P A R T EA 1

P RE P A RA REA B ET O N U LU I

1. INTRODUCERE

Din punct de vedere tehnologic, prepararea betonului presupune parcurgerea următoarelor

două etape:
- Stabilirea specificațiilor betonului, reprezentând tipul materialelor utilizate (ciment,
agregat, apă) și proprietățile acestuia;
- Stabilirea compoziției betonului, exprimată pe m3, reprezentând cantitățile de ciment,
agregat și apă necesare obținerii unui beton care să întrunească specificațiile stabilite
anterior.

2. STABILIREA SPECIFICAȚIILOR BETONULUI

2.1. Clasele de expunere

Standardul SR EN 206-1 definește diferite clase de expunere în funcție de mecanismele de

degradare ale betonului. Notația utilizată pentru identificarea acestor clase este formată din două
litere și o cifră.
Prima literă este X (de la eXposure în limba engleză) urmată de o alta care se referă la
mecanismul de degradare considerat, astfel :
- C de la Carbonation (Carbonatare)
- D de la Deicing Salt (Sare pentru dezgheţ)
- S de la Seawater (Apă de mare)
- F de la Frost (Îngheţ)
- A de la Aggressive environment (Mediu agresiv chimic)
- M de la Mechanical abrasion (Atac mecanic prin abraziune)
A doua literă este urmată de o cifră care se referă la nivelul de umiditate (XC, XD, XS, XF) sau
nivelul de agresivitate (XA, XM).
Betonul poate fi supus la mai multe din acţiunile descrise în Tabelul 1, în acest caz, condiţiile de
mediu înconjurător la care el este supus, trebuie să fie exprimate sub formă de combinaţii de clase de
expunere.
Toate elementele din beton ce au un rol structural sau ce înglobează în volumul lor elemente
metalice, trebuie încadrate, cel puțin, în clasa de expunere XC (coroziune datorată carbonatării).
Fiecare clasă (sub-clasă) de expunere ce este atribuită elementelor din beton, impune o serie de
cerințe în raport cu specificațiile și compoziția betonului, cum ar fi:
- Clasa minimă de rezistență la compresiune;
- Raportul maxim A/C;
- Dozajul minim de ciment;
- Tipul cimentului utilizat;
- Gradul de permeabilitate minim;
- Gradul de gelivitate minim;
- Tipul aditivului;
- Etc.

pg. 1
 Tabel 1 – Clase de expunere (cf. Normativ NE012/1 – 2007)

Denumirea Exemple informative ilustrând alegerea claselor de

Descrierea mediului înconjurător
clasei expunere
Niciun risc de coroziune sau atac
Beton simplu şi fără piese
metalice înglobate. Toate
X0 expunerile, cu excepţia cazurilor Beton de umplutură/egalizare
de îngheţ-dezgheţ, de abraziune şi
de atac chimic
Coroziunea datorată carbonatării (XC)

Când betonul care conţine armături sau piese metalice înglobate, este expus la aer şi umiditate, expunerea
trebuie clasificată în modul următor:
NOTĂ – Condiţiile de umiditate luate în considerare sunt cele din betonul ce acoperă armăturile sau piesele
metalice înglobate, dar în numeroase cazuri, această umiditate poate fi considerată că reflectă umiditatea
ambiantă. În acest caz, o clasificare fondată pe diferite medii ambiante poate fi acceptabilă. Situaţia nu
poate fi aceeaşi dacă există o barieră între beton şi mediul său înconjurător (acoperirea betonului cu un
material de protecţie).

Betonul din interiorul clădirilor unde gradul de

umiditate a mediului ambient este reduc (inclusiv
XC1 Uscat sau permanent umed bucătăriile, băile şi spălătoriile clădirilor de locuit)
Beton imersat permanent în apă

Suprafeţele de beton în contact cu apa pe termen lung

XC2 Umed, rareori uscat (de exemplu elemente ale rezervoarelor de apă=
Un mare număr de fundaţii

Beton în interiorul clădirilor unde umiditatea mediului

ambiant este medie sau ridicată (bucătării, băi,
spălătoriiprofesionale, altele decât cele ale clădirilor de
XC3 Umiditate moderată locuit)
Beton la exterior, însă la adăpost de intemperii
(elemente la care aerul din exterior are acces constant
sau des, de exemplu; hale deschise

Suprafeţe supuse contactului cu apa, dar care nu intră

XC4 Aternanţă umiditate-uscare în clasa de expunere XC2 (elemente exterioare expuse
intemperiilor)

Coroziunea datorată clorurilor având altă origine decât cea marină (XD)
Când betonul care conţine armături sau piese metalice înglobate, este în contact cu apa având altă origine
decât cea marina, conţinând clorui, inclusive din sărurile pentru dezgheţare, clasele de expunere sunt după
cum urmează:
NOTĂ – În ce priveşte condiţiile de umiditate, a se vedea de asemenea secţiunea 2 din acest tabel

Suprafeţele de beton expuse la cloruri transportate de

curenţi de aer (de exemple suprafeţele expuse agenţilor
XD1 Umiditate moderată
de dezgheţare de pe suprafaţa carosabilă, pulverizaţi şi
transportaţi de curenţi de aer, la garaje, etc.

pg. 2
 Piscine, rezervoare
XD2 Umed, rar uscat
Beton expus apelor industriale conţinând cloruri

Elemente ale podurilor, zidurilor de sprijin, expuse

XD3 Alternanţă umiditate – uscare stropirii aper conţinând cloruri
Şosele, dalele parcajelor de staţionare a vehiculelor

Coroziunea datorată clorurilor din apa de mare (XS)

Când betonul care conţine armături sau piese metalice înglobate, este pus în contact cu cloruri din apa de
mare, sau acţiunii aerului ce vehiculează săruri marine, clasele de expunere sunt următoarele:

Expunere la aerul ce vehiculează Structuri pe sau în apropierea litoralului (agresivitatea

XS1 săruri marine, însă nu sunt în atmosferică marina acţionează asupra construcţiilor de
contact direct cu apa de mare beton, beton armat pe o distanţă de circa 5 km de ţărm)
XS2 Imersate în permanență Elemente de structuri marine
Zone de amaraj, zone supuse
XS3 Elemente de structuri marine
stropirii sau ceții
Atac din îngheţ-dezgheţ cu sau fără agenţi de dezgheţare (XF)
Când betonul este supus la un atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-dezgheţ, atunci când este umed,
clasele de expunere sunt următoarele:
Saturaţie moderată cu apă, fără Suprafeţe verticale ale betonului expuse la ploaie şi la
XF1
agenţi de dezgheţare îngheţ
Suprafeţe verticale ale betonului din lucrări rutiere
Saturaţie moderată cu apă, cu
XF2 expuse la îngheţ şi curenţilor de aer ce vehiculează
agenţi de dezgheţare
agenţi de dezgheţare
Saturaţie puternică cu apă, fără Suprafeţe orizontale ale betonului expuse la ploaie şi la
XF3
agenţi de dezgheţare îngheţ
Saturaţie puternică cu apă, cu Sosele şi tabliere de pod expuse la agenţi de dezgheţare
XF4 agenţi de dezgheţare sau apă de Suprafeţe vertical ale betonului expuse la îngheţ şi
mare supuse direct stropirii cu agenţi de dezgheţare
Atac chimic (XA)
Când betonul este expus la atac chimic, care survine din soluri natural, ape de suprafață şi ape subterane,
clasificarea se face după cum se indică în tabelul 2. Clasificarea apelor de mare depunde de localiyarea
geografică, în consecinţă se aplică clasificarea valabilă pe locul de utilizare a betonului.

NOTĂ:
Un studiu special, poate fi necesar pentru determinarea clasei de expunere adecvate în medii
inconjurătoare, în situaţiile următoare:

- nu se în limitele din tabelul 2;

- conţine alte substanţe chimice agresive;
- sol sau apă poluată chimic;
- prezintă o viteză ridicată a apei de scurgere, în combinaţie cu anumite substanţe chimice (vezi Tabel
2 din NE 012 -1 / 2007).
Mediu înconjurător cu
agresivitate chimică slabă,
XA1
conform tabelului 2 din NE 012-
1/2007
Mediu înconjurător cu
agresivitate chimică moderată,
XA2
conform tabelului 2 din NE 012-
1/2007

pg. 3
 Mediu înconjurător cu
agresivitate chimică intensă,
XA3
conform tabelului 2 din NE 012-
1/2007
Solicitarea mecanică a betonului prin uzură (XM)
Dacă betonul este supus unor solicitări mecanice care produc uzura acestuia, atunci acest tip de expunere
poate fi clasificat după cu urmează:
Elemente din incinte industriale supuse la circulaţia
XM1 Solicitare moderată de uzură
vehiculelor echipate cu anvelope
Elemente din incinte industriale supuse la circulaţia
XM2 Solicitare intensă de uzură stivuitoarelor echipate cu anvelope sau bandaje de
cauciuc
Elemente din incinte industriale supuse la circulaţia
XM3 Solicitare foarte intensă de uzură stivuitoarelor echipate cu bandaje de elastomeri /
metalice sau maşini cu şenile

Pentru caracterizarea expunerii betonului este necesară, în unele cazuri, combinarea mai multor
clase de expunere. Câteva exemple uzuale de combinații sunt prezentate în Tabelul 2.
Tabel 2 – Exemple de combinații ale claselor de expunere

Expunere Combinaţii de clase de expunere

BETON ARMAT /
BETON
Descriere Exemple BETON
NEARMAT
PRECOMPRIMAT
Interiorul clădirilor cu destinaţie de
La interior X0 XC1
locuit sau birouri
La exterior
Fără îngheţ Fundaţii sub nivelul de îngheţ X0 XC2
Cu îngheţ dar fără
Garaje deschise acoperite, pasaje, etc XF1 XC3 + XF1
contact cu ploaia
Îngheţ şi contact cu
Elemente exterioare expuse la ploaie XF1 XC4 + XF1
ploaia
Elemente ale infrastructurii rutiere
Îngheţ – dezgheţ cu XM2 + XF4 XM2+ XD3+ XF4+ (XC4)
orizontale
agenţi de dezgheţare
Verticale (în zona de stropire) XF4 XF4+ XD3+ XC4
Mediu marin
Fără contact cu apa de mare (aerul marin până la 5 km de coastă)
Elemente exterioare ale construcţiilor
Cu îngheţ XF2 XC4+ XS1+ XF2
expuse ploii în zonele litorale
În contact cu apa de mare
Imersate Elemente de structură sub apă XA1 (XA2) XC1+ XS2+ XA1 (XA2)
Elemente supuse XF4 + XA2 XC4+ XS3+ XF4+ XA2
Pereţii cheiurilor
stropirii (XA1) (XA1)

pg. 4
2.2. Clasele de rezistență ale betonului

Clasele de rezistență la compresiune ale betoanelor sunt prezentate în Tabelul 3.

