


II regim normal de umiditate 50 4,5 3,5 2,5

• Clădiri sociale cu regim


ridicat de umiditate
III • Clădiri de producţie cu regim 60 6,0 4,5 3,0
normal de umiditate
• Clădiri de producţie cu regim 0,8 * ti max
IV ridicat de umiditate ≤75 3,5
Δti max = ti – θr*)
*)
tr este temperatura punctului de roua corespunzator lui ti si φi din incapere
Tabelul 3 : Valorile normate pentru Δti max [oC]
CONDIŢIA 3:
Această condiţie tehnico-economică, are mai puţin de a face cu rentabilitatea diferitelor
grosimi de izolaţie termică, ci mai mult cu cerinţele pe plan mondial de economie
energetică, de scădere a efectului de seră. Aceste aspecte sunt realizabile prin
diminuarea emisiilor de CO2 şi de NOX în atmosferă şi deci prin diminuarea consumului
de combustibil. Diminuarea acestui consum de combustibil necesar pentru încălzirea
caselor şi apartamentelor este realizat prin măsuri din ce în ce mai severe de izolare
termică a clădirilor.

În acest sens se recomandă în standardele româneşti (C 107/3-1997) valori minime


ale rezistenţelor termice corectate pentru toate elementele de anvelopă : pereţi,
ferestre, planşee, acoperişuri (tabel 4). Aceste valori sunt în continuă schimbare, fiind
adaptate la cerinţele pe plan mondial. Menţionăm faptul că faţă de celelalte ţări aceste
valori sunt relativ mai scăzute, Germania prezentând condiţiile cele mai severe.

R’min [m2K/W]
Nr.
Elementul de construcţie Clădiri proiectate
crt.
până la 1.01.1998 după 1.01.1998
Pereti exteriori (exclusiv suprafeţele
1 vitrate, inclusiv pereţii adiacenti 1.2 1.4
rosturilor deschise)
2 Tâmplărie exterioară 0.4 0.5
Planşee peste ultimul nivel, sub
3 2 3
terase sau poduri
Planşee peste subsoluri
4 1.1 1.65
neîncălzite şi pivniţe
5 Pereţi adiacenţi rosturilor închise 0.9 1.1
Planşee care delimitează clădirea
la partea inferioară, de exterior (la
6 3 4.5
bowindouri, ganguri de
trecere ş.a)
7 Plăci pe sol (peste CTS) 3 4.5
Plăci la partea inferioară a
demisolurilor
8 4.2 4.8
sau a subsolurilor încălzite
(sub CTS)
Pereţi exteriori, sub CTS, la
9 demisolurile sau la subsolurile 2 2.4
incălzite
Tabelul 4: Rezistenţe termice corectate minime R’min ale elementelor de construcţii,
pe ansamblul clădirilor de locuit
În acest tabel sunt prezentate valori ale rezistenţei termice ale pereţilor exteriori,
corectate cu coeficienţii de punţi termice. Modul de calcul al rezistenţelor termice
corectate va fi prezentat mai jos, dar mai întâi prezentăm o scurtă analiză a valorilor din
acest tabel.

Dacă pentru o construcţie nouă (după 1998) se recomandă o rezistenţă termică


corectată a peretelui exterior superioară la 1,4 m2K/W, aceasta presupune că rezistenţa
termică necorectată cu efectul punţilor termice să fie superioară unei valori de
aproximativ 1,8 m2K/W.

Putem considera că impunerea cea mai drastică priveşte pardoseala peste sol parterului
sau a subsolurilor încălzite. Aceste valorile extrem de ridicate se justifică prin faptul că
rezistenţă termică a pământului trebuie luată în considerare. Chiar în cazul unui planşeu
pe sol neizolat termic, rezistenţa sa ajunge să depăşească 3 m2K/W. Totuşi datorită
suprafeţei ridicate a planşeului pierderea de căldură este considerabilă, impunîndu-se
astfel izolarea suplimentară a acestui planseu, ceea ce justifică valorile ridicate
necesare pentru planşeele pe sol.

1.3 Efectul punţilor termice


Puntea termică reprezintă o neuniformitate a fluxului de căldură. Această neuniformitate
este întâlnită de cele mai multe ori ca o pierdere suplimentară de căldură. Această
neuniformitate a fluxului termic se datoreaza neuniformităţii materialului prin care trece
acest flux termic:
- neuniformitate geometrică, sau
- neuniformitate dpin punctul de vedere al caracteristicilor termice.

În primul caz de neuniformitate, mentionăm că acesta corespunde colţurilor, deci


cazurilor când fluxul termic are la dispoziţie o suprafaţă mai mare pentru a se realiza
transferul.

În al doilea caz este vorba de schimbarea locală a rezistenţei termice a peretelui (Figura
1). Putem astfel regăsi :
- punţi termice lineare, la îmbinarea pereţilor de tip panou sandwich, la îmbinarea
pereţilor exteriori cu pereţii despărţitori sau cu planşeele, la îmbinarea între
peretele exterior şi fereastra exterioară, etc …
- punţi termice locale, la agrafele de prindere, la colţurile clădirii, etc…

Astfel, dacă în cazul unei uniformităţi a peretelui avem un flux termic constant (desenat
cu verde în Figura 1), atunci peste acest flux termic avem un flux suplimentar ce
urmăreşte forma geometrică a punţii termice. Observăm în această figură reprezentarea
suplimentară a fluxului de căldură al punţii termice lineare (desenat cu albastru în Figura
1) şi reprezentarea suplimentară a fluxului de căldură al punţii termice locale de tip
agrafă (desenat cu roşu în Figura 1).
Punte termică lineară

Punte termică locală

Figura 1 : Repartiţia fluxurilor de căldură în cazul punţilor termice

Observăm de asemenea că fluxul termic suplimentar al punţii termice nu este delimitat


clar (precum geometria 3D unică), ci prezintă o diminuare treptată odată cu depărtarea
geometrică faţă de puntea termică (datorită geometriei variabile 3D a fiecărei linii de
flux).

Astfel, fluxul pierdut prin acest perete exterior reprezintă suma celor trei tipuri de fluxuri:
- fluxul termic constant, în câmp, repartizat pe toată suprafaţa peretelui
- fluxul termic local al puntii termice lineare, şi
- fluxul termic local al punţii termice locale.