Tabel 3 – Clase de rezistență la compresiune ale betonului de masă volumică normală și
betoane grele

Rezistență caracteristică Rezistență caracteristică

Clase de rezistență la minimă pe cilindri minimă pe cuburi
compresiune
fck, cil [N/mm2] fck, cub [N/mm2]
C8/10 8 10
C12/15 12 15
C16/20 16 20
C20/25 20 25
C25/30 25 30
C30/37 30 37
C35/45 35 45
C40/50 40 50
C45/55 45 55
C50/60 50 60
C55/67 55 67
C60/75 60 75
C70/85 70 85
C80/95 80 95
C90/105 90 105
C100/115 100 115

pg. 5
 2.3. Criterii minimale recomandate pentru compoziția și proprietățile betonului, în funcție de condițiile (clasele) de expunere

În vederea asigurării cerințelor privind durabilitatea elementelor din beton, fiecărei clase de expunere îi corespund o serie de criterii minimale, constând în:
- clasa minima de rezistență a betonului;
- raportul maxim A/C
- dozajul minim de ciment (exprimat per m3).
- Conținutul minim de aer antrenat (%).
- Alte condiții specifice
În continuarea, Tabelele 4 și 5 prezintă criteriile limită asociate claselor de expunere (Cf. Anexa F din NE012/1-2007).
Tabel 4 - Valorile limită recomandate pentru compoziţia şi proprietăţile betonului pentru clasele de expunere X0, XC, XD și XS

Clasele de expunere
Nici un risc Coroziune datorată clorurilor
de coroziune
Coroziune indusă prin carbonatare
sau atac Cloruri din alte surse decât apa
Cloruri din apa de mare
chimic de mare
X0 a) XC1 XC2 XC3 XC4 XD1 XD2 XD3 XS1 XS2 XS3
Raport
maxim - 0,65 0,60 0,60 0,50 0,55 0,50 0,45 0,55 0,50 0,45
apă/ciment
Clasa
minimă de C8/10 C16/20 C16/20 C20/25 C20/25 C25/30 C30/37 C35/45 C35/45 C30/37 C35/45
rezistenţă
Dozaj minim
de ciment - 260 260 280 300 300 320b 320b 300 320b 320b
(kg/m3)
Conţinut
minim de aer - - - - - - - - - - -
antrenat (%)

Alte condiţii - - - - - - - - - - -
a)Pentru beton fără armătură sau piese metalice înglobate
b)La turnarea elementelor masive se recomandă cimenturile cu căldură redusă de hidratare. Pentru elementele masive (grosimea elementelor mai mare de 80 cm) trebuie să se adopte un dozaj de
ciment de 300 kg/m3.

pg. 6
 Tabel 5 - Valorile limită recomandate pentru compoziția și proprietățile betonului pentru clasele de expunere XF, XA și XM

Clasele de expunere

Atac din îngheţ - dezgheţ Atac chimic Uzură mecanică

XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2c XA3c XM1 XM2 XM3

Raport maxim
0,50 0,55a 0,50 0,55a 0,50 0,55a 0,55 0,50 0,45 0,55 0,55 0,45 0,45
apă/ciment

Clasa minimă
C25/30 C25/30 C35/45 C25/30 C35/45 C30/37 C25/30 C35/45 C35/45 C30/37 C30/37 C35/45 C35/45
de rezistenţă

Dozaj minim
de ciment 300 300 320 300 320 340 300 320 360 300 300 320 320
(kg/m3)

Conţinut
minim de aer - a - a - a - - - - - - -
antrenat (%)

Tratarea
Agregate rezistente la îngheţ – dezgheţ conform SR
Alte condiţii d Ciment rezistent la sulfaţi suprafeţei
EN 12620
betonului
a)Conţinutul de aer antrenat se stabileşte în funcţie de dimensiunea maximă a granulei în conformitate cu 5.4.3. Dacă betonul nu conţine aer antrenat cu intenţie, atuci

performanţa betonului trebuie să fie măsurată conform unei metode de ăncercări adecvate, în comparaţie cu un beton pentru care a fost stabilită rezistenţa la îngheţ – dezgheţ
pentru clasa de expunere corespunzătoare.
b)De exemplu tratare prin vacuumare

c)Cănd prezenţa de SO 2- conduce la o clasă de expunere XA2 şi XA3 este esenţial să fie utilizat un ciment rezistent la sulfaţi. Dacă cimentul este clasificat după rezistenţa la
4
sulfaţi, trebuie utilizate cimenturi cu o rezistenţă moderată sau ridicată la sulfaţi pentru clasa de expunere XA2 (şi clasa de expunere XA1 este aplicabilă) şi trebuie utilizat un
ciment având o rezistenţă ridicată la sulfaţi pentru clasa de expunere XA3.
d)În cazul expunerii în zonele marine se vor utiliza cimenturi rezistente la acţiunea apei de mare.

pg. 7
 2.4. Alegerea tipului de ciment

Conform normativului SR EN 197-1 există 5 clase de cimenturi, notate în intervalul CEM I –

CEM 5, prezentate în Tabelul 6. Notarea și compoziția acestora sunt prezentate în Tabelul 7.
Tabel 6 – Tipuri de ciment uzuale

CEM I – CIMENT PORTLAND FARA ADAOSURI (CLINKER 100%)

CEM II – CIMENT PORTLAND COMPOZIT (CLINKER + ADAOSURI S,D,P,Q,V,W,T,L,LL)
CEM III – CIMENT CU ZGURA DE FURNAL (CLINKER + ZGURA DE FURNAL)
CEM IV – CUMENT PUZZOLANIC (CLINKER + CENUȘĂ VULCANICA (PUZZOLANA) + CENUȘA DE
TERMOCENTRALĂ)
CEM V – CIMENT COMPOZIT (CLINKER + ZGURĂ DE FURNAL+CENUȘĂ VULCANICĂ+CENUȘĂ DE
TERMOCENTRALĂ)

Tabel 7 – Compoziția cimenturilor

pg. 8
 Astfel, componentele principale ale cimentului sunt:
- K – CLINKER
- S – ZGURA DE FURNAL
- D – SILICE ULTRAFINA
- P – PUZZOLANA NATURALA
- Q – PUZZOLANA NATURALA CALCINATA
- V – CENUSA ZBURATOARE SILICIOASA
- W – CENUSA ZBURATOARE CALCICA
- T – SIST CALCINAT
- L, LL – CALCAR
Alegerea tipului de ciment se face pe baza următoarelor criterii:
- tehnologia de executare a lucrării;
- utilizarea finală a betonului;
- condițiile climatice (temperatura exterioară) și condițiile de tratare (de exemplu tratament
termic);
- dimensiunile structurii (dezvoltarea căldurii de hidratare);
- agresiunile mediului înconjurător la care este expusă structura (clasele de expunere);
- reactivitatea potenţială a agregatelor faţă de alcaliile din materiale componente.

Alegerea tipului de ciment în funcție de condițiile de expunere ale betonului se face pe baza
Tabelelor 8, 9, 10 și 11. (x – se poate aplica; 0 – nu se poate aplica).
Tabel 8-1 – Compatibilitatea dintre tipurile de ciment și clasele de expunere X0, XC, XD, XS

Clasele de expunere

Fără risc de Coroziune datorată clorurilor

Tip ciment coroziune / Coroziune prin carbonatare
atac chimic Cloruri din alte surse Cloruri din apa de
decât apa de mare mare
X0 XC1 XC2 XC3 XC4 XD1 XD2 XD3 XS1 XS2 XS3
CEM I x x x x x x x x x x x

SR I (rezistent la
x x x x x x x x x x x
sulfați)
CD 40 (ciment
x x x x x x x x x x x
pt. drumuri)
I A 52,5c (ciment
x x x x x x x x x x x
alb)
A/B S x x x x x x x x x x x

H II
S x x x x x x x x x x x
A
A/B V x x x x x x x x x x x

A x x x x x x x x x x x
CE LL
M II B x x x o o o o o o o o

A x x x x x x x x x x x
L
B x x x o o o o o o o o

A Se utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor 9(1,2) și 11

M
B Se utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor 9(1,2) și 11

pg. 9
CE
M A x x x x x x x x x x x
III

Tabel 8-2 – Compatibilitatea dintre tipurile de ciment și clasele de expunere XF, XA, XM
Clasele de expunere

Tip ciment Atac îngheț – dezgheț Atac chimic Uzură mecanică

XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2 XA3 XM1 XM2 XM3
CEM I x x x x x x x x x x

SR I (rezistent la
x x x x x x x x x x
sulfați)
CD 40 (ciment pt.
x x x x x x x x x x
drumuri)
I A 52,5c (ciment
x x x x x x x x x x
alb)
A/B S x x x x x x x x x x

H II
S x x x x x x x x x x
A
A x o x o x x x x x x
V
B x o o o x x x x x x
CEM A x x x x x x x x x x
II LL
B o o o o o o o o o o

A o o o o x x x x x x
L
B o o o o o o o o o o

A Se utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor 9(1,2) și 11

M
B Se utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor 9(1,2) și 11

CEM
A x x x x x x x x x x
III

Tabel 9-1 – Compatibilitatea dintre cimenturile II-M și clasele de expunere X0,XC, XD, XS

Clasele de expunere
Fără risc Coroziune datorată clorurilor
de
coroziune Coroziune indusă prin Cloruri din alte
Tip ciment Cloruri din apa
sau atac carbonatare surse decât apa de
de mare
chimic mare

X0 XC1 XC2 XC3 XC4 XD1 XD2 XD3 XS1 XS2 XS3
S-D ; S-T
S-LL : D-T X X X X X X X X X X X
D-LL ; T-LL
A S-P ; S-V ; D-P
CEM
M ; D-V ; P-V ; P-
II X X X X X X X X X X X
T ; P-LL ; V-T ;
V-LL
S-D ; S-T ; D-T X X X X X X X X X X X
B S-P ; D-P ; P-T X X X X X X X X X X X

pg. 10
 S-V ; D-V ; P-V
X X X X X X X X X X X
; V-T
S-LL ; D-LL ;
P-LL ; V-LL ; X X X O O O O O O O O
T-LL

Tabel 9-2 – Compatibilitatea dintre cimenturile II-M și clasele de expunere XF, XA, XM
Clasele de expunere

Tip ciment Atac îngheț-dezgheț Atac chimic Atac mecanic

XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2 XA3 XM1 XM2 XM3
S-D ; S-T
S-LL : D-T X X X X X X X X X X
D-LL ; T-LL
A
S-P ; S-V ; D-P ;
D-V ; P-V; P-T ;
X O X O X X X X X X
P-LL ; V-T ; V-
LL
CEM
M S-D ; S-T ; D-T X X X X X X X X X X
II
S-P ; D-P ; P-T X O X O X X X X X X

S-V ; D-V ; P-V ;

X O O O X X X X X X
B V-T
S-LL ; D-LL ;
P-LL ; V-LL ; O O O O O O O O O O
T-LL

Câteva exemple uzuale de utilizare a cimenturilor în funcție de clasele de expunere sunt

prezentate în Tabelul 10.
Tabel 10 – Exemple de utilizare a cimenturilor funcție de diferite combinații de clase de
expunere

CEM II CEM III

Clase de S
Component / expunere CD I A 52, T 𝑽𝑽𝟐𝟐
CEM I SR I B-LL A-M
Construcție relevante pentru 40 5c D 𝑨𝑨 − 𝑳𝑳𝟑𝟑 A
proiectare B-L B-M
A-LL P/Q
H II A S
Se utilizează în conformitate cu prevederile tabelului 11

Beton simplu (nearmat) X0 X X X X X X X X

Elemente protejate
XC1, XC2, XC3,
împotriva înghețului (în X X X X X X 𝑋𝑋 5 X
XC4
interior sau în apă)
Elemente exterioare XC, XF1 X X X X X X O X

Construcții
XC, XF3 X X X X X X O X
hidrotehnice
Elemente exterioare
supuse la îngheț-
XC, XD, XF2, XF4 X X X X X O O 𝑋𝑋 1
dezgheț și agenți de
dezghețare
Structuri marine XC, XS, XF2, XF4 X X X X X O O 𝑋𝑋 1

Atac chimic4 XA X X X X X X O X

Zone cu trafic XF4, XM X X X X X O O X1

pg. 11
Abraziune fără îngheț-
XM X X X X X X O X
dezgheț
X Se poate aplica.
0 Nu se aplică.
1) Pentru expunere în clasa XF4; se va utiliza demonstrării comportării corespunzătoare a betonului aflat supus acțiunilor

de îngheț-dezgheț și agenți de dezghețare sau apă de mare, numai CEM IIV A cu clasă de rezistență ≥ 42.5 sau ≥ 32.5 R cu
zgură în cantitate ≤ 50% din masă.
2) CEM II/B-V nu se va utiliza pentru clasa de expunere XF3.

3) Nu se utilizează pentru clasele de expunere XF1 și XF3.

4) În caz de atac chimic sulfatic peste clasa de expunere XA1 este obligatoriu utilizarea cimenturilor rezistente la sulfați.

5) Nu se utilizează pentru clasele de expunere XC3 și XC4.

Tabel 11 – Exemple de utilizare a cimenturilor de tip CEM II – M în funcție de diferite

combinații de clase de expunere

CEM II-M
S-P
S-V
S-D
D-P
S-T
D-V
S-LL
A A P-V S-V S-LL
Clase de D-T
Component/Construcție expunere P-T D-V D-LL
D-LL B B
relevante pentru P-LL P-V V-LL
proiectare T-LL
V-T V-T T-LL
V-LL
S-D S-P
B S-T B D-P
D-T P-T
Beton simplu (nearmat) X0 X X X X

Elemente protejate împotriva XC1, XC2, XC3,

X X X X3)
înghețului (în interior sau în apă) XC4
Elemente exterioare XC, XF1 X X X 0

Construcții hidrotehnice XC, XF3 X X 0 0

Elemente exterioare supuse la

îngheă-dezgheă și agenți de XC, XD, XF2, XF4 X 0 0 0
dezghețare
Structure marine XC, XS, XF2, XF4 X X 0 0

Atac chimic1) XA X X X 0

Zone cu trafic XF4, XM X2) 0 0 0

Abraziune fără îngheț XM X X X 0

X Se poate aplica.
0 Nu se aplică.
1) În caz de atac chimic sulfatic, peste clasa de expunere XA1 se va utiliza ciment rezistent la sulfați.

2) Nu este permisă utilizarea pentru beton de drumuri.

3) Nu se utilizează pentru clasele de expunere XC3 și XC4.

pg. 12
 De asemenea, alegerea cimenturilor adecvate preparării betoanelor se face și pe baza cantității
de căldură degajată, a dimensiunilor structurale și a condițiilor termice exterioare, la momentul
punerii în operă. Tabelul 12 prezintă caracteristicile și domeniile de utilizare ale unora dintre cele mai
utilizate tipuri de cimenturi din România.
Tabelul 12 – Caracteristici și domenii de utilizare ale cimenturilor din România

Sensibilitatea Degajare de Utilizare Observații

Tip ciment Contraindicații
la frig căldura Preferențială particulare
Elemente
monolite și Destinat în special
CEM I 52,5 prefabricate Betoane masive
Insensibil Ridicată elementelor
R *, mortare, șape
Betonare pe prefabricate;
timp friguros
Elemente
monolite și Pe timp călduros
CEM I 42,5 prefabricate Betoane masive
Insensibil Ridicată trebuie luate
R *, mortare, șape
Betonare pe măsuri speciale
timp friguros
Destinat în special
Elemente
I A 52,5c Insensibil Ridicată Betoane masive* elementelor
prefabricate
prefabricate
Betoane
SR I Insensibil Redusă rezistente la
sulfați
Betoane de
CD 40 Insensibil Redusă
drumuri
CEM II A-S
Beton, beton
32,5 N sau Puțin sensibil Redusă
armat
R
CEM II A-S
Beton, beton
42,5 N sau Puțin sensibil Medie
armat
R
Betoane
H II A S Puțin sensibil Redusă
masive
CEM II B
Beton, beton Necesită o tratare
32,5 N sau Sensibil Redusă
armat prelungită
R
CEM II B
Beton, beton Necesita o tratare
42,5N sau Sensibil Redusă
armat prelungită
R
CEM III A Beton, beton Betonare pe timp Necesita o tratare
Foarte sensibil Redusă
32,5R armat friguros prelungită

pg. 13
 Betonare pe
timp călduros
* La turnarea elementelor masive (având grosimea egală sau mai mare cu 80 cm) se recomandă utilizarea
cimenturilor cu degajare redusă de căldură.

În cazul utilizării unor betoane în condiții normale (temperaturile la punerea în operă, înainte
de decofrare și sau punerea în serviciu se încadrează în intervalul 50C – 250C sau atunci când
elementele din beton au dimensiuni normale și nu sunt utilizate în contact cu agenți agresivi (sulfați,
săruri de dezghețare etc.)) cimenturile se pot utiliza conform prevederilor din Tabelul 13, funcție de
atingerea rezistenței la 28 de zile.
Tabelul 13 – Indicarea tipului de ciment funcție de atingerea rezistenței la 28 zile

Clasa de
CEM I CEM II A CEM II B CEM III A
rezistență
Viteza medie de Viteza medie de Viteza medie de
atingere a atingere a atingere a
32,5 N sau R rezistenței la 28 zile rezistenței la 28 zile rezistenței la 28 zile
(beton clasă până (beton clasă până (beton clasă până
la C25/30) la C25/30) la C25/30)
Viteză mare de Viteză mare de Viteză mare de
atingere a atingere a atingere a
42,5 N sau R rezistenței la 28 zile rezistenței la 28 zile rezistenței la 28 zile
(beton clasă de (beton clasă de (beton clasă de
peste C25/30) peste C25/30) peste C25/30)
Viteză foarte mare
52,5 N sau R de atingere a
rezistenței la 28 zile

În cazul în care execuția elementelor din beton se realizează în condiții climaterice speciale,
există două situații:
- Turnare pe timp friguros, când temperaturile exterioare sunt mai mici de +50C, cimenturile se
aleg cf. Tabelului 14.
- Turnare pe timp călduros, când temperaturile exterioare sunt mai mari de +250C, cimenturile
se aleg cf. Tabelului 15.
Tabelul 14 – Recomandări de utilizare a cimenturilor pentru turnarea betonului pe timp
friguros (sub +50C)

Clasa de
CEM I CEM II A CEM II B CEM III A
rezistență

32,5 N sau R Recomandabil Puţin recomandabil Puţin recomandabil

Foarte
42,5 N sau R Recomandabil Recomandabil
recomandabil

pg. 14
 Foarte
52,5 N sau R
recomandabil

Tabelul 15 – Recomandări de utilizare a cimenturilor pentru turnarea betonului pe timp

călduros (peste +250C)

Clasa de
CEM I CEM II A CEM II B CEM III A
rezistență
Foarte Foarte
32,5 N sau R Recomandabil
recomandabil recomandabil

42,5 N sau R Puţin recomandabil Recomandabil Recomandabil

52,5 N sau R Puţin recomandabil

În concluzie, alegerea tipului de ciment se face pe baza următorilor factori:

- Condițiile de expunere (Tabelele 8, 9, 10, 11)
- Tipul elementului și caracteristicile de alcătuire / turnare (Tabelul 12)
- Viteza de întărire și clasele de rezistență maxime/minime aferente fiecărui tip de ciment
(Tabelul 13);
- Condițiile termice la turnarea betonului: pe timp friguros (Tabelul 14) și pe timp călduros
(Tabelul 15).

2.5. Gradul de impermeabilitate

Unele elemente din beton pot presupune cerințe speciale cu privire la asigurarea anumitor grade
impermeabilitate (rezervoare, baraje, conducte etc.). De asemenea, asigurarea unor grade superioare
de impermeabilitate poate fi necesară și ca urmare a încadrării betonului în anumite clase de
expunere.
Gradul de impermeabilitate al betonului se exprima prin Pxy unde:
- x este presiunea maximă a apei exercitată asupra betonului iar
- y este adâncimea de penetrare a apei.
Obținerea unui anumit grad de impermeabilitate presupune limitarea raportului A/C și folosirea
unei clase minime de rezistență la compresiune a betonului.
Tabel 16 – Grade de impermeabilitate

Adâncimea limită de pătrundere

a apei = 10 cm Presiunea apei
Raport maxim A/C
(bari)
Gradul de impermeabilitate

P410 4 0,6

P810 8 0,5

P1210 12 0,45

Orientativ, gradele minime de impermeabilitate ce trebuie aplicate betoanelor ca urmare a

condițiilor de expunere a acestora sunt prezentate în Tabelul 17 (stabilirea gradelor efective de
impermeabilitate se face pe baza testelor de laborator).
Tabel 17 – Cerințe minimale de impermeabilitate în raport cu clasele de expunere

Clasa de expunere Gradul minim de impermeabilitate

pg. 15
 X0 P4
XC1, XC2 P4
XC3, XC4 P4
XD1, XD2, XD3
P12
XF1, XF2, XF3, XF4
XS1 P8
XS2, XS3 P12
XA1 P8
XA2, XA3 P12

2.6. Gradul de gelivitate

Gradul de gelivitate caracterizează rezistență la îngheț-dezgheț a betonului, funcție de numărul

de cicluri de îngheț-dezgheț. Gradele de gelivitate, prezentate în Tabelul 18, se stabilesc pe baza
încadrării betoanelor în diferite clase de expunere, conform Tabelului 19.
Tabel 18 – Grade de gelivitate

Gradele de gelivitate
G50
G100
G150

Tabel 19 – Cerințe minimale de gelivitate în raport cu clasele de expunere

Clasa de expunere Gradul minim de gelivitate

X0 -
XC1, XC2 -
XC3 G100
XC4 G150
XD1, XD2, XD3 G150
XF1 G100
XF2, XF3, XF4 G150
XS1 -
XS2 G100
XS3 G150
XA1, XA2, XA3 -

2.7. Clase de consistență

Consistența este o proprietate a betonului care se referă la stabilitatea acestuia sau la ușurința
cu care acesta poate fi manevrat (curgere), reprezentând o măsură a lucrabilității.