Fluxul de căldură pierdut prin acest perete QPE (W) se poate calcula (ecuaţia (5)) ca
sumă a celor trei fluxuri:

QPE = Qcimp + QPTlin + QPTloc


(5)
⋅ Δt = PE ⋅ Δt + Σ(ψ ⋅ l ) ⋅ Δt + ∑ (χ ) ⋅ Δt
S PE S
R ' PE RPE

unde
Qcimp Fluxul de căldură constant pierdut prin acest peretele uniform (W)
QPTlin Fluxul de căldură pierdut suplimentar prin puntea termică lineară (W)
QPTloc Fluxul de căldură pierdut suplimentar prin puntea termică locală (W)
SPE Suprafaţa de perete (m2)
R’PE Rezistenţa termică corectată ce ţine cont de efectul punţilor termice (m2K/W)
RPE Rezistenţa termică a peretelui în câmp (m2K/W)
Δt Diferenţa de temperatură de o parte şi de cealaltă parte a peretelui (ºC)
ψ Coeficient specific linear de transfer termic, şi totodată este un flux de
căldură pierdut suplimentar pe o lungime 1 m de punte termică sub o
diferenţă de 1 grad temperatură
χ Coeficient specific punctual de transfer termic, şi totodată este un flux de
căldură pierdut suplimentar prin punte termică locală sub o diferenţă de 1
grad temperatură
l lungimea de punte termică lineară (m).

Din această relaţie rezultă că rezistenţa termică corectată se calculează (ecuaţia (6)) în
funcţie de compozitia peretelui în câmp şi de punţile termice corespunzătoare:

1 1 Σ(ψ ⋅ l ) + ∑ (χ )
= + (6)
R ' PE RPE S PE

Modul de calcul al rezistenţei termice a fost prezentat mai sus. Coeficienţii lineari şi
locali caracteristici tuturor punţilor termice ale acestui perete se citesc sau se
aproximează din tabelele corespunzătoare fiecărui tip de punte termică.

1.4 Straturi de aer neventilate

În realitate întâlnim fie pereţii exteriori dubli care conferă o mai bună protecţie termică a
încăperilor, fie anvelope de tip cortină, ce conţin straturi de aer neventilat. Rezistenţele
termice normate ale acestor straturi de aer sunt diferite în funcţie de direcţia şi sensul
fluxului de căldură şi de grosimea stratului de aer neventilat (tabelul 5).

Directia şi sensul fluxului termic


Grosimea stratului de
aer (mm) Vertical
Orizontal
ascendent descendent
0 0,00 0,00 0.00
5 0,11 0,11 0,11
7 0,13 0,13 0,13
10 0,15 0,15 0,15
15 0,17 0,16 0,17
25 0,18 0,16 0,19
50 0,18 0,16 0,21
100 0,18 0,16 0,22
300 0,18 0,16 0,23

Tabelul 5 : Rezistenţe termice normate ale straturilor de aer neventilate


1.5 Elemente de tâmplărie exterioară
Tâmplăria, ca parte integrantă a anvelopei clădirii are o influenţă majoră în consumul de
energie termică datorită atât a rezistenţelor termice mult mai scăzute decât în cazul
pereţilor cât şi a ponderii ridicate a suprafeţelor de fereastră.

Tabelul 6 prezintă diferite valori pentru rezistenţele termice ale tâmplăriei, variind de la
fereastra simplă pâna la fereastra triplă. Sunt prezentate de asemenea rezistenţe
termice ale altor tipuri de pereti vitraţi şi luminatoare. Ca o caracteristică generală putem
menţiona faptul că aceste tâmplării sunt caracteristice blocurilor vechi.

Tabelul 6 : Rezistenţe termice specifice R[m2•K/W] pentru elemente de constructii vitrate


Elementul de construcţii vitrat R[m2•K/W]
TÂMPLĂRIE EXTERIOARĂ
- simplă, cu o foaie de geam rama metal 0,17
- simplă, cu o foaie de geam rama lemn 0,19
- simplă, cu un geam termoizolant rama lemn 0,33
- simplă, cu două foi de geam la distantă de 2...4 cm rama lemn 0,31
- simplă, cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la distantă de 0,44
- cuplată, cu două foi de geam la distaniă de 2...4 cm rama metal 0,37
- cuplată, cu două foi de geam la distaniă de 2...4 cm rama lemn 0,39
- cuplată, cu o foaie de geam si un geam termoizolant la distantă de 0,51
2 -4dublă, cu două
l foi de geam la distanlă de 8...12 cm, ramă metal 0,40
- dublă, cu două foi de geam la distanlă de 8...12 cm, ramă lemn 0,43
- dublă, cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la dist. de 0,55
8...12 cm ramă lemn
- triplă, cu trei foi de geam, ramă metal 0,53
- triplă, cu trei foi de geam, ramă lemn 0,57
- triplă, cu două foi de geam şi un geam termoizolant ramă lemn 0,69
LUMINATOARE
- cu o foaie de geam 0,18
- cu un geam termoizolant 0,29
- cu două foi de geam la distan]ă de 1...3 cm 0,27
- din plăci PAS simple 0,18
- din plăci PAS duble 0,34
PERETI EXTERIORI VITRATI (CORTINĂ)
- geam profilit tip U, montat simplu 0,17
- geam profilit tip U, montat dublu 0,27
- geam profilit tubular 0,30
- plăci PAS, montate simplu 0,18
- plăci presate din sticlă, tip S (Nevada) :
- pereţi simpli 0,22
- pereţi dubli 0,42
- carămizi presate din sticlă cu goluri, de 80 mm grosime 0,31
- vitrine cu rame metalice, cu o foaie de geam 0,18
Blocurile noi se dotează cu tâmplărie dublă, de tip termopan, a căror caracteristici
termice sunt superioare ferestrelor prezentate mai sus. Rezistenţele termice ale
acestora (tabelul 7) sunt diferite în funcţie de grosimea lamei de aer dintre vitraje, de
numărul de foi de geam (dublu sau triplu vitraj), de coeficientul de emisivitate al uneia
din cele două foi de geam, de tipul de gaz folosit în spaţiul dintre cele două foi de geam.