pg. 16
 Lucrabilitatea este definită ca ansamblul de proprietăți ce permit păstrarea omogenității
betonului proaspăt în timpul etapelor de transport, compactare și finisare. Un beton poate fi
considerat de lucrabil atunci când poate fi pus ușor în operă, generând un consum minim de energie
pentru compactare.
Consistența betonului proaspăt se exprimă prin intermediul claselor de tasare, conform
Tabelului 20. Încadrarea în clase de tasare se face pe baza încercării cu conul.
Tabel 20 – Clase de tasare

Clasa Tasarea, în mm
S1 de la 10 până la 40
S2 de la 50 până la 90
S3 de la 100 până la 150
S4 de la 160 până la 210
S5 peste 220

Clasele de consistență se pot alege în funcție de tipul elementului turnat, conform Tabelului 21.
Tabel 21 – Stabilirea informativă a corelației dintre tipul de element turnat și consistența
betonului proaspăt

Clasa de tasare, S,
Tipul elementului
recomandată
Fundații din beton simplu sau slab armat, betoane masive S1, S2
Fundații din beton armat, stâlpi, grinzi, pereți structurali (turnare cu bena) S2, S3
Fundații din beton armat, stâlpi, grinzi, pereți structurali (turnare cu
S3
pompa), recipienți și monolitizări
Elemente sau monolitizări cu armături dese sau cu dificultăți de
compactare S3, S4
Elemente cu secțiuni reduse
Elemente pentru a căror realizare tehnologia de execuție impune betoane
S4, S5
foarte fluide

2.8. Diametrul maxim al agregatelor

Diametrul maxim a granulei de agregat se stabilește în funcție de o serie de constrângeri

geometrice (dimensiunea cea mai mică a elementelor, distanța dintre barele de armătură și mărimea
stratului de acoperire cu beton a armăturilor), aplicând relațiile de mai jos:
1
- Φ𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 < 𝐷𝐷 [𝑚𝑚𝑚𝑚] – unde D este dimensiunea cea mai mică a elementului structural [mm];
4
- Φ𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 < 𝑑𝑑 − 5𝑚𝑚𝑚𝑚 [𝑚𝑚𝑚𝑚] – unde d este distanța dintre barele de armătură [mm];
- Φ𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 < 1,3𝑐𝑐 [𝑚𝑚𝑚𝑚] – unde c este grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor [mm].
De asemenea, la turnarea betonului cu pompa, se recomandă ca diametrul maxim al agregatului
să fie 16 mm.

2.9. Concluzii privind specificațiile betonului

Specificațiile betonului constau în:

- Clasa / clasele de expunere;
- Clasa de rezistență la compresiune;
pg. 17
 - Tipul cimentului;
- Raportul A/C;
- Dozajul minim de ciment;
- Gradul de permeabilitate;
- Gradul de gelivitate;
- Clasa de consistență;
- Diametrul maxim al agregatelor.

3. STABILIREA COMPOZIȚIEI BETONULUI

Compoziția / rețeta betonului se stabilește doar după ce au fost identificate toate specificațiile
acestuia, conform indicațiilor de la Capitolul 2. Compoziția betonului presupune calcularea
cantităților de apă, ciment și agregat necesare a fi amestecate pentru a obține un beton care să satisfacă
specificațiile stabilite anterior. Compoziția betonului se exprima per metru cub.
Procesul de stabilire a compoziției betonului presupune parcurgea a trei etape distincte:
- Compoziția preliminară;
- Compoziția de laborator;
- Compoziția de lucru.

3.1. Compoziția preliminară

3.1.1. Stabilirea cantității de apă (A)

Cantitatea inițială de apă se alege în funcție de clasa de rezistență a betonului, de clasa de

consistență și de agregatele folosite (tip și diametru maxim), conform Tabelului 22.
Tabel 22 – Dozajul inițial de apă

Cantitatea de apă (A) [l/m3], funcție de clasa de consistență

Clasa betonului
S1 S2 S3 S4
≤ C8/10 160 170 - -
C12/15 … C20/25 170 185 200 220
≥ C25/30 185 200 215 230

Cantitatea de apă se va corecta, prin reducere sau prin creștere, după cum urmează:
- În cazul în care se folosesc agregate cu interval granulometric 0 … 63 mm – Reducere cu 10%
- În cazul în care se folosesc agregate cu interval granulometric 0 … 32 mm – Reducere cu 5%
- În cazul în care betonul se aditivează, în funcție de tipul aditivului, apa se va reduce cu 10..20%
- În cazul în care se folosesc agregate concasate (piatră spartă) – Creștere cu 10%
pg. 18
 - În cazul în care se folosesc agregate cu interval granulometric 0 … 8 mm – Creștere cu 20%
- În cazul în care se folosesc agregate cu interval granulometric 0 … 16 mm – Creștere cu 10%
- În cazul în care se folosesc agregate cu interval granulometric 0 … 22 mm – Creștere cu 5%

3.1.2. Stabilirea raportului A/C

Valoarea raportului A/C se alege funcție de:

- Clasa / clasele de expunere – conform Tabelelor 4 și 5 (în cazul betonul este expus mai multor
clase, se vor alege valorile A/C cele mai restrictive (minime));
- Gradele de impermeabilitate. În cazul în care betonul trebuie să îndeplinească condiții speciale
în ceea ce privește impermeabilitatea, raportul A/C va fi limitat astfel:
o 0,55 – pentru gradul de impermeabilitate P4;
o 0,50 – pentru gradul de impermeabilitate P8;
o 0,45 – pentru gradul de impermeabilitate P12.
În concluzie, raportul A/C va corespunde valorii minime conform condițiilor prezentate
anterior.

3.1.3. Stabilirea dozajului de ciment (C)

Cantitatea de ciment se stabilește funcție de cantitatea de apă (A) și raportul A/C.

𝐴𝐴
𝐶𝐶 = ≥ 𝐶𝐶𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚
𝐴𝐴/𝐶𝐶
Cantitatea de ciment trebuie să fie superioară cantității minime, impusă de clasele de expunere
asociate betonului. Valorile Cmin, pentru fiecare clasă de expunere sunt prezentate în Tabelele 4 și 5.

3.1.4. Volumul de aer oclus (P)

În cazul betoanelor uzuale, volumul de aer oclus este de 2% (20 dm3 / m3).
În cazul utilizării aditivilor antrenori de aer, volumul de aer se stabilește funcție de dimensiunea
maximă a agregatelor, conform prevederilor din normativul NE-012/1 – 2007.

3.1.5. Stabilirea cantității de agregate uscate (Gag)

Cantitatea totală de agregate uscate, pentru fiecare metru cub de beton, se stabilește pe baza
următoarelor ecuații.
𝐺𝐺𝑎𝑎𝑎𝑎 𝐶𝐶
1𝑚𝑚3 = 1000 𝑑𝑑𝑚𝑚3 = + + 𝐴𝐴 + 𝑃𝑃
𝜌𝜌𝑎𝑎𝑎𝑎 𝜌𝜌𝑐𝑐
𝐶𝐶 𝑘𝑘𝑘𝑘
𝐺𝐺𝑎𝑎𝑎𝑎 = 𝜌𝜌𝑎𝑎𝑎𝑎 �1000 − − 𝐴𝐴 − 𝑃𝑃� [ 3 ]
𝜌𝜌𝑐𝑐 𝑚𝑚
Unde:
𝑘𝑘𝑘𝑘
- 𝜌𝜌𝑎𝑎𝑎𝑎 = 2,7 � 3 � − 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏
𝑑𝑑𝑚𝑚
𝑘𝑘𝑘𝑘
- 𝜌𝜌𝑐𝑐 = 3,1 � 3 � − 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐
𝑑𝑑𝑚𝑚

pg. 19
 Cantitatea totală de agregate se împarte pe fiecare interval granulometric specific:
- Nisip – 0 .. 4 mm
- Pietriș – 4 … 8 mm
- Pietriș – 8 … 16 mm
- Pietriș – 16 … 22 mm
- Pietriș – 16 … 32 mm
- Pietriș – 32 … 63 mm
Distribuția granulometrică se stabilește funcție de diametrul maxim utilizat la prepararea
betonului, pe baza curbelor din Figurile 1 – 5. Se vor utiliza curbele recomandabile (nr. 3). Alegerea
graficului potrivit se face în funcție de diametrul maxim al agregatului stabilit inițial (ex. pt. Φ𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 =
8 𝑚𝑚𝑚𝑚 – Fig. 1, pt. Φ𝑚𝑚𝑎𝑎𝑎𝑎 = 16 𝑚𝑚𝑚𝑚 – Fig. 2 etc.)
Cantitatea de agregat pe fiecare interval granulometric se stabilește pe baza următoarei formule:
𝑃𝑃𝑗𝑗 − 𝑃𝑃𝑖𝑖
𝐺𝐺𝑎𝑎𝑎𝑎,𝑖𝑖 = 𝐺𝐺
100 𝑎𝑎𝑎𝑎
Formula se aplica pentru fiecare interval (0-4, 4-8, 8-16 etc) iar la final suma greutăților obținute
trebuie să fie egala cu Gag

𝐺𝐺𝑎𝑎𝑎𝑎 = � 𝐺𝐺𝑎𝑎𝑎𝑎,𝑖𝑖

Figura 1 - Zone de granulozitate pentru dimensiunea maximă a agregatelor de 8 mm

pg. 20
Figura 2 - Zone de granulozitate pentru dimensiunea maximă a agregatelor de 16 mm

pg. 21
Figura 3 - Zone de granulozitate pentru dimensiunea maximă a agregatelor de 22 mm

Figura 4 - Zone de granulozitate pentru dimensiunea maximă a agregatelor de 32 mm

pg. 22
 Figura 5 - Zone de granulozitate pentru dimensiunea maximă a agregatelor de 63 mm

3.1.6. Calculul denstități aparente a betonului proaspăt

Densitatea aparentă a betonului proaspăt, conform rețetei preliminare, se obține cu următoarea

formulă.
𝑘𝑘𝑘𝑘
𝜌𝜌𝑏𝑏 = 𝐴𝐴 + 𝐶𝐶 + 𝐺𝐺𝑎𝑎𝑎𝑎 [ 3 ]
𝑚𝑚

pg. 23
 3.1.7. Fișa tehnologică a betonului, conform rețetei preliminare

Fișa tehnologică – Compoziția preliminară a betonului FT-01

Specificațiile betonului:
• Clasa / Clasele de expunere:
• Clasa de rezistență la compresiune:
• Tipul cimentului:
• Raportul A/C:
• Dozajul minim de ciment:
• Gradul de impermeabilitate:
• Gradul de gelivitate:
• Clasa de consistență:
• Diametrul maxim al agregatului:
COMPOZIȚIA PRELIMINARĂ
Raport A/C efectiv: Cantitatea totală de agregate, Gag [kg/m3]:
Cantitatea de apă, A [l/m3]: Cantitatea de nisip, N0-4 [kg/m3]:
Cantitatea de ciment, C [kg/m3]: Cantitatea de pietriș, P4-8 [kg/m3]:
Conținutul de aer, P [dm3]: Cantitatea de pietriș, P8-16 [kg/m3]:
Densitatea betonului proaspăt, ρ [kg/m3]: Cantitatea de pietriș, P16-22 [kg/m3]:
Cantitatea de pietriș, P16-32 [kg/m3]:
Cantitatea de pietriș, P32-63 [kg/m3]:

pg. 24
 3.2. Compoziția etalon (experimentală)

În compoziția etalon se prepară, în condiții de laborator, o cantitate limitată de beton, pe baza

proporțiilor din compoziția preliminară, și se verifică dacă consistența betonului corespunde
cerințelor (clasei de lucrabilitate din setul de specificații inițiale).
Dacă tasarea efectivă măsurată pe betonul proaspăt nu se încadrează în intervalul clasei de
consistență dorită, se vor efectua o serie de corecții ale cantității de apă (reducere sau creștere, după
caz). Cantitatea de apă se modifică treptat, până la obținerea clasei de consistență proiectată.
În consecință, se repetă pașii de la 3.1.1. până la 3.1.6, cu următoarele mențiuni:
- Dacă se fac corecții la cantitatea inițială de apă, A, va rezulta o noua cantitate, A*;
- Raportul A/C rămâne același stabilit în compoziția preliminară;
- Deoarece s-a schimbat cantitatea de apă, va rezulta o nouă cantitate de ciment, C*;
- Aerul oclus, P, rămâne același stabilit în compoziția preliminară;
- Având cantități noi de apă și ciment, va rezulta o nouă greutate totală de agregat, Gag*;
- Pe baza noii greutăți totale de agregat, Gag*, se vor calcula noile cantități pentru fiecare sort (cf.
Figurilor 1-5):
o N0-4*
o P4-8*
o P8-16*
o P16-22*
o P16-32*
o P32-63*
- După re-calcularea cantităților, se va determina noua densitate a betonului proaspăt
𝑘𝑘𝑘𝑘
𝜌𝜌𝑏𝑏∗ = 𝐴𝐴∗ + 𝐶𝐶 ∗ + 𝐺𝐺𝑎𝑎𝑎𝑎
∗
[ 3]
𝑚𝑚

3.2.1. Fișa tehnologică a betonului, conform rețetei etalon

Fișa tehnologică – Compoziția etalon a betonului FT-02

Specificațiile betonului:
• Clasa / Clasele de expunere:
• Clasa de rezistență la compresiune:
• Tipul cimentului:
• Raportul A/C:
• Dozajul minim de ciment:
• Gradul de impermeabilitate:
• Gradul de gelivitate:
• Clasa de consistență:
• Diametrul maxim al agregatului:
COMPOZIȚIA ETALON
Raport A/C efectiv: Cantitatea totală de agregate, Gag* [kg/m3]:
Cantitatea de apă, A* [l/m3]: Cantitatea de nisip, N0-4* [kg/m3]:
Cantitatea de ciment, C* [kg/m3]: Cantitatea de pietriș, P4-8* [kg/m3]:
Conținutul de aer, P [dm3]: Cantitatea de pietriș, P8-16* [kg/m3]:

pg. 25
 Densitatea betonului proaspăt, ρ* [kg/m3]: Cantitatea de pietriș, P16-22* [kg/m3]:
Cantitatea de pietriș, P16-32* [kg/m3]:
Cantitatea de pietriș, P32-63* [kg/m3]:

3.3. Compoziția de lucru

Compoziția de lucru se obține pe baza compoziției etalon, prin corectarea acesteia în funcție de
umiditatea reală a agregatelor. De obicei, agregatele sunt depozitate la exterior, ceea ce conduce la
apariția unui grad de umiditate al acestora.
Ca urmare a umidității naturale a agregatelor, devin necesare două corecții la nivelul
compoziției:
- Determinarea cantității efective de apă, atrasa în betonul proaspăt odată cu adăugarea
agregatelor umede (această cantitate trebuie scăzută din cantitatea de apă A*);
- Determinarea cantităților efective de agregate, pe fiecare interval granulometric, ce trebuie
extrase din depozit (Exemplu: dacă e necesar să se adauge în rețeta betonului 500 kg de nisip
uscat, iar umiditatea acestuia este de 2%, din depozit trebuie extras de fapt 510 kg).
Cantitatea de ciment și volumul de aer oclus rămân identice cu cele calculate la rețeta etalon.

3.3.1. Stabilirea umidității agregatelor

În practică, umiditatea agregatelor se determină prin cântăriri succesive (în stare naturală și
uscată) a fiecărui interval granulometric. Astfel, se stabilesc gradele de umiditate:
- 𝑢𝑢𝑖𝑖,𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛=⋯ %
- 𝑢𝑢𝑖𝑖,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝ș=⋯ %
Odată cunoscută umiditatea fiecărui interval granulometric, se pot calcula cantitățile de apă,
pentru fiecare interval granulometric, folosind greutățile agregatelor calculate în compoziția etalon.
𝑢𝑢𝑖𝑖,𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛 ∗ 𝑙𝑙
∆𝐴𝐴𝐴𝐴0−4 = 𝑁𝑁0−4 [ 3 ]
100 𝑚𝑚
𝑢𝑢𝑖𝑖,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝ș ∗ 𝑙𝑙
∆𝐴𝐴𝐴𝐴4−8 = 𝑃𝑃4−8 [ 3 ]
100 𝑚𝑚
𝑢𝑢𝑖𝑖,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝ș ∗ 𝑙𝑙
∆𝐴𝐴𝐴𝐴8−16 = 𝑃𝑃8−16 [ 3 ]
100 𝑚𝑚
𝑢𝑢𝑖𝑖,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝ș ∗ 𝑙𝑙
∆𝐴𝐴𝐴𝐴16−22 = 𝑃𝑃16−22 [ 3 ]
100 𝑚𝑚
𝑢𝑢𝑖𝑖,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝ș ∗ 𝑙𝑙
∆𝐴𝐴𝐺𝐺16−32 = 𝑃𝑃16−32 [ 3 ]
100 𝑚𝑚
𝑢𝑢𝑖𝑖,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝ș ∗ 𝑙𝑙
∆𝐴𝐴𝐴𝐴32−64 = 𝑃𝑃32−64 [ 3 ]
100 𝑚𝑚
Cantitatea totală de apă provenită din agregatele umede, ∆𝐴𝐴, este suma cantităților calculate
anterior.
𝑙𝑙
∆𝐴𝐴 = � ∆𝐴𝐴𝐺𝐺𝑖𝑖 [ 3 ]
𝑚𝑚

3.3.2. Calculul cantității totale de agregate umede

pg. 26
 Având în vedere că agregatele depozitate în mediul exterior au un anumit grad de umiditate,
este necesară corectarea cantității totale de agregate, funcție de conținutul de apă. În acest fel, prin
extragerea acestor noi cantități de agregate umede, se vor obține, în final, cantitățile de agregate
calculate în rețeta etalon și o anumită cantitate de apă (calculată anterior), ce va fi scăzută din apa de
amestec (pct. 3.3.3).
Astfel, cantitatea totală de agregate umede este:

𝑓𝑓 ∗
𝑘𝑘𝑘𝑘
𝐺𝐺𝑎𝑎𝑎𝑎 = 𝐺𝐺𝑎𝑎𝑎𝑎 + ∆𝐴𝐴 [ 3 ]
𝑚𝑚

Cantitatea totală de agregate umede se împarte pe intervale granulometrice, folosind aceleași

principii ca la 3.1.5.
o N0-4f
o P4-8f
o P8-16f
o P16-22f
o P16-32f
o P32-63f

3.3.3. Stabilirea cantității finale a apei de amestec

Cantitatea finală a apei de amestec se calculează prin scăderea din valoarea obținută în rețeta de
laborator a cantității de apă provenită din agregatele umede.
𝑙𝑙
𝐴𝐴 𝑓𝑓 = 𝐴𝐴∗ − ∆𝐴𝐴 [ 3 ]
𝑚𝑚

3.3.4. Densitatea finală a betonului proaspăt

𝑓𝑓 𝑓𝑓 𝑘𝑘𝑘𝑘
𝜌𝜌𝑏𝑏 = 𝐴𝐴 𝑓𝑓 + 𝐶𝐶 ∗ + 𝐺𝐺𝑎𝑎𝑎𝑎 [ 3 ]
𝑚𝑚

3.3.5. Fișa tehnologică a betonului, conform rețetei de lucru

Fișa tehnologică – Compoziția de lucru a betonului FT-03

Specificațiile betonului:
• Clasa / Clasele de expunere:
• Clasa de rezistență la compresiune:
• Tipul cimentului:
• Raportul A/C:
• Dozajul minim de ciment:
• Gradul de impermeabilitate:
• Gradul de gelivitate:
• Clasa de consistență:
• Diametrul maxim al agregatului:
COMPOZIȚIA DE LUCRU
Raport A/C efectiv: Cantitatea totală de agregate, Gagf [kg/m3]:
Cantitatea de apă, Af [l/m3]: Cantitatea de nisip, N0-4f [kg/m3]:
Cantitatea de ciment, C* [kg/m3]: Cantitatea de pietriș, P4-8f [kg/m3]:
Conținutul de aer, P [dm3]: Cantitatea de pietriș, P8-16f [kg/m3]:

pg. 27
 Densitatea betonului proaspăt, ρf [kg/m3]: Cantitatea de pietriș, P16-22f [kg/m3]:
Umiditatea nisipului, ui,nisip : Cantitatea de pietriș, P16-32f [kg/m3]:
Umiditatea pietrișului, ui,pietriș : Cantitatea de pietriș, P32-63f [kg/m3]:

P A R T EA 2
T EN O L O GI A D E T U R N A R E A B ET O N U L U I

Turnarea betonului presupune, din punct de vedere tehnologic, două etape principale:
- Compactarea betonului proaspăt;
- Turnarea betonului, cu asigurarea condițiilor de continuitate a turnării.
Fiecare dintre aceste două etape vor fi detaliate pentru cele 3 tipuri (uzuale) de elemente
structurale din beton (planșee cu grinzi, stâlpi și pereți).

1. TURNAREA BETONULUI LA PLANȘEE (CU GRINZI)

1.1. Compactarea betonului proaspăt

Compactarea betonului proaspăt se realizează cu dispozitive adecvate, astfel:

- La grinzi, betonul se compactează prin vibrare internă și se folosesc pervibratoare cu lance
flexibilă (Figura 1).