COEF. DIMENS. SPATIUL DINTRE GEAMURI


DE (Sticla-Aer- ESTE UMPLUT CU GAZ
TIPUL GEAMURI
EMISIE Sticla) AER ARGON KRIPTON
e (S-A-S-A-S)
4-6-4 0.30 0.33 0.36
NETRA
NORM
GEAM

4-9-4 0.33 0.36 0.38


TAT
0,89
AL

4-12-4 0.34 0.37 0.38


4-15-4 0.37 0.38 0.38
4-6-4 0.34 0.38 0.45
4-9-4 0.38 0.43 0.50
≤ 0,40
4-12-4 0.42 0.48 0.50
4-15-4 0.45 0.50 0.50
4-6-4 0.37 0.43 0.53
GEAMURI 4-9-4 0.43 0.50 0.63
O SUPRAFATĂ

≤ 0,20
DUBLE 4-12-4 0.53 0.59 0.67
TRATATÂ

4-15-4 0.56 0.63 0.63


4-6-4 0.40 0.45 0.59
4-9-4 0.48 0.59 0.77
≤ 0,10
4-12-4 0.56 0.67 0.77
4-15-4 0.63 0.71 0.77
4-6-4 0.40 0.48 0.67
4-9-4 0.50 0.63 0.77
≤ 0,05 4-12-4 0.59 0.77 0.91
4-15-4 0.67 0.83 0.91
4-6-4-6-4 0.43 0.48 0.56
0,89 4-9-4-9-4 0.50 0.53 0.59
GEAM
NORMAL 4-12-4-12-4 0.53 0.56 0.63
NETRATAT 4-6-4-6-4 0.50 0.59 0.71
≤ 0,40 4-9-4-9-4 0.59 0.67 0.83
4-12-4-1 2-4 0.67 0.77 0.91
4-6-4-6-4 0.56 0.67 0.91
O SUPRAFATĂ

GEAMURI ≤ 0,20 4-9-4-9-4 0.71 0.83 1.11


TRATATA

TRIPLE
4-12-4-12-4 0.83 1.00 1.25
4-6-4-6-4 0.59 0.77 1.00
≤ 0,10 4-9-4-9-4 0.77 1.00 1.25
4-12-4-12-4 0.91 1.11 1.67
4-6-4-6-4 0.63 0.77 1.11
≤ 0,05 4-9-4-9-4 0.83 1.11 1.43
4-1 2-4-12-4 1.00 1.25 2.00
Tabel 7 : Rezistenţe termice specifice R[m2•K/W] pentru elemente de construcţii vitrate
de tip termopan
Făcînd o comparaţie între ferestrele de tip vechi, a căror rezistenţă termică ajungea la o
valoare de 0,4 m2K/W, în cazul ferestrelor duble, o fereastră dubluvitraj are o rezistenţă
termică în jurul valorii de 0,7 m2K/W fiind de aproximativ două ori mai performantă, iar o
fereastra tripluvitraj are o rezistenţă termică în jurul valorii de 1,2 m2K/W, fiind de trei ori
mai performantă termic.

Asemănător recomandărilor făcute pentru pereţi, ca rezistenţa termică a lor să


depăşească o anumită valoare, standardele româneşti ne recomandă anumite valori a fi
depăşite pentru rezistenţele termice ale ferestrelor (tabel 8), valori ce se recomandă
diferit în funcţie de destinaţia clădirii.

Grupa R’nec [m 2•K/W]


Destinatia cladirii Tâmplăria Luminato Pereţi exteriori
clădirii
exterioară are vitraţi
I • Clădiri de locuit, cămine, internate •
Creşe, grădinte
• Spitale, policlinici, ş. a. • 0.39 0.32 0.32
Şcoli, licee, Ş.a.
II • Alte clădiri social culturale, cu regim
normal de umiditate 0.32 0.29 0.29

III • Clădiri sociale cu regim ridicat de


umiditale
• Clădiri de productie cu regim normal de 0.29 0.26 0.26
umiditate
IV • Clădiri de producţie cu regim ridicat de
0.26 0.23 0.23
umiditate
OBSERVATII
1) La tămplăria exterioară de la casa scării şi de la alte spaţii de circulaiie, indiferent de
grupa clădirii, se admite R;,ec = 0,27 m2•K/W
2) La tâmplăria exterioară de la vitrine se admite Rnec = 0,22 m 2•K/W
Tabelul 8: Rezistenţe termice specifice necesare pentru elementele de construcţii vitrate

O primă observaţie constă în faptul că aceste valori sunt indicate pentru ferestrele de tip
vechi, fiind deja depăşite de către noile structuri de ferestre cu geamuri duble şi triple.

O altă observaţie este relativă la tipul de ferestre indicate, şi anume rezistenţele minime
indicate se plasează undeva între performanţele ferestrelor simple şi ale celor duble.
Deci prin acestă recomandare se doreşte îmbunătăţirea ferestrelor simple cu ramă de
lemn sau fier prin montarea de ferestre duble.

Astfel din punct de vedere al economiei de energie se recomandă folosirea de ferestre


dublu şi triplu vitraj, cu condiţia ca durata de viaţă garantată de producător să
depăşească perioada de recuperare a investiţiei iniţiale pentru schimbarea ferestrelor.
1.6 Rezistenţa termică a benzii de contur
Pardoseala peste sol, ca element de anvelopă, a fost deja prezentată la începutul
capitolului, în prezentarea generală despre pereţi. Totuşi ţinem să atragem atenţia
asupra unei pierderi suplimentare de căldură prin pardoseală, în apropierea pereţilor
exteriori. Astfel fluxul de căldură nu estre pierdut prin pământ spre pânza freatică, a
cărei temperatură de calcul este de +10oC, ci este pierdut prin pământ spre mediul
exterior a cărui temperatură de calcul este de -15oC.

Acestă pierdere suplimentară de căldură se calculează cu ajutorul unei rezistenţe


termice corespunzătoare, numită: rezistenţa termică a benzii de contur. Valoarea
acestei rezistenţe este variabilă în funcţie de geometria pământului dintre construcţie,
mediul exterior şi pânza freatică (tabel 9). În acest tabel este indicată rezistenţa benzii
de contur în funcţie de: adâncimea de îngropare a pardoselii, grosimea fundaţiei si de
localizarea pânzei de apă freatică.