Figura 1 – Pervibrator intern cu lance

Exemplu:
Se alege pervibrator cu lance internă, tip VEI 36, având următoarele caracteristici tehnice:
o Raza de vibrare, R0 = 33 cm
o Lungimea lăncii, Lb = 550 mm
o Diametrul lăncii, db = 60 mm
- La plăci, betonul se compactează prin vibrare externă (la suprafață) și se folosesc grinzi
vibrante (Figura 2).

pg. 28
 Figura 2 – Grindă vibrantă

Exemplu:
Se alege grinda vibrantă, tip VEE 250, având următoarele caracteristici tehnice:
o Forța de vibrare, F = 250 daN
o Adâncimea de vibrare, hb = 25 cm
o Lungimea grinzii, L = 2000 mm
o Lățimea grinzii, l = 300 mm
Studiu de caz
a. Compactarea betonului la grinzi
Dimensiuni secționale ale grinzilor: 30 x 60 cm.
Compactarea betonului la grinzi cu pervibratorul intern tip VEI36 cu lance presupune
introducerea acestuia în volumul betonului proaspăt, imediat după descărcarea acestuia în cofraj.
Obiectivul este asigurarea efectului de vibrare la întreg volumul de beton proaspăt.
Condițiile tehnice de vibrare a betonului la grinzi constau în:
- Stabilirea pozițiilor de introducere a vibratorului în raport cu lățimea grinzii (Fig. 3);
- Stabilirea pozițiilor de introducere a vibratorului în raport cu lungimea grinzii (Fig. 4).
Comparând lățimea grinzii din beton (30 cm) cu raza de vibrare a lăncii (33 cm) se observă că
este necesar un singur punct de introducere a vibratorului, pe mijlocul secțiunii, pentru a asigura
efectul de vibrare pe toată lățimea grinzii (Fig. 3).

Figura 3 – Detaliu de introducere a lăncii pervibratorului în grinzi

pg. 29
 În raport cu lungimea grinzii, distanța dintre punctele de introducere a pervibratorului cu lance
se calculează astfel încât să se asigure compactarea completă a betonului proaspăt.
Din punct de vedere tehnologic este necesară satisfacerea următoarelor două condiții:
𝑅𝑅0
𝑑𝑑𝑏𝑏 ≤ 𝑙𝑙0 ≤
2
1,5𝑅𝑅0 ≤ 𝑙𝑙2 ≤ 1,7𝑅𝑅0
Din punct de vedere geometric, distanța optimă dintre două puncte de vibrare se obține atunci
când cercurile descrise de raza de vibrare a utilajului se intersectează pe conturul cofrajului (cf. Fig.
4).

𝑎𝑎 2
𝑙𝑙2 = 2�𝑅𝑅02 − � �
2

Figura 4 – Stabilirea punctelor de introducere a pervibratorului în lungul grinzii (vedere în

plan)
Astfel, pentru grinda cu secțiune de 30X60 cm din exemplu, rezultă următoarele valori:
- Pentru l0 (distanța de la capătul cofrajului la primul punct de introducere a lăncii).
𝑅𝑅0
𝑑𝑑𝑏𝑏 ≤ 𝑙𝑙0 ≤
2
7 cm ≤ 𝑙𝑙0 ≤ 16,5 cm → se alege l0 = 15 𝑐𝑐𝑐𝑐
- Pentru l1 (distanța dintre două puncte consecutive de introducere a lăncii, pe lungimea grinzii).
Condiția tehnologică:
1,5𝑅𝑅0 ≤ 𝑙𝑙2 ≤ 1,7𝑅𝑅0
49,5 𝑐𝑐𝑐𝑐 ≤ 𝑙𝑙2 ≤ 56,1 cm
Din punct de vedere geometric, dacă cercurile descrise de raza de vibrare se intersectează pe
conturul cofrajelor:

pg. 30
 𝑎𝑎 2
𝑙𝑙2 = 2�𝑅𝑅02 − � �
2

𝑙𝑙2 = 2�332 − 152 = 58,8 𝑐𝑐𝑐𝑐

Se observă că valoarea obținută din condiția geometrică nu satisface intervalul impus de
condițiile tehnologice.
49,5 𝑐𝑐𝑐𝑐 ≤ 58,8 𝑐𝑐𝑐𝑐 ≤ 56,1 cm (FALS)

În consecință, se alege o valoarea inferioară celei geometrice, care să satisfacă criteriul

tehnologic. (Prin alegerea unei valori inferioare celei geometrice, rezultă că cele două cercuri
se vor intersecta la interiorul cofrajului, asigurând vibrarea completă a betonului).
→ 𝑙𝑙2,𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 = 55 𝑐𝑐𝑐𝑐 (𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐ț𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑡𝑡𝑡𝑡ℎ𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛ă)

b. Compactarea betonului la plăci

În cazul plăcilor, condiția principală este ca adâncimea de vibrare a grinzii să fie mai mare decât
grosimea plăcii. În acest fel, se va putea compacta întreaga placă, printr-o singură retragere, cu grinda
poziționată la exteriorul betonului (cf. Fig. 4).
Pentru placa cu grosimea de 12 cm:
ℎ𝑏𝑏 = 25 ≥ 𝑡𝑡𝑏𝑏 = 12 𝑐𝑐𝑐𝑐 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐ț𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠ă𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐ă)

1.2. Turnarea betonului – asigurarea continuității

Turnarea betonului la planșee trebuie organizată în așa fel încât să se evite apariția rosturilor
accidentale de turnare (lucru).
Rosturile de turnare sunt acele zone sau suprafețe pe care se întrerupe turnarea betonului chiar
dacă, conform situației proiectate, elementul respectiv era considerat a fi continuu. Astfel, în cazul în
care turnarea betonului nu poate fi realizată fără producerea unor rosturi de lucru, poziția acestora și
modul de tratare trebuie abordate cu foarte mare atenție.
Situația ideală este aceea în care betonul se toarnă în regim continuu, fără a apărea riscul
producerii unor rosturi de lucru. Cu toate acestea, există și situații în care nu poate fi asigurată condiția
de continuitate a turnării betonului, ceea ce rezultă în necesitatea aplicării unor rosturi de lucru.
Rosturile de turnare vor reprezenta, după întărirea betonului, zone cu rezistență mai slabă sau
zone ce vor concentra eforturi, iar impermeabilitatea betonului va fi afectată. Din acest motiv, atunci
când nu pot fi evitate, numărul rosturilor de turnare trebuie să fie minim, iar poziția acestora trebuie
aleasă dinaintea începerii betonării (evitându-se astfel apariția unor rosturi accidentale de turnare).
Turnarea betonului într-un regim continuu, fără a fi necesare rosturile de lucru, presupune
satisfacerea condiției de continuitate a turnării betonului:
𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝
𝑡𝑡2 − 𝑡𝑡1
Unde:
- Vbeton = volumul de beton turnat.

pg. 31
 - t2 = vârsta de revibrare a betonului (dacă temperatura exterioară θext este între 50C și 20oC,
t2=2 ore, iar dacă θext este mai mare de 20 oC, t2 = 1,5 ore).
- t1 = vârsta betonului la finalizarea etapei curente de turnare (dacă temperatura exterioară θext
este între 50C și 20oC, t1=1 oră, iar dacă θext este mai mare de 20 oC, t1 = 0,75 ore).
- cb,planseu = capacitatea de turnare a utilajului cu care se realizează turnarea betonului la planșeu
(pompă, benă etc.)
Dacă condiția de continuitate a turnării betonului nu este satisfăcută (Qb,min > cb,planșeu), se pot
aplica una dintre următoarele soluții:
- creșterea capacității de betonare prin utilizarea mai multor dispozitive (pompe, bene etc.);
- Creșterea vârstei t1 prin introducerea unor aditivi întârzietori de priză în compoziția betonului
proaspăt;
- Împărțirea planșeului în mai multe fâșii de turnare.
În cazul planșeelor, împărțirea în fâșii de turnare se realizează astfel încât limita unei fâșii (ce
reprezintă un rost de turnare) să fie la 1/5 .. 1/3 din deschiderea plăcii, între axele unde se alege poziția
rostului de lucru.

Studiu de caz
Pentru planșeul din Figura 5 să se stabilească condiția de continuitate a turnării betonului.

Figura 5 – Plan cofraj planșeu

pg. 32
 - Grinzile transversale au secțiune de 30 x 60 cm;
- Grinzile longitudinale au secțiune de 30 x 60 cm;
- Placa are grosime de 13 cm.

- Temperatura exterioară la momentul turnării betonului, θext, este de 15oC.

Deci, t2=2 ore și t1=1oră

- Betonul se toarnă cu pompa, a cărei capacitate, cb,planșeu, este 15 m3 / h.

Pasul 1
Se calculează volumul total de beton necesar realizării planșeului, și se verifică condiția de
continuitate a turnării betonului în ipoteza în care se toarnă întregul planșeu (fără rosturi de lucru).
𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏 = 41.00 𝑚𝑚3
41.00 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = = 41.00 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝 = 15
2−1 ℎ ℎ
Așadar, se observă că nu este satisfăcută condiția de continuitate a turnării betonului, dacă se
dorește turnarea întregului planșeu.
În consecință, se propune turnarea planșeului în fâșii, astfel încât condiția de continuitate a
turnării betonului să fie satisfăcută.
Turnarea betonului în fâșii presu pune asumarea unor rosturi de lucru. Cu toate acestea, poziția
rosturilor este aleasă astfel încât efectele defavorabile induse de rostul de lucru să fie minime (în
comparație cu cazul în care apar rosturi accidentale, a căror poziție nu este cunoscută anterior și care
pot genera efecte defavorabile mult mai severe).
Pasul 2 – Varianta 1
Se propune turnarea betonului în 3 fâșii, conform Figurii 6. Poziția rostului de turnare trebuie
să fie la 1/3…1/5 din deschiderea interax a ochiului de placă.

pg. 33
 Figura 6 – Stabilirea fâșiilor de turnare (varianta 1)
Astfel, planșeul a fost împărțit în 3 fășii de turnare, la 1 metru de axele 2 și 4, rezultând 2 rosturi
de turnare.
Pentru fiecare fâșie de turnare se calculează volumul de beton aferent si se verifică condiția de
continuitate a turnării betonului.
𝑉𝑉𝑓𝑓1 = 13.63 𝑚𝑚3 ; 𝑉𝑉𝑓𝑓2 = 13.74 𝑚𝑚3 ; 𝑉𝑉𝑓𝑓3 = 13.63 𝑚𝑚3

13.63 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3

𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚,𝑓𝑓1 = = 13.63 ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝 = 15 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖)
2−1 ℎ ℎ
13.74 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚,𝑓𝑓2 = = 13.74 ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝 = 15 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖)
2−1 ℎ ℎ
13.63 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚,𝑓𝑓3 = = 13.63 ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝 = 15 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑒𝑒 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖)
2−1 ℎ ℎ

Pasul 2 – Varianta 2
Se propune turnarea betonului în 3 fâșii, conform Figurii 7. Poziția rostului de turnare trebuie
să fie la 1/3…1/5 din deschiderea interax a ochiului de placă.