Adâncimea de Grosimea Adăncimea pânzei


îngropare a fundaţiei de apă freatică H [m]
pardoselii h [m] g [m] ≤4 6 8 ≥10
0,20 0,600 0,520 0,475 0,445
0,25 0,634 0,546 0,496 0,464
0,30 0,668 0,570 0,517 0,481
0,35 0,700 0,600 0,536 0,498
0,40 0,735 0,622 0,555 0,513
0,45 0,768 0,645 0,574 0,530
0,0 0,50 0,802 0,665 0,593 0,547
0,55 0,835 0,693 0,614 0,565
0,60 0,868 0,717 0,633 0,581
0,65 0,902 0,742 0,652 0,600
0,70 0,935 0,767 0,672 0,615
0,75 0,970 0,781 0,692 0,632
0,80 1,00 0,815 0,712 0,650
0,20 0,390 0,352 0,329 0,314
0,25 0,410 0,370 0,340 0,328
0,30 0,431 0,388 0,355 0,340
0,35 0,450 0,399 0,370 0,351
0,40 0,470 0,415 0,383 0,365
0,45 0,490 0,430 0,398 0,377
1,0 0,50 0,509 0,445 0,410 0,386
0,55 0,528 0,460 0,425 0,400
0,60 0,548 0,475 0,437 0,414
0,65 0,568 0,490 0,451 0,425
0,70 0,587 0,505 0,465 0,438
0,75 0,607 0,520 0,480 0,450
0,80 0,627 0,535 0,494 0,463
2,0 0,20 0,360 0,315 0,293 0,278
0,25 0,378 0,329 0,304 0,289
0,30 0,396 0,341 0,315 0,298
0,35 0,413 0,354 0,326 0,308
0,40 0,430 0,367 0,337 0,318
0,45 0,448 0,380 0,347 0,327
0,50 0,465 0,392 0,357 0,336
0,55 0,482 0,415 0,370 0,346
0,60 0,500 0,424 0,380 0,356
0,65 0,516 0,432 0,391 0,365
0,70 0,534 0,445 0,402 0,375
0,75 0,551 0,457 0,414 0,385
0,80 0,568 0,470 0,425 0,395

Tabelul 9 : Rezistenţa termică a benzii de contur Rbc [m2•K/W]

1.7 Rezistenţa termică medie a anvelopei


Pâna acum a fost descrisă în detaliu anvelopa clădirii şi se observă că rezistenţele
termice ce caracterizează diferitele elemente de anvelopă sunt caracterizate de valori
de ordine de mărime diferite. Dar pentru a avea un coeficient unic care descrie întreaga
anvelopă, vom introduce noţiunea de rezistenţă termică medie a anvelopei Rm (m2K/W).
Această rezistenţă este calculată pornind de la premiza unei solicitări termice unice
pentru întreaga anvelopă, deci pentru fiecare element de anvelopă.

Astfel, presupunând că avem o singura anvelopă, caracterizată de o rezistenţă termică


unică şi constantă, aceasta se va comporta similar cu anvelopa reală compusă din
elemente de rezistenţe termice diferite. Adica fluxul de căldură ce traversează anvelopa
fictivă este egal cu fluxul de căldură ce traversează anvelopa reală (ecuaţia (7)):
Q = ∑ Qi (7)
i
care prin simplificare cu diferenţa de temperatură, se reduce la:
SE S
=∑ i (7a)
Rm i R 'i

unde :
Q Fluxul de căldură ce traversează anvelopa fictivă (W);
SE Suprafaţa totală de transfer termic a anvelopei SE=Σi(Si) (m2);
Si Suprafaţa de transfer termic a fiecărui element i de anvelopă (m2);
R’i Rezistenţa termică corectată a fiecărui element i de anvelopă (m2K/W);
Rm Rezistenţa termică medie a anvelopei (m2K/W).

Deci formula de calcul a rezistenţei termice medii a anvelopei este:

SE ∑S i
Rm = = i
(8)
Si S
∑i R' ∑i R'i
i i

O anvelopă a cărei rezistenţă medie este de proximativ 0,4-0,5 [m2K/W] corespunde


clădirilor neizolate, sau slab izolate termic, în timp ce clădirile de referinţă sunt
caracterizate de rezistenţe de ordinul 0,6-0,7 [m2K/W], iar eficiente energetic sunt
caracterizate de rezistenţe de ordinul 1-1,2 [m2K/W] .

Rezistenţa termică medie a anvelopei împreună cu coeficientul global de izolare termică


al acesteia (descris mai jos) reprezintă doi coeficienti globali ce caracterizeaza termic
starea clădirii şi regimul de funcţionare.

1.8 Pierderi de căldură spre spaţii neîncălzite


Într-o clădire se găsesc spaţii de temperaturi diferite recomandate ca fiind diferite în
funcţie de destinaţia acelui spaţiu. O prezentare detaliată a acestor valori este făcută în
capitolul referitor la confortul interior. Totuşi la interior se găsesc şi mai multe spaţii
neîncălzite din simplu motiv ca nu sunt locuite, precum: casa scării, podul, subsolul,
spălătoria, atelierul, casa liftului, ghena, debarale, pivniţe, ş.a.

Nefiind încălzite, acestor spaţii nu li se poate asigura o temperatură de comfort termic,


temperatură care de altfel nici nu este necesară, fiind spaţii nelocuite, ci doar spaţii de
trecere. Dar, fiind adiacente cu spaţii încălzite, deci având pereţi calzi, aceste spaţii se
încălzesc, preluând căldură de la de la spaţiile în care trebuie asiguraţi anumiţi
parametri de comfort termic. În concluzie, atragem atenţia asupra faptului că există
pierderi de căldură de la spaţiile încălzite către aceste spaţii neîncălzite.

Aceste fluxuri de căldură disipate se calculează funcţie de rezistenţa termică a pereţilor


ce separă spaţiul încălzit de cel neîncălzit, de suprafaţa acestor pereţi şi de temperatura
spaţiilor neîncălzite.

Rezistenţele termice ale pereţilor se calculează de aceeaşi manieră după cum a fost
prezentat mai sus. Temperatura spaţiilor neîncălzite, se calculează pe baza ecuaţiilor de
bilanţ termic al cantităţii de căldură din aceste spaţii. Se va obţine ca temperatură a
acestor spaţii acea valoare ce echilibrează aporturile de căldură cu fluxurile pierdute.

Pentru calculul de dimensionare se recomandă următoarele valori ale temperaturilor


spaţiilor neîncălzite conform STAS 1907/2-1997. Chiar daca unele cazuri, geometrii sau
destinaţii speciale, nu sunt prezentate în acest tabel, se recomandă :
- fie calcularea acestor valori pe baza ecuaţiilor de bilanţ a cantităţii de căldură,
- fie utilizarea unor temperaturi obţinute din asemănarea cu diferitele cazuri
prezentate în acest tabel.

1.9 Pierderi de căldură prin infiltraţii


O altă pierdere de căldură considerabilă în perioada rece are loc prin infiltraţii, atunci
când aerul exterior, intră prin neetanşeităţile ferestrelor şi uşilor exterioare la interiorul
spaţiilor încălzite. Aceeaşi cantitate de aer de iese din încăpere :
- pe de o parte prin neetanşeitătile ferestrelor şi uşilor exterioare către exterior, şi
- pe de altă parte spre holul clădirii prin rostul uşii, prin circuitele electrice şi bineînţeles
prin gurile de aerisire, dacă acestea există.

Deci cantitatea de aer dintr-o încăpere nu scade şi nici nu creşte datorită infiltraţiilor, în
schimb se pierde căldură prin aportul de aer rece exterior în încăperea încălzită. Acest
flux de căldură pierdut, datorită infiltraţiilor se calculează în funcţie de rata de ventilare,
reprezentată prin variabila numărul de schimburi de aer pe oră na (h-1), simbolizînd de
câte ori este schimbat volumul de aer din încăpere cu aer exterior în timp de o oră.

Valoarea convenţională de calcul a acestui parametru este indicată de către INCERC,


(tabel 10) în urma unor experimentelor de laborator realizate cu peste 30 ani în urmă şi
a literaturii existente la acel moment. Metoda folosită la acel moment este cea a
descreşterii concentraţiilor interioare în CO2.

Acest tabel ne indică valoarea rata de ventilare în funcţie de:


- categoria clădirii: individuală / colectivă,
- tipul expunerii : simplă / dublă,
- clasa de adăpostire: neadăpostită / moderat adăpostită / adăpostită,
- clasa de permeabilitate: ridicată / medie / scăzută

Clasa de permeabilitate**
Categoria Clădirii Clasa de adăpostire*
ridicată medie scăzută
Clădiri individuale (case neadăpostite 1,5 0,8 0,5
unifamiliale, cuplate sau moderat adăpostite 1,1 0,6 0,5
înşiruite ş.a. ) adăpostite 0,7 0,5 0,5
dublă neadăpostite 1,2 0,7 0,5
Clădiri cu mai multe expu- moderat adăpostite 0,9 0,6 0,5
Apartamente nere adăpostite 0,6 0,5 0,5
(cămine, simplă neadăpostite 1,0 0,6 0,5
Internate ş.a. ) expu- moderat adăpostite 0,7 0,5 0,5
nere adăpostite 0,5 0,5 0,5
* Clasa de adăpostire:
neadăpostite: Clădiri foarte înalte, clădiri la periferia oraşelor şi în pieţe.
moderat Clădiri în interiorul oraşelor, cu minimum 3 clădiri în apropiere.
adăpostite: Clădiri în centrul oraşelor, clădiri în păduri.
** Clasa de permeabilitate:
ridicată Clădiri cu tâmplărie exterioară fără măsuri de etanşare.
medie Clădiri cu tâmplărie exterioară cu garnituri de etanşare.
scăzută Clădiri cu ventilare controlată şi cu tâmplărie exterioară prevăzută cu măsuri
speciale de etanşare

Tabelul 10: Numărul schimburilor de aer pe oră na [h-1] la clădiri de locuit (conform INCERC)

În momentul de faţă, aceste tipuri de măsurări sunt mai puţin folosite pe plan mondial în
vederea determinării permeabilităţii. Este folosită metoda uşii false (metoda
suprapresiunii) care pune în perspectivă valori ceva mai ridicate ale ratei de ventilare,
obţinîndu-se o valoare maximă în jurul valorii de 2,6 (h-1), în locul celei de 1,5 (h-1) din
norma romănească actuală.

Formula de calcul pentru fluxul termic pierdut prin infiltratii (Ecuaţia (9)) ţine seama de
rata de ventilare:
Qi = Vincapere * na * ρaer * cp aer * Δt (9)
unde:
Qi – fluxul termic pierdut prin infiltraţii (W)
Vincapere – volumul încaperii (m3)
na – nr de schimburi de aer pe ora (1/h)
ρaer – densitatea aerului, egală cu 1,2 Kg/m3
cp aer – căldura specifică la presiune constantă a aerului, egală cu 1005 j/kg/K
Δt – diferenţa de temperatură între aerul interior şi cel infiltrat (oC)

Aceste valori sunt indicate de către INCERC cu scopul folosirii pentru proiectare. Dar pe
de altă parte ne confruntăm cu anumite debite de aer recomandate din punct de vedere
sanitar, adica asigurarea unei cantităţi de aer în vederea a comfortului fiziologic.

Astfel se recomandă următoare le valori pentru na:


- pentru clădiri de locuit şi similar lor:
• cămin de locuit: na = 0,792 [m3•h-1 /m 3]
• bucătării: na = 1,19 [m3•h-1 /m3]
• băi: na = 1,0 [m3•h-1 /m3]
- pentru şcoli, grădiniţe, creşe, spitale, numărul de schimburi de aer pe oră se
calculează funcţie de NP numărul de persoane din încăpere.
na = 25•N P / V [m3/h/m3]

1.10 Coeficientul global de izolare termică a clădirii


Acest coeficient este un coeficient general ce caracterizează clădirea atât ca anvelopă
cât şi ca regim de funcţionare. Rezistenţa medie a anvelopei era o caracteristică a
anvelopei ca un întreg, în timp ce acest coeficient cuprinde şi efectul infiltraţiilor sau cel
al temperaturii spaţiilor neîncălzite învecinate cu spaţiul încălzit.
Un număr mare de case de locuit şi-au schimbat destinaţia, devenind cămine, grădiniţe,
spitale, primării, diverse întreprinderi, showroom-uri, … trecând astfel din categoria
clădirilor de locuit în categoria clădirilor terţiare, IMM. Astfel, astăzi un număr important
de IMM, şi clădiri terţiare corespund, din punct de vedere al conceptiei lor iniţiale şi a
structurii arhitectural-constructive, unor clădiri de locuit, Considerăm deci important
detalierea modului de calcul al coeficientului global de izolare termică atât pentru
clădirile de locuit cât şi pentru clădirile cu alte destinaţii, metodele de calcul fiind diferite.
În cazul clădirilor de locuit coeficientul global de izolare termică a clădirii G [W/m3/K] se
calculează (ecuaţia (10)) în funcţie de suprafeţele S [m2] şi rezistenţele termice
corectate R’ [W/m2K] ale fiecărui element de construcţie j, de volumul clădirii V [m3] şi de
numărul de schimburi de aer pe oră na [h-1] :
⎛ t −t ⎞
⎜ S j ⋅ i ext ⎟
t −t
⎛ S j ⋅τ j ⎞ ∑ ⎜⎜ Ri' e ⎟⎟
∑ ⎜⎜ R' ⎟⎟ ⎜ j

G= ⎝ j ⎠ + 0.34 ⋅ na = ⎝ ⎠ + 0.34 ⋅ n (10)
a
V V
unde:
ti temperatura interioară convenţională de calcul (oC),
te temperatura exterioară convenţională de calcul (oC),
text temperatura de la exteriorul peretelui (oC) ; poate fi temperatura unui subsol,
unui pod, unei case de scară, sau a altui spaţiu neîncălzit.