pg. 34
 Figura 7 – Stabilirea fâșiilor de turnare (varianta 2)
Astfel, planșeul a fost împărțit în 3 fășii de turnare, la 1,7 metri de axul B, rezultând 2 rosturi de
turnare.
Pentru fiecare fâșie de turnare se calculează volumul de beton aferent si se verifică condiția de
continuitate a turnării betonului.
𝑉𝑉𝑓𝑓1 = 14.65 𝑚𝑚3 ; 𝑉𝑉𝑓𝑓2 = 11.70 𝑚𝑚3 ; 𝑉𝑉𝑓𝑓3 = 14.65 𝑚𝑚3

14.65 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3

𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚,𝑓𝑓1 = = 14.65 ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝 = 15 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖)
2−1 ℎ ℎ
11.70 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚,𝑓𝑓2 = = 11.70 ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝 = 15 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑡𝑡𝑡𝑡)
2−1 ℎ ℎ
14.65 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚,𝑓𝑓3 = = 14.65 ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝 = 15 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖)
2−1 ℎ ℎ

2. TURNAREA BETONULUI LA STÂLPI

pg. 35
 2.1. Compactarea betonului proaspăt

În cazul stâlpilor, compactarea betonului proaspăt se realizează cu pervibratoare cu lance

flexibilă (Figura 1 – Capitolul 1).
Studiu de caz
Compactarea betonului la stâlpi
Dimensiuni secționale ale stâlpilor: 35 x 45 cm.
Compactarea betonului la stâlpi se realizează cu pervibratorul intern tip VEI36 cu lance și
presupune introducerea acestuia în volumul betonului proaspăt, imediat după descărcarea fiecărui
strat de beton în cofraj. Obiectivul este asigurarea efectului de vibrare la întreg volumul de beton
proaspăt.
Pervibratorul cu lance internă, tip VEI 36, are următoarele caracteristici tehnice:
o Raza de vibrare, R0 = 33 cm
o Lungimea lăncii, Lb = 550 mm
o Diametrul lăncii, db = 60 mm

Condițiile tehnice de vibrare a betonului la stâlpi constau în:

- Stabilirea pozițiilor de introducere a vibratorului în raport cu dimensiunile secționale ale
stâlpului (Fig. 8).

Figura 8 – Detaliu de introducere a lăncii pervibratorului în stâlpi

Lancea pervibratorului se introduce o singură dată în mijlocul secțiunii stâlpului dacă
următoarea condiție este satisfăcută:
𝐷𝐷
𝑅𝑅0 ≥
2
Unde:
- R0 este raza de vibrare;
- D este diagonala secțiunii transversale a stâlpului.

𝐷𝐷 = �352 + 452 = 57 𝑐𝑐𝑐𝑐

𝑅𝑅0 = 33𝑐𝑐𝑐𝑐 ≥ 28.5 𝑐𝑐𝑐𝑐 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖)
Având în vedere faptul că betonarea stâlpilor se realizează în straturi, operațiunea de vibrare se
repetă după turnarea fiecărui start, prin introducerea lăncii pervibratorului într-un singur punct, în
centrul secțiunii.

pg. 36
 2.2. Turnarea betonului – asigurarea continuității

În cazul stâlpilor, nu se admit rosturi de turnare pe înălțimea acestora. Singurele rosturi posibile
sunt cele de la partea superioară și inferioară care rezultă din succesiunea tehnologică de execuție a
nivelurilor succesive. Pentru fiecare nivel al clădirilor cu structură în cadre, operațiunile tehnologice
constau în turnarea stâlpilor (până la intradosul grinzilor de planșeu) și turnarea planșeului. Aceste
două etape se repetă pentru fiecare nivel al clădirii.
În cazul construcțiilor uzuale, turnarea betonului se realizează în aceeași etapă, la toți stâlpii
unui etaj curent. Betonarea stâlpilor se face în straturi (de aprox. 50 cm).
Astfel, betonarea unui nr. n de stâlpi presupune următoarea succesiune:
- Turnarea stratului 1 în primul stâlp;
- Turnarea stratului 1 în cel de-al doilea stâlp;
- ... etc. până la turnarea stratului 1 în cel de-al n-lea stâlp.
- Turnarea stratului 2 în primul stâlp;
- Turnarea stratului 2 în cel de-al doilea stâlp;
- … etc. până la turnarea ultimului strat în cel d-al n-lea stâlp.
Având în vedere faptul că, în cazul stâlpilor, nu se admit rosturi de turnare pe înălțimea acestora,
condiția de continuitate a turnării se aplică în vederea stabilirii numărului maxim de stâlpi ce poate fi
turnat într-o singură sub-etapă, astfel încât să nu apară rosturi de turnare.
𝑉𝑉𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 𝑛𝑛
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠
𝑡𝑡2 − 𝑡𝑡1
Unde:
- Vstrat = volumul de beton turnat într-un strat per stâlp.
- n = numărul de stâlpi care se propun a se beton într-o etapă;
- t2 = vârsta de revibrare a betonului (dacă temperatura exterioară θext este între 50C și 20oC,
t2=2 ore, iar dacă θext este mai mare de 20 oC, t2 = 1,5 ore).
- t1 = vârsta betonului la finalizarea etapei curente de turnare (dacă temperatura exterioară θext
este între 50C și 20oC, t1=1 oră, iar dacă θext este mai mare de 20 oC, t1 = 0,75 ore).
- cb,stâlp = capacitatea de turnare a utilajului cu care se realizează turnarea betonului la stâlpi
(pompă, benă etc.)
Dacă condiția de continuitate a turnării betonului nu este satisfăcută (Qb,min > cb,stâlp), se pot
aplica una dintre următoarele soluții:
- creșterea capacității de betonare prin utilizarea mai multor dispozitive (pompe, bene etc.);
- Creșterea vârstei t1 prin introducerea unor aditivi întârzietori de priză în compoziția betonului
proaspăt;
- Împărțirea betonării pe sub-etape, prin scăderea numărului n de stâlpi ce se betonează
simultan.

pg. 37
 Studiu de caz 1
Pentru stâlpii din Figura 9 să se verifice condiția de continuitate a turnării betonului și să se
stabilească numărul maxim de stâlpi ce pot fi turnați simultan astfel încât să nu apară rosturi de lucru.

Figura 9 – Plan stâlpi

- Numărul de stâlpi, n = 15 buc.
- Stâlpii au secțiune transversală de 80 x 80 cm;
- Înălțimea de turnare a betonului este de 300 cm;
- Turnarea betonului se realizează în straturi cu
înălțime hs = 50 cm (Cf. detaliu alăturat).

- Temperatura exterioară la momentul turnării

betonului, θext, este de 15oC.
Deci, t2=2 ore și t1=1oră

- Betonul se toarnă cu pompa, a cărei capacitate,

cb,stâlpi, este 12 m3 / h.

Pasul 1
Se calculează volumul de beton necesar turnării unui strat în ipoteza în care se toarnă toți stâlpii
simultan.

pg. 38
 𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 = 0.8𝑥𝑥0.80𝑥𝑥0.5 = 0.32 𝑚𝑚3

𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏/15 𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 = 0.32 𝑥𝑥 15 = 4.8 𝑚𝑚3

Pasul 2
Se calculează condiția de asigurare a continuității turnării betonului, în ipoteza de la pasul 1.
𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 𝑛𝑛
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠
𝑡𝑡2 − 𝑡𝑡1
4.8 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = = 4.8 ≤ 12 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖)
2−1 ℎ ℎ
Așadar, se observă că este satisfăcută condiția de continuitate a turnării betonului în ipoteza în
care cei 15 stâlpi se betonează simultan.
Tehnologia de betonare, fără apariția unor rosturi de lucru, constă în (cf. Figura 10):
- Betonare strat 1 în stâlp 1;
- Betonare strat 1 în stâlp 2;
- …
- Betonare strat 1 în stâlp 15;
- Betonare strat 2 în stâlp 1;
- Betonare strat 2 în stâlp 2;
- …
- Betonare strat 2 în stâlp 15;
- Etc.
- Betonare strat 6 în stâlp 1;
- Betonare strat 6 în stâlp 2;
- …
- Betonare strat 6 în stâlp 15;
- Finalizare betonare.

pg. 39
 Figura 10 – Traseul de betonare a stâlpilor
Studiu de caz 2
Pentru stâlpii din Figura 11 să se verifice condiția de continuitate a turnării betonului și să se
stabilească numărul maxim de stâlpi ce pot fi turnați simultan astfel încât să nu apară rosturi de lucru.

pg. 40
 Figura 11 – Plan stâlpi
- Numărul de stâlpi, n = 20 buc.
- Stâlpii au secțiune transversală de 130 x 130 cm;
- Înălțimea de turnare a betonului este de 300 cm;
- Turnarea betonului se realizează în straturi cu înălțime hs =
50 cm (Cf. detaliu alăturat).

- Temperatura exterioară la momentul turnării betonului,

θext, este de 15oC.
Deci, t2=2 ore și t1=1oră
- Betonul se toarnă cu pompa, a cărei capacitate, cb,stâlpi, este
12 m3 / h.
Pasul 1

pg. 41
 Se calculează volumul de beton necesar turnării unui strat în ipoteza în care se toarnă toți stâlpii
simultan.
𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 = 1.30𝑥𝑥1.30𝑥𝑥0.5 = 0.845 𝑚𝑚3

𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏/20 𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 = 0.845 𝑥𝑥 20 = 16.9 𝑚𝑚3

Pasul 2
Se calculează condiția de asigurare a continuității turnării betonului, în ipoteza de la pasul 1.
𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 𝑛𝑛
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠
𝑡𝑡2 − 𝑡𝑡1
16.9 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = = 16.9 > 12 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑛𝑛𝑛𝑛 𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖)
2−1 ℎ ℎ
Așadar, se observă că nu este satisfăcută condiția de continuitate a turnării betonului în ipoteza
în care cei 20 stâlpi se betonează simultan.
În consecință, betonarea celor 20 de stâlpi se împarte în 2 sub etape, astfel:
- Sub-etapa 1: betonare stâlpi 1-10;
- Sub-etapa 2: betonare stâlpi 11-20.
Se calculează condiția de asigurare a continuității turnării betonului, în ipoteza împărțirii în 2
sub-etape a câte 10 stâlpi.
0.845 𝑥𝑥 10
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠
2−1
8.45 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = = 8.45 < 12 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖)
2−1 ℎ ℎ
Tehnologia de betonare, fără apariția unor rosturi de lucru, constă în (cf. Figura 12):

SUB-ETAPA 1 SUB-ETAPA 2
- Betonare strat 1 în stâlp 11;
- Betonare strat 1 în stâlp 1;
- Betonare strat 1 în stâlp 12;
- Betonare strat 1 în stâlp 2;
- …
- …
- Betonare strat 1 în stâlp 20;
- Betonare strat 1 în stâlp 10;
- Betonare strat 2 în stâlp 11;
- Betonare strat 2 în stâlp 1;
- Betonare strat 2 în stâlp 12;
- Betonare strat 2 în stâlp 2;
- …
- …
- Betonare strat 2 în stâlp 20;
- Betonare strat 2 în stâlp 10;
- Etc.
- Etc.
- Betonare strat 6 în stâlp 11;
- Betonare strat 6 în stâlp 1;
- Betonare strat 6 în stâlp 12;
- Betonare strat 6 în stâlp 2;
- …
- …
- Betonare strat 6 în stâlp 20;
- Betonare strat 6 în stâlp 10;
- Finalizare betonare.
- Finalizare sub-etapa 1.

pg. 42
Figura 12 – Traseul de betonare a stâlpilor

pg. 43
3. TURNAREA BETONULUI LA PEREȚI

3.1. Compactarea betonului proaspăt

În cazul pereților, compactarea betonului proaspăt se realizează cu pervibratoare cu lance

flexibilă (Figura 1 – Capitolul 1).
Studiu de caz
Compactarea betonului la pereți
Grosimea peretelui: 25 cm.
Compactarea betonului la pereți se realizează cu pervibratorul intern tip VEI36 cu lance și
presupune introducerea acestuia în volumul betonului proaspăt, imediat după descărcarea fiecărui
strat de beton în cofraj. Obiectivul este asigurarea efectului de vibrare la întreg volumul de beton
proaspăt.
Pervibratorul cu lance internă, tip VEI 36, are următoarele caracteristici tehnice:
o Raza de vibrare, R0 = 33 cm
o Lungimea lăncii, Lb = 550 mm
o Diametrul lăncii, db = 60 mm

Condițiile tehnice de vibrare a betonului la stâlpi constau în:

- Stabilirea pozițiilor de introducere a vibratorului în lungul peretelui (Fig. 13).