Coeficientul global de izolare termică a clădirii, având un caracter mai general decât
rezistenţa medie a anvelopei (deoarece cuprinde şi rata de ventilare) are puterea de a
caracteriza întreaga clădire. Îl putem folosi ca indice al clădirii corespunzător
necesarului de căldură. Şi în funcţie de acest indice cunoaştem performanţă energetică
a clădirii. Astfel pentru diferite tipuri de clădiri se recomandă diferite valori sub care
trebuie să scadă coeficientul global de izolare termică a clădirii G. Aceste valori maxime
normate GN [W/m3/K] (tabel 11) depind de factorul de compactitate al clădirii şi de
regimul de înălţime al acesteia.

Numărul de A/V GN Numărul de A/V GN


niveluri N [m2/m3] [W/m3•K] niveluri N [m2/m3] [W/m3•K]
0,80 0,77 0,25 0,46
0,85 0,81 0,30 0,50
0,90 0,85 0,35 0,54
1 0,95 0,88 4 0,40 0,58
1,00 0,91 0,45 0,61
1,05 0,93 0,50 0,64
≥1,10 0,95 ≥0,55 0,65
0,45 0,57 0,20 0,43
0,50 0,61 0,25 0,47
0,55 0,66 0,30 0,51
2 0,60 0,70 5 0,35 0,55
0,65 0,72 0,40 0,59
0,70 0,74 0,45 0,61
≥0,75 0,75 ≥0,50 0,63
0,30 0,49 0,15 0,41
0,35 0,53 0,20 0,45
3 0,40 0,57 0,25 0,49
A/V GN A/V GN
2 3 3 ≥10 2 3 3
0,45 0,61 0,30 0,53
0,50 0,65 0,35 0,56
3 0,55 0,67 0,40 0,58
≥0,60 0,68 ≥0,45 0,59
Nota: 1 – Pentru alte valori A/V şi N se interpoleaza linear
2 – La clădiri proiectate după 1 10 1998, valorile GN au fost reduse cu 10 %
Tabelul 11 : Coeficienti globali normaţi de izolare termică GN la clădiri de locuit

În cazul clădirilor cu altă destinaţie decât cea de locuit, pentru care regimul de
funcţionare este diferit, deci numărul de schimburi de aer pe oră na este diferit,
semnificaţia coeficientului global se restrânge la anvelopă, excluzând regimul de
funcţionare. Astfel formula de calcul (ecuaţia (11)) pierde ultimul termen, caracteristic
ratei de ventilare, iar coeficientul G devine G1 [W/m3/K].
⎛ t −t ⎞
⎜ S j ⋅ i ext ⎟
⎜ ti − te ⎟
⎛ S j ⋅τ j ⎞ ∑ ⎜ ⎟
∑ ⎜⎜ R' ⎟⎟ ⎜
R' j

G1 = ⎝ j ⎠
= ⎝ ⎠ (11)
V V
Modificarea formulei de calcul pentru alte clădiri decât cele de locuit se datorează
faptului că regimul de funcţionare, este mult diferit în funcţie de destinaţia clădirii. Astfel
tabelele utilizate pentru numărul de schimburi de aer pe ora nu corespund acestor tipuri
de clădiri. Cum introducerea acestui termen ar fi condus la erori ridicate de calcul, s-a
optat pentru excluderea acestui termen din formula de calcul a coeficientului global de
izolare termică a clădirii.

Coeficientul G1 se compară cu un coeficient G1ref [W/m3/K] al cărui mod de estimare


(Ecuaţia (12)) este diferit de modul de estimare al lui GN. G1ref depinde de aria
componentelor opace ale anvelopei A1 [m2], aria planşeelor de la ultimul nivel A2 [m2],
aria suprafeţelor inferioare A3 [m2], perimetrul exterior al clădirii P [m], aria
componentelor translucide A4 [m2] şi de volumul încălzit V [m3] al clădirii.
A1 A2 A3 A
+ + +d ⋅P+ 4
G1ref = a b c e
(12)
V
unde
a, b, c, d, e [m2K/W] - coeficienţi de control pentru elementele de construcţie ale
anvelopei. Valorile acestor coeficienţi (tabelele 12 şi 13) sunt
diferite în funcţie de tipul de ocupare a clădirii (continuă /
discontinuă), de destinaţia clădirii şi de zona climatică

Z a b c d e
I 1,30 2,30 1,50 1,30 0,39
Policlinici, dispensare, II 1,40 2,50 1,60 1,30 0,39
creşe III 1,50 2,70 1,70 1,30 0,43
IV 1,60 2,90 1,80 1,30 0,47
I 0,90 2,30 0,90 1,30 0,39
Clădiri de învăţământ II 1,00 2,50 1,00 1,30 0,39
şi pentru sport III 1,10 2,70 1,10 1,30 0,43
IV 1,20 2,90 1,20 1,30 0,45
I 0,80 2,10 0,90 1,30 0,30
Birouri, clădiri comerciale şi II 0,90 2,30 1,00 1,30 0,30
hoteliere III 1,00 2,50 1,10 1,30 0,30
IV 1,10 2,70 1,20 1,30 0,30
I 0,65 1,80 0,90 1,30 0,25
Alte clădiri II 0,70 2,00 1,00 1,30 0,25
(industriale cu III 0,75 2,20 1,10 1,30 0,25
regim normal de expl.) IV 0,80 2,40 1,20 1,30 0,25

Tabelul 12 : Valorile coeficieniţilor a, b, c, d, e[m 2•K/W] pentru clădirile de categoria 1, cu


ocupare continuă
Tipul de clădire Zona a b c d e
I 1,05 2,45 1,30 1,40 0,39
Policlinici,
dispensare, II 1,15 2,70 1,40 1,40 0,39
III 1,25 2,95 1,50 1,40 0,43
creşe
IV 1,35 3,10 1,60 1,40 0,47
I 0,75 2,00 0,90 1,40 0,39
Clădiri de
II 0,80 2,25 1,00 1,40 0,39
învăţământ
şi pentru sport III 0,85 2,45 1,10 1,40 0,43
IV 0,90 2,65 1,20 1,40 0,47
I 0,75 2,00 0,90 1,40 0,30
Birouri, clădiri
comerciale şi II 0,80 2,25 1,00 1,40 0,30
III 0,85 2,45 1,10 1,40 0,30
hoteliere
IV 0,90 2,65 1,20 1,40 0,30
Alte clădiri I 0,55 1,40 0,85 1,40 0,25
(industriale cu II 0,60 1,50 0,90 1,40 0,25
regim normal de III 0,65 1,60 0,95 1,40 0,25
expl.) IV 0,70 1,70 1,00 1,40 0,25
Tabelul 13: Valorile coeficientilor a, b, c, d, e[m2•K/W] pentru clădirile de categoria 2, cu
ocupare discontinuă

Daca valoarea calculată a coeficientului global de izolare termică a clădirii G sau G1


este mai mică decât valoarea de referinţă GN, respectiv G1ref, atunci clădirea este bine
izolată termic. Dacă dimpotrivă valoarea este mai mare decât cea de referinţă, atunci
sunt necesare unele modificări ale faţadei în vederea creşterii rezistenţei termice a
anvelopei, deci a scăderii fluxului de căldură disipată şi de diminuare a coeficientului
global de izolare termică G sau G1.

Printre metodele de reabilitare a clădirii menţionăm:


- montarea unui strat mai gros de izolaţie termică a pereţilor,
- înlocuirea ferestrelor cu ferestre dublu sau triplu vitraj, măsură ce are dublu efect
atât asupra rezistenţei termice cât şi ratei de ventilare,
- izolarea şarpantei, şamd…

2 Caracteristici reale ale anvelopei clădirilor


O caracterizare a clădirilor din punct de vedere al anvelopei lor, este similară unei
caracterizări a perioadei de construcţie, deoarece într-o anumită perioadă se utilizează
anumite materiale de construcţii. În acest paragraf ne propunem o scurtă prezentare a
evoluţiei în timp a fondului de locuinţe din România şi UE, urmată de o expunere a
câtorva tipuri constructive de pereţi des utilizate în practica actuală a construcţiilor din
ţara noastră.

Fondul de locuinţe existent în România, conform recensamântului populatiei ş i


locuinţelor din 18 martie 2002 este de 4.846.572 clădiri (8.110.407 locuinţe), din
care în mediul urban 23,5% din clădiri (52,5% din locuinţe). O locuinţă medie
(fictivă) are o suprafaţă locuibilă de 37,5 m2 şi este ocupată de 2,6 persoane.

Faţă de anul 1992 numărul clădirilor a crescut cu 355 de mii pe total ţară, trei pătrimi
din această creştere regăsindu-se în mediul rural. Numărul locuinţelor a crescut cu
451,4 mii (adică o creştere medie pe ţ ară de 5,9%, în municipii ş i orase cu 4,5% iar
în comune cu 7,5%).

Ca formă de proprietate, din totalul fondului de locuinţe, ponderea locuinţelor


proprietate privată reprezintă 97%, creşterea datorându-se în primul rând vânzarii
locuinţelor din fondul locativ de stat, retrocedării proprietăţilor, precum şi construirii
de noi locuinţe.

Majoritatea acestor locuinţe sunt situate în clădiri cu vechimea cuprinsă între 15 şi


55 ani, caracterizate printr-un grad redus de izolare termică ş i o uzură avansată.
Structura fondului de locuinţe din România în funcţie de vechime este ilustrată în
figura 2.
< 10 ani
10-20 ani > 55 ani
3%
7% 25%

20-40 ani 40-55 ani


37% 28%
Figura 2 : Structura fondului de locuinţe din România în funcţie de vechime

Ponderea clădirilor de locuit cu o singură locuinţă (case individuale unifamiliale),


depăşeste deja în România 95% din totalul clădirilor de locuit. Blocurile de
apartamente, reprezentând sub 1,8% din totalul cladirilor de locuit existente
(80.632 blocuri), adăpostesc însă cca 39% (2.984.577 apartamente) din numărul
total de locuinţe inventariat la nivelul anului 1992 în România.

Alimentarea cu caldură pentru încalzire spaţială, ventilare (aerisire) ş i prepararea


apei calde de consum se asigură în cazul blocurilor de locuinţe, în tr-o proporţie
covârsitoare la ora actuală (cca 96%), în sistem centralizat (încălzire colectivă). În
acest sens, în 61 de oraşe mari din România au fost create ş i extinse pe
parcursul ultimilor 40 de ani, sisteme centralizate de alimentare cu căldură, având
ca sursă fie CET (termoficare urbană), fie o centrală termică (CT) de zonă, cvartal
sau pentru un ansamblu de blocuri de locuinţe. 32 dintre aceste mari sisteme
urbane de alimentare cu căldură fiind conectate la surse de producere a
căldurii aparţinând RENEL, restul fiind sisteme aparţinând municipalităţilor locale
şi gestionate de întreprinderi (regii) specializate, subordonate administrativ primăriilor.

În anul 1995, existau î n cele 15 State Membre ale UE aproximativ 150 milioane
de locuinţe rezidenţiale. Vechimea clădirilor din aceste ţări este reprezentată în figura
3.
< 30 ani > 45 ani
28% 32%

30-45 ani
40%

Figura 3 : Structura fondului de locuinţe din UE în funcţie de vechime

În medie, 56% din cladirile rezidenţiale din UE sunt ocupate de către proprietari,
variind de la 40% în Germania la 80% în Spania. Din totalul de locuinţe din UE-15,
66% sunt în case uni-familiale, cu un procent de 80% sau mai mult î n Germania,
Irlanda, Luxemburg şi Marea Britanie.

Din punct de vedere constructiv, în România s-au succedat cronologic mai multe
perioade de utilizare a unor materiale de construcţii, în funcţie şi de mediul unde s-a
construitŞ rural sau urban.
În mediul rural (comune, sate), multe case de locuit sau chiar clădiri comune, primării
sau şcoli au fost construite din chirpici, pereţi elastici cu slabe performanţe atât termice
cât şi estetice.