Figura 13 – Detaliu de introducere a lăncii pervibratorului în pereți

În raport cu lungimea peretelui, distanța dintre punctele de introducere a pervibratorului cu
lance se calculează astfel încât să se asigure compactarea completă a betonului proaspăt.
Din punct de vedere tehnologic este necesară satisfacerea următoarei condiții:
1,5𝑅𝑅0 ≤ 𝑑𝑑2 ≤ 1,7𝑅𝑅0
Din punct de vedere geometric, distanța optimă dintre două puncte de vibrare se obține atunci
când cercurile descrise de raza de vibrare a utilajului se intersectează pe conturul cofrajului (cf. Fig.
13).

𝑑𝑑 2
� 2
𝑑𝑑2 = 2 𝑅𝑅0 − � �
2

pg. 44
 Astfel, pentru peretele cu grosim de 25 cm din exemplu, rezultă următoarele valori:
- Pentru d2 (distanța dintre două puncte consecutive de introducere a lăncii, pe lungimea
peretelui).
Condiția tehnologică:
1,5𝑅𝑅0 ≤ d2 ≤ 1,7𝑅𝑅0
49,5 𝑐𝑐𝑐𝑐 ≤ 𝑑𝑑2 ≤ 56,1 cm
Din punct de vedere geometric, dacă cercurile descrise de raza de vibrare se intersectează pe
conturul cofrajelor:

𝑑𝑑 2
� 2
𝑑𝑑2 = 2 𝑅𝑅0 − � �
2

𝑑𝑑2 = 2�332 − 12.52 = 61,08 𝑐𝑐𝑐𝑐

Se observă că valoarea obținută din condiția geometrică nu satisface intervalul impus de
condițiile tehnologice.
49,5 𝑐𝑐𝑐𝑐 ≤ 61,08 𝑐𝑐𝑐𝑐 ≤ 56,1 cm (FALS)

În consecință, se alege o valoarea inferioară celei geometrice, care să satisfacă criteriul

tehnologic. (Prin alegerea unei valori inferioare celei geometrice, rezultă că cele două cercuri
se vor intersecta la interiorul cofrajului, asigurând totodată vibrarea completă a betonului).
→ 𝑑𝑑2,𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 = 55 𝑐𝑐𝑐𝑐 (𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐ț𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑡𝑡𝑡𝑡ℎ𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛ă)

3.2. Turnarea betonului – asigurarea continuității

Turnarea betonului la pereți trebuie organizată în așa fel încât să se evite apariția rosturilor
accidentale de turnare (lucru). Rosturile accidentale pot fi orizontale sau înclinate (între două fâșii
consecutive de turnare a peretelui).
Rosturile de turnare sunt acele zone sau suprafețe pe care se întrerupe turnarea betonului chiar
dacă, conform situației proiectate, elementul respectiv era considerat a fi continuu.
În cazul pereților, nu se admit rosturi de turnare pe deschiderea acestora.
Singurele rosturi recomandate sunt atunci când lungimea peretelui este mare iar riscul fisurării
betonului din cauza contracțiilor este semnificativ. În aceste cazuri, se vor aplica rosturi de turnare
verticale astfel încât lungimea unui tronson de turnare să nu fie mai mare de 15 m. Rosturile vor fi
realizate dintr-un cofraj interior cu șicane sau cu tablă expandată.
În cazul construcțiilor uzuale, cu pereți structurali, turnarea betonului se realizează în aceeași
etapă, la toți pereții unui nivel curent. Betonarea pereților se face în straturi succesive (de aprox. 50
cm).
Având în vedere faptul că, în cazul pereților, nu se admit rosturi accidentale de turnare
orizontale între straturile succesive, condiția de continuitate a turnării se aplică în vederea stabilirii
posibilității turnării tuturor pereților într-o singură etapă. Alternativ, dacă nu este satisfăcută,
turnarea va fi împărțită în sub-etape, cu prevederea unor rosturi verticale.
𝑉𝑉𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝
𝑡𝑡2 − 𝑡𝑡1
pg. 45
 Unde:
- Vstrat = volumul de beton turnat într-un strat, la toți pereți incluși în etapa de turnare.
- t2 = vârsta de revibrare a betonului (dacă temperatura exterioară θext este între 50C și 20oC,
t2=2 ore, iar dacă θext este mai mare de 20 oC, t2 = 1,5 ore).
- t1 = vârsta betonului la finalizarea etapei curente de turnare (dacă temperatura exterioară θext
este între 50C și 20oC, t1=1 oră, iar dacă θext este mai mare de 20 oC, t1 = 0,75 ore).
- cb,pereți = capacitatea de turnare a utilajului cu care se realizează turnarea betonului la pereți
(pompă, benă etc.)
Dacă condiția de continuitate a turnării betonului nu este satisfăcută (Qb,min > cb,stâlp), se pot
aplica una dintre următoarele soluții:
- creșterea capacității de betonare prin utilizarea mai multor dispozitive (pompe, bene etc.);
- Creșterea vârstei t1 prin introducerea unor aditivi întârzietori de priză în compoziția betonului
proaspăt;
- Împărțirea betonării pe sub-etape, prin prevederea unor rosturi de turnare verticale.

Studiu de caz 1
Pentru pereții din Figura 14 să se verifice condiția de continuitate a turnării betonului și să se
stabilească numărul de etape/sub-etape ale turnării astfel încât să nu apară rosturi accidentale de
lucru.

Figura 14 – Plan pereți

- Grosime pereți = 30 cm;
pg. 46
 - Înălțimea de turnare a betonului este de 300 cm;
- Turnarea betonului se realizează în straturi cu înălțime hs = 50 cm (Cf. detaliu Fig. 15).

- Temperatura exterioară la momentul turnării betonului, θext, este de 15oC.

Deci, t2=2 ore și t1=1oră
- Betonul se toarnă cu pompa, a cărei capacitate, cb,pereti, este 13 m3 / h.

Figura 15 –Succesiunea de turnare a pereților în straturi

Pasul 1
Se calculează volumul de beton necesar turnării unui strat în ipoteza în care se toarnă toți pereții
simultan.
𝐴𝐴𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝 = 15.7 𝑚𝑚3

𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 = 15.7 𝑥𝑥 0.5 = 7.85 𝑚𝑚3

Pasul 2
Se calculează condiția de asigurare a continuității turnării betonului, în ipoteza de la pasul 1.
𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝
𝑡𝑡2 − 𝑡𝑡1
7.85 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = = 7.85 ≤ 13 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖)
2−1 ℎ ℎ
Așadar, se observă că este satisfăcută condiția de continuitate a turnării betonului în ipoteza în
care pereții se betonează simultan. Tehnologia de turnare a betonului, ce nu generează apariția unor
rosturi de lucru, constă în turnarea a 6 straturi succesive, cf. traseului de betonare din Figura 16.

pg. 47
 Figura 16 –Traseul de betonare a pereților
Studiu de caz 2
Pentru pereții din Figura 17 să se verifice condiția de continuitate a turnării betonului și să se
stabilească numărul de etape/sub-etape ale turnării astfel încât să nu apară rosturi accidentale de
lucru.

pg. 48
 Figura 17 – Plan pereți
- Grosime pereți = 50 cm;
- Înălțimea de turnare a betonului este de 300 cm;
- Turnarea betonului se realizează în straturi cu înălțime hs = 50 cm (Cf. detaliu Fig. 15).

- Temperatura exterioară la momentul turnării betonului, θext, este de 15oC.

Deci, t2=2 ore și t1=1oră
- Betonul se toarnă cu pompa, a cărei capacitate, cb,stâlpi, este 13 m3 / h.
Pasul 1
Se calculează volumul de beton necesar turnării unui strat în ipoteza în care se toarnă toți pereții
simultan.
𝐴𝐴𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝 = 38.25 𝑚𝑚3

𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 = 38.25 𝑥𝑥 0.5 = 19.125 𝑚𝑚3

Pasul 2
Se calculează condiția de asigurare a continuității turnării betonului, în ipoteza de la pasul 1.
𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝
𝑡𝑡2 − 𝑡𝑡1
19.125 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = = 19.125 ≥ 13 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑛𝑛𝑛𝑛 𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖)
2−1 ℎ ℎ

pg. 49
 Așadar, se observă că este nu este satisfăcută condiția de continuitate a turnării betonului în
ipoteza în care pereții se betonează simultan.
În consecință, se propune împărțirea betonării în 2 sub-etape, cu realizarea unui rost de turnare
vertical, la un metru de axul 3 (cf. Figurii 18).
Pentru fiecare dintre cele două sub-etape, se calculează condiția de asigurare a continuității
turnării betonului.
𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠,𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 1
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚,𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 1 = ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝
𝑡𝑡2 − 𝑡𝑡1
7.75 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚,𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 1 = = 7.75 ≤ 13 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖)
2−1 ℎ ℎ
𝑉𝑉𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏𝑏/𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠,𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 2
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚,𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 2 = ≤ 𝑐𝑐𝑏𝑏,𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝
𝑡𝑡2 − 𝑡𝑡1
11.375 𝑚𝑚3 𝑚𝑚3
𝑄𝑄𝑏𝑏,𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚,𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 2 = = 11.375 ≤ 13 (𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖)
2−1 ℎ ℎ
Betonarea pereților se va realiza în două sub-etape. În cadrul fiecărei sub-etape se vor turna câte
6 straturi a 50 cm. Traseul de turnare a betonului este prezentat în Figura 18.

Figura 18 –Traseul de betonare a pereților

pg. 50