În mediul urban, în perioada 1900-1960 s-au construit foarte multe clădiri din cărămidă
fără izolaţie termică. Avem atât case cât şi blocuri de 3 sau 4 nivele construite din
cărămidă, cu grosimi de pereţi mergând de la 70 cm la subsol spre 25 cm la ultimul
nivel. Multe din aceste clădiri, care au şi subsol, prezintă acum după peste 60 ani
probleme cu umiditatea în interiorul pereţilor, ceea ce conduce atât la deteriorarea
performanţelor termice ale materialelor de construcţie, cât şi a celor de rigiditate.

În perioada 1960-1990 au predominat clădirile construite pe structură de beton armat,


diafragme, cadre, cu izolaţie la exterior din BCA, cu pereţi din panouri mari cu izolaţie de
vată minerală.

După 1990 a luat o expansiune puternică materialele moderne de tip Porotherm (30 sau
38 cm), vată de sticlă, diferite tipuri de polistiren sau poliuretan ajungând până la
conductivităţi termice la fel de scăzute ca cea a aerului. Mai multe hale sunt construite
din pereţi din tablă pe ambele feţe ale peretelui şi poliuretan între cele două feţe.
Asistăm de asemenea la o explozie de constructii cu faţadă de tip cortină, pereţi
exteriori de sticlă cu lamele de aer ventilate/neventilate, de diferite grosimi, fără inerţie
termică. Revine în atenţie problema pereţilor dubli, ce prezintă un potenţial izolator
ridicat.

În continuare vom prezenta sub formă tabelară (tabelele 14 – 19) mai multe tipuri
constructive ale elementelor de anvelopă de inerţie mare : pereţi şi terase, aşa cum au
fost recenzate de către IPCT (Institutul de Proiectare in Construcţii Tipizate) în anul
2005.

Tipul materialului d λ c ρ R ε
(m) (W/m,0C) (J/kg,0C) (kg/m3) (m2K/W) (ore)
Cărămidă
Tip 1 (argilă arsă) 0,375 0,8 870 1800 0,64 7
Tip 2 B.C.A. 0,3 0,27 840 700 1,28 4
Cărămidă tip 1 6
Tip 3 (eficientă) 0,29 0,7 870 1550 0,58
Cărămidă tip 2 7
Tip 4 (eficientă) 0,375 0,7 870 1550 0,70
Cărămidă
Tip 5 POROTHERM 38 0,38 0,23 780 1,82

Tabelul 14 : Pereţi monostrat – structură şi caracteristici

Tabelul 15 : Pereţi multistrat – structură şi caracteristici


Tipul materialului d λ c ρ R ε
(m) (W/m,0C) (J/kg,0C) (kg/m3) (m2K/W) (ore)
Int. tencuiala ipsos 0,02 0,37 840 1000
Tip 6 Cărămidă tip 1 0,29 0,7 870 1550
Polistiren 0,05 0,044 1460 20 1,79 5
Ext. tencuială
ciment 0,02 0,93 840 1800
Int. tencuială ipsos 0,02 0,37 840 1000
Cărămidă
Tip 7 POROTHERM 30 0,30 0,25 870 800
Polistiren tip 1 0,05 0,044 1460 20 2,6
Ext. tencuială
ciment 0,02 0,93 840 1800
Int. tencuială ipsos 0,02 0,37 840 1000
Tip 8 Zidărie B.C.A 0,30 0,27 840 700
Polistiren tip 1 0,05 0,044 1460 20 2,49
Ext. tencuială
ciment 0,02 0,93 840 1800
Int. tencuială ipsos 0,02 0,37 840 1000
Tip 9 Beton 0,20 1,74 840 2500
Vată minerală 0,05 0,041 840 100 1,4
Ext. tencuială
ciment 0,02 0,93 840 1800

Int. tencuială ipsos 0,02 0,37 840 1000


Tip 10 Beton 0,07 1,74 840 2500
Vată de sticlă 0,08 0,041 840 100 2,2 4
Beton 0,05 1,74 840 2500
Ext. tencuială
ciment 0,02 0,93 840 1800
Int. tencuială ipsos 0,025 0,37 840 1000
Cărămidă eficientă 0,25 0,7 870 1550
Tip 11 Polistiren tip 1 0,05 0,044 1460 20 1,57 5
Ext. tencuială
ciment 0,01 0,93 840 1800
Tablă de oţel 0,001 58 480 7850
Tip 12 Poliuretan celular 0,10 0,042 1460 30 2,38 0
Tablă de oţel 0,001 58 480 7850

Tabelul 15 (continuare) : Pereţi multistrat – structură şi caracteristici

Nr. Material d λ c ρ
(m) (W/m,0C) (J/kg,0C) (kg/m3)
1 Pietriş 0,04 0,7 920 2000
2 Hidroizolaţie bituminoasă 0,01 0,17 840 1050
3 Şapa din mortar de ciment 0,025 0,93 1000 1700
4 Strat termoizolant izolaţie cf. tabel 2.20
5 Beton de panta (10-16cm) 0,1 1,62 840 2400
6 Placa beton armat (8-14cm) 0,1 1,74 840 2500

Tabelul 16 : Terasă cu strat termoizolant pe beton de pantă – structură şi caracteristici

d λ C ρ
Nr. Material (m) (W/m,0C) (J/kg,0C) (kg/m3)
1 Pietriş 0,04 0,7 920 2000
2 Hidroizolaţie bituminoasa 0,01 0,17 840 1050
3 Şapa din mortar de ciment 0,035 0,93 1000 1700
4 Umplutura termoizolantă izolaţie cf. tabel 2.21
5 Placă beton armat (8-14cm) 0,1 1,74 840 2500
6 Tencuială tavan(1-2cm) 0,01 0,93 1000 1700

Tabelul 17 : Terasă cu strat termoizolant în trepte – structură şi caracteristici (Tip 4)

R d λ c ρ ε
(m2,0C/W) (m) (W/m,0C) (J/kg,0C) (kg/m3) (ore)
2,7 0,10 4
3,6 0,14 0,044 1460 20 4
4,1 0,16 4
Tabelul 18 : Terasă tip 1,2 şi 3; izolaţie: polistiren extrudat
R D λ c ρ ε
(ore)
(m2,0C/W) (m) (W/m,0C) (J/kg,0C) (kg/m3)
1,1 0,2 0,27 877 600 5

Tabelul 19: Terasă tip 4, material termoizolant: BCA